Expropriation for highway construction invalidated for failure to notify owners by post per Law 255/2010

Şedinţa publică din data de 10 aprilie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău la data de 15.04.2024 sub nr. x/2024 reclamanţii A., S.C. B. S.R.L., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., reclamanţii M., N. şi O. (moştenitori ai lui P.), M., Q., R., S., reclamanta T. (moştenitoare a lui U.), şi reclamanţii V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG. şi HH. au solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii şi Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Iaşi pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea Hotărârii de Guvern nr. 1119/2023 în ceea ce priveşte situaţia terenurilor reclamanţilor situate în comuna Răcăciuni şi comuna Parava, anularea Deciziei de expropriere nr. 222/19.02.2024 precum şi suspendarea executării acestor acte administrative, până la rămânerea definitivă a soluţiei asupra anulării actelor.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 123 din 19 septembrie 2024, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondate cererile privind suspendarea şi anularea H.G. nr. 1119/2023 şi a deciziei de expropriere nr. 222/19.02.2024, formulate de reclamanţii I., J., K., L., O. (moştenitoare a lui P.), N. (moştenitoare a lui P.), M. (moştenitor al lui P.), Q., R., S., T. (moştenitoare a lui U.), V., W., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., A., S.C. B. S.R.L., C., D., E., F., G., H., FF., GG., HH., I., L., M. şi X. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. şi Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond au formulat recurs recurenţii-reclamanţi, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ., prin care au solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii principale aşa cum a fost formulată cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de recurs, s-a arătat, în esenţă, că în ceea ce priveşte motivarea sentinţei recurate, instanţa de fond nu a răspuns concret la criticile vizând emiterea celor două acte administrative. Astfel, deşi au prezentat legislaţia incidentă în prezenta cauză, instanţa de fond nu a punctat şi interpretat prin propriul filtru criticile aduse de recurenţii-reclamanţi.

În anul 2022 Guvernul României a emis H.G. nr. 1536/2022 privind culoarul autostrăzii Focşani-Bacău, act administrativ care a avut la baza H.G. nr. 903/2022 care a aprobat indicatorii tehnico-economici ai obiectivului de investiţii - autostrada Focşani-Bacău - judeţele Vrancea şi Bacău şi cu raportare la art. 108 din Constituţia României coroborat cu art. 5 alin. (1) şi (1 indice 1) din Legea nr. 255/2010.

Ulterior acestui prim demers legal s-a emis H.G. nr. 1536/2022 care vizează exclusiv culoarul autostrăzii şi gropile de împrumut absolut necesare proiectului de investiţie strategică. În raport cu această primă Hotărâre de Guvern s-a eliberat certificatul de urbanism din septembrie 2020 de către Consiliul Judeţean Bacău, act administrativ valabil 24 de luni. Acest certificat de urbanism a stat la baza eliberării documentaţiei aferentă şi necesară eliberării autorizaţiilor de construire cu raportare la obiectivul autostrada Focşani-Bacău.

Deşi certificatul de urbanism este emis în septembrie 2020, valabil 24 de luni, fară să existe o prelungire legală a valabilităţii acestuia, se emite H.G. nr. 1536 pe data de 21 decembrie 2022, în afara termenului de valabilitate al certificatului de urbanism, (termenul legal fiind depăşit cu 2 luni de zile).

Arată recurenţii-reclamanţi că, emiterea H.G. nr. 1536/21.12.2022 s-a făcut fără a avea la bază un certificat de urbanism valabil.

Certificatul de Urbanism din septembrie 2020 nu mai producea efecte juridice în decembrie 2022, şi cu atât mai mult, nu mai producea efecte juridice în noiembrie 2023 când s-a emis H.G. nr. 1119.

Magistratul nu a făcut trimitere la un act normativ care să permită să fie verificată motivarea, de ce anume nu mai impunea emiterea unui nou certificat de urbanism, unde a specificat legiuitorul acest aspect şi care sunt criteriile.

Lipsa unui certificat de urbanism şi a unei autorizaţii aferente duce la nulitatea absolută a H.G. nr. 1119/2023.

De altfel, dacă se analizează autorizaţiile de construcţie nr. 16 şi 17 emise în aprilie 2023, reiese că sunt valabile doar pentru terenurile aferente H.G. nr. 1536/2022, autorizaţii care se pare că sunt folosite cu succes şi în exploatarea gropilor de împrumut.

Nici din această perspectivă motivarea magistratului nu poate fi primită, nefiind oferit un cadru legal, care să poată fi verificat.

Instanţa de fond a apreciat că nici notificarea intenţie de expropriere nu se impunea a fi comunicată prin postă, deşi legiuitorul a instituit această obligaţie la art. 8 din Legea nr. 255/2010 care prevede că notificarea intenţiei de expropriere se transmite prin poştă către proprietari .

Deşi legiuitorul a instituit această obligativitate de a informa proprietarul terenului de intenţia de expropriere, tocmai pentru că urmează să fie privat de un bun asupra căruia are un drept de proprietate, instanţa de fond a nesocotit textul legal şi a motivat că:

"scopul notificării intenţiei de expropriere a imobilelor este unul de informare, iar dispoziţiile legale anterior menţionate atestă îndeplinirea acestei obligaţii de către expropriator şi în modalitatea afişării acesteia la sediul consiliului local şi pe pagina proprie de internet a expropriatorului."

Apreciază că legiuitorul a avut în vedere două aspecte legale diferite, respectiv să notifice intenţia de expropriere, şi, pe de altă parte, să facă publică lista cu aceste imobile vizate pentru expropriere.

Cele două noţiuni juridice nu pot fi asimilate ca având aceeaşi finalitate dorita de legiuitor.

Notificarea de expropriere este de natură de a aduce la cunoştinţă, individual, proprietarilor, că statul român doreşte să îi exproprieze pentru o cauză de utilitate publică.

Textul de lege oferă posibilitatea de a fi informat tocmai pentru a nu greva bunul imobil cu proiecte, investiţii etc.

Exact acest lucru întâmplat în lipsa trimiterii poştale a intenţiei de notificare.

După ce numitul A. a aflat de H.G. nr. 1536/2022 şi şi-a asumat în mod responsabil că a pierdut terenuri valoroase, a cumpărat în primăvara anului 2023 o societatea comercială S.C. B. S.R.L. (aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar), societate care avea în arendă peste 300 ha teren arabil pentru agricultură.

Ca urmare a achiziţionării acestei societăţii acelaşi A. a făcut un credit la S.C. II. în sumă de 790.000 euro, cu rambursare în 5 ani de zile.

Garanţia aferentă acestui credit imobiliar a reprezentat-o şi o reprezintă terenurile, sau mare parte din terenurile cuprinse în H.G. nr. 1119/2023.

Evident, că dacă primea notificărea prin poştă, acesta nu s-ar mai fi obligat în faţa băncii, şi, cu atât mai mult, nu arm ai fi contractat un credit atât de mare.

Nu există la dosarul cauzei o dovadă prin care Guvernul României să fi încărcat conturile CNAIR Bucureşti cu sumele aferente despăgubirilor obligatorii în urma emiterii celor două hotărâri de Guvern, respectiv prima cu numărul 1536 şi cea de a doua cu nr. 1119.

Deşi există un punct de vedere al CNAIR legal consemnat la dosarul cauzei, nu există menţionat în cuprinsul întâmpinării că sumele sunt la dispoziţia acestei pârâte şi că cetăţenii, precum reclamanţii din prezenta cauză, pot să facă solicitarea de a primi banii.

În ceea ce priveşte solicitarea de suspendare efecte juridice a hotărârii de Guvern şi a deciziei de expropriere apreciază recurenţii că motivarea instanţei de fond este inexistentă în raport cu motivele invocate scriptic şi oral în faţa magistratului.

4. Apărările intimatei

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, anularea recursului pentru nerespectarea condiţiilor prevăzute de lege pentru admisibilitatea unui recurs şi pentru nelegală timbrare, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

Prealabil, cu privire la excepţia nulităţii recursului pentru netimbrare şi excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, Înalta Curte reţine următoarele:

Va respinge excepţia nulităţii recursului pentru netimbrare, ca rămasă fără obiect, întrucât recurenţii-reclamanţi au depus la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON, dosar.

Va respinge excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, deoarece din lecturarea criticilor invocate în memoriul de recurs reiese că acestea se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa prin prisma motivelor de recurs invocate, a susţinerilor părţilor, a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte reţine că recursul este întemeiat, în limitele şi pentru următoarele considerente:

Constată instanţa de control judiciar că recurenţii-reclamanţi au dezvoltat prin cererea de recurs critici subsumate motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Referitor la criticile din recurs circumscrise dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, Înalta Curte reţine că sunt neîntemeiate, urmând a le respinge, având în vedere următoarele aspecte:

Contrar susţinerilor recurenţilor-reclamanţi, în speţă au fost respectate prevederile art. 425 lit. b) din C. proc. civ., conform cărora hotărârea judecătorească trebuie să conţină "expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor", judecătorul fondului făcând trimitere în mod expres la textele de lege incidente în cauză.

Totodată, Înalta Curte constată că, art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. vizează, astfel cum rezultă din lectura sa, nemotivarea unei hotărâri judecătoreşti. În concepţia legiuitorului, nemotivarea constituie motiv de casare atunci când, nu se arată motivele pe care se sprijină hotărârea judecătorului, ori când cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura pricinii.

Judecătorul fondului a analizat, în mod efectiv, atât argumentele recurenţilor-reclamanţi, cât şi pe cele ale intimaţilor, şi a prezentat, în concret, în raport de natura cauzei, motivele de fapt şi de drept, care au format convingerea sa, atât în ceea ce priveşte criticile vizând anularea actelor administrative contestate, cât şi cu privire la suspendarea executării actelor administrative în discuţie.

Nu în ultimul rând, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa constantă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a precizat că, motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esenţă, de conţinut, aceasta trebuind să fie clară, concisă, concretă, în concordanţă cu probele şi actele de la dosar. Ca principiu, instanţa de judecată nu este obligată să răspundă tuturor argumentelor de fapt şi de drept care susţin cererea de chemare în judecată, ci poate să le analizeze global, printr-un raţionament juridic de sinteză, ori să analizeze un singur aspect considerat esenţial.

Sub acest aspect, din analiza considerentelor de fapt şi de drept cuprinse de sentinţa recurată, se reţine că, prima instanţă a respectat exigenţele motivării acesteia, conform art. 425 alin. 1lit. b) C. proc. civ., recurenţii având posibilitatea de a evalua conţinutul concret al sentinţei atacate şi a-şi formula şi structura criticile de nelegalitate împotriva acestor considerente.

Cu privire la criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, Înalta Curte reţine următoarele:

Sunt întemeiate, urmând a fi admise criticile recurenţilor-reclamanţi vizând lipsa unei notificări anterioare emiterii Deciziei de expropriere şi lipsa consultării acestora cu referire la suprafaţa supusă exproprierii.

Astfel, cu privire la notificarea anterioară emiterii Deciziei de expropriere nr. 222/19.02.2024, Înalta Curte constată, în raport de dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 255/2010, potrivit cărora "notificarea intenţiei de expropriere a imobilelor, precum şi lista imobilelor ce urmează a fi expropriate se transmit prin poştă către proprietari", că înscrisurile de la dosar nu atestă îndeplinirea formalităţii de aducere la cunoştinţa celor expropriaţi a intenţiei de expropriere.

Potrivit art. 8 din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local:

(1) Notificarea intenţiei de expropriere a imobilelor, precum şi lista imobilelor ce urmează a fi expropriate se transmit prin poştă către proprietari. Lista imobilelor se face publică prin afişarea acesteia la sediul consiliului local respectiv şi pe pagina proprie de internet a expropriatorului.

(2) În termen de 20 de zile calendaristice de la data notificării prevăzute la alin. (1), proprietarii imobilelor cuprinse în listă au obligaţia prezentării la sediul expropriatorului, în vederea depunerii documentelor care să ateste dreptul de proprietate sau alt drept real pentru stabilirea unei juste despăgubiri.

ART. 9

(1) În termen de 5 zile lucrătoare de la expirarea termenelor prevăzute la art. 8, expropriatorul are obligaţia emiterii deciziei de expropriere.

(2) Decizia de expropriere constituie titlu executoriu pentru predarea bunului imobil, atât împotriva celor expropriaţi, cât şi împotriva celor care pretind un drept legat de bunul imobil expropriat, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a litigiului legat de proprietatea bunului imobil expropriat. Contestaţia asupra deciziei de expropriere nu suspendă transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile în cauză.

(3) Decizia de expropriere se emite şi îşi produce efectele şi în situaţia în care proprietarii imobilelor cuprinse în listă nu se prezintă în termenele stabilite la art. 8, nu prezintă un titlu valabil sau nu sunt cunoscuţi proprietarii, precum şi în situaţia succesiunilor nedeschise ori a succesorilor necunoscuţi sau în care nu se ajunge la o înţelegere privind valoarea despăgubirii.

(4) Transferul dreptului de proprietate asupra imobilelor din proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice în proprietatea publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale şi în administrarea expropriatorului operează de drept la data emiterii actului administrativ de expropriere de către expropriator, ulterior consemnării sumelor aferente despăgubirii.

(5) După efectuarea transferului dreptului de proprietate, expropriatorul solicită intabularea dreptului de proprietate asupra coridorului de expropriere în baza unei documentaţii întocmite pentru fiecare unitate administrativ-teritorială în parte, în conformitate cu dispoziţiile legale aplicabile. Ulterior operaţiunii de intabulare, expropriatorul are obligaţia de a începe lucrările într-un termen considerat rezonabil, în funcţie de complexitatea acestora, dar nu mai târziu de 24 de luni de la eliberarea autorizaţiei de construire.

(5^1) Coridorul de expropriere include lista imobilelor expropriate, precum şi lista imobilelor proprietate publică.

(6) În vederea clarificării situaţiei juridice a zonelor afectate de expropriere, expropriatorul va întocmi documentaţiile cadastrale conform dispoziţiilor legale aplicabile.

(7) În situaţia în care se expropriază doar o parte dintr-un imobil care nu este înscris în cartea funciară, pe baza măsurătorilor executate de expropriator se determină atât suprafaţa expropriată, cât şi cea neexpropriată. Numărul cadastral se acordă numai pentru suprafaţa neexpropriată.

(8) Lista cu proprietarii, inclusiv elementele de identificare ale terenului, suprafaţă şi sumă, va fi actualizată, în interiorul coridorului de expropriere, după individualizarea suprafeţei expropriate, prin modificarea şi completarea anexei la hotărârea prevăzută la art. 5.

În raport de conţinutul dispoziţiilor legale mai sus arătate, reiese că, scopul legiuitorului în ceea ce priveşte notificarea intenţiei de expropriere a imobilelor, prin poştă către proprietari este unul de informare reală, de respectare a transparenţei decizionale în administraţia publică, iar îndeplinirea obligaţiilor legale prevăzute în teza a II-a a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 255/2010, anume, în modalitatea afişării la sediul consiliului local şi pe pagina proprie de internet a expropriatorului, nu exonerează autoritatea publică de la îndeplinirea obligaţiei de notificare în forma impusă de teza I a textului de lege în discuţie, în cauză, intimata CNAIR neîndeplinind această obligaţie.

Contrar susţinerilor intimaţilor-pârâţi, recurenţii au invocat şi dovedit o vătămare a drepturilor şi intereselor, întrucât notificarea intenţiei de expropriere a imobilelor a fost una pur formală, şi nu şi-a atins scopul prevăzut de lege.

Prin urmare, sub acest aspect, prima instanţă a aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 255/2010, prin sentinţa recurată nefiind stabilit corect semnificaţia juridică a elementelor cauzei în raport cu reglementarea expresă a art. 8 din Legea nr. 255/2010 .

Cu privire la criticile vizând îndeplinirea condiţiilor prealabile emiterii H.G. nr. 1119/2023, contestate în prezenta cauză, instanţa de control judiciar reţine că sunt neîntemeiate, urmând a le respinge.

Se constată că H.G. nr. 1119/2023 a fost emisă în vederea exproprierii necesare utilizării unor gropi de împrumut în vederea continuării construcţiei autostrăzii Focşani - Bacău, fiind vizate amplasamente suplimentare faţă de cele menţionate în H.G. nr. 903/2022, care a aprobat indicatorii tehnico-economici aferenţi obiectivului de investiţii anterior menţionat.

Înalta Curte observă că H.G. nr. 1119/2023 are la bază atât indicatorii tehnico-economici existenţi în H.G. nr. 903/2022, întrucât suprafeţele aferente noilor gropi de împrumut reprezintă o corectare a suprafeţelor deja expropriate pentru gropile de împrumut iniţiale, cât şi un proiect tehnic elaborat în vederea completării locaţiilor iniţiale privind gropile de împrumut, care are Avizul CNAIR, iar suplimentar, OCPI a avizat şi recepţionat planul de amplasament revizuit.

Recurenţii-reclamanţi au mai invocat, totodată, critici referitoare la faptul că nelegalitatea Hotărârii de Guvern nr. 1119/2023 ar fi determinată şi de faptul că nu există identitate între suprafeţele expropriate în fapt şi cele menţionate în Hotărârea contestată, Înalta Curte urmând a le respinge ca neîntemeiate, deoarece acest argument nu poate constitui un temei pentru constatarea nelegalităţii hotărârii, întrucât nu vizează elementele intrinseci ale acestui act administrativ.

Sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse şi criticile recurenţilor-reclamanţi referitoare la faptul că nu s-a primit despăgubirea prevăzută de lege, întrucât transferul dreptului de proprietate operează de drept, la data emiterii deciziei de expropriere, ulterior consemnării sumelor aferente despăgubirii, conform art. 9 alin. (4) din Legea nr. 255/2010.

Faţă de considerentele reţinute anterior, reiese că, parte din aspectele invocate de recurenţii-reclamanţi prin cererea de recurs sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, care nu reflectă în totalitate interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul.

Va casa sentinţa şi, rejudecând va admite în parte acţiunea.

Va anula decizia de expropriere nr. 222/19.02.2024 emisă de CNAIR, în ce îi priveşte pe reclamanţi.

Vor fi menţinute în rest dispoziţiile sentinţei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului pentru netimbrare, ca rămasă fără obiect.

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Admite recursul declarat de S.C. B. S.R.L., F., J., N. (moştenitorii lui P.), S., Y., CC., HH., X., A., E., I., O. (moştenitorii Lui P.), R., W., BB., GG., M., C., G., K., M. (moştenitorii Lui P.), T. (Moştenitoarea Lui U.), Z., DD., I., D., H., L., Q., V., AA., EE., FF., L. împotriva sentinţei civile nr. 123/2024 din data de 19 septembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa şi, rejudecând admite în parte acţiunea.

Anulează decizia de expropriere nr. 222/19.02.2024 emisă de CNAIR, în ce îi priveşte pe reclamanţi.

Menţine în rest dispoziţiile sentinţei.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 10 aprilie 2025.