Priority of judicial transfer over promotion competition results for vacant judicial posts

Şedinţa publică din data de 23 ianuarie 2025

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. x/05.10.2023, doamna A., judecător în cadrul Tribunalului Braşov, a solicitat promovarea la Curtea de Apel Timişoara, la secţia de contencios administrativ şi fiscal prin valorificarea rezultatului obţinut în urma concursului de promovare efectivă în funcţii de execuţie a judecătorilor organizat în perioada mai - octombrie 2023.

2. Hotărârea atacată cu contestaţie

Prin hotărârea nr. 1283 din 13 iunie 2024, Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători a respins cererile de valorificare formulate de judecătorii prevăzuţi în anexă. În cadrul anexei doamna judecător A. se află la poziţia nr. 12.

Pentru a hotărî astfel CSM a reţinut următoarele:

Prin adresa nr. 818/Ad/4.06.2024, Curtea de Apel Timişoara a învederat că există un singur post vacant la nivelul instanţei, în cadrul secţiei penale. Deşi un judecător din cadrul secţiei de contencios administrativ şi fiscal a solicitat eliberarea din funcţie prin pensionare, la momentul soluţionării cererii decretul de eliberare din funcţie nu a fost încă publicat. În acest context, având în vedere lipsa posturilor vacante pe secţia pentru care a optat doamna judecător, secţia pentru judecători a respins solicitarea de valorificare formulată.

3. Contestaţia împotriva hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii

Contestatoarea A. a susţinut că a participat la concursul de promovare efectivă în funcţii de execuţie a judecătorilor mai - octombrie 2023, optând pentru unul din cele 4 posturi vacante scoase la concurs de Curtea de apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal. În şedinţa secţiei pentru judecători din 05.10.2023, au fost validate rezultatele finale ale concursului de promovare, ocupând locul 5, punctaj 93 (atestat de raportul de evaluare anexat).

Întrucât la data validării era vacant în cadrul secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Timişoara un post suplimentar faţă de posturile scoase la concurs, urmare promovării la Înalta Curte de Justiţiei şi Casaţie a doamnei judecător B., fiind îndeplinite condiţiile stabilite de art. 141 alin. (6) din Legea nr. 303/2022, a solicitat, prin cererea transmisă prin fax la data de 05.10.2023 să se aprobe promovarea sa pe locul astfel vacantat. Cererea a fost soluţionată după 8 luni, prin hotărârea care face obiectul contestaţiei şi în cuprinsul căreia nu se regăseşte nicio referire la motivele pentru care pârâta a omis soluţionarea cererii în termenul legal de 30 zile şi respectiv la cele pentru care locul care era vacant la data formulării cererii nu a fost avut în vedere (aspecte care ar fi determinat admiterea cererii de valorificare).

Contestatoarea în cuprinsul cererii adus următoarele critici:

a) Nesoluţionarea cererii în termen. Pârâta era obligată să soluţioneze, în termenul de 30 zile instituit de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, cererea de valorificare formulată. Nu există nicio justificare legală pentru omisiunea pârâtei de a îşi îndeplini această obligaţie, cu atât mai mult cu cât postul era vacant iar cererea îndeplinea toate condiţiile impuse de lege pentru a fi admisă.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, prin nesoluţionare în termenul legal a unei cereri se înţelege faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen şi conform art. 141 alin. (6) din Legea nr. 303/2022 judecătorii şi procurorii care îndeplinesc condiţia prevăzută la art. 140 alin. (15) [n.n. au obţinut punctaj total de cel putin 70 de puncte], dar care nu au fost promovaţi ca urmare a lipsei posturilor vacante pot fi promovaţi în posturile ce se vacantează la instanţele sau parchetele pentru care au optat la înscriere, în termen de 6 luni de la data validării concursului.

b) Nemotivarea. În cuprinsul actului atacat nu se regăsesc motivele care au determinat nesoluţionarea cererii timp de 8 luni şi nici cele pentru care locul care era vacant la data formulării cererii nu a fost avut în vedere. De asemenea, nu se regăsesc motivele pentru care cererea a fost soluţionată abia după organizarea a două sesiuni de transfer, în condiţiile în care nu aceeaşi a fost abordarea autorităţii pârâte în cazul altor cereri de valorificare.

c) Excesul de putere manifestat de pârât, nu doar prin soluţionarea cu întârziere a cererii dar şi prin adoptarea unor soluţii diferite pentru situaţii similare.

A solicitat să se constate modalitatea în care pârâta a procedat relevă excesul de putere şi să invalidaţi astfel de practici, anulând în parte, în ce o priveşte, hotărârea contestată şi obligând pârâta să admită cererea de valorificare a subsemnatei în principal începând cu data de 05.11.2023 (data expirării termenului de soluţionare a acesteia), în subsidiar începând cu data de 25.06.2024 (data vacantării primului dintre cele două posturi ce erau vacantabile la data soluţionării cererii - Decret nr. 964/21.06.2024).

4. Apărările formulate în cauză

La data de 25 septembrie 2025, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a menţionat următoarele:

Hotărârea nr. 1283 din 13 iunie 2024, emisă de secţia pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), prin care a fost respinsă cererea reclamantei A. de valorificare a rezultatului obţinut la concursul de promovare efectivă în funcţii de execuţie, organizat în perioada mai - octombrie 2023, a fost adoptată cu respectarea prevederilor legale în vigoare, în limitele competenţei conferite de Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor. Măsura dispusă este motivată în mod complet şi adecvat, fără a se putea reţine o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Potrivit art. 127 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 303/2022, promovarea judecătorilor la instanţe superioare se realizează exclusiv prin concurs naţional, în limita posturilor vacante pentru promovarea efectivă. Conform art. 140 alin. (15), candidatul trebuie să obţină un punctaj de minimum 70 de puncte pentru a fi declarat admis, iar art. 141 alin. (6) prevede că, în lipsa posturilor vacante, judecătorii care au obţinut punctajul necesar pot fi promovaţi în termen de 6 luni de la data validării concursului, în posturile ce se vacantează la instanţele pentru care au optat. Aceste dispoziţii au caracter supletiv şi nu creează un drept subiectiv automat, ci doar o vocaţie la promovare, exercitarea acestui drept fiind condiţionată de existenţa posturilor vacante.

Contrar susţinerilor reclamantei, nu se poate reţine că intimatul ar fi trebuit să soluţioneze cererea de promovare în termen de 30 de zile de la înregistrare, întrucât legea specială (Legea nr. 303/2022) prevede un termen distinct de 6 luni, care prevalează asupra termenului general reglementat de art. 2 alin. (1) lit. h) şi alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

La data de 5 octombrie 2023, reclamanta a formulat cererea de valorificare, iar la 11 octombrie 2023, preşedintele CSM a dispus declanşarea celei de-a doua sesiuni de transfer din anul 2023, în conformitate cu art. 189 alin. (1). Postul vizat de reclamantă, vacantat la 1 octombrie 2023 prin promovarea doamnei judecător B., a fost inclus pe lista posturilor vacante pentru transfer, conform art. 189 alin. (2), întrucât legea nu impune indisponibilizarea postului ca urmare a formulării unei cereri de promovare.

În şedinţa din 21 noiembrie 2023, secţia pentru judecători a dispus transferul judecătoarei C. pe postul vizat de reclamantă. Invocarea unei practici diferite a secţiei pentru procurori nu este relevantă, întrucât legea conferă preşedintelui şi vicepreşedintelui CSM o marjă de apreciere în privinţa ordinii procedurilor, conform art. 189 alin. (1). Interpretarea reclamantei este neîntemeiată, iar includerea postului pe lista de transfer nu contravine dispoziţiilor legale.

Prin sentinţa civilă nr. 28 din 16 februarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2023, instanţa a respins acţiunea reclamantei, reţinând că dreptul la valorificarea rezultatului obţinut la concurs conferă judecătorului doar o vocaţie de a obţine gradul profesional şi dreptul de a funcţiona la instanţa superioară pentru care a optat, în timp ce dreptul la transfer este un drept născut în mod valabil odată cu dobândirea gradului profesional, exercitarea sa fiind condiţionată doar de formularea cererii şi de vacantarea postului.

Această interpretare este susţinută de Hotărârea Plenului CSM nr. 496/2016, menţinută prin Hotărârea nr. 155/2018, care stabileşte cu valoare de principiu că cererile de transfer au prioritate faţă de cererile de valorificare a rezultatelor concursului de promovare, atunci când gradul profesional a fost dobândit anterior concursului. În cazul în care cererile de transfer sunt formulate de candidaţi care au participat la acelaşi concurs, prioritate au cererile de valorificare. Această ordine de prioritate a fost confirmată şi prin Decizia nr. 380 din 7 noiembrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Considerentele acestor hotărâri de principiu sunt aplicabile în interpretarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (2), art. 140 alin. (15), art. 141 alin. (6) şi art. 189 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 303/2022.

Plenul CSM are atribuţia legală şi constituţională de a emite hotărâri de principiu privind cariera magistraţilor, în aplicarea concretă a normelor legale din domeniul justiţiei, iar această practică a fost constantă, fiind exemplificată prin Hotărârile Plenului nr. 1185/2015, nr. 698/2014 şi nr. 928/2013, adoptate în interpretarea prevederilor din Legea nr. 303/2004, anterior în vigoare.

În mod corect, în şedinţa din 7 decembrie 2023, secţia pentru judecători a dispus amânarea soluţionării cererii reclamantei, întrucât nu era împlinit termenul de 6 luni de la validarea concursului şi nu existau posturi vacante la instanţa pentru care aceasta optase.

Reclamanta a susţinut că existau două posturi vacantabile, ca urmare a aprobării cererilor de pensionare ale doamnelor judecător D. şi C., în şedinţele din 28 mai 2024 şi 6 iunie 2024. Totuşi, aceste susţineri sunt neîntemeiate, întrucât cele două posturi nu se vacantaseră în termenul de 6 luni prevăzut de art. 141 alin. (6), iar decretele de eliberare din funcţie, respectiv nr. 964/21.06.2024 şi nr. 989/01.07.2024, au fost emise după şedinţa din 13 iunie 2024. Conform art. 189 alin. (2), vacantarea unui post se produce doar după emiterea decretului de eliberare din funcţie, iar până la acel moment, titularul poate reveni asupra deciziei de pensionare, ceea ce face ca situaţia să fie incertă.

Reclamanta a invocat cazuri de promovare la Curtea de Apel Piteşti, prin Hotărârile nr. 229/01.02.2024 şi nr. 1282/13.06.2024, însă aceste situaţii nu sunt comparabile. În respectivele cazuri, la data soluţionării cererilor de valorificare, existau posturi vacante confirmate prin decrete de eliberare din funcţie: E. (decret nr. 1637/08.12.2023), F. (decret nr. 30/11.01.2024), G. (decret nr. 35/11.01.2024) şi H. (decret nr. 113/31.01.2024). De asemenea, cererea domnului judecător I. a fost formulată în termenul legal, iar la data soluţionării fusese emis decretul de eliberare din funcţie al doamnei J..

În concluzie, respingerea cererii reclamantei prin Hotărârea nr. 1283/13.06.2024 este legală şi temeinică, fiind adoptată cu respectarea dispoziţiilor legale aplicabile, a jurisprudenţei relevante şi a hot

În drept, intimata a invocat dispoziţiile art. 205-206 din C. proc. civ., republicat, precum şi celelalte norme menţionate în cuprinsul întâmpinării.

5. Procedura de soluţionare a cererii

S-a derulat procedura de regularizare a contestaţiei şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 şi art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispoziţiilor art. 490 alin. (2) C. proc. civ. a fost fixat primul termen pentru judecata contestaţiei la data de 23.01.2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra contestaţiei

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că cererea este nefondată, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reţine că, prin Hotărârea nr. 1506/11.05.2023, secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a aprobat organizarea concursului de promovare efectivă a judecătorilor în funcţie de execuţie, sesiunea mai - octombrie 2023, în condiţiile art. 139 - 141 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi ale Regulamentului de organizare şi desfăşurare a concursului de promovare a judecătorilor, aprobat prin Hotărârea nr. 1434/2023 de secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.

Contestatoarea A. a optat pentru un post la Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, clasându-se pe locul 5 cu un punctaj de 93 de puncte.

Prin Hotărârea nr. 2326 din data de 05.10.2023, secţia pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a validat rezultatele finale ale concursului de promovare efectivă a judecătorilor desfăşurat în perioada mai - octombrie 2023, iar prin Hotărârea nr. 2327 din data de 05.10.2023, s-a dispus promovarea efectivă a judecătorilor declaraţi admişi începând cu data de 01.11.2023, sub rezerva deţinerii funcţiei de judecător la data promovării.

Prin cererea transmisă Consiliului Superior al Magistraturii la data de 05.10.2023, contestatoarea a solicitat promovarea sa la Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal ca efect al valorificării rezultatului obţinut în urma concursului de promovare efectivă în funcţii de execuţie a judecătorilor organizat în perioada mai - octombrie 2023.

Prin Hotărârea nr. 1283/13.06.2024, secţia pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de valorificare formulată de A., întrucât la Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal nu existau posturi vacante.

Înalta Curte reţine dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2022, care prevăd următoarele:"(1) Promovarea judecătorilor şi procurorilor la instanţe şi parchete superioare, efectivă sau pe loc, se face potrivit prezentei secţiuni, la instanţa sau parchetul imediat superior, respectiv în gradul imediat superior celui pe care îl deţine judecătorul ori procurorul, până la nivelul curţii de apel pentru judecători, respectiv până la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru promovarea efectivă a procurorilor, sau până la nivelul parchetului de pe lângă curtea de apel, pentru promovarea pe loc a procurorilor. 2) Promovarea judecătorilor şi procurorilor la instanţe şi parchete superioare, efectivă sau pe loc, se face doar prin concurs organizat la nivel naţional, în limita posturilor vacante, pentru promovarea efectivă, respectiv în limita locurilor scoase la concurs, pentru promovarea pe loc. "; precum şi prevederile art. 140 alin. (15) din Legea nr. 303/2022 în conformitate cu care "(15) Pentru a fi declarat admis la concurs, candidatul trebuie să obţină un punctaj total de cel puţin 70 de puncte." coroborate cu cele ale art. 141 alin. (6) din acelaşi act normativ "(6) Judecătorii şi procurorii care îndeplinesc condiţia prevăzută la art. 140 alin. (15), dar care nu au fost promovaţi ca urmare a lipsei posturilor vacante pot fi promovaţi în posturile ce se vacantează la instanţele sau parchetele pentru care au optat la înscriere, în termen de 6 luni de la data validării concursului. Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător."

De asemenea, dispoziţiile art. 189 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2022 statuează că:

"(1) Declanşarea procedurii de transfer prevăzute la art. 188 se decide, de regulă, semestrial de preşedintele sau, după caz, de vicepreşedintele Consiliului Superior al Magistraturii şi se face prin publicarea pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii a unui anunţ în acest sens, însoţit de lista posturilor vacante de la instanţe sau parchete, precum şi a posturilor care urmează a se vacanta, cu menţionarea, acolo unde este cazul, a secţiei unde se regăseşte postul vacant. (2) Prin posturi ce urmează a se vacanta se înţelege, pentru posturile de judecător, acele posturi cu privire la care s-a decis, anterior publicării listei prevăzute la alin. (1) sau cel târziu la data publicării acesteia, promovarea la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, promovarea la instanţe superioare, transferul, numirea judecătorilor în funcţia de procuror, numirea în funcţii de conducere ori eliberarea din funcţie."

Înalta Curte constată că la data de 05.10.2023 contestatoarea a formulat cererea de valorificare a rezultatului obţinut la concursul de promovare efectivă a judecătorilor în funcţie de execuţie, sesiunea mai - octombrie 2023, iar în data de 11.10.2023 a fost declanşată a doua sesiune de transfer a judecătorilor pentru anul 2023, postul eliberat la Curtea de Apel Timişoara fiind dat prin transfer doamnei judecător C..

În mod legal intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a declanşat a doua etapă a procedurii de transfer, întrucât nu era obligat să indisponibilizeze postul pentru valorificarea solicitată de reclamantă, astfel că postul devenit vacant ulterior, ca urmare a plecării la ICCJ al unui judecător a fost inclus în sesiunea de transfer.

Contestatoarea s-a adresat instanţei, care prin sentinţa civilă nr. 28/2024 a respins cererea de obligare a Consiliului Superior al Magistraturii să dispună promovarea sa la Curtea de Apel Timişoara ca efect al valorificării rezultatului obţinut în urma concursului de promovare efectivă în funcţii de execuţie a judecătorilor organizat în perioada mai- octombrie 2023.

Ulterior, a fost declanşată prima sesiune de transfer a judecătorilor din cursul anului 2024, contestatoarea menţionând că nu are şanse de valorificare a concursului din 2023.

În conformitate cu Hotărârea nr. 496 din 26 aprilie 2016, menţinută prin Hotărârea nr. 155/2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii "Cererile de transfer au prioritate faţă de cererile de valorificare a rezultatelor concursului de promovare în funcţii de execuţie, atunci când dobândirea gradului profesional s-a realizat anterior concursului pentru care se solicită valorificarea rezultatului".

Contrar susţinerilor contestatoarei, Înalta Curte apreciază că hotărârea CSM mai sus menţionată stabileşte modalitatea de soluţionare a concursului dintre cererile de transfer şi cererile de valorificare a rezultatelor obţinute la concursului de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor şi, în consecinţă, este aplicabilă şi în prezent, atât timp cât nu a fost adoptată o nouă hotărâre CSM contrară.

Din analiza dispoziţiilor hotărârii CSM mai sus citate rezultă că, în situaţia în care titularii cererilor de transfer au dobândit gradul profesional anterior concursului, cererile lor se soluţionează cu prioritate, iar în ipoteza în care posturile vacante nu au fost ocupate, acestea pot fi utilizate în vederea valorificării rezultatelor obţinute la concursul de promovare efectivă în funcţii de execuţie a judecătorilor în termenul de 6 luni prevăzut de art. 141 alin. (6) din Legea nr. 303/2022.

Aşadar, în ipoteza existenţei a cel puţin două cereri pentru un post la o instanţă de control judiciar, dintre care una este o cerere de valorificare a rezultatelor concursului de promovare în funcţii de execuţie, formulată în termenul de 6 luni prevăzut de Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului/examenului, iar a doua este o cerere de transfer la aceeaşi instanţă formulată de un judecător care a obţinut anterior gradul profesional corespunzător acesteia şi a funcţionat la o altă instanţă (fie o instanţă de acelaşi grad cu cea la care se cere transferul, fie o instanţă de grad inferior), se dă eficienţă anteriorităţii dreptului.

Pe cale de consecinţă, ordinea de preferinţă în situaţia premisă a concursului între două drepturi de aceeaşi natură, complet autonome unul de altul şi având acelaşi obiect, respectiv ocuparea unui post la instanţa de control judiciar, ambele născute în mod valabil, se raportează la dreptul mai vechi, astfel încât nu sunt incidente nici dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.

Prin decizia nr. 380 din 07.11.2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a reţinut aceeaşi ordine de prioritate a dreptului la transfer care s-a născut anterior concursului de promovare, faţă de dreptul la valorificare.

Totodată, trebuie precizat că, în condiţiile inexistenţei posturilor vacante la secţia de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel Timişoara, unde îşi exprimase opţiunea reclamanta, în mod corect, în şedinţa din data de 13.06.2024, secţia pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de valorificare a rezultatului obţinut de reclamantă la concursul de promovare efectivă a judecătorilor în funcţie de execuţie, sesiunea mai- octombrie 2023, fiind împlinit termenul de 6 luni de la data validării concursului prevăzut de lege.

La data soluţionării cererii reclamantei, 13.06.2024, nu erau emise decretele de eliberare din funcţie ale doamnelor D. (25.06.2024) şi C. (01.07.2024), astfel că situaţia sa nu este asemănătoare cu cea a magistraţilor din cadrul Curţii de Apel Piteşti, indicată ca şi practică neunitară de către contestatoare.

Sub aspectul nemotivării deciziei contestate, Înalta Curte constată că este nefondată susţinerea că cererea sa de valorificarea a fost respinsă fără o motivare coerentă şi fără previzibilitate, din considerentele hotărârilor rezultând că intimatul a examinat criteriile prevăzute în Regulament şi a expus motivele de fapt şi de drept pe care şi-a fundamentat decizia, justificarea respingerii cererii fiind una obiectivă, susţinută de toate datele de ordin obiectiv ale solicitanţilor şi de cele privind motivele personale invocate de aceştia, pe care intimatul le-a avut la dispoziţie.

Împrejurarea că hotărârea atacată este în dezacord cu soluţia dorită de contestatoare nu poate avea semnificaţia nemotivării ei, întrucât se constată că aceasta satisface exigenţele motivării actului administrativ.

În ceea ce priveşte excesul de putere invocat de contestatoare prin acţiune, Înalta Curte are în vedere dispoziţiile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea contenciosului adminstrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care definesc excesul de putere ca fiind "exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor".

În acest sens, Înalta Curte reţine că, în cauză, nu s-a dovedit încălcarea dispoziţiilor de drept material incidente faţă de analiza cererilor de valorificare şi declanşarea sesiunii de transfer.

Din definiţia actului administrativ, astfel cum a fost reglementată de legiuitor la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, rezultă şi regimul său juridic, respectiv condiţiile sale de validitate (valabilitate) subsumate principiului legalităţii, condiţii care se subordonează în esenţă obligaţiei ca aceste acte să fie emise cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare.

Observând definiţia legală menţionată, Înalta Curte constată că actul administrativ trebuie să fie emis (1) în conformitate cu dispoziţiile constituţionale, cu legile adoptate de Parlament şi cu toate actele normative având forţă juridică superioară lui, (2) de autoritatea competentă şi în limitele competenţei sale, (3) în forma şi cu procedura prevăzută de lege.

Fiind o sumă a tuturor condiţiilor de validitate a actului administrativ, legalitatea acestuia implică şi (4) oportunitatea sa derivând din capacitatea pe care o are organul care emite respectivul act administrativ de a alege, dintre mai multe soluţii posibile şi egale în aceeaşi măsură, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie satisfăcut.

Astfel, oportunitatea se află în strânsă dependenţă cu puterea discreţionară a administraţiei publice, desemnând facultatea acesteia dată de lege de a alege, după aprecierea sa, între mai multe soluţii posibile, aplicabile la cazul concret. Există deci o marjă de libertate lăsată la libera apreciere a unei autorităţi, astfel ca în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor să poată recurge la orice mijloc de acţiune, în limitele competenţei sale.

Limita legală a dreptului de apreciere, deci a oportunităţii, se va regăsi în scopul legii, revenind instanţei de contencios administrativ să verifice atât conformitatea actului administrativ cu legea, cât şi respectarea în conduita autorităţii emitente a justului echilibru între dreptul subiectiv sau interesul legitim privat pretins vătămat şi interesul public pe care autoritatea publică este chemată să îl ocrotească. Dintr-o asemenea perspectivă, oportunitatea apare ca fiind un subsistem al condiţiilor de legalitate lato sensu, încetând acolo unde administraţia publică a acţionat abuziv, contrar interesului public, aşa cum rezultă acesta din legea pe care se întemeiază actul administrativ atacat.

Înalta Curte constată că secţia pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a soluţionat cererea formulată de contestatoare prin raportare la necesitatea menţinerii echilibrului între interesul public, reprezentat de buna funcţionare a instanţelor implicate în procedura de promovovare/valorificare/transfer şi interesul legitim privat al judecătorului care formulează cererea.

Totodată, Înalta Curte are în vedere faptul că legea stabileşte un termen de 6 luni în care poate fi valorificat rezultatul concursului de promovare efectivă, iar normele care reglementează instituţia valorificării au caracter supletiv şi conferă doar o vocaţie în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului.

Dreptul de a promova efectiv prin valorificarea rezultatelor concursului nu se poate realiza decât în situaţiile prevăzute de lege, cu respectarea tuturor condiţiilor, inclusiv a celor privind concursul dintre cererile de valorificare şi cererile de transfer, aşa cum au fost stabilite prin Hotărârea de principiu nr. 496/2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Or, s-a avut în vedere că pentru situaţia în care ar exista cel puţin două cereri, pentru un post la o instanţă de control judiciar, vacantat după finalizarea unui concurs de promovare, una fiind o cerere de valorificare a rezultatelor concursului, iar a doua o cerere de transfer la aceeaşi instanţă formulată de un judecător care a obţinut anterior gradul profesional corespunzător acesteia şi a funcţionat până în momentul formulării cererii la altă instanţă, prioritate are aceasta din urmă.

Astfel, făcând o aplicare a principiului qui prior tempore potior jure, în mod judicios s-a conferit prioritate dreptului mai vechi, respectiv aceluia care a luat naştere primul în mod valabil.

Nu poate fi primită nici critica contestatoarei privind obligaţia intimatului CSM de a răspunde cererii de valorificare a rezultatului concursului de promovare adresate în termenul de 30 de zile, în temeiul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 deoarece există reglementări speciale ce guvernează activitatea CSM, legislaţia specială fiind aplicabilă speţei în temeiul principiului specialia generalibus derogant.

Înalta Curte constată că nu se poate vorbi de o practică neunitară a Consiliului Superior al Magistraturii în materia cererii de valorificare a rezultatelor obţinute la concursurile de promovare în funcţii de execuţie, atât timp cât fiecare solicitare este analizată în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze în parte.

Prin urmare, în condiţiile inexistenţei posturilor vacante la secţia de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel Timişoara, unde şi-a exprimat opţiunea contestatoarea, Înalta Curte reţine că, în mod corect, Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători a respins cererea de valorificare a rezultatului obinut la concursul de promovare efectivă a judecătorilor în funcţia de execuţie, sesiunea mai- octombrie 2023, fiind împlinit termenul de 6 luni de la data validării concursului prevăzut de lege.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge contestaţia formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 1283 din 13 iunie 2024 pronunţate de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de A. împotriva hotărârii nr. 1283 pronunţate la 13 iunie 2024 de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători, ca nefondată.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 23 ianuarie 2025.