Validity of Court of Auditors' suspension of contestation analysis and extension of compliance deadlines for audit measures

Şedinţa publică din data de 23 ianuarie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la 22.12.2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, sub nr. x/2017, reclamanta Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice A. a chemat în judecată pe pârâta Curtea de Conturi a României, solicitând: anularea încheierii nr. 98/07.12.2017, înregistrată la registratura sa sub nr. x/13.12.2017, prin care s-a dispus respingerea punctelor A, B, D, E, F, J, L, M, O, R, V şi W, precum şi suspendarea analizei punctelor C, G, H, I, K, N, P, Q, S, T, U si X din Contestaţia nr. 41020/31.10.2017 formulată de CNTEE A. împotriva Deciziei nr. 37/1/09.10.2017, emisă de Departamentul IV al Curţii de Conturi, prin care s-a dispus prelungirea termenului de ducere la îndeplinire - pentru masurile I.3, I.7, I.8, I.9, I.11, II.14, II.16, II.17, II.19, II.20, II.21 si II.24, anularea Deciziei nr. 37/1/09.10.2017 precum şi anularea Raportului privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 37/09.12.2013 (Raport de follow-up), înregistrat sub nr. x/08.09.2017 (nr. iniţial indicat 31553/08.09.2017 a fost rectificat de reclamantă în cursul judecăţii); suspendarea executării Deciziei nr. 37/1/09.10.2017 până la soluţionarea definitivă a cauzei, în temeiul art. 15 (1) coroborate cu art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru motivele dezvoltate mai jos; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2.1 Primul ciclu procesual

Prin sentinţa civilă nr. 206/11.06.2021 Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţia lipsei de interes, a admis în parte cererea formulată de reclamanta COMPANIA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE A. în contradictoriu cu pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, a anulat încheierea nr. 98/07.12.2017 emisă de pârâtă, a obligat pârâta să soluţioneze pe fond contestaţia reclamantei nr. 41.020/31.10.2017, punctele A-X. Totodată, a respins cererea de anulare a Deciziei nr. 37/1/09.10.2017 şi Raportului privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 37/09.12.2013 (Raportul de follow-up), înregistrat sub nr. x/08.09.2017 ca prematură şi a obligat pârâtă la plata sumei de 50 RON cheltuieli de judecată către reclamantă.

Prin decizia nr. 937/22.02.2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul formulat de pârâta Curtea de Conturi a României împotriva sentinţei civile nr. 206 din 11 iunie 2021 pronunţate de Curtea de Apel VII-a contencios administrativ şi fiscal, a casat în parte sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe. A fost menţinută soluţia pronunţată asupra excepţiei lipsei de interes.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a la data de 24.04.2023 sub nr. x/2017*.

Prin încheierea din data de 19.06.2023 Curtea a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 37/1/09.10.2017, în temeiul art. 15 din Legea nr. 5554/2004, ca neîntemeiată.

La termenul de judecată din data de 02.10.2023 reclamanta a precizat că referirile din cuprinsul acţiunii la dosarul nr. x/2013 în realitate sunt la dosarul nr. x/2014, iar pârâta a precizat că raportul de folow-up are nr. 33155 în loc de 31553, fiind strecurată o eroare în actele procesuale întocmite.

2.2 Al doilea ciclu procesual

Prin sentinţa nr. 1698 din 16 noiembrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis, în parte, cererea; s-a anulat, în parte, încheierea nr. 98/07.12.2017, Decizia nr. 37/1/09.10.2017 şi Raportul privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 37/09.12.2013 (Raport de follow-up), înregistrat sub nr. x/08.09.2017, cu privire la prelungirea termenului pentru realizarea măsurilor dispuse la pct. I.1, I.6, II.13 parţial (referitor la sintagma "inclusiv pentru cele constatate în cazul facturilor emise de S.C. B. SRL"), II.15, II.18 şi II.22 din Decizia nr. 37/09.12.2013; s-a respins, în rest, cererea, ca neîntemeiată, iar pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în cuantum de 50 de RON reprezentând taxa judiciară de timbru.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1698 din 16 noiembrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice A.. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinţei atacate, şi, în rejudecare, admiterea în totalitate a cererii; obligarea intimatei-pârate la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea prezentei cauze, constând în taxele de timbru achitate la fond si taxa de timbru achitată pentru promovarea cererii de recurs.

Cu prioritate, instanţa supremă constată că cererea de recurs cuprinde într-o manieră nesintetizată, repetitiv, atât simple nemulţumiri ale reclamantei faţă de situaţia de fapt reţinută la prima instanţă, nemulţumiri care nu se constituie în veritabile motive de recurs în sensul art. 488 C. proc. civ., întrucât recursul, cale extraordinară de atac, se grefează doar pe motive de nelegalitate, cât şi reluări exacte ale criticilor formulate în faţa primei instanţe raportat la actele contestate, critici care nu pot fi reanalizate în recurs, în această fază procesuală cercetându-se criticile care vizează legalitatea sentinţei recurate şi nu direct legalitatea actelor administrative contestate, această din urmă competenţă fiind rezervată exclusiv primei instanţe.

De asemenea, cererea de recurs cuprinde ample şi laborioase critici care vizează Decizia nr. 37/9.12.2013 (decizie care a făcut obiectul controlului judecătoresc în dosarul nr. x/2014, soluţionat definitiv, fiind reluate concluziile/obiecţiunile/apărările întemeiate pe raportul de expertiză contabilă efectuat în dosarul antemenţionat) şi nu actele care au ca obiect prelungirea termenelor de îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizia amintită (acte a căror validitate face obiectul prezentei cauze), astfel că instanţa supremă va sintetiza şi analiza doar criticile care se constituie în veritabile motive de nelegalitate ale sentinţei recurate.

Revenind la motivele de recurs, susţine recurenta reclamantă că instanţa de fond a incălcat prevederile art. 430-432 C. proc. civ., în sensul că nu a ţinut cont de efectul pozitiv al lucrului judecat în privinţa tuturor măsurilor dispuse de pârâtă, care au fost anulate definitiv printr-o hotărâre judecătorească, inclusiv a masurilor cu privire la carer s-a dispus suspendarea.

Astfel, sentinţa instanţei de fond este pronunţată cu încălcarea normelor de drept material, fără a se avea în vedere efectul pozitiv al lucrului judecat, în considerarea faptului că aceste măsuri au fost anulate definitiv printr-o hotărâre de judecată.

Arată recurenta că, dacă în manifestarea sa de excepţie procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească o nouă judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 C. civ. (obiect, părţi, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a se statua diferit.

De asemenea, relevă recurenta că instanţa de fond a încălcat prevederile 219 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum si valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, aprobat prin Hotărârea plenului Curţii de Conturi nr. 155/2014, în sensul că a considerat că măsura suspendării nu este în contradicţie cu prevederile art. 219 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, potrivit căruia "Comisia de soluţionare a contestaţiilor examinează contestaţia împreună cu celelalte documente şi emite o încheiere, al cărei model este prevăzut în anexa nr. 15, prin care se poate dispune:

a) admiterea totală sau parţială a contestaţiei;

b) respingerea acesteia."

Astfel, sentinţa instanţei de fond este pronunţată cu greşita aplicare a legii, în sensul că a menţinut ca temeinică şi legală suspendarea soluţionării contestaţiei, în condiţiile în care legea nu prevede o astfel de opţiune, care nu reprezintă o soluţie dată contestaţiei.

Deosebit, susţine recurenta că instanţa de fond, în mod nelegal, nu a constatat netemeinicia statuărilor consemnate in raportul privind modul de ducere la indeplinire a masurilor dispuse prin Decizia nr. 37/09.12.2013, având in vedere următoarele aspecte:

- nu s-a ţinut cont de înscrisurile depuse în probaţiune, prin care dovedea faptul că A. a dus la îndeplinire măsurile dispuse în sarcina sa, în măsura în care acestea au depins exclusiv de aceasta,

- s- au interpretat eronat aceste dovezi, stabilind în mod eronat că măsurile dispuse prin Decizia nr. 37/09.12.2013 nu au fost duse la îndeplinire sau au fost duse la îndeplinire parţial,

- în mod nelegal nu s-a constatat că auditorul public extern a menţionat o serie de măsuri ca fiind atât indeplinite parţial, cat si neîndeplinite de loc, asa cum este cazul masurilor 11.14, 11.19, M.20 si 11.21, care se regăsesc în Raportul privind modul de ducere la indeplinire a masurilor dispuse prin Decizia nr. 37/09.12.2013 (Raport de follow-up), inregistrat sub nr. x/08.09.2017, la Capitolul 3 - atât la lit. b) "Masuri care au fost duse la indeplinire parţial", cât şi la lit. c) "Masuri care nu au fost duse la îndeplinire",

- în mod nelegal nu s-a constatat că prin Decizia nr. 37/1/09.10.2017 nu există vreo constatare cu privire la modul de ducere la îndeplinire a măsurilor I.7.1.9.11.16,11.19 şi II.24.

Cu privire la motivarea din sentinţa de fond referitor la susţinerile legate de implementarea măsurii de la pct. I.2 al Deciziei nr. 37/2013, contrar celor reţinute de instanţa de fond, arată recurenta că A. a făcut dovada că a extins verificările (la nivel central şi la nivelul sucursalelor) asupra tuturor contractelor de achiziţii de bunuri efectuate în perioada 2010-2012, în vederea identificării şi a altor cazuri de achiziţii efectuate fără bază legală şi, de asemenea, nu a stabilit răspunderea disciplinară, materială sau penală a persoanelor vinovate în conformitate cu prevederile art. VII din O.U.G. nr. 55/2010.

În ceea ce priveşte "recuperarea sumelor stabilite" menţionează că bunurile achiziţionate au fost strict necesare si au fost utilizate potrivit destinaţiei lor pentru buna desfăşurare a activităţii, fiind folosite în cadrul companiei de la momentul achiziţionării lor si până în prezent, aflându-se în inventarul societăţii.

Relativ la motivarea din sentinţa de fond referitoare la susţinerile legate de implementarea măsurii de la pct. I.4 al Deciziei nr. 37/2013, precizează recurenta că, în pofida celor reţinute de instanţa de fond, A. a făcut dovada că această măsură a fost dusă la indeplinire, în mod nelegal instanţa neţinând cont de următoarele aspecte şi dovezi: a) urmărirea încasărilor si calculul penalităţilor la nivelul Direcţiei Pieţe de Energie se face constant, in baza Procedurii Operaţionale 13.01 - Urmărirea incasarii clienţilor si a penalităţilor contractuale pentru serviciile prestate de CNTEE A., cu ultima revizie in martie 2015 (în termenul stabilit de CCR); b) pentru întârzierile la plată din perioada 2011-2012 s-au emis 1.018 facturi cu o valoare totala de 22.496.946,93 RON, din care s-au încasat 9.927.015,13 RON. Sumele neîncasate, dar solicitate de A. în cadrul procedurilor judiciare, prin declaraţii de creanţă sau cereri de chemare in judecată, sunt distribuite astfel: -1.951.210,58 RON - societăţi in faliment/lichidare; 8.130.080,90 RON - parteneri care au declanşat procedura de reorganizare judiciară (insolvenţă); 2.488.638,75 RON - sume pentru care Compania a iniţiat procedurile de recuperare pe cale judecătoreasca (în instanţă).

Cu privire la motivarea din sentinţa de fond referitoare la susţinerile legate de implementarea măsurii de la pct. 1.5 al Deciziei nr. 37/2013, contrar celor reţinute de instanţa de fond, se arată în recurs că A. a făcut dovada că această măsură a fost dusă la indeplinire.

Susţine recurenta că motivarea din sentinţa de fond referitoare la apărările legate de implementarea măsurii de la pct. 1.10 al Deciziei nr. 37/2013, este, de asemenea, nelegală, întrucât A. a făcut dovada că această măsură a fost dusă la indeplinire, instanţa de fond, în mod nelegal, neţinând cont de următoarele aspecte şi dovezi: A. a dispus masuri pentru recuperarea minusurilor constatate la inventariere; recuperarea lipsurilor face obiectul Măsurii 11.17 din Decizia 37/2013; echipamentele care fac obiectul C012/2011 au fost recepţionate, conform procesului-verbal de recepţie.

Cu privire la motivarea din sentinţa de fond referitoare la susţinerile legate de implementarea măsurii de la pct. 1.12 al Deciziei nr. 37/2013, precizează recurenta că prima instanţă, în mod nelegal, nu a ţinut cont de următoarele aspecte: măsurile (1.1 şi 1.3 din Decizia CCR nr. 14/2011) au caracter/termen (de îndeplinire) permanent; pentru urgentarea înscrierii în Cartea Funciara a dreptului de proprietate al statului si concesiunea Companiei asupra obiectivelor energetice ce aparţin domeniului public al statului, Compania a transmis conducerii ANCPI adresa nr. x/25.03.2014 prin care au fost prezentate principalele probleme cu care s-au confruntat furnizorii în finalizarea înscrierilor fa Oficiile de Cadastru si Publicitate Imobiliară; CNTEE "A." S.A. a întreprins toate acţiunile necesare in vederea îndeplinirii acestei masuri, dar înscrierea in CF a domeniului public al statului depinde în mare parte de OCPI-uri teritoriale; faţă de situaţia înregistrata la data de 31.12.2014, Compania a inscris in Cartea funciară până la data de 31.12.2016, o suprafaţa de 6.434.568 mp teren aparţinând domeniului public al statului, din suprafaţa totala de 6.617.521 mp, din suprafaţa de 6.434.568 mp teren aparţinând domeniului public al statului înscrisa in Cartea funciara, pe o suprafaţa de 2.625.290 mp de teren sunt amplasate LEA, iar pe 3.809.278 mp sunt amplasate staţiile electrice; la data contestaţiei erau 655 documentaţii în curs de avizare, documentaţii care urmează a fi soluţionate de către OCPI teritoriale, si 900 documentaţii respinse de către OCPI teritoriale care vor fi redepuse de către societatea autorizată cu completările necesare.

Arată recurenta că principala cauză a asa-zisei neîndepliniri a măsurii, sub aspectul înscrierii în Cartea Funciară a întregii suprafeţe de teren, constă în întâmpinarea de dificultăţi la nivelul OCPI teritoriale: existenţa unor suprapuneri cu alte terenuri, necesitatea întocmirii de documentaţii de dezmembrare care nu au fost prevăzute în contractele de prestări servicii încheiate anterior în scopul intabulării terenurilor. La nivelul sucursalelor de transport s-au încheiat noi contracte de prestări servicii în cadrul cărora se va finaliza acţiunea de înscriere în registrele de cadastru şi publicitate imobiliară a obiectivelor din domeniul public al statului concesionate Companiei.

Mai arată că măsura 1.5 poate fi considerată ca fiind îndeplinită integral, având în vedere că reducerea/optimizarea stocurilor de mentenanţă este o activitate permanentă si dinamică, aceasta fiind ţinuta sub control prin acţiunile deja realizate, aşa cum şi cu privire la Măsura 1.6 se susţine în recurs că este îndeplinită, întrucât: prin Nota de serviciu nr. x/20.10.2014, au fost stabilite criteriile care stau la baza identificării funcţiilor sensibile şi a fost stabilit inventarul funcţiilor sensibile; a fost stabilit planul de rotaţie pe posturi pentru funcţiile sensibile, conform documentului nr. 38478/10.12.2014; la data de 10.12.2014 a fost aprobată procedura operaţională cod TEL 10.05 rev 0 Implementare Standard 4 - Funcţii sensibile - în cadrul CNTEE A..,procedura stabilind cadrul general privind responsabilităţile, criteriile care stau la baza identificării funcţiilor sensibile şi rotaţia personalului.

Cu privire la motivarea referitoare la susţinerile legate de implementarea măsurii de la pct. 11.13 al Deciziei nr. 37/2013, contrar celor reţinute de instanţa de fond, A. a făcut dovada că această măsură a fost dusă la îndeplinire, instanţa de fond, în mod nelegal, neţinând cont de următoarele aspecte: -societatea a contestat aceasta măsura, fiind format dosarul nr. x/2014, aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Vlll-a de contencios administrativ si Fiscal; A. a promovat doua cereri de chemare in judecata a C. S.R.L., in vederea recuperării sumelor, acţiuni care fac obiectul următoarelor dosare: Dosar nr. x/2014, înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a-VI-a civilă, în care a fost pronunţata sentinţa civila nr. 5154/27.10.2014, prin care instanţa a dispus respingerea acţiunii ca neintemeiată; Dosar nr. x/2015, înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a-VI-a civilă.

Astfel, susţine recurenta că A. a dispus efectuarea tuturor diligentelor legale şi necesare în vederea implementării acestei măsuri, aceasta fiind dusă la îndeplinire in termenul stabilit de către pârâta intimată.

În ceea ce priveşte considerentele din sentinţa de fond referitoare la apărările legate de implementarea măsurii de la pct II.23 al Deciziei nr. 37/2013, arată că A. a făcut dovada că această măsură a fost dusă la indeplinire, înlaturarea apărărilor fiind făcută în mod formal, doar pentru a se crea aparenta analizării acestora, dar fara a exista o reala verificare si evaluare care sa genereze o motivare pertinentă, temeinică si legală din partea Curtii de Conturi şi nici din partea instanţei de fond.

De altfel, se pretinde în recurs că instanţa de fond nu a ţinut cont că societatea a contestat aceasta măsură, fiind format dosarul nr. x/2014, aflat pe rolul Curtii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ si Fiscal, iar instanţa de judecată a admis efectuarea unei expertize tehnice, având ca obiective verificarea constatărilor auditorilor publici externi, din raportul de expertiza depus în cauza rezultând netemeinicia celor reţinute in Raportul de control si Decizia nr. 37/2013 întrucât nu există prejudicii.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Curtea de Conturi a României a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Se arată în întâmpinare că recurenta - reclamantă reia în esenţă apărările sale privind nelegalitatea Deciziei nr. 37/2013, formulate în dosarul nr. x/2014, fără a aduce reale critici hotărârii recurate conform motivelor de casare invocate, respectiv cele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi că, în pofida celor susţinute de recurenta - reclamantă, instanţa de fond a valorificat hotărârile pronunţate în dosarul nr. x/2014 prin prisma aprecierii legalităţii actelor subsecvente emise în verificarea modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 37/2013.

Deosebit, susţine intimata pârâtă că, prin Decizia nr. 37/1/2017, au fost prelungite termenele pentru realizarea măsurilor dispuse prin Decizia nr. 37/2013, nefiind stabilite noi măsuri în sarcina A., or, orice obligaţie de ducere la îndeplinire a măsurilor respective a încetat în momentul în care acestea au fost anulate definitiv de către instanţele de judecată în dosarul nr. x/2014.

Având în vedere faptul că recursul declarat în prezenta cauză vizează şi soluţia în rejudecare privind prelungirea termenului pentru realizarea măsurilor dispuse la pct. I. 2,1. 4,1. 5,1. 10,1. 12, II. 13 parţial, II. 23 din Decizia nr. 37/1/2017 (pct. B, D, E, J, L, M, W din contestaţia A.) arată intimata pârâtă că sentinţa primei instanţe este legală şi sub acest aspect.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

5.1 Succintă prezentare a situaţiei de fapt

În perioada 28.08.2017-08.09.2017, recurenta reclamantă a fost supusă unui control al intimatei pârâte având ca obiect verificarea modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 37/2013. În urma efectuării acestui control, a fost încheiat Raportul privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 37/09.12.2013 (Raport de follow-up), înregistrat sub nr. x/08.09.2017.

Prin Decizia nr. 37/1/09.10.2017, intimata a dispus prelungirea, până la data de 30.07.2018, a termenului pentru realizarea unora dintre măsurile dispuse prin Decizia nr. 37/09.12.2013, respectiv a măsurilor: I.1 (pentru abaterea consemnată la pct. 4), I.2 (pentru abaterea consemnată la pct. 5), I.4 (pentru abaterea consemnată la pct. 12.2), I.5 (pentru abaterea consemnată la pct. 13), I.6 (pentru abaterea consemnată la pct. 14), I.10 (pentru abaterea consemnată la pct. 19), I.12 (pentru abaterile consemnate la pct. 21, 22, 23 şi 24, respectiv măsurile I.1, I.3, I.4 şi I.5 dispuse prin Decizia nr. 14/2011), II.13 (pentru abaterea consemnată la pct. 1), II.15 (pentru abaterea consemnată la pct. 3), II.18 (pentru abaterea consemnată la pct. 7), II 22 (pentru abaterea consemnată la pct. 12.1), II.23 (pentru abaterea consemnată la pct. 17).

Recurenta reclamantă a formulat contestaţie împotriva acestei decizii, care a fost înregistrată sub nr. x din 31.10.2017.

Prin încheierea nr. 98/07.12.2017 s-a dispus respingerea punctelor A, B, D, E, F, J, L, M, O, R, V si W, precum şi suspendarea analizei punctelor C, G, H, I, K, N, P, Q, S, T, U şi X din Contestaţia nr. 41020/31.10.2017 formulată de recurenta reclamantă împotriva Deciziei nr. 37/1/09.10.2017.

Anterior, recurenta a atacat la Curtea de Apel Bucureşti Decizia Curţii de Conturi a României nr. 37/2013 şi Raportul de control al Curţii de Conturi a României nr. 35521/2013.

Prin sentinţa civilă nr. 2771/13.06.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, rămasă definitivă prin respingerea recursurilor formulate de către părţi, în dosarul nr. x/2014, s-a dispus: "Admite în parte acţiunea reclamantei. Anulează în parte încheierea nr. 7/20.02.2014, decizia nr. 37/9.12.2013 si raportul de control nr. x/6.11.2012 emise de pârâtă în ceea ce priveşte măsurile dispuse prin decizia mai sus indicată la pct. I.1, I.3. I.6, I.8, I.11, II.14, II.15, II.17, II.18, II.20, II.21, II.22 şi parţial măsura de la pct. II.13 în sensul înlăturării sintagmei "inclusiv pentru cele constatate în cazul facturilor emise de S.C. B. S.R.L.. Respinge în rest, acţiunea reclamantei ca neîntemeiată (...)."

5.2 Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, care, în drept se circumscriu prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Cu privire la motivul de recurs constând în aceea că, în mod pretins nelegal, intimata pârâtă a dispus măsura suspendării analizei punctelor C, G, H, I, K, N, P, Q, S, T, U şi X din Contestaţia nr. 41.020/31.10.2017 (corespondent măsurilor I.3, I.7, I.8, I.9, I.11, II.14, II.16, II.17, II.19, II.20, II.21 şi II.24 Decizia nr. 37/2013), întrucât măsura suspendării nu este prevăzută expres de prevederile art. 219 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum si valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, aprobat prin Hotararea plenului Curţii de Conturi nr. 155/2014, publicata în Monitorul Oficial, Partea I nr. 547 din 24.07.2014, potrivit căruia "Comisia de soluţionare a contestaţiilor examinează contestaţia împreună cu celelalte documente şi emite o încheiere, al cărei model este prevăzut în anexa nr. 15, prin care se poate dispune: a)admiterea totală sau parţială a contestaţiei; b) respingerea acesteia", Înalta Curte îl constată neîntemeiat, atât timp cât măsurile antemenţionate din Decizia nr. 37/2013 fuseseră contestate, anterior suspendării soluţionării contestaţiei, în instanţă de către recurenta reclamantă, astfel că ulterior soluţionării cauzei de către instanţa de judecată, intimatei pârâte îi revenea obligaţia adoptării unei conduite conforme hotărârii judecătoreşti definitive, în acord cu prevederile art. 219 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, suspendarea soluţionării contestaţiei nereprezentând o soluţionare ci o temporizare legală a soluţionării contestaţiei.

În ceea ce priveşte critica conform căreia prima instanţă a încălcat puterea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 2771/13.06.2018, definitivă, prin aceea că, în mod pretins nelegal nu s-a dispus anularea măsurii suspendării soluţionării contestaţiei cu privire la măsurile anulate prin sentinţa menţionată, aşa cum prima instanţă a procedat cu privire la măsurile A, F, M, O, R, V din contestaţia respinsă prin încheierea nr. 98/07.12.2017 (pct. I.1, I.6, II.13, II.15, II.18, II.22, din Decizia nr. 37/09.12.2013), se constată că valorificarea statuărilor definitive ale instanţei este în competenţa intimatei pârâte, care are obligaţia, aşa cum s-a arătat mai sus, să reia soluţionarea contestaţiei cu privire la măsurile contestate şi suspendate prin încheierea nr. 98/7.12.2017, în acord cu sentinţa civilă nr. 2771/13.06.2018.

Cu privire la prelungirea termenului pentru realizarea măsurilor dispuse la pct. I.2, I.4, I.5, I.10, I.12, II.13 parţial, II.23 din Decizia nr. 37/9.12.2013 (pct. B, D, E, J, L, M, W din contestaţia recurentei reclamante), instanţa supremă constată că, pe de o parte, legalitatea măsurilor de la pct. I.2, I.4, I.5, I.10, I.12, II.13 parţial, II.23 din Decizia nr. 37/9.12.2013 a fost confirmată prin sentinţa civilă nr. 2771/13.06.2018 (chiar dacă în prezentul dosar nu se analizează acest aspect, validarea măsurilor prin hotărâre judecătorească definitivă reprezintă un motiv suplimentar de înlăturare a criticilor din recurs care vizau pretinsa nelegalitate, pe fond, a măsurilor stabilite prin Decizia nr. 37/9.12.2013), iar, pe de alta, prelungirea termenului de îndeplinire a măsurilor a fost legal dispusă.

Astel, în mod legal intimata pârâtă a dispus prelungirea termenului de implementare a măsurii de la pct. I.2 al Deciziei nr. 37/2013 pentru înlăturarea abaterilor constatate vizând nerespectarea prevederilor legale privind achiziţia de echipamente IT, respectiv achiziţia de produse/servicii la preţuri superioare faţă de preţurile practicate pe piaţă, atât timp cât recurenta reclamanta s-a limitat la numirea comisiei de verificare, după care, începând cu 2015, a dispus sarcini Controlului Financiar de Gestiune (CFG) organizat în cadrul entităţii, prin Nota de serviciu nr. x/19.03.2015: "CFG va verifica existenţa unor prejudicii pentru CNTEE A., va stabili persoanele responsabile pentru producerea respectivelor prejudicii şi va propune Directoratului măsurile ce trebuie luate (...)" şi, de asemenea, nu a făcut dovada că a extins verificările (la nivel central şi la nivelul sucursalelor) asupra tuturor contractelor de achiziţii de bunuri efectuate în perioada 2010-2012.

De asemenea, nici măsura de la pct. I.4 cu privire la înlăturarea abaterilor constatate vizând necalcularea şi nesolicitarea de penalităţi/dobânzi legale pentru neachitarea la termen a facturilor emise, nu a fost implementată în termen, în condiţiile în care reclamanta s-a limitat la numirea comisiilor, după care, începând cu 2015, pentru toate măsurile dispuse prin Decizia nr. 37/2013, a dispus în sarcina CFG, prin Nota de serviciu nr. x/19.03.2015, obligaţii de verificare şi de stabilire a persoanelor responsabile.

În acelaşi timp, în Nota la obiecţiunile formulate de CNTEE A., auditorul public extern a consemnat faptul că entitatea nu a făcut dovada înregistrării în contabilitate a sumelor stabilite, a corectării rezultatelor contabile înregistrate, cu implicaţiile aferente, iar în ceea ce priveşte recuperarea sumelor stabilite, aceasta nu este nu este finalizată, aspecte cu privire la care recurenta nu a făcut proba contrarie.

Cu privire la implementarea măsurii dispuse la pct. I.5 din Decizia nr. 37/2013, care viza înlăturarea abaterilor constatate vizând neînregistrarea pe venituri a sumelor reprezentând dividende neridicate de acţionari în termenul legal de prescripţie, în mod legal prima instanţă a validat prelungirea termenului de realizare, atât timp cât prin Nota nr. x/15.05.2015 CFG a informat despre faptul că, în luna noiembrie 2014 a fost înregistrată în contabilitate, în contul 7588.09 "Venituri impozabile din dividende prescrise", conform Balanţei de verificare la noiembrie 2014, suma de 1.124.310 RON, reprezentând dividendele aferente anilor 2006-2009 pentru care se împlinise termenul de prescripţie, iar conducerea companiei, prin Hotărârea nr. 108/10.06.2015, a dispus următoarele: "CFG va înainta Nota de Informare nr. x/15.05.2015 către domnul consilier juridic D. în scopul redactării Raportului privind stadiul de îndeplinire a măsurilor dispuse de către Curtea de Conturi a României prin Decizia nr. 37/2013, şi, după caz, a redactării cererii de prelungire a termenului pentru ducerea la îndeplinire a măsurilor.", de unde rezultă asumarea neîndeplinirii integrale a măsurii.

Relativ la implementarea măsurii dispuse la pct. I.10 din Decizia nr. 37/2013, care viza înlăturarea abaterilor constatate vizând nerespectarea prevederilor legale privind organizarea şi efectuarea inventarierii patrimoniului (referitor la bunurile aparţinând societăţii, predate în custodie la terţi şi lipsurile în gestiune nerecuperate), se constată că, în cazul bunurilor aparţinând societăţii şi predate la terţi, achiziţionate în baza contractului x/2011, recurenta reclamantă nu a prezentat listele de inventariere cuprinzând bunurile predate în custodie, confirmate de E. prin adresa nr. x/20.11.2013, conform celor menţionate în raportul nr. x/03.06.2014.

Mai mult, motivul de nelegalitate invocat la prima instanţă cu privire la prelungirea termenului de implementare a constat în aceea că, prin adresa nr. x/15.07.2014, la pct. J, recurenta reclamanta a contestat abaterea consemnată în Raportul de control nr. x/06.11.2013, fără a dispune măsuri pentru intrarea în legalitate privind organizarea şi efectuarea inventarierii patrimoniului, în conformitate cu prevederile OMFP nr. 2861/2009, termenul de realizare fiind 15.07.2014, în condiţiile în care, potrivit pct. 210 din RODAS, executarea măsurilor dispuse prin decizie devine obligatorie de la data comunicării încheierii formulate de Comisia de soluţionare a contestaţiilor, prin care se respinge integral sau parţial contestaţia.

Cu privire la criticile din recurs care vizează implementarea măsurii dispuse la pct. I.12 din Decizia nr. 37/2013, măsură care avea următorul conţinut:

"Conducerea Companiei Naţionale de Transport al Energiei Electrice A. va dispune măsuri şi va urmări îndeplinirea măsurilor dispuse la pct. I.1, I.3, I.4, I.5 şi I.6 din Decizia nr. 14/29.12.2011 şi va comunica Curţii de Conturi modul de realizare a acestora (pentru abaterile prezentate la pct. 21, 22, 23, 24 şi 25 din Decizia 37/2013), cu termen de realizare 31 iulie 2014, ulterior prelungit la cererea recurentei reclamantei până la data de 30.10.2015, se constată, de asemenea, că sunt nefondate.

Referitor la măsura I.1 din Decizia nr. 14/2011 - pentru suprafaţa de teren de 3.952 mp (820 mp + 3132 mp) pentru care nu au fost obţinute certificate de atestare a dreptului de proprietate, CNTEE A. a întreprins următoarele: pentru terenul de 820 mp situat în municipiul Cluj, a fost înaintată Consiliului Judeţean Cluj documentaţia topo - cadastrală, aceasta fiind avizată prin HCL nr. 257/2012; iar pentru terenul în suprafaţă de 3132 mp "Stand probe Semenic", cu adresa x/10.04.2014 a fost solicitat SGG emiterea ordinului de numire a comisiei de stabilire şi evaluare a terenurilor.

Până la data controlului în anul 2017, C.N. A. S.A, a obţinut certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x/24.06.2015 eliberat de către Ministerul Economiei Comerţului si Turismului, pentru terenuri în suprafaţă de 3132 mp, iar pentru terenul în suprafaţa de 820 mp situat în mun. Cluj-Napoca, a fost întocmită documentaţia topo-cadastrala pentru obţinerea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate, în mod legal fiind adoptată măsura prelungirii termenului de implementare.

În ceea ce priveşte stadiul îndeplinirii măsurii de la pct. I.3 din Decizia nr. 14/2011, prin care s-a dispus conducerii CNTEE A. - S.A. să urmărească intrarea în legalitate privind "înscrierea în evidenţa Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Teritorială a terenurilor în suprafaţă totală de 815.128 mp" în conformitate cu prevederile art. 2 şi art. 46 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi a publicităţii imobiliare, instanţa supremă constată că recurenta reclamantă nu a înscris în evidenţele cadastrale terenuri în suprafaţă de 750.653 mp.

Ulterior emiterii Deciziei nr. 37/2013, recurenta reclamanta a înscris în CF suprafeţe de teren şi suprafeţe aferente imobilelor pe care sunt amplasate LEA şi staţiile electrice în proporţie de 100% în cazul staţiilor si în proporţie de 88% în cazul liniilor electrice aeriene. Astfel, din suprafaţa totală de 6.617.521 mp aparţinând domeniului public al statului pe care este amplasată reţeaua electrică de transport, CNTEE A. a înscris în CF suprafaţa de 5.748.055 mp, Compania transmiţând ANCPI, cu adresa x/25.03.2014, solicitarea finalizării înscrierilor la Oficiile de cadastru.

La controlul din anul 2017 s-a constatat că, faţă de situaţia înregistrată la data de 31.12.2014, Compania a înscris în CF, până la data de 31.12.2016, o suprafaţa de 6.434.568 mp teren aparţinând domeniului public al statului din suprafaţa totala de 6.617.521 mp;

- din suprafaţa de 6.434.568 mp teren aparţinând domeniului public al statului înscrisă în Cartea funciara, pe o suprafaţa de 2.625.290 mp de teren sunt amplasate LEA, iar pe 3.809.278 mp sunt amplasate staţiile electrice;

- în prezent sunt 655 documentaţii în curs de avizare, documentaţii care urmează a fi soluţionate de către OCPI teritoriale şi 900 documentaţii respinse de către OCPI teritoriale care vor fi redepuse de către societate cu completările necesare.

Faţă de situaţia de fapt constatată, în mod corect prima instanţă a validat măsura intimatei pârâte vizând prelungirea termenului de ducere la îndeplinire a măsurii, având în vedere că există o diferenţă de 182.953 mp teren neînscrisă în cartea funciară.

Cu privire la prelungirea termenului de realizare a măsurii de la pct. I.4, din Decizia nr. 14/2011, prin care s-a dispus conducerii CNTEE A. - S.A. să urmărească intrarea în legalitate privind "majorarea capitalului social cu valoarea actualizată a terenurilor în suprafaţă de 13.298,85 m.p." pentru care au fost obţinute certificate de atestare a dreptului de proprietate, în conformitate cu prevederile art. 142 şi art. 143 din H.G. nr. 577/2002 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 88/1997, privind privatizarea societăţilor comerciale, cu modificările şi completările ulterioare şi a Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, se constată că, la data efectuării controlului care a stat la baza prelungirii termenului de implementare, CNTEE A. nu îşi majorase la Registrul Comerţului capitalul social cu contravaloarea terenurilor în suprafaţă de 13.298,85 mp, pentru care au fost obţinute certificatele de atestare a dreptului de proprietate, astfel că, în mod legal, s-a dispus prelungirea termenului în vederea finalizării demersurilor efectuate de recurenta reclamantă.

Raportat la prelungirea termenului de realizare a măsurii de la pct. I.5 din Decizia nr. 14/2011, prin care s-a dispus în sarcina conducerii CNTEE A. - S.A. să analizeze stocurile de materiale, piese de schimb şi consumabile, aflate în gestiune, atât la nivel central, cât şi la nivelul sucursalelor, în vederea stabilirii: componenţei şi a termenului de valabilitate, a cantităţilor de materiale şi combustibili cu termen de valabilitate expirat, precum şi a cantităţilor necesare pentru desfăşurarea activităţii, se constată că, pentru abaterea constatată în anul 2011, în sensul că la 31.12.2010 avea stocuri de materiale, piese de schimb şi combustibil, în valoare totală de 39.488.468 RON, din care peste 68% reprezentau stocuri fără mişcare sau cu mişcare lentă, CNTEE A. nu a stabilit stocurile cu termen de valabilitate expirat şi nu a dispus măsuri de recuperare în condiţiile legii.

Instanţa de recurs, în acord cu judecătorul fondului, constată că, pentru valorificarea stocurilor de materiale în valoare totală de 39.488.468 RON, s-au iniţiat proceduri de valorificare, conform Hotărârilor nr. 102/05.09.2014, nr. 112/15.09.2014 prin care competenţele de valorificare sunt delegate către Sucursalele de Transport, iar, urmare a măsurilor întreprinse, s-a obţinut o reducere a stocurilor cu numai 9,65%, la data de 31.12 2014, astfel că măsura nu poate fi considerată ca fiind îndeplinită.

Prin urmare, în mod corect prima instanţă a menţinut decizia nr. 13/2017 prin care a prelungit termenul de ducere la îndeplinirii a măsurii nr. I.12 cu referire la măsura I.5 din decizia nr. 14/2011, în conformitate cu pct. 234 din RODAS.

Prin Decizia nr. 37/2013 s-a mai reţinut că faţă de măsurile dispuse la pct. I.6, din Decizia nr. 14/2011 prin care s-a dispus conducerii CNTEE A. - S.A. să urmărească intrarea în legalitate privind "implementarea şi dezvoltarea sistemelor de control managerial", în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1)- (3), Standardele 4, 17, 24 din OMFP nr. 946/2005 pentru aprobarea Codului controlului intern, cuprinzând standardele de management/control intern la entităţile publice şi pentru dezvoltarea sistemelor de control managerial), CNTEE A., nu a implementat toate standardele, Standardul 4 - Funcţii sensibile a fost implementat parţial, în sensul că a fost întocmit inventarul funcţiilor sensibile, fără a fi stabilite persoanele care ocupă funcţiile sensibile la nivelul entităţii controlate.

Înalta Curte reţine că, în ceea ce priveşte măsura I.12 (pentru abaterile consemnate la pct. 21-24 din Decizia nr. 37/2013), prin Decizia nr. 37/1/2017, companiei i-a fost acordat un nou termen de realizare până la data de 30.07.2018. Însă pentru abaterea consemnată la pct. 25 şi pentru care s-a dispus măsura I.6 nu s-a dispus prelungirea termenului, prin urmare măsura I.12 cu referire la măsura I.6 din Decizia nr. 14/2011 nu face obiectul Deciziei nr. 37/2017, iar prin criticile formulate în faţa primei instanţe, recurenta nu a solicitat acordarea prelungirii termenului. În acelaşi timp, recurenta a formulat mai multe cereri succesive pentru prelungirea termenului de aducere la îndeplinire a măsurilor dispuse, inclusiv cu privire la măsura I.12 în integralitate, fără a excepta măsura I.6 din Decizia nr. 14/2011, recunoscând aşadar, implicit, neîndeplinirea sa ulterior anului 2014.

Cu privire la legalitatea sentinţei primei instanţe faţă de prelungirea termenului de implementare a măsurii dispuse la pct. II.13 din Decizia nr. 37/2013, care viza înlăturarea abaterilor constatate faţă de efectuarea de plăţi nedatorate în sumă de 3.541.229 RON către S.C. C. S.R.L. reprezentând taxă pentru servicii majorată în mod nejustificat prin includerea unor cheltuieli nedatorate, se constată că cererea de chemare în judecată în dosarul nr. x/2014 (acţiune în cadrul căreia, după prelungirea termenului de implementare, măsura de pct. II.13 din Decizia nr. 37/2013 a fost menţinută) ca şi introducerea unor acţiuni împotriva C. S.R.L., acţiuni care nu erau finalizate la momentul controlului, nu fac dovada îndeplinirii măsurii în sensul înregistrării în contabilitate a sumelor stabilite şi a recuperării acestora. De altfel, măsura a fost prelungită până la 30.10.2015, ulterior nefiind însă efectuate demersuri suplimentare, astfel că, întrucât activităţile pentru ducerea la îndeplinire a măsurii erau în desfăşurare, în mod corect prin Decizia nr. 37/2017 s-a prelungit termenul de realizare, măsură validată de prima instanţă.

Relativ la prelungirea termenului de implementare a măsurii dispuse la pct. II.23 din Decizia nr. 37/2013, constând în: Conducerea Companiei Naţionale de Transport al Energiei Electrice A., va dispune măsuri şi va urmări intrarea în legalitate privind "vânzarea de active" în conformitate cu prevederile Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale, art. 23, a Hotărârii Guvernului nr. 909/1997 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 15/1994, pct. 23, Anexă şi a Procedurii Operaţionale propria (…)totodată, va dispune măsuri pentru extinderea verificărilor (atât la nivel central precum şi la nivelul sucursalelor) asupra tuturor contractelor de vânzări active, derulate în perioada 2011-2012, în vederea identificării şi a altor cazuri de active vândute la preţuri inferioare faţă de preţul pieţei sau de preţul determinat prin însumarea contravalorii cantităţilor de deşeuri rezultate în urma dezmembrării, a stabilirii întinderii prejudiciului produs ca urmare a nerealizării veniturilor din vânzarea unor astfel de active, înregistrarea în contabilitate a sumelor stabilite şi recuperarea acestora în condiţiile legii (inclusiv a dobânzilor legale), corectarea rezultatelor contabile înregistrate, determinarea diferenţelor cuvenite bugetului de stat şi virarea acestora pe destinaţiile legale inclusiv accesoriile aferente calculate până la data plăţii (pentru abaterea prezentată la pct. 17 din Decizie), instanţa de recurs reţine că, în ceea ce priveşte "extinderea verificărilor", au fost identificate 6 contracte (nr. x/2011, nr. y/2011, nr. z/2011, nr. w/2011, nr. t/2011 si nr. 372/2012) în baza cărora în perioada 2011 - 2012, la nivelul CNTEE A. (executiv şi sucursale) au fost vândute active, iar la nivelul ST Craiova, ST Bucureşti şi ST Timişoara, urmare a dezmembrărilor efectuate, au fost identificate diferenţe cantitative (15.498,15 kg fier, 890,7 kg cupru şi 7.206 kg aluminiu), precum şi diferenţe valorice (conform raportului nr. x/31.08.2017 întocmit de recurenta reclamantă.

În acelaşi timp, CFG a întocmit Nota de Constatare nr. x/15.05.2015, prin care arată că, în urma verificării de către Comisia nr. 3 Craiova, nu s-au clarificat diferenţele constatate în urma verificărilor, propunându-se finalizarea acestora pentru clarificarea diferenţelor constatate, ca şi efectuarea unei evaluări de către un expert tehnic independent a tuturor bunurilor care au făcut obiectul contractului nr. x/2012.

Faţă de stadiul demersurilor întreprinse de recurenta reclamantă, rezultă că măsura dispusă la pct. II.23 prin Decizia nr. 37/09.12.2013, nu a fost dusă la îndeplinire în totalitate în termenul acordat, respectiv 15.06.2015, astfel că intimata pârâta a aplicat corect pct. 234 din RODAS, prima instanţă validând şi acest raţionament.

În raport de toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 497 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice A. împotriva sentinţei civile nr. 1698 din 16 noiembrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 23 ianuarie 2025.