EU grant rejection quashed and remanded for completion of evaluation stages; funding approval order replaced.

Şedinţa publică din data de 29 mai 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Sălaj, secţia civilă la data de 10 noiembrie 2023, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerului Investiţiilor şi Proiectelor Europene - Direcţia Generală Program Operaţional Competitivitate, a solicitat anularea Deciziei din data de 09 februarie 2023 privind respingerea la finanţare a cererii nr. x/30.08.2022 Axa Prioritara 4, Acţiunea 4.1.1 Investiţii în activităţi productive - Ajutor de minimis, a Deciziei de respingere a contestaţiei (plângerii prealabile) nr. 77800/15.05.2023 şi obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de aprobare a cererii de finanţare a proiectului Axa Prioritara 4, Acţiunea 4.1.1 Investiţii în activităţi productive - Ajutor de minimis, iar în subsidiar, obligarea pârâtei la plata contravalorii proiectului care trebuia finanţat şi în mod nelegal a fost respins la finanţare.

Prin sentinţa civilă nr. 138 din data de 23 februarie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023 de Tribunalul Sălaj, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Sălaj, invocată din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta A. S.R.L, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene - Direcţia Generală Program Operaţional Competitivitate, în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

În urma admiterii excepţiei necompetenţei materiale şi a declinării, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III - a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2023, la data de 14 martie 2024.

La această instanţă, reclamanta A. S.R.L. a depus o modificare a cererii de chemare în judecată, prin care arătat că, înţelege să cheme în judecată, în calitate de pârât, Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, solicitând:

- anularea Deciziei din data de 09 februarie 2023 privind respingerea la finanţare a cererii nr. x/30.08.2022 Axa Prioritară 4, Acţiunea 4.1.1 Investiţii în activităţi productive - Ajutor de minimis;

- anularea Deciziei de respingere a contestaţiei (plângerii prealabile) nr. 77800/15.05.2023 şi obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de aprobare a cererii de finanţare a proiectului Axa Prioritara 4, Acţiunea 4.1.1 Investiţii în activităţi productive - Ajutor de minimis;

- în subsidiar, obligarea pârâtei la reevaluarea cererii de finanţare, în sensul de a considera că, în cea ce priveşte codul CAEN 9511 aferent cererii depuse de beneficiar achiziţionarea de autoturisme este indispensabilă activităţii sale, ulterior urmând să se parcurgă restul etapelor privind verificarea, evaluarea şi selecţia propunerilor de proiect;

- în terţiar, obligarea pârâtei la plata contravalorii proiectului care trebuia finanţat şi în mod nelegal a fost respins la finanţare, respectiv suma de 867.781,3 RON, sumă care să fie actualizată cu indicele de inflaţie şi la care să se adauge dobânda legală.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 222 din 05 iunie 2024, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, invocată de pârât;

- a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, Direcţia Generală Program Operaţional Competitivitate;

- a anulat decizia nr. 394/30.08.2022 privind respingerea la finanţare - Granturi pentru investiţii necesare capacităţilor de prestare de producţie/servicii pentru refacerea capacităţii de rezilienţă aferente Acţiunii 4.1.1. Investiţii în activităţi productive - ajutor de minimis şi decizia privind soluţionarea contestaţiei din data de 06 martie 2023 formulată de A. S.R.L., înregistrată la Direcţia generală Program Operaţional Competitivitate sub nr. x/10.03.2023, RUE nr. 394, Axa prioritară 4, Acţiunea 4.1.1., Investiţii în activităţi Productive - Ajutor de minimis;

- a obligat pârâtul la emiterea unei decizii de aprobare a cererii reclamantei de finanţare a proiectului Axa prioritară 4, Acţiunea 4.1.1., Investiţii în activităţi Productive - Ajutor de minimis.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 222 din 05 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs recurentul-pârât Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene - Direcţia Generală Program Operaţional Competitivitate, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca nefondată.

Recurentul-pârât a învederat, în esenţă, că prima instanţă a dat o hotărâre prin care şi-a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, care conţine motive contradictorii şi care a fost pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, tratând cu superficialitate speţa cu care a fost învestită şi în contradicţie cu sensul normelor legale incidente.

În opinia recurentului-reclamant, instanţa de fond a aplicat în mod greşit/a încălcat dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. în ceea ce priveşte obligaţia instanţei de a proceda la un examen efectiv, real şi consistent a argumentelor părţilor, pentru a le aprecia pertinenţa în determinarea situaţiei de fapt şi a normelor incidente în materie; totodată, în cuprinsul hotărârii există contradicţii între considerente şi dispozitiv.

Printr-un alt set de critici, recurentul-pârât a apreciat că au fost greşit aplicate şi interpretate prevederile Cap. 4 din Ghid - în ceea ce priveşte faptul că instanţa de fond a dispus obligarea instituţiei recurente la "emiterea unei decizii de aprobare a cererii reclamantei de finanţare", în condiţiile în care proiectul a fost respins în etapa de verificare a conformităţii administrative şi a eligibilităţii solicitantului şi a proiectului (reglementată de subcap. 4.2 din ghid), fără a fi parcurse şi etapa de evaluare tehnică şi financiară a propunerii de proiect (reglementată de subcap. 4.3 din ghid) şi etapa de selecţie a proiectelor (subcap. 4.4.).

Or, pentru a putea fi dispusă "admiterea/aprobarea cererii de finanţare" şi contractarea, proiectul trebuie să parcurgă în mod obligatoriu toate etapele prevăzute de dispoziţiile subcap. 4.1. din Ghid, cerinţă care nu a fost îndeplinită în speţă, iar pronunţarea unei hotărâri de admitere a acestui capăt de cerere ar echivala cu omiterea etapelor prevăzute la subcap. 4.3 şi 4.4, ceea ce este inadmisibil.

Recurentul-pârât a mai susţinut că au fost încălcate prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 82/2022 şi dispoziţiile Cap. 4 din Ghidul solicitantului (subcap. 4.1.) - depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti - în ceea ce priveşte faptul că Autoritatea de Management POC este singura autoritate (desemnată- în mod expres prin lege) ce are responsabilitatea de lansare a apelului de proiecte, de verificare a conformităţii administrative şi a eligibilităţii solicitantului şi a proiectului (CAE), de evaluare tehnică şi financiară a propunerii de proiect a cererilor de finanţare depuse în cadrul apelului (ETF) şi - de semnare a contractelor de finanţare.

Totodată, dispoziţiile art. 10 alin. (1) din H.G. nr. 399/2015, raportate la prevederile art. 2 lit. c) şi d) din H.G. nr. 399/2015, subcap. 1.3., 1.4, 1.5 din Ghidul solicitantului şi Ordinului INS nr. 377/20.04.2007 - în ceea ce priveşte, în primul rând, stabilirea caracterului eligibil, iar, ulterior, al celui indispensabil a elementelor de cost - autovehicule, precum şi prevederile art. 1 alin. (2) C. proc. civ. - în ceea ce priveşte garantarea de către instanţă a principiului supremaţiei legii/preeminenţei dreptului.

Potrivit recurentului-pârât, intepretarea Curţii de Apel Cluj în sensul că măsura 4.1.1 este destinată susţinerii tuturor activităţilor desfăşurate de către solicitanţii fondurilor nerambursabile, în măsura în care acestea pot fi considerate auxiliare activităţii principale, este fundamental greşită, aceasta rezultând din interpretarea eronată a prevederilor subcap. 1.3., 1.4. şi 1.5 din Ghid, fără a observa ansamblul legislaţiei privitoare la fondurile europene.

Totodată, instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a legii la situaţia de fapt incidenţă în speţă, neanalizând în concret contractul de finanţare care face obiectul cauzei şi ignorând obiectivele/scopul proiectului depus de reclamantă.

Greşeala conceptuală fundamentală a instanţei de fond a fost aceea de a nu trata achiziţia autovehiculelor ca pe o achiziţie specială, cu un regim derogatoriu de la cel al eligibilităţii celorlalte elemente de cost.

Prin soluţia pronunţată de către instanţa de fond se ajunge la o denaturare a sprijinului oferit prin Acţiunea 4.1.1, din moment ce achiziţiile care sunt considerate eligibile de către instanţa de fond, corespunzătoare unor activităţi auxiliare, reprezintă aprox. 40% din valoarea cheltuielilor eligibile.

În susţinerea criticilor, recurentul-pârât invocă şi decizia definitivă pronunţată în dosarul nr. x/2023.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii recurate, reiterând, în esenţă, apărările formulate în faţa instanţei de fond.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene - Direcţia Generală Program Operaţional Competitivitate este fondat, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare:

Criticile vizând depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, încadrate de recurentul-pârât în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt nefondate.

Înalta Curte are în vedere că acest motiv de casare priveşte nerespectarea unor competenţe jurisdicţionale în cadrul organizării statale, potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor, respectiv săvârşirea, de către instanţa de judecată, a unor acte aflate în sfera de competenţă a organelor puterii executive sau legislative, situaţie care nu se regăseşte în speţă.

Astfel, instanţa de fond nu a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, posibilitatea şi limitele exercitării controlului judecătoresc al actelor administrative fiind reglementată atât la art. 52 şi art. 126 alin. (6) din Constituţia României, cât şi în Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, iar actul administrativ care face obiectul cauzei nu se încadrează în actele ce nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrative prevăzute la art. 5 din Legea nr. 554/2004.

De altfel, criticile recurentului-pârât vizează în concret încălcarea şi aplicarea greşită a legii de instanţa de fond, însă aceste aspecte se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând a fi analizate în acest context.

În ceea ce priveşte motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei"), acesta este nefondat.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea, în considerentele hotărârii, a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată. Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă din raţionamentul logico-juridic clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept.

Înalta Curte mai arată şi că, în acord cu dispoziţiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluţionarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situaţia de fapt specifică procesului, iar în funcţie de aceasta să aplice normele juridice incidente.

Or, instanţa de fond a arătat, în mod expres, motivele pentru care a ajuns la soluţia din sentinţa recurată, Înalta Curte apreciind că sentinţa recurată respectă dispoziţiile art. 22 alin. (2) şi art. 425 C. proc. civ.. Astfel, prima instanţă a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluţiei pronunţate, fiind clare raţiunile avute în vedere de instanţa de fond.

Lecturând atent hotărârea recurată, instanţa de control judiciar constată că judecătorul fondului a argumentat de manieră corespunzătoare fiecare dintre soluţiile pe care le-a pronunţat. Astfel, Înalta Curte identifică raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată; în plus, considerentele dezvoltate de curtea de apel sunt în legătură cu soluţiile pronunţate.

Pe cale de consecinţă, instanţa de control judiciar reţine că motivarea insuficientă sau contradictorie nu poate fi reţinută raportat la sentinţa atacată. Instanţa are obligaţia de a răspunde argumentelor esenţiale invocate de părţi, iar nu tuturor susţinerilor formulate de acestea.

Astfel, aşa cum s-a statuat în prg. 20 al Deciziei pronunţate în Cauza Gheorghe Mocuţa împotriva României:

"În continuare, Curtea reiterează că, deşi articolul 6 § 1 obligă instanţele să îşi motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Ţărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x). De asemenea, Curtea nu are obligaţia de a examina dacă s-a răspuns în mod adecvat argumentelor. Instanţele trebuie să răspundă la argumentele esenţiale ale părţilor, dar măsura în care se aplică această obligaţie poate varia în funcţie de natura hotărârii şi, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanţelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)."

Aplicând cele statuate mai sus la prezenta cauză, Înalta Curte observă că prima instanţă a pronunţat o hotărâre motivată şi nu există niciun element care să indice caracterul arbitrar al modalităţii în care instanţa a aplicat legislaţia relevantă pentru faptele cauzei. De asemenea, constată că această motivare are o legătură logică cu argumentele dezvoltate de părţi, fiind respectate cerinţele unui proces echitabil, inclusiv prin raportare la prevederile art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil.

În ceea ce priveşte obligativitatea instanţelor de a proceda la un examen efectiv al tuturor observaţiilor şi argumentelor prezentate de părţi şi de a motiva hotărârea pronunţată prin prisma acestor elemente, privită ca o componentă a dreptului la un proces echitabil reglementat de art. 6 din CEDO, obligaţie nerespectată de instanţa de fond în opinia recurentului, Înalta Curte învederează că potrivit jurisprudenţei constante a instanţei europene de contencios a drepturilor omului, rezultată în special în cauzele împotriva României (Albina/României, Buzescu/României, Dima/României, Bock şi Palade/României), art. 6 alin. (1) din Convenţie obligă instanţele să îşi motiveze deciziile, fără însă ca prin aceasta să se înţeleagă că ar cere un răspuns detaliat la fiecare argument prezentat de părţi şi că o instanţă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fi examinat totuşi în mod real problemele esenţiale care i-au fost supuse.

Or, în speţă, potrivit considerentelor anterior expuse, instanţa de fond a pronunţat hotărârea atacată în urma unui examen laborios de legalitate, stabilind faptele şi aplicând dreptul incident, cu respectarea garanţiilor impuse de art. 6 CEDO privind dreptul părţilor la un proces echitabil, reuşind să surprindă toate împrejurările esenţiale pentru justa soluţionare a cauzei.

De altfel, se constată că prin argumentele aduse de recurent pe această cale se invocă, în esenţă, o eventuală greşită interpretare şi aplicare a legii, aspecte ce vor fi verificate în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. invocat în cuprinsul recursului, dar lipsa motivării sau motivarea contradictorie nu poate fi reţinută raportat la sentinţa atacată.

Prin urmare, aplicând cele statuate mai sus la prezenta cauză, Înalta Curte observă că prima instanţă a pronunţat o hotărâre motivată şi nu există niciun element care indice caracterul arbitrar al modalităţii în care instanţa a aplicat legislaţia relevantă pentru faptele cauzei. De asemenea, constată că această motivare are o legătură logică cu argumentele dezvoltate de părţi, fiind respectate cerinţele unui proces echitabil.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material, Înalta Curte are în vedere că, potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauză, prin cererea de finanţare a proiectului Axa prioritară 4, Acţiunea 4.1.1., Investiţii în activităţi Productive - Ajutor de minimis înregistrată la pârât de reclamantă sub nr. x din data de 30 august 2022, s-a solicitat sprijin financiar în cadrul schemei de ajutor de minimis din Programul Operaţional Competitivitate 2014-2020, Axa prioritară 4 "Sprijinirea ameliorării efectelor provocate de criză în contextul pandemiei de COVID-19 şi al consecinţelor sale sociale şi asupra pregătirii unei redresări verzi, digitale şi reziliente a economiei", Obiectiv Tematic "Promovarea reparării daunelor provocate de criză în contextul pandemiei de COVID-19 şi pregătirea unei redresări verzi, digitale şi reziliente a economiei", Prioritatea de investiţii "Sprijinirea ameliorării efectelor provocate de criză în contextul pandemiei de COVID-19 şi consecinţelor sale sociale şi pregătirea unei redresări verzi, digitale şi rezilienţe a economiei", Obiectiv specific "Consolidarea poziţiei pe piaţă a IMM-urilor afectate de pandemia de COVID-19", Acţiunea 4.1.1 "Investiţii în activităţi productive". Apelul a fost unul de tip competitiv, iar depunerea cererilor de finanţare şi a documentelor solicitate prin Ghid efectuându-se în platforma B. .

Prin cererea de clarificare, pârâtul a solicitat reclamantei să încadreze autoturismele în cheltuieli neeligibile şi să verifice dacă după trecerea autoturismelor la categoria cheltuielilor neeligibile, proiectul îndeplineşte toate criteriile de eligibilitate, iar reclamanta a răspuns în sensul că activităţile de reparare a calculatoarelor şi a echipamentelor periferice din cadrul codului CAEN 9511 presupun implicit deplasarea la terţi, activitatea conform Registrului Comerţului este înregistrată a fi efectuată "la terţi", activitatea specifică desfăşurată este de furnizare a unor servicii unor autorităţi, instituţii publice pe bază de abonament lunar, la care se adaugă servicii suplimentare, societatea având încheiate 23 de contracte de tip abonament lunar cu instituţii publice, iar codurile CAEN sunt, prin natura lor, organizate conform domeniului de activitate, iar nu conform deplasării sau nedeplasării la client, acest aspect fiind decis de către firma în cauză şi fiind reflectat în autorizarea locului unde se desfăşoară activitate (la client sau la sediu).

În etapa de verificare a conformităţii administrative şi a eligibilităţii solicitantului şi a proiectului, a fost emisă Decizia nr. 394/30.08.2022 Granturi pentru investiţii necesare capacităţilor de prestare de producţie/servicii pentru refacerea capacităţii de rezilienţă aferente Acţiunii 4.1.1. Investiţii în activităţi productive - ajutor de minimis, prin care s-a respins cererea de finanţare menţionată, pentru următoarele motive: achiziţia autovehiculelor nu este indispensabilă desfăşurării activităţii, iar specificaţiile tehnice ale maşinilor prezentate în oferte nu sunt pentru transportul echipamentelor grele; achiziţia autoturismelor nu este indispensabilă activităţii reclamantei, în conformitate cu prevederile art. 10 din H.G. nr. 399/2015 şi conform codului CAEN 9511, acesta incluzând "repararea calculatoarelor şi a echipamentelor periferice", iar în descrierea codului CAEN nu este menţionată activitatea de deplasare a personalului; achiziţia autovehiculelor nu este indispensabilă desfăşurării activităţii, iar specificaţiile tehnice ale maşinilor prezentate în oferte nu sunt potrivite pentru transportul echipamentelor grele.

Reclamanta a formulat contestaţie împotriva deciziei de respingere a cererii de finanţare, înregistrată sub nr. x/10.03.2023, contestaţia fiind respinsă prin decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 77800/15.05.2023, reţinându-se că transportul personalului propriu la clienţi excede activităţii aferente CAEN-ului unic 9511 "Repararea calculatoarelor şi a echipamentelor periferice", iar în conformitate cu ghidul solicitantului "nu se permite depunerea unui proiect pe mai multe coduri CAEN", comisia nu a regăsit în decizia de respingere o interdicţie a desfăşurării activităţii solicitantului în funcţie de voinţa proprie, potrivit ghidului solicitantului, în afara cheltuielilor eligibile, iar potrivit ghidului solicitantului, în afara cheltuielilor eligibile, "proiectul poate necesita o serie de alte cheltuieli care nu sunt eligibile, dar sunt necesare pentru buna implementare a proiectului. Aceste cheltuieli se suportă de către beneficiar, fără a fi luate în considerare la determinarea valorii/intensităţii asistenţei financiare nerambursabile".

Instanţa de fond a infirmat soluţia autorităţii administrative şi a obligat totodată pârâtul la emiterea unei decizii de aprobare a cererii reclamantei de finanţare a proiectului Axa prioritară 4, Acţiunea 4.1.1., Investiţii în activităţi Productive - Ajutor de minimis, autoritatea pârâtă formulând o cerere de recurs împotriva sentinţei de fond.

Criticile recurentului-pârât privind soluţia instanţei de fond de anulare a deciziilor emise de acesta în etapa de verificare a conformităţii administrative şi a eligibilităţii solicitantului şi a proiectului sunt nefondate.

În ceea ce priveşte chestiunea litigioasă a codului CAEN, instanţa de recurs reţine că intimata-reclamantă deţinea la data de 31 decembrie 2019 codul CAEN 9511, conform pct. 1.5 din Ghidul solicitantului aferent acţiunii 4.1.1. pentru care s-a formulat cererea de finanţare, iar depunerea proiectului s-a întemeiat numai pe acest cod CAEN, conform cerinţei din Ghid de a formula cererea de finanţare numai pentru un singur cod CAEN. Aceste aspecte nu sunt contestate de pârâtă.

Activităţile care sunt incluse în CAEN 9511, conform Ordinului preşedintelui INS nr. 337/2007, cu modificările şi completările ulterioare, sunt: repararea calculatoarelor şi a echipamentelor periferice şi anume: - repararea echipamentului electronic, cum ar fi calculatoarele, maşinile de calculat şi echipamentele periferice; repararea şi întreţinerea de: calculatoare de birou, calculatoare portabile (laptop-uri), unităţi de disc magnetic, unităţi optice şi alte dispozitive de stocare, unităţi de disc optic (CD-RW, CD-ROM, DVD-ROM, DVD-RW), imprimante, monitoare, tastaturi, mouse-uri, joystick-uri şi accesorii pentru acestea, modemuri interne şi externe, terminale de computer specializate, servere, scanere, inclusiv scanere pentru coduri de bare, cititoare de cartele inteligente (smart card), căşti pentru simularea realităţii virtuale, proiectoare pentru calculator; terminale pentru calculatoare, cum sunt automatele bancare (ATM); puncte de vânzare (POS), ce operează fără comenzi mecanice, mini-calculatoare portabile (PDA-uri -personal digital asistent).

Totodată, aşa cum rezultă şi din extrasul ONRC de la dosarul Tribunalului Sălaj, activitatea reclamantei circumscrisă codului CAEN 9511 este autorizată a fi desfăşurată "în afara sediului social şi a sediilor secundare".

De altfel, potrivit înscrisurilor şi menţiunilor necontestate de la dosarul Tribunalului Sălaj, care includ contractele de prestări de servicii informatice încheiate cu terţii beneficiari - contracte de service IT, reclamanta a dovedit că prestează serviciile aferente codului CAEN 9511, de reparare a calculatoarelor şi a echipamentelor periferice, la şcoli, alte instituţii şi autorităţi publice, în afara localităţii, respectiv la reţelele informatice ale şcolilor, bibliotecilor, primăriilor şi UAT - urilor situate în localităţile Bălan, Gârbou, Ulmeni, Ileanda, Salatig, Benesat, Mirsid, Crişeni, Dragu, Letca, Lozna, Cristolţ, Băbeni, Someş - Odorhei.

Prin urmare, având în vedere şi precizările Institutului Naţional de Statistică, emitent al clasificării CAEN, respectiv al Ordinului nr. 337/2007 şi al actelor premergătoare acestuia din adresa aflată la dosarul Tribunalului Sălaj, în mod corect a reţinut judecătorul fondului că acest cod CAEN include şi posibilitatea prestării serviciilor în afara sediului reclamantei, respectiv în afara localităţii sediului său.

Nefondate sunt şi criticile recurentului-pârât privind reţinerea de către instanţa de fond a caracterului indispensabil al celor două autovehicule nepoluante pentru activitatea prestată de către reclamantă conform codului CAEN 9511, în afara sediului social şi a sediilor secundare şi a caracteristicilor lor tehnice adecvate activităţii prestate.

Aşa cum s-a reţinut şi anterior, activitatea economică desfăşurată de intimata-reclamantă, circumscrisă codului CAEN 9511, implică repararea calculatoarelor şi a echipamentelor periferice, la şcoli, alte instituţii şi autorităţi publice, în afara localităţii, astfel că aceste autovehicule nepoluante sunt indispensabile activităţii economice legal desfăşurate de către reclamantă şi au caracteristici tehnice adecvate activităţilor prestate, fiind în concordanţă cu prevederile cap. 2.1.din Ghidul solicitantului şi ale art. 10 alin. (1) din H.G. nr. 399/2015.

Potrivit art. 10 alin. (1) din H.G. nr. 399/2015:

"(1) Cheltuielile pentru achiziţia de autovehicule sau alte mijloace de transport, achiziţionate inclusiv în modalitatea prevăzută la art. 9, sunt eligibile dacă acestea îndeplinesc una dintre următoarele condiţii:

a) dacă sunt indispensabile activităţilor prevăzute la art. 59 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 sau managementului operaţiunii;

b) dacă autovehiculele sau mijloacele de transport, inclusiv mijloace destinate transportului public de călători, sunt indispensabile şi sunt destinate exclusiv atingerii obiectivului operaţiunii, iar caracteristicile lor tehnice sunt adecvate în raport cu activităţile operaţiunii".

Or, aceste condiţii sunt îndeplinite în ceea ce o priveşte pe intimata-reclamantă, având în vedere că, pentru prestarea serviciilor de reparare şi întreţinere a echipamentelor informatice în afara sediului social şi a sediilor secundare (Jibou), reclamanta, care nu deţine decât un autoturism din anul 2002 în folosinţă, prin comodat, are nevoie de mijloace de deplasare atât a specialistului IT, cât şi a kit-ului de reparare, care este un echipament uşor conform informaţiilor de la filele x verso din dosarul Tribunalului Sălaj, care însă nu poate fi deplasat decât cu autoturismul.

În consecinţă, rezultă că cele două autoturisme nepoluante solicitate prin cererea de finanţare sunt indispensabile activităţilor desfăşurate de reclamantă, iar caracteristicile lor tehnice sunt adecvate în raport cu acestea, fiind totodată destinate atingerii obiectivului operaţiunii.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că sunt fondate criticile recurentului-pârât privind soluţia instanţei de fond de obligare la emiterea unei decizii de aprobare a cererii reclamantei de finanţare a proiectului Axa prioritară 4, Acţiunea 4.1.1., Investiţii în activităţi Productive - Ajutor de minimis.

Potrivit dispoziţiilor Cap. IV - Subcap. 4.1. din Ghidul solicitantului pentru măsura 4.1.1 - Anexă la Ordinul nr. 1956/03.08.2022:

"4.1 Descriere generală

Procesul de evaluare si selecţie consta în parcurgerea următoarelor etape:

- etapa de verificare a conformităţii administrative şi a eligibilităţii solicitantului şi a proiectului;

- etapa de evaluare tehnică şi financiară a propunerii de proiect;

- etapa de selecţie a propunerilor de proiect care vor beneficia de sprijin financiar nerambursabil, în conformitate cu procedura de evaluare şi selecţie."

Aşadar, Ghidul solicitantului prevede trei etape distincte ale procesului de evaluare şi selecţie, respectiv verificarea conformităţii administrative şi a eligibilităţii (CAE), reglementată de dispoziţiile subcap. 4.2, care se finalizează prin emiterea unei scrisori de acceptare sau de respingere, după caz (în speţă, această etapă a fost finalizată prin emiterea Deciziei de respingere la finanţare), evaluarea tehnică şi financiară (ETF), reglementată de prevederile subcap. 4.3, care se finalizează prin emiterea grilei de evaluare tehnică şi financiară (Anexa 5.2) şi etapa de selecţie - subcap. 4.4, fiind finanţate doar propunerile de proiecte care au obţinut un punctaj total mai mult de 60 de puncte, în ordinea descrescătoare a punctajelor şi în limita bugetului aprobat potrivit schemei de ajutor de stat şi prevederilor O.U.G. nr. 82/2022.

În consecinţă, pentru a putea fi emisă decizia de aprobare a cererii finanţare a proiectului, este necesară parcurgerea tuturor celor trei etape anterior prezentate, pentru ca ulterior Autoritatea de Management POC să poată semna contractele de finanţare cu beneficiarii selectaţi.

În acest sens, se mai are în vedere şi că, potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 82/2022, "a) administrator al schemelor de ajutor de stat şi de minimis (apelurilor de proiecte) - Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, denumit în continuare MIPE, prin intermediul AM POC, ce are responsabilitatea de lansare a apelului de proiecte, de evaluare a cererilor de finanţare depuse în cadrul apelului, de semnare a contractelor de finanţare, precum şi modificarea acestora, de aprobare a rapoartelor de progres, de autorizare a cererilor de prefinanţare/plată/rambursare, de efectuare de plăţi către beneficiari, de monitorizare a implementării proiectelor, precum şi prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor;".

Totodată, potrivit prevederilor subcap. 4.1 din Ghidul solicitantului pentru măsura 4.1.1, "Etapele de evaluare a Cererilor de finanţare se vor realiza de către Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Competitivitate (AM POC)".

Prin urmare, consecinţa anulării deciziei emise de autoritatea pârâtă în prima etapă, cea de verificare a conformităţii administrative şi a eligibilităţii solicitantului şi a proiectului, nu poate fi decât obligarea pârâtului la continuarea procedurilor ulterioare acestei etape, în temeiul plenitudinii de competenţă funcţională primară ce îi revine potrivit legii.

Pentru considerentele prezentate anterior, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursului declarat de recurentul-pârât Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene - Direcţia Generală Program Operaţional Competitivitate, casarea, în parte, a sentinţei civile recurate şi rejudecând cauza, va admite, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene - Direcţia Generală Program Operaţional Competitivitate, va anula Decizia nr. 394/30.08.2022 privind respingerea la finanţare - Granturi pentru investiţii necesare capacităţilor de prestare de producţie/servicii pentru refacerea capacităţii de rezilienţă aferente Acţiunii 4.1.1. Investiţii în activităţi productive - ajutor de minimis şi decizia privind soluţionarea contestaţiei din data de 06 martie 2023 formulată de A. S.R.L., înregistrată la Direcţia generală Program Operaţional Competitivitate sub nr. x/10.03.2023, RUE nr. 394, Axa prioritară 4, Acţiunea 4.1.1., Investiţii în activităţi Productive - Ajutor de minimis şi va obliga pârâtul la continuarea procedurilor ulterioare etapei de verificare a conformităţii administrative şi a eligibilităţii solicitantului şi a proiectului, urmând a fi menţinută solutia privind excepţia inadmisibilitătii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene - Direcţia Generală Program Operaţional Competitivitate împotriva sentinţei civile nr. 222 din 05 iunie 2024 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează, în parte, sentinţa civilă recurată şi, în rejudecare:

Admite, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene - Direcţia Generală Program Operaţional Competitivitate.

Anulează Decizia nr. 394/30.08.2022 privind respingerea la finanţare - Granturi pentru investiţii necesare capacităţilor de prestare de producţie/servicii pentru refacerea capacităţii de rezilienţă aferente Acţiunii 4.1.1. Investiţii în activităţi productive - ajutor de minimis şi decizia privind soluţionarea contestaţiei din data de 06 martie 2023 formulată de A. S.R.L., înregistrată la Direcţia generală Program Operaţional Competitivitate sub nr. x/10.03.2023, RUE nr. 394, Axa prioritară 4, Acţiunea 4.1.1., Investiţii în activităţi Productive - Ajutor de minimis.

Obligă pârâtul la continuarea procedurilor ulterioare etapei de verificare a conformităţii administrative şi a eligibilităţii solicitantului şi a proiectului.

Menţine solutia privind excepţia inadmisibilitătii.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 29 mai 2025.