Judicial annulment of salary orders void where administrative subrogation moots the statutory cap dispute

Şedinţa publică din data de 13 noiembrie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2022, la data de 05.04.2022, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., şi Y., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei au solicitat obligarea pârâtului să modifice parţial Ordinul nr. 401/C/07.02.2022 emis de Ministrul Justiţiei, respectiv a art. 1 din actul administrativ, în sensul înlăturării plafonării instituite asupra indemnizaţiei lunare de încadrare şi a celorlalte drepturi, ca urmare a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea cadrul nr. 153/2017.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2022, reclamanţii, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Tribunalul Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti au solicitat anularea parţială a Ordinului nr. 6245/C/2021 din 30.12.2021 precum şi a Ordinului nr. 401/C/2022 emise de Ministerul Justiţiei, în sensul:

1.recalculării şi plăţii drepturilor salariale rezultate din aplicarea ordinului începând cu data de 01 august 2016 şi nu cu data de 30.12.2021, data emiterii ordinului contestat.

2.înlăturării plafonării instituite asupra indemnizaţiei lunare de încadrare şi a sporurilor, urmare a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) şi art. 25 din Legea cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, acolo unde este cazul;

3. recalculării şi plăţii drepturilor salariate rezultate din punerea în executare a sentinţei civile nr. 267/03.63.2020, pronunţate de Tribunalul Dambovita în dosarul nr. x/2019, prin care au fost obligaţi pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti: la recalcularea indemnizaţiilor de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,00 DIICOT, începând cu data de 28.06.2016 şi în continuare, pentru viitor şi la calcularea, plata şi alocarea sumelor necesare pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care sunt îndreptăţiţi şi venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

Prin încheierea din data de 23.01.2023, Curtea de Apel Ploieşti a admis excepţia conexităţii dosarului x/2022, dosarul fiind înaintat Curţii de Apel Craiova.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 108 din 28 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a respins excepţia inadmisibilităţii şi excepţia tardivităţii contestării Ordinului 401/C/2022.

S-a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru capătul 1 al cererii conexate, în ceea ce priveşte perioada 01.08.2016-12.03.2017 şi în consecinţă s-a respins cererea de chemare în judecată aferentă acestei perioade.

S-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Tribunalului Bucureşti în privinţa capătului de cerere privind anularea Ordinelor 6245/C/2021 şi 401/C/2022 şi în consecinţă s-a respins cererea formulată în contradictoriu cu acest pârât.

S-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţiei pentru capetele de cerere privind recalcularea şi plata drepturilor salariale menţionate în cererea de chemare în judecată conexată, capetele 1 şi 3 ale cererii şi în consecinţă s-au respins capetele de cerere formulate în contradictoriu cu acest pârât.

S-au admis în parte cererile conexate formulate de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., Z., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., AA., BB., CC., DD. şi EE., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Tribunalul Bucureşti, Curtea de Apel Bucureşti şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

S-au anulat în parte Ordinele nr. 6245/C/2021 şi 401/C/2022 emise de MJ, în ceea ce îi priveşte pe reclamanţi, în sensul că s-a înlăturat sintagma " cu respectarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea 153/2017", astfel cum este cuprinsă la art. 1.

S-au respins petitele 1 şi 3 din cererea conexată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

S-a arătat că sentinţa a fost decisă în contradictoriu cu această parte deşi potrivit prevederilor art. 142 din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciara, Ministerul Justiţiei nu mai are calitate procesuală pasivă, iar instanţa de fond a introdus în cauză Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii recurate, admiterea excepţiei lipsei de obiect şi respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect având în vedere că intimaţilor-reclamanţi le-au fost recunoscute deja diferenţele salariale solicitate prin acţiunea formulată prin emiterea Ordinului nr. 959 din 12.04.2023 de Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În condiţiile în care intimaţii-reclamanţi beneficiază deja de recunoaşterea drepturilor salariale potrivit celor solicitate prin cererea de chemare în judecată, astfel cum s-a stabilit prin Ordinul ICCJ nr. 959/2023, s-a solicitat să se aprecieze că aceştia nu mai justifică interesul procesual, privit ca folosul practic urmărit prin declanşarea prezentei acţiuni.

Recurenta - pârâtă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, subrogată în drepturile pârâtului Ministerul Justiţiei, a depus note de şedinţă în susţinerea recursului.

S-a arătat că Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a emis Ordinul nr. 959/1/12.04.2023, cu privire la drepturile salariale ale judecătorilor din cadrul curţilor de apel, tribunalelor, tribunalelor specializate şi al judecătoriilor, care se calculează având în vedere valoarea de referinţă sectorială de 605,225 RON, fără a fi afectate de aplicarea art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, cu respectarea grilelor cuprinse în Anexele 1-13.

Ulterior emiterii ordinului nr. 959/1/2023, întrucât dreptul de a fi salarizat în raport cu VRS 605 a fost recunoscut odată cu emiterea Ordinului ministrului Justiţiei nr. 6245/C/30 decembrie 2021, şi doar pentru viitor, pentru stabilirea retroactivă a drepturilor judecătorilor de la celelalte instanţe prin raportare la VRS 605,225 fără aplicarea dispoziţiilor art. 38 alin. (6) din Legea cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, a fost necesar să fie emis un alt ordin, Ordinul nr. 2734/1/2023.

Faţă de aceste aspecte, s-a arătat că pretenţia intimaţilor - reclamanţi este lipsită de interes, solicitându-se admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei atacate şi respingerea ca lipsită de interes a pretenţiei vizând înlăturarea plafonării instituite asupra indemnizaţiei lunare de încadrare, urmare a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea - cadru nr. 157/2017.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii - reclamanţi nu au formulat întâmpinări la cererea de recurs.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin încheierea din data de 27 martie 2024, în baza art. 517 alin. (11) din C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecăţii recursului declarat până la data publicării în Monitorul Oficial al României a Deciziei nr. 4/11.03.2024 şi a Deciziei nr. 3/11.03.2024 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată următoarele:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Reclamanţii, judecători în cadrul Tribunalului Bucureşti, respectiv Curţii de Apel Bucureşti, au obţinut hotărâri judecătoreşti definitive prin care s-a stabilit obligaţia Ministerului Justiţiei, a Tribunalului Bucureşti şi a Curţii de Apel Bucureşti la recalcularea indemnizaţiilor de încadrare ale acestora, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectoriale de 605,225 RON, precum şi la plata diferenţelor de drepturi salariale decurgând din această recalculare, precum şi hotărâri judecătoreşti privind recalcularea şi plata indemnizaţiilor de încadrare prin valorificarea unui coeficient de multiplicare 19,000.

Prin sentinţa nr. 361/16.02.2021 a Tribunalului Dâmboviţa, definitivă prin decizia nr. 67/14.01.2022 a Curţii de Apel Ploieşti, s-a recunoscut reclamanţilor (cu excepţia reclamanţilor F. şi G.) dreptul la recalcularea şi plata indemnizaţiilor de încadarare raportat la vrs 605,225 RON începând cu data de 13.03.2017, în contradictoriu cu cei trei pârâţi menţionaţi mai sus (decizia pronunţată în apel schimbând soluţia primei instanţe cu privire la lipsa calităţii procesuale pasive a MJ doar în privinţa capătului de cerere având ca obiect obligarea la plata diferenţelor salariale).

Pentru reclamanţii F. şi G. a fost pronunţată în acelaşi sens sentinţa nr. 783/30.03.2021, în dosarul x/2020, drepturile fiind recunoscute reclamanţilor începând cu data de 07.12.2017.

Referitor la coeficientul de multiplicare 19,00, prin sentinţele nr. 267/03.03.2020 şi nr. 686/17.04.2019 ale Tribunalului Dâmboviţa şi 2430/02.11.2021 a Tribunalului Vâlcea s-a recunoscut reclamanţilor, în contradictoriu cu cei trei pârâţi, dreptul la recalcularea şi plata acestui coeficient începând cu o dată anterioară intrării în vigoare a Legi 153/2017 şi emiterii ordinelor contestate, cu excepţia reclamanţilor F. şi G., pentru care acest drept a fost recunoscut începând cu data de 11.02.2018.

Prin cele două cereri conexate, reclamanţii au solicitat anularea Ordinelor 6245/C/2021 şi 401/C/2022, în sensul înlăturării plafonării prevăzute de art. 38 alin. (6), prin cele două ordine (primul privind judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor şi curţilor de apel, iar cel de-al doilea magistraţii Curţii de Apel Bucureşti) stabilindu-se, începând cu data de 30.12.2021, drepturile salariale ale judecătorilor având în vedere valoarea de referinţă sectorială de 605,225 RON, cu respectarea prevederilor art. 36 alin. (6) şi art. 25 din Legea 153/2017.

Cele două ordine au fost contestate de reclamanţi. Astfel, împotriva Ordinului 6245/2021 a fost formulată contestaţia 5571/2022, care s-a respins prin adresa MJ nr. 2/5571/2022, arătându-se că vrs 605,225 RON nu poate fi acordat începând cu data de 01.08.2016, întrucât Decizia ICCJ 55/2021 nu a indicat în mod explicit o dată a identificării acestui maxim, iar în ceea ce priveşte înlăturarea plafonării, după intrarea în vigoare a Legii 153/2017, în măsura atingerii maximului pentru anul 2022, acest vrs nu mai are relevanţă.

Ordinul 401/2022 a fost contestat de asemenea de reclamanţi, prin cererea înregistrată sub nr. x/2022, contestaţia fiind soluţionată de MJ prin adresa x/2022 în sensul respingerii acesteia.

Instanţa de control judiciar a fost învestită cu recursul formulat de recurenta -pârâtă Înalta Cute de Casaţie şi Justiţie, subrogată în drepturile Ministerului Justiţiei, vizând exclusiv soluţia primei instanţe de anulare a celor două ordine atacate în sensul înlăturării de la aplicare a limitei rezultate din prevederile art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, celelalte dispoziţii, prin nerecurarea sentinţei de către reclamanţi, dobândind autoritate de lucru judecat.

În privinţa aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea 153/2017 curtea de apel a apreciat că se aplică, în mod corespunzător, raţionamentul Deciziei RIL nr. 7/2019 prin care s-a lămurit problema momentului până la care drepturile obţinute de magistraţi prin hotărâri judecătoreşti, în temeiul art. 1 din O.G. nr. 10/2007, pot fi valorificate, stabilind că ele vor trebui plătite şi după intrarea în vigoare a Legii 330/2009.

A considerat instanţa de fond, în ceea ce priveşte drepturile recunoscute reclamanţilor prin hotărârile ce reprezintă titluri executorii, că acestea sunt obligatorii pentru pârâţi, cu atât mai mult cu cât aceştia au fost părţi în dosarele respective, dispunând anularea în parte a Ordinelor nr. 6245/C/2021 şi 401/C/2022 emise de MJ, în sensul înlăturării sintagmei "cu respectarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea 153/2017", astfel cum este cuprinsă la art. 1.

Asupra acestui aspect, care face obiectul criticilor de nelegalitate în recurs, instanţa de control judiciar reţine că Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a emis Ordinul nr. 959 din 12.04.2023.

Prin art. 1 al Ordinului s-au dispus următoarele:

"Drepturile salariale ale judecătorilor din cadrul curţilor de apel, tribunalelor, tribunalelor specializate şi al judecătoriilor se calculează avand în vedere valoarea de referinţă sectorială de 605,225 RON fără a fi afectate de aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, cu respectarea grilelor cuprinse în anexele prezentului ordin. (...)

Art. (3) - Drepturile salariale individuale calculate potrivit prezentului ordin vor fi stabilite prin ordine ale preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza documentaţiei transmise de fiecare curte de apel.

Art. (4) - Sumele care reprezintă diferenţa dintre drepturile stabilite potrivit prezentului ordin şi drepturile salariale stabilite anterior cu aplicarea art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 se actualizează cu indicele de inflaţie, la acestea adăugându-se dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată până la data plăţii efective.

Art. 5 - Plata diferenţelor salariale rezultate din aplicarea prevederilor art. 1 şi art. 4 din prezentul ordin se va efectua, în condiţiile legii, după asigurarea fondurilor necesare în bugetul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie".

Ulterior, au fost emise şi ordinele individuale de stabilire a drepturilor salariale, inclusiv ale intimaţilor din prezenta cauză.

Prin Ordinul nr. 2734/1/27.09.2023, s-a arătat că drepturile salariate ale judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curiilor de apel, precum şi ale asistenţilor judiciari din cadrul instanţelor judecătoreşti, calculate având în vedere valoarea de referinţă sectorială de 605,225 RON, conform Ordinului ministrului justiţiei nr. 6245/C din 30 decembrie 2021, se stabilesc, începând cu data intrării în vigoare a ordinului fără a fi afectate de aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare.

Constată astfel Înalta Curte, în contextul emiterii Ordinului nr. 2734/I/27.09.2023 al Preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin recunoaşterea drepturilor judecătorilor de a fi salarizaţi cu o VRS de 605,22 RON, fără aplicarea limitei rezultate din prevederile art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, că vătămarea cauzată intimaţilor - reclamanţi prin emiterea nelegală a Ordinului nr. 6245/C/2021 din 30.12.2021 precum şi a Ordinului nr. 401/C/2022 emise de Ministerul Justiţiei a încetat.

Prin obiect se înţelege pretenţia concretă dedusă judecăţii, or, cât timp pârâta a recunoscut această pretenţie (obligarea la emiterea unui ordin prin care să fie acordată valoarea de referinţă 605,22 RON, neplafonată), la acest moment procesual, acest capăt de cerere a rămas fără obiect.

Ca urmare, din această perspectivă, se impune admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei şi respingerea petitelor din cererile conexate în ceea ce priveşte anularea Ordinelor nr. 6245/C/2021 şi 401/C/2022 emise de M.J. în sensul înlăturării sintagmei "cu respectarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea 153/2017", ca rămase fără obiect, observând Înalta Curte că respingerea petitelor 1 şi 3 ale acţiunii conexate privind recalcularea şi plata drepturilor salariale nu a fost recurată de către intimaţii - reclamanţi.

Recunoaşterea pe cale administrativă a modului de calcul a indemnizaţiei reclamanţilor prin includerea valorii de referinţă sectorială de 605,225 RON fără a fi afectat de aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice nr. 153/2017, reprezintă un element autonom, ce face inutilă cercetarea legalităţii ordinelor atacate pe acest aspect.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa în parte sentinţa civilă recurată şi rejudecând, va respinge petitele cererilor conexate în ceea ce priveşte anularea Ordinelor nr. 6245/C/2021 şi 401/C/2022 emise de M.J. în sensul înlăturării sintagmei "cu respectarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea 153/2017", ca rămase fără obiect, menţinând în rest sentinţa civilă recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta - pârâtă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (subrogată în drepturile Ministerului Justiţiei) împotriva sentinţei nr. 108 din 28 martie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa atacată şi rejudecând:

Respinge petitele din cererile conexate formulate de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., Z., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., AA., BB., CC., DD. şi EE., în ceea ce priveşte anularea Ordinelor nr. 6245/C/2021 şi 401/C/2022 emise de M.J. în sensul înlăturării sintagmei "cu respectarea prevederilor art. 38 alin. (6)...din Legea 153/2017", ca rămase fără obiect.

Menţine în rest celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 13 noiembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.