Appeal dismissed: No statutory continuity for succession to minority association property in restitution proceedings

Şedinţa publică din data de 30 mai 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 16.10.2020, reclamantul A. din România, în contradictoriu cu Autoritatea Naţională pentru Restituirea proprietăţilor - Comisia Specială de retrocedare a, solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună:

- Anularea Deciziei nr. 1236/28.07.2020 emise de Comisia Specială de Retrocedare cu privire la retrocedarea B. şi terenul aferent B. situat pe raza comunei Voila; C. şi terenul aferent C., situat pe teritoriul comunei Lisa, judeţul Braşov; D., situată în Masivul Piatra Craiului; Cabana Malaiesti situată în Masivul Bucegi; Cabana Sâmbăta situata în masivul Făgăraş; terenul aferent B.;

- Anularea Deciziei nr. 1242/28.07.2020 emise de Comisia Specială de Retrocedare cu privire la retrocedarea imobilului E. şi terenul aferent situat în Munţii Postăvarul Poiana Braşov, Municipiul Braşov, judeţul Braşov;

- Anularea Deciziei nr. 1244/28.07.2020 emise de Comisia Specială de Retrocedare cu privire la retrocedarea imobilului F. (în prezent ruină) şi terenul aferent situat în Munţii Bucegi situat în oraşul Râşnov, judeţul Braşov, ca fiind netemeinice şi nelegale; cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 9 din 26 ianuarie 2023, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. din România, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 9 din 26 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A. din România, a solicitat, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. admiterea recursului, casarea sentinţei civile, admiterea acţiunii şi anularea Deciziilor nr. 1236/28.07.2020, 1242/28.07.2020, 1244/28.07.2020 emise de Comisia Specială de Retrocedare, cu privire la cu privire la retrocedarea B. si terenul aferent B. situat pe raza comunei Voila, C. si terenul aferent C., situat pe teritoriul comunei Lisa Judeţul Braşov, G., situate in Masivul Piatra Craiului, H. situate in Masivul Bucegi, I. situate in masivul Fagaras, terenul aferent B., imobilului E. si terenul aferent situat in Munţii Postăvarul Poiana Braşov, Municipiul Braşov, Judeţul Braşov.

În recursul formulat împotriva sentinţei civile sus-menţionate, recurentul-reclamant învederează în esenţă următorele aspecte:

Imobilele in cauza au fost preluate de statul roman de la J., iar prin sentinţa civila nr. 4198/06.10.2006 pronunţata de Judecătoria Sibiu in dosarul x/2006 s-a constatat ca A. din Transilvania este succesorul in drepturi al J..

Susţine recurentul-reclamant că, după înregistrarea, conform legii româneşti (1923), numele J. şi sintagmei J. i s-a asociat numele oficial românesc J. care, în acte, chiar şi în Cartea Funciară, a fost folosit incorect prin traducerea aproximativă a numelui german (exemple anexate: J., J., J....); până în anul 1945 organizaţiile care acum se numesc asociaţii au purtat cel mai frecvent numele de Societăţi şi foarte rar Club, Cerc, etc, una singură adoptând numele de Asociaţie.

De asemenea, recurentul-reclamant mai susţine că, art. 6 din statutul F.D.G.R. atestă calitatea de moştenitor al tuturor asociaţiilor aparţinând minorităţilor germane din România care au fost desfiinţate prin constrângere, art. 4 din Statutul F.D.G.T atestă calitatea de urmaş în drepturi a tuturor asociaţiilor aparţinând minorităţii germane din Transilvania dizolvate în mod abuziv.

Recurentul învederează că prin sentinţa civila 4198/06 octombrie 2006, îndreptata prin încheierea din 09.08.2022 dosar x/2006 al Judecătoriei Sibiu s-a constatat ca A. este succesorul in drepturi al Asociaţiei "J. - in traducere J. împreuna cu actele aflate la dosarul cauzei, situaţie ce atestă atesta faptul ca A. este succesorul in dreptul al Asociaţiei "J..

4. Apărările formulate de intimata-pârâtă Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Comisia Specială de Retrocedare

Prin întâmpinarea formulate, intimata-pârâtă Comisia Specială de retrocedare a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind temeinică şi legală, arătând că prima instanţă a apreciat în mod corect că nu există identitate între titularul dreptului de proprietate de la care a avut loc preluarea abuzivă a imobilului şi recurentul din prezenta cauză.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Dispoziţiile legale aplicabile care reglementează restituirea bunurilor imobile care au aparţinut comunităţilor minorităţilor naţionale din România sunt reprezentate de O.U.G. nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România, republicată.

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 83/1999 "imobilele, compuse din construcţii împreună cu terenul aferent, respectiv terenurile intravilane libere, cuprinse în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă, care au aparţinut comunităţilor (organizaţii, culte religioase) cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România şi au fost trecute după anul 1940 în proprietatea statului român prin măsuri de constrângere, confiscare, naţionalizare sau manevre dolosive, se restituie titularilor sau succesorilor acestora".

Curtea de Apel Braşov a reţinut că obiectul cauzei este reprezentat de cererea reclamantului de restituire în natură a bunurilor care au aparţinut înainte de trecerea în proprietatea statului asociaţiei "J., J., J.."

În soluţionarea cererilor înregistrate la autoritatea pârâtă sub nr. x/29.09.2004 şi y/24.01.2006, Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România a emis Deciziile nr. 1236/28.07.2020, 1242/28.07.2020 şi 1244/28.07.2020 prin care a respins cererile formulate, cu motivarea că reclamanta nu a făcut dovada că este continuatoarea recunoscută a persoanei juridice titulare de la care s-au preluat bunurile de către stat.

Aşadar, elementul litigios dedus judecăţii vizează, în esenţă, lămurirea împrejurării legate de calitatea de continuator al persoanei juridice de la care s-au preluat bunurile de către stat, având în vedere că imobilele în litigiu au fost preluate de la J., iar cererile de retrocedare au fost formulate de A. din Transilvania, acesta fiind, în esenţă, motivul respingerii cererilor de retrocedare de către autoritatea pârâtă.

Referitor la susţinerile recurentului-reclamant potrivit cărora, după înregistrarea conform legii româneşti (1923), numelui J. şi sintagmei J. li s-a asociat numele oficial românesc J., care în acte, chiar şi în Cartea Funciară, a fost folosit incorect prin traducerea aproximativă a numelui german (exemple anexate: J., J., J....), precum şi că până în 1945 organizaţiile care acum se numesc asociaţii au purtat cel mai frecvent numele de Societăţi şi foarte rar Club, Cerc, etc, una singură adoptând numele de Asociaţie, instanţa de control judiciar reţine următoarele:

Potrivit art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 83/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prin comunitatea minorităţilor naţionale se înţelege entitatea juridică de drept privat, constituită şi organizată potrivit legii române, care reprezintă interesele cetăţenilor unei comunităţi ale unei minorităţi naţionale ce a deţinut în proprietate imobile preluate în mod abuziv şi care dovedeşte că este continuatoarea recunoscută a persoanei juridice titulare de la care s-au preluat bunurile de către stat. În situaţia în care continuitatea entităţii juridice de drept privat, care se pretinde succesoarea fostului titular al dreptului de proprietate, nu reiese din actele normative în vigoare, această continuitate se recunoaşte de către instanţa judecătorească ce a autorizat funcţionarea entităţii juridice de drept privat, în condiţiile prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin sentinţa civilă nr. 4198/06.10.2006, pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2006, s-a constatat că A. din Transilvania este succesorul în drepturi al J..

Imobilele solicitate care fac obiectul deciziei contestate au fost preluate de statul român de la J., secţia Bistriţa.

Prin sentinţa civilă nr. 128/1998 a Tribunalului Sibiu s-a reînfiinţat J. şi a dobândit personalitate juridică

Asociaţia reînfiinţată a promovat acţiune în constatare, solicitând instanţei să constate continuitatea sub aspect juridic a asociaţiei fondate în anul 1880, sub denumirea de J., cu asociaţia reînfiinţată sub aceeaşi denumire prin sentinţa civilă nr. 128/1998 a Tribunalului Sibiu.

Prin sentinţa civilă nr. 3146/2002 pronunţată de Judecătoria Sibiu, în dosarul nr. x/2002, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta J..

În ceea ce priveşte susţinerile recurentului-reclamant potrivit cărora art. 6 din statutul F.D.G.R. atestă calitatea de moştenitor al tuturor asociaţiilor aparţinând minorităţilor germane din România care au fost desfiinţate prin constrângere, iar art. 4 din Statutul F.D.G.T atestă calitatea de urmaş în drepturi a tuturor asociaţiilor aparţinând minorităţii germane din Transilvania dizolvate în mod abuziv, se reţine că această pretinsă continuitate ar deriva din prevederile Statutului reclamantului - de organizare şi funcţionare - pe care 1-a creat şi adoptat şi la care hotărârea judecătorească de acordare a personalităţii juridice face trimitere.

Atât Statutul cât şi Actul adiţional la Actul Constitutiv cuprind doar simplul acord de voinţă al membrilor săi în a considera noua asociaţie, în mod generic, ca un succesor al organizaţiilor şi asociaţiilor germane.

Simpla modificare a art. 6 din Statut, potrivit căruia F.D.G.R. este succesorul de drept al tuturor instituţiilor şi organizaţiilor ale minorităţii germane care au fost desfiinţate prin constrângere, precum şi a art. 4 din Statutul F.D.G.T., nu pot face dovada că A. din Transilvania este succesorul fostului titular al dreptului de proprietate - J. şi nici nu presupune îndeplinirea cerinţelor stipulate de dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea 10/2001, republicată.

Referitor la susţinerile recurentului-reclamant referitoare la sentinţa civilă nr. 4198/06 octombrie 2006, îndreptată prin încheierea din 09.08.2022 pronunţată în dosarul x/2006 al Judecătoriei Sibiu, Înalta Curte constată că aceste susţineri sunt reiterate identic prin cererea de recurs, fără a se aduce critici asupra modului în care prima instanţă s-a pronunţat deja, constatând că în ceea ce priveşte J., aceasta a dobândit personalitate juridică prin sentinţa civilă nr. 128/1998 a Tribunalului Sibiu, pronunţată în dosarul nr. x/2006 al Judecătoriei Sibiu, astfel că este o persoană juridică nou înfiinţată, iar faptul că prin încheierea civilă pronunţată la data de 09.08.2022 în dosarul nr. x/2006 al Judecătoriei Sibiu s-a dispus îndreptarea erorii materiale în sensul că în loc de "J." se va menţiona "J.", nu este de natură să conducă la concluzia identităţii între titularul dreptului de proprietate de la care s-a făcut preluarea şi reclamanta din prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, corect s-a reţinut de către Comisia specială de retrocedare faptul că cererile formulate de recurentul-reclamant nu se încadrează în prevederile O.U.G. nr. 83/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât acesta nu are calitatea de continuator în drepturi al persoanei juridice titulare de la care s-au preluat bunurile de către stat şi, implicit, calitatea de proprietar asupra imobilelor solicitate.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor invocate de recurent, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. din Transilvania împotriva sentinţei nr. 9/2023 din 26 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 30 mai 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.