Judicial transfer denial as discriminatory treatment based on parental leave status

Şedinţa publică din data de 4 martie 2025

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul contestaţiei deduse judecăţii

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 27 iunie 2024, contestatoarea A. a solicitat:

- anularea Hotărârii secţiei de Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 771/14.05.2022;

- obligarea pârâtului la emiterea unei hotărâri prin care să admită cererea de transfer a reclamantei, de la Judecătoria Constanţa la una din următoarele judecătorii: Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti,

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentei cauze.

În motivarea contestaţiei, contestatoarea a arătat că motivele ce stau la baza solicitării de transfer sunt de natură personală, respectiv a arătat că locuieşte în Bucureşti din anul 2011, când am început Facultatea de Drept din cadrul Universităţii din Bucureşti, unde şi-a întemeiat o familie şi are în proprietate o locuinţă. De asemenea, locul de muncă al soţului săi se află în Bucureşti. În ianuarie 2024 s-a născut fiica sa, iar în Bucureşti beneficiază de ajutorul familiei extinse în creşterea copilului, astfel că s-ar putea întoarce de îndată la serviciu în măsura în care va primi transferul la oricare din instanţele din Bucureşti.

Cererea de transfer formulată în prima etapă a sesiunii de transfer a fost respinsă prin hotărârea contestată prin prezenta, fiind admisă cererea de transfer formulată B., C. şi D., având în vedere situaţia personală a acestora, reţinându-se că este necesară prezenta acestora alături de familie, precum dificultatea efectuării unei navete pe ruta Constanţa-Bucureşti.

Contestatoarea a apreciat că prin modalitatea de soluţionare a cererii sale de transfer, secţia pentru Judecători a CSM a exercitat dreptul de apreciere cu încălcarea competentelor prevăzute de lege cu încălcarea drepturilor sale legitime, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004 care reglementează "excesul de putere" .

Astfel, a arătat că cererea sa de transfer a fost analizată într-o manieră cu totul diferită în raport de cererile judecătorilor B., C. D., în condiţiile în care avea o vechime mai mare în magistratură şi în instanţă, precum o situaţie medicală şi familială diferită, toate acestea impunând determinarea cererii sale de transfer preferabile pe baza criteriilor prevăzute de art. 192 lit. d), e), h), i) şi j) din Legea 303/2004.

Totodată, a susţinut că este căsătorită şi are domiciliul în Bucureşti, alături de soţul său şi fiica sa E., conform documentelor ataşate, spre deosebire de judecătorii B., C. şi D.. Dintre aceştia numai doamna judecător B. este căsătorită, fără ca vreunul dintre ei să aibă copii.

De asemenea, spre deosebire de judecătorii B., C. D., deţine o locuinţă în Bucureşti, fiind astfel în mod cert oportun transferul său, având în vedere că nu ar implica decontarea unei chirii substanţiale lunare din bugetul public.

Efectuarea unei navete de aproximativ 220 km şi imposibilitatea de a avea o viaţă de familie normală din cauza distanţei reprezintă un stil de viaţa foarte greu de urmat pe termen lung si foarte puţin compatibil cu ideea de "resursă umană bine gestionată

A apreciat că prin hotărârea contestată nu a fost analizată în mod obiectiv situaţia sa, argumentele oferite în motivarea hotărârii contestate nefiind relevante, atât timp cât se referă doar la date statistice, la situaţia judecătorilor stagiari din cadrul Judecătoriei Constanţa, fără legătură cu argumentele de ordin personal profesional invocate, nefiind motivată în concret soluţia de respingere a cererii sale de transfer, ca urmare a admiterii transferului judecătorilor B., C. D., cu atât mai mult cu cât a invocat motive de natură personală, respectiv situaţia familială şi imposibilitatea efectuării navetei pe ruta Constanta-Bucureşti, iar intimata a reţinut ca motiv de transfer în privinţa judecătorilor B., C. si D. tocmai motivele personale ale acestora şi imposibilitatea efectuării navetei, fără a motiva în vreun fel de ce motivele personale invocate şi aceeaşi navetă efectuată, coroborate cu vechimea sa semnificativ mai mare nu conduc la admiterea similară a cererii.

Intimata a reţinut numai în cazul judecătorilor B., C. şi D. că se impune transferul acestora pentru ca aceştia să fie aproape de familie şi să nu mai efectueze o navetă dificilă, deşi invocase aceeaşi situaţie personală, soţul său fiind tot în Bucureşti şi ea efectuând aceeaşi navetă, având în plus faţă de cei 3 o vechime în profesie semnificativ mai mare.

Mai mult decât atât, intimata a susţinut în cuprinsul hotărârii contestate că ar fi neoportună vacantarea postului ocupat de către contestatoare, în ciuda faptului că nu este titulara unui complet de judecată, fiind în concediu de creştere copil, spre deosebire de judecătorii B., C. si D., transferarea acestora din urmă fiind în mod evident neoportună, câtă vreme a condus la desfiinţarea completurilor acestora şi preluarea dosarelor acestora de către ceilalţi colegi judecători, ceea ce nu s-ar fi întâmplat în cazul transferului său.

Toate aceste aspecte, omise în cazul său, conduc la concluzia că intimata nu a recurs la o analiză comparativă a cererilor de transfer de la Judecătoria Constanţa, iar modalitatea de examinare a cererilor denotă o aplicare inegală şi inconsecventă a criteriilor prevăzute de lege, motiv pentru care soluţia de respingere a cererii dispusă de Consiliul Superior al Magistraturii s-a făcut cu greşita aplicare a legii cu exces de putere.

Prin hotărârea contestată nu s-a dat eficienţă criteriilor prevăzute de lege, intimata nu a analizat toate motivele cererii de transfer nu a putut să demonstreze că interesul public este în sensul respingerii cererii de transfer analizate. Fără a nega dreptul de apreciere al intimatului, este evident că acest drept nu echivalează cu posibilitatea de a acţiona fără justificări legale, exercitarea acestui drept fiind supusă principiului proporţionalităţii care impune respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea este obligată să îl apere şi drepturile sau interesele legitime rezonabile ale reclamantei.

De asemenea, faptul că doamna judecător B. era delegată la Judecătoria Sectorului 1 la momentul soluţionării cererii de transfer nu justifică transferul acesteia cu prioritate faţă de contestatoare, delegarea la o altă instanţă nefiind un criteriu în evaluarea comparativă a două cereri de transfer conform art. 192 din Legea 303/2004.

Hotărârile secţiei pentru Judecători trebuie să cuprindă o analiză separată a fiecărui criteriu regulamentar în parte şi temeiurile pentru care s-a considerat că nu se impune transferul contestatoarei.

Hotărârea contestată nu conţine o motivare sau considerente de orice fel cu privire la motivele personale/familiale invocate în cerere.

Simpla evocare a criteriilor regulamentare nu satisface obligaţia de motivare a refuzului nici nu permite părţii în cauză, dar nici instanţei de judecată, înţelegerea raţionamentului adoptat de autoritate, prin care se refuză transferul.

În motivarea hotărârii contestate nu s-a ţinut cont de motivele de ordin personal invocate de contestatoare, circumscrise unor criterii prevăzute de lege (domiciliul solicitantului; distanţa dintre domiciliul şi sediul instanţei sau parchetului la care funcţionează judecătorul ori procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia; starea de sănătate şi situaţia familială), criterii care, de altfel, ar fi trebuit analizate coroborat cu cele mai sus evidenţiate.

Or, împrejurarea că intimatul Consiliul Superior al Magistraturii beneficiază de o marjă largă de apreciere în emiterea unor astfel de acte cum este cel atacat în cauză nu poate conduce la concluzia că puterea decizională a instituţiei se poate manifesta independent de criteriile obiective sau de considerente de oportunitate, întrucât o astfel de hotărâre ar avea un caracter arbitrar.

Aşadar, motivul de nelegalitate a hotărârii contestate îl reprezintă încălcarea dispoziţiilor legale sub aspectul motivării şi al analizării obiective a tuturor criteriilor reglementate, în condiţiile în care respectiva normă juridică impune, fără echivoc, în analiza unei cereri de transfer, prin sintagma "se au în vedere următoarele criterii... " menţinerea unui just echilibru între criteriile de ordin obiectiv, referitoare la situaţia instanţelor/parchetelor implicate într-o procedură de transfer, criteriile de ordin personal ale solicitantului, ceea ce impune, ca şi premisă, analiza tuturor motivelor invocate în susţinerea unei cereri de transfer.

Pe de altă parte, discriminarea operată de către secţia pentru judecători se obiectivează prin împrejurarea că, independent de îndeplinirea criteriilor prevăzute de lege de către reclamantă, s-a aprobat transferul unei persoane fără o situaţie personală care să justifice transferul.

La data de 24.07.2024, contestatoarea a depus la dosar precizările care vizează în mod concret hotărârea prin care a fost admis transferul numitului C., aceasta nefiind publicată încă la momentul formulării contestaţiei.

Astfel, în hotărârea privind transferul numitului C. intimata susţine că cererea acestuia este prioritară în vedere admiterii, având în vedere vechimea acestuia, precum situaţia familială, în ciuda faptului că avea o vechime mai mare decât acesta, respectiv 7 ani 3 luni în funcţia de judecător, faţă de 6 ani 3 luni în funcţia de judecător, precum 3 ani 6 luni vechime în cadrul Judecătoriei Constanţa, faţă de 2 ani 11 luni în cadrul Judecătoriei Constanţa. În ceea ce priveşte situaţia familială a numitului C., deşi aceasta nu este detaliată, acesta nu este căsătorit şi nu are copii, spre deosebire de contestatoare, iar acesta este originar din Constanta, unde se află familia sa, astfel că este greu de crezut în acest context că numitul C. avea o situaţie familială ce impunea transferul său cu prioritate, însă se impune din nou să i se pună în vedere intimatei să depună documentaţia aferentă cererii de transfer a numitului C. pentru ca instanţa să poată determina dacă motivele personale invocate de acesta sunt în mod indubitabil mai presante decât cele invocate de contestatoare.

2. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea contestaţiei, arătând, în esenţă, că, în mod corect, secţia pentru judecători a apreciat că, în acea etapă a sesiunii de transferuri, nu era oportună admiterea cererii de transfer a reclamantei. având în vedere deficitul de personal cu care se confrunta Judecătoria Constanţa. cauzat de numărul posturilor vacante şi temporar vacante, în contextul fluctuaţiei de personal, sens în care a considerat că se impunea respingerea cererii de transfer.

3. Soluţia Înaltei Curţi

Examinând contestaţia formulată de petenta A. împotriva nr. Hotărârii 771 din 14 mai 2024 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători, Înalta Curte constată că este fondată, urmând a dispune anularea acesteia şi obligarea intimatei să procedeze la transferul petentei de la Judecătoria Constanţa la Judecătoria Sectorului 1, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Constată Înalta Curte că petenta F., judecător la Judecătoria Constanţa, a formulat o cerere de transfer la Judecătoriile 1, 2, 3, 4, 5 sau 6 Bucureşti.

Prin Hotărârea nr. 771/14 mai 2024 Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru Judecători a respins cererea formulată de petenta A..

În cuprinsul acestei hotărâri s-a reţinut că doamna judecător A. are gradul profesional de judecătorie, o vechime de 7 ani şi 3 luni în funcţia de judecător şi o vechime de 3 ani şi 6 luni la instanţă.

Evidenţiind situaţia posturilor la instanţele implicate în transfer, se arată că la Judecătoria Constanţa, instanţa de la care s-a solicitat transferul, dintre cele 56 de posturi de judecător prevăzute în schema de personal, sunt ocupate 47 de posturi {41 de posturi efectiv ocupate), fiind vacante 9 posturi. De asemenea, 6 posturi sunt temporar vacante, 2 judecători fiind în concediu de creştere a copilului în vârstă de

După evidenţierea datelor privind situaţia posturilor ocupate şi vacante, precum şi a încărcăturii la toate instanţele implicate în transfer, intimata a arătat că Judecătoria Constanţa, Judecătoriile Sectoarelor 1, 4 şi 6 Bucureşti şi Curtea de Apel Constanţa au transmis avize şi punct de vedere nefavorabile transferului. Judecătoriile Sectoarelor 2, 3 şi 5 Bucureşti au emis avize favorabile, iar Curtea de Apel Bucureşti a transmis punct de vedere favorabil pentru transferul la Judecătoriile Sectoarelor 2, 3 şi 5 Bucureşti şi nefavorabil pentru transferul la Judecătoriile Sectoarelor 1,4 şi 6 Bucureşti.

În motivarea avizului nefavorabil, preşedintele Judecătoriei Constanţa a arătat că această instanţă are o schemă de 56 de posturi, din care, în prezent, sunt ocupate în mod efectiv 39 de posturi - 33 In, secţia civilă (din care 4 sunt ocupate de judecători stagiari care şi-au început activitatea la data de 01.04.2024) şi 6 în secţia penală. S-a mai precizat că, dintre cele 39 de posturi de judecător efectiv ocupate în cadrul Judecătoriei Constanţa, numai 35 sunt ale unor judecători definitivi. Dintre cei 35 de judecători definitivi care activează efectiv la Judecătoria Constanţa, 7 judecători şi-au exprimat intenţia de a promova la Tribunalul Constanţa la următorul concurs de promovare efectivă în funcţie de execuţie, aspect care ar determina revenirea instanţei la situaţia dificilă a unui grad de ocupare de 50%, respectiv 28 de judecători, în aceste condiţii, se apreciază că admiterea prezentei cereri de transfer ar afecta în mod semnificativ activitatea Judecătoriei Constanţa.

Curtea de Apel Constanţa a transmis punct de vedere nefavorabil transferului, motivat de situaţia posturilor vacante la Judecătoria Constanţa şi încărcătura pe judecător înregistrată la această instanţă.

Judecătoriile Sectoarelor 1, 4 şi 6 Bucureşti au emis avize nefavorabile, având în vedere faptul că doamna judecător se află în concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la doi ani, până la începutul anului 2026, iar, la acest moment, aceste instanţe au nevoie de judecători care să funcţioneze efectiv în cadrul acestora, raportat la volumul foarte mare de activitate şi la lipsa acută a personalului judecătoresc.

În motivarea avizului favorabil, preşedintele Judecătoriei Sector 2 Bucureşti a precizat că buna funcţionare a instanţei este afectată din cauza numărului de posturi temporar vacante, iar efortul constant depus de conducerea şi colectivul instanţei pentru creşterea şi stabilizarea indicatorilor de eficienţă a activităţii instanţei nu poate suplini lipsa unui post de judecător temporar vacant. S-a mai menţionat faptul că, urmare a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 129/2021, respectiv ca urmare a modificării Legii nr. 213/2015 prin O.U.G. nr. 102/2021, în cursul anului 2023, pe rolul instanţei au fost înregistrate un număr semnificativ de dosare mai ridicat decât cel înregistrat în cursul anilor precedenţi. Astfel, în urma adoptării O.U.G. nr. 102/2021 privind modificarea şi completarea Legii nr. 213/2015, Judecătoria Sector 2 Bucureşti a dobândit competenţă teritorială exclusivă la nivelul întregii ţări, atât în ceea ce priveşte soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva deciziilor emise de către Fondul de Garantare a Asiguraţilor, cât şi în ceea ce priveşte alte pretenţii, situate sub plafonul de 200.000 RON. Astfel, în cursul perioadei 2022-2023 s-au înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti un număr semnificativ de ridicat de litigii în care Fondul de Garantare a Asiguraţilor are calitatea de pârât.

Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a avizat favorabil cererea de transfer formulată de doamna judecător A., precizând că această instanţă s-a confruntat, începând cu anul 2022, cu o fluctuaţie masivă de personal în rândul judecătorilor, la acest moment fiind delegaţi din cadrul instanţei un număr de 7 judecători, iar un număr de 8 judecători sunt detaşaţi, un număr de 3 completuri fiind rulate de judecătorii secţiei civile, conducând astfel la o creştere substanţială a volumului de activitate.

De asemenea, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a avizat favorabil cererea de transfer, considerându-se oportună admiterea acesteia având în vedere volumul mare de activitate înregistrat la această instanţă.

Preşedintele Curţii de Apel Bucureşti a transmis un punct de vedere favorabil pentru transferul la Judecătoriile Sectoarelor 2, 3 şi 5 Bucureşti şi nefavorabil pentru transferul la Judecătoriile Sectoarelor 1, 4 şi 6 Bucureşti, având în vedere avizele exprimate de aceste instanţe.

Secţia pentru judecători a constată că în etapa I a sesiunii de transferuri martie-mai 2024, 10 judecători de la Judecătoria Constanţa - unul dintre judecători fiind sub interdicţie potrivit prevederilor art. 63 alin. (2) din Legea nr. 303/2022, cu modificările şi completările ulterioare -au solicitat transferul la alte instanţe, dintre care 2 judecători au solicitat transferul la instanţa ierarhic superioară, respectiv Tribunalul Constanţa, iar restul la alte judecătorii, în contextul în care Judecătoria Constanţa se confruntă cu un grav deficit de personal, cauzat de numărul mare de posturi vacante şi temporar vacante, precum şi cu efectele negative ale fluctuaţiei de personal.

Faţă de situaţia dificilă de personal înregistrată la nivelul Judecătoriei Constanţa, secţia pentru judecători a apreciat că, prin măsurile dispuse în actuala sesiune de transfer, este important să nu se afecteze, pe cât posibil, gradul de ocupare efectivă a posturilor la nivelul acestei instanţe, şi să se urmărească îmbunătăţirea condiţiilor de funcţionare ale instanţei, prin facilitarea ocupării posturilor vacante şi temporar vacante.

Astfel, faţă de numărul mare de solicitări de transfer de la Judecătoria Constanţa, secţia pentru judecători apreciază că pot fi admise doar 5 dintre cererile de transfer formulate, aprobarea suplimentară a transferului unor judecători fiind de natură să amplifice deficitul de personal, cu consecinţa perturbării activităţii instanţei, urmare a necesităţii desfiinţării unor completuri de judecată, cu un efect negativ imediat constând în supraîncărcarea celorlalţi judecători, dar şi prin acordarea unor termene mai lungi, cu consecinţa afectării celerităţii soluţionării cauzelor şi, în mod indirect, a justiţiabililor.

Analizând concomitent cele 9 cereri de transfer admisibile de la Judecătoria Constanţa, în raport de motivele invocate de solicitanţi şi de criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, care nu au o ordine de prioritate şi reclamă o evaluare comparativă şi cumulativă, secţia pentru judecători apreciază că, în această etapă, se impune aprobarea solicitărilor de transfer formulate de doamna judecător G. şi doamna judecător H., de la Judecătoria Constanţa la Tribunalul Constanţa.

Referitor la departajarea cererilor de transfer către judecătorie, secţia pentru judecători a apreciat că sunt prioritare cererile de transfer formulate de domnul judecător C. şi de doamnele judecător B. şi D., în considerarea criteriului privind situaţia (fără a fi menţionate date suplimentare, sublinierea Înaltei Curţi).

Faţă de cele de mai sus, cât priveşte solicitarea formulată de doamna judecător A. privind transferul de la Judecătoria Constanţa la Judecătoriile Sectoarelor 1, 2, 3,4, 5 sau 6 Bucureşti, secţia pentru judecători a apreciat că nu este oportună vacantarea suplimentară a unui post de judecător la nivelul Judecătoriei Constanţa, acest aspect fiind de natură să conducă la un dezechilibru între interesul public privind buna funcţionare a instanţelor şi interesul personal al magistratului.

Astfel, în contextul în care legea conferă judecătorului o vocaţie la transfer, care poate fi valorificată doar în anumite condiţii care să corespundă, în egală măsură, cerinţelor sistemului judiciar pentru asigurarea premiselor unui act de justiţie de calitate, efectuat cu celeritate, secţia pentru judecători apreciază că, în contextul expus, motivele invocate de doamna judecător în susţinerea cererii nu pot prevala, la acest moment, faţă de interesele instanţei la care aceasta îşi desfăşoară activitatea, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei funcţionări şi echilibrarea volumului de muncă.

În raport de considerentele de mai sus, având în vedere şi avizele negative exprimate de Judecătoria Constanţa şi Curtea de Apel Constanţa, în contextul în care nu poate fi negat rolul deosebit de important al preşedinţilor curţilor de apel în ceea ce priveşte gestionarea resursei umane la nivelul instanţelor aflate în circumscripţie, secţia pentru judecători a respins cererea de transfer formulată de doamna judecător A..

Constată Înalta Curte că, potrivit prevederilor art. 188 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, transferul judecătorilor şi procurorilor de la o instanţă la altă instanţă sau de la un parchet la alt parchet, inclusiv la şi de la instanţele şi parchetele militare, ori la o instituţie publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul motivat al preşedintelui instanţei sau al conducătorului parchetului de unde se transferă şi unde se transferă, însoţite de punctul de vedere al preşedinţilor curţilor de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curţile de apel în circumscripţia cărora se află instanţa sau parchetul de unde se transferă şi unde se transferă.

Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, la soluţionarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanţe şi ale procurorilor la alte parchete se au în vedere următoarele criterii:

a) motivele cuprinse în avizele motivate şi punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanţei sau al parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele sau la parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei sau completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanţa sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcţia de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanţei sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secţia sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reşedinţa solicitantului;

i) distanţa dintre domiciliul sau, după caz, reşedinţa şi sediul instanţei sau al parchetului la care funcţionează judecătorul sau procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate şi situaţia familială.

Astfel cum a arătat şi intimata, prin întâmpinare, legea nu impune prevalenţa unuia sau unora din criteriile de analiză enumerate în cuprinsul art. 192 alin. (1) asupra altora, astfel că o justă analiză a cererilor de transfer trebuie să urmărească, pe de o parte, asigurarea echilibrului între interesul particular invocat de solicitanţii transferului şi interesul bunei funcţionări a instanţelor/parchetelor implicate în procedurile de transfer şi, pe de altă parte, examinarea hotărârilor emise în sesiunile de transfer punctuale trebuie să demonstreze faptul că exercitarea dreptului de apreciere al CSM asupra prevalenţei motivelor invocate în cuprinsul cererilor de transfer concurente s-a realizat într-o manieră obiectivă, caracterizată prin consecvenţă şi nu în ultimul rând prin echitate.

Particularizat cauzei de faţă, Înalta Curte constată că atât solicitarea petentei cât şi a judecătorilor C., B. şi I. reprezintă cereri de transfer concurente, atât din perspectiva instanţei de la care se solicită transferul cât şi a celor la care se solicită transferul, astfel că o analiză a indicatorilor privind gradul de încărcare şi situaţia posturilor instanţelor la care se solicită transferul este lipsită de relevanţă.

Din perspectiva celorlalte criterii prevăzute de art. 192 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, Înalta Curte constată că sunt întemeiate afirmaţiile petentei, rezultând, din economia dosarului, faptul că, la data relevantă analizării cererilor de transfer, petenta A. avea o vechime de 7 ani şi 3 luni în funcţia de judecător şi o vechime de 3 ani şi 6 luni la Judecătoria Constanţa. La aceeaşi dată, judecătorul C. avea o vechime în funcţia de judecător de 6 ani, 3 luni şi 7 zile şi o vechime la Judecătoria Constanţa de 2 ani, 11 luni şi 20 zile. O vechime inferioară este de remarcat şi în privinţa judecătoarei B. respectiv 5 ani,3 luni şi 19 zile şi 3 ani, 3 luni şi 14 zile la Judecătoria Constanţa; în fine, pentru judecătoarea D., datele reţinute de intimata CSM reflectă o vechime în funcţia de judecător de 3 ani, 10 luni şi 28 zile, din care 10 luni şi 29 zile la Judecătoria Constanţa.

Indiscutabil, datele mai sus menţionate conduc Înalta Curte la concluzia că din perspectiva dispoziţiilor art. 192 lit. d)-f) din Legea nr. 303/2022, cererea de transfer formulată de petenta A. reflectă un punctaj superior.

Un al doilea criteriu obiectiv, prevăzut de lege pentru analizarea cererilor de transfer este cel al domiciliului, rezultând din probatoriul administrat în cauză faptul că petenta domiciliază în municipiul Bucureşti, astfel că şi din perspectiva dispoziţiilor art. 192 lit. h) din Legea nr. 303/2022 cererea petentei denotă îndeplinirea unui criteriu legal prevăzut. Acest criteriu este reţinut ca fiind îndeplinit şi în privinţa cererii formulate de judecătorul B., în raport de care cererea petentei F. îndeplineşte un punctaj suplimentar, acela al vechimii în funcţie.

În egală măsură, Înalta Curte, examinând solicitările de transfer prin raportare la criteriul prevăzut de art. 192 lit. j) din Legea nr. 303/2022(starea de sănătate şi situaţia familială) constată că petenta este căsătorită şi are un copil minor, astfel că motivul pentru care se solicită transferul este apreciat de Înalta Curte ca fiind unul cât se poate de temeinic, în considerarea faptul că prezenţa petentei în localitatea de domiciliu este imperios necesară.

Comparativ, rezultă din documentaţia înaintată de intimatul CSM, faptul că domnul judecător C. a solicitat transferul la una din judecătoriile din mun. Bucureşti precizând că, deşi are domiciliul în mun. Constanţa, nu mai are rude în acea zonă, având fratele stabilit în Bucureşti şi fiind legat din punct de vedere social de oraş, inclusiv prin cercul de prieteni. În acelaşi context, din cuprinsul Hotărârii nr. 784/14.05.2024 rezultă că doamna judecător D. a invocat, ca motiv de transfer, ataşamentul profund faţă de mun. Bucureşti, dat fiind faptul că a urmat studiile universitare şi post universitare în capitală, locuieşte împreună cu partenerul său în mun. Bucureşti, urmărind să întemeieze o familie alături de partenerul de viaţă.

Fără a nega justeţea interesului personal exprimat în cererile de transfer admise de la Judecătoria Constanţa, Înalta Curte constată că solicitarea formulată de petentă prevalează, din punct de vedere al criteriului vechimii în funcţie şi al situaţiei personale şi familiale, oricăreia din cele trei cereri admise, astfel că rămâne de analizat chestiunea avizelor exprimate de instanţele implicate în procedura de transfer.

Subliniind faptul că avizele menţionate de prevederile art. 192 lit. a) din Legea nr. 303/2022 nu au caracterul unor avize conforme ci al unora consultative, astfel că nu obligă destinatarul acestora respectiv Consiliul Superior al Magistraturii la soluţionarea cererilor de transfer în sensul exprimat prin acele avize, Înalta Curte constată că avizele favorabil exprimate pentru transferurile solicitate la Judecătoria Sectorului 1(în privinţa cererilor formulate de judecătorii C., B. şi D.) evocă situaţia particularizată prin lipsa acută de personal şi volumul foarte mare de activitate, situaţie cauzată şi de numărul mare de judecători delegaţi sau detaşaţi la alte instanţe sau instituţii.

Cu titlu de particularitate, avizul favorabil exprimat pentru transferul doamnei judecător B. are în vedere şi faptul că aceasta este delegată la Judecătoria Sectorului 1.

În schimb, solicitarea formulată de petentă pentru transferul la Judecătoria Sectorului 1 a fost avizată nefavorabil, în considerarea faptului că doamna judecător se află în concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la doi ani, până la începutul anului. 2026.

Subliniind faptul că existenţa unei delegări în curs nu constituie un criteriu legal prevăzut de art. 192 din Legea nr. 303/2022 pentru aprecierea cererilor de transfer, Înalta Curte că valorificarea avizului negativ, exprimat în considerarea faptului că solicitantul cererii de transfer se află în concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la doi ani, este susceptibilă să antreneze o discriminare, prin raportare la drepturile recunoscute lucrătorilor în contextul concediul de creştere al copilului.

Relevantă, în acest sens, este Directiva 2010/18/UE a Consiliului din 8 martie 2010 de punere în aplicare a Acordului-cadru revizuit privind concediul pentru creşterea copilului, subliniind Înalta Curte faptul că prin Clauza nr. 2 a Acordului-cadru în discuţie se recunoaşte lucrătorilor, bărbaţi şi femei, dreptul individual la concediu pentru creşterea copilului, pe motiv de naştere sau de adopţie a unui copil, pentru a le da posibilitatea de a îngriji copilul respectiv până la o vârstă dată de maximum opt ani care urmează să fie stabilită de statele membre şi/sau de partenerii sociali, act unional transpus parţial în legislaţia internă.

Ceea ce este esenţial în cauză este conţinutul Clauzei nr. 5 pct. 2 din Acordul-cadru, care prevede că drepturile dobândite sau în curs de a fi dobândite de către lucrător la data la care începe concediul pentru creşterea copilului se menţin ca atare până la sfârşitul acestui concediu. La sfârşitul concediului pentru creşterea copilului se aplică aceste drepturi, inclusiv orice modificare care rezultă din legislaţia naţională, convenţiile colective şi/sau practicile naţionale.

Prin urmare, aplicarea, în concret, a dreptului unional, trebuie să conducă la recunoaşterea vocaţiei judecătorului, care se află în concediu de creştere a copilului, în aceleaşi condiţii cu judecătorii ce nu se află în această situaţie, fiind lipsită de relevanţă împrejurarea că judecătorul nu se află efectiv în activitate, pentru că numai astfel poate fi dată eficienţă Acordului-cadru revizuit privind concediul pentru creşterea copilului.

Dispoziţiile citate din Acordul-cadru ce face obiectul Directivei 2010/18/UE au un conţinut necondiţionat şi suficient de precis pentru a putea fi invocate de un particular şi aplicate ca atare de instanţă, conform unei jurisprudenţe constante în acest sens (exemplificativă fiind Hotărârea din 16 iulie 2009, J., C 537/07, EU:C:2009:462, punctul 36).

Prin urmare, avizarea nefavorabilă a cererii de transfer formulate de judecătorul/procurorul ce nu se află efectiv în activitate ci în concediu pentru creşterea copilului nu poate constitui în sine un temei pentru respingerea unei atare cereri.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022, va admite contestaţia petentei, cu consecinţa anulării Hotărârii nr. 771/14.05.2024 şi admiterii cererii de transfer formulate de petentă la Judecătoria Sectorului 1.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia formulată de contestatoarea A..

Anulează Hotărârea nr. 771 din 14 mai 2024 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători.

Admite cererea contestatoarei A. de transfer de la Judecătoria Constanţa la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 4 martie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.