ANRE market manipulation inspection decisions upheld against operator challenges on mandate validity, motivation, and proportionality

Şedinţa publică din data de 17 iunie 2025

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 13.02.2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei anularea Deciziei nr. 197608/07.12.2022 privind împuternicirea personalului Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei pentru efectuarea de investigaţii, emisă de Preşedintele ANRE, precum şi a tuturor operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii acesteia şi a tuturor actelor subsecvente, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamantă în legătură cu prezentul demers judiciar.

1.2. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 13.02.2023 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2023, reclamanta B. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei anularea Deciziei nr. 197647/07.12.2022 privind împuternicirea personalului Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei pentru efectuarea inspecţiei inopinate, precum şi a tuturor operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii acesteia şi a tuturor actelor subsecvente emise ca urmare a aplicării Deciziei privind efectuarea de inspecţii inopinate, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.3. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 13.02.2023 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2023, reclamanta B. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei anularea deciziei nr. 197648/07.12.2022 privind împuternicirea personalului Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei pentru efectuarea inspecţiei inopinate, precum şi a tuturor operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii acesteia şi a tuturor actelor subsecvente, încheiate şi emise ca urmare a aplicării Deciziei privind efectuarea de inspecţii inopinate, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.4. Dosarul nr. x/2023 a fost conexat, prin încheierea de şedinţă din 29.06.2023, la dosarul nr. x/2023, iar prin încheierea de şedinţă din 23.10.2023, ambele dosare au fost conexate la dosarul nr. x/2023.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 342/2024 din data de 1 martie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins cererile de chemare în judecată conexate, astfel cum au fost precizate, formulate de reclamantele A. S.A. şi B., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, ca neîntemeiate.

3. Căile de atac exercitate în cauză

3.1. Recursul formulat de reclamanta A. S.A.

Reclamanta A. S.A. a formulat cerere de recurs împotriva acestei sentinţe, prin care a solicitat admiterea acestuia şi, în consecinţă, casarea sentinţei recurate, cu admiterea acţiunii.

În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:

3.1.1. Sentinţa recurată a fost dată cu încălcarea art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, a art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 33/2007 şi a art. 65 alin. (2) lit. k) din Constituţie în ceea ce priveşte excesul de putere la emiterea Deciziei de către Preşedintele ANRE, care nu fusese împuternicit conform legii (motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.)

Prin cererea de chemare în judecată, societatea a invocat nelegalitatea emiterii Deciziei cu exces de putere, având în vedere faptul că emitentul acesteia, Preşedintele ANRE, nu deţinea o învestire conform legii pentru a acţiona în regim de putere publică la data emiterii Deciziei, întrucât: conform art. 4 alin. (1) teza a II-a din O.U.G. nr. 33/2007, numirea Preşedintelui ANRE se face de către Parlament în şedinţă comună a celor două Camere; mandatul semnatarului Deciziei acordat prin Hotărârea Parlamentului nr. 86/2017 încetase la data de 23.10.2022, ca urmare a depăşirii duratei de 5 ani (conform art. 4 alin. (5) şi (14) din O.U.G. nr. 33/2007); exercitarea funcţiei s-a făcut în temeiul unui act emis de Guvern, iar nu în şedinţa comună a celor două Camere (O.U.G. nr. 139/2022).

Prima instanţă a respins criticile Societăţii privind emiterea Deciziei cu exces de putere întrucât prin O.U.G. nr. 139/2022 s-a dispus prelungirea mandatelor în derulare pentru o perioadă de 6 luni, iar prin Legea nr. 20/2023 a fost aprobată ordonanţa de urgenţă; susţinerile privind încălcarea dispoziţiilor art. 65 alin. (2) lit. k) din Constituţie excedează competenţei instanţei.

În primul rând, sentinţa recurată a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 4 alin. (1) teza a II-a din O.U.G. nr. 33/2007, întrucât mandatul Preşedintelui nu era valabil. În lipsa unei numiri de către Parlament în şedinţă comună, numirea preşedintelui ANRE nu este valabilă. De asemenea, Legea nr. 20/2023 a fost adoptată ulterior emiterii Deciziei (în data de 09.01.2023, în contextul în care Decizia a fost emisă în data de 07.12.2022), nici legea nefiind adoptată în şedinţa comună a celor două Camere. Prin urmare, la data emiterii Deciziei nu exista un mandat valabil al Preşedintelui ANRE, astfel că Decizia a fost emisă cu exces de putere, iar sentinţa recurată a fost dată cu încălcarea competenţelor stabilite conform prevederilor art. 65 alin. (2) coroborat cu art. 1 alin. (4) din Constituţie.

În al doilea rând, sentinţa recurată a fost dată cu încălcarea art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea 554/2004 privind excesul de putere, întrucât Preşedintele ANRE a acţionat în afara limitelor stabilite de lege. Prin urmare, este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

3.1.2. Sentinţa recurată a fost dată cu greşita aplicare a art. 9 alin. (1) din Regulamentul de investigaţie în ceea ce priveşte nulitatea analizei preliminare efectuate de o structură necompetentă din cadrul ANRE; instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti (motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 C. proc. civ.).

Prin cererea de chemare în judecată, societatea a arătat că, potrivit art. 9 alin. (1) din Regulamentul de investigaţie, analiza preliminară, necesară pentru declanşarea investigaţiei, trebuie efectuată de o direcţie de specialitate, iar nu de un compartiment funcţional.

Prima instanţă a respins această critică, reţinând că, potrivit art. 33 alin. (3) lit. j) din ROF ANRE, una dintre atribuţiile CMPEE este efectuarea analizei preliminare asupra unei posibile încălcări a REMIT; noţiunea de direcţie de specialitate nu trebuie interpretată restrictiv, ci are o semnificaţie mai largă. Raţiunea textelor este ca analiza preliminară să fie efectuată de altă structură decât direcţia de investigaţii.

Această soluţie este rezultatul greşitei aplicări a art. 9 alin. (1) din Regulamentul de investigaţie, prima instanţă interpretând în mod greşit semnificaţia termenului de direcţie de specialitate din aceasta.

În primul rând, în mod greşit reţine instanţa prevederile ROF ANRE, întrucât acest act normativ nu este publicat în Monitorul Oficial şi nu este opozabil Societăţii. Astfel, instanţa de fond trebuia să se raporteze exclusiv la prevederile Regulamentului de investigaţie.

În al doilea rând, interpretarea extensivă reţinută prin sentinţa recurată nu poate fi primită. Precum a reţinut prima instanţă, CMPEE face parte din Direcţia Generală Monitorizare Piaţă, Investigaţii, structură din care face parte, însă, şi Direcţia Investigaţii.

În mod corect reţine prima instanţă că Regulamentul de investigaţie stabileşte necesitatea efectuării analizei preliminare de altă structură decât Direcţia Investigaţii. Cu toate acestea, această condiţie nu poate fi îndeplinită atunci când analiza preliminară este efectuată de către o structură componentă a aceleiaşi direcţii din care face parte Direcţia investigaţii. Astfel, apartenenţa la aceeaşi structură organizatorică a CMPEE cu Direcţia investigaţii nu permite ca analiza preliminară să fie apanajul unei structuri neinfluenţate de aceasta din urmă.

Pe cale de consecinţă, interpretarea extensivă a noţiunii de direcţie de specialitate contravine însuşi scopului art. 9 alin. (1) din Regulamentul de investigaţie, iar soluţia sa asupra acestei critici este rezultatul unei greşite aplicări a prevederii indicate, fiind dată şi cu încălcarea separaţiei puterilor în stat, prin adăugarea, de către prima instanţă, la prevederile normative aplicabile cauzei.

3.1.3. Sentinţa recurată este nemotivată şi dată cu încălcarea art. 41 alin. (1) şi (2) din Cartă, art. 60 alin. (7) şi (8) din Directiva 944/2019, art. 9 alin. (5) din Regulamentul de investigaţie, art. 31 din Constituţie şi art. 296 TFUE în ceea ce priveşte soluţia asupra caracterului nemotivat al Deciziei (motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.).

3.1.3.1. Sentinţa recurată este nemotivată şi conţine motive contradictorii

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., considerentele hotărârii vor arăta motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se motivele pentru care s-au admis ori înlăturat cererile şi apărările părţilor. în acest context, jurisprudenţa înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a reţinut că hotărârea trebuie să arate fără echivoc motivele pentru care susţinerile părţilor au fost admise sau respinse, iar motivarea trebuie să permită exercitarea controlului judiciar.

Raportat la criticile Societăţii, soluţia primei instanţe este insuficient motivată. Sentinţa recurată nu conţine nicio motivare cu privire la argumentele invocate de Societate în legătură cu inadmisibilitatea complinirii motivării unui act administrativ prin actele premergătoare necomunicate Societăţii, nepermiţând înţelegerea raţionamentului primei instanţe pentru care au fost respinse argumentele de nelegalitate invocate.

De altfel, cu privire la această obligaţie, sentinţa recurată reţine şi o motivare contradictorie, întrucât pe de o parte arată că motivarea actului "permite reconstituirea raţionamentului efectuat de autorul actului pentru a ajunge la adoptarea acestuia; desigur ea trebuie să figureze chiar în cuprinsul actului şi să fie realizată de autorul său", iar pe de altă parte recurge la analiza actelor premergătoare pentru a confirma caracterul motivat al actului atacat.

O astfel de motivare este de natură să aducă atingere şi principiului disponibilităţii, întrucât Societatea a invocat lipsa de motivare a actelor administrative contestate, inclusiv din perspectiva unui conţinut al actelor premergătoare ce nu a fost inclus în actele comunicate.

În orice caz, prima instanţă nu a expus motivele pentru care din cuprinsul Deciziei ar putea fi dedus raţionamentul ANRE. Analiza primei instanţe ar fi trebuit să indice dacă elementele prezentate în actul administrativ sunt suficiente, raportat la elementele concrete de fapt, precum obiectul investigaţiei şi suspiciunile Autorităţii. O astfel de analiză nu este, însă, prezentă în sentinţa recurată.

3.1.3.2. Sentinţa recurată este dată cu încălcarea art. 41 alin. (1) şi (2) din Cartă, art. 60 alin. (7) şi (8) din Directiva 944/2019, art. 9 alin. (5) din Regulamentul de investigaţie, art. 31 din Constituţie şi art. 296 TFUE.

În primul rând, sentinţa recurată s-a dat cu încălcarea normelor care reglementează obligativitatea motivării actelor administrative, motivare care trebuie să se regăsească chiar în conţinutul acesteia şi care trebuie să permită prin însăşi parcurgerea actului administrativ comunicat particularului înţelegerea obiectului şi scopului.

Sentinţa recurată s-a dat cu încălcarea prevederilor art. 60 alin. (7) şi (8) din Directiva nr. 944/2019 care instituie obligaţia autorităţilor de reglementare de a emite decizii pe deplin întemeiate şi motivate pentru a permite controlul judiciar.

Sentinţa recurată s-a dat cu încălcarea prevederilor art. 9 alin. (5) din Regulamentul de investigaţie, care instituie obligativitatea indicării temeiurilor de fapt şi de drept, obiectul şi scopul (Decizia nu arată tipul de tranzacţii care au condus la pretinsele suspiciuni, ci se indică doar perioada investigată), participantul/participanţii la piaţă vizat/vizaţi (Decizia nu arată care sunt participanţii vizaţi cu care ar fi fost încheiate presupusele tranzacţii) etc.

Sentinţa recurată s-a dat cu încălcarea art. 41 alin. (1) şi (2) din Cartă, art. 296 TFUE şi art. 31 alin. (2) din Constituţia României. Atât timp cât ANRE pune în aplicare acte ale Uniunii Europene este ţinută de obligaţiile de motivare statuate prin dreptul Uniunii Europene -fapta investigată este prevăzută de REMIT, iar Legea nr. 123/2012 transpune Directiva nr. 944/2019.

Sentinţa recurată s-a dat cu încălcarea priorităţii dreptului Uniunii Europene, din care fac parte şi dezlegările date de CJUE cu privire la obligaţia de motivare a actelor administrative, precum şi cerinţa specială prevăzută de art. 60 din Directiva 944/2019 .

În al doilea rând, în mod eronat se raportează sentinţa recurată la actele premergătoare actului atacat, care nu sunt comunicate Societăţii. Analiza îndeplinirii condiţiei motivării actului se realizează raportat la informaţiile de care destinatarul dispunea, cel mai târziu, la momentul introducerii acţiunii, iar motivarea nu poate fi expusă pentru prima dată în faţa instanţei. Astfel fiind, caracterul nemotivat se apreciază exclusiv raportat la conţinutul actului atacat şi la informaţiile la care Societatea avea acces la momentul introducerii acţiunii.

Prin urmare, documentaţia administrativă depusă de ANRE şi de care Societatea a luat cunoştinţă numai ca urmare a introducerii acţiunii şi solicitării exprese de depunere a acesteia nu poate fi avută în vedere pentru a sprijini absenţa motivării actului atacat. Dimpotrivă, aceasta ar fi de natură să demonstreze tocmai temeinicia criticii de legalitate - actul comunicat destinatarului nu a fost suficient motivat.

Aceeaşi concluzie reiese, de altfel, din scopul obligaţiei de motivare şi specificul Deciziei. Astfel, motivarea Deciziei trebuia să permită Societăţii să cunoască dacă informaţiile solicitate de ANRE pe parcursul investigaţiei sau probele ridicate în timpul inspecţiei privesc obiectivul investigaţiei.

Dreptul la apărare poate fi asigurat exclusiv în timpul actelor efective de investigaţie, precum data inspecţiei sau la momentul desigilării, când Societatea ar avea posibilitatea de a se opune ridicării, respectiv desigilării. În acest sens, chiar dacă s-ar aprecia că Societatea a cunoscut motivarea Deciziei prin accesul la documentaţia administrativă, aceste informaţii sunt lipsite de utilitate, atât timp cât Societăţii i-a fost comunicată doar Decizia, iar accesul la actele premergătoare s-a făcut în urma unor demersuri în fata instanţei. Autoritatea opunându-se si în fata instanţei la dezvăluirea conţinutului actelor premergătoare.

Societatea este vătămată de lipsa elementelor din Decizie, de care a putut lua la cunoştinţă numai în cadrul litigiului, ulterior inspecţiei şi ulterior parcurgerii investigaţiei de către ANRE -Societăţii i s-a încălcat dreptul de a verifica dacă acţiunile ANRE sunt în linie cu scopul investigaţiei, cu limitele echipei de investigaţie raportat la suspiciunile a căror confirmare este urmărită etc.

În al treilea rând, cu titlu general, motivarea actului administrativ trebuie să conţină suficiente elemente pentru ca persoana vizată să poată cunoaşte dacă actul este afectat de un viciu care permite contestarea legalităţii sale. Prin urmare, Decizia trebuie să conţină toate elementele care să permită Societăţii să cunoască dacă aceasta a fost emisă cu respectarea legii.

Obiectul Deciziei, constând în tranzacţiile efectuate în perioada aprilie 2022 - iulie 2022, este excesiv de general. Astfel, nu sunt menţionate elementele esenţiale cu privire la fapta în raport de care inspecţia este desfăşurată, respectiv: partenerii vizaţi; tipul de încălcare suspectată; orice elemente concrete privind comportamentul suspect, întrucât tipurile de practici de manipulare a pieţei sunt de cel puţin de 27 de feluri; impactul pretinselor încălcări, care justifică efectuarea inspecţiei inopinate.

Astfel, sentinţa recurată a fost dată cu ignorarea faptului că Decizia nu permite Societăţii să verifice dacă erau îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 88 alin. (8) din Legea nr. 123/2012, respectiv măsura investigaţiei să nu fie nici arbitrară, nici excesivă, ţinând cont de elementele obligatorii, precum implicarea întreprinderii - implicarea întreprinderii nu este menţionată în niciun mod, nefiind indicată niciun fel de faptă, fiind menţionat doar că aceasta priveşte practic toate tranzacţiile efectuate în perioada 01.11.2021 - 31.07.2022, deşi în preambul se menţionează suspiciuni care oricum acoperă o perioadă mai redusă: aprilie 2022- iulie 2022; decizia trebuie să permită Societăţii să cunoască dacă elementele solicitate în timpul investigaţiei sunt necesare în scopul investigaţiei. Acest scop poate fi realizat numai dacă Decizia cuprinde: o descriere a caracteristicilor esenţiale ale încălcării suspectate, natura manipulării de piaţă suspectate, modul în care Societatea este prezumată a fi implicată în încălcarea art. 5 REMIT, prezumţiile pe care intenţionează să le verifice şi elementele pe care inspecţia trebuie să le privească.

În al patrulea rând, sentinţa recurată reţine eronat că din analiza documentaţiei administrative ar rezulta toate elementele care să conducă la concluzia unei motivări suficiente şi conforme. Dimpotrivă, faptul că numai ca urmare a analizei documentaţiei administrative inclusiv instanţa a putut deduce raţionamentul ANRE confirmă încălcarea exigenţelor privind motivarea actului administrativ.

O confirmare a vătămării Societăţii prin raportare la faptul că, la momentul inspecţiei conţinutul Deciziei nu era suficient pentru asigurarea garanţiilor în faţa ingerinţelor echipei de investigaţie este dată de faptul că, deşi din documentaţia administrativă rezultă că erau analizate exclusiv tranzacţiile dintre Societate si B., obiectul Deciziei pare că priveşte toate tranzacţiile Societăţii. În absenţa acestei informaţii la momentul la care a avut loc inspecţia (dată la care a fost comunicată exclusiv Decizia) şi ulterior pe parcursul investigaţiei, Societatea nu se putea opune ridicării unor elemente fără legătură cu obiectul investigat.

De asemenea, fapta investigată pentru care s-a dispus efectuarea de inspecţii poate fi oricare dintre cele 27 de fapte publicate în ghidul de punere în aplicare a REMIT care se circumscriu în temeiul legal reprezentat de art. 5 REMIT. Rezultă, aşadar, că scopul inspecţiei nu a fost delimitat prin raportare la motivarea în fapt a Deciziei.

În concluzie, sentinţa recurată a fost dată cu încălcarea normelor de drept material şi cu încălcarea priorităţii dreptului Uniunii Europene, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

3.1.4. Sentinţa recurată este nemotivată şi dată cu aplicarea greşită a art. 13 alin. (1) şi (2) şi art. 14 din REMIT, art. 52 alin. (1) din Cartă, art. 5 alin. (1), art. 9 alin. (1) şi (4) din Regulamentul de investigaţie în ceea ce priveşte criticile Societăţii referitoare la inexistenţa unor suspiciuni de săvârşire a unei fapte de manipulare de piaţă şi la caracterul disproporţionat al declanşării investigaţiei (motive de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.)

3.1.4.1. Prima instanţă nu a analizat majoritatea criticilor Societăţii. Criticile analizate sunt tratate superficial, iar motivarea soluţiei este lacunară.

Prima instanţă nu a analizat majoritatea criticilor Societăţii, respectiv că obiectul analizei preliminare nu privea o încălcare a art. 5 REMIT, ci obţinerea unor pretinse beneficii fiscale nejustificate ce nu aveau nicio legătură cu piaţa angro de energie; analiza preliminară însăşi a infirmat existenţa unor suspiciuni cu privire la existenţa unei fapte de manipulare de piaţă; nota de fundamentare nu conţine toate elementele impuse de Regulamentul de investigaţie.

Astfel, sentinţa recurată redă doar o analiză superficială a criticii invocate prin cererea de chemare în judecată, reluând anumite elemente din documentaţia administrativă, fără însă să răspundă argumentelor concrete ale societăţii.

3.1.4.2. Sentinţa recurată a fost dată cu încălcarea art. 13 alin. (1) şi (2) şi art. 14 din REMIT, art. 52 alin. (1) din Cartă, art. 5 alin. (1), art. 9 alin. (1) şi (4) din Regulamentul de investigaţie. Prima instanţă ignoră principiul proporţionalităţii şi necesitatea existenţei unor indicii cu privire la săvârşirea unei fapte de manipulare de piaţă.

În primul rând, prima instanţă reţine că:

"(...) rolul analizei preliminare este acela de a identifica indiciile privind posibila afectare a pieţei angro de energie şi situaţiile care pot justifica declanşarea unei investigaţii şi nicidecum de a confirma aceste suspiciuni sau de a stabili cu claritate daca activităţile întreprinse de reclamante reprezintă sau nu o încălcare a art. 5 REMIT."

Aceste considerente nu răspund criticilor societăţii, potrivit cărora analiza preliminară a stabilit că nu au fost identificate suspiciuni cu privire la existenţa unei fapte de încălcare a art. 5 REMIT, acestea sunt date cu încălcarea art. 9 alin. (1) şi (4) din Regulamentul de investigaţie. Astfel, instanţa face o aplicare incompletă a dispoziţiei anterior indicate, întrucât, deşi analiza preliminară nu are rolul de a confirma suspiciunile identificate, propunerea de investigaţie nu poate fi emisă în ipoteza inexistentei unor astfel de suspiciuni.

Soluţia primei instanţe este dată cu ignorarea intensităţii impuse de lege în privinţa indiciilor deţinute care pot justifica declanşarea unei investigaţii. Prima instanţă a ignorat întru totul faptul că în ceea ce priveşte fapta de manipulare a pieţei (i) nu există un indiciu sesizat, astfel că este depăşit obiectul analizei preliminare şi (ii) nu a fost realizată o analiză preliminară cu privire la fapta pentru care este formulată propunerea de deschidere a investigaţie. În acest context, propunerea de deschidere a investigaţiei din Nota de fundamentare contravine prevederilor art. 9 alin. (1) şi (3) din Regulament, astfel că este nulă, iar nulitatea acesteia duce şi la nulitatea Deciziei, care nu poate exista în lipsa acesteia.

Astfel cum reiese din prevederile art. 9 alin. (1) şi (4) din Regulamentul de investigaţie, propunerea de declanşare a investigaţiei trebuie să fie justificată de concluzia existenţei temeiului, în urma analizei preliminare. Or, prin validarea ca suficiente a suspiciunilor indicate de ANRE, prima instanţă a făcut o greşită aplicare a acestei analize de proportionalitate. Concluzia instanţei în sensul că elementele prezentate de ANRE drept suficiente este rezultatul încălcării dispoziţiilor de drept material.

În al doilea rând, declanşarea investigaţiei reprezintă, la rândul său, o măsură ce are ca efect restrângerea drepturilor societăţii, aceasta fiind obligată să se supună tuturor măsurilor stabilite de ANRE pe parcursul investigaţiei. Or, în acest caz, sentinţa recurată a fost dată cu încălcarea art. 52 alin. (1) din Cartă şi art. 14 REMIT, conform căruia orice restrângere a drepturilor recunoscute prin Cartă trebuie să fie proporţională. Astfel, în mod greşit a analizat prima instanţă îndeplinirea criteriului proporţionalitătii prin raportare la gravitatea faptei, iar nu prin raportare la suspiciunile deţinute.

Justificarea unei asemenea ingerinţe de către autorităţi în activitatea operatorilor economici poate proveni exclusiv din existenţa elementelor de fapt care indică existenţa unei potenţiale încălcări a dispoziţiilor legale. Dacă argumentele instanţei de fond ar fi validate ar rezulta că ANRE poate deschide oricând o investigaţie privind art. 5 REMIT, întrucât fapta este gravă, fără a fi necesar ca aceasta să deţină veritabile indicii cu privire la existenta faptei.

Prin urmare, activitatea de investigaţie ar fi transformată într-un vehicul exploratoriu asupra căruia nu s-ar putea exercita controlul judiciar, fiind încălcat nu doar principiul proporţionalitătii, ci şi chiar dreptul la o cale de atac al operatorului economic.

Prin urmare, prima instanţă nu a aplicat corect principiul proporţionalităţii şi condiţia caracterului justificat a propunerii de declanşare a investigaţiei, contrar art. 9 alin. (1) din Regulamentul de investigaţie, art. 13 alin. (2) REMIT şi art. 52 alin. (1) din Cartă şi a efectuat în mod greşit analiza de proporţionalitate, verificând caracterul justificat prin raportare la gravitatea faptei pretins suspectate, iar nu la indiciile deţinute, contrar art. 9 alin. (1) din Regulamentul de investigaţie, art. 13 alin. (2) şi 14 REMIT şi art. 52 alin. (1) din Cartă.

3.1.4.3. Sentinţa recurată a fost dată cu încălcarea art. 9 alin. (1) şi (4) din Regulamentul de investigaţie şi a art. 5 REMIT, întrucât obiectul investigaţiei trebuie limitat la obiectul analizei preliminare (motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.)

Declanşarea investigaţiei trebuie să fie justificată de rezultatul analizei preliminare, o astfel de măsură trebuie să se încadreze în limitele acestei analize. Or, în mod eronat a validat, implicit, prima instanţă, concluzia că obiectul investigaţiei poate fi fundamental diferit de cel al analizei preliminare.

Analiza preliminară a vizat şi reliefat exclusiv pretinsa obţinere a unor avantaje fiscale nejustificate din aplicarea schemei de plafonare a preţului la energie electrică. Or, în acord cu argumentele prezentate primei instanţe şi neanalizate sub nicio formă de aceasta, configurarea pretinsei încălcări (care nu are nicio legătură cu piaţa angro de energie), face obiectiv imposibilă încadrarea faptei ca reprezentând o încălcare a art. 5 REMIT.

Potrivit art. 9 alin. (1) şi (4) din Regulamentul de investigaţie, o investigaţie poate fi declanşată doar dacă în urma analizei preliminare se constată că există temei. în consecinţă, cât timp analiza preliminară nu ar viza o anumită încălcare, aceasta nu ar putea duce la concluzia existenţei unui temei referitor la această încălcare, astfel că declanşarea unei investigaţii pentru alte fapte decât cele vizate de analiza preliminară este nelegală, iar Sentinţa recurată este dată cu încălcarea legii.

3.1.4.4. Sentinţa recurată a fost dată cu încălcarea art. 9 alin. (1) din Regulamentul de investigaţie, întrucât instanţa a considerat că analiza preliminară poate viza alte încălcări decât cele privind piaţa angro de energie (motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.)

Dacă instanţa va considera că sentinţa recurată este motivată referitor la această critică, soluţia primei instanţe încalcă, oricum, dispoziţiile de drept material. Potrivit art. 9 alin. (1) din Regulamentul de investigaţie, analiza preliminară poate avea loc doar atunci când există indicii privind o posibilă afectare a pieţei angro de energie. Validând ca legală Nota de fundamentare, prima instanţă a încălcat aceste dispoziţii, întrucât a considerat, implicit, că analiza preliminară poate viza şi alte încălcări, care nu au legătură cu piaţa angro de energie.

3.1.4.5. Sentinţa recurată a fost dată cu încălcarea art. 9 alin. (3) din Regulamentul de investigaţie, referitor la elementele obligatorii ale Notei de fundamentare (motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.)

Nici în privinţa acestei critici, prima instanţă nu a înlăturat argumentele societăţii. În orice caz, soluţia primei instanţe de menţinere ca legală a Notei de fundamentare nu poate fi dată decât cu încălcarea dispoziţiilor de drept material.

Societatea a arătat în faţa primei instanţe că Nota de fundamentare nu conţine nicio menţiune cu privire la impactul produs asupra pieţei angro de energie sau a intereselor consumatorilor, elemente impuse de art. 9 alin. (3) din Regulamentul de investigaţie. Acest viciu este cu atât mai serios cu cât fapta investigată nu poate afecta în mod negativ piaţa angro sau consumatorii. Or, soluţia primei instanţe presupune caracterul neobligatoriu al acestor prevederi, fiind deci dată cu încălcarea lor.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

3.2. Recursul formulat de reclamanta B. SRL

Reclamanta B. a formulat cerere de recurs împotriva acestei sentinţe, prin care a solicitat admiterea acestuia şi, în consecinţă, casarea sentinţei recurate, cu admiterea acţiunii.

În motivarea cererii de recurs, recurenta a reiterat aspecte deja invocate de recurenta-reclamantă A. S.A., dar şi aspecte noi. În ceea ce priveşte argumentele noi, s-au arătat următoarele:

3.2.1. Prima instanţă nu a analizat majoritatea criticilor societăţii. Criticile analizate sunt tratate superficial, iar motivarea soluţiei este lacunară (motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.).

Prima instanţă nu a analizat majoritatea criticilor societăţii, respectiv că actul de sesizare nu viza societatea B.; obiectul analizei preliminare nu privea o încălcare a art. 5 REMIT, ci obţinerea unor pretinse beneficii fiscale nejustificate ce nu aveau nicio legătură cu piaţa angro de energie; analiza preliminară însăşi a infirmat existenţa unor suspiciuni cu privire la existenţa unei fapte de manipulare de piaţă; nota de fundamentare nu conţine toate elementele impuse de Regulamentul de investigaţie. Astfel, sentinţa recurată redă doar o analiză superficială a criticii invocate prin cererea de chemare în judecată, reluând anumite elemente din documentaţia administrativă, fără însă să răspundă argumentelor concrete ale societăţii. Pe cale de consecinţă, cu privire la aceste critici, sentinţa recurată este vădit nemotivată, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

3.2.2. Sentinţa recurată este dată cu încălcarea prevederilor art. 9 alin. (1) din Regulamentul de investigaţie - prima instanţă a ignorat dispoziţia potrivit căreia obiectul analizei preliminare este limitat la actul de sesizare (motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.).

Precum a fost expus anterior, sentinţa recurată nu cuprinde nicio motivare cu privire la această critică formulată de societate prin cererea de chemare în judecată. Suplimentar, sentinţa recurată este oricum dată cu încălcarea art. 9 alin. (1) din Regulamentul de investigaţie, întrucât concluzionează (implicit) că obiectul analizei preliminare nu este restrâns la indiciile indicate în actul de sesizare.

Conform art. 9 alin. (1) din Regulamentul de investigaţie, analiza preliminară se realizează atunci când există o posibilă încălcare dintre cele indicate. Prin urmare, analiza preliminară este restrânsă la obiectul stabilit prin actul de sesizare-în cauză, Adresa DGPE. Concluzia reiese, de altfel, din însăşi Nota de fundamentare, potrivit căreia obiectul analizei îl reprezintă posibila încălcare propusă de DGPE.

Or, deşi instanţa nu s-a pronunţat asupra acestei critici, menţinerea ca legală a Notei de fundamentare şi, implicit, a deciziilor atacate denotă că prima instanţă ar fi considerat că obiectul analizei preliminare nu este limitat la suspiciunile din actul de sesizare.

Astfel, simplul considerent că "în cuprinsul notei de fundamentare (varianta confidenţial) a fost evidenţiat şi comportamentul de tranzacţionare al reclamantei B., care a născut suspiciuni", este insuficient. Redarea anumitor elemente cu privire la o societate, fără ca aceasta să fi făcut obiectul actului de sesizare (în speţă, Adresa DGPE) nu permite formularea unei propuneri de deschidere a investigaţiei faţă de aceasta. Prin urmare, în acest caz, soluţia primei instanţe s-a dat cu ignorarea limitelor legale ale analizei preliminare, motiv pentru care este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

3.2.3. Soluţia primei instanţe asupra caracterului excesiv şi arbitrar al Deciziei de inspecţie este necorespunzător motivată şi dată cu încălcarea art. 88 alin. (8) Legea 123/2012, art. 13 alin. (1) şi (2) REMIT, art. 15 alin. (1) şi art. 17 alin. (4) din Regulamentul de investigaţie şi art. 52 alin. (1) din Cartă

3.2.3.1. Soluţia primei instanţe este necorespunzător motivată (motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ..)

Prima instanţă nu realizează o veritabilă analiză a criticilor Societăţii, analizând în concret elementele de fapt ce justifică efectuare a unei inspecţii. Deşi Societatea a arătat că efectuarea unei inspecţii inopinate presupune existenţa unor indicii serioase că vor fi identificate elemente de probă esenţiale pentru investigaţie, indicii ce nu există în speţă, prima instanţă afirmă cu titlu general caracterul proporţional al măsurii. Astfel, instanţa de fond nu a înlăturat argumentat apărările B..

3.2.3.2. Sentinţa recurată a fost dată cu încălcarea principiului proporţionalităţii măsurii. Ingerinţa a fost arbitrară şi nu a avut al baza indicii serioase (motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ..)

(i) Sentinţa recurată a fost dată cu încălcarea art. 88 alin. (8) Legea 123/2012, art. 13 alin. (1) şi (2) REMIT, art. 15 alin. (1) şi art. 17 alin. (4) din Regulamentul de investigaţie - Sentinţa ignoră obligativitatea caracterului necesar al inspecţiilor inopinate şi cerinţa existenţei unor indicii serioase - incidenţa motivelor de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

În primul rând, sentinţa a fost dată cu încălcarea art. 15 alin. (1) din Regulamentul de investigaţie, în baza căruia inspecţia inopinată poate fi dispusă numai în condiţiile în care există indicii că pot fi găsite documente sau pot fi obţinute informaţii considerate necesare pentru îndeplinirea scopului investigaţiei. În acelaşi timp, jurisprudenţa constantă a CJUE a reţinut că autoritatea poate efectua o inspecţie inopinată doar atunci când cunoaşte în mod concret elementele pe care aceasta le caută.

Prima instanţă a ignorat prevederile legale conform cărora scopul inspecţiei este limitat la scopul investigaţiei, astfel încât ar fi trebuit să analizeze dacă documentaţia administrativă, reţinută pentru a suplini motivarea în fapt a Deciziei de inspecţie, prevede suficiente indicii care să justifice o astfel de ingerinţă. O astfel de analiză ar fi fost necesară prin raportare la considerentele Sentinţei recurate care reţine că scopul inspecţiei este identic cu scopul investigaţiei.

Dacă instanţa ar fi efectuat o analiză a documentaţiei administrative care a stat la baza emiterii Deciziei de inspecţie, ar fi constatat că actele premergătoare prevăd expres faptul că nu au putut fi identificate elemente care să încadreze comportamentul B. în una dintre categoriile de fapte susceptibile a fi încălcări a REMIT; obiectul analizei preliminare nu a vizat o faptă de manipulare de piaţă, ci o încălcare a O.U.G. nr. 27/2022, care nu priveşte piaţa angro de energie. Astfel, au fost încălcate prevederile art. 13 alin. (2) REMIT, art. 15 alin. (1) şi art. 17 alin. (4) din Regulamentul de investigaţie.

Sentinţa recurată a fost emisă cu ignorarea jurisprudenţei CJUE, care a stabilit că, pentru a justifica efectuarea unei inspecţii, Comisia (deci, implicit, Autoritatea) trebuie să dispună de indicii suficient de serioase care să justifice demararea acestei măsuri.

Or, în contextul în care inclusiv Autoritatea confirmă că nu există niciun indiciu privind săvârşirea unei fapte de manipulare a pieţei, declanşarea unei inspecţii la sediul Societăţii s-a făcut nu doar în absenţa unor suspiciuni, dar şi cu vădita încălcare a rigorilor procedurale în etapa preliminară, atât timp cât analiza a concluzionat în realitate că nu există niciun indiciu pentru a justifica declanşarea unei inspecţii.

În al doilea rând, deşi nu invocă autoritatea sau puterea de lucru judecat a încheierii de autorizare, prima instanţă afirmă că această hotărâre "a reţinut că masurile coercitive nu sunt nici arbitrare, nici excesive".

Încheierea preşedintelui Curţii de Apel Bucureşti nu oferă o dezlegare asupra fondului dreptului. În orice caz, Curtea de Apel Bucureşti este ţinută de informaţiile puse la dispoziţie de către ANRE, iar, cât timp calea de atac împotriva încheierii este recursul, Societatea nu poate contesta situaţia de fapt reţinută. În acest context, prin procedura indicată nu se realizează un control de legalitate al Deciziilor, concluzie confirmată inclusiv de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aceasta făcând exclusiv obiectul prezentei cauze. Din această perspectivă, s-au încălcat şi prevederile art. 430 şi 535 C. proc. civ.., fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

(ii) Sentinţa recurată a fost dată cu încălcarea art. 13 alin. (1) din REMIT şi art. 52 alin. (1) din Cartă. Sentinţa ignoră aplicarea principiului proporţionalităţii măsurii (motive de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.).

În analiza caracterului arbitrar şi a proporţionalităţii măsurii impuse prin Decizie, sentinţa recurată reţine în principal că dreptul, respectiv posibilitatea conferită de lege ANRE de a efectua inspecţii (posibilitate care nu a fost contestată de Societate, criticile vizând încălcarea cerinţelor pentru a dispune emiterea Deciziilor, nicidecum o interdicţie generală a ANRE de a efectua inspecţii). Din această perspectivă, considerentele sentinţei sunt străine de obiectul cauzei.

Mai reţine sentinţa că faptul că legea nu ar impune o gradualitate în măsurile pe care le poate adopta ANRE în activitatea de investigaţie, fiind liberă să decidă ca primă măsură direct efectuarea unei inspecţii.

În primul rând, sentinţa a fost dată cu încălcarea art. 52 alin. (1) din Cartă, conform căruia orice restrângere a drepturilor recunoscute prin Cartă trebuie să fie proporţională, astfel că aceasta poate fi impusă numai în cazul în care acestea sunt necesare.

Contrar reţinerilor din sentinţa recurată, raportat la ordinea la care art. 15 alin. (1) din Regulamentul de investigaţie face trimitere, inspecţia inopinată trebuie să fie considerată cea mai intruzivă măsură.

În mod eronat reţine prima instanţă că plasarea inspecţiei la finalul enumerării măsurilor de investigaţie nu ar avea relevanţă din punct de vedere al caracterului gradual al acestora. Prevederile Regulamentului de investigaţie trebuie interpretate în concordanţă cu principiile generale în materie, precum principiul proporţionalităţii, modalitatea de enumerare din art. 15 din acest act nefiind aleatorie.

În al doilea rând, prima instanţă a făcut, de asemenea, o greşită aplicare a Deciziei Curţii Constituţionale a României nr. 296/2005. Astfel, CCR a reţinut că prevederea legală ce nu impunea autorizarea inspecţiei de către instanţă nu este contrară prevederilor constituţionale. Sub acest aspect, în decizia indicată CCR se raportează exclusiv la necesitatea formalităţii autorizării inspecţiei, fără însă să se pronunţe asupra necesităţii proporţionalităţii inspecţiei. Or, critica Societăţii vizează această din urmă nelegalitate.

De altfel, inclusiv jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului citată de instanţă este greşit aplicată. Pe de o parte, aceasta face vorbire de necesitatea autorizării judiciare a inspecţiei, însă, pe de altă parte, prima instanţă pare să considere că decizia de a desfăşura inspecţii, o măsură extrem de intrusivă în drepturile fundamentale ale unei persoane, reprezintă strict o chestiune de oportunitate. Cu toate acestea, oportunitatea devine o condiţie de validitate şi este supusă cenzurii instanţelor dacă măsurile sunt luate cu exces de putere conform art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea 554/2004, prin exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.

În al treilea rând, pentru a dispune efectuarea unei inspecţii inopinate, Autoritatea trebuia să dispună de elemente şi indicii serioase, care i-ar fi permis să suspecteze existenţa unei încălcări în privinţa Societăţii. Prin urmare, intensitatea suspiciunilor cu privire la existenţa faptei este superioară celei necesare declanşării investigaţiei, motiv pentru care argumentul instanţei de fond conform căruia măsura are ca obiect şi scop confirmarea/infirmarea unei suspiciuni este insuficient, raportându-se la condiţiile unei decizii de investigaţii. De altfel, pentru motivele arătate anterior, ANRE nu deţinea oricum o suspiciune cu privire la o faptă de manipulare de piaţă.

Atât Decizia de investigaţie cât şi Decizia de inspecţie au fost emise la aceeaşi dată. Prin urmare, ANRE deţinea, în privinţa Deciziei de inspecţie, aceleaşi informaţii precum cele care au stat la baza Deciziei de investigaţie, toate aceste informaţii regăsindu-se în Nota de fundamentare, astfel cum a recunoscut şi Autoritatea.

Astfel, ANRE nu avea la momentul emiterii Deciziei de inspecţie indicii suficient de serioase care să o determine să considere că exisă o faptă de manipulare a pieţei, intensitate care este diferită şi autonomă faţă de cea analizată de instanţa investită cu analiza Deciziei de investigaţie.

Prin urmare, dacă ANRE nu se afla în posesia unor indicii suficient de serioase cu privire la existenţa faptei pentru a efectua o inspecţie inopinată, rezultă că măsura este disproporţionat, iar sentinţa este dată cu încălcarea art. 52 alin. (1) din Cartă, art. 13 alin. (1) REMIT, art. 88 alin. (8) din Legea nr. 123/2012 şi art. 15 alin. (1) din Regulamentul de investigaţie.

De altfel, în ceea ce priveşte principiul proporţionalităţii, jurisprudenţa CJUE a reţinut că actele instituţiilor trebuie să nu depăşească limitele a ceea ce este adecvat şi necesar pentru atingerea scopului urmărit, iar, atunci când este posibilă între mai multe măsuri adecvate, să se recurgă la cea mai puţin constrângătoare, inconvenientele fiind proporţionale în raport cu scopurile vizate. Sentinţa recurată ignoră şi prezumţia de nevinovăţie, care impune ca orice ingerinţe în sfera dreptului de proprietate să fie necesare şi proporţionale.

3.2.4. Sentinţa recurată este nemotivată şi a fost dată cu încălcarea dreptului la apărare a Societăţii. ANRE nu a adus la cunoştinţă dreptul de a fi asistată de avocat pe parcursul inspecţiei, iar Deciziile nu permite exercitarea garanţiilor procedurale (motive de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.)

Prin cererea de chemare în judecată, Societatea a arătat că art. 19 alin. (2) din Regulamentul de Investigaţie prevede că inspecţiile se efectuează cu respectarea dispoziţiilor C. proc. pen.. Având în vedere art. 19 alin. (2) din Regulamentul de investigaţie, coroborat cu art. 89 C. proc. pen.. Deciziile trebuia să menţioneze dreptul Societăţii de a fi asistată de un avocat.

De asemenea, garanţiile Societăţii nu au fost respectate atât timp cât Decizia de inspecţie nu au permis acesteia să cunoască limitele sale, fiind în imposibilitate să exercite în mod efectiv dreptul la apărare, neputând verifica dacă personalul împuternicit acţionează în cadrul obiectului şi scopului investigaţiei sau dacă documentele şi informaţiile ridicate se circumscriu activităţii de investigaţie.

Cu privire la dreptul de a fi asistat de avocat, sentinţa recurată reţine doar cu titlu general că acest drept este prevăzut de Regulamentul de investigaţie, astfel încât o astfel de menţiune nu ar fi fost necesară în Decizia de inspecţie. Sentinţa recurată nu răspunde şi criticii privind încălcarea dreptului la apărare a Societăţii pe parcursul desfăşurării inspecţiei, din cauza lipsei elementelor esenţiale din Decizia de inspecţie care să permită impunerea limitelor echipei de inspecţie.

În primul rând, sentinţa recurată nu îndeplineşte rigorile motivării, întrucât nu se poate deduce raţionamentul primei instanţei pentru care a fost respinsă critica referitoare la încălcarea dreptului la apărare. Sentinţa recurată nu cuprinde nicio menţiune. De asemenea, cu privire la obligaţia ANRE de a aduce la cunoştină dreptul de a fi asistată de avocat, sentinţa recurată nu cuprinde nicio motivare, fiind respins argumentul doar prin raportare la faptul că acest drept este conferit de lege.

Pe cale de consecinţă, sentinţa recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, fiind incident motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În al doilea rând, sentinţa recurată a fost dată şi cu încălcarea dispoziţiilor art. 19 alin. (2) din Regulamentul de investigaţie raportat la art. 89 C. proc. civ..penală. Societatea nu a criticat faptul că legea nu ar reglementa acest drept, ci faptul că prin absenţa unei astfel de menţiuni în Decizia de inspecţie, ANRE şi-a încălcat obligaţia de a aduce la cunoştinţă acest drept la momentul inspecţiei. în acest sens, nu s-a făcut nicio dovadă a modului de îndeplinire a acestei obligaţii de către echipa de inspecţie, iar ANRE nu neagă această situaţie de fapt.

În al treilea rând, sentinţa a fost dată şi cu încălcarea dreptului la apărare în cadrul procedurilor administrative, având în vedere că potrivit actelor aflate la dosar nu au putut fi identificate indicii privind săvârşirea faptelor prevăzute de art. 5 REMIT, iar Decizia de inspecţie nu arată care sunt limitele inspecţiei din perspectiva scopului şi a probelor căutate.

Aşa cum s-a arătat şi în jurisprudenţa CJUE, în cazul în care autoritatea nu ar fi supusă acestei limitări, mai întâi, aceasta ar avea în practică posibilitatea, de fiecare dată când se află în posesia unui indiciu care îi permite să bănuiască faptul că o întreprindere a săvârşit o încălcare a normelor într-un domeniu precis al activităţilor sale, să efectueze o inspecţie cu privire la ansamblul acestora şi care are ca ultim scop descoperirea existenţei oricărei încălcări a normelor menţionate care a putut fi săvârşită de această întreprindere, ceea ce este incompatibil cu protecţia sferei de activitate private a persoanelor juridice garantată ca drept fundamental într-o societate democratică.

Sentinţa a fost dată cu încălcarea art. 48 alin. (2) din Cartă privind dreptul oricărei persoane acuzate de a îi fi garantată respectarea dreptului la apărare. De asemenea, Sentinţa recurată a fost dată şi cu aplicarea eronată a dreptului la apărare reglementat de art. 24 alin. (1) din Constituţie, precum şi art. 41 din Cartă privind dreptul la o bună administrare.

4. Apărările formulate în cauză

Pârâta AUTORITATEA NAŢIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI (ANRE) a depus întâmpinare faţă de cererile de recurs formulate de către recurentele - reclamante, solicitând anularea recursurilor ca netimbrate, respingerea recursurilor ca tardiv formulate sau în subsidiar, respingerea ca nefondate.

În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele:

4.1. Recursurile sunt lovite de nulitate absolută pe motiv de insuficientă timbrare.

Din cuprinsul recursurilor formulate împotriva sentinţei, reiese că cererile ar fi fost timbrate cu 200 de RON, conform dovezii de plată anexată recursurilor. Cu toate acestea, potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, taxa de timbru de 200 de RON este insuficientă faţă de recursurile reclamantelor formulate în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 4, pct. 5, pct. 6 şi pct. 8, care trebuia timbrat cu 400 RON.

4.2. Recursul sunt tardiv formulate

Recursurile vizează casarea sentinţei civile nr. 342/01.03.2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, care a fost comunicată ANRE prin poştă la data de 18.11.2024. Dacă prezumă că şi reclamantelor li s-ar fi comunicat la aceeaşi dată, rezultă că termenul de recurs de 15 zile a expirat în data de 04.12.2024; în speţă, recursurile au fost promovate abia la data de 11.12.2024 (conform informaţiilor din dosarul electronic), respectiv după expirarea termenului prevăzut de lege - de 15 zile de la data comunicării, şi, pe cale de consecinţă, a intervenit decăderea. Pe cale de consecinţă, este evident că recursurile formulate de reclamante sunt promovate cu eludarea dispoziţiilor imperative ale art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

4.3. Pe fondul recursurilor

Intimata a arătat că judecătorul fondului a respectat exigenţele cerinţei motivării, aceasta fiind una de esenţă, de conţinut, sentinţa recurată fiind clară, concisă şi concretă, în concordanţă cu probele şi actele de la dosar. Prin modul în care judecătorul fondului a realizat motivarea hotărârii, aceasta constituie o garanţie pentru părţi în faţa eventualului arbitrariu, existând posibilitatea de a se exercita controlul judiciar, circumscriindu-se astfel noţiunii de proces echitabil, în condiţiile prevăzute de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Totodată, sentinţa recurată cuprinde toate elementele obligatorii conform art. 425 C. proc. civ.. Astfel, sentinţa conţine motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei fondului, precum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile reclamantei, fiind îndeplinită obligaţia care îi incumbă potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Aşa cum a arătat şi la fondul cauzei, deciziile contestate nu au fost emise cu exces de putere, preşedintele ANRE având mandat valabil la acea dată.

Prin Hotărârea Parlamentului României nr. 86/18.10.2017 privind numirea preşedintelui, a unui vicepreşedinte şi a doi membri în Comitetul de reglementare al Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 825/18.10.2017. Dar, ceea ce omite recurenta reclamanta să menţioneze, cu bună ştiinţă, încercând astfel inducerea în eroare a instanţei de control judiciar, este faptul că mandatul preşedintelui, al vicepreşedintelui şi al celor doi membri în Comitetul de Reglementare al ANRE a fost prelungit prin O.U.G. nr. 139/19.10.2022.

Mai mult decât atât, în Monitorul Oficial al României, Partea I . nr. 28 din 10 ianuarie 2023 a fost publicata Legea nr. 20/09.01.2023 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 139/2022 privind prelungirea mandatelor unor membri ai Comitetului de reglementare al Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei.

Astfel, mandatul preşedintelui ANRE a fost prelungit pentru 6 luni, înainte de expirare, printr-o ordonanţă de urgenţă, aprobată ulterior prin lege adoptată de Parlamentul României, prin urmare nu se poate susţine cu temei că domnul C., în calitate de fost Preşedinte al ANRE nu ar fi avut la data de 07.12.2022 mandat valabil sau că domnia sa nu ar fi avut o împuternicire a Parlamentului dată în şedinţa comună a celor două camere.

Iar în ceea ce priveşte critica recurentelor conform căreia prelungirea mandatului preşedintelui ANRE s-ar fi realizat cu încălcarea prevederilor Constituţionale, în mod judicios instanţa de fond a reţinut că această critică excede cadrului procesual al acţiunii eu care a fost învestită.

Instanţa de fond nu a realizat nicio contradicţie între considerentele prezentate şi nici nu este incidenţă o insuficientă motivare a soluţiei, contrar susţinerilor nefondate ale recurentelor reclamante.

Aşa cum a arătat deja la fondul cauzei, deciziile contestate îndeplinesc cerinţele motivării. Din preambulul Deciziilor contestate, rezultă că acestea a fost emise în temeiul analizei preliminare care se regăseşte în Nota de fundamentare CMPEE nr. 181650/07.11.2022.

ANRE invocă art. 7 alin. (1) lit. a) din Regulament, care arată că o investigaţie se poate realiza şi din oficiu, iar potrivit art. 7 alin. (2) lit. b) din Regulament, decizia de declanşare din oficiu a investigaţiei poate avea la bază informaţii provenite de la unul dintre compartimentele funcţionale ale ANRE, între care poate fi şi Direcţia Generală Piaţă de Energie (DGPE), cum este şi în cauza pendente. Totodată, conform art. 9 alin. (2) din Regulament, procedura de investigaţie începe cu etapa numită analiză preliminară. Iar potrivit art. 9 alin. (3) din Regulament, analiza preliminară este finalizată printr-o notă de fundamentare care se înaintează preşedintelui ANRE şi care cuprinde: indicarea elementelor rezonabile şi a comportamentelor anormale şi/sau inadecvate care au dus la suspiciunea încălcării legislaţiei specifice pieţei angro de energie; concluziile analizei indicatorilor specifici de monitorizare relevanţi, inclusiv a elementelor de maxim interes; potenţialul impact produs asupra pieţei angro de energie şi asupra interesului general al consumatorilor, precum şi propunerea privind începerea sau neînceperea unei investigaţii.

Prin urmare, exact sesizarea din partea unui compartiment din cadrul ANRE, urmată de analiza preliminară reprezintă acele prime acte premergătoare emiterii unei decizii de începere a investigaţiei, respectiv premergătoare emiterii unei decizii de inspecţie inopinata, care se finalizează cu nota de fundamentare în care se arată, în primul rând, elementele rezonabile şi comportamentele anormale şi/sau inadecvate care au dus la suspiciunea încălcării legislaţiei specifice pieţei angro de energic. Aşadar, inclusiv suspiciunea de încălcare a legislaţiei respective este redată în analiza preliminară, care se finalizează cu nota de fundamentare, în care se arată ce elemente factuale susţin suspiciunea în cauză.

Actele premergătoare deschiderii investigaţiei cuprind elemente confidenţiale pentru operatorul în cauză, care, dacă ar fi cunoscute de acesta, ar genera compromiterea investigaţiei, deoarece societatea respectivă ar avea timp să ascundă exact acele elemente doveditoare care ar putea confirma suspiciunea de încălcare a legislaţiei incidente şi pe care le caută echipa de investigatori desemnaţi de preşedintele ANRE.

De altfel, chiar jurisprudenţa CJUE în materie, este de natură a susţine legalitatea demersului ANRE de a nu dezvălui operatorului în cauză conţinutul concret al actelor premergătoare efectuării investigaţiei/inspecţiei inopinate propriu-zise. Astfel, "Trebuie subliniat că, la data depunerii cererii introductive la grefa Tribunalului, reclamantele nu avuseseră acces la indiciile de care Comisia dispunea la momentul adoptării deciziei de inspecţie şi pe care se întemeiaţi bănuielile sale. în plus, Comisia nu era obligată să le transmit aceste indicii (a se vedea în acest sens Hotărârea Dow Chemical Iberica şi alţii/Comisia, punctul 39 de mai sus, punctele 45 şi 57)" - extras din Hotărârea Tribunalului (Camera a opta) din 14 noiembrie 2012 în cauza T-l 35/09, Nexans France SAS, Nexans S.A. împotriva Comisiei Europene, par. 69.

Deciziile Preşedintelui ANRE contestate în prezenta cauză sunt suficient motivate, astfel încât scopul şi eficacitatea investigaţiei să nu fie compromise. Acestea fac trimitere la nota de fundamentare, care este întocmită conform art. 9 alin. (3) din Regulament, nota a fost cunoscută de către preşedintele ANRE şi a stat la baza emiterii deciziei a cărei anulare se solicită. Considerăm că, în această materie specifică, furnizarea informaţiilor către operatorii investigaţi, sau punerea la dispoziţia acestora a informaţiilor pe care ANRE se bazează, sau pe care ANRE le are în vedere, pentru a infirma sau confirma suspiciunile privind manipularea de piaţă, ar devoala scopul urmărit de către ANRE şi ar compromite investigaţia, pentru că ar permite operatorului investigat să cunoască ce are în vedere ANRE şi i-ar permite să modifice starea unor elemente de probă, elemente pe care ANRE se bazează în efectuarea investigaţiei.

Deciziile contestate au fost emise de ANRE în acord cu prevederile art. 9 alin. (5) din Regulament, conform cărora "Decizia preşedintelui ANRE prin care se dispune efectuarea unei investigaţii va indica temeiurile de,fapt si de drept, nota de fundamentare care a stat la baza declanşării investigaţiei, obiectul şi scopul investigaţiei, participantul/participanţii la piaţa vizat/vizaţi, componenţa echipei de investigaţie, drepturile conferite membrilor acesteia, precum şi termenul şi instanţa la care poate fi contestată, potrivit legii."

Aspectele procedurale sunt redate în Procesul - Verbal de îndeplinire a operaţiunii de comunicare nr. 5428/12.01.2023. Cu ocazia inspecţiei, ANRE i-a comunicat operatorului în cauză şi Adresa de solicitare documente, date şi informaţii nr. 5290/12.01.2023. Cu ocazia inspecţiei inopinate din data de 12.01.2023, au fost întocmite şi Procesul-verbal de constatare şi inventariere nr. x/12.01.2023 şi Procesul-verbal de sigilare nr. x/12.01.2023, contestate şi acestea în prezenta cauză.

Toate documentele antemenţionate, comunicate în acelaşi timp operatorului economic investigat, interpretate împreuna si unele prin altele, furnizează B. suficiente indicii pentru a identifica, mai profund, scopul investigaţiei dispuse a se efectua prin decizie a preşedintelui ANRE.

Niciunul dintre aceste documente nu este vătămător pentru reclamantă şi nu dovedeşte că echipa de inspecţie are deja dovezile necesare care să confirme/infirme suspiciunea de manipulare de piaţă; numai împreună cu celelalte date, documente şi informaţii, preluate în timpul inspecţiei, echipa de investigaţie va intra în posesia unor elemente suplimentare, cu care să poată determina dacă a avut loc o încălcare sau iui a art. 5 din REM1T - Regulamentul (UE) nr. 1227/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 2011 privind integritatea şi transparenţa pieţei angro de energie.

Mai mult, este de notorietate faptul că întinderea obligaţiei de motivare depinde de natura cauzei şi de contextul adoptării sale, precum şi de toate normele juridice care reglementează domeniul respectiv. Aşa cum se poate observa, recurenta reclamantă a contestat legalitatea şi temeinicia unei Decizii de declanşare a unei investigaţii/Decizii de inspecţie inopinată, acte administrative cu caracter preliminar, deoarece scopul investigaţiei este acela de a confirma sau infirma suspiciunea de manipulare sau tentativa de manipulare a pieţei pe pieţele angro de energie electrică, acuzaţia neavând un caracter de certitudine, la momentul efectuării acesteia.

Această investigaţie, deschisă prin Decizia contestată şi autorizată judiciar prin încheierea Preşedintelui CAB nr. 17/12.12.2022, rămasă definitivă prin Decizia ÎCCJ nr. 824/16.02.2023, este destinată a permite ANRE reunirea tuturor elementelor relevante care confirmă sau infirmă existenţa unei încălcări a normelor de concurenţă şi adoptarea unei prime poziţii cu privire la direcţia care trebuie dată procedurii de investigaţie.

Referirea la caracterul pieţei unde se desfăşoară tranzacţiile, perioada investigată, indiciile prevăzute în decizia de deschidere a procedurii de investigaţie şi în decizia de efectuare a inspecţiei inopinate, precum şi în încheierea preşedintelui Curţii de Apel de autorizare judiciară a inspecţiei inopinate corespund nivelului necesar de claritate, care permite să se concluzioneze că prevederile privind motivarea au fost respectate şi, ca urmare, trebuie conchis că Decizia atacată este motivată corespunzător cerinţelor legale.

Contrar susţinerilor nefondate ale recurentelor reclamante, garanţia asigurării accesului la o cale efectivă de atac este conferită operatorului în cauză prin faptul că instanţa competentă, care are acces la toate documentele prealabile deschiderii investigaţiei, va putea analiza, în cunoştinţă de cauză, legalitatea şi temeinicia atât a Deciziei de deschidere a investigaţiei, contestată în Dosar nr. x/2023, cât şi a Deciziei de efectuare inspecţie inopinată, contestată în prezenta cauză - Dosar nr. x/2023. Condiţiile de legalitate au fost verificate şi validate ca fiind legale de Preşedintele Curţii de Apel Bucureşti, atunci câud a pronunţat încheierea nr. 17/12.12.2022, rămasă definitivă prin Decizia ICCJnr. 824/16.02.2023, astfel că acestea nu mai pot fi reanalizate în prezenta cauză, fiind incidenţă autoritatea de lucru judecat. De altfel, chiar recurenta reclamantă enumera condiţiile de legalitate a Deciziilor contestate prin prisma prevederilor art. 88 alin. (8) din Legea nr. 123/2012.

In primul rând, recurenta reclamantă susţine nejustificat că scopul investigaţiei şi implicit al Deciziei privind efectuarea de inspecţii este extrem de general cu referire la perioada de tranzacţionare care este îndelungată, respectiv că manipularea pieţei poate căpăta multiple forme concrete de realizare şi astfel operatorul vizat nu este în măsură a aprecia asupra legalităţii actului administrativ contestat.

Contrar acestor alegaţii ale recurentelor reclamante, intimata ANRE consideră că decizia este detaliată suficient, astfel încât operatorul economic în cauză să poată identifica perioada investigată şi, în acelaşi timp. având în vedere faptul că echipa de inspecţie inopinată are ca obiectiv identificarea comportamentului de natură a încălca REMIT, consideră că reclamanta cunoaşte prevederile REMIT, care se referă interzicerea comportamentelor privind abuzul de piaţă.

Decizia contestată are drept scop confirmarea/infirmarea suspiciunii de manipulare sau tentativa de manipulare a pieţei pe pieţele angro de energie electrică, datorate tranzacţiilor efectuate în perioada 01.11.2021-31.07.2022.

Aşa cum a menţionat B. S.A., fapta poate fi oricare dintre cele 27 de fapte care se circumscriu în temeiul legal reprezentat de art. 5 REMIT, intimata ANRE considerând că. în fapt, acesta este şi scopul investigaţiei, de a analiza tipul de comportament identificat ca fiind suspect şi a-l infirma sau confirma, în funcţie de rezultatul analizei efectuate.

Referitor la critica recurentelor reclamante conform căreia decizia de efectuare a inspecţiei inopinate nu arată care este fapta care ar reprezenta încălcarea legii, aceasta este nejustificată, atâta vreme cât prin decizia contestată este indicată suspiciunea ANRE de a se fi săvârşit fapte de manipulare sau de tentativă de manipulare a pieţei pe pieţele angro de energie, faptă prevăzută de art. 5 din REMIT, pe de o parte, nu era necesar să se indice sub ce formă anume s-au realizat faptele de încălcare a legislaţiei incidente în materie, iar pe de altă parte, nu era nici posibil să se indice tipologia concretă a încălcărilor regulamentului REMIT.

Scopul investigaţiei este tocmai acela de a confirma/infirma suspiciunea de manipulare sau tentativa de manipulare a pieţei pe pieţele angro de energie electrică, datorate tranzacţiilor efectuate în perioada 01.11.2021 -s-31.07.2022. În acest sens, au fost preluate documentele de interes de către echipa de investigatori din sistemele informatice ale operatorului, prin procedura de inspecţie inopinată, iar ulterior, din analiza acestora vor rezulta sau nu faptele concrete care. la momentul elaborării raportului preliminar de investigaţie, să poată fi definite concret ca tipologie de încălcare a art. 5 din REMIT.

In acţiunea formulată, reclamanta susţine totodată că ANRE nu deţinea indicii serioase şi temeinice privind săvârşirea unor pretinse fapte; aceste elemente se regăsesc detaliate doar în Nota de fundamentare; divulgarea acestora ar compromite desfăşurarea acţiunii de investigaţie; dacă suspiciunile ANRE ar fi cunoscute de operatorul vizat, atunci acesta ar putea ascunde dovezile săvârşirii unor potenţiale fapte de manipulare a pieţei pe pieţele angro de energie.

În ceea ce priveşte pretinsul caracter excesiv al măsurii inspecţiei inopinate şi al preferinţei reclamantei de a se solicita printr-o simplă adresă puncte de vedere sau declaraţii, în detrimentul realizării inspecţiei, susţinerea reclamantei este nejustificată.

Cu privire la testul de proporţionalitate, reluate în recurs, se arată că nu a identificat vătămarea cauzată de către ANRE prin iregularităţile invocate şi nici inconvenientele cauzate operatorului economic investigat, pentru a putea analiza dacă acestea au fost disproporţionate în raport cu scopurile vizate prin investigaţie, iar absenţa demonstrării acestei vătămări este un argument în plus în sprijinul solicitării de respingere a cererii de chemare în judecată.

În acest sens, invocă jurisprudenţa reprezentată de Cauza T-340/04. France Telecom S.A. împotriva Comisiei Comunităţilor Europene; alegerea pe care ANRE trebuie să o facă între inspecţia efectuata pe baza unui simplu mandat şi inspecţia dispusă printr-o decizie, nu depinde de împrejurări precum gravitatea deosebită a situaţiei, extrema urgenţă sau nevoia de discreţie absolută, ci de necesităţile unei cercetări adecvate, având în vedere particularităţile cauzei. Ca urmare, atunci când o decizie de inspecţie urmăreşte numai sâ permită ANRE reunirea elementelor necesare pentru aprecierea eventualei existente a unei încălcări (a tratatului), o astfel de.decizie nu încălca principiul proportionalitătii.

De asemenea, tot din această speţă se desprinde concluzia că este de datoria ANRE să aprecieze, în principiu, dacă o anumită informaţie este necesară pentru a se putea detecta o încălcare a regulilor de concurenţă şi, chiar dacă aceasta dispune deja de indicii sau chiar de elemente de proba referitoare la existenţa unei încălcări, este legitim ca ANRE să considere necesar să dispună verificări suplimentare care să îi permită să aprecieze mai bine încălcarea sau durata acesteia,

Intimata ANRE consideră că nu a fost încălcat principiul proportionalitătii, fiecare dintre compartimentele funcţionale angrenate în prezenta investigaţie, tăcând propuneri cu privire la declanşarea investigaţiilor în speţă. Ca urmare, în urma analizei preliminare efectuate de către compartimentele funcţionale, DGPE şi DGMI, prin CMPEE, pe baza experienţei în cauzele privind încălcarea REMIT şi a indiciilor din nota de fundamentare, ANRE a considerat că deschiderea unei investigaţii ar fi calea cea mai elocventă care ar infirma/confirma suspiciunile privind manipularea de piaţă.

Prin urmare, contrar susţinerilor nefondate ale recurentelor reclamante, Decizia de efectuare a investigaţiei/inspecţiei inopinate a fost emisă strict legal, cu respectarea rigorilor procedurale aplicabile investigaţiilor desfăşurate de ANRE.

În concluzie, operatorul nu a dovedit ce vătămare a suferit prin emiterea Deciziilor contestate şi nici în ce măsură anume drepturile sale ar fi fost încălcate de către intimata prin acest act administrativ.

Intimata ANRE înţelege să facă referire la practica europeană în materie, respectiv Hotărârea Tribunalului (Camera a patra) din 6 septembrie 2013, în cauzele conexate T-289/11, T-290/11 şi T-521/11 (par 49, 75, 78, 192-194, 206-210).

Cu referire la pretinsa nerespectare a dreptului la apărare, intimata ANRE a arătat că garanţiile legate de asigurarea respectării dreptului la apărare sunt prevăzute în Regulament, act administrativ normativ care descrie toţi paşii procedurali urmaţi în investigaţie, respectiv toate drepturile operatorului investigat, corelativ cu obligaţiile autorităţii în derularea investigaţiei.

In drept, au fost invocate art. 490 alin. (2) raportat la art. art. 471 indice l alin. (3) din C. proc. civ.

5. Aspecte procedurale

La termenul din 3 iunie 2025, în şedinţă publică, recurentele-reclamante au depus cereri privind sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 139/2022 privind prelungirea mandatelor unor membri ai Comitetului de reglementare al Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, în integralitatea ei, respectiv, a articolului unic din aceasta, precum şi a Legii nr. 20/2023 pentru aprobarea O.U.G. nr. 139/2022, în integralitatea ei, respectiv cu privire la articolul unic. Totodată, au solicitat şi suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate de mai sus.

Faţă de împrejurarea că reprezentanta intimatei-pârâte Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei a precizat că poate pune concluzii pe această cerere şi nu solicită acordarea unui termen, Înalta Curte a pus în dezbaterea părţilor şi cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

De asemenea, s-a luat act de poziţia intimatei-pârâte, în sensul că nu mai susţine excepţiile invocate, având în vedere referatul cauzei. Totodată, faţă de împrejurarea că.

În aceste condiţii, în temeiul art. 104 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată, Înalta Curte a dispus formarea dosarului asociat cu nr. x/2023

Prin încheierea din 17 iunie 2025 pronunţată de ICCJ/SCAF în dosar nr. x/2023, a fost admisă cererea formulată de recurentele-reclamante B. şi A. S.A. privind sesizarea Curţii Constituţionale a României şi s-a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 139/2022 privind prelungirea mandatelor unor membri ai Comitetului de reglementare al Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, în integralitatea ei, respectiv, a articolului unic din aceasta, precum şi a Legii nr. 20/2023 pentru aprobarea O.U.G. nr. 139/2022, în integralitatea ei, respectiv cu privire la articolul unic, în raport de dispoziţiile art. 1 alin. (3), (4) şi (5), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (2), art. 57, art. 61, art. 62, art. 64, art. 65 alin. (2), art. 67, art. 73, art. 115 alin. (4) şi art. 196 lit. d) din Constituţie.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

6.1. Circumstanţele factuale şi legale ale speţei

Prin prezentul demers judiciar, reclamantele A. S.A. şi B. au contestat, în principal, deciziile nr. 197608/07.12.2022, 197647/07.12.2022 şi 197648/07.12.2022 ale Preşedintelui ANRE, privind împuternicirea personalului Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei pentru efectuarea unor investigaţii/inspecţii inopinate.

Prin Decizia nr. 197608/07.12.2022, Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei a dispus, începând cu data de 09.01.2023, efectuarea unei investigaţii la operatorul economic A. S.A., având ca obiect şi scop confirmarea/infirmarea suspiciunii de manipulare sau tentativa de manipulare a pieţei pe pieţele angro de energie electrică, datorate tranzacţiilor efectuate în perioada 01.11.2021-31.07.2022.

Prin Decizia nr. 197647/07.12.2022, Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei a dispus, începând cu data de 09.01.2023, efectuarea unei investigaţii la operatorul economic B., având ca obiect şi scop confirmarea/infirmarea suspiciunii de manipulare sau tentativa de manipulare a pieţei pe pieţele angro de energie electrică, datorate tranzacţiilor efectuate în perioada 01.11.2021-31.07.2022.

Prin Decizia nr. 197648/07.12.2022, Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei a dispus, în intervalul 09.01.2023-20.01.2023, efectuarea unei inspecţii inopinate la sediul social al operatorului economic licenţiat care desfăşoară activităţi de furnizare a energiei electrice B., având ca obiect şi scop confirmarea/infirmarea suspiciunii de manipulare sau tentativa de manipulare a pieţei pe pieţele angro de energie electrică, datorate tranzacţiilor efectuate în perioada 01.11.2021-31.07.2022.

6.2. Cu privire la cererea de suspendare a judecăţii cauzei

Înalta Curte constată că prin încheierea din 17 iunie 2025 pronunţată de ICCJ/SCAF în dosar nr. x/2023, a fost admisă cererea formulată de recurentele-reclamante B. şi A. S.A. privind sesizarea Curţii Constituţionale a României şi s-a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 139/2022 privind prelungirea mandatelor unor membri ai Comitetului de reglementare al Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, în integralitatea ei, respectiv, a articolului unic din aceasta, precum şi a Legii nr. 20/2023 pentru aprobarea O.U.G. nr. 139/2022, în integralitatea ei, respectiv cu privire la articolul unic, în raport de dispoziţiile art. 1 alin. (3), (4) şi (5), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (2), art. 57, art. 61, art. 62, art. 64, art. 65 alin. (2), art. 67, art. 73, art. 115 alin. (4) şi art. 196 lit. d) din Constituţie.

În cadrul dezbaterilor pe fondul recursului de la aceeaşi dată, reprezentantul recurentelor-pârâte, având cuvântul în completarea argumentelor expuse cu privire la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, a solicitat ca, în ipoteza admiterii acesteia, să se dispună suspendarea judecării cauzei până la pronunţarea deciziei de către Curtea Constituţională.

Având în vedere dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte constată, pe de o parte, că suspendarea este facultativă, iar pe de altă parte, că nu se impune în prezenta cauză o asemenea suspendare, cât timp partea interesată, în caz de admiterea ulterioară a excepţiei de neconstituţionalitate de către instanţa constituţională, are la dispoziţie remedii procesuale pentru reformarea unei soluţii defavorabile.

Ca urmare, Înalta Curte va respinge cererea de suspendare a judecării cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate de către Curtea Constituţională, ca nefondată.

6.2. Analiza motivelor comune de recurs formulate de cele două recurente-reclamante şi a apărărilor intimatei-pârâte

6.2.1. Motivul de recurs referitor la încălcarea art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea 554/2004, a art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 33/2007 şi a art. 65 alin. (2) lit. k) din Constituţie în ceea ce priveşte excesul de putere la emiterea Deciziei de către Preşedintele ANRE, care nu fusese împuternicit conform legii (motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.)

Prin cererile conexate, reclamantele au invocat nelegalitatea emiterii Deciziilor cu exces de putere, având în vedere faptul că emitentul acestora, Preşedintele ANRE, nu deţinea o învestire conform legii pentru a acţiona în regim de putere publică la data emiterii Deciziei.

Astfel, au susţinut reclamantele, conform art. 4 alin. (1) teza a II-a din O.U.G. nr. 33/2007, numirea Preşedintelui ANRE se face de către Parlament în şedinţă comună a celor două Camere; mandatul semnatarului deciziilor ce fusese acordat prin Hotărârea Parlamentului nr. 86/2017 încetase la data de 23.10.2022, ca urmare a depăşirii duratei de 5 ani (conform art. 4 alin. (5) şi (14) din O.U.G. nr. 33/2007); exercitarea funcţiei s-a făcut în temeiul unui act emis de Guvern, iar nu în şedinţa comună a celor două Camere (i.e. O.U.G. nr. 139/2022).

Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a legii, respingând criticile reclamantelor.

Astfel, în ceea ce priveşte susţinerea legată de încălcarea dispoziţiilor art. 4 alin. (1) teza a II-a din O.U.G. nr. 33/2007, potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (1) teza a II-a din O.U.G. nr. 33/2007, "numirea şi revocarea membrilor Comitetului de reglementare, precum şi a preşedintelui şi a celor 2 vicepreşedinţi se face de către Parlament în şedinţa comună a celor două Camere."

Potrivit art. 4 alin. (5) din acelaşi act normativ:

"Durata mandatului de membru în Comitetul de reglementare, după caz, de preşedinte sau de vicepreşedinte este de 5 ani şi poate fi reînnoit o singură dată."

Prin Hotărârea Parlamentului României nr. 86 din 18 octombrie 2017 domnul C. a fost numit în funcţia de preşedinte al ANRM, începând cu data de 23 octombrie 2017 pentru un mandat de cinci ani.

Conform dispoziţiilor art. 4 alin. (14) din O.U.G. nr. 33/2007, calitatea de membru al Comitetului de reglementare sau de membru în conducerea ANRE încetează la expirarea termenului pentru care a fost numit. Prin urmare, susţin reclamantele că începând cu data de 23 octombrie 2022, Preşedintele ANRE nu se mai afla în exercitarea mandatului, astfel încât Deciziile de efectuare a investigaţiei au fost emise în mod nelegal cu exces de putere.

Înalta Curte constată că împrejurarea că prin O.U.G. nr. 139/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 1020 din 20 octombrie 2022, s-a dispus prelungirea mandatelor în derulare ale membrilor Comitetului de reglementare al Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei care expirau la data de 23 octombrie 2022, pentru o perioadă de şase luni, iar O.U.G. nr. 139/2022 a fost aprobată prin Legea nr. 20/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 28 din 10 ianuarie 2023, este de natură să acopere un eventual viciu al numirii noului preşedinte.

Astfel, mandatul preşedintelui ANRE a fost prelungit pentru 6 luni, înainte de expirare, printr-o ordonanţă de urgenţă, aprobată ulterior prin lege adoptată de Parlamentul României (autoritatea legislativă care avea şi atribuţia numirii unui nou preşedinte, de altfel), astfel că nu se poate susţine cu temei că Preşedintele ANRE semnatar al deciziilor atacate nu ar fi avut la data de 07.12.2022 mandat valabil sau că nu ar fi avut o împuternicire a Parlamentului dată în şedinţa comună a celor două camere.

În ceea ce priveşte susţinerea referitoare la încălcarea art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 privind excesul de putere, întrucât Preşedintele ANRE a acţionat în afara limitelor stabilite de lege, Înalta Curte constată că nu se poate reţine existenţa unui exces de putere cât timp lipseşte situaţia premisă, respectiv încălcarea unei norme juridice (aşa cum s-a demonstrat mai sus, nu se poate constata o acţionare în afara limitelor legale).

În ceea ce priveşte susţinerea în sensul că sentinţa recurată a fost dată cu încălcarea competenţelor stabilite conform prevederilor art. 65 alin. (2) coroborat cu art. 1 alin. (4) din Constituţie, în mod corect a reţinut prima instanţă că aceasta excedează controlului instanţei de contencios administrativ, câtă vreme prelungirea mandatului s-a prevăzut prin ordonanţa de urgenţă aprobată prin lege, iar verificarea constituţionalităţii se poate face exclusiv de către Curtea Constituţională pe calea procedurii invocării excepţiei de neconstituţionalitate, procedură ce a fost urmată de către recurente, fiind sesizată instanţa constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 139/2022 privind prelungirea mandatelor unor membri ai Comitetului de reglementare al Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, în integralitatea ei, respectiv, a articolului unic din aceasta, precum şi a Legii nr. 20/2023 pentru aprobarea O.U.G. nr. 139/2022, în integralitatea ei, respectiv cu privire la articolul unic, în raport de dispoziţiile art. 1 alin. (3), (4) şi (5), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (2), art. 57, art. 61, art. 62, art. 64, art. 65 alin. (2), art. 67, art. 73, art. 115 alin. (4) şi art. 196 lit. d) din Constituţie.

Prin urmare, acest prim motiv de recurs încadrat în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este nefondat.

6.2.2. Motivul de recurs referitor la greşita aplicare a art. 9 alin. (1) din Regulamentul de investigaţie în ceea ce priveşte nulitatea analizei preliminare efectuate de o structură necompetentă din cadrul ANRE şi la depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti (motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 C. proc. civ.).

Recurentele au invocat faptul că, potrivit art. 9 alin. (1) din Regulamentul de investigaţie, analiza preliminară necesară pentru declanşarea investigaţiei trebuie efectuată de o direcţie de specialitate, iar nu de un compartiment funcţional şi că soluţia primei instanţe este rezultatul greşitei interpretări a semnificaţiei termenului de direcţie de specialitate.

În speţă, efectuarea investigatiilor/inspecţiei inopinate a fost dispusă având în vedere Adresa Direcţiei Generale Piaţă de Energie (DGPE) din cadrul ANRE înregistrată cu nr. x/19.09.2022 privind o posibilă încălcare a prevederilor art. 5 din Regulamentul (UE) nr. 1227/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 2011 privind integritatea şi transparenţa pieţei angro de energie ("REMIT"), referitor la interzicerea manipulării sau a tentativei de manipulare a pieţei pe pieţele angro de energie electrică, ca urmare a aspectelor semnalate de către Compartimentul monitorizare piaţă de energie electrică din cadrul ANRE, cu privire la tranzacţiile desfăşurate în perioada aprilie 2022- iulie 2022, pe pieţele angro de energie electrică, administrate de operatorul pieţei de energie electrică şi de gaze naturale "OPCOM" S.A. şi Nota de fundamentare Compartimentul Monitorizare Piata Energie Electrica (CMPEE) nr. 181650/07.11.2022, care cuprinde analiza preliminară asupra unei posibile încălcări a prevederilor art. 5 din REMIT referitor la interzicerea manipulării său tentativei de manipulare a pieţei.

Prin urmare, analiza preliminară a fost efectuată de către Compartimentul Monitorizare Piata Energie Electrica, aflat in subordinea Direcţiei Generale Monitorizare Piata, Investigaţii. Direcţia Generală Monitorizare Piaţă, Investigaţii (DGMI) este subordonată Preşedintelui ANRE si cuprinde o direcţie si trei compartimente, respectiv Direcţia Investigaţii si CMPEE, CMPGN şi CCAVSS (art. 29 alin. (2) din Ordinul nr. 11/27.05.2022).

La rândul său, Direcţia Generală Piaţă de Energie (DGPE), care a sesizat posibila încălcare a prevederilor art. 5 din Regulamentul (UE) nr. 1227/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 2011 privind integritatea şi transparenţa pieţei angro de energie (REMIT), este subordonată vicepreşedintelui, fiind o direcţie diferită de cea care a efectuat analiza preliminară.

Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a legii.

Astfel, potrivit art. 7 din Ordinul nr. 25/2017 privind aprobarea Regulamentului pentru organizarea şi desfăşurarea activităţii de investigaţie în domeniul energiei privind funcţionarea pieţei angro de energie, decizia de declanşare din oficiu a investigaţiei poate avea la bază informaţii provenite de la unul dintre compartimentele funcţionale ale ANRE, Comitetul de reglementare al ANRE şi de la instituţii sau autorităţi naţionale sau europene cu care ANRE este abilitată să coopereze în condiţiile legii.

În conformitate cu art. 9 din regulament:

"(1) Direcţiile de specialitate din cadrul ANRE, altele decât Direcţia investigaţii, în vederea exercitării atribuţiilor ce le revin, realizează o analiză preliminară a cazurilor în care există indicii privind o posibilă afectare a pieţei angro de energie sau a cerinţelor privind transparenţa prevăzute în reglementările ANRE, precum şi în regulamentele europene, în legătură cu piaţa angro de energie, identificate de către personalul propriu sau semnalate de către persoanele/entităţile prevăzute la art. 7 alin. (1) şi identifică acele situaţii în care se justifică declanşarea unor investigaţii, formulând propuneri în acest sens."

Potrivit art. 33 alin. (3) lit. j), una) dintre atribuţiile CMPEE este analiza preliminară asupra unei posibile încălcări a prevederilor REMIT.

Din dispoziţiile legale sus menţionate reiese că analiza preliminară a cazurilor în care există indicii privind o posibilă afectare a pieţei angro de energie sau a cerinţelor privind transparenţa prevăzute în reglementările ANRE, precum şi în regulamentele europene, în legătură cu piaţa angro de energie, se realizează de către direcţiile de specialitate din cadrul ANRE, altele decât Direcţia investigaţii.

Înalta Curte constată că în mod corect a reţinut prima instanţă că împrejurarea că în terminologia structurilor funcţionale ale pârâtei se utilizează denumirea de compartiment nu denotă o încălcare a prevederilor Regulamentului, sintagma "direcţiile de specialitate" având o interpretare mai largă, prin raportare la structura organizatorică a pârâtei, cuprinzând inclusiv compartimentele de specialitate. Astfel, efectuarea analizei preliminare de către un compartiment din cadrul unei direcţii reprezintă efectuarea ei de către acea direcţie.

Cum în mod corect a observat prima instanţă, raţiunea textelor normative mai sus indicate este de a nu permite efectuarea analizei preliminare de către Direcţia investigaţii, care procedează la efectuarea investigaţiei propriu-zise, iar această raţiune este respectată; modalitatea faptică de organizare a repartizării analizelor preliminare în cadrul unei direcţii reprezintă o chestiune de organizare internă a instituţiei, nerelevantă din perspectiva aplicării legii.

Prin urmare, analiza preliminară a fost efectuată în mod legal, de către o direcţie de specialitate (indiferent de titulatura acesteia) şi nu de direcţia investigaţii, iar între compartimentul care a semnalat posibilele încălcări ale legislaţiei şi cel care a efectuat analiza preliminară nu există identitate sau vreun raport de subordonare.

Faptul că acest compartiment este în subordinea unei direcţii, care are ca subordonată şi direcţia investigaţii (CMPEE face parte din Direcţia Generală Monitorizare Piaţă, Investigaţii, structură din care face parte, însă, şi Direcţia Investigaţii) nu conduce la prezumţia de lipsă de separare a atribuţiilor dintre Direcţia Investigaţii şi compartiment. Simpla apartenenţa la aceeaşi structură organizatorică a CMPEE cu Direcţia investigaţii nu determină concluzia confuziei dintre cele două structuri. Ca urmare, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este nefondat.

În ceea ce priveşte susţinerea referitoare la încălcarea separaţiei puterilor în stat, prin adăugarea, de către prima instanţă, la prevederile normative aplicabile cauzei, aceasta este nefondată. Din raţionamentul primei instanţe rezultă o corectă interpretare a legii, astfel că nu se identifică modalitatea în care ar fi fost adăugate textului legal aspecte neconţinute de acesta, mai ales atâta timp cât timp, aşa cum s-a subliniat deja, raţiunea textelor supuse interpretării este aceea de a nu permite efectuarea analizei preliminare de către Direcţia investigaţii, care procedează la efectuarea investigaţiei propriu-zise, iar această raţiune a fost respectată; astfel, şi motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. este nefondat.

6.2.3. Motivul de recurs referitor la nemotivarea sentinţei şi încălcarea art. 41 alin. (1) şi (2) din Cartă, art. 60 alin. (7) şi (8) din Directiva 944/2019, art. 9 alin. (5) din Regulamentul de investigaţie, art. 31 din Constituţie şi art. 296 TFUE în ceea ce priveşte soluţia asupra caracterului nemotivat al Deciziei (motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.)

În primul rând, recurentele au invocat faptul că sentinţa recurată este nemotivată şi conţine motive contradictorii, încadrând acest motiv de recurs în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ.

Ca o primă precizare, Înalta Curte constată că orice critici referitoare la nemotivarea, motivele contradictorii sau străine de natura cauzei pot fi încadrate doar în motivul de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., iar nu şi în cel de la art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., care se referă la încălcarea altor reguli procedurale decât cele privind redactarea hotărârilor judecătoreşti.

În esenţă, recurentele au invocat faptul că sentinţa recurată nu conţine nicio motivare cu privire la argumentele invocate în legătură cu inadmisibilitatea complinirii motivării unui act administrativ prin actele premergătoare necomunicate societăţii, nepermiţând înţelegerea raţionamentului primei instanţe pentru care au fost respinse argumentele de nelegalitate invocate. De asemenea, se mai invocă faptul că sentinţa recurată reţine şi o motivare contradictorie, întrucât pe de o parte arată că motivarea actului permite reconstituirea raţionamentului efectuat de autorul actului pentru a ajunge la adoptarea acestuia, iar pe de altă parte recurge la analiza actelor premergătoare pentru a confirma caracterul motivat al actului atacat.

Invocând şi încălcarea principiului disponibilităţii, recurentele au arătat că au invocat lipsa de motivare a actelor administrative contestate, inclusiv din perspectiva unui conţinut al actelor premergătoare ce nu a fost inclus în actele comunicate.

Raportat la principiul disponibilităţii, Înalta Curte constată că ceea ce se aduce în dezbatere este posibilitatea completării motivelor de fapt şi de drept avute în vedere de emitentul unui act administrativ cu cele conţinute în actele premergătoare emiterii acestui act; or, acest aspect, indiferente de modalitatea de abordare, în sensul de posibilitate sau imposibilitate a unei astfel de compliniri, reprezintă un aspect de aplicare a legii, iar nu de motivare efectivă.

Înalta Curte constată că obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată. Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă din raţionamentul logico-juridic clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept.

Totodată, omisiunea primei instanţe de a oferi o motivare, în condiţiile art. 425 din C. proc. civ., sub aspectele învederate mai sus, echivalează cu omisiunea de pronunţare asupra acţiunii, căci nu se poate stabili o asociere logică între dispozitiv şi considerente, ca elemente componente esenţiale şi obligatorii ale hotărârii judecătoreşti.

Înalta Curte mai arată şi că, în acord cu disp. art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluţionarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situaţia de fapt specifică procesului, iar în funcţie de aceasta să aplice normele juridice incidente.

Or, instanţa de fond a arătat în mod expres motivele pentru care a ajuns la soluţia adoptată; Înalta Curte apreciază că sentinţa civilă recurată respectă disp. art. 22 alin. (2) şi art. 425 C. proc. civ.. Astfel, prima instanţă a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluţiei pronunţate, fiind clare raţiunile avute în vedere de instanţă.

De altfel, se constată că prin argumentele aduse pe această cale se invocă în esenţă o eventuală greşită interpretare şi aplicare a legii, aspecte ce vor fi verificate în cadrul motivului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. invocat în cuprinsul recursului, dar motivarea insuficientă sau contradictorie nu pot fi reţinute raportat la sentinţa atacată.

Instanţa are obligaţia de a răspunde argumentelor esenţiale invocate de părţi, iar nu tuturor subargumentelor aduse de acestea. Astfel, aşa cum s-a statuat în prg. 20 al Deciziei pronunţate în Cauza Gheorghe Mocuţa împotriva României:

"În continuare, Curtea reiterează că, deşi articolul 6 § 1 obligă instanţele să îşi motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Ţărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x). De asemenea, Curtea nu are obligaţia de a examina dacă s-a răspuns în mod adecvat argumentelor. Instanţele trebuie să răspundă la argumentele esenţiale ale părţilor, dar măsura în care se aplică această obligaţie poate varia în funcţie de natura hotărârii şi, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanţelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)."

Aplicând cele statuate mai sus la prezenta cauză, Înalta Curte observă că prima instanţă a pronunţat o hotărâre motivată şi nu există niciun element care indice caracterul arbitrar al modalităţii în care instanţa a aplicat legislaţia relevantă pentru faptele cauzei.

Ca urmare, motivul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., este nefondat.

6.2.4. În ceea ce priveşte criticile legate de faptul că sentinţa recurată este dată cu încălcarea art. 41 alin. (1) şi (2) din Cartă, art. 60 alin. (7) şi (8) din Directiva 944/2019, art. 9 alin. (5) din Regulamentul de investigaţie, art. 31 din Constituţie şi art. 296 TFUE (motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.)

În esenţă, recurentele au invocat faptul că sentinţa recurată a fost dată cu încălcarea normelor care reglementează obligativitatea motivării actelor administrative, motivare care trebuie să se regăsească chiar în conţinutul acesteia şi care trebuie să permită prin însăşi parcurgerea actului administrativ comunicat particularului înţelegerea obiectului şi scopului, fiind invocate ca temei legal al obligaţiei de motivare a actelor administrative dispoziţiile art. 60 alin. (7) şi (8) din Directiva nr. 944/2019, ale art. 9 alin. (5) din Regulamentul de investigaţie, ale art. 41 alin. (1) şi (2) din Cartă, art. 296 TFUE şi ale art. 31 alin. (2) din Constituţia României şi invocându-se şi încălcarea priorităţii dreptului Uniunii Europene.

Fără a relua aspectele dezbătute pe larg şi de prima instanţă, Înalta Curte va răspunde punctual criticilor aduse de recurente prin cererile de recurs.

În ceea ce priveşte cerinţa motivării, instanţa reţine că pârâta şi-a îndeplinit obligaţia de a motiva în fapt şi în drept actele administrative contestate.

Este de semnalat, aşa cum s-a mai reţinut în jurisprudenţa instanţei supreme, că nu pot fi pretinse actului administrativ exigenţe similare în privinţa motivării cu cele solicitate hotărârilor judecătoreşti, pentru că nu se poate face abstracţie de caracterul său de act juridic unilateral, de faptul că emiterea lui este rezultatul valorificării raporturilor de putere publică a emitentului în raport de destinatarii lor, că în procedura de emitere a acestuia, contenciosul îşi pierde din intensitate, chiar dacă legiuitorul a instituit obligaţia parcurgerii recursului graţios ori ierarhic.

De asemenea, referitor la întinderea motivării şi elementele sale de conţinut, motivarea se poate limita să menţioneze, pe de o parte, situaţia de ansamblu care a condus la adoptarea acestuia şi, pe de altă parte, scopurile generale pe care îşi propune să le atingă.

În cazul de faţă, în preambulul deciziilor contestate s-au indicat atât temeiurile de drept în baza cărora au fost emise, respectiv Legea nr. 123/2002, O.U.G. nr. 33/2007, Regulamentul UE nr. 1227/2011, Regulamentul aprobat prin Ordinul preşedintelui ANRE nr. 62/2013 şi Regulamentul aprobat prin Ordinul preşedintelui ANRE nr. 25/2017, art. 9 alin. (1) lit. y) din O.U.G. nr. 33/2007, cât şi documentaţia care a stat la baza dispunerii măsurilor adoptate.

Totodată, s-a indicat obiectul şi scopul efectuării investigaţiei/inspecţiei inopinate dispuse la societăţile reclamante, respectiv confirmarea/infirmarea suspiciunii de manipulare sau tentativa de manipulare a pieţei pe pieţele angro de energie electrică, datorate tranzacţiilor efectuate în perioada 01.11.2021-31.07.2022.

Sub aspectul motivării actului administrativ, cum în mod corect a reţinut prima instanţă, Curtea Europeana de Justiţie a constatat că motivarea trebuie să fie adecvată actului emis şi trebuie să prezinte de o manieră clară algoritmul urmat de instituţia care a adoptat măsura atacată, astfel încât să permită instanţei efectuarea revizuirii actului. Astfel cum a decis Curtea Europeană de Justiţie, motivarea trebuie să fie adecvată actului emis, iar amploarea şi detalierea motivării, depind de natura actului adoptat, iar cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească motivarea, depind de circumstanţele fiecărui caz.

Or, la declanşarea unei investigaţii, legislaţia prevede numai existenţa unor suspiciuni, care ulterior pot fi sau nu confirmate, astfel încât motivarea deciziilor prin care se dispune efectuarea de investigaţii/inspecţii inopinate este limitată, raportat la termenii de suspiciune de manipulare sau tentativa de manipulare a pieţei pe pieţele angro de energie electrică.

Ca urmare, Înalta Curte constată că în mod legal prima instanţă a reţinut că decizia contestată îndeplineşte cerinţele de motivare ale actelor administrative individuale, aceasta întrunind exigenţele de formă impuse de lege, atât prin raportare la legislaţia incidentă speţei, cât şi prin raportare la caracterul specific al reglementării cuprinse în aceste acte administrative. În cuprinsul deciziilor contestate sunt menţionate în mod expres tranzacţiile care sunt vizate de investigaţie/inspecţie, respectiv cele efectuate în perioada 01.11.2021-31.07.2022, pe piaţa angro de energie electrică. Din perspectiva scopului investigaţiilor/inspecţiei rezultă, fără echivoc, că deciziile au un obiect bine determinat şi temeinic justificat, vizând tocmai confirmarea/infirmarea suspiciunilor constatate şi reţinute prin adresa nr. x/19.09.2022 şi nota de fundamentare nr. x/07.11.2022, astfel încât drepturile echipei de control stabilite la art. 4 din deciziile de efectuare a investigaţiilor, precum şi obligaţiile corelative aflate în sarcina reclamantelor, se circumscriu activităţii de investigaţie prevăzute de art. 85 şi următoarele din Legea nr. 123/2012, cu modificările si completările următoare.

În al doilea rând, recurentele au invocat faptul că în mod eronat se raportează sentinţa recurată la actele premergătoare actelor atacate, care nu sunt comunicate reclamantelor, deşi caracterul motivat se apreciază exclusiv raportat la conţinutul actelor atacate şi la informaţiile la care reclamantele aveau acces la momentul introducerii acţiunii.

Înalta Curte constată că legislaţia nu impune ca toate aceste elemente să se regăsească în cuprinsul deciziei preşedintelui sau al actelor comunicate, câtă vreme prevederile art. 9 alin. (2) din Regulament stabilesc respectarea confidenţialităţii acestora, în condiţiile în care actele premergătoare deschiderii investigaţiei, dacă ar fi cunoscute, ar putea genera compromiterea investigaţiei.

Astfel, trebuie avut în vedere specificul actelor administrative atacate, care vizează declanşarea unei investigaţii, ceea ce presupune, pentru eficienţa acesteia, păstrarea ecchilibrului între asigurarea confidenţialităţii şi respectarea dreptului la apărare.

Este adevărat că, pe parcursul cercetării judecătoreşti, ca urmare a dispoziţiilor instanţei stabilite prin încheierea din 09.11.2023, pârâta a pus la dispoziţia reclamantelor atât adresa Direcţiei Generale Piaţă de Energie (DGPE) din cadrul ANRE înregistrată cu nr. x/19.09.2022, privind o posibilă încălcare a prevederilor art. 5 din Regulamentul (UE) nr. 1227/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 2011 privind integritatea şi transparenţa pieţei angro de energie, adresa nr. x/30.09.2022 a DGMPI, cât şi nota de fundamentare, care cuprinde analiza preliminară efectuata de CMPEE, cu anonimizarea menţiunilor referitoare la alţi operatori economici. Din adresa Direcţiei Generale Piaţă de Energie reiese că în perioada 01.04-31.07.2022, reclamanta A. a cumpărat energie in principal din două surse care reprezintă 93,89 % din totalul achiziţiei operatorului şi a vândut în principal către clienţii finali în proporţie de 48,4 % şi către B. în proporţie de 41,6 %, în timp ce B. a vândut toată cantitatea de energie electrica pe PZU la PIP PZU din care energia cumpărată de la A. reprezintă 96,1%, astfel încât s-a propus deschiderea unei investigaţii care sa stabilească dacă acţiunile A. au dus la creşterea artificială a preţului mediu de achiziţie pentru clienţii săi finali, urmată de recuperarea de la stat a diferenţei dintre preţul mediu de achiziţie şi componenta de achiziţie conform art. 7 din O.U.G. nr. 27/2022.

Astfel, în mod corect a reţinut prima instanţă că dreptul la apărare al reclamantelor a fost respectat, prin punerea la dispoziţia acestora, în cursul cercetării judecătoreşti, a adresei DGPE nr. 147844/2022 şi a Notei de fundamentare.

Nu se poate reţine că această comunicare reprezintă un argument suplimentar în sprijinul afirmaţiei că actul comunicat destinatarului nu a fost suficient motivat, deoarece această documentaţie administrativă doar a detaliat conţinutul efectiv al măsurilor dispuse prin actele administrative atacate.

În ceea ce priveşte afirmaţia că motivarea Deciziei trebuia să permită Societăţii să cunoască dacă informaţiile solicitate de ANRE pe parcursul investigaţiei sau probele ridicate în timpul inspecţiei privesc obiectivul investigaţiei, pentru ca la data inspecţiei sau la momentul desigilării reclamantele să aibă posibilitatea de a se opune ridicării, respectiv desigilării, Înalta Curte constată că pertinenţa probelor sau a informaţiilor în raport cu obiectul investigaţiei sau lipsa de pertinenţă a acestora pot fi invocate şi evaluate exclusiv în cadrul acţiunii în anulare a actelor administrative de faţă, în cadrul motivului de nulitate referitor la lipsa de apărare. Astfel, în măsura în care s-ar constata că elemente esenţiale ale investigaţiei au fost omise a fi dezvăluite reclamantelor, critica referitoare la lipsa de apărare ar putea fi fondată şi ar putea, teoretic, conduce la anularea actelor atacate.

Cu toate acestea, contrar susşţineilor recurentelor, în cuprinsul deciziilor contestate sunt menţionate în mod expres tranzacţiile care sunt vizate de investigaţie/inspecţie, respectiv cele efectuate în perioada 01.11.2021-31.07.2022, pe piaţa angro de energie electrică, menţiune suficient de cuprinzătoare pentru asigurarea echilibrului între confidenţialitatea investigaţiei şi dreptul la apărare.

În al treilea rând, recurentele au invocat faptul că obiectul deciziilor, constând în tranzacţiile efectuate în perioada aprilie 2022 - iulie 2022, este excesiv de general, iar deciziile atacate nu permit reclamantelor să verifice dacă erau îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 88 alin. (8) din Legea nr. 123/2012.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 88 alin. (8) din Legea nr. 123/2012 au fost aplicate la momentul soluţionării cererii de autorizare judiciară.

Conform prevederilor art. 88 alin. (4) din Legea nr. 123/2012, "cererea de autorizare trebuie să cuprindă toate informaţiile de natură să justifice inspecţia, iar judecătorul sesizat este ţinut să verifice dacă cererea este întemeiată", iar conform alin. (8), "Preşedintele Curţii de Apel Bucureşti sau judecătorul delegat (...) verifică dacă decizia de împuternicire emisă de către preşedintele ANRE este autentică şi dacă măsurile coercitive preconizate nu sunt nici arbitrare şi nici excesive, având în vedere, în special, gravitatea încălcării suspectate, importanţa elementelor de probă căutate, implicarea întreprinderii în cauză şi probabilitatea rezonabilă ca registrele şi documentele privind activitatea, care au legătură cu obiectul inspecţiei, să fie păstrate în incintele pentru care se solicită autorizaţia. Instanţa de judecată poate solicita ANRE explicaţii detaliate privind elementele care îi sunt necesare pentru a-i permite să verifice proporţionalitatea măsurilor coercitive preconizate."

Astfel, toate elementele legate de potenţialul caracter arbitrar sau excesiv al măsurilor coercitive preconizate, respectiv proporţionalitatea acestor măsuri au fost analizate de către Preşedintele Curţii de Apel Bucureşti prin încheierea nr. 17/12.12.2022, rămasă definitivă, iar cu privire la acest aspect nu se poate realiza o nouă judecată.

În al patrulea rând, recurenta a arătat că sentinţa recurată reţine eronat că din analiza documentaţiei administrative ar rezulta toate elementele care să conducă la concluzia unei motivări suficiente şi conforme. Dimpotrivă, faptul că numai ca urmare a analizei documentaţiei administrative, inclusiv instanţa a putut deduce raţionamentul ANRE, confirmă încălcarea exigenţelor privind motivarea actului administrativ.

Înalta Curte constată că decizia preşedintelui ANRE de efectuare a unei inspecţii inopinate este suficient motivată şi nu încalcă dreptul la apărare, fiind emisă în vederea efectuării unor verificări asupra suspiciunilor de încălcare a REMIT; actul administrativ contestat furnizează informaţii suficiente pentru această etapă a investigaţiei şi nu echivalează cu decizia preşedintelui ANRE de finalizare a investigaţiei prin sancţionarea operatorilor economici, caz în care aspectele suspicionate sunt confirmate şi atrag totodată sancţiuni. Ca urmare, în acest stadiu al investigaţiei, decizia de efectuare a investigaţiei şi decizia de inspecţie inopinată au caracter preliminar, pozitiv şi au ca scop infirmarea sau confirmarea unui comportament manipulativ, iar atitudinea operatorului economic investigat ar trebui să fie de cooperare în vederea finalizării investigaţiei, furnizând echipei de investigaţie suport. Concluziile efective ale investigaţiei, care infirmă sau confirmă suspiciunile, se materializează într-un raport de investigaţie preliminar, la care operatorul poate face obiecţiuni, apoi într-un raport de investigaţie final, urmat de o decizie de finalizare a investigaţiei, documente care pot fi verificate efectiv de operator, pentru că reflectă concluziile echipei de investigaţie, în urma analizei efectuate de către aceasta; astfel, dreptul la apărare al operatorilor economici ar fi încălcat dacă, urmare a concluziilor investigaţiei, aceştia nu ar avea posibilitatea contestării documentelor care confirmă încălcarea REMIT.

Aşadar, obiectul şi scopul investigaţiei au fost indicate în decizia a cărei anulare se solicită, iar în ceea ce priveşte descrierea faptei, aceasta va fi realizată după efectuarea şi finalizarea investigaţiei, de către echipa de investigaţie, deoarece, după emiterea deciziei de efectuare a investigaţiei, echipa de investigaţie porneşte la o verificare a comportamentelor suspicionate că ar putea fi manipulative.

Nu se poate realiza o identificare şi descriere concretă a faptei, la momentul emiterii deciziei de efectuare a investigaţiei, deoarece comportamentul trebuie analizat, descris şi încadrat de către echipa de investigaţie, după efectuarea etapelor investigaţiei.

Înalta Curte consideră că este pertinentă şi apărarea legată de prezumţia cunoaşterii legilor speciale aplicabile domeniului în care activează reclamantele; cum în mod pertinent se apără intimata, ANRE poate indica şi încadra fapta numai după efectuarea analizei specifice investigaţiei, realizată de către Direcţia Investigaţii, prin intermediul echipelor de investigaţii, adică prin intermediul specialiştilor care pot furniza opinii pertinente, coerente şi concise cu privire la un anumit comportament, pe baza indicaţiilor primite de la compartimentele funcţionale care furnizează analiza preliminară.

Aşa cum au menţionat reclamantele, fapta poate fi oricare dintre cele 27 de fapte care se circumscriu în temeiul legal reprezentat de art. 5 REMIT, intimata ANRE considerând că, în fapt, acesta este şi scopul investigaţiei, de a analiza tipul de comportament identificat ca fiind suspect şi a-l infirma sau confirma, în funcţie de rezultatul analizei efectuate.

În plus, mai reţine în mod corect prima instanţă că, în cuprinsul adresei nr. x/19.09.2022 şi notei de fundamentare nr. x/07.11.2022 au fost analizate tranzacţiile reclamantelor pe piaţa energiei electrice şi s-a reţinut schimbarea comportamentului de tranzacţionare începând cu luna aprilie 2022, concluzionându-se existenţa unor suspiciuni rezonabile că A. S.A. a avut intenţia de a obţine avantaje financiare de la bugetul de stat şi transferul de profit către B., dar şi indicii privind o posibilă încălcare a art. 5 din REMIT referitor la tentativa de manipulare sau manipularea pieţei, astfel încât pentru încadrarea corectă a comportamentului sunt necesare elemente suplimentare care ar putea fi identificate numai cu mijloace şi proceduri specifice activităţii de investigaţie/inspecţie.

Astfel, aceste critici legate de nemotivarea sentinţei şi încălcarea art. 41 alin. (1) şi (2) din Cartă, art. 60 alin. (7) şi (8) din Directiva 944/2019, art. 9 alin. (5) din Regulamentul de investigaţie, art. 31 din Constituţie şi art. 296 TFUE în ceea ce priveşte soluţia asupra caracterului nemotivat al Deciziei, subsumate motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., sunt nefondate.

6.2.5. Motivele de recurs referitoare la nemotivarea şi aplicarea greşită a art. 13 alin. (1) şi (2) şi art. 14 din REMIT, art. 52 alin. (1) din Cartă, art. 5 alin. (1), art. 9 alin. (1) şi (4) din Regulamentul de investigaţie în ceea ce priveşte criticile Societăţii referitoare la inexistenţa unor suspiciuni de săvârşire a unei fapte de manipulare de piaţă şi la caracterul disproporţionat al declanşării investigaţiei (motive de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8)

Recurentele au arătat că Decizia nu indică şi nu are la bază suspiciuni serioase privind săvârşirea unei fapte de manipulare de piaţă, fiind astfel disproporţionată şi emisă în baza unor operaţiuni administrative nelegale: obiectul analizei preliminare nu priveşte o încălcare a art. 5 REMIT, astfel că nu ar fi putut fi propusă declanşarea unei investigaţii în acest sens; ANRE nu avea competenţa de a efectua analiza preliminară, întrucât obiectul acesteia nu era o încălcare referitoare la piaţa angro de energie; analiza preliminară infirmă existenţa unor indicii privind încălcarea REMIT, motiv pentru care nu ar fi putut fi propusă deschiderea unei investigaţii în acest sens; Nota de fundamentare nu conţine toate elementele impuse de Regulamentul de investigaţie.

Pentru a respinge aceste critici, prima instanţă a reţinut că analiza preliminară a evidenţiat schimbarea comportamentului de tranzacţionare a celor doi operatori economici; măsurile dispuse de preşedintele ANRE sunt proporţionale prin raportare la gravitatea faptei suspectate; rolul analizei preliminare este acela de a identifica indiciile privind posibila afectare a pieţei angro de energie, nu de a le confirma sau de a stabili dacă activităţile verificate reprezintă o astfel de încălcare.

Într-o primă critică, recurentele au arătat că prima instanţă nu a analizat majoritatea criticilor societăţilor, respectiv faptul că obiectul analizei preliminare nu privea o încălcare a art. 5 REMIT, ci obţinerea unor pretinse beneficii fiscale nejustificate ce nu aveau nicio legătură cu piaţa angro de energie; analiza preliminară însăşi a infirmat existenţa unor suspiciuni cu privire la existenţa unei fapte de manipulare de piaţă; nota de fundamentare nu conţine toate elementele impuse de Regulamentul de investigaţie.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile recurentelor pentru aceleaşi raţiuni reţinute în cadrul motivului de recurs anterior încadrat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte criticile subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., se arată că sentinţa nu a răspuns criticilor societăţii, potrivit căreia analiza preliminară a stabilit că nu au fost identificate suspiciuni cu privire la existenţa unei fapte de încălcare a art. 5 REMIT, ceea ce a determinat încălcarea art. 9 alin. (1) şi (4) din Regulamentul de investigaţie.

Înalta Curte constată că prima instanţă a răspuns acestei critici în mod pertinent, arătând că prin nota de fundamentare a fost analizată activitatea de tranzacţionare derulata de A. S.A. in perioada ianuarie 2020- iulie 2022 pe pieţele de energie electrica, din perspectiva a doi indicatori: livrările realizate pe contractele incheiate de furnizor pe piaţa angro şi pe piaţa cu amănuntul realizata pe baza datelor extrase din machetele lunare de monitorizare şi tranzacţiile forward încheiate pe pieţele centralizate administrate de OPCOM. De asemenea, analiza preliminara a relevat că la activităţile desfăşurate de A. S.A. a participat şi reclamanta B., astfel încât suspiciunile de manipulare/tentativa de manipulare a pietei de angro au determinat demararea investigaţiei şi în ceea ce o priveşte pe reclamanta B.. În egală măsură, în cuprinsul notei de fundamentare (varianta confidenţială) a fost evidenţiat şi comportamentul de tranzacţionare al reclamantei B., care a născut suspiciuni.

A reţinut prima instanţă că, potrivit dispoziţiilor art. 17 alin. (3) şi alin. (4) din Regulamentul pentru organizarea şi desfăşurarea activităţii de investigaţie în domeniul energiei privind funcţionarea pieţei angro de energie, aprobat prin Ordinul preşedintelui ANRE nr. 25/2017, inspecţia se limitează la scopul investigaţiei menţionat expres în decizia preşedintelui ANRE, iar membrii echipei de investigaţie pot face inspecţii inopinate şi pot solicita orice fel de date, informaţii, documente sau justificări legate de îndeplinirea scopului, obiectului şi drepturilor de investigaţie, atât la faţa locului, cât şi prin convocare la sediul ANRE. Or, rolul analizei preliminare este acela de a identifica indiciile privind posibila afectare a pieţei angro de energie şi situaţiile care pot justifica declanşarea unei investigaţii şi nicidecum de a confirma aceste suspiciuni sau de a stabili cu claritate daca activităţile întreprinse de reclamante reprezintă sau nu o încălcare a art. 5 din REMIT.

Cum în mod corect indică intimata, dacă la acest prim moment de analiză ar fi rezultat deja dovezile clare despre o faptă contravenţională legată de nerespectarea REMIT, atunci intimata ANRE ar fi putut emite un proces-verbal de contravenţie si nu ar mai fi avut nevoie de a demara o procedură de investigaţie în acest sens. De aceea, la finalul Notei de fundamentare se menţionează expres că "elementele sus-menţionate ar putea prezenta indiciile unei posibile încălcări a prevederilor art. 5 din REMIT referitor la tentativa de manipulare sau manipularea pieţei, iar pentru încadrarea corecta a comportamentului participanţilor analizaţi sunt necesare elemente suplimentare care ar putea fi identificate numai cu mijloace şi proceduri specifice activităţii de investigaţie".

În ceea ce priveşte susţinerea că propunerea de deschidere a investigaţiei din Nota de fundamentare contravine prevederilor art. 9 alin. (1) şi (3) din Regulament, astfel că este nulă, iar nulitatea acesteia duce şi la nulitatea Deciziei, care nu poate exista în lipsa acesteia, Înalta Curte reţine că raportarea analizei preliminare la propunerea de deschidere a investigaţiei nu trebuie făcută formalist şi lipsit de flexibilitate, ţinând cont, pe de o parte, de necesitatea de a dezvălui doar ceea ce este strict necesar respectării dreptului la apărare al reclamantelor, iar pe de altă parte, de obligaţia de a cunoaşte ca profesionist tot ceea ce ţine de domeniul de activitate; cum s-a reţinut deja mai sus, indiciile au fost legate de anumite fapte care se refereau la activitatea de tranzacţionare derulata de reclamanta A. S.A. in perioada ianuarie 2020- iulie 2022 pe pieţele de energie electrica, la care a participat şi reclamanta B., precum şi la comportamentul de tranzacţionare al reclamantei B., care a născut suspiciuni. Or, cum s-a subliniat deja, rolul analizei preliminare este acela de a identifica indiciile privind posibila afectare a pieţei angro de energie şi situaţiile care pot justifica declanşarea unei investigaţii şi nicidecum de a confirma aceste suspiciuni sau de a stabili cu claritate daca activităţile întreprinse de reclamante reprezintă sau nu o încălcare a art. 5 din REMIT.

Cu referire la invocarea nerespectării dreptului la apărare, Înalta Curte constată că, în cursul investigaţiei, operatorul vizat are o serie de drepturi menite a configura dreptul său la apărare, cuprinse în Regulament, la ari. 15 alin. (2), art. 16 alin. (5), art. 17 alin. (3), art. 21, art. 23 alin. (2) şi (3), art. 24 alin. (3), Art. 31 si Art. 32; reclamantele nu s-au aflat în imposibilitatea de a-si exercita dreptul la apărare, prevăzut în Carta drepturilor fundamentale, putând inclusiv beneficia de un avocat la momentul desfăşurării inspecţiei inopinate.

Ca urmare, sunt nefondate şi celelalte critici ale recurentelor, referitoare la încălcarea art. 9 alin. (1) şi (4) din Regulamentul de investigaţie şi a art. 5 REMIT, întrucât obiectul investigaţiei trebuie limitat la obiectul analizei preliminare şi la încălcarea art. 9 alin. (1) din Regulamentul de investigaţie, întrucât instanţa a considerat că analiza preliminară poate viza alte încălcări decât cele privind piaţa angro de energie, pentru argumentele mai sus reluate.

În ceea ce priveşte susţinerea referitoare la încălcarea art. 9 alin. (3) din Regulamentul de investigaţie, referitor la elementele obligatorii ale Notei de fundamentare, în sensul că Nota de fundamentare nu conţine nicio menţiune cu privire la impactul produs asupra pieţei angro de energie sau a intereselor consumatorilor, elemente impuse de art. 9 alin. (3) din Regulamentul de investigaţie, Înalta Curte constată că, în cuprinsul adresei nr. x/19.09.2022 şi notei de fundamentare nr. x/07.11.2022, au fost analizate tranzacţiile reclamantelor pe piaţa energiei electrice şi s-a reţinut schimbarea comportamentului de tranzacţionare începând cu luna aprilie 2022, concluzionându-se existenţa unor suspiciuni rezonabile că A. S.A. a avut intenţia de a obţine avantaje financiare de la bugetul de stat şi transferul de profit către B., dar şi indicii privind o posibilă încălcare a art. 5 din REMIT referitor la tentativa de manipulare sau manipularea pieţei. Analiza impactului asupra pieţei reiese din elementele numerice indicate în Adresa Direcţiei Generale Piaţă de Energie, care arată că, în perioada 01.04-31.07.2022, reclamanta A. a cumpărat energie in principal din două surse care reprezintă 93,89% din totalul achiziţiei operatorului şi a vândut în principal către clienţii finali în proporţie de 48,4% şi către B. în proporţie de 41,6%, în timp ce B. a vândut toată cantitatea de energie electrica pe PZU la PIP PZU din care energia cumpărată de la A. reprezintă 96,1%; astfel, s-a propus deschiderea unei investigaţii care sa stabilească dacă acţiunile A. au dus la creşterea artificială a preţului mediu de achiziţie pentru clienţii săi finali, urmată de recuperarea de la stat a diferenţei dintre preţul mediu de achiziţie şi componenta de achiziţie conform art. 7 din O.U.G. nr. 27/2022. Analiza preliminară a fost finalizată prin Nota de fundamentare nr. x/07.11.2022, care cuprinde obiectul analizei, participanţii vizaţi, descrierea şi analiza cazului, efectele produse, prin urmare toate elementele rezonabile şi comportamentul anormal şi/sau inadecvat al reclamantelor, care au dus la suspiciunea încălcării prevederilor art. 5 din REMIT referitor la tentativa de manipulare sau manipularea pieţei, precum şi concluziile analizei şi propunerea privind demararea de investigaţii.

În ceea ce priveşte criticile referitoare la greşita aplicare a analizei de proportionalitate, Înalta Curte constată că în mod corect a reţinut prima instanţă că măsurile dispuse de către Preşedintele ANRE au un caracter proporţional, prin raportare la gravitatea faptelor de care reclamantele sunt suspectate, de manipulare sau tentativă de manipulare a pieţei angro de energie electrică, respectiv de o posibila încălcare a art. 5 din Regulamentul UE nr. 1227/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 2011 privind integritatea şi transparenţa pieţei angro de energie. Astfel, s-a reţinut de către CMPEE că vânzarea pe un contract negociat către un partener care vinde integral pe PZU cantitatea de energie electrica cumpărată pe contractul negociat, care obţine la vânzare preturi medii lunare mai mari decât cele de cumpărare, nu are nicio justificare economica si ridica semne de întrebare asupra intentiilor de tranzacţionare a acestuia. Luând în considerare cele expuse anterior, nu se poate susţine în mod pertinent că încălcarea dispoziţiilor legale este minimă, iar intervenţia în sfera activităţii private ale persoanelor juridice pe care o presupun investigaţiile şi inspecţia, apar în mod manifest disproporţionate sau intolerabile, deciziile emise având drept scop evident obţinerea dovezilor necesare pentru a proba/infirma suspiciunile de încălcare a prevederilor art. 5 din REMIT.

Înalta Curte reţine ca fiind relevat şi aspectul că, în considerentele încheierii nr. 17/12.12.2022, de autorizare a inspecţiei inopinate la sediul social al reclamantei B., Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că măsurile coercitive nu sunt nici arbitrare, nici excesive.

Ca urmare, nu se poate reţine nici încălcarea art. 52 alin. (1) din Cartă şi art. 14 REMIT, conform căruia orice restrângere a drepturilor recunoscute prin Cartă trebuie să fie proporţională, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. fiind nefondat.

6.3. Analiza motivelor de recurs formulate suplimentar prin cererea de recurs depusă de recurenta B.

6.3.1. Critica referitoare la împrejurarea că prima instanţă nu a analizat majoritatea susţinerilor societăţii sau le-a analizat superficial/lacunar (art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.)

Cu privire la aceste critici, Înalta Curte constată că instanţa are obligaţia de a răspunde argumentelor esenţiale invocate de părţi, iar nu tuturor subargumentelor aduse de acestea. Aplicând cele statuate anterior la prezenta cauză, Înalta Curte observă că prima instanţă a pronunţat o hotărâre motivată şi nu există niciun element care indice caracterul arbitrar al modalităţii în care instanţa a aplicat legislaţia relevantă pentru faptele cauzei.

De altfel, aşa cum s-a constatat deja, prin argumentele aduse pe această cale se invocă în esenţă o eventuală greşită interpretare şi aplicare a legii, aspecte verificate în cadrul motivului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. invocat în cuprinsul recursului, dar motivarea insuficientă sau contradictorie nu poate fi reţinută raportat la sentinţa atacată.

Prin cea de-a doua critică, se reia susţinerea referitoare la încălcarea prevederilor art. 9 alin. (1) din Regulamentul de investigaţie, în sensul că prima instanţă a ignorat dispoziţia potrivit căreia obiectul analizei preliminare este limitat la actul de sesizare, dar este dezvoltată suplimentar.

Înalta Curte constată că a răspuns deja acestei critici, iar aspectele invocate suplimentar nu reprezintă argumente esenţiale care să poată schimba soluţia din cauză.

6.3.2. În ceea ce priveşte critica referitoare la nelegalitatea soluţiei primei instanţe asupra caracterului excesiv şi arbitrar al Deciziei de inspecţie, care este necorespunzător motivată şi dată cu încălcarea art. 88 alin. (8) Legea 123/2012, art. 13 alin. (1) şi (2) REMIT, art. 15 alin. (1) şi art. 17 alin. (4) din Regulamentul de investigaţie şi art. 52 alin. (1) din Cartă

Societatea a arătat, prin cererea de chemare în judecată, că scopul şi obiectul Deciziei de inspecţie sunt excesiv de generale şi nu permit exercitarea dreptului la apărare. Raportat la conţinutul documentaţiei administrative, acesta trebuia să vizeze doar tranzacţiile dintre B. şi A.; indiciile deţinute de ANRE nu justificau efectuarea unei inspecţii inopinate; măsura inspecţiei inopinate este disproporţionată cu stadiul desfăşurării investigaţiei.

Prima instanţă a respins aceste critici, reţinând că art. 86 alin. (3) din Legea nr. 123/2012 şi art. 15 alin. (1) din Regulamentul de investigaţie nu stabilesc o anumită ordine de utilizare a măsurilor enumerate. De asemenea, prin sentinţa recurată se reţine că o astfel de măsură nu este disproporţionată, întrucât, deşi are un caracter intruziv, inspecţia inopinată nu prezintă caracteristicile percheziţiei. în orice caz, nu pot fi ignorate considerentele încheierii de autorizare, care reţine că măsura nu este nici arbitrară nici excesivă.

6.3.3. Recurenta a invocat faptul că soluţia primei instanţe este necorespunzător motivată (motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.)

Pentru aceleaşi argumente deja expuse anterior, nici aceste critici întemeiate pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu sunt fondate; în esenţă, se impută neverificarea afirmaţiei daca existau indicii serioase pentru emiterea deciziei; or, această critică presupune un control la legalităţii sentinţei din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., dar motivul de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 este nefondat.

6.3.4. Critica referitoare la faptul că sentinţa recurată a fost dată cu încălcarea principiului proporţionalităţii măsurii şi că ingerinţa a fost arbitrară şi nu a avut la baza indicii serioase (motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.)

Recurenta a invocat faptul că sentinţa recurată a fost dată cu încălcarea art. 88 alin. (8) Legea 123/2012, art. 13 alin. (1) şi (2) REMIT, art. 15 alin. (1) şi art. 17 alin. (4) din Regulamentul de investigaţie. Sentinţa ignoră obligativitatea caracterului necesar al inspecţiilor inopinate şi cerinţa existenţei unor indicii serioase (motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.).

În esenţă, se invocă de către recurentă faptul că sentinţa a fost dată cu încălcarea art. 15 alin. (1) din Regulamentul de investigaţie, în baza căruia inspecţia inopinată poate fi dispusă numai în condiţiile în care există indicii că pot fi găsite documente sau pot fi obţinute informaţii considerate necesare pentru îndeplinirea scopului investigaţiei; scopul inspecţiei este limitat la scopul investigaţiei, astfel încât ar fi trebuit să analizeze dacă documentaţia administrativă, reţinută pentru a suplini motivarea în fapt a Deciziei de inspecţie, prevede suficiente indicii care să justifice o astfel de ingerinţă; actele premergătoare prevăd expres faptul că nu au putut fi identificate elemente care să încadreze comportamentul B. în una dintre categoriile de fapte susceptibile a fi încălcări a REMIT; obiectul analizei preliminare nu a vizat o faptă de manipulare de piaţă, ci o încălcare a O.U.G. nr. 27/2022, care nu priveşte piaţa angro de energie. Astfel, au fost încălcate prevederile art. 13 alin. (2) REMIT, art. 15 alin. (1) şi art. 17 alin. (4) din Regulamentul de investigaţie.

Înalta Curte constată că Deciziile contestate au fost emise de ANRE în acord cu prevederile art. 9 alin. (5) din Regulament, conform cărora "Decizia preşedintelui ANRE prin care se dispune efectuarea unei investigaţii va indica temeiurile de,fapt si de drept, nota de fundamentare care a stat la baza declanşării investigaţiei, obiectul şi scopul investigaţiei, participantu l/participanţii la piaţa vizat/vizaţi, componenţa echipei de investigaţie, drepturile conferite membrilor acesteia, precum şi termenul şi instanţa la care poate fi contestată, potrivit legii."

În această materie specifică, furnizarea informaţiilor către operatorii investigaţi, sau punerea la dispoziţia acestora a informaţiilor pe care ANRE se bazează, sau pe care ANRE le are în vedere, pentru a infirma sau confirma suspiciunile privind manipularea de piaţă, ar devoala scopul urmărit de către ANRE şi ar compromite investigaţia, pentru că ar permite operatorului investigat să cunoască ce are în vedere ANRE şi i-ar permite să modifice starea unor elemente de probă, elemente pe care ANRE se bazează în efectuarea investigaţiei.

Decizia Preşedintelui ANRE, în ceea ce priveşte activitatea de investigaţie, respectiv de inspecţie inopinată în cadrul investigaţiei, are un caracter aparte, special, fiind diferită de alte decizii administrative ale preşedintelui ANRE, date în legătură cu alte activităţi ale ANRE (ex. Decizia privind acordarea unei licenţe), pentru că activitatea de investigaţii este o activitate care se desfăşoară în timp, cuprinde mai multe etape şi, în vederea finalizării acesteia, echipele de investigaţii analizează indiciile, elementele de probă, care duc la infirmarea sau confirmarea suspiciunilor privind încălcarea REMIT. Astfel, deciziile Preşedintelui ANRE în legătură cu activitatea de investigaţii sunt suficient motivate, fiind emise pentru a se verifica o potenţială încălcare a REMIT, adică sunt emise în vederea efectuării unor verificări ale unor suspiciuni şi orice devoalare a elementelor care stau la baza verificărilor ar putea compromite scopul şi eficacitatea investigaţiilor.

Aspectele procedurale sunt redate în Procesul - Verbal de îndeplinire a operaţiunii de comunicare nr. 5428/12.01.2023. Cu ocazia inspecţiei, ANRE i-a comunicat operatorului în cauză şi Adresa de solicitare documente, date şi informaţii nr. 5290/12.01.2023. Cu ocazia inspecţiei inopinate din data de 12.01.2023, au fost întocmite şi Procesul-verbal de constatare şi inventariere nr. x/12.01.2023 şi Procesul-verbal de sigilare nr. x/12.01.2023, contestate şi acestea în prezenta cauză. Toate documentele antemenţionate, comunicate în acelaşi timp operatorului economic investigat, interpretate împreuna si unele prin altele, furnizează B. suficiente indicii pentru a identifica, mai profund, scopul investigaţiei dispuse a se efectua prin decizie a preşedintelui ANRE.

Cât despre elementele cuprinse în actele premergătoare indicate în preambulul deciziilor, care nu au fost comunicate operatorului în cauză, acestea reliefează elementele factuale. respectiv suspiciunile pe care autoritatea de reglementare, prin Direcţia de investigaţii, îşi propune să le verifice, să le dovedească. Or, în atare situaţie, acestea nu pot fi comunicate operatorului vizat de investigaţie, fără a compromite acţiunea în sine, respectiv şansele ANRE de a descoperi indiciile căutate.

Faptul că încheierea preşedintelui Curţii de Apel Bucureşti de autorizare nu oferă o dezlegare asupra fondului dreptului nu conduce la lipsa de valoare juridică a aserţiunilor făcute în cuprinsul acestei încheieri şi care au legătură cu cauza; în fine, împrejurarea că societatea nu poate contesta situaţia de fapt reţinută pe calea căii de atac a recursului care reprezintă exclusiv o cale de atac de legalitate, nu este de natură să conducă la încălcarea prevederilor art. 430 şi 435 C. proc. civ. şi să atragă incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., cât timp prima instanţă nu a încălcat nicio regulă procedurală. C. proc. civ. nu garantează existenţa unei căi de atac devolutive de fond în materia contenciosului administrativ, astfel că nu rezultă care este norma de procedură care ar fi fost încălcată de judecătorul fondului în prezenta cauză.

6.3.5. Critica referitoare la faptul că sentinţa recurată a fost dată cu încălcarea art. 13 alin. (1) din REMIT şi art. 52 alin. (1) din Cartă, ignorând aplicarea principiului proporţionalităţii măsurii (motive de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.)

În primul rând, se invocă încălcarea art. 52 alin. (1) din Cartă, raportat la ordinea la care art. 15 alin. (1) din Regulamentul de investigaţie face trimitere, întrucât inspecţia inopinată trebuie să fie considerată cea mai intruzivă măsură, iar în mod eronat reţine prima instanţă că plasarea inspecţiei la finalul enumerării măsurilor de investigaţie nu ar avea relevanţă din punct de vedere al caracterului gradual al acestora.

Potrivit prevederilor art. 15 alin. (1) din Regulamentul pentru organizarea şi desfăşurarea activităţii de investigaţie în domeniul energiei privind funcţionarea pieţei angro de energie din 30.03.2017 aprobat prin Ordinul nr. 25/2017 privind aprobarea Regulamentului pentru organizarea şi desfăşurarea activităţii de investigaţie în domeniul energiei privind funcţionarea pieţei angro de energie emis de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei - ANRE:

"Art. 15. - (1) În funcţie de complexitatea investigaţiei, în condiţiile în care există indicii că pot fi găsite documente sau pot fi obţinute informaţii considerate necesare pentru îndeplinirea scopului investigaţiei, pe parcursul derulării acesteia, echipa de investigaţii poate efectua următoarele acţiuni: solicitarea de puncte de vedere, organizarea de întâlniri, audierea persoanelor relevante pentru investigaţie şi/sau solicitarea de declaraţii, inspecţii."

Potrivit art. 86 alin. (3) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012:

"Autoritatea competentă poate face inspecţii inopinate şi poate solicita orice fel de informaţii sau justificări legate de îndeplinirea competenţelor de investigare, atât la faţa locului, cât şi prin convocare la sediul autorităţii competente."

Înalta Curte constată caracterul corect al concluziei primei instanţe, în sensul că posibilitatea efectuării inspecţiilor inopinate nu este reglementată nici ca având un caracter excepţional, nici gradual raportat la complexitatea investigaţiei, ci mai degrabă raportat la dificultatea întrezărită de investigatori în culegerea probelor sau riscul pierderii/ascunderii/distrugerii acestora.

Situarea inspecţiilor inopinate la sfârşitul enumerării este doar o alegere de redactare a textului, din interpretarea teleologică a actului normativ nereieşind intenţia legiuitorului de a da o importanţă covârşitoare ordinii de enumerare cuprinse in art. 15 alin. (1), astfel că metoda interpretării gramaticale nu este relevantă în această situaţie.

În al doilea rând, recurenta a invocat faptul că prima instanţă a făcut o greşită aplicare a Deciziei Curţii Constituţionale a României nr. 296/2005.

Prima instanţă a reţinut că, deşi inspecţia inopinată are un caracter intruziv, aceasta nu prezintă caracteristicile percheziţiei, aspect stabilit anterior Curtea Constituţională prin Decizia nr. 6 din 12 ianuarie 2010 şi prin Decizia nr. 296 din 9 iunie 2005, atunci când a examinat dreptul inspectorilor de muncă de a avea acces liber în sediul persoanei juridice şi în orice alt loc de muncă organizat de aceasta fără nicio încuviinţare şi fără nicio avizare. Astfel, referitor la dispoziţiile art. 27 alin. (1) - (3) din Constituţie, privind inviolabilitatea domiciliului, Curtea a reţinut că, în cazul sediilor industriale sau comerciale care nu sunt în acelaşi timp şi locuri de domiciliu, inviolabilitatea sediului nu este supusă aceloraşi reguli ca spaţiul în care se desfăşoară viaţa privată a persoanei, şi că, prin urmare, autorităţile pot exercita controlul asupra activităţilor profesionale care se desfăşoară în aceste sedii. În consecinţă, Curtea a reţinut că activităţile controlate nu ţin de sfera privată, ci, dimpotrivă, de cea publică, vizând în mod evident ocrotirea unui interes general.

Astfel, prima instanţă a reţinut, pentru identitate de raţiune, că soluţia şi considerentele deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cazul inspecţiilor realizate de Consiliul Concurenţei. Mutatis mutandis, raţiunile care au stat la baza acestei decizii se aplică şi în cazul de faţă, fiind vizate activităţi ce au ca scop ocrotirea unui interes general şi care se referă la aspecte ce ţin de sfera publică a activităţii persoanei juridice, iar nu de cea privată.

Recurenta a invocat faptul că, în decizia indicată, CCR se raportează exclusiv la necesitatea formalităţii autorizării inspecţiei, fără însă să se pronunţe asupra necesităţii proporţionalităţii inspecţiei, în timp ce critica Societăţii vizează această din urmă nelegalitate.

Înalta Curte nu identifică nelegalitatea reţinerilor sentinţei pe acest aspect; în ceea ce priveşte proporţionalitatea măsurii, dincolo de toate aspectele deja reţinute în cuprinsul prezentei motivări, se constată faptul că în mod corect a reţinut prima instanţă cî decizia contestată nu are caracter arbitrar şi nici excesiv, măsura inspecţiei inopinate fiind permisă de legislaţia în vigoare şi justificată de caracteristicile analizate în cadrul investigaţiei. Totodată, prin considerentele încheierii nr. 17/12.12.2022, de autorizare a inspecţiei inopinate la sediul social al reclamantei B., Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că măsurile coercitive nu sunt nici arbitrare, nici excesive.

Din analiza documentelor care au stat la baza emiterii Deciziei contestate, depuse de intimata ANRE în probaţiune, se constată că masurile luate de autoritatea de reglementare au caracter proporţional, prin raportare la gravitatea încălcării suspectate, natura încălcărilor reproşate societăţii reclamante şi importanţa probelor căutate.

În al treilea rând, recurenta a invocat faptul că ANRE nu avea la momentul emiterii Deciziei de inspecţie indicii suficient de serioase care să o determine să considere că exisă o faptă de manipulare a pieţei, intensitate care este diferită şi autonomă faţă de cea analizată de instanţa investită cu analiza Deciziei de investigaţie.

Înalta Curte constată că aspectele procedurale sunt redate în Procesul - Verbal de îndeplinire a operaţiunii de comunicare nr. 5428/12.01.2023. Cu ocazia inspecţiei, ANRE i-a comunicat operatorului în cauză şi Adresa de solicitare documente, date şi informaţii nr. 5290/12.01.2023. Cu ocazia inspecţiei inopinate din data de 12.01.2023, au fost întocmite şi Procesul-verbal de constatare şi inventariere nr. x/12.01.2023 şi Procesul-verbal de sigilare nr. x/12.01.2023, contestate şi acestea în prezenta cauză. Toate documentele antemenţionate, comunicate în acelaşi timp operatorului economic investigat, interpretate împreuna si unele prin altele, furnizează B. suficiente indicii pentru a identifica, mai profund, scopul investigaţiei dispuse a se efectua prin decizie a preşedintelui ANRE.

Cât despre elementele cuprinse în actele premergătoare indicate în preambulul deciziilor, care nu au fost comunicate operatorului în cauză, acestea reliefează elementele factuale. respectiv suspiciunile pe care autoritatea de reglementare, prin Direcţia de investigaţii, îşi propune să le verifice, să le dovedească. Or, în atare situaţie, acestea nu pot fi comunicate operatorului vizat de investigaţie, fără a compromite acţiunea în sine, respectiv şansele ANRE de a descoperi indiciile căutate.

Deciziile atacate nu reprezintă în sine nicio acuzaţie la adresa societăţii vizate, ci permite o evaluare de specialitate, efectuată de către echipa de investigaţie, pe baza probelor, indiciilor puse la dispoziţie, colectate, analizate, evaluare care, ulterior finalizării investigaţiei, care conduce la infirmarea sau confirmarea suspiciunii de manipulare de piaţă.

6.3.6. Critica referitoare la nemotivarea sentinţei şi încălcarea dreptului la apărare a societăţii, ca urmare a respingerii motivului de nulitate constând în faptul că intimata ANRE nu a adus la cunoştinţă reclamantei dreptul de a fi asistată de avocat pe parcursul inspecţiei, iar Deciziile nu permit exercitarea garanţiilor procedurale (motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.).

Faţă de prevederile art. 19 alin. (2) din Regulamentul de Investigaţie, recurenta a invocat împrejurarea că deciziile trebuiau să conţină menţionarea dreptului Societăţii de a fi asistată de un avocat.

Înalta Curte constată că în mod corect a reţinut prima instanţă lipsa unei vătămări datorate unei asemenea omisiuni, cât timp neindicarea dreptului de a fi asistată de avocat pe parcursul acţiunilor de inspecţie nu este de natura să atragă nelegalitatea actului administrativ, câtă vreme dispoziţiile art. 21 din acelaşi regulament prevăd drepturile participanţii la piaţă, pe parcursul derulării acţiunii de investigaţie, printre care şi dreptul de a beneficia de asistenţa unui avocat ales, în cazul în care consideră necesar.

Se mai constată că sunt nefondate atât criticile legate nemotivarea sentinţei, cât şi cele legate de omisiunea de analizare a anumitor susţineri; toate afirmaţiile subsumate de recurentă acestei părţi din memoriul de recurs au fost deja analizate în cadrul considerentelor prezentei decizii.

Nu se pot reţine nici încălcarea jurisprudenţei CJUE, nici a prevederilor art. 48 alin. (2) din Cartă privind dreptul oricărei persoane acuzate de a îi fi garantată respectarea dreptului la apărare şi nici a art. 24 alin. (1) din Constituţie sau a art. 41 din Cartă privind dreptul la o bună administrare.

În cursul investigaţiei, operatorul vizat are o serie de drepturi menite a configura dreptul său la apărare, cuprinse în Regulament, la ari. 15 alin. (2), art. 16 alin. (5), art. 17 alin. (3), art. 21, art. 23 alin. (2) şi (3), art. 24 alin. (3), art. 31 si art. 32. Pentru considerentele expuse în antecedenţă, B. nu se află în imposibilitatea de a-st exercita dreptul la apărare, prevăzut în Carta drepturilor fundamentale, iar echipa de investigaţie/inspecţie inopinată a acţionat conform dispoziţiilor care guvernează desfăşurarea activităţii de investigaţii, prevăzute în Legea energiei nr. 123/2012, cu modificările şi completările ulterioare şi ale Regulamentului pentru organizarea şi desfăşurarea activităţii de investigaţie în domeniul energiei privind funcţionarea pieţei angro de energie, aprobat prin Ordinul preşedintelui ANRE nr. 25 din 30 martie 2017, cu modificările şi completările ulterioare.

6.4. Temeiul procesual al soluţiilor date recursurilor

În concluzie, ambele recursuri sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare, faţă de prev. art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5,6 şi 8 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de suspendare a judecării cauzei, formulată de recurentele-reclamante B. şi A. S.A. ca nefondată.

Respinge recursurile declarate de recurentele-reclamante B. şi A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 342/2024 din data de 1 martie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 17 iunie 2025.