Scope of prudential rules under Law 74/2015: whether tardy board dissent failing to meet meeting deadline constitutes contraventional breach

Şedinţa publică din data de 29 mai 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 09 martie 2023, sub nr. x/2023, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, a solicitat anularea Deciziei A.S.F. nr. 105 din 03 februarie 2023, publicată în Buletinul A.S.F. aferent perioadei 01.02.2023/03.02.2023, paginile 23-24, iar în subsidiar, în cazul în care primul petit va fi găsit ca nefondat, înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale cu sancţiunea "avertisment".

Prin sentinţa civilă nr. 1227 din 07 iulie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, declinându-şi competenţa în favoarea Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ.

La rândul său, Curtea de Apel Braşov a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, declinându-şi competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal. Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a trimis cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea acestuia.

Prin decizia nr. 4773 din 24 octombrie 2023, instanţa supremă a stabilit competenţa teritorială în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, cauza înregistrându-se pe rolul acesteia la data de 08 ianuarie 2024, sub nr. x/2023*.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1048 din 17 iunie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, a anulat Decizia nr. 105/03.02.2023, emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară şi a exonerat reclamanta de la plata amenzii contravenţionale în cuantum de 5.600 RON.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1048 din 17 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs recurenta - pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi, pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată, ca nefondată.

Recurenta-pârâtă a învederat, în esenţă, că hotărârea recurată a fost pronunţată cu greşita aplicare şi interpretare a prevederilor art. 12 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 74/2015, coroborate cu dispoziţiile art. 51 alin. (2) lit. b), în raport de situaţia de fapt prezentată pe larg prin cererea de recurs, precum şi de responsabilitatea/atribuţiile intimatei-reclamante, expres prevăzute în ROF al C.S., aprobat în şedinţa C.S. din data de 14 ianuarie 2022.

În opinia recurentei-pârâte, fapta reţinută în sarcina intimatei-reclamante se circumscrie domeniului la care se referă contravenţiile stabilite de Legea nr. 74/2015, având în vedere faptul că, potrivit art. 51 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 74/2015, reprezintă contravenţie nerespectarea regulilor prudenţiale prevăzute la art. 12 din legea menţionată anterior, astfel că, se impunea, pe cale de consecinţă, interpretarea şi aplicarea corectă a acestor norme de drept material şi reţinerea săvârşirii acestei contravenţii în sarcina intimatei-reclamante, astfel cum acest lucru s-a materializat prin Decizia A.S.F nr. 105/3.02.2023.

4. Apărările formulate de intimat/ă

Intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, reiterând, în esenţă, apărările susţinute în faţa instanţei de fond.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurenta - pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt reţinută în cauză.

În fapt, prin Decizia nr. 105/03.02.2023, emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară, reclamanta A. a fost sancţionată cu o amendă contravenţională în cuantum de 5.600 RON pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 51 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 74/2015, respectiv pentru încălcarea regulilor prudenţiale enunţate de art. 12 alin. (1) lit. c) din acelaşi act normativ, care statuează că B. stabiliţi în România trebuie, în orice moment, pe parcursul desfăşurării activităţii lor, să păstreze şi să utilizeze eficient resursele şi procedurile necesare pentru buna desfăşurare a activităţilor lor.

Pentru a hotărî astfel, entitatea pârâtă a reţinut următoarea situaţie de fapt:

"Având în vedere controlul periodic efectuat la C. S.A. (fosta D.), în baza planului de control pe anul 2022, procesul-verbal întocmit ca urmare a acţiunii de control periodic transmis societăţii, precum şi răspunsul societăţii la acesta, s-a constatat următoarea faptă pentru care este responsabilă dna. A., în calitate de secretar al Consiliului de Supraveghere, pentru şedinţa din data de 10.08.2022, care nu şi-a îndeplinit în mod corespunzător atribuţiile şi obligaţiile aferente funcţiei deţinute:

Procesul-Verbal aferent şedinţei Consiliului de Supraveghere (C.S.) din data de 10.08.2022 nu conţine punctul de vedere exprimat, prin adresa înregistrată la societate cu nr. 5622/10.08.2022 de unul dintre Membrii C.S., cu privire la punctele de pe ordinea de zi, contrar prevederilor din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului de Supraveghere al D. S.A., aprobat în şedinţa C.S. din data de 14.01.2022, care menţionează în cadrul capitolului 9.5: [ . . . . . . . . . . . .] Procesele-verbale vor cuprinde [...] punctele de vedere separate exprimate cu privire la fiecare punct de pe ordinea de zi [...], faptă care reprezintă încălcarea prevederilor art. 12 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 74/2015 privind administratorii de fonduri de investiţii alternative, cu modificările şi completările ulterioare".

Prin sentinţa recurată, s-a constatat că reclamantei nu i se poate imputa nerespectarea regulilor prudenţiale instituite de art. 12 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 74/2015, pârâta nereuşind, astfel, să probeze întrunirea în persoana acesteia a tuturor elementelor constitutive ale contravenţiei prevăzute de art. 51 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 74/2015, fiind dispusă astfel anularea deciziei de sancţionare, pârâta reiterând apărări prezentate în faţa primei instanţe, sub formă de critici de nelegalitate, pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate, urmând să le analizeze în mod unitar şi să le răspundă prin argumente comune în raport de finalitatea concretă a acestora.

Criticile formulate în susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care recurenta-pârâtă a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a interpretat/aplicat greşit prevederile art. 12 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 74/2015, coroborate cu dispoziţiile art. 51 alin. (2) lit. b) din acelaşi act normativ, sunt nefondate.

Potrivit art. 12 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 74/2015:

"(1) B. stabiliţi în România trebuie să respecte în orice moment, pe parcursul desfăşurării activităţii lor, următoarele reguli prudenţiale:

(...)

c) să păstreze şi să utilizeze eficient resursele şi procedurile necesare pentru buna desfăşurare a activităţilor lor;"

Dispoziţiile art. 51 alin. (2) lit. b) prevăd că:

"(2) Constituie contravenţii următoarele fapte săvârşite de către B., FIA autoadministrate, depozitarii FIA şi/sau de către membrii consiliului de administraţie ori ai consiliului de supraveghere ai B. ori FIA autoadministrat, directorii sau membrii directoratului B. ori FIA autoadministrat şi reprezentanţii compartimentului de control intern ai unui B. ori FIA autoadministrat, precum şi de către persoanele fizice care exercită funcţii de conducere ori exercită cu titlu profesional activităţi reglementate de prezenta lege sau săvârşite de către B. ori FIA autoadministrat, stabilite în alt stat decât România, precum şi de către reprezentanţii permanenţi ai acestora, în funcţie de obligaţiile aflate în sarcina lor, conform prezentei legi:

(...)

b) nerespectarea regulilor prudenţiale prevăzute la art. 12;"

Din interpretarea logico-juridică a dispoziţiilor legale anterior enunţate rezultă că fapta contravenţională stabilită şi descrisă prin Legea nr. 74/2015 constă în nerespectarea regulilor prudenţiale de păstrare şi utilizare pentru buna desfăşurare a activităţii.

Contrar susţinerilor recurentei-pârâte, în speţă, nu se poate reţine o încălcare a prevederilor legale aplicabile sub acest aspect în raport cu datele factuale avute în vedere la emiterea deciziei de sancţionare, precum şi în raport de dispoziţiile din Regulamente ce statuează cu privire la desfăşurarea şedinţelor şi comunicarea punctelor de vedere prin corespondenţă electronică, fiind corectă interpretarea instanţei de fond în sensul că respectivele puncte de vedere trebuie comunicate până la termenul stabilit în convocator, iar nu ulterior acestuia.

Astfel, în data de 10 august 2022 a fost organizată o şedinţă a Consiliului de Supraveghere al societăţii C. S.A. (fostă D.), prin corespondenţă electronică, iar exprimarea votului trebuia să se realizeze cel târziu în data de 10 august 2022, ora 16:00.

Unul dintre membrii Consiliului de Supraveghere, numitul E., şi-a exprimat dreptul de vot "împotrivă" în data de 10 august 2022, ora 15:58, iar la ora 16:02 a transmis o adresă prin care comunică motivele care au stat la baza votului său împotrivă, mesajul fiind redirecţionat de către secretariat tuturor membrilor în aceeaşi zi, la ora 16:19.

În Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului de Supraveghere al D. S.A. se prevăd următoarele:

"Voturile exprimate în scris, inclusiv în sistem de corespondenţă electronică, vor fi transmise direct Secretarului Consiliului, care îi va informa pe toţi membrii Consiliului cu privire la rezultatul votului şi cu privire la hotărârea adoptată. Votul electronic va fi exercitat în termenul specificat în convocator. În cazul votului prin poştă sau corespondenţă electronică (e-mail), eventualele puncte de vedere ale membrilor C.S. solicitări de informaţii şi materiale aferente vor fi transmise de îndată de către secretar tuturor membrilor Consiliului".

În acelaşi timp, art. 9.5 din acelaşi Regulament statuează că procesele-verbale vor cuprinde, printre altele, punctele de vedere separate exprimate cu privire la fiecare punct de pe ordinea de zi.

Aşadar, exprimarea de puncte vedere, convergente sau divergente, este însăşi forma de manifestare a dezbaterilor pe marginea subiectelor aflate pe ordinea de zi, respectiv a etapei deliberării din cadrul şedinţei, etapă care inevitabil precede şi chiar fundamentează exprimarea votului.

Pe cale de consecinţă, deşi nu este prevăzută expres în ROF al CS, ţinând seama de succesiunea firească a etapelor unei şedinţe de deliberare şi decizie a unui organ colegial, formularea punctelor de vedere separate trebuie să se realizeze anterior exprimării votului, altfel spus, anterior termenului limită stabilit în acest sens prin convocator, deoarece un punct de vedere exprimat ulterior, aşa cum s-a întâmplat în speţă, nu îşi mai poate atinge scopul, acela de a atrage atenţia celorlalţi membri asupra unei chestiuni problematice supuse dezbaterii şi de a determina schimbarea sau nuanţarea opţiunilor de vot ale acestora.

O interpretare contrară, ar putea da naştere de asemenea la situaţii în care întocmirea efectivă a procesului-verbal al şedinţei ar putea fi amânată pe perioadă nedeterminată, în aşteptarea înaintării punctelor de vedere, ori secretarul Consiliului ar fi pasibil oricând de aplicarea unei sancţiuni contravenţionale pentru ipoteza în care ar întocmi procesul-verbal înainte de transmiterea tuturor punctelor de vedere.

Nu în ultimul rând, în cauză, trebuie avut în vedere şi că şedinţa în discuţie s-a desfăşurat online, prin e-mail, fără participarea membrilor, motiv pentru care nu se poate pune problema consemnării unui punct de vedere care nu s-a exprimat până la data şedinţei.

În condiţiile în care punctul de vedere exprimat de către domnul E. a fost transmis ulterior orei pentru care a fost convocată şedinţa (închiderii sesiunii de vot), respectiv până când puteau fi exprimate voturile şi eventualele puncte de vedere, neconsemnarea acestuia în cuprinsul Procesului-verbal al şedinţei din 10 august 2022 nu se mai impunea, fiind tardiv.

În concluzie, se constată că hotărârea instanţei de fond este dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept material incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, constatând că în cauză nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) şi (2) şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenta - pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară împotriva sentinţei civile nr. 1048 din 17 iunie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta - pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară împotriva sentinţei civile nr. 1048 din 17 iunie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 29 mai 2025.