Notary criminal investigation blocked by missing Ministry of Justice authorization under Art. 31 of Law No. 92/1992

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 46 din 25 mai 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondată, plângerea petentului R.V. împotriva rezoluției din 20 septembrie 2001 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în dosarul penal nr. 983/P/2000.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100.000 lei.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 18 februarie 2000, persoana vătămată R.V. a formulat plângere penală împotriva notarului public Z.A.R., solicitând tragerea la răspundere penală a acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și fals intelectual, prevăzută de art. 246 și art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că a înscris în cuprinsul certificatului de moștenitor nr. 215 din 26 octombrie 1998 mențiunea neconformă realității, precum că succesiunea a fost acceptată în termen legal de toți moștenitorii, diminuând, astfel, cota de moștenire cuvenită petiționarului și lui R.C. și R.V., singurii acceptanți legal.

În cursul efectuării actelor premergătoare, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a solicitat Ministerului Justiției, în conformitate cu dispozițiile art. 31 din Legea nr. 36/1995 privind notarii publici și activitatea notarială, avizul pentru cercetarea penală a notarului public Z.A.R.

Prin adresa nr. 1266/14AI/N/2001, Ministerul Justiției a comunicat că, în conformitate cu dispozițiile art. 31 alin. (2) din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, nu a avizat cercetarea penală a notarului public pentru infracțiunile arătate.

Prin rezoluția nr. 983/P/2000 din 20 septembrie 2001, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitoarea Z.A.R., pentru săvârșirea infracțiunilor, prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6) și art. 10 alin. 1) lit. f) C. proc. pen., întrucât lipsește autorizarea organului competent.

Verificând rezoluția de neurmărire penală, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, instanța de fond a apreciat-o ca legală și temeinică întrucât, în condițiile neavizării de către Ministerul Justiției a cercetării penale, deci a lipsei autorizării organului competent, acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare.

Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs petiționarul R.V., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și, pe fond, admiterea plângerii sale, desființarea rezoluției de neurmărire penală și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale împotriva notarului public Z.A.R.

Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.

Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat.

Rezoluția de neurmărire penală a fost dispusă de procuror în conformitate cu dispozițiile legale care condiționează punerea în mișcare a acțiunii penale de existența avizului Ministerului Justiției, în cazul în care persoana cercetată este un notar public.

În lipsa acestui aviz, organele de urmărire penală nu au putut purcede de cercetarea penală a notarului public Z.A.R., soluția legală fiind cea dispusă de neîncepere a urmăririi penale.

Față de aceste considerente și constatând din oficiu că în cauză nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă recursul petentului ca nefondat.

Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Văzând dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza dispozițiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul R.V. împotriva sentinței penale nr. 46 din 25 mai 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul petent la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 decembrie 2004.