Government appeal over pension health levy annulled as time-barred; finance ministry's intervention inadmissible; lower court award stands.

Şedinţa publică din data de 15 mai 2024

Deliberând asupra recursurilor de faţă, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2022, reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi G., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, au solicitat repararea prejudiciului cauzat reclamanţilor prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispoziţiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative din data de 17.12.2021, publicată în M. O. nr. 1202/18.12.2021, prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă sub forma contribuţiilor sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie, respectiv:

- obligarea pârâtului la despăgubiri constând în plata către reclamanţi a unor sume egale cu sumele reţinute începând cu luna ianuarie 2022 din pensiile reclamanţilor, reţineri făcute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuţiei de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, despăgubirile urmând a fi calculate începând cu prima reţinere din pensia fiecărui reclamant şi până la acoperirea integrală a prejudiciului, respectiv până la sistarea reţinerilor, sume indexate cu rata inflaţiei (art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004);

- obligarea pârâtului la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente sumelor reţinute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei reţineri şi până la acoperirea integrală a prejudiciului (art. 6 din O.G. nr. 13/2011);

- obligarea pârâtului să emită un act administrativ prin care să dispună încetarea reţinerilor din pensiile reclamanţilor a contribuţiilor sociale de sănătate de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, începând cu data pronunţării hotărârii (art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004).

Au mai solicitat sesizarea Curţii constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a art. XXIV din O.U.G. nr. 130/2021.

De asemenea, au solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din data de 9 iunie 2022, instanţa a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. XXIV pct. 11-14, 16-20 şi art. XXV cu privire la momentul intrării în vigoare a măsurilor adoptate prin art. XXIV, ambele din O.U.G. nr. 130/2021, în raport de dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) şi (2), art. 56 alin. (2), art. 61 alin. (1), art. 115 alin. (4) şi (6), art. 124 alin. (3), art. 139 alin. (1), art. 147 alin. (4) din Constituţia României.

A dispus suspendarea cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, în temeiul art. 9 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova sub nr. x/12.01.2023, reclamanţii au solicitat repunerea pe rol a cauzei, arătând că în şedinţa publică din data de 15 decembrie 2022, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sunt neconstituţionale dispoziţiile art. XXIV pct. 11 [cu referire la art. 153 alin. (1) lit. f)2)], pct. 12 [cu referire la art. 154 alin. (1) lit. h) sintagma "de până la suma de 4.000 RON lunar inclusiv"], pct. 13 [cu referire la art. 155 alin. (1) pct. a1)], pct. 14 [cu referire la sintagma "venituri din pensii" din cuprinsul titlului secţiunii a 3-a capitolul III al titlului V "Contribuţii sociale obligatorii"], pct. 16 [cu referire la art. 1573], pct. 17 [cu referire la sintagma "precum şi al veniturilor din pensii" din cuprinsul titlului secţiunii a 4-a capitolul III al titlului V "Contribuţii sociale obligatorii"], pct. 18 [cu referire la art. 168 alin. (1) în privinţa trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2), alin. (5) în privinţa trimiterii la art. 1573 şi alin. (7)1] şi pct. 19 [cu referire la alin. (1) lit. a) în privinţa trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2)] şi art. XXV alin. (1) lit. c) [cu referire la pct. 12, 13, 16, 18 în privinţa alin. (1) şi (5) ale art. 168 şi pct. 19] din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 27 din 2 februarie 2023, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi G. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.

A obligat pârâtul Guvernul României la plata către fiecare dintre reclamanţi a unei despăgubiri egale cu sumele reţinute ca şi contribuţie de asigurări sociale de sănătate în temeiul art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, începând cu data primei reţineri şi până la încetarea acesteia, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi la plata dobânzii legale de la data fiecărei reţineri şi până la plata sumei.

A respins cererea de intervenţie accesorie, formulată de intervenientul Ministerul Finanţelor în favoarea pârâtului.

A admis în parte cererea privind cheltuielile de judecată.

A obligat în solidar pârâtul Guvernul României şi intervenientul accesoriu Ministerul Finanţelor la plata către reclamanţi a sumei de 9478.36 RON cheltuieli de judecată, din care 7765 RON reprezintă onorariu avocat (OP nr. x/15.02.2022, OP nr. x/16.02.2022, document plată transfer bancar din 20.01.2023 şi document plată transfer bancar din 21.01.2023), suma de 1363.36 RON reprezintă contravaloare cazare (factura x/01.02.2023 în sumă de 814.6 RON şi factura x/27.04.2022 în cuantum de 548.76 RON) şi suma de 350 RON taxă judiciară de timbru.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile nr. 27 din 2 februarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs pârâtul Guvernul României şi intervenientul Ministerul Finanţelor.

Recurentul-pârât Guvernul României a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. (hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material).

Prin cerere de recurs, pârâtul Guvernul României a formulat critici privind competenţa de soluţionare a cauzei care, în opinia pârâtului, revenea instanţei specializate în soluţionarea cauzelor circumscrise jurisdicţiei speciale a asigurărilor sociale; lipsa capacităţii juridice civile; lipsa atribuţiilor legale de plată a sumelor ce fac obiectul cererii şi rămânerea cererii fără obiect ori ca lipsită de interes. Recurentul-pârât a mai criticat dispoziţia instanţei de fond prin care a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată, susţinând că, raportat la adoptarea O.U.G. nr. 4/2023, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 453 alin. (1) din C. proc. civ.

Recurentul-intervenient Ministerul Finanţelor prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova a declarat recurs pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

A susţinut, în esenţă, că pârâtul Guvernul României nu are atribuţii şi nu poate fi obligat nici la plata dobânzilor legale penalizatoare şi/sau a diferenţelor de sume rezultate din actualizare sumei datorate în raport cu indicile de inflaţie, din moment ce competenţa restituirii sumelor reţinute (obligaţia principală) este dată prin lege, exclusiv caselor teritoriale/sectoriale de pensii şi/sau entităţilor care plătesc venituri din pensii.

Recurentul a mai arătat că în mod greşit prima instanţă a reţinut prezumţia de culpă procesuală a intervenientului Ministerul Finanţelor, fără să argumenteze dacă sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 1357 din C. civ., astfel încât în mod nelegal intervenientul accesoriu a fost obligat la plata către reclamanţi a cheltuielilor de judecată în cuantum de 9478,35 RON.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

Referitor la recursul declarat de pârâtul Guvernul României, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că sentinţa atacată a fost comunicată pârâtului Guvernul României la data de 10.03.2023, iar recursul a fost declarat la data de 04.04.2023, când cererea de recurs a fost trimisă la Curtea de Apel Craiova (aşa cum rezultă din emailul de la fila nr. x şi copia borderoului de la dosarul de recurs), deşi, conform dispoziţiilor citate, termenul în care legea permitea exercitarea căii de atac s-a împlinit la data de 27.03.2023.

Conform dispoziţiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Potrivit art. 186 din C. proc. civ.:

"(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanţa competentă să soluţioneze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."

Cum în cauză recurentul pârât Guvernul României nu a pretins şi nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a căii de atac, se va constata că recursul declarat de acesta este tardiv formulat, cu depăşirea termenului legal instituit de dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, şi se va anula ca atare.

Referitor la recursul declarat de intervenientul Ministerul Finanţelor prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 67 alin. (4) din C. proc. civ. "calea de atac exercitată de intervenientul accesoriu se socoteşte neavenită dacă partea pentru care a intervenit nu a exercitat calea de atac, a renunţat la calea de atac exercitată ori aceasta a fost anulată, perimată sau respinsă fără a fi cercetată în fond".

Textul de lege anterior evocat îşi găseşte aplicare şi în situaţia în care partea pentru care s-a intervenit în proces a formulat cererea de apel sau de recurs peste termenul legal ori calea de atac este anulată ca netimbrată, neregulat introdusă sau nemotivată, deoarece apelul sau recursul exercitat peste termen, anulat ca netimbrat sau nul este considerat că nu există.

În cauză, s-a constatat că Ministerul Finanţelor prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova are calitatea de intervenient accesoriu în favoarea pârâtului Guvernul României.

Cum recursul declarat de pârâtul Guvernul României va fi anulat ca tardiv, nu poate fi concepută o continuare de către intervenient a activităţii procesuale în faţa instanţei de control judiciar, fără ca partea principală să fi învestit în mod legal instanţa cu judecarea recursului său.

Această situaţie, ce determină sancţiunea respingerii recursului ca neavenit, este impusă, în mod evident, de caracterul accesoriu al intervenţiei care permite altei persoane să intre în proces, într-o poziţie procesuală de susţinere a părţii în favoarea căreia a fost formulată cererea de intervenţie.

Prin urmare, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 67 alin. (4) din C. proc. civ. şi va respinge ca neavenit recursul declarat de Ministerul Finanţelor prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va anula ca tardiv recursul declarat de pârâtul Guvernul României şi va respinge ca neavenit recursul declarat de intervenientul Ministerul Finanţelor prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia tardivităţii recursului formulat de Guvernul României, invocată prin întâmpinare.

Anulează recursul formulat de recurentul-pârât Guvernul României împotriva sentinţei civile nr. 27 din 2 februarie 2023 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv.

Respinge excepţia tardivităţii recursului formulat de recurentul-intervenient Ministerul Finanţelor prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, ca neîntemeiată.

Respinge recursul formulat de recurentul-intervenient Ministerul Finanţelor prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova împotriva sentinţei civile nr. 27 din 2 februarie 2023 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca neavenit.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 15 mai 2024.