Public Sector Salary Equalization: Inclusion of Judicial Increases in Sectoral Reference Value

Şedinţa publică din data de 29 februarie 2024

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la data de 06.03.2020, sub numărul de dosar x/2020, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P. Şi Q., procurori, respectiv personal de specialitate juridică asimilat magistraţilor în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, au solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism anularea în parte a Ordinului nr. 629/04.12.2019 emis de procurorul şef adjunct al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, precum şi obligarea pârâtei să emită ordine prin care salarizarea reclamanţilor să se realizeze după cum urmează: în perioada 09.04.2015 - 30.11.2015 având în vedere valoarea de referinţă sectorială de 440,16 RON; în perioada 01.12.2015 - 31.12.2017 având în vedere valoarea de referinţă sectorială de 484,18lei; obligarea pârâtei la plata diferenţelor băneşti aferente, sume actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi a dobânzii legale penalizatoare calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare şi până la data plăţii efective.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1392 din 13 iulie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P. Şi Q., a anulat în parte art. 1 din Ordinul nr. 629/04.12.2019 emis de către pârâta DIICOT cu privire la reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., K., L., P. şi Q..

A obligat pârâta să emită un nou ordin pentru reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., K. şi Q. prin care salarizarea acestora să se realizez pentru perioada 25.03.2016 - 30.11.2016 având în vedere o valoare de referinţă sectorială de 484,17 RON.

A obligat pârâta să emită un nou ordin pentru reclamantul L. prin care salarizarea acestuia să se realizez pentru perioada 25.03.2016 - 20.06.2016 având în vedere o valoare de referinţă sectorială de 484,17 RON, iar pentru reclamantul P. prin care salarizarea acestuia să se realizez pentru perioada 13.06.2016 - 30.11.2016 având în vedere o valoare de referinţă sectorială de 484,17 RON.

A obligat pârâta să achite reclamanţilor A., B., C., D., E., F., G., H., I., K. şi Q. diferenţa de drepturi salariale rezultată, actualizată cu indicele de inflaţie, precum şi dobânda legală calculată la diferenţa de drepturi salariale de la data scadenţei fiecărei obligaţii, respectiv 25.03.2016, iar pentru reclamantul P. de la data de 13.06.2016, şi până la data achitării efective.

A respins în rest acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., K., L., P. şi Q. ca neîntemeiată.

A respins în integralitate acţiunea formulată de reclamanţii J., R., N. şi O. ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., L., Q. şi pârâta Direcţia de Investigarea a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism au declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 1392 din 13 iulie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Recurenta-pârâtă Direcţia de Investigarea a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism solicită admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii recurate şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată, pentru motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În opinia recurentei-pârâte, prima instanţă a interpretat şi aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 71/2015 şi ale art. 3! alin. (1)3 din O.U.G. nr. 57/2015, introdus prin art. I alin. (2) din O.U.G. nr. 43/2016, ceea ce atrage incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Susţine recurenta-pârâtă că nu are justificare anularea art. 1 a actului administrativ contestat, sub aspectul datei de la care trebuie stabilite indemnizaţiile reclamanţilor prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 484,18 RON (anume 25 martie 2016), prin prisma dispozitivului sentinţei civile nr. 5898/25.10.2019 pronunţate de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2019. Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituţiile şi autorităţile publice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie 2019 - 31 decembrie 2021, este strict reglementată de art. 39 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, cu modificările şi completările ulterioare.

Recurenţii-reclamanţi A., B., C., D., E., F., G., L., Q. susţin prin cererea de recurs că în mod greşit prima instanţă a reţinut că "singura perioadă identificată în hotărârile judecătoreşti în care alte persoane deţinând aceeaşi funcţie au avut un salariu mai mare este perioada 25.03.2016-30.11.2016, astfel cum rezultă din hotărârea definitivă pronunţată în cauza nr. x/2019, dosar în cadrul căruia reclamanţilor le-a fost recunoscut VRS 484,18 RON pe perioada indicată".

Astfel, precizează recurenţii reclamanţi că prin sentinţa civilă nr. 2941/21.06.2019, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, definitivă prin decizia civilă nr. 390/02.02.2021 a Curţii de Apel PiteşH, secţia I civilă, instanţa "a admis acţiunea reclamanţilor şi a obligat pârâta Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să procedeze la reîncadrarea şi recalcularea indemnizaţiei de încadrare a reclamanţilor pe perioada 09.04.2015 -01.12.2015, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 440,16 RON şi prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 484,18 RON începând cu data de 01.12.2015 şi în continuare; a obligat pârâta la plata către reclamanţi pentru fiecare lună, a diferenţei dintre venitul la care erau îndreptăţiţi şi venitul efectiv plătit, începând cu data de 09.04.2015, sume actualizate cu indicele de inflaţie, la care se va adăuga dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare şi până la data plăţii efective".

Prin urmare, susţin recurenţii-reclamanţi că, la nivelul familiei ocupaţionale "Justiţie", există hotărâri judecătoreşti prin care se aplică o valoare de referinţă sectorială de 484,18 RON începând cu 09.04.2015. Judecătorii, magistraţii-asistenţi, procurorii, persoanalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor (în ultimele două categorii profesionale regăsindu-ne şi recurenţii) fac parte din familia ocupaţională "Justiţie".

4. Apărările formulate de în cauză

Recurenta-pârâtă Direcţia de Investigarea a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a formulat întâmpinare faţă de recursul declarat de recurenţii-reclamanţi prin care a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A., B., C., D., E., F., G., L., Q.

Înalta Curte constată că recurenţii-reclamanţi au calitatea de procurori, respectiv personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, structura din cadrul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii au solicitat anularea în parte a Ordinului nr. 629/04.12.2019 emis de procurorul şef adjunct al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, precum şi obligarea pârâtei să emită ordine prin care salarizarea acestora să se realizeze după cum urmează: în perioada 09.04.2015 - 30.11.2015 având în vedere valoarea de referinţă sectorială de 440,16 RON; în perioada 01.12.2015 - 31.12.2017 având în vedere valoarea de referinţă sectorială de 484,18lei; obligarea pârâtei la plata diferenţelor băneşti aferente, sume actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi a dobânzii legale penalizatoare calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare şi până la data plăţii efective.

Prin Ordinul nr. 629/04.12.2019, emis de procurorul şef adjunct al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, s-a dispus ca în perioada 01.12.2016 - 31.12.2017, procurorii, personalul de specialitate juridică asimilat magistraţilor, personalul auxiliar de specialitate şi personalul conex acestuia, specialiştii, specialiştii IT, ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară din cadrul DIICOT, se salarizează având în vedere valoarea de referinţă sectorială de 484,18 RON.

Potrivit art. 2 din acelaşi ordin, s-a dispus că începând cu data de 01.01.2018, drepturile salariale se stabilesc potrivit art. 1 din ordin, în măsura în care nu devin incidente prevederile art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare.

Recurenţii-reclamanţi au arătat că faţă de dispoziţiile Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016 şi ale Deciziei nr. 36/2018 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aceştia au dreptul la nivelul maxim de salarizare care rezultă din sentinţa civilă nr. 5898/25.10.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019, considerând astfel că sunt în drept să beneficieze de VRS 484,18 RON începând cu 09.04.2015 întrucât există alte persoane care au hotărâri judecătoreşti în acest sens.

Prin sentinţa civilă nr. 5898/25.10.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019 a fost acordat reclamanţilor VRS 484,18 RON începând cu data de 14.05.2016.

Prin decizia civilă nr. 3928/03.11.2020 a fost admis apelul DIICOT, schimbată în parte sentinţa civilă nr. 5898/25.10.2019 şi admisă excepţia lipsei de obiect a pretenţiilor având ca obiect calcularea drepturilor salariale prin raportare la un VRS de 484,17 RON începând cu 01.12.2016 şi respinse aceste pretenţii ca rămase fără obiect, fiind păstrate celelalte dispoziţii ale sentinţei.

În dosarul nr. x/2019 invocat de recurenţii-reclamanţi, de asemenea, s-a admis excepţia prescripţiei pentru perioada 09.04.2015 - 24.03.2016 şi a fost acordat VRS 484,18 RON reclamanţilor din acea cauză în contradictoriu cu Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, începând cu data de 25.03.2016.

Recurenţii-reclamanţii au invocat faptul că art. 1 şi art. 2 din ordinul atacat încalcă hotărârea pronunţată în dosarul nr. x/2019.

Instanţa de fond a reţinut că prin decizia pronunţată în apel în dosarul nr. x/2019 s-a acordat VRS 484,17 RON începând cu data de 14.05.2016, iar reclamanţilor le-a fost acordat VRS 484,17 RON prin ordinul atacat începând cu data de 01.12.2016.

A mai reţinut instanţa de fond că singura perioadă identificată în hotărârile judecătoreşti în care alte persoane deţinând aceeaşi funcţie au avut un salariu mai mare este perioada 25.03.2016 - 30.11.2016, astfel cum rezultă din hotărârea definitivă pronunţată în cauza nr. x/2019, dosar în cadrul căruia reclamanţilor le-a fost recunoscut VRS 484,18 RON pe perioada indicată.

Contrar argumentelor expuse de judecătorul fondului, Înalta Curte constată că prin sentinţa civilă nr. 2941/21.06.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis acţiunea reclamanţilor; a obligat pârâta Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să procedeze la reîncadrarea şi recalcularea indemnizaţiei de încadrare a reclamanţilor pe perioada 09.04.2015 - 01.12.2015, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 440,16 RON, şi prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 484,18 RON începând cu data de 01.12.2015 şi în continuare; a obligat pârâta la plata către reclamanţi pentru fiecare lună, a diferenţei dintre venitul la care erau îndreptăţiţi şi venitul efectiv plătit, începând cu data de 09.04.2015, sume actualizate cu indicele de inflaţie, la care se va adăuga dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare şi până la data plăţii efective.

Astfel, Înalta Curte reţine că, începând cu data de 09.04.2015, nivelul maxim de salarizare îl reprezintă o indemnizaţie brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON la care se adaugă o majorare de 8,5% acordată conform O.G. nr. 13/2008 (VRS 440,16) şi, începând cu data de 01.12.2015, o indemnizaţie brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, la care se adaugă majorarea de 8,5% acordată conform O.G. nr. 13/2008 şi procentul de 10% prevăzut de Legea nr. 293/2015 (VRS 484,18).

Aceasta deoarece, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 36/04.06.2018, a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, soluţia egalizării indemnizaţiilor la nivel maxim are în vedere şi majorările şi indexările recunoscute prin hotărâri judecătoreşti unor magistraţi sau membri ai personalului auxiliar, indiferent dacă ordonatorul de credite a emis sau nu ordine de salarizare corespunzătoare."

Decizia este obligatorie pentru instanţele judecătoreşti, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din C. proc. civ.

Instanţa de recurs retine în acelaşi context si forţa obligatorie a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/15.12.2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 1029 din 21 decembrie 2016, prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că dispoziţiile art. 31 alin. (12) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare sunt neconstituţionale.

În cuprinsul deciziei, Curtea a reţinut că prin Ordonanţa de urgentă a Guvernului nr. 20/2016 (care se aplică întregului personal bugetar), s-au eliminat şi diferenţele provenite din faptul că o parte dintre magistraţii şi personalul asimilat, încadraţi în aceeaşi funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate au obţinut hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile (în temeiul C. proc. civ. din 1865) sau definitive (în temeiul C. proc. civ.), prin care le-au fost recunoscute majorări salariale, în timp ce alţii nu obţinuseră asemenea hotărâri judecătoreşti. Astfel, urmarea intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016 este aceea că, pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, indemnizaţia de încadrare este aceeaşi, stabilită la nivel maxim. De altfel, chiar înainte de intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016, prin art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, introdus prin legea sa de aprobare, Legea nr. 71/2015, s-a prevăzut aceeaşi soluţie legislativă, a egalizării indemnizaţiilor la nivel maxim.

Aşadar, Curtea a constatat că, potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016, începând cu luna august 2016, pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, salariul de bază sau indemnizaţia de încadrare urma să fie acelaşi, respectiv aceeaşi, stabilită la nivel maxim.

Prin aceeaşi decizie, Curtea a statuat în sensul că pentru respectarea principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare, prevăzut de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, corespunzător fiecărei funcţii, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătoreşti şi să fie acelaşi pentru tot personalul salarizat potrivit dispoziţiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiaşi categorii profesionale, respectiv familii ocupaţionale prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Curtea Constituţională a concluzionat în sensul că, efectul neconstituţionalităţii art. 31 alin. (12) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2016), este acela că "nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare", la care se face egalizarea prevăzută de art. 31 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016), trebuie să includă şi drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti. Aşadar, personalul care beneficiază de aceleaşi condiţii trebuie să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul aceleiaşi categorii profesionale şi familii ocupaţionale, indiferent de instituţie sau autoritate publică.

Astfel, potrivit Deciziei Curţii Constituţionale arătate mai sus, în cadrul aceleiaşi categorii profesionale şi familii ocupaţionale nu poate exista o salarizare diferită, raportată la mai multe valori sectoriale, diferenţele de salarizare rezultând exclusiv din coeficienţii de multiplicare specifici fiecărei funcţii şi grad.

Ulterior, prin Decizia nr. 36/2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, soluţia egalizării indemnizaţiilor la nivel maxim are în vedere şi majorările şi indexările recunoscute prin hotărâri judecătoreşti unor magistraţi sau membri ai personalului auxiliar, indiferent dacă ordonatorul de credite a emis sau nu ordine de salarizare corespunzătoare.

Totodată, reţine instanţa că prin Decizia nr. 49/2018 pronunţată de către ÎCCJ s-a decis că nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare se raportează la nivelul aceluiaşi ordonator de credite căruia îi sunt subordonate financiar, şi nu la nivel naţional. Prin urmare, după rămânerea definitivă a hotărârii, pârâta în calitate de angajator şi ordonator de credite are obligaţia calculării venitului maxim conform considerentelor prezentei sentinţe.

De asemenea, prin Ordinul nr. 276/21.10.2019 al Preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus ca salarizarea judecătorilor, magistraţior-asistenţi, personalului auxiliar de specialitate şi personalului conex să se realizeze după cum urmează: în perioada 09.04.2015-30.11.2015 prin acordarea valorii de referinţă sectorială de 440,16 iei; în perioada 01.12.2015 -31.12.2017 prin acordarea valorii de referinţă sectorială de 454,18 RON.

Înalta Curte precizează că Ordinul menţionat a fost emis avându-se în vedere: sentinţa civilă nr. 2941/21.06.2019 pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, precum şi sentinţa civilă nr. 1333/10.09.2019, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, privind acordarea valorii de referinţă sectorială în sumă de 440,16 RON pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015 şi în sumă de 484,18 RON pentru perioada 01.12.2015 - 31.12.2017; decizia Curţii Constituţionale nr. 794/15.12.2016, publicată în M.Of. nr. 1029 din 21.12.2016, precum şi recomandarea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii către ordonatorii principali de credite, privind aplicarea în mod unitar a aceleiaşi valori de referinţă sectorială la nivelul familiei ocupaţionale "Justiţie" începând cu data de 09.04.2015.

Înalta Curte constată că în ceea ce-l priveşte pe recurentul-reclamant L., în mod greşit prima instanţă a obligat recurenta-pârâta D.I.I.C.O.T. să emită un nou ordin pentru acesta în baza căruia salarizarea să se realizeze cu luarea în considerare a valorii de referinţă sectorială de 484,17 RON doar aferentă perioadei 25.03.2016-20.06.2016.

Astfel, Înalta Curte constată că prin Ordinul nr. 2834/14.12.2015 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie recurentul-reclamant L. a fost delegat, începând cu 04.01.2016 pe o perioadă de 6 luni, la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.

Prin Ordinul nr. 1198/21.06.2016 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie recurentul-reclamant a fost numit, începând cu 21.06.2016, în funcţia de procuror la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.

Prin urmare, reclamantul L. a îndeplinit funcţia de procuror la D.I.LC.O.T. şi ulterior datei de 20.06.2016, astfel că argumentele prezentate de judecătorul fondului în ceea ce-l priveşte nu pot fi reţinute.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., L., Q. împotriva sentinţei civile nr. 1392 din 13 iulie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, va casa, în parte, sentinţa recurată şi, în rejudecare: va admite acţiunea, va anula în parte art. 1 din Ordinul nr. 629/4.12.2019, emis de către pârâta DIICOT cu privire la reclamanţii care au declarat recurs, va obliga pârâta să emită un nou ordin pentru reclamanţii care au declarat recurs, prin care salarizarea acestora să se realizeze după cum urmează: în perioada 9.04.2015-30.11.2015 având în vedere valoarea de referinţă sectorială de 440,16 RON; în perioada 1.12.2015-30.11.2016, având în vedere valoarea de referinţă sectorială de 484,18 RON.

Totodată va obliga pârâta să achite reclamanţilor care au declarat recurs, diferenţa de drepturi salariale rezultată, actualizată cu indicele de inflaţie, precum şi dobânda legală calculată la diferenţa de drepturi salariale de la data scadenţei fiecărei obligaţii, respectiv pentru perioada 9.04.2015-30.11.2016.

Cu privire la recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcţia de Investigarea a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestuia.

Recurenta-pârâtă critică soluţia primei instanţe din perspectiva faptului că nu are justificare anularea art. 1 a actului administrativ contestat, sub aspectul datei de la care trebuie stabilite indemnizaţiile reclamanţilor prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 484,18 RON (anume 25 martie 2016), prin prisma dispozitivului sentinţei civile nr. 5898/25.10.2019 pronunţate de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2019. În opinia sa, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituţiile şi autorităţile publice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie 2019 - 31 decembrie 2021, este strict reglementată de art. 39 alin. (1) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, cu modificările şi completările ulterioare.

Înalta Curte reţine că prin art. I din Legea nr. 71/2015, s-a aprobat O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, iar prin pct. 1 la art. 1, după alin. (5), a fost introdus alin. (5)1 conform căruia prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Actul normativ mai sus menţionat a fost adoptat în scopul de a elimina discrepanţele legate de aplicarea dispoziţiilor legilor de salarizare, care au determinat în acest domeniu diferenţe între drepturile salariale încasate de persoane cu aceeaşi pregătire şi vechime, care desfăşoară aceeaşi activitate.

Intenţia legiuitorului a fost clară, în sensul eliminării discriminărilor între persoane care ocupă aceleaşi funcţii în aceleaşi condiţii de studii şi vechime, iar susţinerile pârâtului în sensul că aceste dispoziţii nu se aplică reclamanţilor sunt neîntemeiate atâta timp cât nicio excepţie nu este prevăzută expres în acest sens, iar textul face referire la personalul din instituţiile şi autorităţile publice.

Înalta Curte reţine că prin decizia nr. 23/26.09.2016 pronunţată de ÎCCJ în dezlegarea unei chestiuni de drept, s-a stabilit că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, sintagma "salarizat la acelaşi nivel" are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenţei, al Curţii de Conturi, precum şi din cadrul celorlalte autorităţi şi instituţii publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea şi aplicarea aceleiaşi norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, în cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice.

Art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 indică personalul din autorităţi şi instituţii publice, respectiv Parlamentul, Administraţia Prezidenţială, autoritatea judecătorească, Guvernul, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, autorităţi ale administraţiei publice locale, alte autorităţi publice, autorităţi administrative autonome, cât şi instituţiile din subordinea acestora, finanţate integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale.

În consecinţă şi personalul din cadrul instituţiei pârâte face parte din categoria de personal căreia i se aplică dispoziţiile Legii nr. 71/2015.

Dispoziţiile legii nr. 71/2015 se aplică de la data intrării în vigoare, iar ulterior a fost adoptată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016, publicată în Monitorul oficial nr. 434 din 9 iunie 2016.

Potrivit art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 20/2016, la O.U.G. nr. 57/2015 se introduce un nou articol, art. 31, cu următorul cuprins:

(1) Prin excepţie de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizaţiilor de încadrare mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

(3) În aplicarea alin. (1) şi (2), la stabilirea salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare la nivel maxim din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, se ia în calcul suma compensatorie aferentă titlului ştiinţific de doctor inclusă în acesta, doar dacă persoana deţine titlul ştiinţific de doctor.

(4) În aplicarea alin. (1) şi (2), la stabilirea salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare la nivel maxim aferent funcţiei, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie/specialitate din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, se iau în calcul majorările salariilor de bază ale personalului care beneficiază de prevederile Legii nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi drepturile băneşti incluse în salariul de bază potrivit prevederilor art. 14 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, numai pentru personalul care intră sub incidenţa celor două acte normative.

În baza acestor acte normative, funcţionarii publici din cadrul administraţiei publice, inclusiv cei cu statut special, care primesc indemnizaţiile de încadrare mai mici decât cea stabilită la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, după caz, vor fi salarizaţi la nivelul maxim al indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Ulterior, a fost adoptată O.U.G. nr. 43/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi pentru aplicarea unitară a dispoziţiilor legale, publicată la data de 31.08.2016, în Monitorul oficial al României nr. 673 din 31 august 2016.

Prin acest act normativ, la articolul 31 din O.U.G. nr. 57/2015, după alin. (1) Guvernul a introdus patru noi alineate, alin. (11)-(14), cu următorul cuprins:,,(11) Sintagma «fiecare funcţie» prevăzută la alin. (1) reprezintă funcţiile prevăzute in aceeaşi anexă, capitol, literă, număr şi număr curent în Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare.

(12) În aplicarea prevederilor alin. (1), pentru stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, se iau în considerare numai drepturile salariate prevăzute în actele normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti.

(13) În aplicarea prevederilor alin. (1), prin instituţie sau autoritate publică se înţelege acea instituţie sau autoritate publică cu personalitate juridică care are patrimoniu propriu, buget propriu de venituri şi cheltuieli, conduce contabilitate proprie, iar conducătorul acesteia are calitatea de ordonator de credite, în cazul instituţiilor sau autorităţilor publice aflate în subordinea aceluiaşi ordonator de credite, având acelaşi scop, îndeplinind aceleaşi funcţii şi atribuţii, aflate la acelaşi nivel de subordonare din punct de vedere financiar, nivelul maxim al salariului de bază indemnizaţiei de încadrare se va stabili la nivelul maxim aflat în plată din cadrul tuturor acestor instituţii sau autorităţi publice subordonate.

Prin aceste texte introduse prin O.U.G. nr. 43/2016, în cadrul aplicării O.U.G. nr. 57/2015 (astfel cum a fost iniţial modificată prin O.U.G. nr. 20/2016), Guvernul a urmărit să elimine din procesul de egalizare a indemnizaţiilor, raportarea la indemnizaţiile stabilite în baza legii, prin hotărâre judecătorească.

Astfel, egalizarea indemnizaţiilor nu se mai face prin raportare la aceste indemnizaţii maxime în plată, ci doar prin raportare la indemnizaţii stabilite în actele normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti.

Pe de altă parte, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/15.12.2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 1029 din 21 decembrie 2016, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că dispoziţiile art. 31 alin. (12) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare sunt neconstituţionale.

Prin această decizie, Curtea a statuat în sensul că pentru respectarea principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare, prevăzut de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, corespunzător fiecărei funcţii, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătoreşti şi să fie acelaşi pentru tot personalul salarizat potrivit dispoziţiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiaşi categorii profesionale, respectiv familii ocupaţionale prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Curtea Constituţională a concluzionat în sensul că, efectul neconstituţionalităţii art. 31 alin. (12) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2016), este acela că "nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare", la care se face egalizarea prevăzută de art. 31 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016), trebuie să includă şi drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti. Aşadar, personalul care beneficiază de aceleaşi condiţii trebuie să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul aceleiaşi categorii profesionale şi familii ocupaţionale, indiferent de instituţie sau autoritate publică.

Astfel, potrivit Deciziei Curţii Constituţionale arătate mai sus, în cadrul aceleiaşi categorii profesionale şi familii ocupaţionale nu poate exista o salarizare diferită, raportată la mai multe valori sectoriale, diferenţele de salarizare rezultând exclusiv din coeficienţii de multiplicare specifici fiecărei funcţii şi grad.

De asemenea, se constată din hotărârile judecătoreşti depuse la dosar că alte persoane ce exercită funcţia în aceleaşi condiţii au obţinut o hotărâre definitivă pentru acordarea salariului maxim aflat în plată. Susţinerile recurentei-pârâte că aceste hotărâri judecătoreşti sunt opozabile doar între părţi sunt nefondate faţă de Decizia CCR nr. 749/2016 anterior indicată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Direcţia de Investigarea a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., L., Q. împotriva sentinţei civile nr. 1392 din 13 iulie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează, în parte, sentinţa recurată şi, în rejudecare:

Admite acţiunea.

Anulează în parte art. 1 din Ordinul nr. 629/4.12.2019, emis de către pârâta DIICOT cu privire la reclamanţii care au declarat recurs.

Obligă pârâta să emită un nou ordin pentru reclamanţii care au declarat recurs, prin care salarizarea acestora să se realizeze după cum urmează:

În perioada 9.04.2015-30.11.2015 având în vedere valoarea de referinţă sectorială de 440,16 RON:

În perioada 1.12.2015-30.11.2016, având în vedere valoarea de referinţă sectorială de 484,18 RON.

Obligă pârâta să achite reclamanţilor care au declarat recurs, diferenţa de drepturi salariale rezultată, actualizată cu indicele de inflaţie, precum şi dobânda legală calculată la diferenţa de drepturi salariale de la data scadenţei fiecărei obligaţii, respectiv pentru perioada 9.04.2015-30.11.2016.

Respinge recursul declarat de pârâta Direcţia de Investigarea a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 29 februarie 2024.