Appeal over pension levy fails; inadmissible challenge to mandatory health contribution upheld

Şedinţa publică din data de 28 februarie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Casa Naţională de Pensii Publice, Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, Casa Judeţeană de Pensii Ilfov, Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale, au formulat cerere de chemare în judecată, solicitând ca prin hotărârea pe care o va pronunţa instanţa să dispună:

- constatarea nulitaţii absolute parţiale a dispoziţiilor art. XXIV din O.U.G. nr. 130/2021, pct. 2, pct. 11, pct. 12, pct. 13, pct. 14, pct. 16, pct. 17, pct. 18 alin. (1) şi XXV, privitor la pensile magistraţilor, (judecători şi procurori), magistraţi asistenţi la ICCJ, magistraţi asistenţi la Curtea Constituţională, judecători la Curtea Constituţională, consilieri de conturi din cadrul Curţii de Conturi;

- obligarea paratei principale sa restituie sumele reţinute cu titlu de contribuţii la asigurări sociale, cu începere de la 01.01.2022 pana la acoperirea integrala a prejudiciului;

- obligarea paratului Guvernul României sa emită un act administrativ prin care sa dispună sistarea reţinerilor din pensile reclamanţilor a contribuţiilor sociale de sănătate în cuantum de 10% din sumele ce depăşesc cuantumul de 4.000 RON din pensie;

- obligarea pârâtelor, casele de pensii, pentru fiecare reclamant, sa anuleze măsura micşorării pensiilor aflate în plata, urmând ca fiecare reclamant sa revină la cuantumul pensiei avute la data reducerii acesteia în baza dispoziţiilor O.U.G. nr. 130/2021;

- obligarea la cheltuieli de judecată.

De asemenea, în condiţiile art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, coroborat cu dispoziţiile art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004, reclamanţii au solicitat sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor din O.U.G. nr. 130/2021, art. XXIV pct. 2-11,12,13,14, 16,17,18) şi art. XXV, prin care s-au introdus contribuţiile sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii, pentru partea care depăşeşte suma lunara de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, afectând astfel pensiile magistraţilor.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 2237/2022 din 29 noiembrie 2022, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Casa Naţională de Pensii Publice şi a respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Pensii Publice pentru lipsa calităţii procesuale pasive, a admis excepţia inadmisibilităţii cererii, a respins cererea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Casa Naţională de Pensii Publice, Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, Casa Judeţeană de Pensii Ilfov, Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale, ca fiind inadmisibilă.

Totodată, a respins cererea reclamanţilor de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor O.U.G. nr. 130/2021, privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, art. XXIV pct. 2-11, 12, 13, 14, 16, 17, 18 şi art. XXV, ca fiind inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. au declarat recurs, cu privire la "respingerea cererii reclamanţilor de sesizare a Curţii Constituţionale, cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor O.U.G. nr. 130/2021 privind unele masuri fiscal- bugetare, prorogarea unor termene, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, art. XXIV pct. 2-11, 12, 13, 14, 16, 17, 18 şi art. XXV, ca fiind inadmisibilă" solicitând admiterea recursului, casarea măsurii privind respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale şi trimiterea cauzei spre corectă soluţionare instanţei de fond în condiţiile art. 497 C. proc. civ.

Recurenţii au solicitat sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor din O.U.G. nr. 130/2021, art. XXIV pct. 2-11,12,13,14,16,17,18) şi XXV prin care s-au introdus contribuţiile sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii, pentru partea care depăşeşte suma lunara de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, afectând astfel pensiile magistraţilor.

În opinia recurenţilor dispoziţiile introduse prin O.U.G. nr. 130/2021 art. XXV pct. 2, 11,12,13,14,16,17 18 şi art. XXV cu privire la intrarea în vigoare încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin3 şi 5, art. art. 115 alin. (4) şi (6), art. 147 alin. (4), art. 44 alin. (1)-(2), art. 47 alin. (2), art. 61 alin. (1), art. 124 alin. (3), art. 138 alin. (1) şi alin. (2),art. 139 alin. (1) din Constituţie.

Analizând O.U.G. nr. 130/2021 se constată, în mod evident, faptul că Guvernul a emis actul normativ fără a avea în vedere deciziile anterioare ale Curţii Constituţionale, încălcând disp. art. 147 alin. (4) din Legea Fundamentală.

Concluzia care se desprinde este că ordonanţele guvernamentale trebuie să devină instrument de adoptare a unor acte normative cu valoare de lege, care reglementează numai situaţii justificat extraordinare, păstrând caracterul de excepţie a acestora şi, în acelaşi timp, să nu se substituie Parlamentului în funcţia sa legislativa, regula fiind că acesta din urma este "unica autoritate legislativă a ţării".(L.)

În condiţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie, ordonanţele de urgenţă emise de Guvern nu pot afecta îndatoririle prevăzute de legea fundamentală.

Înţelegerea corespunzătoare a noţiunilor de drepturi, libertăţi şi îndatoriri prevăzute de art. 115 alin. (6) din Constituţie delimitează clar sistemul fiscal, care este componenta de venituri a Bugetului Public Naţional şi interzice modificarea acestuia prin ordonanţe de urgenţă. România are legi clare cu privire la Bugetul Public Naţional, care arată că rectificarea bugetară se face prin lege de rectificare- lege care modifică cursul exerciţiului bugetar, respectiv legea bugetară anuală. (M. O.U.G. nr. 130/2021, publicată în M.Of. nr. 1202/18.12.2021, respectiv pusa în aplicare începând cu data de 01.01.2022, care a modificat şi completat Legea nr. 227/2015, a instituit plata obligatorie a contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul cu contribuţie de 10% din partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, afectând major pensiile de serviciu.

Prin această ordonanţă s-a modificat şi completat Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, lege organică, devenind obligatorii contribuţiile de asigurări de sănătate pentru veniturile din pensii, pentru partea ce depăşeşte cuantumul de 4.000 RON, introducând art. 155 alin. l lit. a)/1 din Codul fiscal prin art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 şi art. 1573 privind "baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează veniturile prevăzute la art. 155 alin. (1) lit. a)/1, fără a se face distincţie între pensiile contributive şi pensiile de serviciu şi fără a se avea în vedere că asupra componentei constituţionale contributivă din pensiile de serviciu nu se pot aplica taxe care să producă reducerea acesteia decât încălcând jurisprudenţa dispoziţiilor constituţionale şi legilor organice care stau la baza constituirii acestora.

Noua sarcină fiscală impusă prin O.U.G. nr. 130/2021 asupra pensiilor speciale compuse dintr-o cotă contributivă, care se suportă din bugetul asigurărilor de stat şi un supliment suportat de bugetul de stat, afectează în mod direct partea contributivă, impunând restituirea la bugetul asigurărilor de stat a unei cote de 10%,1a care se adaugă o cota de 10% din pensia suplimentară, afectând cuantumul pensiilor magistraţilor, protejate constituţional, încălcând nu numai dispoziţiile legilor speciale, jurisprudenţa CCR, cât şi dispoziţiile drepturilor câştigate, cu afectarea unui" interes patrimonial ce intră în sfera de protecţie a art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie(...) atât sub aspectul părţii contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor de stat) cât şi sub aspectul părţii necontributive (care se suportă de la bugetul de stat)"(dec. nr. 29 din 12.12.2011 a ÎCCJ publicată în M.Of nr. 925/27.12.2011).

O.U.G. nr. 130/2021 încalcă în mod evident, atrăgând nulitatea dispoziţiilor sale, dispoziţiile din legile organice nr. 303/2004, nr. 47/1992 şi nr. 94/1992 fiind în vigoare.

Mai mult decât atât fiind un act normativ care modifică un element structural la statutului magistraţilor (dreptul acestora la pensie stabilită în baza art. 82 şi urm. din Legea nr. 303/2004, ordonanţa nu putea fi adoptată în lipsa avizului Consiliului Superior al Magistraturii, conform Dec. CCR nr. 3/2014, dispoziţiile sale fiind nelegale.

Pentru a analiza legalitatea şi constituţionalitatea sarcinii fiscale instituite prin O.U.G. nr. 130/2021, care a modificat şi completat Legea nr. 227/2015 este necesara determinarea naturii juridice a taxei pe veniturile din pensii şi indemnizaţii pentru limită de vârstă şi identificarea distincţiilor dintre cele două tipuri de sarcini fiscale: impozite şi taxe, întrucât prin modul de reglementare se creează confuzii între cele două noţiuni. Din examinarea termenilor utilizaţi în art. 2 alin. (1) pct. 29, respectiv pct. 40 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, rezultă că impozitul este definit ca fiind "prelevarea obligatorie, fără contraprestaţie şi nerambrsabilă efectuată de către administraţia publică pentru satisfacerea necesităţilor de interes general" în timp ce taxa reprezintă "suma plătită de o persoană fizică sau juridică, de regulă, pentru serviciile prestate acesteia de către un agent economic, o instituţie publică sau un serviciu public ". (Dec. nr. 900/15.12.2020 CCR pct. 5).

Prin Decizia nr. 873/2010 Curtea statuează, printre altele "independenţa justiţiei include securitatea financiară a magistraţilor, care presupune şi asigurarea unei garanţii sociale, cum este pensia de serviciu a magistraţilor" şi "principiul independentei justiţiei apără pensia de serviciu a magistraţilor ca parte integrantă a stabilităţii financiare a acestora, în aceeaşi măsură cu care apară celelalte garanţii ale acestui principiu."

În aceste condiţii dispoziţiile O.U.G. nr. 130/2021 privind aplicarea unei taxe, reprezentată de o nouă asigurare de sănătate în cuantum de 10% pentru pensiile care depăşesc 4.000 RON, apare ca o încălcare a componentei contributive a pensiei, având în vedere faptul că nu s-a prevăzut deducerea acesteia din obligaţia de plată, încălcându-se atât dispoziţiile practicii constituţionale, cât şi sfera de protecţie constituţională a pensiilor speciale reglementate de Legea nr. 303/2004, Legea nr. 47/1992 şi Legea nr. 94/1992.

Prin aplicarea acestei taxe, se încearcă o dublă impunere, chiar dacă obligaţiile privind asigurările de sănătate s-au achitat în timpul exercitării funcţiei, au fost avute în vedere la stabilirea pensiei, respectiv componenta contributivă, pensionarii cu pensii speciale fiind în acest mod obligaţi să achite pentru a doua oară taxe, care presupun, conform definiţiei anterioare prestarea unor servicii deja achitate, deşi cele 3 legi organice menţionate creează un cadru legislativ, analizat în jurisprudenţa sa atât de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cât şi de Curtea Constituţională.

Încălcându-se şi dispoziţiile Declaraţiei cu privire la Principiile de Independenţă a Justiţiei, adoptată la Conferinţa Preşedinţilor de Instanţe Supreme din Europa Centrala şi de Est, 2015 şi Avizul nr. 21(2018) al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni (CGE), prin aplicarea acestei taxe, venitul rezultat va fi mult inferior remuneraţiei primite în perioada de activitate, afectând în mod substanţial cuantumul pensiei, afectând componenta constituţională, situaţie total nelegală, care goleşte de conţinut însăşi noţiunea de pensie de serviciu a magistraţilor şi scopul pentru care aceasta a fost stabilită.

Astfel fiind, recurenţii-reclamanţi consideră că sunt vătămaţi în drepturile şi interesele lor legitime prin modificările legislative aduse de O.U.G. nr. 130/2021.

În susţinerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară, precum şi decizii pronunţate de Curtea Constituţională.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii Guvernul României, Casa Naţională de Pensii Publice, Casa Judeţeană de Pensii Ilfov şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

În ceea ce priveşte respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, "(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi, sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale".

Din interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 29 alin. (1), (2) şi (3) al Legii nr. 47/1992 rezultă că pentru sesizarea Curţii constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate trebuie îndeplinite următoarele condiţii, în mod cumulativ:

- excepţia să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial;

- excepţia să aibă ca obiect neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;

- norma vizată de excepţie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei şi să nu fi fost constată ca fiind neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Condiţia relevanţei excepţiei, care impune ca normele criticate să aibă incidenţă în soluţionarea cauzei respective, nu trebuie analizată în abstracto şi dedusă din orice fel de tangenţă a prevederilor legale în discuţie cu litigiul aflat pe rolul instanţei.

Astfel se impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepţiei de neconstituţionalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual şi a stadiului concret în care se află litigiul.

Înalta Curte constată că înainte de a sesiza Curtea Constituţională, instanţa trebuie să analizeze dacă excepţia îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege, printre acestea regăsindu-se şi condiţia ca dispoziţia din lege sau ordonanţă criticată pe motiv de neconstituţionalitate, să aibă legătură cu soluţionarea cauzei.

Analizând această condiţie de admisibilitate, instanţa de fond motivat şi argumentat a apreciat că această condiţie nu este îndeplinită în cauză.

Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod temeinic şi legal a reţinut că potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale: "o excepţie de neconstituţionalitate ridicată într-o acţiune ab initio inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă în condiţiile în care nu sunt contestate chiar dispoziţiile legale care determină o atare soluţie în privinţa cauzei în care a fost ridicată excepţia. (...) Aceasta, deoarece indiferent de soluţia pronunţată de Curtea Constituţională referitor la excepţia de neconstituţionalitate ridicată într-o cauză ab initio inadmisibilă, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o astfel de cauză ." (Decizia nr. 203/2012; Decizia nr. 715/2016, Decizia nr. 244/2017).

Astfel fiind, având în vedere caracterul inadmisibil al cererii de chemare în judecată, instanţa de fond, prin raportare la art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992,în mod corect a reţinut că şi cererea de sesizare a instanţei de control constituţional cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor O.U.G. nr. 130/2021, privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, art. XXIV pct. 2-11, 12, 13, 14, 16, 17, 18 şi art. XXV, este inadmisibilă.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurenţilor sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. împotriva sentinţei civile nr. 2237/2022 din 29 noiembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 28 februarie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.