Prescription of corruption and money laundering offenses: Interplay of lex mitior, CJEU guidance on procedural interruptions, and finality of judgments

Şedinţa publică din data de 20 februarie 2024

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 225/F din 20 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, îndreptată prin încheierea din 26.02.2021, s-a constatat că, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A., legea penală mai favorabilă este reprezentată de Legea nr. 78/2000, Legea nr. 39/2003, în varianta în vigoare la data faptelor, precum şi de C. pen. 1969.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 255 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. (faptă 19.10.2010).

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă calificată şi continuată prevăzută de art. 2481 alin. (1) C. pen. 1969 rap. la art. 248 C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 16 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen. (faptă 23.07.2012).

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la abuz în serviciu în formă calificată prevăzută de art. 20 C. pen. 1969 rap. la art. 2481 alin. (1) C. pen. 1969 rap. la art. 248 C. pen. 1969 cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. 1969, art. 16 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen. din (faptă 20.12.2012).

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 5 C. pen. (faptă anul 2011).

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 309 C. pen. şi a art. 35 alin. (1) C. pen. (faptă 01.09.2010-21.05.2014).

În baza art. 2481 alin. (1) C. pen. 1969 rap. la art. 248 C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 16 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la o pedeapsă de 9 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă calificată şi continuată (faptă din perioada 19.07.2010 - 17.10.2011).

Conform art. 71 alin. (1) C. pen. 1969, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. 1969, respectiv, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa o funcţia de primar.

Conform art. 65 C. pen. 1969, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969, respectiv, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa o funcţia de primar, pe o perioadă de 5 ani de la executarea pedepsei principale.

S-a constatat că infracţiunea pentru care inculpatul A. a fost condamnat în prezentul dosar este concurentă cu infracţiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. 1969 rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002, pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 262/08.04.2014 pronunţată de Tribunalul Constanţa, definitivă prin decizia penală nr. 201/P/19.02.2016 a Curţii de Apel Constanţa.

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. 1969, a contopit pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată prin prezenta cu pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 262/08.04.2014 pronunţată de Tribunalul Constanţa definitivă prin decizia penală nr. 201/P/19.02.2016 a Curţii de Apel Constanţa şi a aplicat pedeapsa cea mai grea, aceea de 9 ani închisoare.

S-a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa de 9 ani închisoare în regim de detenţie.

Conform art. 71 alin. (1) C. pen. 1969, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. 1969, respectiv, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa o funcţia de primar.

Conform art. 35 alin. (3) C. pen. 1969, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969, respectiv, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa o funcţia de primar, pe o perioadă de 5 ani de la executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen. 1969, s-a dedus din pedeapsa principală aplicată, durata reţinerii, arestării preventive şi perioada executată de la data de 14.11.2012 la data de 17.04.2013, data de 29/30.08.2014, de la data de 10.09.2014 la data de 24.04.2015 şi de la data de 19.02.2016 la data de 31.07.2016.

2. S-a constatat că în ceea ce îl priveşte pe inculpatul B., legea penală mai favorabilă este reprezentată de Legea nr. 78/2000, Legea nr. 129/2019, în vigoare în prezent, precum şi de noul C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a achitat pe inculpatul B., pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 129/2019 cu aplicarea art. 35 C. pen. şi a art. 5 C. pen. (faptă 23.07.2012).

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a achitat pe inculpatul B. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tentativă la abuz în serviciu prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 32 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi a art. 5 C. pen. (faptă 20.12.2012).

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul B. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. (faptă anul 2011).

În baza art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019 cu aplicarea art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul B. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor (faptă 15.05.2013).

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, drepturile prevazute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) respectiv, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală aplicată, durata reţinerii din data de 29/30.08.2014.

3. S-a constatat că în ceea ce o priveşte pe inculpata S.C. C. S.R.L., legea penală mai favorabilă este reprezentată de Legea nr. 78/2000, Legea nr. 129/2019, în vigoare în prezent, precum şi de noul C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a achitat pe inculpata S.C. C. S.R.L., pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 129/2019 cu aplicarea art. 35 C. pen. şi a art. 5 C. pen. (faptă 23.07.2012).

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a achitat pe inculpata S.C. C. S.R.L. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tentativă la abuz în serviciu prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 32 din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi a art. 5 C. pen. (faptă 20.12.2012).

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpata S.C. C. S.R.L. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. (faptă anul 2011).

În baza art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019 cu aplicarea art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpata S.C. C. S.R.L. la pedeapsa amenzii de 500000 RON, stabilită în condiţiile art. 137 alin. (1), (2) şi (4) lit. c) C. pen. (250 de zile amendă cu 2000 de RON cuantumul zilei amendă) pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor (faptă 15.05.2013).

În baza art. 138 C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa complementară prevăzută de art. 136 alin. (3) lit. a) C. pen., respectiv dizolvarea persoanei juridice S.C. C. S.R.L..

4. S-a constatat că în ceea ce o priveşte pe inculpata D., legea penală mai favorabilă este reprezentată de Legea nr. 78/2000, în varianta în vigoare la data faptelor, precum şi de C. pen. 1969.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpata D., pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. (faptă 19.10.2010).

În baza art. 2481 alin. (1) C. pen. 1969 rap. la art. 248 C. pen. 1969 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpata D. la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă calificată (sentinţa civilă nr. 10530/23.04.2010).

Conform art. 71 alin. (1) C. pen. 1969, a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. 1969, respectiv, dreptul de a fi aleasă în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia de judecător.

Conform art. 65 C. pen. 1969, a aplicat inculpatei pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969, respectiv dreptul de a fi aleasă în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia de judecător, pe o perioadă de 5 ani de la executarea pedepsei principale.

În baza art. 2481 alin. (1) C. pen. 1969 rap. la art. 248 C. pen. 1969 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpata D. la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă calificată (sentinţa civilă nr. 16736/22.06.2010).

Conform art. 71 alin. (1) C. pen. 1969, a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. 1969, respectiv, dreptul de a fi aleasă în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia de judecător.

Conform art. 65 C. pen. 1969, a aplicat inculpatei pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969, respectiv, dreptul de a fi aleasă în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia de judecător, pe o perioadă de 5 ani de la executarea pedepsei principale.

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. 1969, s-au contopit cele două pedepse de câte 7 ani închisoare şi a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani inchisoare.

S-a dispus ca inculpata D. să execute pedeapsa de 7 ani închisoare în regim de detenţie.

Conform art. 71 alin. (1) C. pen. 1969, a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. 1969, respectiv, dreptul de a fi aleasă în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa o funcţia de judecător.

Conform art. 35 alin. (3) C. pen. 1969, a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969, respectiv, dreptul de a fi aleasă în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia de judecător, pe o perioadă de 5 ani de la executarea pedepsei principale.

5. S-a constatat că în ceea ce o priveşte pe inculpata E., legea penală mai favorabilă este reprezentată de Legea nr. 78/2000 în vigoare în prezent, precum şi de noul C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpata E., pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. (faptă anul 2011).

În baza art. 48 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpata E. la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu (titlu de proprietate nr. x/14.03.2011).

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatei cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. respectiv, dreptul de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatei ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. dreptul de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

6. S-a constatat că în ceea ce îl priveşte pe inculpatul F., legea penală mai favorabilă este reprezentată de Legea nr. 129/2019, precum şi de noul C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul F., pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. (faptă anul 2011).

În baza art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019 cu aplicarea art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul F. la pedeapsa de 3 ani închisoare, în regim de detenţie, pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor (faptă 16.04.2013).

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, drepturile prevazute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) respectiv, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

7. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul G., pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 5 C. pen. (faptă din perioada 22.05.2012-03.07.2013).

8. S-a luat act că persoana vătămată Oraşul Năvodari nu s-a constituit parte civilă în cauză.

9. S-a făcut aplicarea art. 25 alin. (3) C. proc. pen. şi art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., după cum urmează:

T.P 7668/02.12.2010

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., a desfiinţat parţial Titlul de proprietate nr. x/02.12.2010 emis de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Constanţa, doar în ceea ce priveşte suprafaţa de 20000 mp situată în oraş Năvodari, parcela A158 cu nr. cadastral x.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., a confiscat de la inculpatul A. suma de 36480 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 500 mp şi nr. cadastral x; suma de 36480 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 500 mp şi nr. cadastral x; suma de 72960 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 1000 mp şi nr. cadastral x; suma de 72960 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 1000 mp şi nr. cadastral x; suma de 72960 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 1000 mp şi nr. cadastral x; suma de 72960 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 1000 mp şi nr. cadastral x.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., a dispus restabilirea situaţiei anterioare şi reîntoarcerea în patrimoniul Oraşului Năvodari a suprafeţei de teren de 1000 mp nr. cadastral x, asupra căruia este instituită măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanţa nr. 178/P/2013 din data de 26.11.2014 a DNA Serviciul Teritorial Constanţa; precum şi a suprafeţei de teren de 4000 mp. nr. cadastral x, asupra căruia este instituită măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanţa nr. 178/P/2013 din data de 26.11.2014 a DNA Serviciul Teritorial Constanţa.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., a dispus desfiinţarea actului notarial nr. x/09.08.2011 (doar în ceea ce priveşte terenurile cu nr. cadastrale x), a actului notarial, a actului notarial x/14.09.2011 (doar în ceea ce priveşte terenurile cu nr. cadastral x şi 108990), a actului notarial nr. x/14.09.2011 şi a actului notarial nr. x/14.09.2011, toate autentificate de BNP H. din oraşul Năvodari.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., a confiscat:

- de la numitul I. suma de 81131,52 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 1112 mp şi nr. cadastral x.

- de la numitul J. sumele de: 42097,92 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 577 mp şi nr. cadastral x; 32175,36 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 441 mp şi nr. cadastral x; 33999,36 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 466 mp şi nr. cadastral x; 47424 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 650 mp şi nr. cadastral x; 47424 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 650 mp şi nr. cadastral x; 29111,04 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 399 mp şi nr. cadastral x; 32686,08 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 448 mp şi nr. cadastral x; 42776 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 600 mp şi nr. cadastral x; 59900,16 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 821 mp şi nr. cadastral x; 40055,04 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 549 mp şi nr. cadastral x; 107397,12 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 1472 mp şi nr. cadastral x; 26995,2 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 370 mp şi nr. cadastral x; 5034,24 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 69 mp şi nr. cadastral x; 100392,96 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 1376 mp şi nr. cadastral x.

T.P 7757/14.03.2011

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., a dispus desfiinţarea Titlului de proprietate nr. x/14.03.2011 emis de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Constanţa.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., a confiscat de la inculpata E. sumele de: 33359,97 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 469 mp şi nr. cadastral x; 26816,01 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 377 mp şi nr. cadastral x; 35565 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 500 mp şi nr. cadastral x; 35565 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 500 mp şi nr. cadastral x; 35565 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 500 mp şi nr. cadastral x; 35565 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 500 mp şi nr. cadastral x; 35565 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 500 mp şi nr. cadastral x; 35565 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 500 mp şi nr. cadastral x; 35565 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 500 mp şi nr. cadastral x; 35565 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 500 mp şi nr. cadastral x; 35565 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 500 mp şi nr. cadastral x; 34853,7 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 490 mp şi nr. cadastral x; 25393,41 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 357 mp şi nr. cadastral x; 26816,01 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 377 mp şi nr. cadastral x; 79381,08 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 1116 mp şi nr. cadastral x; şi de 35565 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 500 mp şi nr. cadastral x.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., a dispus restabilirea situaţiei anterioare şi reîntoarcerea în patrimoniul Oraşului Năvodari a suprafeţei de teren de 500 mp. nr. cadastral x.

În baza art. 249 C. proc. pen., a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurator asupra suprafeţei de teren de 500 mp. nr. cadastral x.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., a dispus restabilirea situaţiei anterioare şi reîntoarcerea în patrimoniul Oraşului Năvodari a suprafeţei de teren de 500 mp. nr. cadastral x.

În baza art. 249 C. proc. pen., a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra suprafeţei de teren de 500 mp. nr. cadastral x.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., a dispus restabilirea situaţiei anterioare şi reîntoarcerea în patrimoniul Oraşului Năvodari a suprafeţei de teren de 500 mp. nr. cadastral x.

În baza art. 249 C. proc. pen., a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra suprafeţei de teren de 500 mp. nr. cadastral x.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., a dispus restabilirea situaţiei anterioare şi reîntoarcerea în patrimoniul Oraşului Năvodari a suprafeţei de teren de 500 mp. nr. cadastral x.

În baza art. 249 C. proc. pen., a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurator asupra suprafeţei de teren de 500 mp. nr. cadastral x.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., a dispus desfiinţarea actului notarial nr. x/22.05.2013 şi a actului notarial nr. x/11.07.2011 (doar în ceea ce priveşte terenurile cu nr. cadastrale x), ambele autentificate de BNP K. din mun. Constanţa.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., a confiscat de la inculpata E. suma de 32933,19 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 463 mp şi nr. cadastral x, precum şi suma de 25393,41 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 357 mp şi nr. cadastral x.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., a dispus restabilirea situaţiei anterioare şi reîntoarcerea în patrimoniul Oraşului Năvodari a suprafeţei de teren de 20311 mp. nr. cadastral x, asupra căruia este instituită măsura sechestrului asigurator dispusă prin ordonanţa nr. 178/P/2013 din data de 26.11.2014 a DNA Serviciul Teritorial Constanţa.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., a confiscat de la inculpatul A.: suma de 1351327,74 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 18998 mp şi nr. cadastral x (dezmembrat ulterior); suma de 1122146,88 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 25098 mp şi nr. cadastral x (dezmembrat ulterior); suma de 711300 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 10000 mp şi nr. cadastral x; suma de 32506,41 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 457 mp şi nr. cadastral x; suma de 35565 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 500 mp şi nr. cadastral x; suma de 35565 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 500 mp şi nr. cadastral x; suma de 35565 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 500 mp şi nr. cadastral x; suma de 35565 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 500 mp şi nr. cadastral x; suma de 35565 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 500 mp şi nr. cadastral x; suma de 35565 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 500 mp şi nr. cadastral x; suma de 35565 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 500 mp şi nr. cadastral x; suma de 35565 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 500 mp şi nr. cadastral x; suma de 35565 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 500 mp şi nr. cadastral x; suma de 35565 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 500 mp şi nr. cadastral x; suma de 35565 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 500 mp şi nr. cadastral x; suma de 35565 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 500 mp şi nr. cadastral x; suma de 35565 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 500 mp şi nr. cadastral x; suma de 35565 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 500 mp şi nr. cadastral x; suma de 35565 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 500 mp şi nr. cadastral x; suma de 35565 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 500 mp şi nr. cadastral x; suma de 35565 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 500 mp şi nr. cadastral x.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., a dispus restabilirea situaţiei anterioare şi reîntoarcerea în patrimoniul Oraşului Năvodari a suprafeţei de teren de 500 mp. nr. cadastral x, asupra căruia este instituită măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanţa nr. 178/P/2013 din data de 26.11.2014 a DNA Serviciul Teritorial Constanţa.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., a dispus restabilirea situaţiei anterioare şi reîntoarcerea în patrimoniul Oraşului Năvodari a suprafeţei de teren de 500 mp. nr. cadastral x, asupra căruia este instituită măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanţa nr. 178/P/2013 din data de 26.11.2014 a DNA Serviciul Teritorial Constanţa.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., a dispus restabilirea situaţiei anterioare şi reîntoarcerea în patrimoniul Oraşului Năvodari a suprafeţei de teren de 779 mp. nr. cadastral x, asupra căruia este instituită măsura sechestrului asigurator dispusă prin ordonanţa nr. 178/P/2013 din data de 26.11.2014 a DNA Serviciul Teritorial Constanţa.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., a dispus desfiinţarea actelor notariale nr. FN/21.07.2011 şi nr. 1213/18.07.2011 autentificate de BNP H. din oraş Năvodari (doar în ceea ce priveşte terenurile cu nr. cadastrale x)

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., a confiscat de la inculpatul A. suma de 1066950 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 15000 mp şi nr. cadastral x (mai puţin terenurile dezmembrate, cu nr. cadastral x şi 110105), precum şi de la inculpata E. suma de 60531,63 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 851 mp, respective două terenuri (nr. cadastral x şi nr. cadastral x).

T.P 7960/19.09.2011

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., a desfiinţat Titlul de proprietate nr. x/19.09.2011 emis de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Constanţa.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., a confiscat de la dobânditoarea L. suma de 2674375 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 31250 mp şi nr. cadastral x, iar de la inculpatul A. suma de 543176,26 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 6347 mp şi nr. cadastral x.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., a dispus restabilirea situaţiei anterioare şi reîntoarcerea în patrimoniul Oraşului Năvodari a suprafeţei de teren de 215 mp. nr. cadastral x.

În baza art. 249 C. proc. pen., a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurator asupra suprafeţei de teren de 215 mp. nr. cadastral x.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., a dispus desfiinţarea actelor notariale nr. 1486/22.10.2015, 174/174/31.01.2013, 1486/22.10.2015 autentificate de BNP H. din oraş Năvodari (doar în ceea ce priveşte terenul cu nr. cadastral x).

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., a confiscat de la:

- dobânditorii M. şi N. suma de 160291 RON pentru fiecare, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 3746 mp şi nr. cadastral x;

- dobânditorul O. suma de 111254 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 1300 mp şi nr. cadastral x;

- de la dobânditorul P. suma de 111254 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 1300 mp şi nr. cadastral x;

- de la dobânditorii Q., J., R. şi S. suma de 86387,645 RON pentru fiecare, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 3901 mp şi nr. cadastral x;

- de la dobânditorii M. şi N. suma de 66435 RON pentru fiecare, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 1500 mp şi nr. cadastral x;

- de la dobânditorul T. suma de 111254 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 1300 mp şi nr. cadastral x şi 116396.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., a dispus restabilirea situaţiei anterioare şi reîntoarcerea în patrimoniul Oraşului Năvodari a suprafeţei de teren de 12786 mp. nr. cadastral x; a suprafeţei de teren de 1652 mp. nr. cadastral x; a suprafeţei de teren de 12545 mp. nr. cadastral x; a suprafeţei de teren de 1444 mp. nr. cadastral x; a suprafeţei de teren de 1016 mp. nr. cadastral x; a suprafeţei de teren de 1016 mp. nr. cadastral x; a suprafeţei de teren de 1017 mp. nr. cadastral x; a suprafeţei de teren de 3049 mp. nr. cadastral x; a suprafeţei de teren de 3049 mp. nr. cadastral x.

În baza art. 249 C. proc. pen., a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurator asupra terenurilor cu nr. cadastrale x.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., a dispus desfiinţarea actelor notariale nr. 996/06.04.2016, 223/22.03.2010, 174/31.01.2013 autentificate de BNP H. din oraş Năvodari şi nr. 3988/14.09.2018 autentificat de BNP U. din mun. Constanţa (doar în ceea ce priveşte terenurile cu nr. cadastral x, 113897, 113898, 113899,113900,113901, 113902,113903, 113904).

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., a confiscat:

- de la dobânditorii Q., J., R., S., M., N., P., O. şi T. suma de 14263,33 RON pentru fiecare, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 1500 mp şi nr. cadastral x;

- de la inculpatul A. suma de 221095,68 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 2496 mp şi nr. cadastral x, precum şi suma de 256825,58 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 3001 mp şi nr. cadastral x;

- de la dobânditorii Q., J., R. şi S. suma de 66260,315 RON pentru fiecare, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 3097 mp şi nr. cadastral x;

- de la inculpatul A. suma de 128370 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 1500 mp şi nr. cadastral x;

- de la dobânditorul O. suma de 88318,56 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 1032 mp şi nr. cadastral x;

- de la dobânditorul T. suma de 88318,56 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 1032 mp şi nr. cadastral x;

- de la dobânditorii M. şi N. suma de 42790 RON pentru fiecare, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 1000 mp şi nr. cadastral x;

- de la inculpatul A. suma de 4279 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 50 mp şi nr. cadastral x.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., a dispus restabilirea situaţiei anterioare şi reîntoarcerea în patrimoniul Oraşului Năvodari a suprafeţei de teren de 559 mp. nr. cadastral x.

În baza art. 249 C. proc. pen., a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurator asupra terenului cu suprafaţa de 559 mp. nr. cadastral x.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., a dispus desfiinţarea actelor notariale nr. 999/31.03.2017, 1470/05.05.2017 şi nr. 3988/14.09.2018 autentificate de BNP U. din mun. Constanţa şi nr. 1187/27.06.2013 autentificat de BNP H. din oraş Năvodari (doar în ceea ce priveşte terenurile cu nr. cadastral x).

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., a confiscat:

- de la dobânditorul P. suma de 44244,86 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 517 mp şi nr. cadastral x; precum şi suma de 44159,28 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 516 mp şi nr. cadastral x;

- de la dobânditorii M. şi N. suma de 68335,63 RON pentru fiecare, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 1597 mp şi nr. cadastral x; precum şi suma de 21395 RON pentru fiecare, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 500 mp şi nr. cadastral x.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., a dispus restabilirea situaţiei anterioare şi reîntoarcerea în patrimoniul Oraşului Năvodari a suprafeţei de teren de 11840 mp. nr. cadastral x.

În baza art. 249 C. proc. pen., a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurator asupra terenului cu suprafaţa de 11840 mp. nr. cadastral x.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., a dispus desfiinţarea actelor notariale nr. 4803/29.11.2017 şi nr. 3988/14.09.2018 autentificate de BNP U. din mun. Constanţa şi nr. 1187/27.06.2013 autentificat de BNP H. din oraş Năvodari (doar în ceea ce priveşte terenul cu nr. cadastral x).

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., a confiscat de la dobânditorul V. suma de 519898,5 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 6075 mp şi nr. cadastral x.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., a dispus restabilirea situaţiei anterioare şi reîntoarcerea în patrimoniul Oraşului Năvodari a suprafeţei de teren de 1000 mp. nr. cadastral x.

În baza art. 249 C. proc. pen., a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurator asupra terenului cu suprafaţa de 1000 mp. nr. cadastral x.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., a dispus restabilirea situaţiei anterioare şi reîntoarcerea în patrimoniul Oraşului Năvodari a suprafeţei de teren de 533 mp. nr. cadastral x.

În baza art. 249 C. proc. pen., a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurator asupra terenului cu suprafaţa de 533 mp. nr. cadastral x.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., a dispus desfiinţarea actelor notariale nr. 1279 şi 1280 din data de 19.04.2018, nr. 1131/03.04.2018 şi nr. 3988/14.09.2018 autentificate de BNP U. din mun. Constanţa şi nr. 1187/27.06.2013 autentificat de BNP H. din oraş Năvodari (doar în ceea ce priveşte terenurile cu nr. cadastrale x).

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., a confiscat:

- de la dobânditorul V. suma de 61275,28 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 716 mp şi nr. cadastral x; precum şi suma de 85580 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 1000 mp şi nr. cadastral x;

- de la inculpatul A. suma de 85580 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 1000 mp şi nr. cadastral x; precum şi suma de 85580 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 1000 mp şi nr. cadastral x.

T.P 7966/28.09.2011

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., a desfiinţat Titlul de proprietate nr. x/28.09.2011 emis de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Constanţa.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., a confiscat de la inculpata S.C. C. S.R.L. suma de 40560 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 500 mp şi nr. cadastral x; suma de 81300 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 1000 mp şi nr. cadastral x; suma de 40560 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 500 mp şi nr. cadastral x; suma de 43902 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 540 mp şi nr. cadastral x; precum şi suma de 1454800 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 20000 mp şi nr. cadastral x(15617).

T.P 8111/15.02.2012

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., a desfiinţat Titlul de proprietate nr. x/15.02.2012 emis de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Constanţa.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., a confiscat:

- de la dobânditorii W., X., Y., Z., AA. şi BB. suma de 26080 RON pentru fiecare, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 2000 mp şi nr. cadastral x; precum şi suma de 13809,36 RON pentru fiecare, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 1059 mp şi nr. cadastral x;

- de la dobânditorul BB. suma de 58210,56 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 744 mp şi nr. cadastral x;

- de la dobânditorii W., X., Y., Z. şi AA. suma de 15648 RON pentru fiecare, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 1000 mp şi nr. cadastral x; suma de 15648 RON pentru fiecare, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 1000 mp şi nr. cadastral x; precum şi suma de 14169 RON pentru fiecare, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 974 mp şi nr. cadastral x;

- de la dobânditorii W., X., Y., Z., AA. şi BB. suma de 69329 RON pentru fiecare, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 6380 mp şi nr. cadastral x;

- de la inculpata S.C. C. S.R.L. suma de 397622,7 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 4815 mp şi nr. cadastral x;

- de la inculpatul A. suma de 281019,74 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 3403 mp şi nr. cadastral x; precum şi suma de 281019,74 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 3403 mp şi nr. cadastral x.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., a dispus restabilirea situaţiei anterioare şi reîntoarcerea în patrimoniul Oraşului Năvodari a suprafeţei de teren de 3400 mp. nr. cadastral x; precum şi a suprafeţei de teren de 3400 mp. nr. cadastral x.

În baza art. 249 C. proc. pen., a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra terenulurilor cu suprafaţa de câte 3400 mp. nr. cadastral x şi 118161.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., a dispus desfiinţarea actelor notariale nr. 662/23.04.2012 autentificat de BNP H. din oraş Năvodari şi nr. 277/29.03.2019 autentificat de BNP CC. din mun. Constanţa (cu privire la terenurile cu nr. cadastrale x).

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., a confiscat de la inculpatul A. suma de 377638,34 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 4573 mp şi nr. cadastral x.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., a dispus restabilirea situaţiei anterioare şi reîntoarcerea în patrimoniul Oraşului Năvodari a suprafeţei de teren de 2353 mp. nr. cadastral x, asupra căruia este instituită măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanţa nr. 178/P/2013 din data de 24.11.2014 a DNA Serviciul Teritorial Constanţa.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., a dispus desfiinţarea actului notarial nr. x/23.04.2012 autentificat de BNP H. din oraş Năvodari.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., a confiscat de la inculpatul A. suma de 36946 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 500 mp şi nr. cadastral x; precum şi suma de 29556 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 400 mp şi nr. cadastral x.

S-a constatat că terenurile cu suprafeţe de 300 mp şi 277 mp, cu nr. cadastrale x au fost confiscate şi trecute în proprietatea statului prin sentinţa penală nr. 262/08.04.2014 pronunţată de Tribunalul Constanţa definitivă prin decizia penală nr. 201/P/19.02.2016 a Curţii de Apel Constanţa.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., a confiscat de la inculpatul A. suma de 28817,1 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 390 mp şi nr. cadastral x; suma de 35541,09 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 481 mp şi nr. cadastral x; suma de 32068,26 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 434 mp şi nr. cadastral x; suma de 27560,97 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 373 mp şi nr. cadastral x; suma de 60368,13 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 817 mp şi nr. cadastral x; suma de 36945 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 500 mp şi nr. cadastral x; suma de 36945 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 500 mp şi nr. cadastral x; suma de 33250 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 450 mp şi nr. cadastral x; suma de 24827,04 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 336 mp şi nr. cadastral x; precum şi suma de 24827,04 RON, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 336 mp şi nr. cadastral x.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., a dispus restabilirea situaţiei anterioare şi reîntoarcerea în patrimoniul Oraşului Năvodari a suprafeţei de teren de 80000 mp. nr. cadastral x, asupra căruia este instituită măsura sechestrului asigurator dispusă prin ordonanţa nr. 178/P/2013 din data de 24.11.2014 a DNA Serviciul Teritorial Constanţa; precum şi a suprafeţei de teren de 27682 mp. nr. cadastral x, asupra căruia este instituită măsura sechestrului asigurator dispusă prin ordonanţa nr. 178/P/2013 din data de 24.11.2014 a DNA Serviciul Teritorial Constanţa.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen.., a confiscat de la dobânditorii W., X., Y., Z., AA. şi BB. suma de 304426,8 RON pentru fiecare, reprezentând contravaloare teren cu suprafaţa de 24720 mp şi nr. cadastral x.

10. În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a menţinut:

- măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanţa nr. 178/P/2013 din data de 24.11.2014 a DNA Serviciul Teritorial Constanţa asupra imobilelor înscrise în cărţile funciare cu numerele x, aflate în proprietatea inculpatei S.C. C. S.R.L.;

- măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanţa nr. 178/P/2013 din data de 26.11.2014 a DNA - Serviciul Teritorial Constanţa asupra imobilelor înscrise în cărţile funciare cu numerele x aparţinând inculpatului F.;

- măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanţa nr. 178/P/2013 din data de 24.11.2014 a DNA - Serviciul Teritorial Constanţa asupra asupra imobilului înscris în cartea funciară CF x Năvodari, aflat în proprietatea inculpatului A.;

- măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanţa nr. 178/P/2013 din data de 26.11.2014 a DNA - Serviciul Teritorial Constanţa asupra cotei devălmaşe aparţinând inculpatei E., din imobilele înscrise în cărţile funciare.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa nr. 178/P/2013 din data de 26.11.2014 asupra cotei devălmaşe din bunurilor imobile înscrise în cărţile funciare cu numerele aparţinând inculpatului G..

În baza art. 249 C. proc. pen., a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurător:

- asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile precum şi asupra conturilor bancare, prezente şi viitoare ale inculpatului A., până la concurenţa sumei de 7925871,87 RON;

- asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile precum şi asupra conturilor bancare, prezente şi viitoare ale inculpatei S.C. C. S.R.L., până la concurenţa sumei de 2058744,7 RON;

- asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile precum şi asupra conturilor bancare, prezente şi viitoare ale inculpatei E., până la concurenţa sumei de 701128,41 RON;

- asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile precum şi asupra conturilor bancare, prezente şi viitoare ale numitului J., până la concurenţa sumei de 647468,48 RON;

- asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile precum şi asupra conturilor bancare, prezente şi viitoare ale numitului V., până la concurenţa sumei de 666753,78 RON;

- asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile precum şi asupra conturilor bancare, prezente şi viitoare ale numitei Q., până la concurenţa sumei de 166911,29 RON;

- asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile precum şi asupra conturilor bancare, prezente şi viitoare ale numitului J., până la concurenţa sumei de 166911,29 RON;

- asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile precum şi asupra conturilor bancare, prezente şi viitoare ale numitei R., până la concurenţa sumei de 166911,29 RON;

- asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile precum şi asupra conturilor bancare, prezente şi viitoare ale numitei S., până la concurenţa sumei de 166911,29 RON;

- asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile precum şi asupra conturilor bancare, prezente şi viitoare ale numitei L., până la concurenţa sumei de 2674375 RON RON;

- asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile precum şi asupra conturilor bancare, prezente şi viitoare ale numitului M. până la concurenţa sumei de 373509,96 RON;

- asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile precum şi asupra conturilor bancare, prezente şi viitoare ale numitei N. până la concurenţa sumei de 373509,96 RON;

- asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile precum şi asupra conturilor bancare, prezente şi viitoare ale numitului O. până la concurenţa sumei de 213835,89 RON;

- asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile precum şi asupra conturilor bancare, prezente şi viitoare ale numitului P. până la concurenţa sumei de 213921,47 RON;

- asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile precum şi asupra conturilor bancare, prezente şi viitoare ale numitului T. până la concurenţa sumei de 213835,89 RON;

- asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile precum şi asupra conturilor bancare, prezente şi viitoare ale numitei W. până la concurenţa sumei de 443462,16 RON;

- asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile precum şi asupra conturilor bancare, prezente şi viitoare ale numitei X. până la concurenţa sumei de 443462,16 RON;

- asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile precum şi asupra conturilor bancare, prezente şi viitoare ale numitei Y. până la concurenţa sumei de 443462,16 RON;

- asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile precum şi asupra conturilor bancare, prezente şi viitoare ale numitului Z. până la concurenţa sumei de 443462,16 RON;

- asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile precum şi asupra conturilor bancare, prezente şi viitoare ale numitului AA. până la concurenţa sumei de 443462,16 RON;

- asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile precum şi asupra conturilor bancare, prezente şi viitoare ale numitului BB. până la concurenţa sumei de 471855,72 RON;

Conform art. 397 alin. (4) C. proc. pen. dispoziţiile privind luarea măsurilor asigurătorii sunt executorii.

11. În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul A. la plata sumei de 20000 de RON, pe inculpatul B. la plata sumei de 15000 de RON, pe inculpata S.C. C. S.R.L. la plata sumei de 15000 de RON, pe inculpata D. la plata sumei de 15000 de RON, pe inculpata E. la plata sumei de 10000 de RON şi pe inculpatul F. la plata sumei de 10000 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 217 alin. (7) C. proc. pen., a dispus ca suma de 10000 de RON achitată de inculpatul B., cu titlu de cauţiune după luarea măsurii controlului judiciar pe cauţiune, prin încheierea nr. 6/P/DL/30.08.2014 pronunţată de Judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Constanţa, definitivă prin încheierea din data de 10.09.2014 a ÎCCJ, să fie utilizată pentru plata parţială a cheltuielilor judiciare.

S-a dispus ca onorariile avocaţilor din oficiu DD., EE., FF., care au asigurat asistenţa juridică a inculpaţilor F., G., S.C. C. S.R.L., în cuantum de 5000 de RON, fiecare, să se avanseze din fondurile Ministerului Justiţiei.

Onorariul avocatului din oficiu, GG., care a asigurat asistenţa juridică a persoanei vătămate oraşul Năvodari, în cuantum de 3000 de RON, s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, inculpaţii A., D., E., F., B., S.C. C. S.R.L., persoanele interesate L., N., M., Q., J., R., S., T., O., P., I., BB., W., Z., X., Y., V., HH., II., JJ., J..

Prin decizia penală nr. 237/A din 21 iulie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, inculpaţii A., D., E., F., B., S.C. C. S.R.L., persoanele interesate L., N., M., Q., J., R., S., T., O., P., I., BB., W., Z., X., Y., V., HH., II., JJ., J. împotriva sentinţei penale nr. 225/F din 20 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, îndreptată prin încheierea din 26.02.2021.

A fost desfiinţată, în parte, sentinţa apelată şi, rejudecând:

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a fost încetat procesul penal ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale:

- faţă de inculpatul A. pentru infracţiunea de abuz în serviciu în formă calificată şi continuată, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 309, art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen.;

- faţă de inculpata D. pentru două infracţiuni de abuz în serviciu în formă calificată, prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen.;

- faţă de inculpata E. pentru complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen.;

- faţă de inculpaţii F., B. şi S.C. C. S.R.L. pentru infracţiunea de spălarea banilor, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

S-a constatat că inculpatul A. a fost reţinut pe o durată de 24 ore, de la data de 29.08.2014, ora 14:00, până la data de 30.08.2014, ora 14:00 şi arestat preventiv în perioada 10.09.2014 - 24.04.2015.

S-a constatat că inculpatul B. a fost reţinut pe o durată de 24 ore, de la data de 29.08.2014, ora 16:05, până la data de 30.08.2014, ora 16:05.

Au fost desfiinţate, parţial, titlurile de proprietate nr. x/02.12.2010, nr. y/14.03.2011, nr. z/19.09.2011 şi nr. 8111/15.02.2012, emise de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Constanţa, doar în ceea ce priveşte suprafeţele de teren în privinţa cărora s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare.

A fost înlăturată dispoziţia din sentinţă privind desfiinţarea titlului de proprietate nr. x/28.09.2011.

A fost înlăturată dispoziţia din sentinţă privind restabilirea situaţiei anterioare cu privire la:

- terenul în suprafaţă de 1016 m.p., cu numărul cadastral x, vândut de persoana interesată O., cumpărătoarei S.C. KK. S.R.L. Constanţa reprezentată de asociat şi administrator LL., cu preţul de 122.000 euro, prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 20.11.2020, autentificat sub nr. x din 20.11.2020 de MM.;

- terenul în suprafaţă de 1017 m.p., cu nr. cadastral x, vândut de persoana interesată P., cumpărătoarelor NN. şi OO., cu preţul de 145.287 RON, prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 16.07.2020, autentificat sub nr. x din 16.07.2020 de PP..

S-a dispus ridicarea măsurilor asigurătorii instituite asupra terenului în suprafaţă de 1016 m.p. cu numărul cadastral x şi asupra terenului în suprafaţă de 1017 m.p. cu numărul cadastral x.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispua confiscarea sumei de 122.000 euro (sau echivalentul în RON la cursul BNR la data executării măsurii de siguranţă) de la persoana interesată O. şi a sumei de 145.287 RON de la persoana interesată P..

Au fost menţinute măsurile asigurătorii astfel cum au fost modificate prin încheierile pronunţate de instanţa de apel, în limitele valorice stabilite prin sentinţa apelată, respectiv:

- în privinţa persoanei interesate V., a fost menţinută măsura sechestrului asigurător asupra sumei indisponibilizate de 666.753,78 RON transferate în subcontul bancar administrat de ANABI, deschis la QQ. S.A., respectiv ANABI V. - IBAN: x sold 666.753,78 RON;

- în privinţa inculpatei E., a fost menţinută măsura sechestrului asigurător asupra sumei indisponibilizate de 701128,41 RON, transferate în subcontul bancar administrat de ANABI, deschis la QQ. S.A., respectiv ANABI E. - IBAN: x, sold 518543,57 RON şi ANABI E. - IBAN: x sold 37479 euro (curs BNR 4,9490 din 25.11.2021);

- în privinţa persoanei interesate Q., a fost menţinută măsura sechestrului asigurător asupra sumei indisponibilizate de 166911,29 RON, transferate în subcontul bancar administrat de ANABI, deschis la QQ. S.A., respectiv ANABI Q. - IBAN: x, sold 166911,29 RON;

- în privinţa persoanei interesate J. a fost menţinută măsura sechestrului asigurător asupra sumei indisponibilizate de 166911,29 RON, transferate în subcontul bancar administrat de ANABI, deschis la QQ. S.A., respectiv ANABI J. - IBAN: x, sold 166911,29 RON;

- în privinţa persoanei interesate R., a fost menţinută măsura sechestrului asigurător asupra sumei indisponibilizate de 166911,29 RON, transferate în subcontul bancar administrat de ANABI, deschis la QQ. S.A., respectiv ANABI R. - IBAN: x, sold 166911,29 RON;

- în privinţa persoanei interesate S., a fost menţinută măsura sechestrului asigurător asupra sumei indisponibilizate de 166911,29 RON, transferate în subcontul bancar administrat de ANABI, deschis la QQ. S.A., respectiv ANABI S. - IBAN: x, sold 166911,29 RON;

- în privinţa persoanei interesate M., a fost menţinută măsura sechestrului asigurător asupra sumei indisponibilizate de 373509,96 RON, transferate în subcontul bancar administrat de ANABI, deschis la QQ. S.A., respectiv ANABI M. - IBAN: x, sold 75.500 euro (curs BNR 4,9492 din 14.11.2021);

- în privinţa persoanei interesate T., a fost menţinută măsura sechestrului asigurător asupra sumei indisponibilizate de 213835,89 RON, transferate în subcontul bancar administrat de ANABI, deschis la QQ. S.A., respectiv ANABI T. - IBAN: x, sold 213836 RON;

- în privinţa persoanei interesate N., a fost menţinută măsura sechestrului asigurător asupra sumei indisponibilizate de 373.509,96 RON, transferate în subconturile bancare administrate de ANABI, deschise la QQ. S.A., respectiv ANABI N. - IBAN: x- sold 1000 RON şi ANABI N. - IBAN: x- sold 75.371,82 euro (curs BNR 4,9489 din 15.12.2021);

- în privinţa persoanei interesate Z., a fost menţinută măsura sechestrului asigurător asupra sumei indisponibilizate de 443.462,16 RON transferate în subcontul bancar administrat de ANABI, deschis la QQ. S.A., respectiv ANABI Z. - IBAN: xsold 443.607,09 RON;

- în privinţa persoanei interesate X., a fost menţinută măsura sechestrului asigurător asupra sumei indisponibilizate de 443.462,16 RON, transferate în subconturile bancare administrate de ANABI, deschise la QQ. S.A., respectiv ANABI X. - IBAN: x- sold 77.209,51 Euro (curs BNR 4,9491 din 28.12.2021) şi ANABI X. - IBAN: x- sold 61.323,59 RON.

S-a constatat că persoana interesată Y. a depus în subcontul bancar administrat de ANABI, deschis la QQ. S.A., respectiv ANABI Y. - IBAN: x- suma de 3.026,73 USD, reprezentând parte din suma ce i-a fost confiscată prin sentinţa apelată.

Au fost menţinute celelalte măsuri asigurătorii instituite asupra bunurilor mobile şi imobile, precum şi asupra conturilor bancare prezente şi viitoare ale inculpaţilor S.C. C. S.R.L., F., A., persoanelor interesate J., L., O., P., W., BB., Y. şi AA., până la concurenţa sumelor confiscate de la aceştia prin sentinţa apelată şi prezenta hotărâre.

S-a constatat că moştenitoarea persoanei interesate AA., numita RR. a depus în subcontul bancar administrat de ANABI, deschis la QQ. S.A., respectiv ANABI RR. - IBAN: x, suma de 300 euro (ANABI RR. - IBAN: x, sold 0 RON) şi în subcontul bancar administrat de ANABI, deschis la QQ. S.A., respectiv ANABI RR. - IBAN: xsuma de 551 RON, reprezentând parte din suma confiscată de la autorul său, AA. prin sentinţa apelată.

Au fost menţinute măsurile asigurătorii instituite asupra imobilelor supuse restabilirii situaţiei anterioare.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate care nu contravin deciziei.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, din care suma de 626 RON pentru apelantele persoane interesate W. şi BB. şi câte 1253 RON pentru inculpaţii S.C. C. S.R.L., A., B., F., E., D. şi G., reprezintă onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu.

Împotriva hotărârii instanţei de apel au declarat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inculpaţii D., A., B., F. şi S.C. C. S.R.L., precum şi persoanele interesate V. şi N..

Prin cererea de recurs în casaţie, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a invocat motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., prin prisma căruia a susţinut că, în cauză, în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal:

- faţă de inculpatul A. pentru infracţiunea de abuz în serviciu, în formă calificată şi continuată, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 309, art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen.;

- faţă de inculpata D. pentru două infracţiuni de abuz în serviciu, în formă calificată, prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen.;

- faţă de inculpata E. pentru complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu, în formă calificată, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen.;

- faţă de inculpaţii F., B. şi S.C. C. S.R.L. pentru infracţiunea de spălarea banilor, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

În susţinerea cererii, după ce au fost expuse acuzaţiile pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată şi condamnaţi de prima instanţă, s-a arătat că, în mod eronat, în urma evaluării deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 şi constatării incidenţei lor în cauză, au fost avute în vedere doar termenele generale de prescripţie a răspunderii penale, determinate conform art. 154 alin. (1) lit. b) şi c) C. pen. şi calculate potrivit art. 186 C. pen. cu consecinţa constatării intervenirii prescripţiei pentru infracţiunile de abuz în serviciu şi spălarea banilor, fără ca analiza îndeplinirii condiţiilor legale în acest sens să se raporteze şi la dispoziţiile art. 155 alin. (1) C. pen., faţă de care respectivele termene nu erau împlinite la data soluţionării apelurilor.

În acest sens, s-a menţionat că, în ceea ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 309 C. pen., reţinută în sarcina inculpaţilor A., D. şi E., pentru care limitele de pedeapsă sunt cuprinse între 4 ani şi 14 ani închisoare, termenul de prescripţie a răspunderii penale este, potrivit art. 154 alin. (1) lit. b) C. pen., de 10 ani, iar cursul acestuia poate fi întrerupt, conform art. 155 alin. (1), (2) şi (4) C. pen., prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, se comunică suspectului sau inculpatului, după fiecare întrerupere începând să curgă un nou termen de prescripţie, termenele prevăzute de art. 154 C. pen. fiind socotite ca îndeplinite dacă au fost depăşite încă o dată.

Prin urmare, termenul de prescripţie specială pentru infracţiunea prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. este de 20 de ani şi începe a curge de la data săvârşirii faptelor, respectiv de la data ultimului act de executare, potrivit art. 154 alin. (2) C. pen., calculat conform art. 186 C. pen., considerându-se împlinit astfel:

- la data de 22.04.2030, respectiv la data de 21.06.2030, pentru inculpata D., având în vedere că datele săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu sunt 23.04.2010 şi 22.06.2010, date ce coincid cu pronunţarea sentinţelor civile nr. 10530/23.04.2010 şi nr. 16376/22.06.2010, în dosarele nr. x/2009 şi nr. y/2006;

- la data de 13.03.2031 pentru inculpata E., având în vedere că a săvârşit, la data de 14.03.2011, o faptă penală caracterizată ca fiind complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu în formă calificată, în legătură cu emiterea titlului de proprietate nr. x/14.03.2011;

- la data de 16.10.2031 pentru inculpatul A., deoarece infracţiunea de abuz în serviciu în formă calificată şi continuată, în legătură cu emiterea celor 5 titluri de proprietate, s-a epuizat odată cu ultimul act de executare, la data de 17.10.2011 (data punerii în posesie a moştenitorilor autorului SS.).

Totodată, s-a susţinut că încadrarea în drept a infracţiunii de spălarea banilor săvârşită de inculpaţii F., B. şi S.C. C. S.R.L., în considerarea legii penale mai favorabile, evaluate în mod global, este cea prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., infracţiune care se pedepseşte cu închisoare de la 3 ani la 10 ani, astfel că termenul general de prescripţie a răspunderii penale, conform art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., este de 8 ani.

S-a menţionat că, raportat la dispoziţiile art. 155 alin. (1), (2) şi (4) C. pen., termenul special de prescripţie în cazul acestei infracţiuni este de 16 ani şi se socoteşte împlinit:

- la data de 14.05.2029, pentru inculpatul F., deoarece acesta a săvârşit fapta la data de 15.05.2013, când, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/15.05.2013 la B.N.P. H., a vândut inculpatului B. suprafaţa de 22.540 m.p., provenită din săvârşirea, de către inculpatul A., a infracţiunii de abuz în serviciu, suprafaţă pe care, anterior, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/16.04.2013 la B.N.F. H., o cumpărase de la numitul TT.;

- la data de 13.06.2029, pentru inculpatul B., deoarece acesta a comis fapta la data de 14.06.2013, când, prin actul notarial nr. x din 14.06.2013 emis de BNP H., a adus suprafaţa de 22.540 mp, provenită din săvârşirea de către inculpatul A. a infracţiunii de abuz în serviciu, ca titlu de aport în natură la capitalul social al S.C. C. S.R.L., suprafaţă pe care, anterior, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/15.05.2013 la B.N.P. H., o cumpărase de la inculpatul F.;

- la data de 11.07.2029, pentru inculpata S.C. C. S.R.L.., deoarece aceasta a săvârşit fapta la data de 12.07.2013, când, prin actul notarial nr. x din 12.07.2013 emis de BNP UU., a adus suprafaţa de 22.540 mp, provenită din săvârşirea de către inculpatul A. a infracţiunii de abuz în serviciu, cu titlu de aport în natură la capitalul social al S.C. VV. S.A., suprafaţă pe care, anterior, o dobândise de la inculpatul B., prin actul notarial nr. x din 14.06.2013 emis de BNP H..

S-a mai solicitat a se avea în vedere că, prin decizia din 24 iulie 2023 pronunţată în cauza C-107/23, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, după ce a analizat regimul juridic diferit aplicabil în cauzele de fraude grave împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, a statuat că instanţele sunt obligate să lase neaplicat un standard naţional de protecţie referitor la principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile (lex mitior) care permite repunerea în discuţie, inclusiv în cadrul unor căi de atac îndreptate împotriva unor hotărâri definitive, a întreruperii termenului de prescripţie a răspunderii penale în astfel de procese prin acte de procedură intervenite înainte de o asemenea invalidare.

Cu alte cuvinte, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a precizat expres că instanţele nu pot repune în discuţie întreruperea termenului de prescripţie a răspunderii penale prin acte de procedură anterioare publicării deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018 (25 iunie 2018), exprimându-şi rezervele faţă de modalitatea de interpretare şi aplicare a legii penale mai favorabile de către instanţele române ca urmare a deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 67/2022, interpretare de natură să creeze un risc sistemic de impunitate pentru infracţiunile de fraudă gravă.

S-a apreciat că atât considerentele, cât şi dispozitivul hotărârii din 24 iulie 2023 pronunţate de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cauza C-107/23 pot fi aplicate mutatis mutandis în ceea ce priveşte neconformitatea standardului naţional de protecţie referitor la principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile (mitior lex) cu dreptul Uniunii Europene referitor la combaterea faptelor de corupţie şi protecţia drepturilor fundamentale, îndeosebi în acele cauze în care se identifică riscul de impunitate sistemică, raţionamentul Curţii putând fi extins şi la alte cauze decât cele menţionate expres (infracţiunile în domeniul fondurilor europene, evaziune fiscală etc.), precum cele de corupţie şi de spălarea banilor, având în vedere obligaţiile pe care România le-a avut în baza Deciziei 2006/928 a Comisiei europene privind instituirea MCV, decizie care se află încă în vigoare, nefiind abrogată de către emitent.

În privinţa infracţiunii de spălarea banilor, extinderea efectelor deciziei apare cu şi mai mare evidenţă, dată fiind strânsa legătură dintre acest tip de comportament din sfera ilicitului penal şi afectarea bugetului de stat prin comiterea de infracţiuni din sfera evaziunii fiscale care afectează inclusiv domeniul TVA-ului.

Astfel, s-a arătat că, în jurisprudenţa sa, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a reţinut că revine statelor membre sarcina de a lua măsurile necesare pentru a garanta colectarea efectivă şi integrală a resurselor proprii ale Uniunii care sunt reprezentate de venituri provenite din aplicarea unei cote uniforme la bazele armonizate de evaluare a TVA-ului (Hotărârea din 21 decembrie 2021, EuroBox Promotion şi alţii). Or, în situaţia în care veniturile proprii ale Uniunii sunt în mod indisolubil legate de veniturile naţionale rezultate din TVA, fiind o cotă din acestea, este evident faptul că orice acţiune ilicită care se circumscrie sferei infracţiunilor de spălare a banilor intră, totodată, şi în sfera de înţeles a expresiei orice activitate ilegală, aşa cum este ea prevăzută la art. 325 alin. (1) TFUE şi cum este interpretată în jurisprudenţa Curţii (Hotărârea din 2 mai 2018, Scialdone, C-574/15, pct. 45, Hotărârea din 21 decembrie 2021, EuroBox Promotion şi alţii).

S-a considerat că împrejurarea că art. 2 alin. (1) din Convenţia PIF coroborat cu art. 1 alin. (1) din această convenţie se referă numai la frauda care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii nu este de natură să infirme această interpretare a art. 325 alin. (1) (1) TFUE, ai cărui termeni vizează în mod expres "frauda şi orice altă activitate ilegală care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii".

În concluzie, s-a solicitat reevaluarea modalităţii de aplicare a principiului legii penale mai favorabile ţinând cont de standardul statuat de C.J.U.E. care a arătat că "aplicarea de către o instanţă naţională a standardului menţionat pentru a repune în discuţie întreruperea termenului de prescripţie a răspunderii penale prin acte de procedură intervenite înainte de 25 iunie 2018, data publicării Deciziei nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale, trebuie considerată ca fiind de natură să compromită supremaţia, unitatea şi efectivitatea dreptului Uniunii" (pct. 123, cauza C-107/23), aspecte care trebuie coroborate cu dezlegările date anterior de C.J.U.E., în sensul că aplicarea respectivului standard naţional de protecţie ar implica un risc sistemic de impunitate a faptelor ce constituie infracţiuni grave de fraudă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii sau de corupţie în general, cu încălcarea cerinţei care rezultă din dispoziţiile menţionate de a prevedea sancţiuni efective şi disuasive pentru combaterea infracţiunilor de această natură (pct. 212 Cauza Euro WW.).

Pe de altă parte, întrucât, prin decizia din 24 iulie 2023 pronunţată în cauza C-107/23, C.J.U.E. a criticat modalitatea de interpretare şi aplicare a legii penale mai favorabile de către instanţele române ca urmare a deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 67/2022, s-a apreciat că există, cel puţin aparent, riscul iminent al generării unei practici neunitare. În atare situaţie, s-a solicitat completului învestit cu soluţionarea recursului în casaţie ca, în temeiul dispoziţiilor art. 475 C. proc. pen., să ceară Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu următoarei chestiuni de drept:

În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la dispoziţiile art. 19 alin. (1) teza a II-a din T.U.E. şi art. 267 din T.F.U.E., raportat la art. 477 alin. (3), art. 477 C. proc. pen., instanţele pot da prioritate celor statuate prin hotărârea preliminară a C.J.U.E. pronunţată în cauza C-107/23 din 24 iulie 2023 şi în cauzele având ca obiect infracţiuni de corupţie în general şi infracţiuni conexe de spălare a banilor, a căror sancţionare efectivă şi disuasivă este asumată de România prin Mecanismul de Cooperare şi Verificare instituit de Comisia Europeană prin Decizia 2006/928, dispoziţiile art. 155 alin. (1) C. pen., în sensul de a considera că întreruperea termenului de prescripţie a răspunderii penale a operat prin acte de procedură intervenite înainte de 25 iunie 2018, data publicării Deciziei nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale.

S-a apreciat că cererea formulată este admisibilă întrucât: a fost depusă într-o cauză în care instanţa este învestită cu soluţionarea unei cauze în ultimă instanţă, respectiv în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie declarat împotriva deciziei penale nr. 237/A din 21 iulie 2023, hotărârea ce urmează a fi pronunţată având caracter definitiv; de stabilirea efectelor aplicării în timp a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) C. pen. de către instanţa supremă prin întrebarea adresată depinde incidenţa cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. - "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal", ce face obiectul căii extraordinare de atac declarate în cauză; problema de drept invocată are caracter de noutate şi vine în contextul recentei decizii a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene pronunţată în cauza C-107/23 din 24 iulie 2023, punând problema aplicării interpretării date chestiunii de drept a prescripţiei răspunderii penale în cauze ce au ca obiect infracţiuni al căror cadru de reglementare şi sancţionare face obiectul unor documente obligatorii emise la nivelul U.E. (infracţiuni contra intereselor financiare ale U.E., infracţiuni de corupţie ori asimilate acestora, infracţiuni de spălare a banilor) şi pe care statul român, ca ţară membră U.E., trebuie să le respecte şi să le aplice conform principiului cooperării loiale în cadrul Uniunii.

Deşi întrebări similare au fost formulate de instanţele de judecată care au sesizat instanţa supremă în temeiul dispoziţiilor art. 475 şi urm. C. proc. pen., fiind respinse ca inadmisibile prin decizia nr. 67 din 25.10.2022, care a stabilit, totodată, că normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţia României, republicată, şi art. 5 C. pen., s-a considerat că, în lumina recentei decizii a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene pronunţată în cauza C-107/23 din 24 iulie 2023 având ca obiect cererea de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 T.F.U.E. de Curtea de Apel Braşov, se impune o analiză specifică privind efectele retroactive ale dispoziţiilor art. 155 alin. (1) C. pen. în cauzele având ca obiect infracţiuni de corupţie în general şi infracţiuni conexe de spălare a banilor, care au ca infracţiune predicat infracţiuni de corupţie.

În susţinerea cererii, s-a reiterat că obligaţia de a asigura supremaţia, unitatea şi efectivitatea dreptului Uniunii le revine instanţelor române în egală măsură şi în ceea ce priveşte procedurile judiciare ce au ca obiect infracţiunile de corupţie în general, cu privire la care statul român şi-a asumat obligaţia de a le sancţiona prin măsuri eficiente şi disuasive, în considerarea aderării la Uniunea Europeană.

În ceea ce priveşte infracţiunile de corupţie în general, s-a menţionat că obligaţia de a prevedea sancţiuni penale care au caracter efectiv şi disuasiv decurge, pentru România, din Decizia 2006/928, care obligă statul să lupte, în mod efectiv şi independent de o eventuală atingere adusă intereselor financiare ale Uniunii, împotriva corupţiei şi, în special, împotriva corupţiei la nivel înalt şi impune sarcina de a se asigura că normele sale de drept penal şi de procedură penală permit o sancţionare efectivă a infractiunilor de corupţie în general.

Ţinând seama de obligaţiile specifice care îi incumbă acestui stat membru în temeiul Deciziei 2006/928 în materia luptei împotriva corupţiei, s-a considerat că, raportat la aspectele statuate în juridsprudenţa sa de către C.J.U.E., reglementarea şi practica naţionale în această materie nu pot avea drept consecinţă prelungirea duratei anchetelor privind infracţiunile de corupţie sau slăbirea în orice alt mod a luptei împotriva corupţiei. În acest context, s-a apreciat că este necesară stabilirea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pe calea mecanismului de unificare a practicii judiciare a dezlegării unei chestiuni de drept a unei interpretări obligatorii privind efectele retroactive ale dispoziţiilor art. 155 alin. (1) C. pen., în forma în vigoare în perioada 25.06.2018-30.05.2022, în cauzele având ca obiect infracţiuni de corupţie în general şi infracţiuni conexe de spălare a banilor, care au ca infracţiune predicat infracţiuni de corupţie.

Faţă de cele arătate, în temeiul art. 448 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a solicitat admiterea recursului în casaţie, desfiinţarea în parte a deciziei penale nr. 237/A din 21.07.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2015, în ceea ce priveşte soluţiile de încetare a procesului penal, iar, în urma rejudecării, înlăturarea greşitei aplicări a legii şi condamnarea inculpaţilor A., D. E., F., B. şi S.C. C. S.R.L., pentru infracţiunile reţinute în sarcină.

Prin cererea de recurs în casaţie, recurenta inculpată D. a invocat motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., susţinând, în esenţă, că fapta săvârşită nu este prevăzută de legea penală, întrucât nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă şi subiectivă prevăzute de norma ce incriminează infracţiunea de abuz în serviciu în forma calificată, ce i-a fost imputată, neexistând o concordanţă deplină între acţiunea pretins ilicită şi configurarea legală a acestei infracţiuni. Astfel, în concret, a susţinut că fapta unui judecător, de a desfăşura activitatea de judecată şi de a interpreta legea civilă aplicabilă cauzei respective, potrivit principiului independenţei magistraţilor, precum şi îndeplinirea atribuţiilor de serviciu de către acesta, nu constituie prin ea însăşi o activitate susceptibilă de a fi apreciată ca având caracter penal.

În plus, a învederat că normele pretins încălcate [art. 9 alin. (3) şi art. 32 din H.G. nr. 890/2005, respectiv art. 2 şi art. 3 din Legea nr. 1/2000] nu instituie în sarcina judecătorului atribuţii de serviciu în activitatea de judecată, aceasta desfăşurându-se conform art. 124 din Constituţie, Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, activitate pe care a realizat-o cu bună-credinţă, respectând toate obligaţiile ce îi sunt impuse prin lege, administrând şi interpretând probele şi legea în deplină concordanţă cu activităţile judiciare specifice.

Sub aspectul laturii subiective, a susţinut că activitatea sa nu a fost desfăşurată cu rea-credinţă, specifică intenţiei directe sau indirecte cu care trebuie comisă fapta pentru a se reţinte infracţiunea de abuz în serviciu în forma calificată din legea specială.

Recurentul inculpat A. a invocat, prin cererea de recurs în casaţie, motivele de casare reglementate de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi 8 C. proc. pen., susţinând, în esenţă, pe de o parte, că fapta săvârşită constituie contravenţie, conform art. 1101 lit. a) din Legea nr. 18/1991, introdus prin art. 1 pct. 16 din Titlul IV din Legea nr. 247/2005, şi nu realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 C. pen. şi art. 309 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen., ce i-a fost reţinută în sarcină (lipsind elementul material câtă vreme normele de drept presupus încălcate nu intituie atribuţii de serviciu în sensul deciziei Curţii Constituţionale nr. 405/2016, inculpatul neputând fi subiect activ al infracţiunii, acesta nefăcându-se vinovat de săvârşirea faptelor imputate, oraşul Năvodari nefiind subiectul pasiv al infracţiunii), iar, pe de altă parte, că încetarea procesului penal nu se putea dispune câtă vreme existau temeiuri de achitare pentru fapta care nu este prevăzută de legea penală. În plus, au mai fost formulate critici şi cu privire la lipsa motivării corespunzătoare a soluţiei dată excepţiei autorităţii de lucru judecat invocată de apărare, la modalitatea în care instanţa a răspuns la apărările formulate şi a valorificat notele depuse de parchet la dosar prin care, în opinia apărării, s-ar fi depăşit limitele învestirii instanţei.

Totodată, în temeiul art. 441 alin. (1) C. proc. pen., a solicitat suspendarea executării deciziei atacate până la soluţionarea recursului în casaţie, cu referire la măsura sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile, precum şi asupra conturilor bancare, prezente şi viitoare ale sale, până la concurenţa sumei de 7.925.871,87 RON, susţinând că există riscul punerii în executare a acestor măsuri de către A.N.A.F.

Recurenţii inculpaţi B., F. şi S.C. C. S.R.L. au invocat, prin cererea de recurs în casaţie, motivul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., atât cu privire la latura penală, cât şi în privinţa laturii civile, susţinând, în esenţă, că nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunii de spălarea banilor, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, de care au fost acuzaţi, întrucât, raportat la probele administrate în cauză, bunurile nu proveneau din săvârşirea de infracţiuni şi inculpaţii nu cunoşteau de eventuala provenienţă ilicită a bunurilor, câtă vreme contractele şi celelalte acte autentice, întocmite de un notar public ori emanând de la instituţii publice, se bucură de prezumţia de legalitate şi autenticitate, sens în care s-au apreciat relevante aspectele statuate sub acest aspect prin decizia Curţii Constituţionale nr. 7/2018 (paragraful 19).

Prin cererea de recurs în casaţie formulată, persoana interesată V. a invocat motivul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., învederând, în esenţă, că, în mod nelegal, a fost asimilat ca fiind un interpus al inculpatului A. şi a fost obligat să suporte consecinţele şi rigorile normelor legale reţinute pentru inculpat, în condiţiile în care instanţa nu avea posibilitatea obiectivă să extindă efectele confiscării sau aprecierii de rea-credinţă sau de invaliditate a contractelor de vânzare cumpărare asumate în condiţii de legalitate.

Prin cererea de recurs în casaţie formulată, persoana interesată N. a invocat motivele de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi pct. 12 C. proc. pen., cu trimitere la dispoziţiile art. 6, art. 7, art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale şi la cele ale art. 14 pct. 5 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, arătând, în esenţă, pe de o parte, că, atâta timp cât nu a comis fapte prevăzute de legea penală, măsura confiscării speciale dispusă în privinţa sa reprezintă o condamnare pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, soluţie care este nelegală, iar, pe de altă parte, că i-a fost aplicată o pedeapsă (asimilată) pentru săvârşirea unei fapte pentru care nu se putea atrage răspunderea penală şi că au fost încălcate prevederile art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., suprafeţele de teren cu privire la care s-a dispus confiscarea nefiind bunuri dobândite prin săvârşirea unei infracţiuni.

Prin încheierea nr. 728/RC din 07 noiembrie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2023, constatându-se îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 434 - art. 438 C. proc. pen., în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei penale nr. 237/A din 21 iulie 2023 a aceleiaşi instanţe din dosarul nr. x/2015, dispunându-se, totodată, trimiterea cauzei Completului nr. 7, în vederea judecării pe fond a căii extraordinare de atac.

Prin aceeaşi încheiere, pentru argumentele expuse pe larg în cuprinsul acesteia, s-a apreciat că în cazul celorlalte cereri nu sunt întrunite cumulativ toate condiţiile prevăzute de art. 440 alin. (2) C. proc. pen. [nefiind respectate cerinţele de la art. 435 C. proc. pen. (cererea persoanei interesate N.), art. 436 C. proc. pen. (cererile persoanelor interesate V. şi N.) şi art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. (toate cererile inculpaţilor şi ale persoanelor interesate)], motiv pentru care Înalta Curte, în baza art. 440 C. proc. pen., a respins, ca inadmisibile, cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii D., A., B., F. şi S.C. C. S.R.L. şi de persoanele interesate V. şi N. împotriva deciziei penale nr. 237/A din 21 iulie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2015. În consecinţă, instanţa supremă a apreciat că nu se mai impune analizarea solicitării recurentului A. de suspendare a executării deciziei atacate.

De asemenea, prin încheierea din 09 ianuarie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dată în dosarul nr. x/2023, a fost respinsă cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Examinând cauza, în limitele stabilite de încheierea de admitere în principiu din data de 07 noiembrie 2023, prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ca nefiind fondat, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 C. proc. pen., pe această cale instanţa verifică exclusiv legalitatea deciziei.

Se constată, astfel, că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să poată fi invocate şi, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Înalta Curte reţine, totodată, că, prin prisma cazului de recurs în casaţie reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în acele situaţii în care, în raport cu actele şi lucrările dosarului, s-a reţinut în mod eronat incidenţa unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) C. proc. pen. (respectiv lipseşte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale; a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii; există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; există autoritate de lucru judecat; a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii), dispunându-se încetarea procesului penal.

În vederea stabilirii incidenţei acestui motiv de nelegalitate, aprecierea instanţei asupra existenţei/inexistenţei cauzei de încetare a procesului penal trebuie realizată prin raportare la situaţia concretă şi datele existente la momentul pronunţării hotărârii definitive atacate, atât sub aspect factual, cât şi legislativ.

În speţă, se constată că, prin cererea de recurs în casaţie formulată, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a invocat motivul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., susţinând, în esenţă, că, în mod greşit, s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpaţii: A., pentru infracţiunea de abuz în serviciu, în formă calificată şi continuată, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 309, art. 35 alin. (1) C. pen.

şi art. 5 alin. (1) C. pen.; D., pentru două infracţiuni de abuz în serviciu, în formă calificată, prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen.; E., pentru complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu, în formă calificată, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen.; F., B. şi S.C. C. S.R.L. pentru infracţiunea de spălarea banilor, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit.

b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale. În opinia parchetului, instanţa de apel, în mod eronat, în urma evaluării deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 şi constatării incidenţei lor în cauză, a avut în vedere doar termenele generale de prescripţie a răspunderii penale, determinate conform art. 154 alin. (1) lit. b) şi c) C. pen. şi calculate potrivit art. 186 C. pen., cu consecinţa constatării intervenirii prescripţiei pentru infracţiunile de abuz în serviciu şi spălarea banilor, fără ca la analiza îndeplinirii condiţiilor legale în acest sens să se raporteze şi la dispoziţiile art. 155 alin. (1) C. pen., faţă de care respectivele termene nu erau împlinite la data soluţionării apelurilor.

Astfel, făcându-se trimitere la prevederile art. 155 alin. (1), (2) şi (4) C. pen., conform cărora întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale intervine ca urmare a îndeplinirii oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, se comunică suspectului sau inculpatului, după fiecare întrerupere începând să curgă un nou termen de prescripţie, s-a arătat că, în speţă, erau incidente dispoziţiile art. 154 C. pen., care reglementează termenele de prescripţie specială, acestea fiind de 20 ani în cazul infracţiunilor de abuz în serviciu şi, respectiv, de 16 ani în cazul infracţiunilor de spălarea banilor, termene care se calculează de la data săvârşirii acestor fapte şi s-ar împlini: la data de 22.04.2030, respectiv la data de 21.06.2030, pentru inculpata D.; la data de 13.03.2031 pentru inculpata E.; la data de 16.10.2031 pentru inculpatul A.; la data de 14.05.2029, pentru inculpatul F.; la data de 13.06.2029, pentru inculpatul B.;

şi la data de 11.07.2029, pentru inculpata S.C. C. S.R.L..

Totodată, parchetul a apreciat că, în speţă, pot fi aplicate mutatis mutandis atât considerentele, cât şi dispozitivul hotărârii din 24 iulie 2023 pronunţate de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cauza C-107/23, în ceea ce priveşte neconformitatea standardului naţional de protecţie referitor la principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile (mitior lex) cu dreptul Uniunii Europene vizând combaterea faptelor de corupţie şi protecţia drepturilor fundamentale, îndeosebi în acele cauze în care se identifică riscul de impunitate sistemică, raţionamentul Curţii putând fi extins şi la alte cauze decât cele menţionate expres (infracţiunile în domeniul fondurilor europene, evaziune fiscală etc.), precum cele de corupţie şi de spălarea banilor, având în vedere obligaţiile pe care România le-a avut în baza Deciziei 2006/928 a Comisiei europene privind instituirea MCV, decizie care se află încă în vigoare, nefiind abrogată de către emitent.

Premergător analizării criticilor formulate de parchet, Înalta Curte subliniază că, în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, nu se analizează corectitudinea reţinerii, prin hotărârea recurată, a legii penale mai favorabile. În acest sens, este şi jurisprudenţa constantă a instanţei supreme (cu titlu exemplificativ: deciziile nr. 289/RC din 30 octombrie 2014, nr. 193/RC din 23 septembrie 2014, nr. 55/RC din 10 februarie 2015, nr. 202/RC din 02 iunie 2016, nr. 381/RC din 05 octombrie 2017, nr. 98/RC din 23 martie 2018, nr. 140/RC din 18 aprilie 2019, nr. 188/RC din 22 mai 2019, încheierea din 11 octombrie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2020, încheierea din 25 octombrie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022 şi altele), în care s-a statuat că stabilirea legii penale mai favorabile este atributul exclusiv al instanţei învestite cu judecarea cauzei (de fond sau de apel, ambele competente să cenzureze integral fondul cauzei, în fapt şi în drept), iar nu al instanţei învestite cu soluţionarea unei căi extraordinare de atac, respectiv recursul în casaţie, întrucât o asemenea chestiune nu se circumscrie niciunuia dintre cazurile prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Prin urmare, prin prisma cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., se analizează doar dacă a fost împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale la momentul pronunţării deciziei de către instanţa de apel, prin raportare la legea reţinută prin hotărârea definitivă recurată.

Verificând hotărârea atacată prin raportare la aceste consideraţii teoretice, instanţa de recurs în casaţie constată că, în speţă, prin decizia penală nr. 237/A din 21 iulie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin care s-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală nr. 225/F din 20 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, printre altele, în temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a fost încetat procesul penal, ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale, faţă de inculpaţii:

- A. pentru infracţiunea de abuz în serviciu în formă calificată şi continuată, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 309, art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen.;

- D. pentru două infracţiuni de abuz în serviciu în formă calificată, prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen.;

- E. pentru complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen.;

- F., B. şi S.C. C. S.R.L. pentru infracţiunea de spălarea banilor, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

Sub aspectul situaţiei de fapt, s-a reţinut, în esenţă, în privinţa inculpatului A. că, în perioada 19.07.2010-17.10.2011, în calitate de primar şi de preşedinte al Comisiei Locale de Fond Funciar Năvodari, a încălcat dispoziţiile ce reglementează procedura de reconstituire a dreptului de proprietate, în ceea ce priveşte titlurile de proprietate nr. x/08.02.2010, nr. y/14.03.2011, nr. z/19.09.2011, nr. w/28.09.2011 şi nr. 8111/15.02.2012, condiţii în care a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra unor terenuri cu suprafaţă de:

- 11,2 ha pentru inculpata E., inculpatul încălcând dispoziţiile art. 2 şi art. 3 din Legea nr. 1/2000, art. 45 din Legea nr. 393/2004 şi art. 5 din O.U.G. nr. 119/1999, fiind cauzată o pagubă oraşului Năvodari în valoare totală de 7.966.560 RON, cu consecinţa obţinerii de foloase necuvenite pentru sine, pentru inculpata E. şi persoane apropiate inculpatului A., constând în importante avantaje patrimoniale;

- 13 ha pentru moştenitorii defunctului XX. şi a cumpărătorilor de drepturi litigioase V. şi HH., inculpatul încălcând dispoziţiile art. 2 şi art. 3 din Legea nr. 1/2000, art. 45 din Legea nr. 393/2004 şi art. 5 din O.U.G. nr. 119/1999, fiind cauzată o pagubă oraşului Năvodari în valoare totală de 8.553.083,96 RON, cu consecinţa obţinerii de foloase necuvenite pentru sine, pentru moştenitori şi persoane apropiate inculpatului A., constând în importante avantaje patrimoniale;

- 2 ha pentru moştenitorii defuncţilor YY. şi ZZ., inculpatul încălcând dispoziţiile art. 2 şi art. 3 din Legea nr. 1/2000, art. 45 din Legea nr. 393/2004 şi art. 5 din O.U.G. nr. 119/1999, fiind cauzată o pagubă oraşului Năvodari în valoare totală de 1.459.400 RON, cu consecinţa obţinerii de foloase necuvenite pentru sine, pentru moştenitori şi persoane apropiate inculpatului A., constând în importante avantaje patrimoniale;

- 2,254 ha pentru cumpărătorul drepturilor litigioase, TT., inculpatul încălcând dispoziţiile art. 2 şi art. 3 din Legea nr. 1/2000, art. 45 din Legea nr. 393/2004 şi art. 5 din O.U.G. nr. 119/1999, fiind cauzată o pagubă oraşului Năvodari în valoare totală de 1.661.302 RON, cu consecinţa obţinerii de foloase necuvenite pentru sine, pentru cumpărătorul drepturilor litigioase, TT., şi persoane apropiate inculpatului A., constând în importante avantaje patrimoniale;

- 17,7 ha pentru moştenitorii autorului SS., inculpatul încălcând dispoziţiile art. 2 şi art. 3 din Legea nr. 1/2000, art. 45 din Legea nr. 393/2004 şi art. 5 din O.U.G. nr. 119/1999, fiind cauzată o pagubă oraşului Năvodari în valoare totală de 5.368.448,73lei, cu consecinţa obţinerii de foloase necuvenite pentru sine, pentru moştenitori şi persoane apropiate inculpatului A., constând în importante avantaje patrimoniale.

Instanţa de apel a apreciat că aceste fapte reţinute în sarcina inculpatului A. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu în formă calificată şi continuată, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309, art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen.

În ceea ce o priveşte pe inculpata D., instanţa de apel a reţinut că aceasta, în calitate de judecător în cadrul Judecătoriei Constanţa, în dosarul nr. x/2009 (soluţionat prin sentinţa civilă nr. 10530/23.04.2010), cu încălcarea dispoziţiilor art. 2 şi 3 din Legea nr. 1/2000 şi a art. 129 alin. (5) C. proc. civ. 1864, a dispus punerea în posesie a inculpatei E. asupra unui teren de 12 ha pe plaja Mării Negre, deşi aceasta din urmă trebuia să primească un teren agricol extravilan şi a cauzat un prejudiciu UAT Năvodari de 7.966.560 RON, obţinând foloase necuvenite pentru inculpaţii E., B., S.C. C. S.R.L., A. şi interpuşii săi; precum şi că, în calitate de judecător în cadrul Judecătoriei Constanţa, în dosarul nr. x/2006 (soluţionat prin sentinţa civilă nr. 16736/22.06.2010), cu încălcarea dispoziţiilor art. 2 şi 3 din Legea nr. 1/2000 şi a art. 129 alin. (5) C. proc. civ. 1864, a dispus obligarea Comisiei Locale de Fond Funciar Năvodari să reconstituie dreptul de proprietate moştenitorilor defunctului XX. şi cumpărătorilor de drepturi litigioase asupra unui teren de 13 ha pe plaja Mării Negre, deşi aceştia din urmă trebuiau să primească un teren agricol extravilan, şi a cauzat un prejudiciu UAT Năvodari de 8.553.083,96 RON obţinând foloase necuvenite pentru moştenitori, pentru inculpatul A. şi interpuşii săi, cele două fapte realizând conţinutul constitutiv a două infracţiuni de abuz în serviciu, în formă calificată, prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen.

Totodată, inculpatei E. i s-a reţinut, în sarcină, sub aspectul situaţiei de fapt, că l-a ajutat pe inculpatul A. să comită infracţiunea de abuz în serviciu, numai în ceea ce priveşte emiterea titlului de proprietate nr. x/14.03.2011, prin alegerea completului de judecată, prin depunerea la dosar a hărţii primite de la acesta şi prin încheierea contractului de vânzare a unui bun viitor, cu consecinţa păgubirii UAT Năvodari cu suma de 7.966.560 RON şi a obţinerii de către inculpată, inculpatul A. şi interpuşii acestuia şi de către inculpaţii B. şi S.C. C. S.R.L. a unor foloase necuvenite, faptă care întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de abuz în serviciu, în formă calificată, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen.

Deopotrivă, instanţa de apel a apreciat că:

- fapta inculpatului F. care, la data de 16.04.2013, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/16.04.2013 la B.N.P. H., a cumpărat la preţul de 80.000 RON, de la numitul TT., suprafaţa de 22.540 m.p., cunoscând că bunul provine din săvârşirea de către inculpatul A. a infracţiunii de abuz în serviciu, iar, la data de 15.05.2013, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/15.05.2013 la B.N.P. H., a vândut inculpatului B., aceeaşi suprafaţă de teren în schimbul sumei de 150.000 RON, întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii de spălarea banilor, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.;

- fapta inculpatului B. care, la data de 15.05.2013, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/15.05.2013 la B.N.P. H., a cumpărat fictiv de la inculpatul F. suprafaţa de 22.540 mp, despre care cunoştea că provine din săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu de către inculpatul A., iar, la data de 14.06.2013, prin actul notarial nr. x din 14.06.2013 emis de BNP H., a adus suprafaţa de teren aport în natură la capitalul social al S.C. C. S.R.L., evaluând-o la preţul de 7.454.000 RON, în scopul de a ascunde originea ilicită a terenului, realizează elementele constitutive ale infracţiunii de spălarea banilor, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.;

- fapta inculpatei S.C. C. S.R.L. care, la data de 14.06.2013, conform actului notarial nr. x din 14.06.2013 emis de BNP H., a dobândit suprafaţa de 22.540 mp, de la administratorul de drept, inculpatul B., despre care ştia că provine din săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu de către inculpatul A., pe care, ulterior, la data de 12.07.2013, conform actului notarial nr. x din 12.07.2013 emis de BNP UU., a adus-o aport în natură la capitalul social al S.C. VV. S.A., evaluând-o la preţul de 7.300.000 RON, în scopul de a ascunde originea ilicită a terenului, realizează elementele constitutive ale infracţiunii de spălarea banilor, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

Aşa cum rezultă din hotărârea recurată, instanţa de apel a reţinut că legea penală mai favorabilă inculpaţilor este C. pen. în vigoare în perioada cuprinsă între data de 25 iunie 2018 (data publicării în Monitorul Oficial al României a deciziei nr. 297/2018) şi data de 30 mai 2022 (data intrării în vigoare a dispoziţiilor O.U.G. nr. 71/2022).

Înalta Curte reţine că, în ceea ce priveşte condiţiile de tragere la răspundere penală, C. pen., în forma intrată în vigoare la 01 februarie 2014, prevedea în art. 155 alin. (1) C. pen., a cărui incidenţă în cauză o susţine parchetul, "cursul termenului de prescripţie se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură".

Prin decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 518 din 25 iunie 2018, s-a constatat că soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) C. pen., este neconstituţională. În considerentele acestei decizii s-a reţinut că respectivele dispoziţii sunt lipsite de previzibilitate şi, totodată, contrare principiului legalităţii incriminării, întrucât sintagma "oricărui act de procedură" din cuprinsul acestora are în vedere şi acte ce nu sunt comunicate suspectului sau inculpatului, nepermiţându-i acestuia să cunoască aspectul întreruperii cursului prescripţiei şi al începerii unui nou termen de prescripţie a răspunderii sale penale (paragraful 31). Curtea a constatat, de asemenea, că soluţia legislativă anterioară, prevăzută la art. 123 alin. (1) din C. pen. din 1969, îndeplinea condiţiile de previzibilitate impuse prin dispoziţiile constituţionale analizate în cauză, întrucât prevedea întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale doar prin îndeplinirea unui act care, potrivit legii, trebuia comunicat, în cauza în care persoana vizată avea calitatea de învinuit sau inculpat (paragraful 34).

Ulterior, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 09 iunie 2022), s-a constatat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) C. pen. sunt neconstituţionale, în considerentele acestei hotărâri subliniindu-se că, "deşi în anumite cazuri o decizie a Curţii Constituţionale poate fi aplicată la speţa dedusă judecăţii într-un mod conform considerentelor sale, demers pe deplin posibil independent de intervenţia legiuitorului, aceasta nu presupune o înlăturare a obligaţiei acestuia din urmă de a interveni legislativ inclusiv în cazul deciziilor interpretative/cu rezervă de interpretare." (paragraful 52). Totodată, s-a reţinut că:

"... în condiţiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absenţa intervenţiei active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituţie, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripţiei răspunderii penale, fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale" (paragraful 73).

Până la momentul publicării acestei decizii, la data de 09 iunie 2022, în Monitorul Oficial, legiuitorul a adoptat O.U.G. nr. 71 din 30 mai 2022, prin care a pus în acord dispoziţiile care reglementează cursul prescripţiei răspunderii penale cu normele constituţionale, sens în care a reglementat că la articolul 155 din Legea nr. 286/2009 privind C. pen., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 24 iulie 2009, cu modificările şi completările ulterioare, alin. (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

"cursul termenului de prescripţie a răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză, care potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului".

Pe de altă parte, se reţine că, subsecvent deciziilor anterior menţionate şi modificărilor legislative intervenite în materia întreruperii cursului răspunderii penale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1141 din 28 noiembrie 2022, a stabilit, cu caracter obligatoriu, că "normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 5 din C. pen..".

Prin urmare, având în vedere aspectele statuate prin deciziile instanţei de contencios constituţional, se constată, aşa cum a reţinut şi instanţa de apel, că în perioada cuprinsă între data publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 297/2018 - 25 iunie 2018, care este anterioară pronunţării atât a sentinţei penale nr. 225/F din 20 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2015, cât şi a deciziei penale nr. 237/A din 21 iulie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală - şi data publicării în Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 71/2022 - 30 mai 2022 - nu a existat o reglementare care să prevadă cazurile şi condiţiile întreruperii cursului prescripţiei răspunderii penale.

Astfel, în cadrul procesului penal ce a format obiectul dosarului nr. x/2015, în care s-a pronunţat decizia penală atacată în prezenta cauză, instanţa de apel a valorificat incidenţa prescripţiei generale a răspunderii penale, ca efect al adoptării deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 352/2022, interpretând şi aplicând normele de drept penal în concordanţă cu dezlegarea obligatorie a problemei de drept ce a făcut obiectul hotărârii prealabile anterior menţionate. În acest sens, s-a arătat că evaluarea termenului de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunile de abuz în serviciu pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor A. (autorat), D. (autorat) şi E. (complicitate) şi de spălarea banilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor B., F. şi S.C. C. S.R.L. se face în raport cu termenul general de prescripţie, prevăzut de art. 154 C. pen., calculat de la data săvârşirii faptelor, respectiv de la data ultimului act de executare, efectele întreruptive de prescripţie ale actelor de procedură comunicate acestuia neputând fi valorificate în cauză.

Având în vedere caracterul obligatoriu al celor trei decizii menţionate şi situaţia factuală reţinută în mod definitiv, care nu mai poate fi cenzurată în această cale extraordinară de atac, instanţa de recurs în casaţie constată că, în cauză, în mod corect, prin hotărârea recurată s-a reţinut că, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 154 C. pen., iar nu şi cele ale art. 155 C. pen., astfel că termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunile deduse judecăţii, în raport cu datele săvârşirii faptelor, s-a împlinit la 22.04.2020, respectiv la 21.06.2020 pentru inculpata D., 13.03.2021 pentru inculpata E., 16.10.2021 pentru inculpatul A., 14.05.2021, pentru inculpatul F., 13.06.2021, pentru inculpatul B. şi, respectiv, la data de 11.07.2021, pentru inculpata S.C. C. S.R.L.., aşadar anterior pronunţării deciziei de către instanţa de apel (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie), la 21 iulie 2023.

În acest sens, Înalta Curte constată că, în privinţa inculpaţilor A., D. şi E., s-a reţinut săvârşirea unor infracţiuni de abuz în serviciu, în forma autoratului şi, respectiv, a complicităţii, fapte incriminate de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen.

Potrivit art. 132 din Legea nr. 78/2000:

"în cazul infracţiunilor de abuz în serviciu sau de uzurpare a funcţiei, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime".

Conform art. 297 alin. (1) C. pen. (în forma stabilită ca lege penală mai favorabilă în cauză):

"fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică", iar potrivit art. 309 C. pen.:

"dacă faptele prevăzute în art. 295, art. 297, art. 298, art. 300, art. 303, art. 304, art. 306 sau art. 307 au produs consecinţe deosebit de grave, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege se majorează cu jumătate".

Aşadar, limitele de pedeapsă pentru infracţiunea prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 din C. pen., sunt cuprinse între 4 ani şi 14 ani închisoare.

De asemenea, se observă că, reglementând termenele generale ale prescripţiei răspunderii penale, art. 154 alin. (1) lit. b) C. pen. stipulează că, atunci când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depăşeşte 20 ani, aşa cum este situaţia şi în speţă, respectivul termen este de 10 ani şi curge, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, de la data săvârşirii infracţiunii, iar, în cazul infracţiunilor continuate, de la data săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni, respectiv a ultimului act de executare, urmând a fi calculat conform art. 186 C. pen.

Faţă de aceste prevederi, se constată că termenul general de prescripţie a răspunderii penale, de 10 ani, curge de la data săvârşirii faptelor, respectiv de la data ultimului act de executare (în cazul inculpatului A.), şi se consideră împlinit:

- la data de 22.04.2020, respectiv la data de 21.06.2020 pentru inculpata D., având în vedere că datele săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu sunt 23.04.2010 şi 22.06.2010, când au fost pronunţate sentinţele civile nr. 10530/23.04.2010 şi nr. 16376/22.06.2010 în dosarele nr. x/2009 şi nr. y/2006;

- la data de 13.03.2021 pentru inculpata E., având în vedere că a săvârşit, la data de 14.03.2011, o faptă penală caracterizată ca fiind complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu în formă calificată, în legătură cu emiterea titlului de proprietate nr. x/14.03.2011;

- la data de 16.10.2021 pentru inculpatul A., deoarece infracţiunea de abuz în serviciu în formă calificată şi continuată, în legătură cu emiterea celor 5 titluri de proprietate, s-a epuizat odată cu ultimul act de executare, la data de 17.10.2011 (data punerii în posesie a moştenitorilor autorului SS.).

În ceea ce priveşte infracţiunea de spălarea banilor, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, reţinută a fi săvârşită de inculpaţii F., B. şi S.C. C. S.R.L., se constată că aceasta se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani.

Prin urmare, termenul general de prescripţie a răspunderii penale este, conform art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., de 8 ani şi s-a împlinit:

- pentru inculpatul F. la data de 14.05.2021, deoarece acesta a săvârşit fapta la 15.05.2013, când, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/15.05.2013 la B.N.P. H., a vândut inculpatului B. suprafaţa de 22.540 m.p., provenită din săvârşirea de către inculpatul A. a infracţiunii de abuz în serviciu, suprafaţă pe care, anterior, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/16.04.2013 la B.N.P. H., o cumpărase de la numitul TT.;

- pentru inculpatul B. la data de 13.06.2021, deoarece acesta a săvârşit fapta la 14.06.2013, când, prin actul notarial nr. x din 14.06.2013 emis de BNP H., a adus suprafaţa de 22.540 mp, provenită din săvârşirea de către inculpatul A. a infracţiunii de abuz în serviciu, ca titlu de aport în natură la capitalul social al S.C. C. S.R.L., suprafaţă pe care, anterior, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/15.05.2013 la B.N.P. H., o cumpărase de la inculpatul F.;

- pentru inculpata S.C. C. S.R.L. la data de 11.07.2021, deoarece aceasta a săvârşit fapta la 12.07.2013, când, prin actul notarial nr. x din 12.07.2013 emis de BNP UU., a adus, suprafaţa de 22.540 mp provenită din săvârşirea de către inculpatul A. a infracţiunii de abuz în serviciu, cu titlu de aport în natură la capitalul social al S.C. VV. S.A., suprafaţă pe care, anterior, o dobândise de la inculpatul B., prin actul notarial nr. x din 14.06.2013 emis de BNP H..

În ceea ce priveşte susţinerile Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, privind incidenţa în cauză a hotărârii pronunţaţe de Curtea Europeană de Justiţie, Marea Cameră, la 24 iulie 2023 în cauza C-107/23, Înalta Curte reaminteşte că, dată fiind natura juridică a recursului în casaţie, de cale extraordinară de atac de anulare, al cărei scop este, potrivit art. 433 C. proc. pen., de a supune Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, constatarea nelegalităţii deciziei date în apel sub aspectul intervenirii cauzei de încetare a procesului penal nu poate fi raportată decât la fondul legislativ existent la momentul pronunţării hotărârii recurate, pentru modificările intervenite după pronunţarea hotărârii definitive C. proc. pen. prevăzând alte remedii procesuale, cum ar fi contestaţia la executare sau contestaţia în anulare.

Astfel, aşa cum s-a arătat anterior, din perspectiva cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., existenţa cauzei de încetare a procesului penal se apreciază prin raportare la datele existente la momentul pronunţării hotărârii definitive atacate, atât sub aspect factual, cât şi legislativ. În cazul prescripţiei răspunderii penale, analiza de legalitate se limitează la verificarea împlinirii sau nu a termenului, pornind de la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului, în raport cu încadrarea juridică a faptei şi legea penală mai favorabilă stabilite, cu caracter definitiv, de instanţa de apel, având în vedere eventuala incidenţă a unor cauze de suspendare sau de întrerupere a cursului acestui termen în raport de cadrul normativ şi interpretativ existent la data pronunţării deciziei.

Or, în condiţiile în care hotărârea Curţii Europene de Justiţie, Marea Cameră, în cauza C-107/23, a fost pronunţată la data de 24 iulie 2023, aşadar, ulterior rămânerii definitive a soluţiei de încetare a procesului penal, prin decizia penală nr. 237/A din 21 iulie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, respectiva hotărâre a instanţei de contencios european nu are incidenţă în prezenta cale extraordinară de atac, pentru că, în caz contrar, s-ar aduce atingere securităţii raporturilor juridice şi s-ar încălca principiul autorităţii de lucru judecat.

Referitor la importanţa pe care o are acest principiu, atât în ordinea juridică europeană, cât şi în sistemele juridice naţionale, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a statuat constant asupra necesităţii ca hotărârile judecătoreşti definitive să nu mai poată fi puse în discuţie (hotărârea din 30 septembrie 2003, Kobler, în cauza C-224/01), cu excepţia situaţiei în care normele de procedură interne aplicabile autorizează reexaminarea (hotărârea din 13 ianuarie 2004, Kuhne & Heitz, în cauza C-453/00 şi hotărârea din 10 iulie 2014, AAA. Spa, în cauza C-213/13).

Mai mult, Curtea a statuat în sensul că principiul cooperării nu impune unei instanţe naţionale să înlăture norme de procedură internă în vederea reexaminării unei hotărâri judecătoreşti care a dobândit autoritate de lucru judecat şi să o anuleze, atunci când se constată că este contrară dreptului Uniunii (hotărârea din 1 iunie 1999, BBB., cauza C-126/97, hotărârea din 16 martie 2006, Rosmarie Kapferer, cauza C-234/04) şi că principiile echivalenţei şi efectivităţii nu se opun "ca o instanţă naţională să nu aibă posibilitatea de a revizui o hotărâre judecătorească definitivă pronunţată în cadrul unei acţiuni de natură civilă, în cazul în care această hotărâre se dovedeşte a fi incompatibilă cu o interpretare a dreptului Uniunii reţinută de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene ulterior datei la care hotărârea menţionată a rămas definitivă, chiar dacă o astfel de posibilitate există în ceea ce priveşte hotărârile judecătoreşti definitive incompatibile cu dreptul Uniunii pronunţate în cadrul unor acţiuni de natură administrativă" (hotărârea din 6 octombrie 2015, CCC., C-69/14).

Rezultă, aşadar, că analiza privind cazul de recurs în casaţie se raportează, potrivit legii procesual penale române, la regulile de drept existente la data pronunţării deciziei din apel, instanţa de casare nefiind abilitată să reexamineze pe această cale hotărârea atacată prin prisma compatibilităţii acesteia cu interpretarea dreptului Uniunii de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene intervenită ulterior datei la care hotărârea a rămas definitivă.

Pe de altă parte, Înalta Curte reţine că, prin Hotărârea pronunţată la data de 21 decembrie 2021, în cauza Euro WW. şi alţii (cauzele conexate C-357/19, C-379/19, C-547/19, C-811/19 şi C-840/19), s-a statuat că infracţiunile de corupţie care nu aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene, aşa cum sunt cele ce formează obiectul prezentului dosar, cad sub incidenţa Deciziei 2006/928/CE din 13 decembrie 2006 de stabilire a unui mecanism de cooperare şi de verificare a progresului realizat de România în vederea atingerii anumitor obiective de referinţă specifice în domeniul reformei sistemului judiciar şi al luptei împotriva corupţiei prin care se instituie "obligaţia de a accelera lupta împotriva corupţiei, în special a celei de nivel înalt prin asigurarea unei aplicări riguroase a legislaţiei anticorupţie şi a unor sancţiuni efective şi disuasive în cazul unor astfel de infracţiuni". Astfel, Curtea a arătat că Decizia 2006/928/CE din 13 decembrie 2006 de stabilire a unui mecanism de cooperare şi de verificare a progresului realizat de România în vederea atingerii anumitor obiective de referinţă specifice în domeniul reformei sistemului judiciar şi al luptei împotriva corupţiei "este, atât timp cât nu a fost abrogată, obligatorie în toate elementele sale pentru România".

Decizia 2006/928/CE din 13 decembrie 2006 şi-a încetat efectele de la data de 07 octombrie 2023, când a intrat în vigoare Decizia 2023/1786 a Comisiei de abrogare a acestei hotărâri.

Aşadar, deşi, într-adevăr, la momentul soluţionării apelurilor declarate în cauză, se impunea a fi făcută o analiză din perspectiva Deciziei 2006/928/CE din 13 decembrie 2006, Înalta Curte constată că la data soluţionării prezentei căi extraordinare de atac (20 februarie 2024), examinarea legalităţii hotărârii nu poate fi efectuată prin prisma unor dispoziţii care în prezent nu mai sunt în vigoare, fiind abrogate din 07 octombrie 2023. Aşa cum a arătat Curtea, Decizia 2006/928/CE din 13 decembrie 2006 era obligatorie în toate elementele ei până la momentul abrogării sale, astfel încât efectele sale nu ar putea fi extinse ulterior abrogării. Ca atare, la acest moment, această decizie nu mai poate fi invocată pentru a lăsa neaplicat standardul naţional de protecţie referitor la principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile (lex mitior), aşa cum a solicitat parchetul prin motivele de recurs în casaţie.

Faţă de aceste considerente, constatând neîntemeiate criticile formulate, Înalta Curte, temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei penale nr. 237/A din 21 iulie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2015.

Totodată, în temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie promovat de parchet vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată D., în sumă de 170 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei penale nr. 237/A din 21 iulie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2015.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată D., în sumă de 170 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 februarie 2024.