Swedish theft sentence recognized and executable in Romania; convicted person's appeal dismissed as unfounded

Şedinţa publică din data de 30 aprilie 2025

Deliberând asupra apelului formulat de persoana condamnată A., în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 11/CC din 15.04.2025 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 172 alin. (3) cu referire la art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală şi a fost recunoscută în partea referitoare la persoana condamnată A., hotărârea nr. B 1110-23 pronunţată la data de 22 decembrie 2023 de către Tribunalul de Primă Instanţă Skelleftea, precum şi hotărârea nr. B 199-22, pronunţată de la data de 29 februarie 2024 de către Curtea de Apel For Ovre Norrland, Regatul Suediei.

În temeiul art. 172 alin. (7) cu referire la art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus executarea într-un penitenciar din România a pedepsei de un an şi 8 luni închisoare (605 zile închisoare, potrivit Certificatului emis la data de 15 octombrie 2024), aplicate persoanei condamnate A. , prin hotărârea nr. B 1110-23 pronunţată la data de 22 decembrie 2023 de către Tribunalul de Primă Instanţă Skelleftea, modificată prin hotărârea nr. B 199-22, pronunţată de la data de 29 februarie 2024 de către Curtea de Apel For Ovre Norrland.

S-a dedus din pedeapsa de un an şi 8 luni închisoare (605 zile închisoare) aplicată persoanei condamnate A., perioada pedepsei privative de libertate deja executate, de 171 zile, începând cu data de 5 septembrie 2023 până la data de 22 februarie 2024 inclusiv.

Potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, cheltuielile judiciare avansate de statul român de executare în cauză au rămas în sarcina statului român.

Onorariul avocatului desemnat din oficiu, în sumă de 636 RON, s-a dispus a se plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a dispune această soluţie, prima instanţă a precizat că, prin cererea înregistrată sub nr. x/2025 din 29 ianuarie 2025, procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureş a solicitat respingerea, în baza art. 172 din Legea nr. 302/2004 republicată, a cererii de recunoaştere şi executare în România a hotărârii din 22 decembrie 2023 pronunţate în cauza nr. B 1110-23 a Tribunalului de Primă Instanţă Skelleftea, definitivă prin hotărârea din 29 februarie 2024 pronunţată în cauza nr. B 199-22 a Curţii de Apel For Ovre Norrland, prin care A. a fost condamnat la pedeapsa de un an şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzute de cap. 9, art. 1 şi 4 din C. pen. suedez.

În motivarea sesizării, s-a arătat că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru recunoaşterea hotărârilor menţionate şi executarea într-un penitenciar din România a pedepsei aplicate persoanei condamnate A.. În acest sens, procurorul a considerat că este incident unul dintre motivele de nerecunoaştere şi de neexecutare, cu caracter facultativ, prevăzut de art. 9 alin. (1) lit. b) din Decizia-Cadru 2008/909/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 27 noiembrie 2008, lipsind scopul recunoaşterii şi executării judecătoreşti - respectiv facilitarea reabilitării persoanei condamnate, precum şi faptul că A. nu se află în prezent pe teritoriul României.

Prima instanţă, analizând condiţiile de recunoaştere şi executare a hotărârii nr. B 1110-23 pronunţate la data de 22 decembrie 2023 de Tribunalul de Primă Instanţă Skelleftea, precum şi hotărârea nr. B 199-22 pronunţată de la data de 29 februarie 2024 de Curtea de Apel For Ovre Norrland, Regatul Suediei, prin prisma actelor dosarului [însemnând în principal, certificatul nr. B 1366-23 emis la data de 15 octombrie 2024; hotărârea nr. B 1110-23 din 22 decembrie 2023 pronunţată de Tribunalul de Primă Instanţă Skelleftea, hotărârea nr. B 199-22, pronunţată de la data de 29 februarie 2024 de către Curtea de Apel For Ovre Norrland; baza de calcul de deducere, întocmită de autoritatea suedeză emitentă; procesul-verbal din 14 iunie 2024, prin care autoritatea emitentă a consemnat opoziţia persoanei condamnate să execute pedeapsa în România; procesele-verbale din 16 ianuarie 2025 (întocmit de Poliţia Rurală Sighişoara -fila x) şi din 28 ianuarie 2025 (redactat de procurorul semnatar al sesizării -filele x); extrasul după cazierul judiciar al persoanei condamnate; fişa de evidenţă a acestuia stocată în baza de date DEPABD; memoriile depuse la dosar de către persoana condamnată, susţinerile persoanei condamnate A. făcute la termenele din 3 februarie şi 21 martie 2025; informaţiile suplimentare furnizate de către autoritatea emitentă a certificatului ], a reţinut că cererea se impune a fi admisă.

Referitor la caracterul definitiv şi executoriu al hotărârii de condamnare, s-a reţinut că, prin hotărârea pronunţată în 22 decembrie 2023, în cauza nr. B 1110-23, Tribunalul de Primă Instanţă Skelleftea a dispus condamnarea lui A. la pedeapsa de un an şi 10 luni închisoare, pentru săvârşirea a cinci infracţiuni de furt calificat, prevăzute de Capitolul 8, articolul 1 şi articolul 4 din C. pen. suedez (1962:700).

Prin hotărârea din 29 februarie 2024 pronunţată în cauza nr. B 199-22, Curtea de Apel For Ovre Norrland a modificat hotărârea judecătorească a Tribunalului de Primă Instanţă, în sensul că, în cazul persoanei condamnate A., a stabilit pedeapsa cu închisoarea la un an şi 8 luni.

Potrivit menţiunilor făcute la rubrica b) a certificatului, hotărârea instanţei de apel a rămas definitivă la data de 30 septembrie 2024 şi este executorie.

În ceea ce priveşte dubla incriminare, s-a constatat că, în fapt, prin hotărârea nr. B 1110-23 pronunţată din 22 decembrie 2023, Tribunalul de Primă Instanţă Skelleftea a reţinut, în esenţă că, în timpul nopţii şi prin efracţie, B., C., D., E. şi A. au luat, în mod ilegal, împreună şi de comun acord maşini unelte cu accesorii de la şantiere de construcţii, conform celor care sunt prezentate mai jos, care au aparţinut părţilor vătămate specificate. Acest lucru a avut loc de cinci ori, în perioada începând cu data de 3 septembrie 2023 până în data de 5 septembrie 2023 inclusiv, conform celor de mai jos:

Momentul de timp al infracţiunii

Locul infracţiunii

Partea vătămata*

Valoare

Comentariu

2023-09-03 -2023-09-04

Sladgatan, municipiul Skeilefteâ

F., G.

Cel puţin circa 63.000 de coroane

Preţ nou circa 63.000 de coroane

2023-09-03 -2023-09-04

TjămvHgea 4, municipiul Skeilefteâ

H., I., J., K., L.

Cel puţin circa 235.000 de coroane

Preţ nou circa 302.000 de coroane

2023-09-03 -2023-09-04

Tjamvagen 7, municipiul Skeilefteâ

M.

M. Cel puţin circa 100.000 de coroane

Preţ nou circa 143.000 de coroane

2023-09-03 -2023-09-04

Tuba legatari I, municipiu! Skeilefteâ

N., O., P., G., Q.

Cel puţin circa 172.000 de coroane

Preţ nou circa 330.000 de coroane

2023-09-04 -2023-09-05

R., Buieâ, municipiu] Skeilefteâ

S. Ckca 150.000 de coroane

Potrivit menţiunilor făcute la rubrica b) a certificatului, hotărârea instanţei de apel a rămas definitivă la data de 30 septembrie 2024 şi este executorie.

A fost arătat că furturile au cauzat daune, cu sumele specificate, iar infracţiunile ar trebui să fie apreciate ca fiind grave întrucât faptele constituie infracţiuni de furt organizat, efectuate în mod sistematic şi, atât separat, cât şi împreună s-au referit la sume considerabile.

Autorităţile judiciare străine au reţinut că B., C., D., E. şi A. au comis faptele cu intenţia de a fura.

În raport cu această stare de fapt, Curtea de Apel Târgu-Mureş a constatat că activitatea infracţională pentru comiterea căreia a fost condamnat A. prin hotărârea nr. B 1110-23 pronunţată la data de 22 decembrie 2023 de Tribunalul de Primă Instanţă Skelleftea, modificată prin hotărârea nr. B 199-22 pronunţată de la data de 29 februarie 2024 de către Curtea de Apel For Ovre Norrlandar, ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, cinci infracţiuni de furt calificat, fiecare prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen. (pe timp de noapte şi prin efracţie), cu reţinerea art. 77 lit. a) C. pen. (de către trei sau mai multe persoane împreună). Totodată, în privinţa fiecăreia dintre cele cinci infracţiuni de furt calificat, autorul ar fi fost sancţionabil. În acest fel, s-a apreciat că îndeplinită exigenţa dublei incriminări în raport cu fiecare faptă care a format obiectul condamnării pronunţate faţă de A., în statul membru emitent.

Referitor la cetăţenia română a persoanei condamnate şi legăturile sale cu statul de executare, s-a constatat potrivit datelor existente la dosar, că A. este cetăţean român, are domiciliul în satul Seleuş, com. Daneş, nr. 297D, jud. Mureş şi că, după punerea lui în libertate în Suedia, A. a muncit o perioadă în Italia. Ulterior, din vara anului 2024 şi până în decembrie 2024, a lucrat în România, în construcţii, iar în ianuarie 2025, acesta împreună cu partenera sa de viaţă au plecat în Germania, la muncă. S-a reîntors în România ulterior datei de 31 ianuarie 2025 şi, din 3 februarie 2025, a rămas pe teritoriul ţării noastre, pentru a se prezenta la termenele fixate în prezenta cauză. Cât timp a fost plecat în străinătate, persoana condamnată a ţinut legătura cu părinţii săi. Instanţa de executare a constatat că beneficiază de sprijinul părinţilor, ambii fiind prezenţi alături de fiul lor, la şedinţele din 3 februarie şi 14 martie, iar tatăl acestuia l-a însoţit în şedinţa din 21 martie 2025. În acest context, curtea de apel a concluzionat diferit de procurorul semnatar al sesizării şi avocatul ales al persoanei condamnate, că d-l A. dispune de serioase legături familiale şi minime legături sociale pe teritoriul României. S-a apreciat că, în special legăturile familiale ale lui A. cu statul de origine sunt apte să sporească în statul membru de executare şansele de reabilitare socială a persoanei condamnate, cu sublinierea că ataşamentul şi suportul familiei sunt factori esenţiali de care depinde în mod covârşitor succesul reinserţiei sociale a celui vizat.

Referitor la consimţământul persoanei condamnate, s-a arătat că, deşi la termenul din 3 februarie 2025, A. şi-a exprimat acordul să execute în România pedeapsa de un an şi 8 luni închisoare, ulterior şi-a modificat opţiunea şi, cu prilejul dezbaterilor din 21 martie 2025 şi al memoriilor depuse la dosar, a precizat că doreşte să execute pedeapsa în Suedia, unde a plecat între timp logodnica sa. Prima instanţă a evidenţiat că, din perspectiva condiţiilor de recunoaştere şi executare în România a hotărârii de condamnare, când cel condamnat locuieşte în România, cum este cazul în speţă, exprimarea consimţământului acestuia este lipsită de importanţă, cât timp A. trăieşte în prezent pe teritoriul României, în sensul explicat în punctele 9 şi 17 din preambulul Deciziei-cadru 2009/909/JAI şi, oricum, faţă de el instanţa suedeză de condamnare a dispus expulzarea de pe teritoriul Suediei, pe timp de cinci ani.

Cât priveşte incidenţa motivelor de nerecunoaştere şi neexecutare, prin senţinţa apelată s-a considerat că, în cauză, nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată (art. 9 alin. (1) din Decizia-cadru 2008/909/JAI). Astfel:

(i) A. nu a fost condamnat definitiv şi nici nu este cercetat în România pentru faptele care au motivat condamnarea sa pe teritoriul Suediei, (ii) din datele pe care instanţa română le deţine nu rezultă că el ar fi fost condamnat definitiv într-un alt stat pentru infracţiunile care formează obiectul certificatului, (iii) A. nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicţie penală şi nu se află în categoria celor care nu răspund penal potrivit legii penale române, (iv) pedeapsa care a fost aplicată de către instanţa statului emitent nu constituie o măsură care constă în asistenţă psihiatrică sau medicală, (v) potrivit legii penale române, nu a intervenit prescripţia executării pedepsei, (vi) persoana condamnată a fost prezentă personal la judecata finalizată cu hotărârea nr. B 1110-23 din 22 decembrie 2023 a Tribunalului de Primă Instanţă Skelleftea, modificată prin Hotărârea nr. B 199-22 pronunţată în 29 februarie 2024 de către Curtea de Apel For Ovre Norrland, (vii) potrivit legii române, nu au intervenit amnistia, graţierea, dezincriminarea faptelor sau alte cazuri de stingere a pedepsei prevăzute de lege, (viii) în speţă, nu sunt incidente dispoziţiile art. 170 din Legea nr. x republicată.

În consecinţă, prima instanţă a constatat că sunt îndeplinite condiţiile speciale prevăzute de art. 172 alin. (3) cu referire la art. 167 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Instanţa română de executare a mai constatat că natura pedepsei aplicate în statul membru emitent corespunde sub aspectul denumirii şi al regimului cu pedepsele reglementate de legea penală română.

În aceeaşi ordine de idei, a subliniat că sistemul suedez, de aplicare a pedepsei de un an şi 8 luni închisoare într-un singur pas pentru cele cinci fapte componente ale pluralităţii de infracţiuni sub forma concursului, deşi nu este prevăzut de legislaţia penală română, nu vine totuşi în contradicţie cu tratamentul sancţionator prescris de art. 39 din C. pen. român, cât timp pedeapsa de un an şi 8 luni închisoare nu depăşeşte limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română şi nici durata maximă a pedepsei pe care instanţa română ar putea să o aplice lui A., dacă acesta ar fi judecat în România pentru infracţiunile de furt calificat care formează obiectul condamnării în Regatul Suediei.

În acest sens, s-a specificat că, luând în considerare maximul special prevăzut de art. 229 alin. (1) C. pen. (5 ani închisoare), precum şi dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., fără aplicarea sporului facultativ prevăzut de art. 78 alin. (1) C. pen., pedeapsa maximă rezultantă care se poate aplica în România persoanei condamnate este de 11 ani şi 8 luni închisoare.

Prin urmare, instanţa a precizat că nu a identificat niciun motiv dintre cele prevăzute de art. 166 alin. (8) din Legea nr. 302/2004 republicată, pentru a proceda la adaptarea pedepsei aplicate de către autorităţile judiciare ale statului emitent.

Totodată, având în vedere cele menţionate la rubrica i) punctul 2.2 din certificat, s-a arătat că, din pedeapsa de un an şi 8 luni închisoare se va scădea perioada pedepsei privative de libertate deja executate, de 171 zile, începând cu data de 5 septembrie 2023 până la data de 22 februarie 2024 inclusiv.

Cât priveşte susţinerile avocatului ales al persoanei condamnate, exprimate prin notele scrise depuse la dosar în 20 martie 2025, prima instanţă, în primul rând, a subliniaat că principiile recunoaşteri şi încrederii reciproce pe care este clădită Decizia-cadru 2008/909/JAI impun statului de executare regula după care recunoaşte hotărârea judecătorească transmisă în conformitate cu articolul 4 şi conform procedurii enunţate la articolul 5 şi ia toate măsurile necesare pentru executarea pedepsei. Excepţiile de la această regulă sunt de strictă interpretare. În al doilea rând, curtea a notat că principiul specific al cooperării în maniera cea mai amplă posibilă sau al eficacităţii cooperării judiciare imprimă, între altele, şi regula consultărilor, regulă consacrată de art. 9 alin. (3) din Decizia-cadrul 2008/909/JAI, potrivit căreia orice decizie de nerecunoaştere şi neexecutare a hotărârii de condamnare pronunţată într-un stat membru trebuie să fie precedată de consultări şi este luată cu titlu excepţional doar dacă aceste consultări nu au avut rezultatul scontat.

În prezenta cauză, s-a arătat că deficienţele casetei H, punctele 1 şi 3 din Certificat, constând în absenţa descrierii exprese a stării de fapt şi trimiterea formală la hotărârea de condamnare, constatate de instanţa română cu prilejul primei runde de deliberări, puteau să fie complinite de către autoritatea emitentă, prin descrierea împrejurărilor în care au fost comise infracţiunile, precum şi natura implicării persoanei condamnate. În acest sens şi în considerarea principiilor recunoaşterii şi încrederii reciproce, precum şi al eficacităţii cooperării judiciare, la termenul din 28 februarie 2025, Curtea de Apel Târgu-Mureş a declanşat consultările cu autoritatea emitentă care, în 17 martie 2025, a comunicat completările la caseta H din Certificat. S-a considerat că, prin aceste completări, care sunt conforme cu cele reţinute de Tribunalul de Primă Instanţă Skelleftea în hotărârea pronunţată în 22 decembrie 2023 în cauza nr. B 1110-23 şi care nu vin în contradicţie cu celelalte rubrici ale Certificatului sub nicio formă, nu i s-a încălcat persoanei condamnate dreptul la un proces echitabil în faţa instanţei române de executare. În aceeaşi ordine de idei, s-a considerat că persoana solicitată A., atât prin concluziile scrise ale avocatului său ales, cât şi prin concluziile orale expuse de avocatul desemnat din oficiu şi personal prin alegaţiile exprimate la termenele de judecată fixate, şi-a exercitat în mod plenar drepturile apărării.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel persoana condamnată A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 22.04.2025, sub nr. x/2025, fiind fixat aleatoriu termen la data de 30.04.2025, cu citarea apelantului şi asigurarea apărării obligatorii a acestuia.

Apelantul persoană condamnată A. a solicitat admiterea apelului şi desfiinţarea sentinţei apelate motivat, în esenţă, de faptul că Certificatul transmis nu cuprinde descrierea infracţiunilor pentru care s-a dispus condamnarea sa, iar precizările ulterioare adaugă la documentul transmis iniţial, apreciind că nu se respectă dispoziţiile legale. Totodată a susţinut că nu doreşte să execute pedeapsa pe teritoriul statului român întrucât nu are legături cu acest stat, respectiv un loc de muncă ori viaţă socială, fiind plecat în urmă cu mult timp din România.

Examinând sentinţa apelată prin prisma criticilor formulate de persoana condamnată A., precum şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază neîntemeiat apelul persoanei condamnate, pentru următoarele considerente:

Obiectul cauzei îl reprezintă recunoaşterea şi punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti de condamnare a cetăţeanului român A. la pedeapsa închisorii, pronunţată de autorităţile judiciare din Suedia, stat membru al Uniunii Europene.

În conformitate cu dispoziţiile art. 154 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, atunci când România este stat de executare, iar persoana condamnată se află pe teritoriul României, recunoaştarea şi punerea în executare a hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent sunt de competenţa curţii de apel în a cărei circumscripţie teritorială domiciliază persoana condamnată.

Conform art. 162 din Legea nr. 302/2004, republicată hotărârile judecătoreşti pronunţate de instanţele altor state membre ale Uniunii Europene se recunosc şi se execută pe teritoriul României în baza principiului încrederii reciproce şi în conformitate cu dispoziţiile prezentului capitol, dacă sunt de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române şi nu contravin ordinii publice a statului român.

Se mai notează că, potrivit art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, obiectul procedurii îl constituie verificarea condiţiilor prevăzute la art. 167 şi, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent. Dispoziţiile civile, dispoziţiile referitoare la pedepsele pecuniare, măsurile asigurătorii sau cheltuielile judiciare, precum şi orice dispoziţii din hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, altele decât cele privind executarea pedepsei închisorii sau a măsurii privative de libertate, nu constituie obiectul prezentei proceduri.

Împotriva sentinţei pronunţate în baza art. 166 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, pot declara apel, în termen de 10 zile, procurorul de la pronunţare şi persoana condamnată de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.

În cauză, persoana condamnată A., prin avocat ales, a declarat apel împotriva sentinţei penale 11/CC din 15.04.2025 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, la data de 15.04.2025, adică în cadrul termenului de 10 zile de la comunicarea minutei, prevăzut de lege .

În acord cu prima instanţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată îndeplinite condiţiile legale pentru recunoaşterea hotărârii judecătoreşti pronunţate de autorităţile judiciare suedeze în partea privind condamnarea cetăţenului român A. la pedeapsa închisorii şi executarea pedepsei într-un penitenciar din România.

Astfel, în considerarea dispoziţiilor legale mai sus evocate, verificând hotărârea nr. B 1110-23 pronunţată la data de 22 decembrie 2023 de Tribunalul de Primă Instanţă Skelleftea, modificată prin hotărârea nr. B 199-22, pronunţată la data de 29 februarie 2024 de Curtea de Apel For Ovre Norrland, definitivă la 30.09.2024, prin care cetăţeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare, Înalta Curte constată că aceasta este de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române, fiind definitivă şi executorie, motiv pentru este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Cumulativ, se constată că, prin hotărârea a cărei recunoaştere se solicită, cetăţeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea a cinci infracţiuni de furt calificat prevăzute de Capitolul 8, art. 1 şi art. 4 din C. pen. suedez (1962:700), care potrivit legislaţiei statului de condamnare se pedepsesc cu închisoarea pe timp de până la 2 ani, respectiv cu închisoare de cel puţin 6 luni şi cel mult 6 ani .

În fapt, prin hotărârea pronunţată de autorităţile judiciare suedeze, s-a reţinut că numitul A., în perioada 03.09.2023 - 05.09.2023, în timpul nopţii şi prin efracţie, împreună cu B., C., D. şi E., în mod ilegal şi de comun acord, au luat maşini unelte cu accesorii de la şantiere de construcţii, cauzând prejudicii de cel puţin 63.000 coroane, 235.000 coroane, 100.000 coroane, 172.000 coroane şi, respectiv, de circa 150.000 coroane, în patrimoniul persoanelor vătămate F., G.; H., I., J., K., L.; M.; N., O., P., G., Q., respectiv S. .

În acest moment al analizei, se menţionează că instanţa de apel consideră neîntemeiat motivul de apel al condamnatului A. prin care a susţinut neîndeplinirea condiţiilor legale pentru recunoaşterea hotărârii de condamnare străine, dat fiind că, în Certificat, la caseta h, punctele 1 şi 3, nu apare rezumatul celor 5 fapte (infracţiuni) şi împrejurările în care au fost comise, respectiv descrierea pe larg a infracţiunilor, ci doar se face trimitere la hotărârea judecătorească ataşată, inclusiv traducerea în limba română.

Înalta Curte constată că prima instanţă, în aplicarea principiilor recunoaşterii şi încrederii reciproce, al eficacităţii cooperării judiciare şi a art. 166 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, a solicitat autorităţilor judiciare suedeze să completeze Certficatul la caseta h, punctele 1 şi 3, cu menţiunile corespunzătoare, iar acestea au răspuns afirmativ solicitării instanţei române, efectuând completările necesare, cu referire la indicativul casetei h, pct. 1, respectiv pct. 3 .

Certificatul a fost însoţit de hotărârea Curţii de Apel din Upper Norrland şi hotărârea Tribunalului de Primă Instanţă Skelleftea, de referinţă pentru cauză, în care este redată situaţia de fapt, condiţii în care prima instanţă, în mod just a apreciat că nu a fost afectat dreptul la un proces echitabil al apelantului condamnat A..

Raportat la situaţia de fapt reţinută în cuprinsul hotărârii autorităţii judiciare suedeze şi în Certificat, astfel cum a fost completat, se constată satisfăcută cerinţa dublei incriminări, prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, dat fiind că faptele pentru care a fost condamnat cetăţeanul român A. au corespondent în legislaţia română, aşa cum a constatat şi prima instanţă, întrunind elementele constitutive a cinci infracţiuni de furt calificat, fiecare prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) şi lit. d) din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen. iar autorul ar fi fost sancţionabil de legea penală română.

Pentru săvârşirea faptelor penale mai sus arătate, condamnatului A. i-a fost aplicată pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare, iar natura şi cuantumul acestei pedepse corespund cu cele prevăzute de legislaţia română, având în vedere că nu depăşeşte limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română şi nici durata maximă a pedepsei pe care instanţa română i-ar fi putut-o aplica lui A., instanţa de apel achiesând la argumentele primei instanţe.

Înalta Curte constată, deopotrivă, îndeplinită condiţia prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, deoarece persoana condamnată A..

Referitor la condiţia prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte reţine că, apelantul nu şi-a dat acordul să execute în România, pedeapsa aplicată de autorităţile judiciare suedeze, însă consimţământul acestuia nu este necesar, având în vedere că are domiciliul în România, respectiv în comuna Daneş, sat Seleuş, nr. 297D, judeţul Mureş (fişă Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date - fila x d. parchet).

Mai mult, cu privire la persoana condamnată A., autorităţile din Suedia au dispus expulzarea prin hotărârea judecătorească de condamnare. În cuprinsul hotărârii nr. B 199-22, pronunţate la data de 29 februarie 2024 de Curtea de Apel For Ovre Norrland, s-a arătat se împărtăşeşte pe deplin aprecierea pe care a făcut-o Tribunalul de Primă Instanţă sub aspectul expulzării şi interdicţiei de revenire în Suedia, nefiind motive de modificare .

Or, potrivit art. 167 alin. (1) lit. d) teza a II a din Legea nr. 302/2004, republicată, pentru recunoaşterea şi executarea hotărârii judecătoreşti străine, consimţământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României sau, deşi nu trăieşte pe teritoriul României, va fi expulzată în România.

În acest context legal şi factual, apare neîntemeiat motivul de apel al condamnatului A. prin care a solicitat respingerea cererii de recunoaştere a hotărârii de condamnare pronunţată de instanţa din Suedia, cu argumentul că nu doreşte să execute pedeapsa pe teritoriul statului român întrucât nu are legături cu acest stat, respectiv un loc de muncă ori viaţă socială, fiind plecat în urmă cu mult timp din România.

Prima instanţă a apreciat corect datele care rezultă din actele dosarului, în sensul că legăturile familiale ale lui A. cu statul de origine există şi sunt apte să sporească în statul membru de executare şansele de reabilitare socială a persoanei condamnate.

Astfel, din actele dosarului rezultă că după eliberarea din arest în Suedia, A. a fost la muncă în Italia, apoi, din vara anului 2024 până în decembrie 2024 a lucrat în România, în construcţii şi, ulterior, împreună cu soţia a plecat în cursul lunii ianuarie 2025, la muncă, în Germania, nu are copii minori şi ţine legătura cu părinţii săi care locuiesc în România (procese-verbale din 16.01.2025, 28.01.2025 - file x d. parchet).

Conform încheierilor de şedinţă din 03.02.2025 şi 14.03.2025 ale Curţii de Apel Târgu Mureş, persoana condamnată A. s-a înfăţişat în instanţă, fiind prezenţi în sala de judecată şi părinţii acestuia, iar la termenul din 21.03.2025 s-a prezentat persoana condamnată, în sală fiind, de asemenea, tatăl lui.

Similar primei instanţe, se constată că, în cauză, nu este incident niciunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004, republicată, întrucât, pentru faptele pentru care a fost condamnat, apelantul nu a fost şi nici nu este supus unei proceduri judiciare în România sau în alt stat, iar acesta răspunde penal potrivit legii române şi nu beneficiază de imunitate de jurisdicţie. În plus, se constată că nu a intervenit vreun incident în executarea pedepsei potrivit legii penale române (amnistia, prescripţia, dezincriminarea faptei).

Cât priveşte deducerea perioadei executate din pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare, instanţa de apel constată că aceasta a fost realizată corect de prima instanţă, în conformitate cu datele dosarului, şi anume 171 de zile, începând cu data de 05.09.2023 până la data de 22.02.2024, inclusiv .

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 166 alin. (11) coroborat cu art. 7 din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul formulat de către persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 11/CC din data de 15 aprilie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga apelantul persoană condamnată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 300 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 300 RON, va rămâne în sarcina statului.

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de către persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 11/CC din data de 15 aprilie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă apelantul persoană condamnată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 300 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 aprilie 2025.