Tax appeal suspension pending criminal trial: reasonable duration requirement and finality of criminal judgments

Şedinţa publică din data de 6 martie 2025

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 21.10.2021, sub nr. x/2021înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L., prin administrator judiciar B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta ANAF - Direcţia Generala de Soluţionare a Contestaţiilor, anularea: deciziei nr. 126/16.04.2021 privind soluţionarea contestaţiei formulata de A. S.R.L., înregistrata la Direcţia Generala de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscala sub nr. A SLP 605/11.03.2021; deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale principale aferente diferenţelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecţiei fiscale la persoane juridice nr. x/18.12.2020 emisă de către ANAF - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Activitatea de inspecţie fiscală; raportului de inspecţie fiscală nr. x_66 din 18.12.2020, întocmit de aceeaşi instituţie şi comunicat societăţii la data de 04.01.2021, cu adresa nr. MBC-AIF 2772/18.12.2020; deciziei privind modificarea bazei de impozitare ca urmare a inspecţiei fiscale nr. x/18.12.2020; dispoziţiei privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală nr. x/18.12.2020.

A solicitat, totodată, suspendarea deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale principale aferente diferenţelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecţiei fiscale la persoane juridice nr. x/18.12.2020 in temeiul dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004.

2. Hotărârea atacată cu recurs

Prin sentinţa civilă nr. 329 pronunţată la 21 februarie 2023 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de D.G.R.F.P. Bucureşti, Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii, a admis excepţia inadmisibilităţii capetelor de cerere având ca obiect anularea deciziei de impunere nr. x/18:12.2020 şi a raportului de inspecţie fiscală nr. x/18.12.2020, emise de Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii Bucureşti, pentru suma de 5.934.257 RON reprezentând impozit pe profit şi TVA, anularea deciziei plivind modificarea bazei de impozitare nr. F-MJ 101/18.12.2020, emisă de Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii Bucureşti, pentru suma de 1.462.557 RON şi anularea dispoziţiei privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală nr. x/18.12.2020, emisă de Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii Bucureşti, a respins capetele de cerere având ca obiect anularea deciziei de impunere nr. x/18.12.2020 şi a raportului de inspecţie fiscală nr. x_66/18.12.2020, emise de Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii Bucureşti, pentru suma de 5.934.257 RON reprezentând impozit pe profit şi TVA, anularea deciziei privind modificarea bazei de impozitare nr. F-MJ 101/18.12.2020, emisă de Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii Bucureşti, pentru suma de 1.462.557 RON şi anularea dispoziţiei privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală nr. x/18.12.2020, ca inadmisibile, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. prin administrator judiciar B. în contradictoriu cu pârâţii ANAF - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, ANAF - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice - Administraţia Fiscală pentru Contribuabilii Mijlocii şi MINISTERUL FINANŢELOR, a anulat în parte decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 126/16.04.2021, a obligat pârâtul Ministerul Finanţelor Publice la soluţionarea contestaţiei împotriva deciziei de impunere nr. x/18.12.2020 şi a deciziei privind modificarea bazei de impozitare nr. F-MJ 101/18.12.2020 în ceea ce priveşte sumele aferente relaţiilor comerciale desfăşurate între reclamantă şi societăţile S.C. C. S.R.L, D., E. şi a respins în rest acţiunea, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 329 pronunţată la 21 februarie 2023 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs pârâţii A.N.A.F. - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor - în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor şi Ministerul Finanţelor, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. au solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Pârâtul A.N.A.F. - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor - în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor, după o succintă prezentare a situaţiei de fapt şi a formei aplicabile a cadrului legal, învederează următoarele:

În motivarea recursului, pârâtele au invocat dispoziţiile art. 483 şi art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., susţinând că hotărârea recurată este lipsită de temei legal, fiind pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept.

În mod concret, critică interpretarea eronată a dispoziţiilor art. 277 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, instanţa de fond apreciind în mod greşit că suspendarea soluţionării contestaţiei ar conduce la o întârziere excesivă a procedurii administrativ-fiscale, contrar prevederilor legale exprese. Arată că instanţa a ignorat apărarea formulată de ANAF şi a însuşit integral susţinerile intimatei, fără a motiva înlăturarea argumentelor pârâtului.

În susţinerea recursului, pârâţii au prezentat contextul fiscal şi penal în care se înscrie cauza, arătând că prin deciziile de impunere şi modificare a bazei de impozitare emise în baza raportului de inspecţie fiscală, au fost stabilite obligaţii fiscale suplimentare în sarcina A. S.R.L. în cuantum de 5.934.257 RON, reprezentând impozit pe profit şi TVA, precum şi o bază impozabilă suplimentară de 1.462.557 RON. Aceste sume au fost determinate ca urmare a constatării unor cheltuieli nereale înregistrate în contabilitate, provenind din operaţiuni comerciale lipsite de conţinut economic cu societăţi precum E., F. S.R.L., G. S.R.L., H. S.R.L., C. S.R.L. şi I. S.R.L., operaţiuni ce au generat un prejudiciu bugetar de 5.934.257 RON.

Constatările organelor fiscale au fost susţinute de documentele analizate şi de concluziile organelor de cercetare penală din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, care, prin rechizitoriul din 21.11.2018 în dosarul penal nr. x/2018, au trimis în judecată societatea A. S.R.L. şi reprezentanţii acesteia pentru fapte de evaziune fiscală, prejudiciul total fiind de 9.553.392 RON. Dosarul penal nr. x/2018 se află pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, ANAF fiind parte civilă în cauză.

În acest context, părţile recurente susţin că sunt pe deplin aplicabile dispoziţiile art. 277 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 207/2015, care permit suspendarea soluţionării contestaţiei atunci când aceasta depinde de existenţa unui drept ce face obiectul unei alte judecăţi.

De asemenea, invocă art. 277 alin. (4) din aceeaşi lege, potrivit căruia hotărârea definitivă a instanţei penale este opozabilă organelor de soluţionare competente cu privire la sumele pentru care statul s-a constituit parte civilă.

În concluzie, pârâţii solicită admiterea recursului şi casarea în parte a sentinţei civile recurată, în sensul respingerii acţiunii formulate de A. S.R.L., ca neîntemeiată.

Prin motive de recurs separate pârâtul Ministerul Finanţelor solicită admiterea recursului şi casarea în parte a sentinţei civile, în sensul respingerii acţiunii în totalitate ca neîntemeiată, invocând dispoziţiile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., susţinând că hotărârea este lipsită de temei legal şi a fost pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept.

Critică hotărârea pentru încălcarea dispoziţiilor art. 277 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 207/2015, instanţa reţinând în mod contradictoriu că sunt îndeplinite condiţiile pentru suspendarea soluţionării contestaţiei, dar considerând că nu este îndeplinită o condiţie suplimentară izvorâtă din jurisprudenţa CJUE, respectiv întârzierea excesivă a procedurii administrativ-fiscale.

Prin motive separate, pârâtul Ministerul Finanţelor susţine că interpretarea instanţei este contrară prevederilor legale clare şi exprese ale art. 277 din Codul de procedură fiscală, întrucât menţinerea suspendării până la soluţionarea definitivă a procesului penal nu poate fi considerată o încălcare a dreptului la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil.

Arată că instanţa de fond şi-a însuşit integral susţinerile intimatei, fără a analiza apărările formulate de Ministerul Finanţelor şi fără a motiva înlăturarea acestora, pronunţând astfel hotărârea cu încălcarea dispoziţiilor art. 277 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 207/2015.

Prin Decizia de impunere nr. x/18.12.2020 şi Decizia privind modificarea bazei de impozitare nr. F-MJ 101/18.12.2020, emise în baza Raportului de inspecţie fiscală nr. x/18.12.2020, au fost stabilite în sarcina A. S.R.L. obligaţii fiscale suplimentare în sumă de 5.934.257 RON, reprezentând impozit pe profit şi TVA, precum şi o bază impozabilă suplimentară de 1.462.557 RON. Organele de inspecţie fiscală au constatat că societatea a înregistrat cheltuieli nereale, reprezentând achiziţii de bunuri şi servicii de la mai multe societăţi, printre care E., F. S.R.L., G. S.R.L., H. S.R.L., C. S.R.L. şi I. S.R.L., operaţiuni lipsite de conţinut economic, realizate prin circuite scriptice şi creşteri artificiale de preţuri, diminuând astfel baza impozabilă şi prejudiciind bugetul de stat.

Constatările fiscale au fost susţinute de documentele analizate şi de concluziile organelor de cercetare penală din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, care, prin Rechizitoriul din 21.11.2018 în dosarul penal nr. x/2018, au trimis în judecată A. S.R.L. şi reprezentanţii săi pentru fapte de evaziune fiscală, prejudiciul fiind stabilit la 9.553.392 RON, sumă regăsită parţial în deciziile de impunere contestate.

Ministerul Finanţelor subliniază că sunt pe deplin aplicabile dispoziţiile art. 277 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 207/2015, întrucât soluţionarea contestaţiei depinde de existenţa unui drept ce face obiectul unei alte judecăţi, respectiv dosarul penal nr. x/2018 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti. Invocă şi prezumţia de nevinovăţie de care beneficiază societatea până la pronunţarea unei hotărâri definitive.

Arată că inspecţia fiscală a verificat aceleaşi relaţii comerciale analizate în dosarul penal, iar suspendarea soluţionării contestaţiei este justificată pentru a evita pronunţarea unor hotărâri contradictorii, fiind susţinută de prevederile art. 277 alin. (4) din Legea nr. 207/2015, conform cărora hotărârea definitivă a instanţei penale este opozabilă organelor de soluţionare competente cu privire la sumele pentru care statul s-a constituit parte civilă.

4. Apărări formulate în cauză

Intimata-reclamantă a depus note scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate.

Demersul judiciar al reclamantei, astfel cum a fost evidenţiat la pct. I.1. al acestei decizii, vizează solicitarea de anulare a deciziei nr. 126/16.04.2021, a deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale principale aferente diferenţelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecţiei fiscale la persoane juridice nr. x/18.12.2020, a raportului de inspecţie fiscală nr. x_66 din 18.12.2020, a deciziei privind modificarea bazei de impozitare ca urmare a inspecţiei fiscale nr. x/18.12.2020 şi a dispoziţiei privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală nr. x/18.12.2020.

Prin sentinţa recurată s-a admis în parte acţiunea, pârâţii A.N.A.F. - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor - în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor şi Ministerul Finanţelor formulând recurs, cererile fiind întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a cărui incidenţă nu poate fi reţinută în cauză.

Înalta Curte constată că instanţa de fond a efectuat o analiză corectă a cauzei deduse judecăţii, ţinând seama de conţinutul actului atacat, a coroborat dispoziţiile incidente şi a răspuns criticilor din cuprinsul cererii de chemare în judecată cu care a fost investită.

Instanţa de recurs reţine că recursurile formulate sunt nefondate, întrucât motivele invocate nu sunt de natură să conducă la casarea hotărârii atacate.

Recursurile declarate de pârâţii A.N.A.F. - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi Ministerul Finanţelor vor fi analizate împreună întrucât cuprind argumente similare, iar aceste părţi au aceeaşi poziţie procesuală.

Înalta Curte precizează că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Critica recurenţilor-pârâţi privind interpretarea eronată instanţei de fond asupra dispoziţiilor art. 277 alin. (1) lit. b) este nefondată.

Curtea de Apel Bucureşti a reţinut în mod corect că suspendarea soluţionării contestaţiei pentru o perioadă nedeterminată, în contextul în care litigiul penal se află în rejudecare, poate conduce la o întârziere excesivă a procedurii administrative, contrar principiului termenului rezonabil consacrat de jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie (Hotărârea CJUE din 24.02.2022, cauza C-582/20) şi de Curtea Constituţională (Decizia nr. 774/2019).

Instanţa de fond a analizat temeinic efectele suspendării şi a constatat că, în privinţa relaţiilor comerciale cu C. S.R.L., D. şi E., soluţiile de clasare dispuse în dosarul penal nr. x/2018 au fost confirmate definitiv de instanţa penală, iar menţinerea suspendării nu mai era justificată.

Prin urmare, interpretarea instanţei de fond este conformă cu dispoziţiile legale şi jurisprudenţa relevantă, iar critica recurenţilor este neîntemeiată.

Este nefondată susţinerea părţilor recurente în sensul că instanţa ar fi ignorat apărarea formulată de pârâta ANAF. Sentinţa civilă nr. 329/2023 cuprinde o analiză detaliată a apărărilor formulate de pârâte, inclusiv a susţinerilor privind existenţa dosarului penal, constituirea ca parte civilă şi temeiurile invocate pentru suspendarea contestaţiei.

Judecătorul fondului a admis excepţiile de inadmisibilitate acolo unde era cazul, a respins cererile neîntemeiate şi a admis parţial acţiunea doar în privinţa obligaţiei Ministerului Finanţelor de a soluţiona contestaţia pentru sumele aferente relaţiilor comerciale deja clarificate în materie penală.

Instanţa a motivat în mod clar înlăturarea acestor apărări, reţinând că soluţiile penale definitive impun reluarea procedurii administrative pentru partea de contestaţie suspendată.

Prin urmare, nu se poate susţine că prima instanţă ar fi ignorat apărarea recurentilor-pârâţi, ci dimpotrivă, aceasta a fost analizată şi înlăturată motivat.

Recurentul-pârât Ministerul Finanţelor invocă faptul că nulitatea actelor de urmărire penală nu ar trebui să influenţeze procedura administrativă. Această critică este lipsită de temei.

Instanţa de fond nu a fundamentat soluţia exclusiv pe nulitatea actelor penale, ci pe faptul că, în privinţa unor relaţii comerciale, soluţiile de clasare au fost confirmate definitiv, iar menţinerea suspendării ar fi nejustificată. În plus, instanţa a reţinut că reluarea procedurii penale nu priveşte acele relaţii comerciale, ci alte aspecte, astfel că suspendarea nu mai este proporţională.

Susţinerea cu privire la faptul că hotărârea recurată ar fi lipsită de temei legal este generică şi nefundamentată.

Înalta Curte constată că sentinţa recurată este pronunţată cu respectarea dispoziţiilor art. 277, art. 279 şi art. 272 din Legea nr. 207/2015, precum şi a prevederilor din Legea nr. 554/2004. În mod corect, prima instanţă a admis în parte acţiunea, a anulat parţial decizia de soluţionare a contestaţiei şi a obligat Ministerul Finanţelor la soluţionarea contestaţiei pentru sumele aferente relaţiilor comerciale cu societăţile menţionate, în considerarea caracterului definitiv al soluţiilor penale.

Critica privind nelegalitatea obligării Ministerului Finanţelor la soluţionarea contestaţiei este nefondată. Instanţa de fond a aplicat corect dispoziţiile art. 272 din Legea nr. 207/2015, în forma modificată prin Legea nr. 295/2020, care prevăd că structura specializată din cadrul Ministerului Finanţelor este competentă să soluţioneze contestaţiile aflate în curs. Întrucât suspendarea nu mai era justificată, instanţa de fond în mod corect a dispus obligarea autorităţii competente la soluţionarea contestaţiei, fără a intra în fondul acesteia.

Hotărârea este motivată în fapt şi în drept, cu indicarea dispoziţiilor legale aplicabile şi a jurisprudenţei relevante, inclusiv a hotărârilor CJUE şi CEDO, fiind astfel pe deplin legală şi temeinică.

În finalul motivelor de recurs recurentul-pârât Ministerul Finanţelor invocă jurisprudenţa CJUE şi CEDO susţinând că suspendarea este permisă şi soluţia instanţei de fond este nelegală.

Înalta Curte observă că prima instanţă nu a ignorat aceste repere, ci le-a aplicat în mod acord cu legislaţia şi jurisprudenţa internă şi internaţională, reţinând că suspendarea este admisibilă doar în măsura în care nu conduce la o întârziere excesivă. În cauza de faţă, instanţa a constatat că această limită a fost depăşită, justificând reluarea procedurii administrative.

Prin urmare, instanţa de control judiciar constată că sentinţa recurată este legală, fiind corespunzător motivată, dată cu corecta interpretare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererile de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de A.N.A.F. - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor - în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor şi Ministerul Finanţelor împotriva sentinţei civile nr. 329 pronunţate la 21 februarie 2023 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 6 martie 2025.