Recourse dismissed; former Securitate officer not declared a "Securitate worker" for signing forensic reports without proven restriction of fundamental rights

Şedinţa publică din data de 27 martie 2024

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să se constate calitatea de lucrător al Securităţii a pârâtului.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2070 din 9 noiembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul A., ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea recursului, s-a arătat - în esenţă - că instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. Astfel, eronat, prima instanţă consideră că nu există nicio dovadă care să ateste conexitatea directă între semnăturile pârâtului, în calitate de şef serviciu şi încălcarea unor drepturi şi libertăţi fundamentale.

De asemenea, prima instanţă reţine eronat faptul că pârâtul, în cadrul măsurilor legale, nu a vizat încălcarea unor drepturi fundamentale şi nici nu a realizat că există posibilitatea producerii unor vătămări asupra drepturilor persoanelor la care se făcea referire.

Recurentul a susţinut că semnătura olografă a intimatului demonstrează implicarea sa în urmărirea informativă a persoanei vizate.

Calitatea ierarhică a semnăturii (faptul că a semnat doar în calitate de şef serviciu) nu este de natură să exonereze persoana respectivă. Nu există niciun temei legal expres în O.U.G. nr. 24/2008 care să condiţioneze constatarea calităţii de lucrător al Securităţii de existenţa sau nu a vreunei calităţii în lanţul de comandă specific Securităţii, sau a unui anumit grad. Calitatea de lucrător al Securităţii nu este dependentă de poziţia semnatarului în lanţul de comandă.

Recurentul a mai precizat că intimatul, în calitate de angajat al fostei Securităţi, avea gradul de maior şi funcţia de şef serviciu în cadrul Unităţii Speciale pentru Depistarea Scrierilor Ascunse şi Expertize Grafice "S", 1985 şi, în mod evident - în opinia recurentului, intimatul-pârât conducea un serviciu prin definiţie intruziv.

Interceptarea corespondenţei şi subsecvent depistarea scrierilor ascunse era specialitatea serviciului condus de către intimatul-pârât.

Raportat la aceste aspecte, recurentul-pârât a apreciat că există o conexitate directă între semnăturile pârâtului, în calitate de şef serviciu şi încălcarea unor drepturi şi libertăţi fundamentale.

În continuare, recurentul a arătat că faptele ofiţerului trebuie raportate la motivaţia politică a urmăririi informative. Or, în speţă urmărirea informativă a avut la bază o motivaţie politică, iar nu apărarea siguranţei naţionale, iar intimatul cunoştea acest aspect.

Contrar celor reţinute în sentinţa recurată, din perspectiva art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, nu prezintă relevanţă dacă persoana urmărită avea sau nu avea o atitudine ostilă regimului comunist. Ceea ce contează este că Securitatea, prin lucrătorii săi, a intrat în intimitatea persoanei urmărite pentru motive politice, iar nu pentru apărarea siguranţei naţionale.

Nu prezintă relevanţă dacă informaţiile au fost obţinute prin presiuni sau prin mijloace mai puţin violente. Important este faptul că simpla folosire a unor informaţii cu caracter personal referitoare la o persoană urmărită de Securitate pentru motive care nu aveau de a face cu apărarea intereselor naţionale, ci erau legate de interesele politice ale regimului comunist, constituia o violare a dreptului la viaţă privată.

De asemenea, e lipsit de importanţă şi dacă informaţiile obţinute duceau sau nu la îngreunarea situaţiei celui urmărit, sau dimpotrivă, duceau la concluzia că cel urmărit nu aveau opinii critice la adresa regimului.

Odată ce informaţii care ar fi trebuit să rămână în sfera privată deveneau obiectul de lucru al autorităţilor, care le prelucrau, pentru motive lipsite de legătură cu siguranţa naţională, este dovedită ingerinţa în viaţa personală a celui urmărit de către Securitate.

Practica judiciară a arătat constant că nu are relevanţă dacă lucrătorul Securităţii a ordonat acţiunea abuzivă sau doar a executat un ordin. Din perspectiva definiţiei legale a noţiunii de lucrător al Securităţii, relevante sunt doar calitatea de fost ofiţer de Securitate şi încălcarea unui drept fundamental, condiţii care sunt îndeplinite în speţă.

Totodată, prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 nu impun ca un fost ofiţer de Securitate să fi săvârşit mai multe acte de încălcare a unui drept fundamental sau a unei libertăţi fundamentale, fiind suficient şi un singur astfel de caz, pentru reţinerea calităţii de lucrător al Securităţii.

Prin urmare, câtă vreme participarea lucrătorului este efectivă (asumată prin semnătură), iar pătrunderea în viaţa privată a persoanei urmărite a avut la bază o motivaţie politică, condiţiile legale ale art. 2 lit. a) sunt îndeplinite.

În concluzie, recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

II. Apărările intimatului

Intimatul-pârât A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

III. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs inovate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Recurentul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a învestit instanţa de contencios administrativ, în temeiul dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii, cu o acţiune având ca obiect constatarea calităţii de lucrător al securităţii a pârâtului A..

Verificările au fost efectuate de CNSAS ca urmare a cererii nr. P 4043/08/04.12.208 adresată de către doamna O.A., care şi-a exercitat dreptul legal şi legitim de acces la propriul dosar, prevăzut de art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008. Prin această cerere, O.A. a solicitat verificare posibilei calităţi de lucrător al Securităţii, în sensul legii, cu privire la toţi ofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului identificat în arhiva CNSAS pe numele său.

Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, este lucrător al Securităţii "orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei, cu atribuţii pe linie de Securitate (...) în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului".

Curtea de apel a verificat înscrisurile administrate prin prisma condiţiilor impuse de lege pentru constatarea calităţii de lucrător al Securităţii, respectiv art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, conchizând în sensul că cererea formulată de intimatul CNSAS este neîntemeiată.

În acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte constată că susţinerea recurentului privind încadrarea activităţii intimatului-pârât în prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, astfel cum a fost expusă în speţa de faţă, este nefondată.

Prima condiţie prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. a), respectiv ca persoana să aibă calitatea de ofiţer, inclusiv acoperit, al Securităţii în perioada 1945 - 1989, este întrunită, întrucât pârâtul a avut gradul de maior şi funcţia de şef serviciu în cadrul Unităţii Speciale pentru Depistarea Scrierilor Ascunse şi Expertize Grafice "S", 1985.

Din situaţie de fapt expusă, însă, nu rezultă că prin activitatea desfăşurată intimatul-pârât a încălcat drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, nefiind configurată şi cea de-a doua condiţie impusă de textul citat mai sus.

Astfel, recurentul-reclamant a invocat în susţinerea acţiunii sale două adrese ce au fost semnate de pârât în calitate de şef-serviciu, respectiv:

1. o "adresă a Unităţii Speciale "S" către I.J. Mehedinţi, din 15.11.1985, întocmită dactilo, semnată olograf de A.., la rubrica "Şeful Serviciului", adresă în care se consemnează: "La adresa dv. nr. x/2 noiembrie 1985, vă restituim două probe de scris aparţinând numiţilor B. şi C., care au fost comparate grafic cu o scrisoare - rezultatul fiind pozitiv".

2. o "adresă a unităţii Speciale "S" către I.J. Mehedinţi, din 12.11.1985, întocmită dactilo, semnată olograf de A.., la rubrica "Şef Serviciu", în care se consemnează:

"Alăturat vă trimitem raportul de constatare tehnico-ştiinţifică (grafică) nr. 534 din 2 noiembrie 1985, privind pe numitul B., identificat ca autor al cazului MH., în vederea întreprinderii măsurilor legale ce se impun.

Obiectul cazului l-au constituit două materiale cu conţinut necorespunzător expediate pe vagon-poştal (Timişoara-Piteşti-Bucureşti) în luna octombrie 1985, adresate unei persoane fizice din R.F.G. (...).

În interiorul ilustratelor a ascuns câte un memoriu destinat postului de radio "D.". (...)

Menţionăm că B. este soţul numitei C., identificată ca autoare de înscrisuri cu conţinut necorespunzător a cazului MH. -"6385- "E.".

Urmează ca susnumitul să fie luat în evidenţa autorilor de înscrisuri cu conţinut necorespunzător pe linia compartimentului S, întocmindu-se totodată formularele P. 65 şi P. 67 pentru C.I.D. iar pentru unitatea noastră fişa de autor identificat. După finalizarea cazului, piesele în litigiu vor fi restituite la Unitatea Specială S, menţionându-se şi măsura luată în conformitate cu prevederile ord./.../.

Întrucât materialele sunt adresate unei persoane fizice, pentru a nu se deconspira sursa "S", veţi întreprinde măsuri informativ-operative de documentare a activităţii autorului."

Instanţa de recurs observă că, prin semnarea celor două adrese în exercitarea atribuţiilor de serviciu, intimatul-pârât a asigurat circuitul documentelor în cadrul instituţiei, fără a fi demonstrată legătura cauzală directă dintre transmiterea raportului de constatare tehnico-ştiinţifică (grafică) nr. 534 din 2 noiembrie 1985, care privea activitatea domnului O.I, şi suprimarea/îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei urmărite.

În acest context, Înalta Curte reţine că activităţile de suprimare sau îngrădire a unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului presupun efectuarea unor acte în vederea verificării şi urmăririi unor persoane, prin dirijarea surselor informative, dispunerea de măsuri, trasarea de sarcini, etc.

Or, în condiţiile în care nu există nicio dovadă care să ateste conexitatea directă dintre semnarea de către pârât, în calitatea sa de şef-serviciu, a adresei de transmitere a raportului de constatare tehnico-ştiinţifică şi suprimarea/îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei urmărite, instanţa de recurs constată că cea de-a doua condiţie prevăzută de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 nu este îndeplinită în cauză.

A primi interpretarea excesivă dată de recurent noţiunii de "îngrădire a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului", ar fi de natură a altera scopul urmărit de legiuitor.

Calitatea de lucrător al securităţii este condiţionată şi de desfăşurarea unor "activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului", iar în cazul în speţă acest aspect nu a fost dovedit.

Trebuie precizat că nu pot fi declarate toate persoanele care au lucrat în cadrul direcţiei sau miliţiei ca fiind lucrători ai Securităţii, independent de activitatea reală pe care au desfăşurat-o şi de rolul lor concret în cadrul activităţii represive realizate de organele de Securitate.

Înalta Curte reţine că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, "Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 a produs o modificare substanţială a regimului juridic aplicabil persoanelor în legătură cu care s-a constatat că sunt lucrători sau colaboratori ai Securităţii, fără să promoveze răspunderea juridică şi politică a acestora şi fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală şi juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii, în condiţiile lipsei de vinovăţie şi a vreunei încălcări a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale" (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 46 din 20 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 8 martie 2011, Decizia nr. 1.309 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 29 noiembrie 2011, şi Decizia nr. 672/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 8 august 2012).

Astfel, în conformitate cu jurisprudenţa evocată a Curţii Constituţionale şi cu principiile generale de drept, Înalta Curte apreciază că se poate constata calitatea de lucrător al Securităţii doar în cazul în care există probe concludente că persoana chemată în judecată a desfăşurat, cu vinovăţie, activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

În caz contrar s-ar ajunge în situaţia absurdă ca legea să se aplice acestei persoane exact de maniera abuzivă pentru a cărei combatere a fost adoptată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, ceea ce ar fi inacceptabil.

Nu este suficientă simpla calitate de ofiţer sau subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, ci, trebuie ca, prin activitatea efectiv desfăşurată, să se vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului ori suprimarea acestora.

Pe cale de consecinţă, deconspirarea Securităţii şi constatarea "calităţii" corespunzătoare de "lucrător", în viziunea O.U.G. nr. 24/2008, nu priveşte orice ofiţer sau subofiţer de Securitate sau de Miliţie cu atribuţii pe linie de Securitate, ci doar pe aceia care întrunesc şi restul condiţiilor de la art. 2 alin. (1) lit. a) din actul normativ menţionat. În plus, interpretarea textelor legale trebuie a interveni de o manieră logică şi sistematică pentru a respecta voinţa legiuitorului, căci, din moment ce se impune deconspirarea ca "lucrători" doar a ofiţerilor şi subofiţerilor care au desfăşurat activităţi prin care au suprimat sau au îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, nu se poate ajunge la concluzia constatării în cazul unei persoane de a fi fost "lucrător" indiferent de informaţiile furnizate, adică inclusiv atunci când acestea nu erau dintre cele prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care vizau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Dispoziţiile legii sunt de natură imperativă şi neechivoce, legiuitorul făcând vorbire despre activităţi şi atitudini potrivnice, iar nu care erau doar "potenţial nocive", precum şi care "au vizat" îngrădirea drepturilor şi libertăţilor, nicidecum "apte" de a avea aceste consecinţe.

Or, în cauză, contrar susţinerilor recurentului-reclamant CNSAS, Înalta Curte constată că probele administrate nu atestă că intimatul-pârât A. a desfăşurat activităţi de natură a viza îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, niciuna dintre adresele invocate în nota de constatare neîncadrându-se în prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente în cauză, motiv pentru care nu se impune casarea sentinţei recurate.

IV. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei civile nr. 2070 din 9 noiembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 27 martie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.