Court of Accounts deadline-extension decision quashed and remanded for failure to state reasons.

Şedinţa publică din data de 13 martie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cauza dedusă judecăţii

Prin acţiunea formulată la data de 12.03.2018, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, în temeiul art. 8 şi următoarele din Legea nr. 554/2004 a solicitat anularea Deciziei Curţii de Conturi Departament IV nr. 5/1/08.12.2017, a raportului de control de Follow-up înregistrat sub nr. x/10.11.2017 şi a încheierii nr. 5/15.02.2018 a Comisiei de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi a României, ca fiind netemeinice şi nelegale.

Prin decizia sus amintită, nr. 5/1 din 8.12.2017, Curtea de Conturi a României a dispus prelungirea termenului pentru realizarea măsurilor dispuse prin Decizia nr. 5 din 17.01.2014 pentru S.C. B. S.A. - Sucursala pentru Reparaţii şi Servicii Slatina (entitate desfiinţată prin dizolvare, al cărei patrimoniu a fost preluat de A.).

Prin aceeaşi decizie, s-a stabilit o prelungire până la data de 28 iunie 2018 a termenului pentru ducerea la îndeplinire a măsurilor nr. I.1 (pentru abaterile consemnate la punctele 4,13), nr. I.3 (pentru abaterea consemnată la punctul 10), nr. II.6 (pentru abaterea consemnată la punctul 1), nr. II.7 (pentru abaterea consemnată la punctul 2), nr. II.9 (pentru abaterea consemnată la punctul 5), nr. II.10 (pentru abaterea consemnată la punctul 7), nr. II.11 (pentru abaterea consemnată la punctul 8), nr. II.13 (pentru abaterea consemnată la punctul 11) şi nr. II.16 (pentru abaterea consemnată la punctul 14) din Decizia nr. 5 din 17.01.2014.

Tot prin decizia sus-citată a fost atenţionată conducerea reclamantei că există riscul de a nu recupera prejudiciile consemnate în Raportul de control, datorită prescrierii dreptului la acţiune, precum şi faptul că realizarea măsurilor nr. II.14 şi nr. II.15 din Decizia nr. 5/17.01.2014 intră sub incidenţa prevederilor art. 64 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea i funcţionarea Curţii de Conturi, republicată.

Această decizie a fost atacată pe cale administrativă la Curtea de Conturi a României care, prin încheierea nr. 5/15.02.2018 a dispus respingerea contestaţiei promovată de reclamantă.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 109/F-CONT din 11 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă, ca nefondată, acţiunea în anulare formulată de reclamantă.

În motivare, instanţa de fond a constatat, în raport de înscrisurile de la dosar ce au fost întocmite în cauză, că Raportul de control atacat este legal şi temeinic.

S-a avut în vedere Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi (RODAS), aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii de Conturi nr. 155/2014, publicat în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 547/24.07.2014, care menţionează pct. 230 că verificarea modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizii se realizează de către auditori publici externi din cadrul structurilor de specialitate ale Curţii de Conturi care au participat la acţiunea de control, de regulă, în 30 de zile calendaristice de la termenul cel mai îndepărtat din decizie, fără o notificare prealabilă.

Instanşa de fond a reţinut că nu este prevăzut vreun termen limită până la care poate fi efectuată verificarea măsurilor dispuse prin Decizie, ci este precizată noţiunea "de regulă", care nu este un termen de decădere.

Nici apărările reclamantei referitoare la legalitatea şi necesitatea includerii acţiunii de verificare în anii anteriori, respectiv anul 2015 sau anul 2016, nu au reţinute de instanţa de judecată de fond, având în vedere că pârâta a respectat hotărârea Curţii de Apel Craiova; potrivit pct. 210 din acelaşi Regulament sus-citat, în condiţiile în care entitatea formulează cerere de suspendare a măsurilor stabilite prin Decizie, iar instanţa de judecată, prin hotărâre, dispune suspendarea, măsurile dispuse devin obligatorii de la data încetării suspendării pronunţate de instanţă.

Cu privire la susţinerea reclamantei că prevederile pct. 230 trebuiau coroborate cu dispoziţiile cu cele ale pct. 234 lit. c), în) sensul că deşi entitatea a dispus şi urmărit măsuri, a stabilit şi comunicat în anii 2014 şi 2015 întinderea prejudiciului, chiar dacă în anumite cazuri nu există un prejudiciu cert, curtea de apel a constatat că auditorii pârâtei au reţinut că prejudiciul nu a fost corect stabilit ca întindere şi au atenţionat entitatea de riscul de a nu recupera debitele sau prejudiciile consemnate în actele de control încheiate, datorită prescrierii dreptului la acţiune.

De asemenea, nu au fost reţinute nici argumentele reclamantei referitoare la termenul imperativ de 30 de zile; curtea a constatat că argumentele petentei nu sunt întemeiate, deoarece nu se impunea delegarea unui auditor public extern pentru verificarea realităţii argumentelor invocate de conducerea societăţii petente de prelungire a termenului stabilit prin Decizie, având în vedere că în cauză, din oficiu, Departamentul IV al Curţii de Conturi, în baza art. 3 din Legea nr. 94/1999, a decis programul de activitate care nu poate fi oprit decât de Parlamentul României şi doar în cazul depăşirii competenţelor stabilite prin lege, ceea ce nu este cazul în prezentul dosar.

Instanţa a arătat că nici pct. 179 din RODAS nu a fost încălcat de pârâtă, având în vedere că în cazul Deciziei nr. 5/2014, entitatea căreia i-au fost dispuse măsuri pentru remedierea deficienţelor constatate B. S.A. - Sucursala Slatina nu a fost reorganizată în baza unor acte normative, ci în baza Hotărârii AGEA nr. 2/16.03.2015, prin care s-a hotărât radierea Sucursalei Slatina şi înfiinţarea secţiei de Reparaţii Slatina (fiind cuprinsă în structura organizatorică a Sucursalei Râmnicu Vâlcea), constatându-se că reorganizarea entităţii căreia i-au fost dispuse măsuri pentru remedierea deficienţelor constatate (B. S.A. - Sucursala Slatina), respectiv radierea acesteia, s-a aprobat prin Hotărârea AGEA sus-menţionată, ulterior termenului de ducere la îndeplinire a acestor măsuri, stabilit prin Decizia nr. 5/17.01.2017, la data de 1.07.2014.

Ulterior Hotărârii AGEA nr. 2/16.03.20915, prin care s-a hotărât radierea Sucursalei Slatina şi înfiinţarea secţiei de Reparaţii Slatina (fiind cuprinsă în structura organizatorică a Sucursalei Râmnicu Vâlcea), între A. S.A. - Sucursala Slatina şi A. S.A. - Sucursala Râmnicu Vâlcea a fost încheiat Protocolul nr. 2772/22.05.2015, care avea ca obiect predarea şi primirea activului şi pasivului de la Sucursala Slatina la Sucursala Râmnicu Vâlcea, iar ultima să preia toate drepturile şi obligaţiile A. S.A. Sucursala Slatina, inclusiv litigiile în curs, iar Decizia nr. 5/17.01.2014 a fost transmisă atât Sucursalei Slatina, cât şi la sediul central din Bucureşti, în vederea asigurării punerii în executare a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 5/2014.

Toate aceste argumente, anterior redate, au format concluzia instanţei de fond, în sensul că atât Raportul de control atacat, cât şi Decizia nr. 5/1/08.12.2017 şi încheierea nr. 5/15.02.2018 a Comisiei de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi a României, au fost legal şi întemeiat întocmite, respectându-se dispoziţiile în materie atât prin prelungirea termenelor pentru ducerea la îndeplinire a măsurilor, cât şi cu privire la constatările Curţii de Conturi a României privind nerealizarea anumitor măsuri, ce s-au datorat prin inacţiunea conducerii unităţii, care nu a dispus şi urmărit cele reţinute anterior de Curtea de Conturi prin Decizia nr. 5/17.01.2014, care a fost păstrată în primă instanţă de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios în dosarul nr. x/2014, şi care se bucură de o prezumţie de legalitate de putere de lucru judecat privind situaţia de fapt şi de drept în respectul dosar şi care are legătură indirect şi cu prezenta cauză, aşa cum s-a arătat mai sus în considerente.

De asemenea, s-a arătat şi că instanţa de judecată nu poate interveni asupra modului de îndeplinire a măsurilor trasate de către Curtea de Conturi a României, întrucât această atribuţie este de competenţa unică şi directă a acestei instituţii, conform dispoziţiilor Legii nr. 94/1992, republicată.

Cu privire la solicitarea reclamantei, de întocmire a unui raport de expertiză de specialitate, s-a constatat că nu se impune, având în vedere că aceasta nu a stabilit întinderea totală a prejudiciului şi nu a adus la îndeplinire măsurile ce i-au fost dispuse de Curtea de Conturi a României prin Decizia nr. 5/2014, astfel că un prejudiciu inexistent, care nu este cert şi nu a fost calculat de petentă, nu poate fi verificat de un expert neutru.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile de mai sus, reclamata a declarat recurs, în termenul legal.

Prin memoriul de recurs au fost formulate mai multe critici, ce au fost circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Cu privire la incidenţa pct. 5 al art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., reclamanta a arătat că instanţa de fond nu a respectat principiul rolului activ al judecătorului, principiul contradictorialităţii şi a încălcat grav dreptul la apărare, prin aceea că nu a încuviinţat efectuarea unei expertize contabile.

Prin această probă, reclamanta ar fi vrut să dovedească că nu există niciun prejudiciu din cele menţionate de auditori, iar motivarea respingerii probei cu expertiză este superficială, nelegală şi contradictorie.

Aceasta deoarece s-a reţinut prin încheierea din 13.09.2018 că reclamanta a propus obiective care nu pot conduce la aflarea adevărului, însă prin sentinţa recurată la pag. 17 penultim alineat s-a menţionat că instanţa de fond s-a antepronunţat cu privire la concluziile raportului de expertiză reţinând că "(...)un prejudiciu inexistent, care nu este cert şi nu a fost calculat de petentă, nu poate fi verificat de un expert neutru" .

Reclamanta a mai susţinut că instanţa nu a analizat niciunul din înscrisurile depuse în cele 9 volume ale dosarului, iar actele contestate (de follow up) sunt acte administrative care pot fi contestate în mod distinct.

Tot circumscris acestui motiv de recurs, reclamanta a arătat că în mod greşit s-a reţinut existenţa unei autorităţi de lucru judecat în contextul în care niciuna din părţi şi nici instanţa, din oficiu, nu a invocat această excepţie, fiind încălcat principiul contradictorialităţii (cele 2 cauze, anulare decizie şi anulare decizie privind modul de îndeplinire a măsurilor stabilite prin decizia iniţială, au legătură, însă nu sunt îndeplinite condiţiile autorităţii de lucru judecat, mai mult, încă nu a fost dată o soluţie definitivă în dosarul nr. x/2014.

Cu privire la incidenţa pct. 6 al art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., reclamanta a susţinut că hotărârea este nemotivată în raport de cererile, excepţiile şi argumentele invocate, iar motivarea, respectiv pag. 16-18, nu cuprinde argumentele referitoare la aplicarea dispoziţiilor legale invocate sau la probatoriul administrat.

Mai mult, instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra numeroaselor motive de nelegalitate invocate (excepţie de ordine publică), motive structurate în 7 capitole în cadrul fiecăruia susţinând nerespectarea mai multor puncte din RODAS.

Astfel, Curtea de apel a analizat parţial motivele prevăzute la cap. I.1 (nu s-a pronunţat pe pct. 230(10) din RODAS), cap I.2 (nu a analizat pct. 178 şi pct. 83 RODAS prin care a invocat o necompetenţă teritorială), nu a analizat niciunul din numeroasele motive invocate în cap. I.3 şi I.7, nu s-a pronunţat pe niciunul de motivele de netemeinicie (pag. 12-31 acţiune) privind modul în care recurenta a îndeplinit măsurile stabilite prin decizia iniţială.

Reclamanta a mai susţinut că în mod greşit instanţa a precizat faptul că nu poate interveni asupra modului de îndeplinire a măsurilor trasate de C. civ., întrucât această atribuţie este de competenţa unică şi directă a C. civ., conform dispoziţiilor Legii nr. 94/1992.

Prin memoriul de recurs s-a invocat şi pct. 8 al art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., respectiv aplicarea greşită a normelor de drept material ce decurg din scurta şi incompleta analiză a motivelor de nelegalitate/analiză parţială.

Detaliind, reclamanta a făcut referire la cap. I.1 pag 7-8 din acţiune, arătând că instanţa nu s-a pronunţat pe pct. 230(10) RODAS şi nu a respectat normele de drept material de la pctele 230, 234(c) (ii), 236 şi 210 RODAS (din întâmpinare fila x:

"în ceea ce priveşte suspendarea deciziei, aceasta a constituit obiectul dosarului nr. x/2014 CA Craiova, dosar soluţionat irevocabil la 17.11.2016 prin Decizia Îccj NR. 3214/17.11.2016, în sensul respingerii cererii. Ulterior pronunţării ÎCCJ, C. civ. a introdus în programul de activitate pe anul 2017, acţiunea de verificare a modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 5/2014, notificând în baza pct. 230 RODAS sediul central şi secţia de reparaţii, în acest sens nefiind respectat termenul de 30 zile, fiind o acţiune de suspendare a deciziei. Pe pct. 236, acţiunea de verificare nu a fost programată la solicitarea entităţii pentru prelungirea termenului, ci a fost iniţiată din oficiu de Departamentul IV C. civ., iar în baza art. 3 din legea nr. 94/1992, acest departament a a decis programul de activitate care nu poate fi oprit decât de Parlamentul României şi doar în cazul depăşirii competenţelor stabilite prin lege- aspecte reţinute şi în sentinţa recurată.

De asemenea, cu privire la Cap. II.1 pag. 9 acţiune: instanţa nu a analizat pct. 178 şi 83 din RODAS prin care a invocat o necompetenţă teritorială şi a interpretat greşit pct. 179 RODAS (prin întâmpinare se răspunde la această critică, dar sentinţa nu cuprinde nicio menţiune).

Curtea de apel ar fi reţinut în mod greşit o autoritate de lucru judecat (dosarul nr. x/2014, sentinţa din dosar nefiind definitivă).

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimata C. civ. a răspuns punctual criticilor formulate.

Prin notele scrise ca răspuns la cererea de suplimentare a probatoriului, C. civ. a arătat că prin Ordonanţa de clasare s-a reţinut că entitatea a dispus măsuri pentru extinderea verificărilor, iar nu pentru faptul că măsurile II.14 şi II.15 au fost duse la îndeplinire de A. S.A., concluzia fiind că înscrisurile depuse în probatoriu nu modifică aspectele constatate de C. civ., nu confirmă ducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 5/2014.

5. Procedura de soluţionare a recursului

S-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 şi art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispoziţiilor art. 490 alin. (2) C. proc. civ. a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 14 februarie 2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra recursului, fiind amânată pronunţarea succesiv.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

În cauză, acţiunea reclamantei a fost respinsă de instanţa de fond, reţinându-se în esenţă că Raportul de control atacat, cât şi Decizia nr. 5/1/08.12.2017 şi încheierea nr. 5/15.02.2018 a Comisiei de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi a României, au fost legal şi întemeiat întocmite, cu respectarea dispoziţiilor în materie, atât prin prelungirea termenelor pentru ducerea la îndeplinire a măsurilor, cât şi cu privire la constatările Curţii de Conturi a României privind nerealizarea anumitor măsuri.

Recurenta a invocat nelegalitatea deciziei recurate pentru mai multe motive, referitoare la încălcarea normelor de procedură civilă, nemotivare, precum şi aplicarea greşită a legii materiale.

Cu privire la incidenţa pct. 6 al art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unei hotărâri se poate cere "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

Motivarea hotărârii înseamnă stabilirea în concret, clar şi concis a stării de fapt urmând o ordine cronologică, încadrarea unei situaţii particulare, de speţă, în ansamblul prevederilor generale şi abstracte ale unei legi; scopul motivării fiind acela de a explica soluţia adoptată de instanţă.

Cum motivarea hotărârilor judecătoreşti reprezintă un element de validitate a acestora, instanţa are obligaţia de a arăta argumentele pro şi contra ce au format convingerea în ceea ce priveşte soluţia pronunţată, argumente ce trebuie să se raporteze atât la susţinerile, apărările părţilor, cât şi la probele şi dispoziţiile legale incidente raportului juridic dedus judecăţii.

Prin urmare, motivarea hotărârii reprezintă arătarea stării de fapt şi de drept în baza cărora judecătorul pronunţă soluţia şi constituie o garanţie procesuală ce permite efectuarea controlului judiciar în calea de atac exercitată împotriva acesteia.

Obligativitatea motivării hotărârii constituie o condiţie a procesului echitabil prevăzută de art. 21 din Constituţie şi respectiv art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Or, dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susţinerile părţilor sunt examinate de instanţa ce are obligaţia legală de a proceda la o analiză a susţinerilor, argumentelor şi mijloacelor de probă, pentru a le aprecia pertinenţa.

Aplicând aceste consideraţii teoretice speţei, Înalta Curte constată că prin acţiunea ce face obiectul prezentului dosar, formulată la 12 martie 2018, reclamanta a solicitat anularea Deciziei Curţii de Conturi Departament IV nr. 5/1/08.12.2017, a raportului de control de Follow-up înregistrat sub nr. x/10.11.2017 şi a încheierii nr. 5/15.02.2018 a Comisiei de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi a României.

Aşadar, prezentul litigiu are ca obiect anularea deciziei nr. 5/2017 privind modul de îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizia nr. 5/2014.

Printre multiplele argumente aduse în susţinerea cererii de chemare în judecată, reclamanta s-a referit la măsurile dispuse prin decizia nr. 5/2014, apreciind că ar fi îndeplinit măsurile stabilite prin decizia iniţială, respectiv:

- măsura 1.1 (punctele 4 si 13 din decizia nr. 5/2014)

- măsura 1.3 (punctul 10 din decizia nr. 5/2014)

- măsura 11.6 (punctul 1 din decizia nr. 5/2014)

- măsura 11.7 (punctul 2 din decizia nr. 5/2014}

- măsura 11.9 (punctul 5 din decizia nr. 5/2014)

- măsura 11.10 (punctul 7 din decizia nr. 5/2014)

- măsura 11.11 (punctul 8 din decizia nr. 5/2014)

- măsura 11.13 (punctul 11 din decizia nr. 5/2014)

- măsura 11.14 (punctul 12 din decizia nr. 5/2014)

- măsura 11.15 (punctul 13 din decizia nr. 5/2014)

- măsura 11.16 (punctul 14 din decizia nr. 5/2014).

Prin memoriul de recurs, reclamanta a susţinut nemotivarea sentinţei, care nu ar fi analizat aceste argumente, anterior redate.

Verificând hotărârea recurată, Înalta Curte constată că aceste critici sunt fondate, considerentele sentinţei nefăcând nicio referire la aceste motive de netemeinicie invocate sau la înscrisurile depuse, pe care reclamanta le consideră relevante şi cu care a intenţionat să probeze că ar fi îndeplinit măsurile stabilite prin decizia iniţială nr. 5/2014.

Din aceasta perspectivă, raportat la motivul de recurs invocat, la considerentele hotărârii recurate, Înalta Curte constată că, în argumentarea soluţiei pronunţate instanţa de fond a concluzionat la fila x "din coroborarea tuturor înscrisurilor aflate în cele nouă volume anexă la dosar şi a dispoziţiilor legale în materie, că Raportului de control de Follow-up înregistrat sub nr. x/10.11.2017, Decizia nr. 5/1/8.12.2017 şi încheierea nr. 5/15.02.2018 a Comisiei de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi a României, nu se impune a fi anulate".

Or, această concluzie ar fi trebuit să fie precedată de analizarea afirmaţiilor reclamantei referitoare la îndeplinirea măsurilor stabilite prin decizia iniţială, prin raportare la înscrisurile depuse în susţinerea lor, ceea ce nu s-a întâmplat, instanţa neanalizând niciunul din motivele invocate de reclamantă şi care se regăsesc la filele x din acţiune.

În acest context, fiind imposibilă exercitarea controlului de legalitate de către instanţa de recurs şi cum hotărârea recurată nu se circumscrie exigentelor prevăzute de art. 425 din C. proc. civ., Înalta Curte, reţinând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., urmează, în temeiul art. 496 alin. (2) din acelaşi act normativ, să admită recursul formulat de reclamantă, să caseze decizia recurată şi să trimită cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

În rejudecare, curtea de apel va analiza acţiunea în integralitatea ei, va răspunde tuturor argumentelor formulate, prin raportare la întreg ansamblul probator depus de reclamantă.

În ceea ce priveşte motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 din C. proc. civ. (privind încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectarea atrage sancţiunea nulităţii şi aplicarea greşită a legii materiale), Înalta Curte constată că nu se mai impune a fi analizate, în raport de soluţia de casare a sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

7. Temeiul de drept al soluţiei pronunţate în recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat de reclamantă, va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta - reclamantă A. S.A. împotriva sentinţei nr. 109/F-CONT din 11 octombrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 13 martie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.