Extraordinary promotion of retired officer to brigadier general: cumulative statutory criteria and merit grid requirements under military status legislation

Şedinţa publică din data de 15 mai 2024

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal sub dosar nr. x/2021, reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi G. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul National pentru Combaterea Discriminării, Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul Afacerilor Interne, următoarele:

A. Obligarea pârâtului Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, să revină asupra Hotărârii nr. 80, pronunţată în data de 27.01.2021, în Dosarul nr. x/2020, deschis în baza Petiţiei nr. 2731/23.04.2020, formulată de reclamanţi şi în urma unei analize de fond şi nu pe excepţie, să se constate că au fost discriminaţi de pârâţii Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul Afacerilor Interne, faţă de modul discriminatoriu în care a soluţionat cererea comparativ cu veteranii de război, cu răniţii din teatrele de operaţiuni, cu avansarea tuturor cadrelor militare în retragere şi în rezervă, precum şi avansarea unor persoane politice şi administrative în perioada în care la conducerea ministerului s-a aflat general cu 4 stele H..

Totodată, reclamanţii au mai solicitat admiterea cererii şi obligarea pârâtului Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, ca, pe lângă aplicarea amenzii contravenţionale, să dispună obligarea pârâţilor Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul Afacerilor Interne, care au săvârşit faptele de discriminare, să publice, în mass-media, un rezumat al hotărârii prin care se constatată săvârşirea contravenţiei, precum şi orice măsură necesară pentru înlăturarea consecinţelor acesteia.

B. Obligarea pârâtului Ministerul Apărării Naţionale, în solidar cu conducătorul instituţiei şi Ordonatorul de credite, să emită Ordinul de avansare la gradul următor pentru reclamanţi, iar pentru reclamanţii col. (retragere) pst. B. şi col (retragere) just.mil. D., precum şi comandorii (retragere) C. şi E., să înainteze propunere, de avansare la gradul de general de brigadă şi respectiv general de flotilă aeriană, aşa cum le-a cerut Preşedintele României în vederea emiterii Decretului de avansare.

C. Obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne, în solidar cu conducătorul instituţiei şi Ordonatorul de credite, la emiterea Ordinului de avansare la gradul următor pentru reclamantul col (rez) Jdm A., să înainteze propunerea de avansare la gradul de general de brigadă, aşa cum le-a cerut Preşedintele României în vederea emiterii Decretului de avansare.

Reclamanţii au formulat şi cerere de chemare în garanţie a Preşedintelui României, Dl. I., pentru a reconfirma primirea cererilor de avansare, a răspunsului favorabil.

Prin sentinţa nr. 5671/2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Prin încheierea din data de 27.01.2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a dispus disjungerea capătului de cerere referitor la atacarea hotărârii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării de celelalte capete de cerere, iar referitor la acestea din urmă a dispus formarea pentru fiecare reclamant a câte unui dosar separat.

Astfel, în urma disjungerii, la data de 01.02.2022, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti a fost înregistrat dosarul nr. x/2022, având ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Apărării Naţionale, în solidar cu conducătorul instituţiei şi ordonatorul de credite, să emită Ordinul de avansare la gradul următor şi să înainteze propunere de avansare la gradul de general de brigadă, în vederea emiterii Decretului de avansare, iar ca reclamant pe D., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale şi chematul în garanţie Preşedintele României, domnul I., cu termen de judecată la data de 24.02.2022.

Prin sentinţa civilă nr. 335/24.02.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamant D. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, cu şi chemat în garanţie Preşedintele României I., în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova sub nr. x/2022.

Prin încheierea de şedinţă din data de 08.12.2023 instanţa a luat act de renunţarea la judecată a reclamantului cu privire la chematul în garanţie, Preşedintele României I..

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 88 din 16 martie 2023, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul D. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamantul D., pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 şi 8 din C. proc. civ.

În motivarea recursului, s-a arătat - în esenţă - în ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., că cererea iniţială a fost formulată de şapte reclamanţi, răniţi în revoluţia din decembrie 1989, pentru care Secretariatul de Stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 a solicitat Ministrului Apărării Naţionale avansarea, la gradul de General de Brigadă, cerere respinsă pentru motivul că nu ar fi prevăzuţi în Ordinul nr. 132/2012. Curtea de Apel Bucureşti, sesizată iniţial, a analizat doar capătul de cerere prin care s-a solicitat C.N.C.D. să se pronunţe asupra discriminării, iar pentru celelalte capete de cerere a dispus formarea, pentru fiecare reclamant, a câte unui dosar separat şi s-au trimis dosarele nou formate la instanţele de la domiciliul acestora.

Recurentul D. a precizat că, în acest context, dosarul care îl viza a fost soluţionat de Curtea de apel Craiova, care nu a analizat situaţia particulară a acestuia, respectiv că are nu doar studii militare, ci a absolvit două facultăţi, are studii postuniversitare, a lucrat ca Director general, Director şi Şef de Serviciu în cadrul Secretariatului de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, funcţii echivalente cu cele de general cu două şi trei stele, condiţie prevăzută de Ordinul nr. 132/2012, ci a i-a analizat pe toţi la fel, deşi exista solicitarea Curţii de Apel Bucureşti de a examina fiecare caz în parte. Or, în opinia recurentului, instanţa de fond nu a avut în vedere condiţiile pe care unii dintre reclamanţi le îndeplineau.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., recurentul a arătat că, prin sentinţa nr. 805 din 28.04.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2021, a fost admis, în parte, capătul de cerere privind atacarea Hotărârii nr. 80/27.01.2021, emisă de pârâtul C.N.C.D., hotărâre care a fost anulată, cu consecinţa obligării pârâtului C.N.C.D. la soluţionarea pe fond a sesizării/petiţiei reclamanţilor. Or, în opinia recurentului, această hotărâre poate avea un rol important în soluţionarea corectă a cauzei. În acest sens, recurentul a susţinut că, în condiţiile în care judecătorul fondului avea cunoştinţă de soluţia de admitere dispusă de Curtea de Apel Bucureşti, prin pronunţarea, în prezenta cauză, a unei soluţii de respingere a cererii, a încălcat autoritatea de lucru judecat a sentinţei nr. 805/2022.

În susţinerea cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul a expus motivele pentru care CNCD a respins contestaţiile ca neîntemeiate, respectiv că aspectele vizând discriminarea invocate de acesta sunt de competenţa Curţii Constituţionale, au fost reţinute în mod greşit, în condiţiile în care Ordinul M 132/2012 nu este lege, iar raportat la prevederile acestui act normativ, deciziile pârâţilor reprezintă acte de discriminare, prin interpretarea eronată, abuzivă şi nelegală refuzându-i-se acordarea unui drept.

De asemenea, recurentul a susţinut că nu i se aplică dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Ordinul nr. M.132/2012, cum au susţinut intimaţii pârâţi, întrucât, pe de-o parte, nu a fost avansat de două ori după trecerea în rezervă, iar pe de altă parte, pentru avansarea la excepţional nu există o astfel de restricţie.

Totodată, recurentul a precizat că, avansarea sa la excepţional nu se poate face, deoarece rănirea în Revoluţia din decembrie 1989 nu este recunoscută de pârâţi, întrucât nu a efectuat misiuni de luptă, în ţară sau în afara ţării, iar actele de eroism săvârşite nu sunt recunoscute.

În plus, a precizat că nu îi sunt opozabile dispoziţiile art. 9 din Ordin, care reglementează structurile care propun acordarea gradelor/înaintarea în grad, întrucât Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, instituţia care îl propune pentru înaintarea în grad, este în subordinea Guvernului României. Or, în condiţiile în care această instituţie, singura care monitorizează drepturile revoluţionarilor, nu poate propune avansarea, aceasta este o discriminare, pe care CNCD refuză să o constate, aşa cum refuză să constate o altă discriminare, respectiv că Ziua Revoluţiei nu există.

În final, recurentul a arătat că îndeplineşte toate condiţiile prevăzute în Anexa I la Ordinul nr. M.132/2012, fiind discriminat întrucât nu îi sunt recunoscute funcţiile de Director General, Director şi Şef Serviciu la Direcţia Juridică la SSPR, funcţii echivalente cu cele de general brigadă sau general cu 2, 3, 4 stele, precum şi că depăşeşte 100 de puncte pe grilă însă, în mod discriminatoriu, nu îi este recunoscută rănirea în Revoluţie, care nu este asimilată rănirii în acţiuni militare în teatrele de operaţii din afara ţării.

4. Apărările intimatului

Intimatul pârât Ministerul Apărării Naţionale a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

În ceea ce priveşte motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta nu este incident în cauză. Astfel, instanţa supremă a arătat constant în jurisprudenţa sa că dispoziţiile legale mai sus menţionate, raportate la cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., impun cerinţa ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia şi cele pentru care s-au admis şi, respectiv, s-au înlăturat cererile părţilor.

Or, hotărârea recurată cuprinde în mod evident argumentele pe care s-a întemeiat soluţia de respingere a cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită curtea de apel, chiar dacă soluţia şi argumentarea îl nemulţumesc pe recurent, nefiind identificate nici "motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" pentru a se putea reţine incidenţa motivului de casare invocat.

În plus, trebuie menţionat că instanţa de fond a analizat, contrar susţinerilor recurentului D., situaţia particulară a acestuia, în condiţiile în care doar acesta a avut calitatea de reclamant în prezenta cauză, pentru ceilalţi reclamanţi din dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Bucureşti fiind formate dosare distincte, ca urmare a disjungerii.

Referitor la motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că autoritatea de lucru judecat impune ca hotărârile care au devenit definitive să nu mai poată fi repuse în discuţie şi, astfel, să fie garantată stabilitatea dreptului şi a raporturilor juridice, precum şi buna administrare a justiţiei.

În cauză, deşi recurentul reclamant nu a precizat în mod expres, din motivarea cererii de recurs reiese că acesta a avut în vedere efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, întrucât nu există identitate de părţi între dosarul dedus judecăţii şi dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Bucureşti, în care a fost pronunţată sentinţa nr. 805 din 28.04.2022 (definitivă prin decizia nr. 205 din 17.01.2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie), în raport de care a fost invocată excepţia autorităţii de lucru judecat.

În acest sens, se observă că, în dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Bucureşti au fost părţi, D., A., B., C., E., F. şi G. în calitatea de reclamanţi şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, în calitate de pârât, iar în prezenta cauză, sunt părţi D., în calitate de recurent-reclamant şi Ministerul Apărării Naţionale, în calitate de intimat-pârât.

De asemenea, Înalta Curte reţine că, prin sentinţa nr. 805 din 28.04.2022 pronunţată în dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Bucureşti (definitivă prin decizia nr. 205 din 17.01.2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) a fost admis, în parte, capătul de cerere privind atacarea Hotărârii nr. 80/27.01.2021 emisă de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, hotărâre care a fost anulată, cu consecinţa obligării pârâtului la soluţionarea pe fond a sesizării/petiţiei reclamanţilor.

În dosarul dedus judecăţii, recurentul-reclamant D. a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Apărării Naţionale, în solidar cu conducătorul instituţiei şi ordonatorul de credite, să emită Ordinul de avansare la gradul de general de brigadă şi să înainteze propunerea de avansare, în vederea emiterii decretului.

Aşadar, sentinţa recurată în prezenta cauză şi sentinţa nr. 805 din 28.04.2022 pronunţată în dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Bucureşti, în raport de care a fost invocat efectul pozitiv al lucrului judecat, nu tranşează aceeaşi situaţie de fapt sau aceeaşi problematică juridică.

Prin urmare, constatând că, în cauză, nu a fost încălcată autoritatea de lucru judecat, Înalta Curte reţine că motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. invocat de recurent este nefondat.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine, prioritar, că susţinerile recurentului-reclamant referitoare la motivele pentru care Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a respins contestaţiile ca neîntemeiate (potrivit cărora CNCD a reţinut în mod greşit că aspectele vizând discriminarea sunt de competenţa Curţii Constituţionale, în condiţiile în care Ordinul nr. M 132/2012 nu este lege, iar raportat la prevederile acestui act normativ, deciziile pârâţilor reprezintă acte de discriminare), nu pot fi analizate în prezenta cauză întrucât vizează, în realitate, dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Bucureşti, care a fost soluţionat în mod definitiv, prin decizia nr. 205 din 17.01.2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Examinând, în continuare, susţinerile recurentului reclamant care pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recurentul-reclamant a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Apărării Naţionale, în solidar cu conducătorul instituţiei şi ordonatorul de credite, să emită Ordinul de avansare la gradul de general de brigadă şi să înainteze propunerea, în vederea emiterii decretului de avansare.

Instanţa de fond a respins cererea reclamantului, reţinând, în esenţă, că acordarea gradului şi înaintarea în gradul următor se efectuează în conformitate cu Anexa 1 la Ordinul M.A.I. nr. 132/2012, iar reclamantul nu îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de respectivul act, întrucât, pe de-o parte, nu a deţinut, după trecerea în rezervă, funcţia de director sau o funcţie superioară acesteia într-o instituţie a administraţiei publice centrale cu atribuţii în domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi securităţii naţionale, iar pe de altă parte, chiar dacă a participat la Victoria Revoluţiei Române din decembrie 1989, fiind rănit, nu este îndreptăţit, de plano, la avansarea în gradul următor.

Înalta Curte reţine, referitor la acordarea gradului de general ofiţerilor în retragere, că Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare prevede la art. 67 următoarele:

"Cu prilejul evocării unor evenimente importante din istoria patriei şi forţelor armate ale României, ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii în retragere, în mod excepţional, pot fi înaintaţi la gradul următor; coloneilor şi comandorilor li se poate acorda gradul de general, iar maiştrilor militari principali şi plutonierilor adjutanţi şefi li se poate acorda gradul de sublocotenent.

Înaintarea în grad, respectiv acordarea gradului celor prevăzuţi la alin. (1), se face prin:

c) decret al Preşedintelui României, pentru generali şi amirali, la propunerea ministrului apărării naţionale, după consultarea de către acesta a colegiului ministerului;

d) ordin al ministrului apărării naţionale pentru ceilalţi ofiţeri, pentru maiştri militari şi subofiţeri."

În aplicarea acestor dispoziţii a fost emis Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M 132/2012 privind acordarea gradelor şi înaintarea în gradul următor, pe timp de pace, a cadrelor militare în rezervă şi în retragere, avansarea în grad a veteranilor de război, precum şi înaintarea în gradul următor a fostelor cadre militare active îndepărtate abuziv din armată în perioada 23 august 1944 - 31 decembrie 1961 (publicat în M.Of. Partea I, nr. 747/2012), care la art. 2, art. 9 şi art. 10 cuprinde reglementări referitoare la acordarea gradelor şi la înaintarea în gradul următor a cadrelor militare în retragere. Criteriile privind analizarea situaţiei cadrelor militare în retragere în vederea acordării gradelor/înaintării în gradul următor sunt menţionate în Anexa nr. 1.

Conform prevederilor menţionate, acordarea gradelor/înaintarea în gradul următor a cadrelor militare în retragere se realizează pe baza propunerilor formulate de către: structuri din cadrul Ministerului Apărării Naţionale; instituţii şi autorităţi publice care au atribuţii la mobilizare şi război; de organizaţii neguvemamentale pentru membrii proprii care au calitatea de cadre militare în retragere.

Propunerile formulate de structurile menţionate la lit. a) şi b) ale art. 9 din Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M 132/2012 se înaintează ierarhic la Direcţia calitatea vieţii personalului din Departamentul pentru relaţia cu Parlamentul şi calitatea vieţii personalului din cadrul Ministerului Apărării Naţionale. În cel mult 30 de zile, Direcţia calitatea vieţii personalului centralizează, analizează şi promovează propunerile, pentru aprobare, prin Direcţia generală management resurse umane, potrivit prevederilor art. 67 din Legea nr. 80/1995, cu modificările şi completările ulterioare. Analiza propunerilor se realizează pe baza Criteriilor privind analizarea situaţiei cadrelor militare în retragere, în vederea acordării gradelor/înaintării în gradul următor şi a Grilei de evaluare a competenţei şi meritelor coloneilor/comandorilor în retragere propuşi a li se acorda gradul de general de brigadă/similar în retragere, prevăzute în anexa nr. 1. Prin urmare, după efectuarea analizei, Direcţia calitatea vieţii personalului înaintează pentru aprobare propunerile pe care le apreciază că îndeplinesc condiţiile, nu toate propunerile primite, contrar susţinerilor reclamantului.

Conform Anexei nr. 1 a Ordinului nr. 132/2012, criteriile cumulative pentru analizarea situaţiei cadrelor militare în retragere, în vederea acordării gradelor/înaintării în gradul următor, sunt următoarele:

a) să aibă merite deosebite pe plan naţional sau internaţional, atât pe timpul activităţii în armată, cât şi după trecerea lor în rezervă/retragere;

b) să nu mai fi beneficiat de înaintare în grad în ultimii 3 ani (2 ani, în cazul celor răniţi în acţiuni militare), iar prin noul grad să nu se depăşească, faţă de gradul funcţiei deţinute în activitate, două trepte ierarhice - pentru înaintări până la gradul de colonel (similar), inclusiv/o treaptă ierarhică - pentru înaintări vizând gradele de general (similari) (fac excepţie răniţii în acţiuni militare);

c) să nu facă parte din organizaţii interzise de legislaţia română;

d) să nu fi fost trecuţi în rezervă/retragere din motive disciplinare sau penale, prin demisie sau la cererea cadrului militar respectiv;

e) ofiţerii să fie absolvenţi ai unor instituţii militare de învăţământ cu durata de cel puţin 2 ani sau ai unei instituţii de învăţământ superior, cu diplomă de licenţă, iar maiştrii militari/subofiţerii propuşi pentru acordarea gradului de sublocotenent să fie absolvenţi ai liceului, cu diplomă de bacalaureat;

f) pentru acordarea gradului de general de brigadă/similar, să fi deţinut, în activitate, gradul de colonel/similar şi să fi îndeplinit, cel puţin 3 ani (2 ani, în cazul celor răniţi în acţiuni militare, precum şi în cazul celor decoraţi cu ordine şi medalii naţionale sau militare, cu însemn de război), perioadă în care a fost apreciat cel puţin cu calificativul "foarte bun", o funcţie de şef secţie sau superioară acesteia într-o structură centrală/structură subordonată nemijlocit ministrului apărării naţionale/structură subordonată nemijlocit unei structuri centrale/stat major al categoriei de forţe/comandament de armă sau similar acestuia, funcţia de comandant regiment/similar, comandant bază/similar, comandant/locţiitor/şef de stat major la structuri de nivel brigadă/similar şi superioare acesteia sau, după trecerea în rezervă, funcţia de director sau superioară acesteia într-o instituţie a administraţiei publice centrale cu atribuţii în domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi securităţii naţionale ori funcţia de preşedinte, vicepreşedinte sau şef al structurii secretariat în structurile asociative ale cadrelor militare în rezervă/retragere sau ale veteranilor de război, inclusiv la nivelul filialelor judeţene/de sector;

g) să atingă performanţa minimă de 80 de puncte pe Grila de evaluare a competenţei şi meritelor coloneilor/comandorilor în retragere propuşi a li se acorda gradul de general de brigadă/similar în retragere, cu condiţia ca punctajul acordat pentru perioada cât au fost în activitate să fie de cel puţin 50 de puncte, iar cel aferent meritelor după trecerea în rezervă/retragere să însumeze cel puţin 30 de puncte.

Raportând dispoziţiile legale anterior menţionate la cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că, pentru a se dispune înaintarea în grad a unui cadru militar în retragere este necesară parcurgerea unei proceduri complexe, acordarea de punctaje în raport de anumite criterii, formularea unor propuneri şi analizarea acestora în comisiile de selecţie (avansarea în grad nefiind însă obligatorie sau automată). În aceste condiţii, sunt neîntemeiate susţinerile recurentului referitoare la inaplicabilitatea art. 9 din Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M 132/2012, întrucât legiuitorul a reglementat un statut special al cadrelor militare în retragere, impunând anumite limitări şi instituind proceduri speciale cu privire la avansarea în grad a acestor persoane.

De asemenea, instanţa de control juridiar observă că reţinerea existenţei unor merite deosebite pe plan naţional sau internaţional, atât pe timpul activităţii în armată, cât şi după trecerea în rezervă/retragere, presupune o apreciere de ordin subiectiv din partea organului competent, care nu poate face obiectul cenzurii instanţei de judecată, în lipsa unor criterii strict stabilite de către lege. În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 67 alin. (1) din Legea nr. 80/1995, care consacră caracterul excepţional al acordării gradelor militare următoare pentru cadrele militare în retragere, caracter care trebuie să rezulte din anumite fapte ieşite din comun şi nu doar ca o încununare a întregii cariere. Or, în cauză nu au fost invocate împrejurări excepţionale ţinând de calitatea de cadru militar activ sau în retragere.

Aspectele invocate de recurent, respectiv că a luptat şi a fost rănit în Revoluţia din decembrie 1989, nu atrage, automat, dreptul de a i se acorda gradul următor, acesta putând fi acordat doar dacă îndeplineşte condiţiile cumulative prevăzute de Legea 80/1995 şi Ordinul nr. 132/2012. De altfel, recurentul a fost înaintat în gradul de locotenent-colonel în rezervă în anul 2010, conform Ordinului şefului Statului Major General nr. SP6/13.01.2010, cu ocazia împlinirii a 20 de ani de la victoria Revoluţiei Române din decembrie 1989.

Totodată, Înalta Curte constată, aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, că recurentul nu a deţinut, după trecerea în rezervă, funcţia de director sau o funcţie superioară acesteia într-o instituţie a administraţiei publice centrale cu atribuţii în domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi securităţii naţionale, astfel că nici această condiţie pentru acordarea gradului de general de brigadă nu este îndeplinită.

Deopotrivă, instanţa de control judiciar nu poate primi susţinerile recurentului în sensul că nu poate fi refuzată avansarea în grad întrucât îndeplineşte condiţiile rezultând din punctajul obţinut prin aplicarea Grilei de evaluare, deoarece atingerea performanţei minime de 80 de puncte pe Grila de evaluare a competenţei şi meritelor coloneilor/comandorilor în retragere propuşi a li se acorda gradul de general de brigadă/similar în retragere, este doar unul dintre criteriile prevăzute de ordin, iar criteriile sunt cumulative.

În final, Înalta Curte constată că, raportat la discriminările invocate, reclamantul nu a făcut dovada faptului că, aflat în situaţii identice cu alte persoane, a fost supus unui tratament diferit.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente în cauză, motiv pentru care nu se impune casarea sentinţei recurate.

III. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 şi 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantul D..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant D. împotriva sentinţei nr. 88 din 16 martie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 15 mai 2024.