Decizia nr. 92/A/2025 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Şedinţa publică din data de 16 aprilie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 9 din 16 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-au hotărât următoarele:

I. În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., raportat la deciziile nr. 297/2018 şi nr. 358 din 26 mai 2022 ale Curţii Constituţionale şi decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curţi de casaţie şi Justiţie-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a fost încetat procesul penal, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale cu privire la inculpaţii:

1. A. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:

- abuz în serviciu în formă continuată, prev. de art. 132 din Legea 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen. (3 acte materiale: persoane vătămate B., C. şi D., E., infracţiune epuizată la data de 05.12.2014);

- constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1), alin. (3) din C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

2. F. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:

- instigare la abuz în serviciu în formă continuată prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 132 din Legea 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen. (3 acte materiale: persoane vătămate B., C. şi D., E., infracţiune epuizată la data de 05.12.2014);

- constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1), alin. (3) din C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

- deturnarea licitaţiilor publice în formă continuată, prev. de art. 246 din C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen. (trei acte materiale: licitaţii B., C. şi D., E., infracţiune epuizată la data de 05.12.2014).

3. G. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:

- instigare la abuz în serviciu în formă continuată prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 132 din Legea 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen. (2 acte materiale: persoane vătămate B., E., infracţiune epuizată la data de 05.12.2014);

- constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1), alin. (3) din C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

- deturnarea licitaţiilor publice în formă continuată, prev. de art. 246 din C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen. (două acte materiale: licitaţii B., E., infracţiune epuizată la data de 05.12.2014).

4. H. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:

- instigare la abuz în serviciu în formă continuată prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 132 din Legea 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen. (2 acte materiale: persoane vătămate B., E., infracţiune epuizată la data de 05.12.2014);

- constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1), alin. (3) din C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

- deturnarea licitaţiilor publice, prev. de art. 246 din C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. (licitaţie E., infracţiune comisă la data de 05.12.2014).

5. I. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:

- instigare la abuz în serviciu prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 132 din Legea 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. (persoane vătămate C. şi D., infracţiune comisă la data de 11.07.2014);

- deturnarea licitaţiilor publice, prev. de art. 246 din C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. (licitaţie C. şi D., infracţiune comisă la data de 11.07.2014).

6. J. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:

- instigare la abuz în serviciu prev. de art. 52 alin. (3) rap. la art. 132 din Legea 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. (persoane vătămate K. şi L., infracţiune comisă la data de 06.05.2014);

- deturnarea licitaţiilor publice, prev. de art. 246 din C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. (licitaţie K. şi L., infracţiune comisă la data de 06.05.2014).

7. M. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:

- instigare la abuz în serviciu prev. de art. 52 alin. (3) rap. la art. 132 din Legea 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. (persoane vătămate K. şi L., infracţiune comisă la data de 06.05.2014);

- deturnarea licitaţiilor publice, prev. de art. 246 din C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. (licitaţie K. şi L., infracţiune comisă la data de 06.05.2014).

8. N. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:

- instigare la abuz în serviciu prev. de art. 52 alin. (3) rap. la art. 132 din Legea 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. (persoane vătămate K. şi L., infracţiune comisă la data de 06.05.2014);

- deturnarea licitaţiilor publice, prev. de art. 246 din C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. (licitaţie K. şi L., infracţiune comisă la data de 06.05.2014).

II. 1. În baza disp. art. 396 alin. (5) cu referire la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul I. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1), alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

2. În baza disp. art. 396 alin. (5) cu referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen. a fost achitată inculpata A. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:

- abuz în serviciu, prev. de art. 132 din Legea 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. (persoane vătămate K. şi L.);

- abuz în serviciu, prev. de art. 132 din Legea 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. (persoane vătămate O. şi P.);

- fals intelectual, prev. de art. 321 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. (2 acte materiale).

S-a constatat că în cauză au fost reţinuţi pentru 24 de ore inculpaţii A., F., H., G..

Au fost respinse, ca nefondate, acţiunile civile formulate de părţile civile K., L. şi O. şi P. în contradictoriu cu inculpata A..

În baza art. 397 alin. (1), art. 19, art. 20, art. 21 C. proc. pen.. şi art. 1349, art. 1357, art. 1371 alin. (1), art. 1382, art. 1385, art. 1386 C. civ., au fost obligaţi inculpaţii A., F., H., G., în solidar, la plata către partea civilă B. a sumei de 10.000 euro (la cursul BNR din ziua plăţii), cu titlu de daune morale.

În baza art. 397 alin. (1), art. 19, art. 20, art. 21 C. proc. pen.. şi art. 1349, art. 1357, art. 1371 alin. (1), art. 1382, art. 1385, art. 1386 C. civ., au fost obligaţi inculpaţii A., F., H., G., în solidar, la plata către partea civilă E. a sumei de 43.271 RON, cu titlu de daune materiale şi a sumei de 10.000 euro cu titlu de daune morale.

În baza art. 397 alin. (1), art. 19, art. 20, art. 21 C. proc. pen.. şi art. 1349, art. 1357, art. 1371 alin. (1), art. 1382, art. 1385, art. 1386 C. civ., au fost obligaţi inculpaţii A., F., I., în solidar, la plata către părţile civile C. şi D. a sumei de 456.247,5 RON, cu titlu de daune materiale.

În baza art. 397 alin. (1), art. 19, art. 20, art. 21 C. proc. pen.. şi art. 1349, art. 1357, art. 1371 alin. (1), art. 1382, art. 1385, art. 1386 C. civ., au fost obligaţi inculpaţii A., F., I., în solidar, la plata către fiecare din părţile civile C. şi D. a unei sume de câte 10.000 euro cu titlu de daune morale.

S-a constatat nulitatea absolută a procesului-verbal cu rezultat al licitaţiei din 06.05.2014 întocmit de BEJA Q. şi A. în dosarul de executare silită nr. x/2011 şi a actului de adjudecare nr. 157/23.05.2014 emis de BEJA Q. şi A. pe numele inculpatei J. în acelaşi dosar de executare silită, înscrisuri care, în temeiul disp. art. 25 alin. (3) C. proc. pen.., au fost desfiinţate.

A fost obligată inculpata J., precum şi persoana interesată R. la restituirea în deplină proprietate şi liniştită posesie către debitorii părţi civile K. şi L. a imobilului spaţiu comercial în suprafaţă utilă de 133.11 mp plus 2.52 mp vitrină împreună cu cota indiviză de teren în folosinţa, imobil situat în Iaşi, str. x,24, ap.sp.com. nr. 3, judeţul Iaşi, imobil înscris în Cartea funciară x, număr cadastral xp/sp/com.

În baza art. 397 alin. (1), art. 19, art. 20, art. 21 C. proc. pen.. şi art. 1349, art. 1357, art. 1371 alin. (1), art. 1382, art. 1385, art. 1386 C. civ., au fost obligaţi inculpaţii J., N., M., în solidar, la plata către fiecare din părţile civile K. şi S. a unei sume de câte 10.000 euro cu titlu de daune morale.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) şi art. 2502 C. proc. pen.., a fost menţinută măsura asiguratorie a sechestrului instituit prin ordonanţa nr. 758/P/2014 din data de 15.06.2015 asupra:

1. Sumei de 1500 Euro în trei cupiuri a câte 500 EURO fiecare, având seriile x, x şi x şi sumei de 10700 RON în cupiuri 9x200LEI şi 89X100LEI, ridicate de la inculpata A.;

2. Sumei de 20.000 RON în bancnote cu următoarele cupiuri: 50x200 RON =10.000 RON şi 100x100 RON =10.000 RON ridicată de la inculpatul F.;

3. Sumei de 5000 RON, sumei de 1935 Euro şi sumei de 275 POUNDS (Lire UK) ridicate de la inculpatul G..

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) şi art. 2502 C. proc. pen.., a fost menţinută măsura asiguratorie a sechestrului instituită prin încheierea din 25.06.2021 în dosarul nr. x/2020 în vederea garantării reparării pagubei produse prin infracţiune părţilor civile K. şi L., asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare ale:

- inculpatului N. până la concurenţa sumei de 20.000 euro;

- inculpatului M. până la concurenţa sumei de 20.000 euro;

- inculpatei J. până la concurenţa sumei de 20.000 euro.

A fost ridicat sechestrul asigurător instituit prin încheierea din 25.06.2021 în dosarul nr. x/2020 în vederea garantării reparării pagubei produse prin infracţiune părţilor civile K. şi Ştefan Ana, P., asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare ale inculpatei A..

În baza art. 276 alin. (6) rap. la art. 276 alin. (4) şi 274 alin. (3) C. proc. pen.., a fost obligat fiecare din inculpaţii A., F., H., G. la plata către partea civilă B. a unei sume de câte 1250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare (onorariu avocat, conform chitanţei nr. x/2020, fila x instanţă).

În baza art. 275 alin. (1) pct. 3 lit. C). proc. pen.., a fost obligată inculpata A. la plata sumei de 20.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 15.000 RON reprezintă cheltuieli judiciare avansate în cursul urmăririi penale şi 5.000 RON cheltuieli judiciare avansate în procedura în faţa instanţei.

În baza art. 275 alin. (1) pct. 3 lit. b) C. proc. pen.., a fost obligat inculpatul F. la plata sumei de 35.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 27.000 RON reprezintă cheltuieli judiciare avansate în cursul urmăririi penale şi 8.000 RON cheltuieli judiciare avansate în procedura în faţa instanţei.

În baza art. 275 alin. (1) pct. 3 lit. b) C. proc. pen.., a fost obligat inculpatul G. la plata sumei de 27.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 20.000 RON reprezintă cheltuieli judiciare avansate în cursul urmăririi penale şi 7.000 RON cheltuieli judiciare avansate în procedura în faţa instanţei.

În baza art. 275 alin. (1) pct. 3 lit. b) C. proc. pen.., a fost obligat inculpatul H. la plata sumei de 20.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 15.000 RON reprezintă cheltuieli judiciare avansate în cursul urmăririi penale şi 5.000 RON cheltuieli judiciare avansate în procedura în faţa instanţei.

În baza art. 275 alin. (1) pct. 3 lit. b) C. proc. pen.., a fost obligat inculpatul I. la plata sumei de 12.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 8.000 RON reprezintă cheltuieli judiciare avansate în cursul urmăririi penale şi 4.000 RON, cheltuieli judiciare avansate în procedura în faţa instanţei.

În baza art. 275 alin. (1) pct. 3 lit. b) C. proc. pen.., a fost obligat inculpatul N. la plata sumei de 12.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 8.000 RON reprezintă cheltuieli judiciare avansate în cursul urmăririi penale şi 4.000 RON cheltuieli judiciare avansate în procedura în faţa instanţei.

În baza art. 275 alin. (1) pct. 3 lit. b) C. proc. pen.., a fost obligat inculpatul M. la plata sumei de 12.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 8.000 RON reprezintă cheltuieli judiciare avansate în cursul urmăririi penale şi 4.000 RON cheltuieli judiciare avansate în procedura în faţa instanţei.

În baza art. 275 alin. (1) pct. 3 lit. b) C. proc. pen.., a fost obligată inculpata J. la plata sumei de 12.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 8.000 RON reprezintă cheltuieli judiciare avansate în cursul urmăririi penale şi 4.000 RON cheltuieli judiciare avansate în procedura în faţa instanţei.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat aferente soluţiilor de achitare au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi emis în dosarul nr. x/2014 la data de 07.07.2020 şi modificat la data de 21.05.2021 ca urmare a dispoziţiei definitive a judecătorului de cameră preliminară din 18.02.2021 şi 22.12.2020 de înlăturare din rechizitoriul iniţial a referirilor la mijloacele de probă excluse şi a redărilor conţinutului acestor mijloace de probă, au fost trimişi în judecată inculpaţii:

1. A. pentru comiterea a:

A.1.: cinci infracţiuni concurente de "abuz în serviciu", infracţiunea asimilată infracţiunilor de corupţie prev. de art. 132 din Legea 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea infracţiunilor de corupţie raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, în calitate de executor judecătoresc în cadrul Biroului Executorilor Judecătoreşti Q. şi A. (în prezent B.I.E.J. A.) şi-a îndeplinit defectuos atribuţiile de serviciu, cu încălcarea legii, respectiv a dispoziţiilor Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti şi C. proc. civ., în dosarele de executare silită nr. x/2012, nr. y/2014, nr. z/2012, nr. w/2011 şi nr. 520/2013 având ca obiect vânzarea la licitaţie publică a imobilelor persoanelor vătămate C.

şi D. (situat în municipiul Iaşi, judeţul Iaşi), B. (situat în Iaşi, str. x, jud. Iaşi), E. (situat în Iaşi, jud. Iaşi), K. şi L. (situat în Iaşi, str. x, 24, ap.sp.com. nr. 3, jud. Iaşi) şi O. şi P. (situat în Iaşi, str. x, jud. Iaşi), în timpul desfăşurării licitaţiilor publice din datele de 11.07.2014, 05.09.2014, 05.12.2014, 06.05.2014 şi 29.04.2015, efectuând vânzarea imobilelor în astfel de condiţii (cu inculpaţi participanţi în înţelegere în scopul denaturării preţului de adjudecare, pentru îndeplinirea condiţiei a doi participanţi, şi în înţelegere cu aceştia - licitaţiile privind imobilele persoanelor vătămate C.

şi D., B., E., K. şi L. şi prin înscrierea ca participant la licitaţie a unei persoane - investigator cu identitate reală, care în realitate nu a participat la licitaţie, ci s-a retras anterior deschiderii şedinţei de licitaţie - săvârşind şi infracţiunea de fals intelectual, pentru îndeplinirea condiţiei a doi participanţi, şi în înţelegere cu adjudecatarul imobilului (licitaţia imobilului persoanelor vătămate O. şi P.) încât să coboare preţul de pornire sub pragul preţului de pornire din publicaţia de vânzare de la termenul respectiv (al doilea sau al treilea care era: 1.096.747,5 RON reprezentând 75% din preţul de evaluare imobil C.

şi D.; 973.432 RON reprezentând preţul de evaluare imobil B.; 140.271 RON reprezentând 75% din preţul de evaluare imobil E.; 362.322,75 RON reprezentând 75% din preţul de evaluare imobil K. şi L.; 488.436 RON reprezentând 50% din preţul de evaluare imobil O.) şi să vândă imobilele la un preţ mic, în dauna persoanelor vătămate care au suferit o pagubă (constând în diferenţa de preţ dintre preţul de pornire din publicaţia de vânzare de la termenul vânzării şi preţul de adjudecare: C. şi D. - paguba 456.247,5 RON; B. - paguba 473.432 RON;

E. - paguba 43.271 RON; K. şi L. - paguba 212.562,75 RON; O. şi P. - paguba 341.905 RON) şi o vătămare a dreptului acestora de a obţine un preţ serios şi sincer în condiţii de legalitate şi de a achita integral obligaţia prevăzută în titlul executoriu şi în folosul inculpaţilor adjudecatari (folos constând în diferenţa de preţ dintre preţul de pornire din publicaţia de vânzare de la termenul vânzării şi preţul de adjudecare: licitaţie C. şi D. - folos 456.247,5 RON; licitaţie B. - folos 473.432 RON; licitaţie E. - folos 43.271 RON; licitaţie K.

şi L. - folos 212.562,75 RON; licitaţie O. şi P. - folos 341.905 RON).

- la data de 11.07.2014 a vândut imobilul persoanelor vătămate C. şi D., situat în municipiul Iaşi, judeţul Iaşi, inculpatului I. cu preţul de 640.500 RON cu participarea ca "mână moartă" a inculpatului F. în urma stabilirii preţului de pornire la suma de 500.500 RON, preţul cel mai mare din ofertele scrise depuse;

- la data de 05.09.2014 a vândut imobilul persoanei vătămate B., situat în Iaşi, str. x, jud. Iaşi, inculpatului F. cu preţul de 500.000 RON cu participarea ca "mână moartă" a inculpatului G. în urma stabilirii preţului de pornire la suma de 400.500 RON, preţul cel mai mare din ofertele scrise depuse;

- la data de 05.12.2014 a vândut imobilul persoanei vătămate E., situat în Iaşi, str. x (fosta str. x) nr. 35, jud. Iaşi, inculpatului H. prin procurator inculpatul F. cu preţul de 97.000 RON cu participarea ca "mână moartă" a inculpatului G. în urma stabilirii preţului de pornire la suma de 93.000 RON, preţul cel mai mare din ofertele scrise depuse;

- la data de 06.05.2014 a vândut imobilul persoanelor vătămate K. şi L., situat în Iaşi, str. x,24, ap. sp. com. nr. 3, jud. Iaşi, inculpatei J. ca interpus al inculpatului N. cu preţul de 149.760 RON, cu participarea ca "mână moartă" a inculpatului M. în urma stabilirii preţului de pornire la suma de 149.760 RON, preţul cel mai mare din ofertele scrise depuse;

- la data de 29.04.2015, a vândut imobilul persoanelor vătămate O. şi P., situat în Iaşi, str. x, jud. Iaşi, cu participarea suspectei T. prin procurator, cu preţul de 146.531 RON, prin înscrierea ca participant la licitaţie a unui al doilea participant - investigator cu identitate reală - care în realitate nu a participat la licitaţie (acesta s-a retras anterior începerii/deschiderii în mod legal a şedinţei de licitaţie).

A.2. "constituirea unui grup infracţional organizat" prev. de art. 367 alin. (1), (3) din C. pen., constând în aceea că, în perioada 2014 - iunie 2015, a sprijinit grupul infracţional organizat constituit de inculpaţii F., H., G. şi I. în scopul săvârşirii unor infracţiuni de deturnarea licitaţiilor publice (participării acestora la licitaţiile publice, câte doi, în înţelegere, în scopul denaturării preţului de adjudecare), prin îndeplinirea defectuoasă, cu încălcarea legii, a atribuţiilor de serviciu privind executarea silită, desfăşurând şedinţele de licitaţie publică şi efectuând vânzarea cu participarea unui membru al grupului ca "mână moartă" pentru ca altul să adjudece imobilul la un preţ mic ca urmare a îndeplinirii condiţiei a doi participanţi ce permitea coborârea preţului de pornire la preţul din cea mai mare ofertă scrisă depusă, cunoscând persoanele care participă şi modul în care acţionează, controlând preţul de pornire al licitaţiei, ca urmare a îndeplinirii condiţiei a doi participanţi ce permitea coborârea preţului de pornire şi preţul de adjudecare, situat sub pragul preţului de pornire stabilit prin publicaţia de vânzare corespunzătoare termenului respectiv, având ultimul cuvânt privind participarea sau nu a membrilor grupului la licitaţiile de interes pentru aceştia.

A.3. două infracţiuni concurente de "fals intelectual" prev. de art. 321 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, la data de 29.04.2015, cu ocazia întocmirii, a inserat/atestat în procesul-verbal de rezultat cu adjudecare şi în lista desfăşurare licitaţiei din dosarul de executare nr. x/2013 (debitor O.) date necorespunzătoare realităţii privind procedura de licitaţie (împrejurările/evenimentele care au avut loc în ziua respectivă în legătură cu licitaţia din dosarul x/2013 - deschidere şedinţă de licitaţie, citire ofertanţi, oferte, stabilire paşi, stabilire preţ de pornire, etc.) şi participarea la licitaţie în mod efectiv a două persoane, în condiţiile în care una - investigator cu identitate reală introdus în cauză, s-a retras anterior deschiderii în mod legal a şedinţei de licitaţie;

- în procesul-verbal de licitaţie cu adjudecare a înscris/atestat faptul că investigatorul (U.) a participat la licitaţia publică din acea zi fiind înscris la rubrica licitator 2 (în condiţiile în care acesta s-a retras anterior deschiderii şedinţei de licitaţie), că şedinţa de licitaţie a fost deschisă conform prevederilor legale, cu citirea publicaţiei de vânzare, a ofertanţilor, a ofertelor, că s-au stabilit paşii de licitaţie de 1000 RON sau multiplu de acest număr şi s-a adus la cunoştinţă că vânzarea se va face în temeiul dispoziţiilor art. 845 alin. (9) coroborat cu alin. (8) din Noul C. proc. civ.

- în lista de desfăşurare a licitaţiei a înscris/atestat că investigatorul (U.) a participat la licitaţia publică din acea zi fiind înscris la rubrica licitator 2 (în condiţiile în care acesta s-a retras anterior deschiderii şedinţei de licitaţie) şi că vânzarea va avea loc în condiţiile art. 845 alin. (9) coroborat cu alin. (8) din Noul C. proc. civ.

2. F., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

B.1. trei infracţiuni concurente de "deturnarea licitaţiilor publice" prev. de art. 246 din C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că:

a) a participat în înţelegere cu inculpaţii H. şi G. la licitaţia publică organizată la data de 05.12.2014 la sediul BEJA Q. şi A., având ca obiect vânzarea imobilului persoanei vătămate E. - dosar de executare silită 1275/2012, în scopul denaturării preţului de adjudecare;

b) a participat în înţelegere cu inculpatul I. la licitaţia publică organizată la data de 11.07.2014 la sediul BEJA Q. şi A. având ca obiect vânzarea imobilului persoanelor vătămate C. şi D. - dosar de executare silită nr. x/2012, în scopul denaturării preţului de adjudecare;

c) a participat în înţelegere cu inculpatul G. la licitaţia publică organizată la data de 05.09.2014 la sediul BEJA Q. şi A. având ca obiect vânzarea imobilului persoanei vătămate B. - dosar de executare silită nr. x/2014, în scopul denaturării preţului de adjudecare

B.2. "constituirea unui grup infracţional organizat", prev. de art. 367 alin. (1), (3) din C. pen., constând în aceea că, în anul 2014, împreună cu inculpaţii H., I. şi G., s-a constituit într-un grup infracţional organizat în scopul fraudării dispoziţiilor în materia executării silite respectiv participării la licitaţiile publice organizate la Biroul Executorilor Judecătoreşti Q. şi A. în înţelegere în scopul denaturării preţului de adjudecare şi adjudecării imobilelor vândute la aceste licitaţii publice la preţuri mici (săvârşirii infracţiunilor de deturnarea licitaţiilor publice prin participarea unui membru al grupului ca "mână moartă" pentru ca alt membru al grupului să adjudece imobilul la un preţ mic, ca urmare a îndeplinirii condiţiei a doi participanţi ce permitea executorului judecătoresc coborârea preţului de pornire şi implicit de adjudecare sub pragul preţului de pornire stabilit prin publicaţia de vânzare corespunzătoare termenului respectiv (al doilea/al treilea).

B.3. trei infracţiuni concurente de "complicitate la abuz în serviciu" infracţiunea asimilată infracţiunilor de corupţie, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 132 din Legea 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea infracţiunilor de corupţie raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, a ajutat executorul judecătoresc - inculpata A. din cadrul Biroului Executorilor Judecătoreşti Q. şi A. cu care a fost în înţelegere să-şi îndeplinească în mod defectuos, cu încălcarea depoziţiilor Legii nr. 188/12000, privind executorii judecătoreşti şi C. proc. civ. - atribuţiile de serviciu, în dosarele de executare nr. 1288/2012, nr. 247/2014, nr. 1275/2012, având ca obiect vânzarea la licitaţie publică a imobilelor persoanelor vătămate C. şi D. (situat în municipiul Iaşi, judeţul Iaşi), B. (situat în Iaşi, str. x, jud. Iaşi) şi E. (situat în Iaşi, str. x (fosta str.

x) nr. 35, jud. Iaşi) la datele de 11.07.2014, 05.09.2014 şi respectiv 05.12.2014, participând la licitaţiile în cauză în înţelegere cu ceilalţi inculpaţi participanţi (I. - licitaţie 11.07.2014, G. şi H. - licitaţie 05.09.2014, H. şi G. - licitaţie 05.12.2014) în astfel de condiţii (au depus ofertă scrisă de preţ cu un anumit cuantum şi a avut un anume comportament în timpul şedinţelor de licitaţie constând în dacă, cât şi până la ce prag să liciteze), pentru ca inculpata A. să coboare preţul de pornire al licitaţiei sub pragul preţului de pornire din publicaţia de vânzare de la termenul respectiv (al doilea sau al treilea), la preţul din cea mai mare ofertă scrisă depusă (oferta cea mai mare fiind a celui stabilit a adjudeca) şi să adjudece imobilul în favoarea unuia dintre inculpaţi la un preţ mic, în dauna persoanelor vătămate care au suferit o pagubă (constând în diferenţa de preţ dintre preţul de pornire din publicaţia de vânzare de la termenul vânzării şi preţul de adjudecare - C.

şi D.: paguba de 456.247,5 RON; B. paguba de 473.432 RON; E. paguba de 43.271 RON) şi o vătămare a dreptului acestora de a obţine un preţ serios şi sincer, în condiţii de legalitate şi de a achita integral obligaţia prevăzută în titlul executoriu, şi în folosul inculpatului adjudecatar (folos constând în diferenţa de preţ dintre preţul de pornire din publicaţia de vânzare de la termenul vânzării şi preţul de adjudecare: C. şi D. paguba de 456.247,5 RON; B. - paguba de 473.432 RON; E. paguba de 43.271 RON);

- la data de 11.07.2014, a participat ca "mână moartă" la licitaţia publică în care s-a vândut imobilul persoanelor vătămate C. şi D. în favoarea inculpatului I., cu preţul de 640.500 RON;

- la data de 05.09.2014 a adjudecat împreună cu H. (adjudecatar de fapt/jumătate de imobil) imobilul persoanei vătămate B. cu preţul de 500.000 RON, cu participarea ca "mână moartă" a inculpatului G.;

- la data de 15.12.2014, a adjudecat în calitate de procurator al inculpatului H. imobilul persoanei vătămate E. cu preţul de 97.000 RON, cu participarea ca "mână moartă" a inculpatului G.;

3. H., pentru comiterea infracţiunilor de:

C.1. deturnarea licitaţiilor publice, prev. de art. 246 din C. pen. constând în aceea că, a participat în înţelegere cu inculpaţii F. şi G. la licitaţia publică organizată la data de 05.12.2014 la sediul BEJA Q. şi A. având ca obiect vânzarea imobilului debitoarei E. - dosar de executare silită 1275/2012, în scopul denaturării preţului de adjudecare;

C.2. constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1), (3) din C. pen., constând în aceea că, în anul 2014, împreună cu inculpaţii F., I. şi G., s-au constituit într-un grup infracţional organizat, în scopul fraudării dispoziţiilor în materia executării silite respectiv participării la licitaţiile publice organizate la Biroul Executorilor Judecătoreşti Q. şi A., în înţelegere în scopul denaturării preţului de adjudecare şi adjudecării imobilelor vândute la aceste licitaţii publice la preţuri mici (săvârşirii infracţiunilor de deturnarea licitaţiilor publice prin participarea unui membru al grupului ca "mână moartă" pentru ca alt membru al grupului să adjudece imobilul la un preţ mic ca urmare a îndeplinirii condiţiei a doi participanţi ce permitea executorului judecătoresc coborârea preţului de pornire şi implicit de adjudecare sub pragul preţului de pornire stabilit prin publicaţia de vânzare corespunzătoare termenului respectiv (al doilea/al treilea).

C.3. două infracţiuni concurente de complicitate la abuz în serviciu infracţiunea asimilată infracţiunilor de corupţie prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea infracţiunilor de corupţie rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, a ajutat pe executorul judecătoresc - inculpata A. din cadrul Biroului Executorilor Judecătoreşti Q. şi A. cu care a fost în înţelegere (prin inculpatul F.) să-şi îndeplinească în mod defectuos, cu încălcarea legii, atribuţiile de serviciu în dosarele de executare nr. 247/2014 şi nr. 1275/2012, având ca obiect vânzarea la licitaţie publică a imobilelor persoanelor vătămate B. (situat în Iaşi, str. x, jud. Iaşi) şi E. (situat în Iaşi, str. x (fosta str. x) nr. 35, jud. Iaşi) la datele de 05.09.2014 şi 05.12.2014, participând la licitaţii prin inculpatul F. şi în înţelegere cu acesta şi celălalt inculpat participant (G. - licitaţie 05.09.2014 şi G. - licitaţie 05.12.2014) în astfel de condiţii (ofertă scrisă de preţ cu un anumit cuantum şi un anume comportament în timpul şedinţelor de licitaţie prin inculpatul F. constând în dacă, cât şi până la ce prag să liciteze) pentru ca inculpata A. să coboare preţul de pornire al licitaţiei sub pragul preţului de pornire din publicaţia de vânzare de la termenul respectiv (al doilea sau al treilea) la preţul din cea mai mare ofertă scrisă depusă (oferta cea mai mare fiind a acestora) şi să adjudece imobilul la un preţ mic, în dauna persoanelor vătămate care au suferit o pagubă (constând în diferenţa de preţ dintre preţul de pornire din publicaţia de vânzare de la termenul vânzării şi preţul de adjudecare - B. - paguba 473.432 RON; E. - paguba 43.271 RON) şi o vătămare a dreptului acestora de a obţine un preţ serios şi sincer în condiţii de legalitate şi de a achita integral obligaţia prevăzută în titlul executoriu, şi în folosul adjudecatarului (folos constând în diferenţa de preţ dintre preţul de pornire din publicaţia de vânzare de la termenul vânzării şi preţul de adjudecare - B. - paguba 473.432 RON; E. - paguba 43.271 RON);

- la data de 05.09.2014 a adjudecat împreună şi prin inculpatul F. (adjudecatar de drept) imobilul persoanei vătămate B. cu preţul de 500.000 RON, cu participarea ca "mână moartă" a inculpatului G.;

- la data de 15.12.2014, a adjudecat prin procurator inculpatul F. imobilul persoanei vătămate E. cu preţul de 97.000 RON, cu participarea ca mână moartă a inculpatului G.;

4. G. pentru comiterea infracţiunilor:

D.1. două infracţiuni de "deturnarea licitaţiilor publice", prev. de art. 246 din C. pen., constând în aceea că:

- a participat în înţelegere cu F. şi H. la licitaţia publică organizată la data de 05.12.2014 la sediul BEJA Q. şi A. având ca obiect vânzarea imobilului debitoarei E. - dosar de executare silită 1275/2012, în scopul denaturării preţului de adjudecare;

- a participat în înţelegere cu F. la licitaţia publică organizată la data de 05.09.2014 la sediul BEJA Q. şi A. având ca obiect vânzarea imobilului debitorului B. - dosar de executare silită nr. x/2014, în scopul denaturării preţului de adjudecare.

D.2. "constituirea unui grup infracţional organizat" prev. de art. 367 alin. (1), (3) din C. pen., constând în aceea că, în anul 2014, împreună cu inculpaţii F., H. şi I., s-au constituit într-un grup infracţional organizat, în scopul fraudării dispoziţiilor în materia executării silite respectiv participării la licitaţiile publice organizate la Biroul Executorilor Judecătoreşti Q. şi A., în înţelegere în scopul denaturării preţului de adjudecare şi adjudecării imobilelor vândute la aceste licitaţii publice la preţuri mici (săvârşirii infracţiunilor de deturnarea licitaţiilor publice prin participarea unui membru al grupului ca "mână moartă" pentru ca alt membru al grupului să adjudece imobilul la un preţ mic ca urmare a îndeplinirii condiţiei a doi participanţi ce permitea executorului judecătoresc coborârea preţului de pornire şi implicit de adjudecare sub pragul preţului de pornire stabilit prin publicaţia de vânzare corespunzătoare termenului respectiv (al doilea/al treilea);

D.3. două infracţiuni concurente de "complicitate la abuz în serviciu" infracţiunea asimilată infracţiunilor de corupţie prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea infracţiunilor de corupţie raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, a ajutat executorul judecătoresc - inculpata A. din cadrul Biroului Executorilor Judecătoreşti Q. şi A. cu care a fost în înţelegere (prin inculpatul F.) să-şi îndeplinească în mod defectuos, cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti şi C. proc. civ. - atribuţiile de serviciu în dosarele de executare silită nr. x/2014 şi nr. y/2012 având ca obiect vânzarea la licitaţie publică a imobilelor persoanelor vătămate B. (situat în Iaşi, str. x, jud. Iaşi) şi E. (situat în Iaşi, str. x (fosta str. x) nr. 35, jud. Iaşi) la datele de 05.09.2014 şi 05.12.2014, participând la licitaţiile în cauză în înţelegere cu celălalt inculpat participant (F. - licitaţie 05.09.2014 şi F. şi H. - licitaţie 05.12.2014) în astfel de condiţii (a depus ofertă scrisă de preţ cu un anumit cuantum şi a avut un anume comportament în timpul şedinţelor de licitaţie privind în dacă, cât şi până la ce prag să liciteze) pentru ca inculpata A. să coboare preţul de pornire al licitaţiei sub pragul preţului de pornire din publicaţia de vânzare de la termenul respectiv (al doilea sau al treilea) la preţul din cea mai mare ofertă scrisă depusă (oferta cea mai mare fiind a celui stabilit a adjudeca) şi să adjudece imobilul în favoarea celuilalt inculpat la un preţ mic, în dauna persoanelor vătămate care au suferit o pagubă (constând în diferenţa de preţ dintre preţul de pornire din publicaţia de vânzare de la termenul vânzării şi preţul de adjudecare: B. - paguba 473.432 RON; E. - paguba 43.271 RON) şi o vătămare a dreptului acestora de a obţine un preţ serios şi sincer în condiţii de legalitate şi de a achita integral obligaţia prevăzută în titlul executoriu şi în folosul inculpatului adjudecatar (folos constând în diferenţa de preţ dintre preţul de pornire din publicaţia de vânzare de la termenul vânzării şi preţul de adjudecare: B. - paguba 473.432 RON; E. - paguba 43.271 RON);

- la data de 05.09.2014 a participat ca "mână moartă" la licitaţia în care s-a vândut imobilul persoanei vătămate B. adjudecat de inculpatul F. cu preţul de 500 000 RON;

- la data de 15.12.2014 a participat ca "mână moartă" la licitaţia în care s-a vândut imobilul persoanei vătămate E. inculpatului H. prin procurator F. cu preţul de 97.000 RON.

5. I., pentru comiterea infracţiunilor de:

E.1. "deturnarea licitaţiilor publice" prev. de art. 246 din C. pen., constând în aceea că, a participat în înţelegere cu inculpatul F. la licitaţia publică organizată la data de 11.07.2014 la sediul BEJA Q. şi A. având ca obiect vânzarea imobilului debitorului C. - dosar de executare silită nr. x/2012, în scopul denaturării preţului de adjudecare;

E.2. "constituirea unui grup infracţional organizat" prev. de art. 367 alin. (1), (3) din C. pen., constând în aceea că, în anul 2014, împreună cu inculpaţii F., H. şi G., s-au constituit într-un grup infracţional organizat în scopul fraudării dispoziţiilor în materia executării silite respectiv participării la licitaţiile publice organizate la Biroul Executorilor Judecătoreşti Q. şi A. în înţelegere în scopul denaturării preţului de adjudecare şi adjudecării imobilelor vândute la aceste licitaţii publice la preţuri mici (săvârşirii infracţiunilor de deturnarea licitaţiilor publice prin participarea unui membru al grupului ca "mână moartă" pentru ca alt membru al grupului să adjudece imobilul la un preţ mic ca urmare a îndeplinirii condiţiei a doi participanţi ce permitea executorului judecătoresc coborârea preţului de pornire şi implicit de adjudecare sub pragul preţului de pornire stabilit prin publicaţia de vânzare corespunzătoare termenului respectiv (al doilea/al treilea);

E.3. "complicitate la abuz în serviciu" infracţiunea asimilată infracţiunilor de corupţie prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea infracţiunilor de corupţie rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, a ajutat executorul judecătoresc - inculpata A. din cadrul Biroului Executorilor Judecătoreşti Q. şi A. cu care a fost în înţelegere (prin inculpatul F.) să-şi îndeplinească în mod defectuos, cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti şi C. proc. civ. - atribuţiile de serviciu în dosarul de executare nr. 1288/2012 având ca obiect vânzarea la licitaţie publică a imobilelor persoanelor vătămate C. şi D. (situat în municipiul Iaşi, judeţul Iaşi) la data de 11.07.2014, participând la licitaţia în cauză în înţelegere cu celălalt inculpat participant (F. care a participat ca "mână moartă") în astfel de condiţii (a depus ofertă scrisă de preţ cu un anumit cuantum şi a avut un anume comportament în timpul şedinţelor de licitaţie constând în dacă, cât şi până la ce prag să liciteze) pentru ca inculpata A. să coboare preţul de pornire al licitaţiei sub pragul preţului de pornire din publicaţia de vânzare de la termenul respectiv (al treilea) la preţul din cea mai mare ofertă scrisă depusă (oferta cea mai mare fiind a celui stabilit a adjudeca) şi să adjudece imobilul la un preţ mic, în dauna persoanelor vătămate care au suferit o pagubă (constând în diferenţa de preţ dintre preţul de pornire din publicaţia de vânzare de la termenul vânzării -1.096.747,5 RON reprezentând 75% din preţul de evaluare şi preţul de adjudecare de 640.500 RON, paguba fiind de 456.247,5 RON) şi o vătămare a dreptului acestora de a obţine un preţ serios şi sincer în condiţii de legalitate şi de a achita integral obligaţia prevăzută în titlul executoriu, şi în folosul inculpatului adjudecatar (constând în diferenţa de preţ dintre preţul de pornire din publicaţia de vânzare de la termenul vânzării şi preţul de adjudecare: folos 456.247,5 RON).

6. J., pentru comiterea infracţiunilor de:

F.1. "deturnarea licitaţiilor publice" prev. de art. 246 din C. pen., constând în aceea că a participat în înţelegere cu inculpaţii M. şi N. (adjudecatar de fapt al imobilului) la licitaţia publică organizată la data de 06.05.2014 la sediul BEJA Q. şi A. având ca obiect vânzarea imobilului debitorului K. şi L. - dosar de executare silită nr. x/2011 - în scopul denaturării preţului de adjudecare;

F.2. "complicitate la abuz în serviciu" infracţiunea asimilată infracţiunilor de corupţie prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea infracţiunilor de corupţie rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, a ajutat pe executorul judecătoresc, inculpata A. din cadrul Biroului Executorilor Judecătoreşti Q. şi A. cu care a fost în înţelegere, să-şi îndeplinească în mod defectuos, cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti şi C. proc. civ., atribuţiile de serviciu în dosarul de executare nr. 91/2011 având ca obiect vânzarea la licitaţie publică a imobilului persoanelor vătămate K. şi L., situat în Iaşi, str. x, 24, ap.sp.com. nr. 3, jud. Iaşi, la data de 06.05.2014, participând la licitaţie în înţelegere cu inculpaţii M. şi N. -adjudecatar de fapt, deşi nu era interesată direct de imobil, în astfel de condiţii (a depus ofertă scrisă de preţ cu un anumit cuantum şi a avut un anume comportament în timpul şedinţei de licitaţie în sensul menţinerii ofertei scrise depusă şi nelicitării niciunei sume în plus) pentru ca inculpata A. să coboare preţul de pornire al licitaţiei sub pragul preţului de pornire din publicaţia de vânzare de la termenul respectiv (al doilea) la preţul din cea mai mare ofertă scrisă depusă (oferta cea mai mare fiind a celui stabilit a adjudeca - a sa) şi să adjudece imobilul la un preţ mic, în dauna persoanelor vătămate care au suferit o pagubă (constând în diferenţa de preţ dintre preţul de pornire din publicaţia de vânzare de la termenul vânzării - 362.322,75 RON reprezentând 75% din preţul de evaluare şi preţul de adjudecare 149.760, paguba fiind de 212.562,75 RON) şi o vătămare a dreptului acestora de a obţine un preţ serios şi sincer în condiţii de legalitate şi de a achita integral obligaţia prevăzută în titlul executoriu, şi în folosul inculpatului adjudecatar - J. de drept, N. de fapt (folos constând în diferenţa de preţ dintre preţul de pornire din publicaţia de vânzare de la termenul vânzării şi preţul de adjudecare, folos în cuantum de 212.562,75 RON).

7. M., pentru comiterea infracţiunilor de:

G.1. "deturnarea licitaţiilor publice", prev. de art. 246 din C. pen. constând în aceea că, a participat în înţelegere cu inculpaţii J. şi N. la licitaţia publică organizată la data de 06.05.2014 la sediul BEJA Q. şi A. având ca obiect vânzarea imobilului debitorului K. şi L. - dosar de executare silită nr. x/2011, în scopul denaturării preţului de adjudecare;

G2. "complicitate la abuz în serviciu", infracţiunea asimilată infracţiunilor de corupţie prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea infracţiunilor de corupţie rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că a ajutat pe executorul judecătoresc inculpata A. din cadrul Biroului Executorilor Judecătoreşti Q. şi A. cu care a fost în înţelegere, să-şi îndeplinească în mod defectuos, cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti şi C. proc. civ. - atribuţiile de serviciu în dosarul de executare nr. 91/2011 având ca obiect vânzarea la licitaţie publică a imobilului persoanelor vătămate K. şi L., situat în Iaşi, str. x, 24, ap.sp.com. nr. 3, jud. Iaşi, la data de 06.05.2014, participând la licitaţie în înţelegere cu inculpaţii J. şi N. - adjudecatar de fapt, deşi nu era interesat să adjudece imobilul, în astfel de condiţii (a depus ofertă scrisă de preţ cu un anumit cuantum şi a avut un anume comportament în timpul şedinţei de licitaţie în sensul menţinerii ofertei scrise depusă şi nelicitării niciunei sume în plus - comportament tip "mâna moartă") pentru ca inculpata A. să coboare preţul de pornire al licitaţiei sub pragul preţului de pornire din publicaţia de vânzare de la termenul respectiv (al doilea) la preţul din cea mai mare ofertă scrisă depusă (oferta cea mai mare fiind a celui stabilit a adjudeca) şi să adjudece imobilul la un preţ mic, în dauna persoanelor vătămate care au suferit o pagubă (constând în diferenţa de preţ dintre preţul de pornire din publicaţia de vânzare de la termenul vânzării -362.322,75 RON reprezentând 75% din preţul de evaluare şi preţul de adjudecare -149.760 RON, pagubă în cuantum de 212.562,75 RON) şi şi o vătămare a dreptului acestora de a obţine un preţ serios şi sincer în condiţii de legalitate şi de a achita integral obligaţia prevăzută în titlul executoriu, în folosul inculpatului adjudecatar J. de drept, N. de fapt (folos constând în diferenţa de preţ dintre preţul de pornire din publicaţia de vânzare de la termenul vânzării şi preţul de adjudecare: folos de 212.562,75 RON).

8. N., pentru comiterea infracţiunilor de:

H.1. "deturnarea licitaţiilor publice" prev. de art. 246 din C. pen., constând în aceea că a participat prin şi în înţelegere cu inculpata J. şi inculpatul M., la licitaţia publică organizată la data de 06.05.2014 la sediul BEJA Q. şi A. având ca obiect vânzarea imobilului debitorului K. şi L. - dosar de executare silită nr. x/2011, în scopul denaturării preţului de adjudecare.

H.2. "complicitate la abuz în serviciu" infracţiunea asimilată infracţiunilor de corupţie prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea infracţiunilor de corupţie rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că a ajutat executorul judecătoresc - inculpata A. din cadrul Biroului Executorilor Judecătoreşti Q. şi A. cu care a fost în înţelegere, să-şi îndeplinească în mod defectuos, cu încălcarea legii, atribuţiile de serviciu în dosarul de executare nr. 91/2011 având ca obiect vânzarea la licitaţie publică a imobilului persoanelor vătămate K. şi L. situat în Iaşi, str. x, 24, ap.sp.com. nr. 3, jud. Iaşi, la data de 06.05.2014, prin trimiterea la licitaţie a inculpaţilor J. (interpusul său) şi M. ("mâna moartă") în înţelegere cu aceştia în scopul denaturării preţului de adjudecare, pentru a participa în astfel de condiţii (au depus ofertă scrisă de preţ cu un anumit cuantum şi a avut un anume comportament în timpul şedinţei de licitaţie în sensul menţinerii ofertelor scrise şi nelicitării niciunei sume în plus) pentru ca inculpata A. să coboare preţul de pornire al licitaţiei sub pragul preţului de pornire din publicaţia de vânzare de la termenul respectiv (al doilea) la preţul din cea mai mare ofertă scrisă depusă (oferta cea mai mare fiind a inculpatei Merinde) şi să adjudece imobilul la un preţ mic, în dauna persoanelor vătămate care au suferit o pagubă (constând în diferenţa de preţ dintre preţul de pornire din publicaţia de vânzare de la termenul vânzării - 362.322,75 RON reprezentând 75% din preţul de evaluare şi preţul de adjudecare de 149.760 RON, paguba fiind de 212.562,75 RON) şi o vătămare a dreptului acestora de a obţine un preţ serios şi sincer în condiţii de legalitate şi de a achita integral obligaţia prevăzută în titlul executoriu, şi în folosul inculpatului adjudecatar de drept J. şi al său (adjudecatar de fapt), folos constând în diferenţa de preţ dintre preţul de pornire din publicaţia de vânzare de la termenul vânzării şi preţul de adjudecare, care a fost în cuantum de 212.562,75 RON.

Prin încheierea din 02.06.2022, prima instanţă a dispus, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen.., schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii A., H., F., G. după cum urmează:

A. în cazul inculpatei A.:

- din cinci infracţiuni concurente de "abuz în serviciu" prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., într-o singură infracţiune continuată de "abuz în serviciu", prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. (5 acte materiale);

- din două infracţiuni concurente de "fals intelectual" prev. de art. 321 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., într-o singură infracţiune continuată de "fals intelectual" prev. de art. 321 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. (2 acte materiale).

B. în cazul inculpatului H.:

- din două infracţiuni concurente de "complicitate la abuz în serviciu" prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. într-o singură infracţiune continuată de "complicitate la abuz în serviciu" prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. (2 acte materiale).

C. în cazul inculpatului F.:

- din trei infracţiuni concurente de "deturnarea licitaţiilor publice" prev. de art. 246 din C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., într-o singură infracţiune continuată de "deturnarea licitaţiilor publice", prev. de art. 246 din C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. (trei acte materiale);

- din trei infracţiuni concurente de "complicitate la abuz în serviciu", prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. într-o singură infracţiune continuată de "complicitate la abuz în serviciu", prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. (3 acte materiale).

D. în cazul inculpatului G.:

- din două infracţiuni concurente de "deturnarea licitaţiilor publice" prev. de art. 246 din C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. într-o singură infracţiune continuată de "deturnarea licitaţiilor publice", prev. de art. 246 din C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. (două acte materiale);

- din două infracţiuni concurente de "complicitate la abuz în serviciu" prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. într-o singură infracţiune continuată de "complicitate la abuz în serviciu" prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. (două acte materiale).

Prin încheierea din 27.06.2022, prima instanţă a mai dispus, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen.., schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu şi ulterior prin încheierea din 02.06.2022 uneia din infracţiunile pentru care a fost trimisă în judecată inculpata A., respectiv din infracţiunea continuată de "fals intelectual" prev. de art. 321 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. (2 acte materiale) în infracţiunea de "fals intelectual" prev. de art. 321 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. (2 acte materiale), reţinând că referirea la alin. (2) al art. 321 C. pen. din rechizitoriu este eronată, de vreme ce rechizitoriul nu face vorbire în niciun moment de forma tentativei ci de forma consumată a falsului.

Prin încheierea din 02.03.2023, prima instanţă a dispus schimbarea încadrării juridice:

1. în cazul inculpatei A., dintr-o singură infracţiune continuată de abuz în serviciu prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. (5 acte materiale), în:

- o infracţiune de abuz în serviciu în formă continuată cu 3 acte materiale prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. (în cazul persoanelor vătămate B., E., C. şi D.), epuizată la 05.12.2014;

- o infracţiune de abuz în serviciu prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. (persoane vătămate K. şi L.) presupus a fi comisă la 06.05.2014;

- o infracţiune de abuz în serviciu prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. 1din C. pen. (persoane vătămate O. şi P.) presupus a fi comisă la 29.04.2015.

2. în cazul inculpaţilor F., H., G., I., J., M., N. din forma participaţiei a complicităţii la infracţiunea de abuz în serviciu prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., în forma de participaţie a instigării la infracţiunea de abuz în serviciu prev. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen.

Pentru a dispune astfel, judecătorul primei instanţe a avut în vedere că acţiunile descrise în sarcina inculpaţilor prin rechizitoriu, cum au rezultat şi din probele administrate în cursul judecăţii, sunt specifice nu doar unei înlesniri a abuzului în serviciu al executorului judecătoresc, ci şi unei instigări la acest abuz în serviciu, de vreme ce iniţiativa şi interesul acestor deturnări a licitaţiilor în acest fel, a aparţinut licitatorilor, care au mizat apoi pe asumarea de către executor a intrării în acest joc. Or, actele de complicitate sunt absorbite de actele de instigare care constituie o formă de participaţie mai cuprinzătoare.

În cuprinsul sentinţei apelate s-a mai arătat că, în cursul judecăţii inculpaţii s-au prevalat de dreptul la tăcere, fiind audiate persoanele vătămate K., L., B., martorii V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK.; LL., MM., NN., T., OO., PP., QQ., RR., SS., U., TT., UU., VV., WW., XX. . Martorii YY. şi ZZ., ca rude ale inculpaţilor s-au prevalat de dreptul de a nu da declaraţie de martori.

În cauză au fost solicitate relaţii de la AAA. privind orele la care au fost achitate garanţiile de participare la licitaţii; s-au solicitat procesele-verbale de adjudecare în care figurează inculpaţii la Birourile de Executori Judecătoreşti din Iaşi .

În ceea ce priveşte constituirea de parte civilă, s-a arătat că, în cursul judecăţii E. s-a constitui parte civilă cu suma de 100.000 euro, reprezentând prejudicial material şi moral, respectiv contravaloarea apartamentului de care a fost deposedată în mod nelegal, cuantumul cheltuielilor aferente litigiilor în vederea recuperării imobilului şi daunele morale pricinuite .

K. şi L. s-au constituit părţi civile împotriva inculpaţilor A., M., N., J., a numitului R. (soţul inculpatei adjudecatare J.) şi Biroului Executori Judecătoreşti Asociaţi Q. şi A. (ca parte responsabilă civilmente) cu suma de 110.400 euro (chirii neîncasate pe perioada lipsirii de folosinţă, respectiv 12.09.2014-30.05.2020, 69 luni), 10.162 RON (cheltuieli de evacuare care au fost puse în sarcina lor în dosarul de evacuare x/2014 şi care au şi fost achitate), solicitând, totodată, anularea actului de adjudecare, repunerea în situaţia anterioară . Ulterior, prin cererea din 28.04.2022, părţile civile au precizat că solicită repunerea în situaţia anterioară, obligarea inculpaţilor la suma de 10 euro/mp/lună/135,63 mp pentru perioada 12.09.2014 până la repunerea în situaţia anterioară, aceasta fiind chiria pe care ar fi putut să o încaseze. Au mai solicitat 10.162 RON cheltuieli de evacuare, precum şi daune morale: 90.000 euro de la A., 130.000 euro de la N., 120.000 euro de la J., 110.000 euro de la M..

D. şi C. s-au constituit părţi civile împotriva inculpaţilor A., F., I. cu suma de 456.247,5 RON (diferenţă între preţul de pornire din publicaţia de vânzare de la termenul vânzării şi preţul de adjudecare) şi 100.000 euro daune morale pentru umilinţele şi suferinţele suferite în urma evacuării din imobilul în care au locuit cu familia .

B. s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000 euro împotriva inculpatului G., 300.000 euro împotriva inculpatului F., 50.000 euro împotriva inculpatului H., 350.000 euro împotriva inculpatei A., la cursul BNR din ziua plăţii, reprezentând daune morale pentru prejudicial suferit prin faptele inculpaţilor . În cadrul audierii din 23.09.2021, partea civilă a precizat că daunele morale sunt datorate pentru zbucium, multe procese, stres, bani pentru litigii, expertize. Ulterior, în precizările de la fila x partea civilă a arătat pretenţiile vizează şi o latură materială, respectiv onorarii avocat, taxe timbre. A solicitat cheltuieli de judecată conform chitanţelor depuse.

P. şi O. s-au constituit părţi civile împotriva inculpatei A. şi a părţii responsabile civilmente BEJA A. şi BBB., solicitând în principal (potrivit precizărilor apărătorului ales de la termenul din 24.06.2021, fila x verso) anularea actului de adjudecare şi repunerea în situaţia anterioară, respectiv restituirea imobilului, iar în subsidiar suma de 220.000 euro, reprezentând echivalentul imobilului teren şi construcţie scos nelegal din proprietatea lor, şi câte 100.000 RON daune morale pentru fiecare pentru prejudiciul emoţional .

La termenul din 24.06.2021 Curtea de Apel Iaşi, în raport de decizia nr. 257/2017 a Curţii Constituţionale vizând art. 21 alin. (1) C. proc. pen.. a respins, ca tardive, cererile părţilor civile K., L., P., O. de introducere în cauză, în calitate de părţi responsabile civilmente, a BEJA Q. şi A. şi BEJA A. şi BBB..

De asemenea, prima instanţă a respinsa, ca inadmisibilă, cererea de constituire de parte civilă a numitului UU., având în vedere că acesta nu a participat la licitaţie în nume propriu, ci ca mandatar, iar în cuprinsul cererii de constituire de parte civilă a solicitat daune morale pentru suferinţele mamei sale.

Totodată, instanţa a dispus introducerea în cauză, în calitate de persoane interesate (în vederea asigurării contradictorialităţii judecăţii şi a opozabilităţii hotărârii) a numiţilor T. şi CCC. (având în vedere faptul că părţile civile P. şi O. au solicitat anularea actului de adjudecare emis pe numele lui T. şi restituirea imobilului care a fost dobândit în timpul căsătoriei de T. sub regimul comunităţii de bunuri), precum şi a numitului R. (pentru acelaşi considerent al faptului că părţile civile K. şi L. au solicitat anularea actului de adjudecare emis pe numele lui J. şi restituirea imobilului care a fost dobândit în timpul căsătoriei lui J. cu R. sub regimul comunităţii de bunuri).

Analizând actele şi lucrările dosarului, prima instanţă a constatat următoarele:

I. Cu privire la dosarele de executare silită nr. x/2014 debitor/persoană vătămată B. şi nr. 1275/2012 debitor/persoană vătămată E..

1. Modul de desfăşurare a licitaţiilor.

- în legătură cu dosarul de executare silită nr. x/2014 debitor/persoană vătămată B., s-a reţinut că, la data de 07.05.2014, DDD. S.A. a formulat la Biroul de Executori Judecătoreşti Asociaţi Q. şi A. cerere de executare silită în baza titlurilor executorii constând în contract de credit nr. x/22.07.2005, contract de ipotecă nr. x autentificat cu nr. x/07.04.2008 la BNP EEE. şi contract de ipotecă nr. x/18.02.2008 autentificat cu nr. x/18.02.2008 la BNP EEE. împotriva debitorilor S.C. FFF. S.R.L., în calitate de împrumutat şi garant ipotecar şi B., GGG. şi HHH. în calitate de garanţi ipotecari. Valoarea creanţei urmărite a fost în valoare de 926.311,31 euro şi 187,33 RON reprezentând credit nerambursat, dobânzi şi penalităţi.

Prin încheierea din data de 13.05.2014, pronunţată în dosarul nr. x/2014, Judecătoria Iaşi a încuviinţat executarea silită în vederea recuperării creanţei în cuantum de 926.311,31 euro, din care suma de 899129,81 euro credit nerambursat, suma de 12979,54 euro dobânzi neachitate, suma de 14201,96 euro dobânzi penalizatoare şi suma de 187,33 RON reprezentând alte sume datorate. Debitorii au fost somaţi să achite sumele datorate, respectiv debitul de 926.311,31 euro +1.535,33 RON, precum şi cheltuielile de executare.

S-a mai reţinut că, la data de 29.05.2014, inculpata A. a întocmit procesul-verbal de situaţie, fiind identificate imobilele ce formau obiectul contractelor de ipotecă, printre care şi imobilul din Iaşi, str. x, compus din parcela de teren intravilan, categoria de folosinţă C. civ., cu suprafaţa de 315 mp, pe care se află edificată construcţia C1 cu destinaţia construcţii edilitare şi industriale (birouri, magazine, depozit, etc.), cu suprafaţa construită la sol de 103,51 mp, compusă din demisol cu 7 încăperi, cu SU de 64,73 mp +casa scării cu SU de 8,76 mp; parter compus din 5 încăperi, cu SU de 68,03 mp + casa scării în SU de 10,41 mp; etaj 1 compus din 6 încăperi cu SU de 69,80 mp +8,98 mp balcon +casa scării cu SU de 7,74 mp, imobilul având nr. cadastral x şi număr de carte funciară x a UAT Iaşi, proprietatea persoanei vătămate B..

Prin încheierea din data de 23.06.2014, inculpata A. a stabilit 973.432 RON preţul de pornire a licitaţiei pentru imobilul situat în mun. Iaşi, str. x şi emiterea publicaţiei de vânzare pentru data de 28.07.2014, ora 13:00, pe baza raportului de expertiză tehnică extrajudiciară din data de 23.06.2014 întocmit de expertul tehnic judiciar în specialitatea evaluarea proprietăţii imobiliare - III..

La data de 23.07.2014 a fost emisă şi Publicaţia de vânzare nr. 1 din care rezultă scoaterea la licitaţie publică a imobilului din mun. Iaşi, str. x la data de 23.06.2014, la preţul de 973.432 RON.

La data de 28.07.2014, inculpata A. a constatat neachitarea sumelor datorate de către debitori şi faptul că nu s-a primit nicio ofertă de cumpărare a imobilului, stabilind un nou termen de licitaţie pentru data de 18.08.2014, ora 13:00, cu preţul de pornire a licitaţiei de 730.074 RON reprezentând 75% din 973.432 RON stabilit prin raportul de evaluare. La aceeaşi dată a emis şi Publicaţia de vânzare nr. 2.

S-a mai arătat că, la data de 18.08.2014, inculpata A. a constatat că prin adresa x/14.08.2014, creditoarea ipotecară a precizat că nu doreşte ca imobilul să fie vândut sub 75% din preţul de evaluare, solicitare faţă de care inculpata a pus în vedere creditoarei că poate prelua în contul creanţei bunul imobil descris la 75% din preţul de evaluare conform art. 882 alin. (5) din Noul C. proc. civ.. După ce a constatat neachitarea sumelor datorate de către debitori şi faptul că nu s-a primit nicio ofertă de cumpărare a imobilului, inculpata a stabilit un nou termen de licitaţie pentru data de 05.09.2014, ora 10:00, cu preţul de pornire a licitaţiei de 973.432 RON stabilit prin raportul de evaluare, motivat de faptul că nu s-a formulat de către creditoare cerere de scoatere la vânzare a imobilului pentru următorul termen de licitaţie la preţul de 50% din preţul de evaluare, aşa cum este prevăzut în art. 8459 din Noul C. proc. civ.. La data de 18.08.2014 a emis şi Publicaţia de vânzare nr. 3.

La data de 05.09.2014 (al treilea termen), la licitaţie s-au prezentat inculpaţii G., care a depus oferta de preţ de 300.000 RON şi F., care a depus oferta de preţ de 400.000 RON. Cei doi inculpaţi s-au deplasat la data de 04.09.2014 la AAA. şi au achitat garanţia de participare la licitaţie, fiindu-le eliberate recipise cu numere consecutive, plata garanţiei realizându-se cu o zi înainte de licitaţie de către ambii inculpaţi (recipisele nr. 1777 şi nr. 1778 din 04.09.2014 emise pe numele inculpatului G. şi recipisele nr. 1776 şi 1779 din 05.09.2014 emise pe numele inculpatului F.).

La licitaţie inculpaţii au licitat în modul următor - pasul. 1: F. a oferit suma de 400.000 RON, iar G. 430.000 RON. Pasul 2: F. a oferit 440.000 RON, iar G. 450.000 RON. Pasul 3: F. a oferit 500.000 RON, iar G. 450.000 RON nu a mai licitat nimic în plus. Imobilul a fost adjudecat de inculpatul F. cu suma de 500.000 RON, adică aproximativ 51,5% din preţul de evaluare a imobilului, cu toate că DDD., în calitate de creditor, notificase că nu este de acord cu vânzarea imobilului sub pragul de 75% din suma evaluată.

La data de 09.09.2014, inculpata A. a emis Actul de adjudecare nr. 171 pe numele inculpatului F..

Prin sentinţa civilă nr. 4584/2015 din data de 01.04.2015, pronunţată în dosarul nr. x/2014, Judecătoria Iaşi a admis contestaţiile la executare formulate de creditoare şi debitori printre care şi B., dispunând anularea actului de adjudecare nr. 171 din data de 09.09.2014 şi suspendarea distribuirii sumelor rezultate din urmărirea silită a imobilului adjudecat situat în mun. Iaşi, str. x.

Prin procesul-verbal din data de 20.04.2015, inculpata A. a constatat aspectele cuprinse în hotărârea judecătorească anterior menţionată şi a dispus restituirea sumei încasate cu titlu de preţ, în cuantum de 500.000 RON, adjudecatarului F., achitată în baza recipiselor nr. 1776 şi 1779 din 04.09.2014 şi 1881 din 09.09.2014.

- în legătură cu dosarul de executare silită nr. x/2012 debitor/persoană vătămată E., s-au reţinut de către judecătorul fondului că:

La data de 11.07.2012, numitul JJJ. prin apărător ales a formulat la BEJA Q. şi A. din cadrul Camerei Executorilor Judecătoreşti Iaşi o cerere de executare silită împotriva persoanei vătămate E., în baza titlului executoriu reprezentat de antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 26.02.2009 la BNP Asociaţi KKK. şi LLL. Iaşi, în baza căruia aceasta datora creditorului (în baza cesiunii de creanţă încheiată cu MMM. şi NNN. la data de 04.04.2012) suma de 30.000 Euro (15.000 Euro achitată cu titlu de avans şi 15.000 Euro reprezentând daune interese în cazul neîncheierii contractului). Această cerere de executare silită a format obiectul dosarului de executare silită nr. x/2012 aflat în copie la dosar - anexa 1.

La data de 15.04.2013, biroul executorilor judecătoreşti în cauză, în baza procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, a emis somaţie către E. căreia i s-a pus în vedere să achite suma de 30.000 Euro +15.514,30 RON reprezentând debit neachitat şi suma de 8574,32 RON reprezentând onorariul executorului judecătoresc + cheltuieli de executare.

La data de 17.06.2013, executorul judecătoresc a efectuat identificarea imobilului urmărit, situat în Iaşi, str. x (fosta str. x) nr. 35, jud. Iaşi, aparţinând debitoarei E. şi a emis somaţia imobiliară către E. prin care i s-a pus în vedere să achite creditorului în 15 zile sumele menţionate mai sus + suma de 120 RON cheltuieli de carte funciară, în caz contrar urmând a se proceda la vânzarea la licitaţie publică a imobilului reprezentat de apartament cu trei camera şi dependinţe, cu SU de 72,93 mp şi un balcon de 8,07 mp, situat în Iaşi, str. x (fosta str. x) nr. 35, jud. Iaşi, plus cota indiviză de teren în folosinţă, aferentă apartamentului, din suprafaţa totală pe care este construit blocul, plus cota-parte din instalaţiile şi dotările care prin natural lor sunt de folosinţă comună a tuturor coproprietarilor, având nr. cadastral x 15 şi nr. de carte funciară x a UAT Iaşi, proprietatea debitoarei.

La data de 18.07.2014, inculpata A. a emis Publicaţia de vânzare imobiliară nr. 1 din care rezultă scoaterea la vânzare la licitaţie publică a imobilului debitoarei E. la data de 16.09.2014 la preţul de 187.028 RON (42.173 euro) stabilit prin raportul de expertiză tehnică extrajudiciară - dosar de executare silită nr. x/2012.

La data de 16.09.2014, inculpata A. a emis Publicaţia de vânzare imobiliară nr. 2 din care rezultă scoaterea la vânzare la licitaţie publică a imobilului debitoarei E. la data de 21.10.2014 la preţul de 187.028 RON stabilit prin raportul de expertiză tehnică extrajudiciară, prin procesul-verbal din data de 19.09.2014 fiind îndreptată eroarea materială din cuprinsul publicaţiei în cauză în sensul modificării preţului de pornire de vânzare a imobilului la suma de 140.271 RON reprezentând 75% din 187.028 RON preţ stabilit prin raportul de expertiză.

Prin adresa nr. x/2014 din data de 20.10.2014, BEJA OOO., PPP. şi QQQ. a formulat la BEJA Q. şi A. cerere de înscriere la distribuirea sumelor rezultate din vânzarea imobilului debitoarei E. (se înscrie cu suma totală de 80.728,50 RON reprezentând suma actualizată şi diferenţa plus suma de 7.609 RON reprezentând cheltuieli de executare) şi a depus în acest sens în copie conform cu originalul titlul executoriu sentinţa civilă nr. 5119 din data de 22.04.2008 a Judecătoriei Iaşi, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare şi încheierea privind actualizarea creanţei cu indicele de inflaţie. Pe rolul Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi OOO., PPP. şi QQQ. se afla dosarul de executare nr. 2889/2014 cu debitor E. şi creditor RRR. prin procuratori UU. şi SSS., titlul executoriu reprezentându-l sentinţa civilă nr. 5119 din data de 22.04.2008 a Judecătoriei Iaşi prin care E., fostă soţie a lui RRR., fusese obligată la plata către acesta a sumei de 62.218,5 RON cu titlu de sultă (în cauza cu obiect partaj bunuri comune/divorţ) - dosar de executare silită nr. x/2012.

La termenul de licitaţie din data de 21.10.2014, au depus oferte de participare la licitaţie următoarele persoane: UU. ca procurator al lui RRR., oferta de preţ a acestuia fiind 140271 RON; II., ofertă de preţ 105.013 RON (cu garanţie în valoare de 14.027 RON depusă la AAA. la data de 20.10.2014); AA., ofertă de preţ 100.000 RON (cu garanţie în valoare de 14.100 RON depusă la AAA. la data de 21.10.2014); Z., ofertă de preţ 100.000 RON (cu garanţie în valoare de 14.100 RON depusă la AAA. la data de 21.10.2014); TTT., ofertă de preţ 100.000 RON (cu garanţie în valoare de 14.100 RON depusă la AAA. la data de 21.10.2014); BB., ofertă de preţ 90.000 RON (cu garanţie în valoare de 14.100 RON depusă la AAA. la data de 21.10.2014); UUU. care a depus cerere de participare dar nu şi ofertă de preţ (cu garanţie în valoare de 14.100 RON depusă la AAA. la data de 21.10.2014);

Martorul UU. a depus cerere de participare la licitaţie şi ofertă de cumpărare a imobilului în calitate de procurator al tatălui său RRR., fiind scutit de plata garanţiei de participare datorită calităţii de creditor a tatălui său RRR. în dosarul aflat pe rolul Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi OOO., PPP. şi QQQ..

Ulterior depunerii ofertei de preţ de către UU., cea mai mare de altfel, inculpata A. a amânat licitaţia în vederea conexării dosarelor de executare silită privind pe debitoarea E., respectiv dosarul de executare silită nr. x/2012 aflat pe rolul Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi Q. şi A. cu creditor JJJ. şi dosarul de executare silită nr. x/2014 aflat pe rolul Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi OOO., PPP. şi QQQ. cu creditor RRR..

La data de 30.10.2014, inculpata A. a emis Publicaţia de vânzare imobiliară nr. 3 din care rezultă stabilirea datei de 05.12.2014 pentru vânzarea la licitaţie publică a imobilului debitoarei E. la preţul de 140.271 RON reprezentând 75% din 187.028 RON preţ stabilit prin raportul de expertiză - dosar de executare silită nr. x/2012.

La termenul de licitaţie din 05.12.2014 (al treilea), au participat doar inculpatul F., în calitate de procurator al inculpatul H., care a depus ofertă de preţ de 93.000 RON şi inculpatul G., care a depus ofertă de preţ de 90.000 RON. Aceştia au achitat garanţia de participare la licitaţie la AAA., Sucursala Iaşi, în aceeaşi zi (în dimineaţa şedinţei de licitaţie), fiindu-le eliberate recipise de depunere a garanţiei cu numere consecutive -nr. 2689/04.12.2014 şi 2690/04.12.2014.

Preţul de pornire stabilit pentru începerea licitaţiei a fost 140.271 RON reprezentând 75% din preţul stabilit prin raportul de expertiză. Niciunul dintre participanţi nu a oferit acest preţ, creându-se condiţiile prevăzute de C. proc. civ. pentru ca inculpata A. să dispună începerea licitaţiei de la preţul cel mai mare oferit, respectiv de la suma de 93.000 RON din oferta scrisă a inculpatului F.. Astfel, conform disp. art. 509 din vechiul C. proc. civ. (care a guvernat executarea, de vreme ce aceasta a început înainte de intrarea în vigoare a Noului C. proc. civ.), în cazul în care nu este oferit nici preţul la care imobilul a fost evaluat, vânzarea se va amâna la un alt termen, de cel mult 60 de zile, pentru care se va face o nouă publicaţie în condiţiile art. 504 alin. (3). La acest termen licitaţia va începe de la preţul de 75% din cel la care imobilul a fost evaluat. Dacă nu se obţine preţul de începere a licitaţiei, la acelaşi termen bunul va fi vândut la cel mai mare preţ oferit. Vânzarea se va putea face chiar dacă se prezintă o singură persoană care oferă preţul de la care începe licitaţia.

Inculpatul F. şi-a păstrat oferta, inculpatul G. oferind 94.000 RON. Paşii următori au fost: inculpatul H. prin inculpatul F. a făcut apoi o ofertă de 95.000 RON, iar inculpatul G. o ofertă 95.100 RON. În continuare inculpatul H., prin inculpatul F., a oferit 95.500 RON, iar G., 96.000 RON. La oferta inculpatului H. prin inculpatul F. de 96.300 RON, inculpatul G. a răspuns cu o ofertă de 96.500 RON. În final, inculpatul H. prin inculpatul F. a oferit 97.000 RON, inculpatul G. păstrându-şi oferta de 96.500 RON, declarând că se retrage.

Imobilul a fost adjudecat în favoarea inculpatului H. prin inculpatul F., cu suma de 97.000 RON.

La data de 16.12.2014, inculpatul F. a achitat restul de preţ - 82.900,00 RON, la data de 14.01.2015 fiind emis actul de adjudecare nr. 187 pe numele inculpatului H. prin procurator F..

După adjudecare şi evacuarea persoanei vătămate din imobil, acesta a fost scos la vânzare (anunţ de vânzare cu preţul de 45.000 Euro) de către inculpaţii H. şi F..

2. În legătură cu infracţiunea de deturnare a licitaţiilor publice prev. de art. 246 C. pen. reţinută în sarcina inculpaţilor G. (2 acte materiale - persoane vătămate B., E.) şi F. (primele două acte materiale - persoane vătămate B., E.), prima instanţă a reţinut că, potrivit rechizitoriului, între inculpaţii F. şi G. a existat o înţelegere intervenită anterior, privind participarea împreună la cele două licitaţii în scopul denaturării preţului de adjudecare, în sensul ca primul să aibă un comportament tip "mână moartă", participând doar pentru a fi îndeplinită condiţia prezenţei a doi licitatori, astfel încât preţul de pornire să poată fi coborât până la preţul cel mai mare din ofertele depuse şi, astfel, imobilul să fie adjudecat de cel de-al doilea la un preţ convenabil - cu puţin peste preţul din oferta scrisă iniţială. La ambele licitaţii, inculpatul F., conform înţelegerii cu celălalt inculpat, fiind stabilit anterior ca acesta să adjudece imobilul, a făcut oferta de preţ cea mai mare. Judecătorul fondului a notat că, potrivit acuzaţiilor formulate în cauză, şedinţa de licitaţie s-a desfăşurat doar în mod formal cu doi participanţi, în realitate, unul din ei, respectiv - inculpatul G., neavând o intenţie reală de a adjudeca bunul pentru sine, licitaţia fiind astfel lipsită de caracter competitiv.

S-a mai arătat că, potrivit actului de inculpare, deturnarea licitaţiei a fost posibilă în condiţiile în care, conform atât vechiului cât şi noului C. proc. civ., dacă imobilul nu a fost vândut la primele termene la preţul minim de pornire al licitaţiei, la următorul termen, dacă este îndeplinită condiţia participării a minim doi participanţi, imobilul se vinde la cel mai bun preţ oferit, oricare ar fi acesta, chiar dacă este mai mic decât cel din publicaţia emisă pentru acel termen. Dacă însă se prezintă un singur participant, acesta nu-l poate adjudeca decât la cel puţin preţul din publicaţie pentru acel termen, în caz contrar fiind obligatorie acordarea unui nou termen de licitaţie.

Astfel, potrivit art. 846 alin. (9) C. proc. civ. (actele de executare fiind demarate în cazul imobilul persoanei vătămate B. după 15.02.2013, executarea a fost guvernată de Noul C. proc. civ.), dacă nici la a doua licitaţie imobilul nu a fost adjudecat, la cererea creditorului, executorul judecătoresc va putea stabili o nouă licitaţie, în condiţiile prevăzute la alin. (8). La termenul stabilit la alin. (8), licitaţia va începe de la preţul de 50% din preţul de pornire al primei licitaţii. Dacă nu se obţine acest preţ şi există cel puţin 2 licitatori, bunul va fi vândut, la acest termen, la cel mai mare preţ oferit, chiar dacă acesta din urmă este mai mic decât valoarea creanţei ori a garanţiei. Vânzarea se va putea face chiar dacă se prezintă o singură persoană care oferă preţul de pornire al acestei licitaţii

Potrivit dispoziţiilor art. 509 din vechiul C. proc. civ. (care a guvernat executarea imobilului persoanei vătămate E., de vreme ce aceasta a început înainte de intrarea în vigoare a Noului C. proc. civ.), în cazul în care nu este oferit nici preţul la care imobilul a fost evaluat, vânzarea se va amâna la un alt termen, de cel mult 60 de zile, pentru care se va face o nouă publicaţie în condiţiile art. 504 alin. (3). La acest termen licitaţia va începe de la preţul de 75% din cel la care imobilul a fost evaluat. Dacă nu se obţine preţul de începere a licitaţiei, la acelaşi termen bunul va fi vândut la cel mai mare preţ oferit. Vânzarea se va putea face chiar dacă se prezintă o singură persoană care oferă preţul de la care începe licitaţia.

Aşadar, prezenţa a minim doi licitatori permitea adjudecarea imobilului la orice preţ (chiar sub preţul de pornire de la acel termen). În condiţiile în care însă licitaţiile imobilelor aparţinând lui VVV. şi WWW. s-ar fi desfăşurat cu un singur participant interesat în mod real de adjudecarea imobilului, executorul ar fi avut obligaţia să-l vândă cu cel puţin preţul de pornire a licitaţiei din publicaţia de vânzare pentru termenul respectiv sau să stabilească un alt termen de licitaţie dacă acest singur participant nu ar fi oferit nici măcar acest preţ de pornire.

Analizând probatoriile din cursul urmării penale şi al judecăţii, prima instanţă, cu privire la infracţiunile de deturnare a licitaţiilor imputate celor doi inculpaţi (licitaţiile VVV. şi WWW.), a constatat următoarele:

Potrivit art. 246 C. pen., înţelegerea între participanţi pentru a denatura preţul de adjudecare la o licitaţie publică constituie infracţiunea de deturnare a licitaţiilor publice. În acest sens, s-a arătat că o înţelegere între doi participanţi de a participa singuri la o licitaţie publică la un termen la care, prin prisma îndeplinirii condiţiei a minim doi participanţi prev. de art. 846 alin. (9) C. proc. civ., ar fi posibilă adjudecarea imobilului la cel mai mare preţ oferit (chiar dacă e mai mic decât preţul de pornire de la acel termen), în condiţiile în care doar unul dintre licitatori are un real interes de a licita pentru sine, iar celălalt participă doar ca "mână moartă", pentru a asigura condiţia a minim doi participanţi, constituie într-adevăr o modalitate de denaturare a preţului de adjudecare, care contravine unui principiu al licitaţiilor, şi anume acela al competiţiei ofertelor.

Prima instanţă a reţinut că, atât timp cât situaţia de fapt obiectivă (modalitatea de desfăşurare a licitaţiei) rezultă din dosarul de executare silită aflat ca anexă la dosarul cauzei (anexa 4), nefiind de altfel contestată de părţi, ceea ce se impune a fi verificat sub aspect probator, este elementul subiectiv, psihologic al conivenţei dintre inculpaţii F. şi G., respectiv înţelegerea prealabilă frauduloasă a acestora ca G. să participe la licitaţie doar ca "mână moartă", fără o intenţie reală de a adjudeca pentru sine, paşii de ofertare fiind făcuţi de acesta doar formal conform înţelegerii prealabile.

Judecătorul primei instanţe a mai constatat dificultatea probării acestui element subiectiv, de vreme ce o astfel de înţelegere intervine în mod ocult, fără existenţa unor urme obiective, dificultatea unei astfel de probaţiuni fiind accentuată în acest caz şi de împrejurarea că cei doi inculpaţi sunt participanţi constanţi la licitaţiile publice vizând imobile supuse executării silite de la Birourile de executori judecătoreşti din raza Curţii de Apel Iaşi, participând nu doar împreună ci şi separat la astfel licitaţii, iar în unele ocazii participând amândoi alături de alţi participanţi (fapt dovedit de numeroasele procese-verbale de licitaţie aflate la dosarul cauzei).

Cu titlu de exemplu a fost oferit procesul-verbal de licitaţie din 23.04.2014, din cuprinsul căruia se observă că la licitaţie au participat ambii inculpaţi alături de alte persoane, adjudecatar fiind F. (niciunul din participanţi neoferind peste preţul de pornire oferit de acesta); participarea celor doi la o licitaţie la care mai participă şi alte persoane ar putea însemna că fiecare din cei doi licitatori au avut un interes propriu, cel puţin în aceste cazuri, şi că s-au concurat în mod real, după cum nu poate fi exclus ca înscrierea ambilor la aceeaşi licitaţie să se fi făcut în baza unei înţelegeri frauduloase de tipul celei menţionate mai sus, pentru eventualitatea în care la licitaţie nu se vor prezenta decât ei doi, această înţelegere urmând a rămâne fără efect în eventualitatea în care s-ar fi prezentat şi alte persoane.

Faţă de dificultatea acestei probaţiuni, văzând atitudinea de negarea faptelor de către inculpatul G. şi de refuzul inculpatului F. de a da declaraţii în cauză, prima instanţă a constatat că existenţa unei înţelegeri între cei doi inculpaţi rezultă din datele obiective ale cauzei, care dau naştere unor prezumţii puternice care, coroborate, indică în, mod indubitabil, o coeziune psihică a celor doi în sensul menţionat anterior.

În primul rând au fost considerată relevant pentru verificarea existenţei unei astfel de înţelegeri tipul de relaţie dintre cei doi inculpaţi.

Astfel, inculpatul F. a participat pentru prima dată la licitaţii publice organizate de inculpata A., în anul 2011, în calitate de procurator al tatălui său, F., adjudecând trei imobile şi fiind singurul participant.

În anul 2011, prin intermediul unei cunoştinţe, beneficiar al unei lucrări de amenajări interioare, inculpatul F. l-a cunoscut pe inculpatul G. care ulterior a efectuat circa o lună de zile, împreună cu un prieten comun, amenajarea interioară a unui imobil adjudecat anterior de inculpatul F. de la biroul executorului judecătoresc A.. În această perioadă, între cei doi inculpaţi s-a stabilit o relaţie de prietenie, ajungând la discuţii privind modalitatea de achiziţionare a imobilelor vândute la licitaţie publică, domeniu care începuse să-i fie cunoscut inculpatului F..

S-a mai reţinut că, în cursul urmăririi penale, inculpatul G. a declarat următoarele: "îl cunosc pe F. din anul 2011; eu lucram împreună cu un prieten la amenajări interioare (…); ulterior, la solicitarea lui F. am efectuat împreună cu prietenul meu lucrări de amenajări interioare într-un imobil; în 2012 tot la solicitarea lui F. am efectuat amenajări interioare şi la imobilul unde locuieşte şi în prezent; am lucrat circa o lună de zile. În această perioadă m-am împrietenit oarecum cu F., am ajuns să discutăm despre licitaţii publice având ca obiect achiziţionarea de imobile (…) acesta părea în temă. (…); în anul 2012 am participat la o licitaţie la Biroul executorului judecătoresc XXX. unde am adjudecat imobilul în care locuiesc în prezent; ulterior am achiziţionat imobile la licitaţie publică de la Birourile executorilor judecătoreşti YYY., ZZZ., AAAA., A.."

În anul 2013, F. şi G. au participat împreună la licitaţii publice organizate la Biroul Executorilor Judecătoreşti Q. şi A. (şedinţe de licitaţie organizate de executorul judecătoresc A.), primul adjudecând două imobile în condiţii asemănătoare cu cele din prezenta cauză, respectiv la un preţ sub preţul de pornire de la acel termen, întrucât executorul judecătoresc, raportat la prezenţa a doi participanţi şi la termenul al treilea de licitaţie, a stabilit că imobilul poate fi adjudecat la cel mai bun preţ oferit, chiar dacă ar fi mai mic decât preţul înscris în publicaţia pentru acel termen:

- la data de 08.01.2013 F. a adjudecat cu preţul de 45.000 RON (52% din preţul de evaluare) imobilul din Iaşi, str. x, jud. Iaşi (dosar de executare silită 864/2011 cu debitori BBBB. şi CCCC. - act de adjudecare 87 din 30.01.2013 - preţ de pornire 64.338,75 RON reprezentând 75% din 85.785 RON preţ de evaluare (oferte de 42.000 RON F. şi 40.000 RON G. faţă de care executorul judecătoresc a stabilit preţ de pornire suma de 42.000 RON oferită de F.) filele x şi dosar de executare silită anexa 10.

- la data de 28.03.2013 F. a adjudecat cu preţul de 52.000 RON (61% din preţul de evaluare) imobilul din Iaşi, str. x, jud. Iaşi (dosar de executare silită 1627/2011 cu debitori DDDD. şi EEEE. - act de adjudecare 103 din 15.04.2013 - preţ de pornire 63.461,25 RON reprezentând 75% din preţul de evaluare de 84.615 RON (oferte depuse în scris, F. 40.000 RON, G. 35.000 RON faţă de care executorul judecătoresc a stabilit preţ de pornire suma de 40.000 RON oferită de F.) - filele x vo. 36 şi dosar anexa 11.

Tot în astfel de condiţii, la data de 07.05.2014 G. a adjudecat la BEJA Q. şi A. un imobil (al debitorului FFFF.) la un preţ reprezentând 60% din preţul din raportul de evaluare, în condiţiile în care singurul concurent licitator - F. nu a supralicitat deloc faţă de oferta pe care o făcuse de mai puţin de 50% din preţul din raportul de evaluare (ulterior în luna august G. vinde mai departe imobilul).

Relaţia de prietenie, încredere şi asociere între cei doi inculpaţi a ajuns la un nivel atât de ridicat încât prin Procura specială nr. 1373 din data de 14.05.2013, F. l-a împuternicit pe G. să participe la orice licitaţie publică organizată de B.E.J. în vederea cumpărării imobilelor scoase la licitaţie - file x vol. 14.

Astfel, Curtea a constatat că, atât în cele două licitaţii deduse judecăţii, cât şi în celelalte cazuri identificate anterior imobilele au fost adjudecate la un preţ foarte mic în raport de preţul de evaluare, sub preţul de pornire al publicaţiei emise pentru acel termen (posibilitate asigurată de faptul că erau minim doi participanţi) şi că contra ofertarea de către concurentul adjudecatarului a fost aproape inexistentă, acesta renunţând la a mai contraoferta după o urcare foarte mica a preţului de către adjudecatar, deşi preţul era încă departe faţă de preţul de pornire din publicaţie. Or, apare de neînţeles de ce un licitator realmente interesat de adjudecarea unui imobil şi care are cunoştinţă din publicaţie despre preţul de pornire, se prezintă la licitaţie (fapt ce creează o aşteptare că ar fi dispus să ofere cel puţin preţul de pornire din publicaţie) după care refuză să supraliciteze când ultima ofertă făcută de concurentul-viitor adjudecatar era încă departe de preţul de pornire din publicaţie. S-a arătat că, spre exemplu în cazul dosarului de executare silită nr. x/2011 G. nu a licitat peste 45.000 RON cât oferise F., deşi preţul de pornire de la acel termen era de 64.338,75 RON (75% din preţul de evaluare de 85.785 RON). A considera că nu se impune supralicitarea nici măcar peste oferta care reprezenta aproape 50% din valoarea din raportul de evaluare (valoarea de piaţă), deşi inculpatul s-a prezentat ştiind că preţul de pornire urma să fie de 64.338,75 RON, constituie un lucru greu de înţeles din partea unui licitator cu adevărat interesat de adjudecarea imobilului.

La fel, în cazul imobilului persoanei vătămate B., prima instanţă a reţinut că inculpatul G. s-a prezentat la licitaţie având cunoştinţă de un preţ de pornire din publicaţia de licitaţie de 973.432 RON, dar totuşi nu a supralicitat peste suma de 500.000 RON oferită de F. (care reprezenta doar 51,5% din valoarea din raportul de evaluare). La imobilul persoanei vătămate E. inculpatul G. s-a prezentat la licitaţie având cunoştinţă de preţul de pornire din publicaţie de 140.271 RON, dar nu a supralicitat peste suma de 97.000 RON oferită de F. (care reprezenta 51% din valoarea din raportul de evaluare), în condiţiile în care acelaşi imobil a scos la vânzare ulterior de F. pe piaţa liberă cu suma de 45.000 euro (199.565 RON).

Curtea a admis că orice licitator urmăreşte achiziţionarea unui imobil la un preţ cât mai mult sub preţul pieţei şi că, într-o anumită măsură, vânzarea bunului la licitaţie publică determină aplicarea unui coeficient de reducere a preţului (raportat la complicaţiile ce pot surveni la adjudecarea uni imobil, de exemplu conflicte cu debitorii), totuşi nu mai puţin adevărat este faptul că atât martorii care sunt licitatori obişnuiţi cât şi martorii executori judecătoreşti audiaţi, au arătat că adjudecarea unui imobil la 50% din valoarea din raportul de evaluare reprezintă un lucru cu totul excepţional.

Instanţa de fond a arătat că acest fapt este confirmat de procesele-verbale de la vol. V instanţă, ce consemnează adjudecări făcute de F. la alte birouri de executori judecătoreşti în cadrul unor licitaţii la care au participat mai multe persoane; procentajele la care imobilele sunt adjudecate, raportat la preţul de evaluare sunt: 79%, 75%, 102%, 69%, 74%, 75%, 75%, la exact preţul de pornire al licitaţiei, 80%, 75%, 66%, 75%, 65%, 70%, 100%, la 69%, la 101%, 46%, 44%, 75%, 100%, 63%, 72%, 100%, 60%, 72% .

Convingerea primei instanţe privind conivenţa dintre cei doi inculpaţi s-a mai bazat pe faptul că, în cazul inculpatului G., s-a constatat că există indicii temeinice privind practicarea metodei "mâinii moarte" şi cu alţi licitatori.

Astfel, în ziua de 05.08.2013, la Biroul Executorului Judecătoresc AAAA., la două licitaţii diferite, s-au prezintă doar licitatorii G. şi GGGG. . La ambele licitaţii preţul de pornire a fost de 75% din valoarea din raportul de evaluare. Ambele imobile au fost adjudecate (unul de G. iar celălalt de către GGGG.) în condiţiile în care celălalt concurent nu a suprasolicitat deloc faţă de prima ofertă a celuilalt; astfel primul imobil a fost adjudecat de G. la un preţ reprezentând 67% din valoarea bunului din raportul de evaluare, iar al doilea imobil a fost adjudecat de GGGG. la un preţ reprezentând 56% din valoarea bunului din raportul de evaluare. La dosar există o singură probă privind relaţia dintre G. şi GGGG., dar care este relevantă în ce priveşte nivelul de încredere dintre aceştia, şi anume la fila x instanţă se regăseşte procura acordată de GGGG. şi HHHH. prin care aceştia l-au împuternicit pe G. să vândă cui va crede de cuviinţă apartamentul adjudecat de aceştia. O astfel de relaţie de încredere, apropiere şi sprijin pune sub semnul întrebării realitatea unei concurări a intereselor celuilalt în cadrul licitaţiei.

Un alt caz relevant identificat de prima instanţă cu privire la practica inculpatului G. de a-şi asigura succesul unei licitaţii prin metoda "mână moartă" este participarea sa la licitaţii alături de un prieten apropiat al acestuia, respectiv numitul XX.. La data de 12.01.2015 la BEJA Q. şi A., G. adjudecă imobilul debitoarei IIII. şi WW. la un preţ de 85.000 RON reprezentând 54% din preţul din raportul de evaluare (şi pe care l-a vândut ulterior în luna aprilie 2015, potrivit declaraţiei martorei WW. cu suma de 130.000 RON), în condiţiile în care singurul concurent licitator a fost XX., cu care acesta se afla într-o relaţie de strânsă prietenie, fapt dovedit atât de fotografia de la fila x dup (descărcată de martora WW. de pe pagina de x), de împrejurarea că, în perioada 2012-2014, aceştia au avut acelaşi domiciliu cât şi de declaraţia martorei WW..

Mai mult, potrivit declaraţiilor martorei WW., după ce aceasta a aflat de la cumnatul ei, VV. (care deţine o agenţie imobiliară şi pe care G. îl sunase că se intereseze la ce preţ ar putea scoate la vânzare imobilul adjudecat), că imobilul ei fusese adjudecat de G., martora a luat legătura cu G., i-a propus să răscumpere imobilul, iar acesta i-a cerut 10.000 RON în plus faţă de preţul de adjudecare, afirmând că nici pentru fratele lui nu ar face altfel. I-a dat de înţeles, însă, prin VV. că ar putea-o ajuta să achiziţioneze un alt imobil la licitaţie publică la executor judecătoresc JJJJ. din Bârlad tot prin aceeaşi metodă, în schimbul sumei de 1500 euro pe care ar fi trebuit să îi dea lui G..

Astfel, G. a venit la ea la Vaslui cu maşina împreună cu XX., după care G. s-a urcat în maşina lui VV. iar XX. a venit separat la Bârlad la executorul judecătoresc JJJJ.. G. i-a explicat că la licitaţie urma să participe doar ea cu prietenul lui, XX., care urma apoi să se retragă. G. a fost cel care i-a dictat cererea de înscriere la licitaţie şi i-a spus că aşa se fac afacerile, respectiv se înscriu mai mulţi, după care ceilalţi se retrag în folosul unuia în schimbul unei sume de bani. Spre surprinderea lor, însă, la acea licitaţie s-a mai prezentat un al treilea licitator, numita KKKK., care era asistată de LLLL., cadru didactic universitar în materia dreptului procesual execuţional, fapt care i-a determinat pe XX.

şi WW. să se retragă. Aceste aspecte sunt confirmate de procesul-verbal din 15.01.2015 al BEJ JJJJ., aflata la fila x instanţă. Potrivit declaraţiei martorei, G. avea mai multe imobile la vânzare, iar la anunţuri era dat atât numărul lui de telefon, cât şi numărul lui XX.. XX. a încercat să nege o astfel de practică deşi nu a putut oferi explicaţii satisfăcătoare cu privire la împrejurarea în care a ajuns să participe la o licitaţie cu aceeaşi persoană al cărei imobil îl adjudecase cu scurt timp înainte.

Curtea a menţionat că, deşi prin rechizitoriul din prezenta cauză s-a dispus clasarea în ceea ce priveşte infracţiunea de deturnarea licitaţiilor cu referire la licitarea imobilului lui WW./WW. (pe motiv nu s-a putut stabili că între G. şi al doilea participant XX. la licitaţie a existat o înţelegere), această soluţie de clasare nu beneficiază de autoritate de lucru judecat în temeiul principiului ne bis in idem, în condiţiile în care nu a fost dată în urma unei cercetări aprofundate (fiind doar audiată persoana vătămată, fără audierea inculpaţilor, a unor martori, sau a executorului judecătoresc). Or, în lumina jurisprudenţei CJUE (cauza Gotozuk şi Brugge, hotărârea din 11.02.2003 în cauzele reunite C-187/01 şi C-385/01), principiul ne bis in idem se aplică în privinţa soluţiilor de netrimitere în judecată, atunci când Ministerul Public s-a pronunţat asupra fondului cauzei în urma unei proceduri aprofundate. În consecinţă, s-a arătat că soluţia de clasare nu împiedică instanţa să aprecieze, în lumina noilor probe descoperite/administrate în cursul cercetării judecătoreşti (respectiv modalitatea în care s-a pregătit licitaţia ulterioară la care urma să participe WW. şi XX., împrejurarea că G. şi XX. au avut în perioada 2012-2014 acelaşi domiciliu, declaraţia martorului VV., a martorului XX.) că din modalitatea în care s-a desfăşurat licitaţia imobilului MMMM./WW., rezultă indiciile unei înţelegeri frauduloase între G. şi XX..

A mai fost susţinut că, deşi prin el însuşi, privit în mod singular nu are forţă probatorie suficientă, un alt indiciu relevant cu privire la conivenţa dintre inculpaţii G. şi F. îl constituie faptul la licitaţia imobilului VVV., aceştia s-au prezentat în două rânduri împreună pentru achitarea în tranşe a garanţiei de participare. Astfel, în ziua de 04.09.2014 au fost emise la AAA. recipisele 1776 la ora 10:27 (pe numele F.) şi 1777 la ora 10:34 (pe numele G.), iar în ziua de 05.09.2014 au fost emise recipisele 1778 la ora 12:53 (pe numele G.) şi nr. 1779 la ora 12:56 (pe numele F.) .

De asemenea, în cazul imobilului E., F. şi G. au achitat garanţia la trei minute distanţă unul de celălalt, la acelaşi punct bancar (la data de 04.12.2014, unul la ora 15:00, iar celălalt la 15.04.06, conform recipiselor nr. 2689/04.12.2014 vol. anexa 1, dos. 1275, fila x şi nr. 2690/04.12.2014 fila x, vol. anexa 1, dos. 1275 şi adresa AAA. de la fila x instanţă). Or, dacă se poate aprecia că achitarea unei tranşe din garanţie poate fi făcută prin coincidenţă de aceeaşi singuri doi competitori în aceeaşi împrejurare, achitarea tuturor tranşelor garanţiilor de la ambele licitaţii în aceleaşi condiţii (cu numere consecutive şi la distanţe de timp foarte scurte, fapt ce denotă că practic cei doi au fost la bancă în acelaşi timp sau a fost unul singur care a achitat pentru ambii în baza procurii) constituie un indiciu care poate avea relevanţă într-un tablou mai larg al probatoriilor (licitatorii puteau achita garanţia oricând din momentul apariţiei publicaţiei de vânzare până în momentul ţinerii licitaţiei, aşadar într-un interval de cel puţin 30 de zile, şi totuşi cei doi plătesc fiecare garanţie/tranşă de garanţie în aceeaşi împrejurare).

Concurenţa licitatorilor implică adoptarea unei decizii de către fiecare din aceştia cu privire la suma pe care fiecare din ei va fi dispus să o achite în final pentru a achiziţiona bunul, decizie care este ţinută secretă faţă de adversar şi se manifestă treptat odată cu paşii licitaţiei. Secretul acestei decizii interne asigură echilibrul intereselor licitatorilor (de a achiziţiona la un preţ cât mai mic) şi ale creditorului/debitorului (de a se adjudeca la un preţ cât mai mare), întrucât cunoaşterea din start a disponibilităţii adversarului de a oferi o anumită sumă maximă, poate descuraja înscrierea la licitaţie a altor licitatori sau poate determina ofertarea/majorarea ofertei cu un cuantum strict peste cel oferit către adversar.

Or, o relaţie apropiată, de încredere, bazată pe interese comune între doi licitatori care se prezintă constant împreună la achitarea garanţiilor pentru aceeaşi licitaţie, pare incompatibilă cu o reală concurenţă.

Nu în ultimul rând, Curtea a mai constatat că, după reluarea executării silite a imobilului B., la licitaţie, în vederea readjudecării în aceleaşi condiţii în interes comun a imobilului, s-au prezentat inculpatul F. împreună cu NNNN. (soţia inculpatului H.-asociatul şi prietenul lui F., care dăduse o procură cu prerogative foarte largi inculpatului F. şi pentru care acesta din urmă achiziţiona în mod obişnuit imobile, garanţia de participare la licitaţie fiind plătită în parte de F. cu banii inculpatului H.). Astfel, în condiţiile în care F. acţiona oricum în interesul lui H. (acesta din urmă recunoscând în cursul audierii că contribuise cu o sumă de bani la plata garanţiei de participare şi că avea interes să menţină adjudecarea făcută de F. în interesul său), prima instanţă a apreciat că prezentarea soţiei lui H. în calitate de licitator concurent al lui F., în mod evident constituia pregătirea unei noi deturnări a licitaţiei, care a fost împiedicată doar de suspendarea licitaţiei din dispoziţia Judecătoriei Iaşi.

Aşadar, Curtea a menţionat că nu doar cu privire la inculpatul G. există indicii de trucare a licitaţiilor în afara celor deduse judecăţii, ci disponibilitatea unei asemenea conduite rezultă şi în cazul inculpaţilor F. şi H..

În concluzie, prima instanţă a apreciat că toate elementele obiective de mai sus, respectiv relaţia de prietenie şi încredere din cei doi, existenţa unei procuri cu prerogative mari între cei doi, achitarea garanţiilor în aceleaşi ocazii de ambii, renunţarea la a mai supralicita, deşi contraoferta era foarte mică în raport de preţul de pornire din publicaţie, existenţa unei practici similare a inculpatului G., declaraţiile martorei WW. potrivit cărora inculpatul G. a încercat să îi procure un imobil în condiţii similare, prezentarea inculpatului F. ulterior la reluarea licitaţiei imobilului B. împreună cu soţia prietenului şi asociatului său, excepţionalitatea adjudecării de imobile la astfel de valori, formează convingerea dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpaţii F. şi G. au acţionat în cazul licitaţiilor imobilelor VVV. şi WWW. potrivit unei înţelegeri anterioare şi în scopul unui interes comun iar nu propriu, şi anume cel al adjudecării imobilului la un preţ cât mai mic de către F., în dauna debitorului şi a creditorului, inculpatul G. neavând un interes real şi propriu de a licita pentru sine, de a-l concura pe F., ci participând doar ca "mână moartă" pentru a asigura îndeplinirea condiţiei a minim doi participanţi, ce permitea vânzarea imobilului la acel termen, la cel mai bun preţ oferit, indiferent de cuantumul acestuia, respectiv chiar dacă ar fi fost mai mic decât preţul de pornire prevăzut în publicaţia pentru acel termen.

Curtea a precizat că, împrejurare că instanţa de judecată a anulat ulterior prima licitaţie la care a adjudecat inculpatul F. împreună cu inculpatul H. imobilul persoanei vătămate B. (pentru alte motive decât deturnarea licitaţiei), nu a împiedicat consumarea infracţiunii, întrucât deturnarea licitaţiei a avut loc efectiv, fiind emis actul de adjudecare chiar dacă ulterior acesta a fost anulat (în condiţiile în care potrivit art. 857 alin. (1) C. proc. civ. prin adjudecarea imobilului adjudecatarul devine proprietar).

3. În legătură cu infracţiunea de deturnare a licitaţiilor publice prev. de art. 246 C. pen. pentru care a fost trimis în judecată inculpatul H., cu referire la dosarul de executare silită nr. x/2012 debitor/persoană vătămată E., prima instanţă a reţinut că, potrivit rechizitoriului, la actul material vizând imobilul E. a participat, alături de F. şi G., şi inculpatul H., întrucât F. a participat şi acţionat la această licitaţie ca mandatar pentru inculpatul H. care era în înţelegere cu cei doi în sensul arătat anterior.

De asemenea, s-a arătat că acuzarea a reţinut că, în ambele dosare de executare silită nr. x/2014 şi nr. y/2012 având ca obiect vânzarea la licitaţie publică a imobilelor persoanelor vătămate B. şi E., la datele de 05.09.2014 şi 05.12.2014, inculpatul H. l-a ajutat pe executorul judecătoresc inculpata A., cu care a fost în înţelegere (prin inculpatul F.) să-şi îndeplinească în mod defectuos, cu încălcarea legii, atribuţiile de serviciu, participând la licitaţii prin inculpatul F. şi în înţelegere cu acesta şi celălalt inculpat participant (G. - licitaţie 05.09.2014 şi G. - licitaţie 05.12.2014) în astfel de condiţii (ofertă scrisă de preţ cu un anumit cuantum şi un anume comportament în timpul şedinţelor de licitaţie prin inculpatul F. constând în dacă, cât şi până la ce prag să liciteze) pentru ca inculpata A. să coboare preţul de pornire al licitaţiei sub pragul preţului de pornire din publicaţia de vânzare de la termenul respectiv (al doilea sau al treilea) la preţul din cea mai mare ofertă scrisă depusă (oferta cea mai mare fiind a acestora) şi să adjudece imobilul la un preţ mic, în dauna persoanelor vătămate.

Prima instanţă a constatat că, într-adevăr, la licitaţia imobilului aparţinând părţii civile E., inculpatul F. a participat ca mandatar al inculpatului H., în baza procurii speciale nr. 5000 din 21.08.2013 autentificată la B.N.P.A. "OOOO." prin care H. l-a mandatat pe inculpatul F. să participe, în numele său, la orice licitaţie de cumpărare bunuri imobile, stabilind ca inculpatul F. să achite garanţia de participare la licitaţie din fondurile sale sau suma necesară îi era pusă la dispoziţie de inculpat (conform declaraţiei acestuia).

În cazul imobilului aparţinând părţii civile B., inculpatul H. nu a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de deturnare a licitaţiilor, ci doar pentru infracţiunea de complicitate la abuz în serviciu, infracţiune reţinută şi în cazul licitaţiei WWW. (la care s-a reţinut suplimentar şi infracţiunea de deturnare a licitaţiei); astfel, deşi inculpatul F. nu a acţionat în cazul imobilului VVV. ca mandatar de drept al lui H., acesta a acţionat totuşi cu ştirea inculpatului H. şi în interesul lor comun.

Astfel, din declaraţia inculpatului H., rezultă că, în contextul în care inculpatul F. îi ceruse un împrumut, a obţinut ca garanţie din partea acestuia un antecontract de vânzare-cumpărare pentru jumătate din imobilul debitorului B., pe care l-a văzut după evacuare şi în care toate investiţiile au fost făcute ulterior de el. Deşi inculpatul H. a susţinut că nu fusese informat de F. despre licitarea la nici unul din imobile (întrucât F. ar fi avut din partea sa libertate totală de acţiune), instanţa de fond a apreciat că probele cauzei pledează pentru convingerea fermă a faptului că H. avea cunoştinţă de faptul că inculpatul F. achiziţionează pentru el imobile prin deturnarea licitaţiei şi prin folosirea ca mână moartă a inculpatului G..

H. a declarat:

"îl cunosc pe F. din vara anului 2013 ca o persoană care se ocupă de tranzacţii imobiliare. Eu eram administrator al unei companii cu un rulaj de 3.000.000 euro. În acea perioadă eram interesat de investiţii, la un moment dat i-am făcut o procură generală de achiziţie imobiliară, am observat că cunoaşte foarte bine preţul imobilelor de pe piaţă. În perioada următoare F. a achiziţionat imobile în baza procurii, pentru mine ca persoană fizică, dar nu pot preciza numărul exact al acestora. Au fost şi imobile cumpărate la licitaţie publică. Procedura era următoarea: de toate formalităţile se ocupa F. care nu mă anunţa dinainte de licitaţie, nu mă informa cu privire la intenţia de a licita şi la imobil. Garanţia de participare la licitaţie o achita din banii săi sau îi puneam la dispoziţie eu dacă îmi solicita acest lucru. Mie îmi aducea la cunoştinţă despre achiziţionarea imobilului în general la câteva zile după şedinţa de licitaţie. Nu mă întâlneam cu acesta în fiecare zi. Am început să ne întâlnim la cafea dimineaţa din anul 2014-2015. Avea libertate deplină la achiziţionarea imobilelor pe care uneori le şi comercializa imediat sau le păstra. Despre licitaţia WWW. nu am fost informat, am aflat la o dată ulterioară. Nu aveam cunoştinţă că G. urma să participe la licitaţie. Îl cunosc pe G. din vedere dar nu pot preciza împrejurările. Ştiu că se ocupă de amenajări interioare. Nu cunosc dacă F. îl cunoştea pe G.. Nici despre imobilul VVV. nu am fost informat anterior licitaţiei."

Curtea a reţinut, însă, că în realitate numărul mare de imobile achiziţionate de F. pentru X, precum şi importanţa achiziţionării unui imobil în patrimoniul unei persoane, constituie prezumţii simple în sprijinul concluziei că este foarte puţin credibil ca H. să nu fi fost la curent cu modalitatea în care F. achiziţiona imobilele în cadrul licitaţiilor. Inculpatul H. a participat la licitaţii doar prin inculpatul F., în calitate de procurator, sau interpus cu parte din adjudecare, tocmai pentru a nu fi evidentă în acte legătura dintre ei (în condiţiile existenţei unei procuri, participaţia ambilor în nume personal la licitaţii ar fi ridicat semne de întrebare în cazul unor cercetări - aşa cum s-a întâmplat în cazul inculpaţilor F. şi G. care au participat împreună, deşi exista procura specială nr. 1373 din data de 14.05.2013). Imobilele adjudecate de F. ca procurator al inculpatului H., precum şi cele adjudecate de inculpatul F. în nume personal erau administrate de aceştia împreună, renovate şi vândute în beneficiul amândurora, sumele fiind reinvestite în achiziţii de imobile la licitaţii publice sau alte afaceri legale sau nu (tranzacţii imobiliare, studioul/videochat care funcţiona într-un imobil de pe strada x din Iaşi, înfiinţat de ambii, dar care era administrat în fapt de inculpatul F., care hotăra inclusiv angajarea "modelelor" şi efectua transportul acestora la/de la locul de muncă).

Inculpatul H. era cel care suporta contravaloarea lucrărilor de reparaţie/renovare/curăţenie efectuate la imobilele adjudecate de F., atât în numele său, cât şi de acesta în nume personal. Hotărârile privind adjudecarea imobilelor de interes, participarea la licitaţii publice în care acestea erau scoase la vânzare, administrarea lor până la vânzare, renovarea şi preţul vânzării acestora erau luate de inculpaţii F. şi H. împreună. De altfel, suma de bani dată de H. lui F. ca un pretins împrumut coincide cu suma de bani (400.000) avansată de F. la imobilul VVV. pentru plata garanţiei de participare şi eventualul preţ de adjudecare (prima ofertă făcută de F. fiind de 400.000 RON).

În opinia judecătorului de la instanţa de fond, cel mai relevant indiciu privind cunoaşterea şi acceptarea de către inculpatul H. a metodei "mână moartă" după care acţiona F., este modul în care inculpatul H. a înţeles să-şi dea concursul la păstrarea imobilului părţii civile VVV. în patrimoniul său, chiar după ce instanţa a dispus anularea actului de adjudecare, acesta fiind dispus, ca schema "mâinii moarte" să fie executată de această dată de inculpatul F. împreună cu soţia sa NNNN..

Astfel, după ce a luat act de anularea formelor de adjudecare de către instanţă şi a dispus restituirea preţului achitat de F., executorul A. a dispus continuarea executării silite împotriva debitorilor VVV. şi reluarea vânzării imobilului la licitaţie, fiind emisă în aceeaşi zi publicaţia de vânzare nr. 4, din care rezultă scoaterea la vânzare a imobilului în cauză la data de 25.05.2015, ora 09:00, la preţul de pornire de 730.074 RON reprezentând 75% din 973.432 RON, preţ stabilit prin raportul de evaluare .

La data de 20.05.2015, pentru licitaţia din data de 25.05.2015 privind vânzarea imobilului de pe str. x a depus ofertă în sumă de 730.074 RON numita NNNN., soţia inculpatului H., garanţia de participare în cuantum de 100.000 RON, fiind achitată prin virament bancar/recipisă nr. 1285 din 18.05.2015 - filele x ds. de executare silită nr. x/2014, după ce contul acesteia a fost creditat de către inculpatul F. cu suma de bani necesară pentru depunerea garanţiei de participare. S-a apreciat că inculpatul H. a susţinut, în mod necredibil, că acest virament în contul soţiei reprezintă restituirea de către F. a unei părţi din împrumutul acordat anterior.

La data de 22.05.2015, inculpatul F. a formulat ofertă de preţ în valoare de 730.074 RON reprezentând 75% din preţul de evaluare a imobilului situat în Iaşi, str. x, după ce însă anterior şi-a înscris o cerere de intervenţie pentru suma totală de 319.382,11 RON, reprezentând o creanţă şi un drept de retenţie pe care l-ar avea asupra imobilului, întrucât, după adjudecarea imobilului a încheiat un contract de comodat cu SC "PPPP. S.R.L. (firma de videochat) şi că valoarea imobilului ar fi crescut cu investiţia realizată, cerând de fapt ca suma să fie înscrisă în contul creanţei şi executarea să silită să se efectueze prin valorificarea bunului imobil situate în Iaşi, str. x .

La data de 25.05.2015, inculpata A. a notat prezenţa la licitaţie a numitei NNNN. şi a inculpatului F., dar nu a putut decât constata suspendată provizoriu vânzarea imobilului ca urmare a dispoziţiei Judecătoriei Iaşi.

Or, dacă nu ar fi intervenit suspendarea executării, la oferte de preţ egale, adjudecatar ar fi fost F. care avea un drept de creanţă, ce ar fi fost dedus din preţul de adjudecare: preţul oferit 730.074 RON - creanţa sa 319.382,11 RON însumând 410.692 RON. În mod evident, F. şi NNNN. nu urmau să acţioneze în calitate de competitori reali, ambii urmând a acţiona în interesul comun al păstrării imobilului contra unui preţ care nu urma a fi plătit integral, ci din care s-ar fi scăzut "investiţiile" făcute de F./X.

În perioada cuprinsă între anularea vânzării imobilului şi termenul de licitaţie stabilit pentru data de 25.05.2015, inculpatul F. s-a comportat ca viitor proprietar, la fel şi H., continuând să caute chiriaşi pentru încăperile imobilului, având garanţia că imobilul va rămâne tot în proprietatea lor şi, în concluzie, că tot unul dintre aceştia îl va adjudeca din nou. La imobilul în cauză a fost identificat pe peretele paralel cu strada x, la nivelul 1, desfăşurat un banner cu următorul conţinut informativ: "Închiriem spaţii de la 15 mp-400 mp x x", numerele aparţinând inculpaţilor F. şi H..

Inculpatul H. a declarat cu privire la aceste aspecte că, după anularea primei licitaţii, la licitaţie a participat soţia sa întrucât el se afla în cursul unor proceduri medicale. A participat soţia sa pentru că trebuia să-şi recupereze investiţia şi pentru că nu cunoştea procedura, înainte cu câteva zile a discutat cu F. pentru a afla care sunt etapele. În ziua licitaţiei soţia sa s-a prezentat la licitaţie, iar la un moment dat a intrat şi F., care a făcut o ofertă de vânzare directă, fără a avea cunoştinţă că F. urma să procedeze în acest fel. Inculpatul H. nu a explicat în mod satisfăcător care ar fost motivul pentru care la licitaţie s-a înscris atât F. care acţiona în interesul său cât şi soţia sa. NNNN. nu a dorit să dea declaraţie în calitate de martor motivat de faptul că soţul său are calitatea de inculpat.

Prin urmare, disponibilitatea inculpatului H. de a recurge alături de F. la schema "mâinii moarte", prin soţia sa, pentru a-şi proteja investiţia în cazul imobilului aparţinând părţii civile X, numărul mare de imobile dobândite de H. prin F. (dintre care unele prin folosirea ca mână moartă a lui G.), au convins instanţa de fond că inculpatul H. nu doar că avea cunoştinţă de modalitatea de deturnare a licitaţiilor de către F. în cazul imobilelor B. şi E. cu ajutorul lui G., dar şi-a dat acordul şi concursul pentru atingerea scopului, inculpatul F. recurgând la metoda "mâinii moarte" doar după consultarea în prealabil a inculpatului H..

În consecinţă, Curtea a constatat că fapta inculpatului H. de a participa la licitaţia imobilului aparţinând debitoarei E. ca licitator, prin procurator F., având cunoştinţă şi acceptând că procuratorul său era într-o înţelegere frauduloasă cu celălalt licitator (G.) cu scopul denaturării preţului de adjudecare, prin participarea celui din urmă doar în mod formal la licitaţie, ca "mână moartă", fără o intenţie reală de a adjudeca, respectiv doar pentru a asigura formal îndeplinirea condiţiei a minim doi participanţi care a asigurat posibilitatea adjudecării imobilului la un preţ chiar mai mic decât preţul de pornire de la acel termen, îndeplineşte elementele constitutive ale infracţiunii de deturnare a licitaţiei prev. de art. 246 C. pen.

II. În legătură cu dosarul de executare silită nr. x/2012 debitori/persoane vătămate C. şi D., au fost reţinute următoarele:

1. Modul de desfăşurare a licitaţiei.

Prin încheierea din data de 24.07.2012 emisă în dosarul x/2012 al Judecătoriei Iaşi s-a dispus admiterea cererii formulată de executorul judecătoresc din cadrul BEJ Q. şi A. în dosarul de executare silită nr. x/2012 - anexa 2 dosar- şi încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de contract de credit nr. x/07.12.2006 şi contract de ipotecă nr. x/07.12.2006 autentificat prin încheierea nr. 1876/07.12.2006 la B.N.P QQQQ., la cererea creditorului AAA. S.A. Sucursala Iaşi, împotriva debitoarei RRRR. "S.R.L. şi debitorilor - fidejusori C. şi D.. Obiectul executării silite îl forma plata sumei de 3.286.225,20 RON (debit) + cheltuieli de executare.

Întrucât debitorii nu au achitat în termenul stabilit în somaţia din data de 02.08.2012 sumele de bani reprezentând debit neachitat (3.286.431,92 RON) alături de onorariu executor judecătoresc şi cheltuieli de executare (47.308.740,12 RON) şi ulterior părţile nu s-au prezentat la sediul biroului executorilor judecătoreşti în cauză pentru stabilirea pe cale amiabilă a preţului imobilului urmărit proprietatea debitorilor C. şi D., situat în municipiul Iaşi, judeţul Iaşi, a fost numit un expert tehnic imobiliar în vederea stabilirii preţului de vânzare la licitaţie a imobilului, identificat în procesul-verbal de situaţie din data de 17.01.2013, înscris în C.F. Iaşi 33383 şi nr. cadastral x . Imobilul a fost evaluat la suma de 1.462.330 RON (în echivalent euro 323.460) conform raportului de expertiză tehnică extrajudiciară din data de 25.06.2013 - dosar de executare silită.

La data de 21.02.2014 a fost emisă publicaţia de vânzare imobiliară nr. 1 prin care B.E.J.A Q. şi A. anunţa vânzarea la licitaţie publică, la data de 26.03.2014, a imobilului din Iaşi, Aleea x - dosar de executare silită, preţul de pornire fiind 1.462.330 RON.

La data de 26.03.2014 a depus cerere de participare la licitaţie martorul GG., care a formulat o ofertă în cuantum de 675.000 RON - dosar de executare silită. Întrucât acesta nu a oferit preţul la care imobilul a fost evaluat, inculpata A. a constatat că acesta nu îndeplineşte condiţiile art. 509 alin. (5) din C. proc. civ. şi a dispus emiterea unei noi publicaţii de vânzare pentru data de 30.04.2014, orele 16:00, când preţul de pornire urma a fi 1.096.747,5 RON reprezentând 75% din 1.462.330 RON, preţul de evaluare al imobilului

La data de 26.03.2014 a fost emisă publicaţia de vânzare imobiliară nr. 2 prin care B.E.J.A Q. şi A. anunţa vânzarea la licitaţie publică, la data de 30.04.2014, a imobilului din Iaşi, Aleea x - dosar de executare silită, preţul de pornire fiind 1.096.747,5 RON reprezentând 75% din preţul de evaluare - 1.462.330 RON.

La termenul de licitaţie din data de 30.04.2014, au depus oferte inculpatul F. (400 000 RON) şi V. (750 000 RON). Întrucât niciunul dintre licitatori nu a oferit preţul de pornire de la termenul respectiv (75% din preţul de evaluare), în condiţiile art. 509 alin. (5) din C. proc. civ., executorul judecătoresc a stabilit ordinea licitatorilor în funcţie de ofertele formulate şi a constatat că cel mai mare preţ oferit este cel al licitatorului nr. 1- V., preţ ce depăşea 50% din preţul de evaluare. În consecinţă, imobilul a fost oferit spre vânzare la preţul de 750.000 RON. Fiecare ofertant şi-a menţinut oferta. Din procesul-verbal de licitaţie cu vânzare rezultă că ofertantul 2 -F. s-a abţinut în a oferi mai mult, pentru ca apoi să se retragă, întrucât preţul de 750.000 RON era prea mare pentru intenţia sa de a cumpăra. Imobilul a fost adjudecat în favoarea martorului V. pentru preţul de 750.000 RON - dosarul de executare silită. Curtea a notat că, în rechizitoriu s-a precizat că nu a fost stabilită vreo legătură între F. şi V. pentru a exista indicii de fraudă a licitaţiei de la acest termen.

Întrucât adjudecatarul imobilului, V., nu a achitat preţul în termenul de 30 de zile de la data vânzării, imobilul situat în municipiul Iaşi, judeţul Iaşi, proprietatea debitorilor C. şi D., a fost scos din nou la licitaţie, cheltuielile prilejuite cu noua licitaţie urmând a fi suportate de V. - proces-verbal din data de 05.06.2014 - dosar de executare silită.

La data de 06.06.2014, inculpata A. a emis publicaţia de vânzare imobiliară nr. 3 prin care B.E.J.A Q. şi A. anunţa vânzarea la licitaţie publică, la data de 11.07.2014, a imobilului din Iaşi, Aleea x - dosar de executare silită, preţul de pornire fiind 1.096.747,5 RON reprezentând 75% din preţul de evaluare - 1.462.330 RON.

La termenul de licitaţie din data de 11.07.2014, s-au prezentat şi au participat inculpaţii F., care a depus ofertă de preţ de 410.000 RON, şi I., care a depus ofertă de preţ în valoare de 500.500 RON - dosar de executare silită.

Întrucât niciunul dintre cei doi inculpaţi licitatori nu a oferit preţul de pornire, inculpata A. a stabilit începerea licitaţiei de la preţul de 500.500 RON, cel mai mare preţ din ofertele depuse (oferta inculpatului I.). Licitaţia s-a desfăşurat în felul următor: la pasul 1, I. şi-a menţinut oferta de 500.500 RON, inculpatul F. oferind 510.500 RON. La pasul 2, I. a oferit 520.00 RON, F. oferind 530.000 RON. La pasul 3, I. a oferit 540.000 RON iar F. 550.000 RON. La pasul 4, I. a oferit 560.000 RON iar F. 570.500 RON. La pasul 6 I. a oferit 590.500 RON iar F. 600.500 RON. La pasul 7 I. a oferit 640.500 RON iar F. s-a retras.

După adjudecare, la scurt timp, imobilul în cauză a fost vândut de inculpatul I. inculpatului H., cu suma cu care l-a adjudecat, din declaraţiile acestuia rezultând că a pierdut la această tranzacţie cca 20000 RON reprezentând contravaloarea actelor.

2. Cu privire la infracţiunea de deturnare a licitaţiilor publice prev. de art. 246 C. pen. reţinută în sarcina inculpatului I., precum şi în legătură cu infracţiunea de deturnare a licitaţiilor publice prev. de art. 246 C. pen., reţinută în sarcina inculpatului F. (al treilea act material), Curtea de Apel Iaşi a notat, că potrivit actului de inculpare, în acest caz inculpaţii F. şi I., ar fi acţionat conform unui plan de acţiune stabilit anterior, respectiv ca bunul imobil să fie adjudecat de inculpatul I., care a depus şi oferta cea mai mare de preţ. Licitaţia s-a desfăşurat formal, fiecare inculpat licitând conform planului de acţiune anterior stabilit. Licitatorii s-au aflat în conivenţă, F. având comportament "mână moartă" fără să aibă vreun interes în adjudecarea imobilului, participând doar pentru a fi întrunită condiţia existenţei a minim doi participanţi de care depindea coborârea preţului de pornire a licitaţiei la acel termen, de la preţul din publicaţia de vânzare la preţul cel mai mare oferit, condiţie fără de care era obligatoriu ca imobilul să se vândă măcar la preţul de pornire stabilit în publicaţia de vânzare (dacă s-ar fi prezentat doar inculpatul I.) sau în caz contrar să dea un nou termen.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prima instanţă, reiterând consideraţiile preliminare menţionate anterior referitoare la dificultatea probării unei înţelegeri între cei doi participanţi la licitaţie, a constatat că şi în acest caz există date obiective suficiente ce dau naştere mai multor prezumţii simple, care, împreună, coroborate, conduc la concluzia certă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, a existenţei unei înţelegeri frauduloase între F. şi I. cu privire la adjudecarea de către acesta din urmă a imobilului, în interesul inculpatului H..

Curtea de Apel Iaşi a avut în vedere, în primul rând, relaţia dintre cei doi licitatori, F. şi I., pe care acesta din urmă a încercat să o ascundă sub orice formă, recunoscând-o doar după ce a fost pus în faţa unor probe incontestabile. În acelaşi fel, inculpatul a negat iniţial numărul de telefon pe care l-ar fi folosit în convorbirile cu F., acceptând că ar putea fi numărul lui de telefon doar când şi-a dat seama că organele de urmărire au suficiente probe, care să demonstreze că acest număr de telefon îi aparţine.

Astfel, în calitate de suspect, I. a declarat la data de 11.06.2015 următoarele:

"nu recunosc faptele reţinute în sarcina mea. Licitaţia respectivă o urmăream de foarte mult timp, însă preţul era prea mare pentru mine. O urmăream pe site-ul www.x.ro. Am mai văzut în presă articole cu imobilul respectiv şi chiar m-am dus să-l văd din exterior. În momentul în care preţul a coborât, am luat decizia să merg la licitaţia respectivă. S-a mai înscris F. pe care-l cunoşteam de la alte licitaţii, de foarte multe ori pierzând licitaţia în favoarea lui. La licitaţia în cauză, F. a ridicat preţul destul de mult. La această licitaţie a fost prezent şi reprezentantul AAA.-creditorul, care nu s-a opus preţului final de adjudecare. Ulterior, odată cu intrarea în posesie a imobilului, am constatat că fostul proprietar a distrus complet instalaţia electrică şi termică şi alte distrugeri drept pentru care am formulat o plângere în acest sens. Casa am cumpărat-o pentru folosinţă proprie. Nu am mai adjudecat imobile de la BEJA Q. şi A.. Nu este ocupaţia mea de bază să merg la aceste executări. Ulterior, întrucât nu puteam folosi imobilul şi reabilitarea ar fi costat foarte mult, am vândut-o lui H. pentru aproximativ aceeaşi sumă cu care am achiziţionat-o".

În calitate de inculpat, la data de 29.10.2018, I. a declarat: "menţin declaraţiile date anterior. Nu doresc să fac alte declaraţii legate de fapta pentru care sunt cercetat. Sunt de acord să răspund la întrebările care mi se adresează. Nu am discutat niciodată cu F. sau cu altcineva despre licitaţia publică având ca obiect vânzarea unui imobil situat pe strada x nr. 27 A din Iaşi. Nu am fost interesat să particip la o astfel de licitaţie. Numărul de telefon x nu-l recunosc. Nu am deţinut niciodată un astfel de număr de telefon. Unicul meu număr de telefon este x. Pe F. îl cunosc doar din vedere. Nu am purtat cu acesta discuţii legate despre licitaţiile publice ".

Audiat fiind la data de 03.03.2020, inculpatul I. a declarat:

"nu am avut nicio înţelegere prealabilă cu vreun participant la licitaţia publică în cauză, în sensul de a aranja licitaţia de natură a aduce prejudicii cuiva. Faptul că nu a fost nicio implicare în procesul de licitaţie o demonstrează şi faptul că, în calculatorul personal a fost găsită o publicaţie de vânzare la acelaşi imobil, dar mai veche, unde preţul de pornire a licitaţiei era mult mai mare. Odată ce preţul a scăzut semnificativ am luat hotărârea să particip la licitaţie. Consider că nu poate fi vorba de nici un aranjament cu terţi având în vedere cele expuse mai sus, datorită faptului că decizia de cumpărare a fost luată cu mult timp înainte.

Relaţia mea cu F. era o relaţie normală, nu de prieteni. Ne-am întâlnit foarte rar la licitaţii publice, la alţi executori, întrucât la biroul executorului judecătoresc A. a fost prima şi ultima dată când am participat. Nu-mi aduc aminte să fi discutat cu F. despre vreo licitaţie publică, sau mai bine zis despre nici un aranjament privind vreo licitaţie. Nu-mi amintesc despre nicio discuţie cu F. privind licitaţia publică a imobilului unui debitor SSSS. care ar fi situat pe strada x.

Nu-mi amintesc să mă fi adresat lui F. cu apelativul "sefu". Poate dacă am făcut-o a fost sub formă de salut. Fratele meu TTTT. a participat la licitaţii publice. Cred că se cunoaşte cu F. din vedere sau de la licitaţii publice. După adjudecarea imobilului lui UUUU. am început să renovez imobilul dar am constatat că acesta era degradat iremediabil, respectiv instalaţia sanitară era plină de beton. Am aflat că debitorul, după ce a pierdut imobilul, a turnat beton în instalaţia sanitară de sus până jos. Întrucât erau necesare renovări costisitoare m-am gândit să-l vând lui H. exact cu suma cu care l-am adjudecat. I-am explicat că imobilul are problemele expuse mai sus, acesta fiind de acord să-l cumpere. În urma acestei tranzacţii am pierdut o sumă de bani reprezentând impozitul pe transfer de proprietate, undeva în jur de 20.000 RON. Pe H. l-am abordat direct. Pe acesta îl cunoşteam de mai mult timp şi cunoşteam că îşi caută casă. Pe F. nu l-am întrebat întrucât nu eram aşa apropiat de el. Cunoşteam faptul că F. merge la licitaţii publice ca reprezentant al lui H.. Cunoşteam faptul că cei doi renovează diverse imobile şi uneori chiar mă sfătuiam cu ei cu privire la preţuri sau alte chestiuni legate de promovare.

E posibil să fi deţinut nr. de telefon x. Mi s-au prezentat procesele-verbale de redare a discuţiilor telefonice purtate de F. cu mine, pe care nu le neg, dar nu-mi mai amintesc contextul şi nici despre ce persoane era vorba.

Nu eram prieten cu F., nu plecam în vacanţe, dar ieşeam la câte o cafea. Eu vorbesc pe un ton prietenos cu toată lumea, doar aşa îmi explic modul cum am purtat discuţiile şi cu F.. Precizez încă o dată că nu ştiu, nu-mi amintesc obiectul discuţiilor cu F., deşi le-am citit acum. Nu cunoşteam unde se afla F. la momentul discuţiilor, pe cine vizita, etc. De licitaţia imobilului lui UUUU. am aflat cu min 6 luni (pot fi 8 sau 10 luni) înainte de data la care am adjudecat eu, când preţul era undeva cu 40% mai mare, adică 18 miliarde RON vechi. În calculatorul meu există această publicaţie de vânzare. Am urmărit publicaţiile privind acest imobil. Nu m-am prezentat la un termen de licitaţie anterior întrucât nu urmăream zilnic publicaţiile la acest imobil şi nu am ştiut de acesta. Probabil dacă aş fi ştiut m-aş fi prezentat. Precizez că intenţionam să adjudec acest imobil pentru a locui acolo împreună cu familia mea. Nu cred că eram despărţit la acel moment. După adjudecarea acestui imobil şi vânzarea către X nu am mai avut oportunitatea de a cumpăra o casă până în anul 2015, iar după anul 2015 nu mi-am mai cumpărat întrucât nu am mai dorit.

Am participat la maxim 4-5 licitaţii la alţi executori judecătoreşti din care am adjudecat un sau două imobile. La aceste licitaţii este posibil să fi fost şi F.. La licitaţie a participat şi reprezentantul creditorului - nu îmi mai amintesc banca - care a fost de acord cu ultima ofertă a mea. Fiind întrebat reprezentantul băncii de către executorul judecătoresc A. dacă poate vinde la preţul oferit de mine în final, acesta a răspuns afirmativ. Menţionez că preţul oferit de mine a fost de 60 % din preţul de evaluare".

Curtea a constatat că, într-adevăr, inculpatul I. a dat declaraţii diferite cu privire la legătura cu inculpatul F.. Iniţial a susţinut că-l cunoştea doar din vedere, negând orice discuţie cu acesta despre licitaţii publice. Deşi iniţial a negat că ar deţine şi nr. de telefon x, ulterior a recunoscut că l-a deţinut şi nu a negat că a purtat discuţii telefonice cu acesta, dar nu poate preciza despre ce anume discuta, în cele din urmă a recunoscut că mai ieşea cu el la câte o cafea. Prima instanţă a susţinut că negarea şi încercarea de a ascunde relaţia sa cu F., constituie un prim indiciu în ce priveşte conivenţa. De altfel, deşi inculpatul I. a încercat cu ocazia audierii să inducă ideea că profilul său moral şi social este incompatibil cu acuzaţiile aduse, Curtea a constatat că acesta a fost condamnat definitiv pentru dare de mită prin sentinţa nr. 202/26.05.2016 a Tribunalului Bacău .

În al doilea rând, prima instanţă a avut în vedere tipul de relaţie existent între I. şi H., căruia inculpatul I. i-a vândut imobilul la scurt timp după adjudecare pentru acelaşi preţ cu care a fost adjudecat, mai mult decât atât, pierzând impozitul pe transfer de proprietate, în jur de 20.000 RON. Astfel, I. este un apropiat al inculpatului H., cu care se cunoştea de cca 5-6 ani, fiind parteneri de afaceri şi prieteni. În privinţa acestei relaţii, H. a arătat în declaraţia de la fila x că "îl cunosc pe I. de foarte mult timp, chiar suntem într-o relaţie de prietenie şi colaborare profesională. Acesta cunoştea că eu caut o casă pentru mine şi familia mea aşa încât mi-a propus să-mi vândă mie imobilul din Bucium. Mi-a cerut preţul de achiziţie. Am fost de acord să-l cumpăr. Bănuiam că I. are probleme financiare aşa încât nu m-a surprins preţul de vânzare nici faptul că nu a negociat." Potrivit declaraţiei inculpatului I.: "Cu H. sunt în relaţie de amiciţie de mai mulţi ani-mai mult de 5-6 ani" .

În al treilea rând, Curtea a amintit că relaţia dintre F. şi H. (care a dobândit în cele din urmă imobilul) era, aşa cum s-a arătat anterior, una de strânsă prietenie, încredere şi asociere în domeniu investiţiilor imobiliare. În aceste condiţii, cei doi nu puteau participa împreună la licitaţie, mai ales având în vedere existenţa procurii amintite deja. De asemenea, având în vedere relaţia strânsă de prietenie între H. şi I., era mai prudent ca F. să nu participe la licitaţie ca mandatar al lui H., ci ca imobilul să fie ulterior vândut de I. lui H..

Având în vedere timpul scurt şi preţul cu care I. a vândut imobilul către prietenul său H., Curtea a susţinut că se poate afirma că inculpatul I. licitase, de fapt, în interesul lui H., la fel cum şi F. licitase pentru acelaşi imobil în interesul comuna al său cu al lui X. Or, F. cu siguranţă nu putea licita împotriva celui care (I.) reprezenta de fapt pe partenerul şi asociatul său, adică pe H., participarea sa fiind menită doar a asigura "mână moartă" pentru I. şi, în final, pentru H..

Un alt indiciu, reţinut de instanţa de fond, îl constituie faptul că inculpatul I. a adjudecat imobilul la un preţ ce reprezintă puţin peste 40% din preţul din raportul de evaluare (preţ care s-a completat până la 750.000 RON cu suma 109.500 RON, garanţia de participare a lui V. nerestituită ca urmare a neplăţii preţului de adjudecare), inculpatul F., renunţând să mai liciteze peste acest prag. Deşi este adevărat că în cadrul licitaţiei s-au făcut mai mulţi paşi, dintre care cel final de peste 40.000 RON, preţul de adjudecare a fost unul excepţional de mic, astfel încât nu este exclus ca simularea paşilor de licitare să fi avut loc pentru a convinge pe reprezentantul creditorului, care a fost prezent, de autenticitatea competiţiei, mai ales în condiţiile în care, potrivit declaraţiei reprezentantului creditorului (martorul HH. vol. IV instanţă, fila x), acesta avusese bănuieli cu privire la o înţelegere între F. şi V. la prima adjudecare, anulată ulterior pentru neplata preţului, motivat de faptul că "existau indicii că licitaţia a fost trucată (…) că participanţii erau înţeleşi şi discutaseră îndelung (…) înainte de licitaţie, erau la colţul blocului şi discutau despre "cât să-ţi dau, cât să-ţi iau", aceste discuţii le-am auzit prin propriile simţuri la termenul iniţial". În condiţiile în care suspiciunea reprezentantului creditorului ar fi fondată, nu este exclus ca renunţarea adjudecatarului V. de a mai plăti preţul (preţul de adjudecare fiind şi în acest caz unul foarte mic) să se fi datorat temerii celor doi (F. şi V.) legate de faptul că obiecţiunile făcute la acel termen de martorul HH. care a solicitat suspendarea licitaţiei (solicitare respinsă de executorul judecătoresc) ar putea duce la o anulare viitoare a licitaţiei, motiv pentru care inculpatul F. a preferat să renunţe la prima adjudecare şi să se prezinte cu un nou licitator în persoana lui I..

Deopotrivă, un indiciu important al existenţei conivenţei dintre cei doi îl constituie practicarea de către inculpatul F. a unor manevre similare în conivenţă cu inculpatul G., aşa cum s-a arătat anterior, în interesul său şi al lui H..

De asemenea, s-a arătat că achitarea de către cei doi licitatori a garanţiilor de participare la licitaţie în aceeaşi împrejurare (recipise cu numere consecutive: nr. 1371/09.07.2014 - VVVV. şi nr. 1370/09.07.2014 - F., achitate la diferenţă de timp nesemnificativă ora 15:20 şi ora 15:41- dosar de executare silită), cu două zile înainte de termenul de licitaţie, creează prezumţia că cei doi s-au prezentat împreună la biroul bancar, aspect care depăşeşte limitele unei coincidenţe, de vreme ce aceştia puteau achita garanţia oricând din momentul publicării licitaţiei până în momentul începerii licitaţiei (o lună de zile).

În plus, remarca adresată de executorul A. celor doi participanţi după adjudecare ("dacă până mâine nu am banii în cont nu vă mai primesc la nicio licitaţie") relatată de martorul GG. şi confirmată de martorul HH. are sens doar în contextul în care executorul ar fi vrut să spună că responsabilitatea de fapt a achitării preţului de adjudecare le-ar revin ambilor licitatori (deşi în mod evident din punct de vedere legal ea aparţine doar adjudecatarului) întrucât licitaseră într-un interes comun (aşadar în înţelegere), şi în contextul în care mai avusese loc anterior o manevră similară (F. cu V.) dar care se soldase cu neplata preţului. Prima instanţă a apreciat că sunt greu de acceptat explicaţiile martorului V., în sensul că nu a mai achitat diferenţa de preţ, întrucât îi mai lipseau foarte puţini bani (60.000 RON din cei 640.000 RON), că nu s-a mai înscris la a doua licitaţie (deşi între timp, potrivit propriei declaraţii, făcuse rost de restul banilor) întrucât se enervase că pierduse banii; lejeritatea cu care acesta a "preferat" să piardă banii (garanţia de peste 109.500 RON) decât să se înscrie la a doua licitaţie, constituie mai degrabă un indiciu cu privire la faptul că această sumă de bani urma oricum (potrivit art. 513 alin. (1), (2) C. proc. civ.) să completeze preţul final de adjudecare de la o licitaţia ulterioară (în consecinţă imobilul a fost adjudecat ulterior de inculpatul I. pentru preţul de 640.500 RON adică exact cât să consume integral garanţia depuse de V. care a rămas la dispoziţia executorului judecătoresc).

În concluzie, Curtea a susţinut că relaţia apropiată dintre F., H. (beneficiarul final al imobilului adjudecat) şi I., încercarea inculpatului I. de a ascunde relaţia sa apropiată şi convorbirile/contactele cu F., renunţarea inculpatului F. de a mai supralicita deşi ultima ofertă era puţin peste 40% din valoarea imobilului, transmiterea imobilului la scurt timp către H. (asociatul lui F.) pentru acelaşi preţ cu cel de adjudecare, achitarea garanţiei în aceleaşi împrejurări, implicarea lui F. şi în alte deturnări de licitaţii prin metode similare, declaraţia martorului HH. potrivit căreia a perceput încercarea lui F. încă de la prima adjudecare de a truca licitaţia cu primul licitator, constituie prezumţii care coroborate conving instanţa că cei doi inculpaţi F. şi I. au deturnat licitaţia prin metoda "mâinii moarte".

III. În legătură cu dosarul de executare silită nr. x/2011 debitori/persoane vătămate K. şi L., în cuprinsul sentinţei apelate s-au reţinut următoarele:

1. Modul de desfăşurare a licitaţiei

Prin încheierea din data de 15.02.2011 a Judecătoriei Iaşi a fost admisă cererea formulată de inculpata A., executor judecătoresc în cadrul BEJA Q. şi A. şi s-a dispus încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de contract de credit nr. x/09.09.2008 şi contract de ipotecă nr. x/09.09.2008 autentificat cu nr. x/09.09.2008 la B.N.P. WWWW., la cererea creditorului AAA. împotriva debitorului S.C. XXXX. S.R.L., K. şi L., în dosarul de executare silită nr. x/2011 - dosar de executare silită - ds. 91/2011, aflat în copie la dosar -anexa 5.

Executorul judecătoresc A. a dispus emiterea somaţiei imobiliare pentru imobilul reprezentat de spaţiu comercial în suprafaţă utilă de 133.11 mp, plus 2.52 mp vitrină împreună cu cota indiviză de teren în folosinţa, imobil situat în Iaşi, str. x, 24, ap. sp.com. nr. 3, judeţul Iaşi, imobil înscris în Cartea funciară x, număr cadastral xp/sp/com aparţinând debitorilor K. şi L. - dosar de executare silită 91/2011.

La data de 27.09.2013, s-a stabilit preţul de pornire pentru imobilul în cauză în cuantum de 483.097 RON în echivalent 117.587 Euro (preţ stabilit prin raportul de expertiză nr. x/2011 - pag. 240-262 dosar de executare silită 91/2011).

Debitul de recuperat la data de 25.02.2014 era în cuantum de 90.540,21 Euro plus 10.836,8 RON, ce reprezentau onorariu executor judecătoresc, cheltuieli de executare, dată la care a fost emisă publicaţia de vânzare imobiliară privind data licitaţiei publice având ca obiect vânzarea imobilului din Iaşi, str. x,24, ap.sp.com. nr. 3, judeţul Iaşi, respectiv 27.03.2014, ora 09:00, preţul de pornire fiind 483.097 RON - pag. 276 dosar de executare silită 91/2011.

La data de 27.03.2014, inculpata A. a constatat că nu s-a primit nicio ofertă de cumpărare a imobilului şi a stabilit ca al doilea termen de licitaţie să fie la data de 06.05.2014, ora 11:00, când preţul de pornire să fie de 362.322,75 RON, reprezentând 75% din 483.097 RON, preţul de evaluare al imobilului. La aceeaşi dată a fost emisă publicaţia de vânzare pentru data de 06.05.2014 - pag. 289, 290 dosar de executare silită 91/2011.

Vânzarea la licitaţie a imobilului persoanelor vătămate K. şi L. la data de 06.05.2014 s-a efectuat la al doilea termen şi în temeiul dispoziţiilor vechiul C. proc. civ.

În ziua de 06.05.2014, inculpaţii J. (însoţită de N.) şi M. s-au deplasat la AAA. şi au achitat garanţia de participare la licitaţie, fiindu-le emise recipise cu numere consecutive - 785 şi 786 din 06.05.2014 - pag. 310-367 dosar de executare silită 91/2011.

La ora stabilită pentru licitaţia publică, inculpaţii (inclusiv N.) s-au prezentat la sediul biroului executorilor judecătoreşti în cauză. Inculpata J. a depus ofertă de preţ în cuantum de 149.760 RON, iar inculpatul M. ofertă de preţ în cuantum de 100.000 RON.

Preţul de pornire a licitaţiei a fost de 362.322,75 RON reprezentând 75% din preţul de evaluare care era 483.097 RON. Niciunul dintre inculpaţi nu a oferit preţul de pornire, motiv pentru care licitaţia a pornit de la cea mai mare ofertă, respectiv suma de 149.760 RON, preţul oferit prin cerere de inculpata J., având în vedere că era al doilea termen de licitaţie.

După stabilirea preţului de pornire la suma de 149.760 RON, niciunul dintre inculpaţi nu a mai licitat nimic în plus, imobilul fiindu-i adjudecat în aceste condiţii inculpatei J. la preţul de 149.760 RON.

La data de 06.05.2014, conform recipisei nr. 824 emisă de AAA., inculpata J. a achitat suma de 113.528,00 RON reprezentând restul preţului imobilului - pag. 368 dosar de executare silită nr. x/2011.

La data de 23.05.2014, inculpata A. a emis actul de adjudecare nr. 157 pe numele inculpatei A. - pag 386,387 dosar de executare silită nr. x/2011.

2. Referitor la infracţiunea de deturnare a licitaţiilor publice prev. de art. 246 C. pen., pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii M., J., N., Curtea a reţinut că, potrivit rechizitoriului, adjudecatarul de fapt este inculpatul N., că acesta ar fi obţinut imobilul prin participarea la licitaţie a inculpatei J. şi a inculpatului M. care a avut rolul de "mână moartă", neavând intenţia de a adjudeca imobilul, toţi trei fiind în înţelegere. Nici inculpata J. nu avea intenţia de a adjudeca pentru sine, participarea sa fiind ca interpus al inculpatului N., licitaţia fiind lipsită de caracter competitiv. S-a mai notat că, potrivit acuzaţiilor, inculpaţii J. şi M. s-au prezentat la licitaţie în înţelegere în scopul denaturării preţului de adjudecare. Prezenţa a doi participanţi era obligatorie pentru ca executorul judecătoresc să poată stabili ca preţ de pornire suma cea mai mare din ofertele depuse şi astfel să poată vinde imobilul la un preţ mic.

Prima instanţă, analizând actele şi lucrările dosarului, a constatat că este evidentă existenţa unei înţelegeri frauduloase în scopul denaturării licitaţiei între J. şi M..

Astfel, s-a arătat că inculpata J. este sora numiţilor YYYY. (căsătorit cu KK.) şi YY., care şi-a schimbat numele de familie în YY. după căsătoria cu LL.), iar inculpatul M. este căsătorit cu ZZ., fostă YY., sora numitei LL.. Deci YY. este în acelaşi timp fratele inculpatei J. şi cumnatul inculpatului M. (fiind căsătorit cu sora soţiei inculpatului M.); în acelaşi timp YY. este prieten bun cu inculpatul N. (YY. prezentându-l pe acesta din urmă chiar ca cumnat lui K., şi afirmând faţă de acesta, în înregistrarea convorbirilor lor "suntem ca fraţii".

Inculpaţii M. şi J. au refuzat să dea declaraţii în cursul judecăţii (M. inclusiv în cursul urmăririi penale), iar martorii YY. şi ZZ., ca rude ale inculpaţilor, s-au prevalat de dreptul de a nu da declaraţie de martori. Cu toate acestea, judecătorul primei instanţe a arătat că relaţia dintre cei doi inculpaţi este recunoscută şi de către martora KK. (fila x instanţă; fila x dup), aceasta confirmând că cei doi inculpaţi se cunosc şi sunt rude, după ce anterior "din neatenţie sau grabă" în calitate de martor a declarat că nu cunoaşte nici o persoană pe nume de M.. Relaţia de rudenie mai este recunoscută în cele din urmă de şi de martora LL. .

În aceste condiţii, s-a apreciat că relaţia de rudenie între cei doi competitori cât şi încercarea atât a inculpatei J. cât şi a martorei KK. (în primă fază) de a ascunde această relaţie constituie un prim indiciu foarte puternic legat de o înţelegere între cei doi.

S-a mai constatat că inculpatul M., pensionar, are o situaţie modestă prin prisma căreia este departe de a dispune de venituri care să-i permită să se prezinte la o licitaţie cu un preţ de pornire de 362.322,75 RON sau să achite o garanţie de 36.232 RON, aspect ce creează o prezumţie că înscrierea sa la licitaţie servea de fapt celuilalt licitator, care era ruda sa.

O altă prezumţie, în opinia primei instanţe, se naşte din faptul că preţul la care imobilul a fost adjudecat de J. a fost de 149.760 RON reprezentând 31% din preţul de evaluare, şi chiar în aceste condiţii licitatorul M. nu a înţeles să supraliciteze nici măcar un pas.

Nu în ultimul rând, s-a constatat că ambii inculpaţi au achitat garanţia de participare în aceeaşi împrejurare, respectiv în ziua de 06.05.2014, la orele 09:38 şi 09.54, fiindu-le emise recipise cu numere consecutive - 785 şi 786 din 06.05.2014 - pag. 310-367 ds. de executare silită 91/2011, deşi aceştia puteau achita garanţia oricând din momentul apariţiei publicaţiei de vânzare până în momentul ţinerii licitaţiei, într-un interval de peste o lună de zile.

S-a arătat că toate aceste indicii se mai coroborează cu împrejurarea că probele din probele administrate în cauză rezultă că cei doi inculpaţi (M. şi J.) au participat la licitaţie pentru şi în interesul inculpatului N., care a fost artizanul acestei scheme şi al înţelegerii frauduloase, acesta fiind cel în patrimoniul căruia urma să intre de fapt imobilul.

Astfel, inculpata J. a recunoscut în cursul urmăririi penale că, atât la achitarea garanţiei, cât şi la desfăşurarea licitaţiei a fost însoţită de inculpatul N., pe care l-a cunoscut ca agent imobiliar şi care, fără ca inculpata să poată explica în mod satisfăcător motivul, a ajutat-o în tot acest proces de adjudecare. Astfel, acesta s-a interesat de condiţiile de licitaţie şi data când va avea loc, acesta a contactat-o pentru a plăti garanţia, a dus-o la biroul executorului judecătoresc (inculpata neştiind nici măcar unde era situat), iar după licitaţie i-a indicat cum să achite diferenţa de preţ în contul executorului. De altfel, inculpata a mai recunoscut că nu ar putea conduce o persoană la locaţia imobilului adjudecat, întrucât a fost o singură data acolo condusă fiind de fratele ei YY. .

În realitate, s-a arătat că inculpatul N. se află într-o strânsă legătură de prietenie şi afaceri cu fraţii X (YYYY. şi YY., fraţii inculpatei J.).

Deşi inculpata susţine că a dorit să achiziţioneze imobilul pentru sine şi că avea suma de bani necesară pentru plata preţului, întrucât în luna decembrie 2013 vânduse un imobil cu suma de 218.271 RON (imobil cumpărat de la familia ZZZZ.-licitator notoriu la nivelul executorilor din raza Curţii de Apel Iaşi, conform contractului de vânzare-cumpărare - fila x) s-a constatat că preţul de pornire al licitaţiei era de 362.322,75 RON reprezentând 75% din preţul de evaluare. Or, suma de care inculpata ar fi dispus din vânzarea imobilului anterior era mult mai mică.

În opinia judecătorului fondului, certitudinea faptului că imobilul fusese adjudecat pentru inculpatul N. rezultă şi din modalitatea în care acest inculpat s-a implicat ulterior în administrarea imobilului şi în negocierile cu persoanele vătămate K. şi S., care încercau să recupereze imobilul. Astfel, inculpata J. a recunoscut că după adjudecare a dat procură de reprezentare inculpat N. pentru ca acesta să se ocupe de formalităţile intrării în posesie, precum şi toate documentele originale primite de la executor, fără a reţine măcar un rând de copii şi fără a putea indica în ce constau aceste acte.

Aşa cum rezultă din declaraţia persoanei vătămate K. (dată atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul judecăţii), după vânzarea la licitaţie a imobilului, tot în luna mai 2014, a fost anunţat de sora sa (JJ.), care se afla la farmacie, că noii proprietari ai spaţiului doresc să discute cu el. Deplasându-se la spaţiul în cauză, a constatat că este aşteptat de YY. (pe care-l cunoştea de mai mulţi ani) şi de inculpatul N., care i-a fost prezentat de către YY. ca fiind cumnatul acestuia şi noul proprietar al imobilului, primul precizându-i că e bine să se cunoască pentru a se putea înţelege cu privire la imobil. După ce YY. a plecat, inculpatul N. a recunoscut că a luat spaţiul ca să-l revândă la un preţ convenabil. Ulterior, la solicitarea inculpatului N., cei doi s-au întâlnit la service auto AAAAA., situat în zona Păcurari, persoana vătămată K. fiind întrebată ce preţ oferă pentru a -şi recupera spaţiul. Persoana vătămată a oferit preţul de adjudecare plus 10-20.000 RON, cu care inculpatul N. nu a fost de acord întrucât l-ar fi costat mai mult decât preţul oferit (răspunsul fiind "pe mine m-a costat mai mult decât 170.000 RON pe care îi oferi tu"). Din discuţii, persoana vătămată a înţeles că preţul solicitat de inculpat pentru revânzarea imobilului ar fi 360.000 RON.

A mai arătat persoana vătămată K. şi martora JJ. că la data de 04.09.2014, inculpata A. s-a prezentat la imobilul în cauză pentru efectuarea evacuării (în baza actului de adjudecare emis pe numele J.) fiind însoţită de o persoană de sex feminin, pe care i-a prezentat-o reprezentantului farmaciei (martora JJ.) ca fiind J., adjudecatarul imobilului, şi de R., soţul inculpatei J.. Aceasta persoană însă a fost identificată ca fiind martora KK., soţia lui YYYY. (fratele inculpatei J.), aspect confirmat atât de descrierea făcută de martora JJ. cât şi de fotografiile ataşate la dosar de K., în care este surprinsă această persoană la faţa locului (comparate cu fotografia inculpatei J. obţinută din bazele de date, cât şi cu fotografiile martorei KK. de pe actele de identitate, de pe pagina de x (chiar dacă aceasta a negat în cuprinsul declaraţiilor prezenţa la acel loc). Or, KK. este cumnata lui YY. (cu care K. a relaţionat în legătură cu spaţiul, după adjudecare, şi care i l-a prezentat pe N., adjudecatarul de fapt al acestuia) iar YY. este la rândul lui cumnatul lui M. (soţiile lor fiind surori). De altfel, KK. a venit la locaţie cu autoturismul care a fost la un moment dat înmatriculat pe numele soţiei inculpatului N.-fila x vol. 35. Aşadar, prezenţa numitei KK. la imobilul adjudecat confirmă existenţa unei legături între familia X, familia X (din care face parte inculpate Merinde)/YY. şi inculpatul N., care este prieten cu fraţii X/YY..

Modalitatea fermă în care martora KK. a negat că îl cunoaşte pe N. (şi în primă fază chiar pe M.), a negat că ar fi fost prezentă la locaţie (deşi fotografiile comparate confirm identitatea până la cele mai mici detalii, respectiv accesorii - ceas, lanţ - aspect constatat în procesul-verbal de la fila x vol. 35) creează suspiciunea interesului inculpaţilor de a nu se descoperi relaţiile dintre ei, fapt ce întăreşte şi mai mult premisa unei înţelegeri între cele două rude-licitatori şi inculpatul N..

S-a arătat că, la data de 09.09.2014 a avut loc evacuarea imobilului în prezenţa lui N. care a fost numit şi custode, aspect care a fost recunoscut şi de acesta în declaraţia din cursul urmăririi penale. Faptul că inculpatul N. nu avea calitatea de simplu custode al imobilului, ci era proprietarul de fapt şi cel în folosul căruia avusese loc licitaţia, rezultă şi din felul în care s-a comportat ca un proprietar în negocierea ulterioară cu K., pe care acesta din urmă a înregistrat-o. Astfel, la data de 11.03.2015, după ce K. a fost contactat telefonic de N. (persona vătămată ceruse să fie contactat prin YY., care este în acelaşi timp fratele inculpatei J., cumnatul inculpatului M. şi prietenul lui N.), s-au întâlnit la Staţia BBBBB. Păcurari, iar discuţia a fost înregistrată în urma mandatului de supraveghere tehnică (fiind redată în procesele-verbale întocmite de lucrătorii de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie, Serviciul Judeţean Anticorupţie Iaşi). În cadrul acestei discuţii, inculpatul N. a recunoscut că el este beneficiarul adjudecării imobilului (că nu este YY. care nu are acum bani dar că se sfătuia cu el), că imobilul a fost luat pe numele Merinde pentru că "te mai fereşti, te mai... fiecare cum poate! (...)", că dacă ar fi luat pe numele său "dup-aia ai probleme, că doar... toţi avem probleme" (în contextul în care persoana vătămată îi aduce la cunoştinţă că descoperise pe portalul instanţelor că inculpatul N. risca să fie supus unor executări silite, astfel că era riscant să achiziţioneze bunuri pe numele său), recunoaşte că urmăreşte constant licitaţiile, că are de gând să-l închirieze sau să vândă imobilul (arată că agenţi imobiliari i-au spus că îl poate vinde la maxim 100.000 euro, aproape de trei ori mai mult decât preţul cu care îl adjudecase), evită să precizeze dacă a făcut cheltuieli suplimentare cu achiziţionarea imobilului, nu-l contrazice pe K. când acesta acuză că prezenţa lui M. a fost o "mânăreală" .

Curtea a reţinut că modalitatea în care inculpatul N. a negat în cursul audierii sale aspecte evidente legate de relaţia sa cu YY. ("îl cunoşteam de mai multă vreme, dar nu eram în relaţii de prietenie cu acesta"), cu J. (susţine că ar fi cunoscut-o pe aceasta abia după ce aceasta a cumpărat spaţiul comercial), a denaturat conţinutul convorbirilor cu K. (deşi acestea fuseseră înregistrate), constituie un indiciu privind interesul acestuia de a ascunde implicarea sa în licitaţie şi teama de a nu fi descoperită adevărata natură a relaţiilor sale cu celelalte persoane implicate, aspecte care întregesc tabloul general al înţelegerii frauduloase existente întrei cei trei inculpaţi, în privinţa căreia nu subzistă nici un dubiu.

Raportat la împrejurările reţinute anterior, Curea de Apel Iaşi a constatat că, faptele fiecăruia dintre inculpaţii F., G., H., I., J., M., N. de a participa la licitaţii de imobile (licitaţiile imobilelor B., E., D. şi X, K. şi L.), în cupluri de câte doi inculpaţi (F. şi G. în cazul imobilelor B. şi E.; în cazul imobilului E. H. participând prin mandatar F.; F. şi I. în cazul imobilului C. şi D.; J., M. în cazul imobilului K. şi L., N. participând ca interpus prin J.), într-o înţelegere frauduloasă cu celălalt inculpat-licitator (cu scopul denaturării preţului de adjudecare, prin participarea unuia din ei doar în mod formal la licitaţie, ca "mână moartă", fără o intenţie reală de a adjudeca, respectiv doar pentru a asigura formal îndeplinirea condiţiei a minim doi participanţi, care a dat posibilitatea adjudecării imobilelor la un preţ chiar mai mic decât preţul de pornire, îndeplinesc elementele constitutive ale infracţiunii de deturnare a licitaţiei publice prev. de art. 246 C. pen. (cu aplicarea art. 35 C. pen. în cazul inculpaţilor F. şi G.).

IV. Infracţiunea de abuz în serviciu şi infracţiunile de instigare la abuz în serviciu.

IV.1. În legătură cu licitaţiile imobilelor persoanelor vătămate B., E., C. şi D. a fost reţinută în sarcina inculpatei A. prima infracţiune de abuz în serviciu, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. (3 acte materiale). Corelativ, a fost reţinută instigarea la infracţiunea de abuz în serviciu în sarcina inculpaţilor F. (3 acte materiale, pentru licitaţiile X, X, UUUU.), G. (2 acte materiale corespunzătoare licitaţiilor X, X), H. (2 acte materiale pentru licitaţiile X) şi I. (pentru licitaţia UUUU.).

S-a notat în cuprinsul hotărârii apelate că, potrivit rechizitoriului, deturnarea licitaţiilor imobilelor persoanelor vătămate (deturnare reţinută de prima instanţă ca dovedită, conform celor expuse anterior) a avut loc cu participarea executorului judecătoresc A., la biroul căreia s-au organizat licitaţiile, executorul având cunoştinţă că cei doi licitatori, de la fiecare din cele patru licitaţii, participă prin metoda "mâinii moarte". Mai mult decât atât, inculpata a fost la rândul său în înţelegere cu aceştia pentru a deturna licitaţia şi a denatura preţul de adjudecare.

Deopotrivă, conform actului de inculpare, în condiţiile în care licitaţiile s-ar fi desfăşurat doar cu participantul la licitaţie interesat în mod real de adjudecarea imobilului, inculpata A. avea obligaţia să-l vândă cu cel puţin preţul de pornire a licitaţiei din publicaţia de vânzare pentru termenul respectiv, sau să amâne licitaţia. Or, inculpata A. a desfăşurat cele patru şedinţe de licitaţie cu încălcarea dispoziţiilor art. 2 şi 54 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, precum şi ale C. proc. civ. şi ale altor legi aplicabile în materie şi art. 846 din noul C. proc. civ., respectiv art. 509 din vechiul C. proc. civ.

Potrivit acuzării, paguba suferită de persoanele vătămate ar consta în diferenţa de preţ dintre preţul de pornire din publicaţia de vânzare de la termenul vânzării, şi preţul de adjudecare. Persoanei vătămate i s-ar fi produs şi o vătămare a dreptului de a obţine un preţ serios şi sincer în condiţii de legalitate a licitaţiei şi de a achita integral obligaţia prevăzută în titlul executoriu. Folosul obţinut de inculpata A. pentru inculpaţii adjudecatari, şi implicit de inculpaţii participanţi la licitaţie, constă în diferenţa de preţ dintre preţul de pornire din publicaţia de vânzare de la termenul vânzării şi preţul de adjudecare.

S-a mai arătat în rechizitoriu că fundamentul participării inculpatei A. la înţelegerile dintre inculpaţii F., G., H., I., l-a constituit legătura pe care o stabilise cu inculpatul F., precum şi legătura acestuia cu persoane din cadrul biroului în cauză (ex. cu X. - consilier juridic - cu care a purtat deseori discuţii telefonice privind licitaţii). Inculpatul F. a stabilit legătura cu inculpata A. în perioada 2013 - 2014, însă din anul 2014 membrii grupului infracţional organizat au fost sprijiniţi de aceasta să adjudece imobile la preţuri avantajoase.

Prima instanţă analizând actele şi lucrările dosarului, în ceea ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu cu referire la licitaţiile VVV., WWW., UUUU., a arătat că înţelegerea frauduloasă dintre fiecare din cei doi participanţi la licitaţiile VVV., UUUU. şi WWW. a fost analizată şi dovedită anterior, fiind necesar a se verifica în ce măsură inculpata A., executorul judecătoresc la care s-au ţinut aceste licitaţii deturnate, a cunoscut înţelegerea dintre cei doi licitatori, a tolerat-o sau chiar a participat la ea, aşa cum se susţine în rechizitoriu.

Preliminar, instanţa de fond a considerat necesar să creioneze o premisă care rezultă din actele dosarului şi care este deosebit de relevantă cu privire la profilul inculpatei şi la eventuala disponibilitate a acesteia de a se implica în astfel de fapte de deturnare a licitaţiilor.

Astfel, conform filelor x din Anexa 12 d.u.p., în dosarul de executare nr. 722/2011 la data de 19.12.2011 a avut loc la BEJA Q. şi A., adjudecarea de către CCCCC. (actualmente CCCCC., ginerele inculpatei, căsătorit cu fiica acesteia la data de 05.07.2013) a unui imobil din strada x nr. 1D, evaluat la suma de 240.248 RON, pentru un preţ de adjudecare de 122.000 RON (reprezentând 50% din preţul de evaluare) în condiţiile în care singurul licitator concurent (care a depus o ofertă de doar 100.000 RON şi nu a supralicitat deloc) a fost numita DDDDD..

Aceasta din urmă este în acelaşi timp: mama numitului EEEEE. (căruia chiar adjudecatarul CCCCC. i-a dat ulterior la data de 23.08.2013 procură pentru administrarea şi conservarea a două imobile adjudecate de CCCCC. la executor judecătoresc A., printre care şi imobilul din str. x, fila x dup), mama numitei X. (care este angajată din 2009-2021 în calitate de consilier juridic la BEJ Q. şi A., fiind cel mai de încredere angajat al inculpatei la birou), verişoara soţului inculpatei A. (potrivit declaraţiei martorei X., fila x, precum şi potrivit declaraţiei dată de DDDDD.

în dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi cu privire la care s-a întocmit proces-verbal). Or, şansa ca la aceeaşi licitaţie, singurii doi licitatori care se prezintă, să fie - unul viitorul ginere al executorului judecătoresc, iar celălalt verişoara soţului executorului judecătoresc (Q. fiind şi el executor judecătoresc) şi în acelaşi timp, mama consilierului juridic al biroului executorului judecătoresc (un om de încredere al executorului având în vedere că îi era rudă şi că a fost angajată în toată perioada 2009-2021 şi avea ca atribuţii redactarea şi comunicarea actelor de procedură) şi mamă a viitorului mandatar al adjudecatarului, depăşeşte orice calcul al teoriei probabilităţilor.

De asemenea, caracterul real al competiţiei dintre doi licitatori este serios pus sub semnul întrebării în condiţiile în care adjudecatarul a oferit mandat de administrare a imobilului chiar fiului competitorului licitator care a pierdut, şi care a înţeles să nu supraliciteze nici măcar un pas peste oferta de 50% a adjudecatarului. În concluzie, prima instanţă a arătat că relaţiile dintre toate aceste persoane şi modul în care au acţionat în cadrul licitaţiei, precum şi ulterior, au o forţă probatorie atât de puternică şi sunt atât de concludente încât depăşesc stadiul unui simplu indiciu că numita DDDDD. a participat ca mână moartă pentru CCCCC., ambii fiind în înţelegere cu executorul judecătoresc A..

S-a arătat că pentru această faptă, prin rechizitoriu s-a dispus clasarea, datorită intervenirii prescripţiei răspunderii penale, nefiind aşadar dispusă vreo soluţie de constatare a nevinovăţiei, care să fie opozabilă instanţei în baza principiului ne bis in idem.

Aşadar, Curtea a constatat că, în mod nereal, inculpata a susţinut, cu ocazia audierii din cursul urmăririi penale, că CCCCC. ar fi plătit 100% pe imobilul adjudecat. În realitate, potrivit procesului-verbal cu rezultatul licitaţiei şi potrivit actului de adjudecare, acesta a adjudecat imobilul la un preţ ce reprezintă 50% din preţul la care fusese evaluat în cadrul executării silite.

S-a menţionat că un alt aspect relevant pentru a analiza relei-credinţe a inculpatei A. îl constituie legătura acesteia cu inculpatul F.. În mod nereal inculpata a susţinut iniţial că nu are niciun fel de legătură personală cu inculpatul F., aceasta recunoscând în cele din urmă că acesta a fost odată la locuinţa ei.

Prima instanţă a constatat, însă, că între inculpatul F. şi inculpata A. exista, în mod evident, o legătură apropiată şi de încredere, de vreme ce ginerele inculpatei, CCCCC. l-a mandatat pe F. prin procura nr. 2380/30.07.2014 să vândă un imobil adjudecat în 2013 de CCCCC. la acelaşi executor A. (întrebată cu privire la această procură, inculpata a refuzat să răspundă, fila x). În condiţiile în care în anii 2011-2014 numitul CCCCC. locuia în Bucureşti, iar nu în Iaşi, în mod evident legătura dintre şi CCCCC. şi F. fusese realizată de inculpată, care îl cunoscuse pe F. prin prisma multiplelor participări ale acestuia la licitaţii (de altfel toate documentele legate de adjudecarea celor două imobile de către CCCCC., cât şi declaraţiile/contractele referitoare la utilităţi, impozite au fost găsite la percheziţia domiciliară a locuinţei inculpatei, aceasta indicând pe un contract numărul ei de telefon ca număr de legătură pentru contract racord apă, fila x, fapt ce denotă că, în fapt, deciziile legate de administrarea imobilului aparţineau inculpatei, ginerele acesteia locuind la Bucureşti; acest aspect întăreşte convingerea că mandatarea lui F. nu s-a realizat din iniţiativa lui CCCCC. ci a inculpatei A.).

Nivelul de încredere între aceştia era atât de ridicat încât procura acorda lui F. puteri lărgite, respectiv, de a vinde imobilul oricui va crede de cuviinţă, la preţul şi în condiţiile pe care le va stabili cu depline puteri mandatarul meu". Aşa cum rezultă din declaraţia inculpatului I., inculpata i se adresa inculpatului F. pe numele mic "păreau că au o altfel de relaţie decât a mea şi că se cunoşteau mai bine" (semn al familiarităţii şi încrederii. Deopotrivă, martora OO. a declarat că participând la o licitaţie a observat că inculpata A. l-a salutat pe F. şi l-a întrebat ce face. F. fusese inclusiv la locuinţa familiei inculpatei (potrivit declaraţiei acesteia).

În concluzie, Curtea a susţinut că afirmaţia inculpatei A. că nu ar avea nici un fel de relaţii personale cu vreunul din inculpaţi, este nereală.

Totodată, din declaraţiile coroborate ale inculpatului G. şi ale lui Y., rezultă că inculpata A. îl cunoştea bine şi pe inculpatul G., contrar susţinerii acesteia din declaraţia de la fila x vol. 40. Astfel, în cadrul licitaţiei din data de 21.10.2014 a imobilului aparţinând debitoarei E., potrivit declaraţiei martorul Y., în timp ce aşteptau să înceapă licitaţia, inculpata A. a sunat pe cineva, întrebându-l dacă nu vine, întrucât e cam târziu. Martorul a înţeles din discuţia celor doi că persoana contactată de executor se află în zonă şi că urmează să ajungă. La scurt timp, la biroul executorului judecătoresc chiar s-a prezentat o persoană de sex masculin, care a şi depus cerere de participare la licitaţie şi ordinul de plată cu garanţia de participare. Coroborând declaraţia martorului Y. cu declaraţia inculpatului G., care a recunoscut faptul că a ajuns mai târziu la şedinţa de licitaţie din data de 21.10.2014 (când toţi ceilalţi participanţi se aflau în încăperea unde urma să se ţină şedinţa de licitaţie, fila x) Curtea a considerat că se poate trage concluzia că persoana apelată de inculpata A. a fost inculpatul G. şi că depoziţia martorului Y. este reală. Astfel, s-a opiniat că acţiunea inculpatei A. de a veghea la interesul inculpatului G. de a nu ajunge prea târziu la licitaţie, de a-l înştiinţa să vină şi de a temporiza începerea licitaţiei până la venirea acestuia, constituie un indiciu privind existenţa unei relaţii apropiate între cei doi.

În condiţiile unor asemenea relaţii între A. şi F./G., precum şi în contextul în care instanţa de fond a constatat că inculpata a orchestrat anterior o licitaţie trucată prin metoda "mâinii moarte" în beneficiul viitorului ei ginere, s-a apreciat că şi existenţa înţelegerii frauduloase dintre F. şi G., respectiv între F. şi I., era cunoscută inculpatei A. care, dacă nu o orchestra, cel puţin o tolera.

Instanţa de fond a avut în vedere, suplimentar, faptul că vânzarea la licitaţie a unor imobile la un preţ de aproximativ 50% din preţul de evaluare nu constituia un lucru comun, obişnuit, ci unul excepţional, astfel cum rezultă din declaraţiile executorilor judecătoreşti audiaţi ca martori. Astfel, executorul PPP. a declarat:

"imobilele erau vândute la licitaţie în general în zona de 75% din preţ; la un preţ mai mic se ajungea de obicei când creditorul era o asociaţie de proprietar; vânzările sub 50% sunt mai puţin întâlnite"; "din experienţa profesională proprie în majoritatea cazurilor, circa 85%, vânzarea la licitaţie s-a făcut la un preţ de 75% din valoarea evaluată"; Executorul SS. a declarat: "nu am avut situaţii în care să vând sub preţul de pornire în prezenţa a doar doi licitatori (…în majoritatea situaţiilor vânzările se situează în zona preţului de 75%; sub 50% sunt foarte rare cazurile)";, în majoritatea cazurilor vânzarea s-a făcut la un preţ de 75% -100% din valoarea evaluate, au fost şi 2-3 cazuri în care vânzarea s-a făcut la un preţ între 50%-75% din valoarea evaluate"; Executorul RR. a susţinut:

"foarte rar mi s-a întâmplat ca un imobil să se vândă sub 50% din preţul de evaluare"; "din experienţa profesională proprie au fost foarte puţine situaţii de vânzare la un preţ mai mic de 75% din valoarea evaluată"; Executorul QQ.: "de obicei se vând la preţuri peste 50% din preţul de evaluare"; Executorul PP.: "din practică nu îmi amintesc nici un caz de adjudecare la preţ sub 75%"; "din experienţa profesională proprie au fost foarte puţine situaţii de vânzare la un preţ mai mic de 75% din valoarea evaluată", Executorul AAAA.: "din experienţa profesională proprie au fost foarte puţine situaţii de vânzare la un preţ mai mic de 75% din valoarea evaluată"; Executorul FFFFF.: "eu nu am vândut niciodată un imobil la un preţ mai mic de 50% din valoarea evaluată; în majoritatea cazurilor vânzarea s-a făcut la un preţ cuprind între 50%-100% din valoarea evaluată"; Executorul GGGGG.:,,85% din vânzări o reprezintă cele la un preţ mai mare de 50% din valoarea evaluate, eu nu am avut niciodată cazuri de vânzare la un preţ mai mic de 50% din valoarea evaluate"; Executorul HHHHH.: "în majoritatea cazurilor preţul de adjudecare a fost de 75% din valoarea iniţială, au fost şi cazuri în care valoarea s-a făcut la un preţ între 50%-75% din valoarea evaluată, şi foarte puţine sub 50%".

S-a arătat că acest fapt este confirmat şi de procesele-verbale de licitaţie de la vol. V instanţă, ce conţin adjudecări făcute de F. la alţi executori judecătoreşti în cadrul unor licitaţii la care au participat alte/şi ale persoane ca licitatori în afară de G.. În proporţie covârşitoare aceste adjudecări au avut loc la sume mult peste pragul de 50%: 79%, la 75%, la 102%, la 69%, la 74%, 75%, la 75%, la exact preţul de pornire al licitaţiei, la 80%, la 75%, la 66%, 75%, 65%, 70%, 100%, la 69%, la 101%, 46%, 44%, 75%, 100%, 63%, 72%, 100%, 60%, 72% .

Or, în condiţiile în care vânzarea la un preţ de 50% constituia un lucru excepţional, faptul că adjudecările în care a participat F. şi G. la executorul A. se situează în jurul acestui procent (licitaţie IIIII.: 52%; licitaţie JJJJJ. 54%, licitaţie debitor KKKKK. 50%, licitaţie VVV.: 51,5%, licitaţie WWW. 51%; licitaţie UUUU. 51%) şi sunt participări cu doar două persoane, constituie un indiciu care completează celelalte probe de vinovăţie în sarcina inculpatei. Curtea a reţinut că, aşa cum s-a remarcat şi în rechizitoriu, adjudecările făcute de inculpaţi la biroul inculpatei s-au făcut mereu în condiţiile participării a doar două persoane, spre deosebire de licitaţiile la care inculpaţii au adjudecat la celelalte birouri judecătoreşti, unde au participat mai mulţi licitatori . Aşadar, adjudecarea în mod constant la preţuri excepţionale (în jur de 50% din preţul de evaluare) de imobile în cadrul unor licitaţii la care participant constant a fost inculpatul F. (cu privire la care s-a făcut dovada că era în înţelegere cu G. şi respectiv I.), care are o relaţie apropiată şi de încredere cu inculpata nu poate fi pusă pe seama coincidenţei. Cu siguranţă, dacă inculpata nu ar fi fost în înţelegere cu inculpaţii şi ar fi fost de bună-credinţă, ar fi avut o bănuială şi o reacţie la adjudecările acestui cuplu constant (F., G.) la preţuri excepţionale, mai ales având în vedere faptul că aceştia se prezentaseră în mod constant doar ei doi la termenul final al mai multor licitaţii.

De asemenea, deşi inculpatul F. participase anterior la licitaţie la biroul de executor al inculpatei în calitate de mandatar al inculpatului H. (de exemplu la licitaţia WWW., filele x dup), iar în procură era menţionat în mod constant faptul că H. era căsătorit cu NNNN., (inculpata confirmând în declaraţia sa că inculpatul F. participa uneori la licitaţii ca mandatar al lui X), totuşi, în cadrul reluării licitaţiei imobilului debitorului VVV. în anul 2015, inculpata A. nu a avut nici o reacţie privitoare la înscrierea la aceeaşi licitaţie a inculpatului F. alături de NNNN., soţia inculpatului H. (în procesul-verbal cu rezultat al licitaţiei WWW. şi în procură era menţionat în mod constant faptul că H. era căsătorit cu NNNN.), doar cererea de suspendare a debitorului admisă de instanţă împiedicând desfăşurarea licitaţiei cu cei doi licitatori aflaţi în asemenea relaţii. Aşadar, Curtea a reţinut că susţinerea inculpatei A. că nu ar fi cunoscut cine era NNNN. (la licitaţie a participat şi "o persoana de sex feminin X. Nu o cunosc, nu am mai văzut-o până la acel moment la biroul în cauză") nu este credibilă. Cu alte cuvinte, nu există indicii că inculpata ar fi urmat a ridica obiecţii privind participarea lui F. şi a lui NNNN. la aceeaşi licitaţie, deşi avea cunoştinţă de raporturile dintre ei.

În cadrul unui asemenea context precum cel descris mai sus, Curtea a constatat că sunt valabile unele detalii semnalate şi probate de rechizitoriu, referitoare la încercarea inculpatei de a favoriza pe inculpaţi în cadrul acestor licitaţii.

Astfel, s-a constatat că inculpata A. a vândut la licitaţie imobilul debitorului VVV. pentru un preţ ce reprezenta 51% din preţul de evaluare, deşi la data de 18.08.2014, prin adresa x/14.08.2014 creditoarea ipotecară DDD. notificase pe executor că nu doreşte ca imobilul să fie vândut sub 75% din preţul de evaluare, inculpata ignorând astfel dreptul creditorului prevăzut de art. 701 alin. (2) C. proc. civ. de a cere şi obţine suspendarea licitaţiei. În condiţiile în care obţinerea unui preţ cât mai mare este un interes comun al creditorului cât şi al debitorului, disponibilitatea creditorului de a se suspenda licitaţia în cazul în care nu s-ar oferi un preţ de minim 75% constituia o formă de protecţie atât a creditorului cât şi a debitorului, astfel încât ignorarea acestei cereri de către inculpată nu se poate explica decât prin intenţia de favoriza pe participanţii la licitaţie, singurii care aveau interesul contrar de a obţine adjudecarea la un preţ cât mai mic. Judecătorul fondului a mai susţinut că, menţiunile făcute de inculpată în procesul-verbal de licitaţie cu privire la solicitarea creditoarei, prin care îi putea în vedere acesteia că poate prelua în contul creanţei bunul imobil descris la 75% din preţul de evaluare conform art. 882 alin. (5) din noul C. proc. civ., nu aveau nici o legătură cu solicitarea creditorului şi nu puteau compensa ignorarea dreptului de a obţine suspendarea executării.

A mai constatat Curtea, potrivit declaraţiei martorului GG., după adjudecarea imobilului debitorilor UUUU., inculpata s-a adresat celor doi participanţi F. şi Costia: "dacă până mâine nu am banii în cont nu vă mai primesc la nici o licitaţie", această remarcă fiind confirmată de martorul HH., reprezentantul creditorului . O astfel de remarcă are sens doar în contextul în care executorul ar fi vrut să spună că responsabilitatea de fapt a achitării diferenţei de preţ de adjudecare le-ar revin ambilor licitatori (deşi în mod evident din punct de vedere legal ea aparţinea doar adjudecatarului I.), întrucât de fapt licitaseră într-un interes comun (aşadar în înţelegere), şi în contextul în care mai avusese loc anterior o licitaţie anterioară (F. cu V.) dar care se soldase cu neplata preţului.

În ceea ce priveşte împrejurarea prezentată în rechizitoriu, potrivit căreia la licitaţia imobilului debitorilor UUUU., inculpata a refuzat primirea licitatorului GG. sub pretextul că s-ar fi prezentat la licitaţie cu întârziere, deşi susţinerea martorului GG. nu este confirmată de martorul HH., instanţa de fond a remarcat totuşi că există o contradicţie între declaraţia inculpatei şi probele de la dosar. Astfel, inculpata a susţinut că martorul GG. s-a prezentat de fapt doar pentru a face cerere de restituire a garanţiei de participare, contrazicându-se astfel cu menţiunile făcute în procesul-verbal de adjudecare din care rezultă că nu a fost primit în licitaţie pe motiv că a întârziat, "constatăm că după începerea licitaţiei, mai precis la ora 09:05, a fost depusă o cerere de participare la licitaţie din partea d-lui GG. (….). În temeiul art. 506 (1) C. proc. civ., aducem la cunoştinţă ofertantului GG. faptul că oferta sa nu îndeplineşte condiţiile legale, aceasta fiind depusă după termenul, mai precis ora stabilită prin Publicaţia de vânzare nr. x/06.06.2014. Luând în considerare cele menţionate anterior şi având în vedere faptul că odată cu oferta formulată de dl. GG. nu a fost anexată şi copia cărţii de identitate a acestuia, dispunem restituirea garanţiei de participare motivat de faptul că acesta nu este acceptat la licitaţie. Acesta nu doreşte să rămână la licitaţie, urmând a reveni ulterior pentru a i se restitui garanţia depusă".

În concluzie, indiciile puternice ale unei orchestrări anterioare de către inculpată a unei licitaţii truncate prin metoda "mâinii moarte" în beneficiul ginerelui său, legătura strânsă şi de încredere cu elementul comun al celor trei licitaţii trucate (inculpatul F.), acţiunile inculpatei de a favoriza organizarea licitaţiilor doar în prezenţa inculpaţilor, refuzul inculpatei de a suspenda o licitaţie în pofida cererii creditorului, lipsa oricărei reacţii a inculpatei la înscrierea la licitaţie a două persoane aflate în relaţii de încredere (F. şi NNNN.), adjudecarea constantă de inculpaţi la biroul inculpatei de imobile la un preţ excepţional (în jur de 50%) în condiţiile participării a doar doi participanţi (dintre care unul comun -F.) au format primei instanţe convingerea fermă că inculpata A. avea cunoştinţă de înţelegerile frauduloase dintre licitatori în fiecare din cele trei licitaţii ale imobilelor aparţinând debitorilor VVV., WWW. şi soţii UUUU..

În aceste condiţii, s-a apreciat că aceste acţiuni ale inculpatei din cadrul tuturor celor trei licitaţii constituie acte îndeplinite defectuos în exercitarea atribuţiilor de serviciu, respectiv prin încălcarea legii (în sensul Deciziei nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale).

S-a arătat că, în primul rând inculpata (care este funcţionar public învestită să îndeplinească un serviciu de interes public conform art. 2 din Legea nr. 188/2000 şi art. 175 alin. (2) C. pen.) a încălcat dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti potrivit cărora activitatea executorilor judecătoreşti se înfăptuieşte în condiţiile legii, cu respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale părţilor şi ale altor persoane interesate, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de apartenenţă politică, de avere sau de origine social. Or, inculpata a acţionat cu intenţie în vederea prejudicierii interesului şi dreptului creditorului şi debitorului (părţi la licitaţie) de a obţine un preţ serios şi cât mai ridicat, respective în condiţiile unei participări concurenţiale a licitatorilor.

S-a mai reţinut că inculpata a încălcat şi dispoziţiile art. 846 din noul C. proc. civ. respectiv art. 509 din vechiul C. proc. civ. potrivit cărora imobilul poate fi vândut va fi vândut la licitaţie la cel mai mare preţ oferit, chiar dacă acesta din urmă este mai mic decât cel din publicaţia de vânzare de la acel termen sau chiar mai mic decât valoarea creanţei ori a garanţiei doar dacă există cel puţin 2 licitatori, vânzarea putându-se fac dacă se prezintă o singură persoană doar dacă aceasta oferă cel puţin preţul de pornire al acestei licitaţii. Prin prezenţa a minim doi licitatori se înţelege în mod evident două persoane care se prezintă la licitaţie cu intenţia reală şi serioasă de a adjudeca, fiind exclusă situaţia în care din cei doi participanţi unul se prezintă fără intenţia reală de a adjudeca ci doar pentru a acoperi formal această condiţie. Această interpretare decurge şi din incriminarea faptei de deturnare a licitaţiilor publice prev. de art. 246 C. pen., comisă prin înţelegerea dintre participanţi de a denatura preţul de adjudecare.

Într-un asemenea context, Curtea a apreciat că, apărarea inculpatei în sensul că şi dacă ar fi avut cunoştinţă de o astfel de înţelegere frauduloasă între participanţi, nu ar fi avut temeiuri şi mijloace să reacţioneze din punct de vedere legal, este nefondată. Prima instanţă a arătat că inculpata avea nu numai dreptul, ci şi obligaţia de a reacţiona într-o asemenea situaţie, potrivit art. 267 C. pen. (care incriminează fapta de omisiunea sesizării), funcţionarul public care, luând cunoştinţă de săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală în legătură cu serviciul în cadrul căruia îşi îndeplineşte sarcinile, omite sesizarea de îndată a organelor de urmărire penală comite o infracţiune.

Faptele inculpatei au procurat un folos adjudecatarului (care a obţinut adjudecarea imobilului la un preţ excepţional) şi au produs o vătămare interesului/dreptului legitim al debitorilor supuşi executării de a obţine un preţ serios şi sincer în condiţii de legalitate a licitaţiei, respectiv într-un context de concurenţă reală a mai multor licitatori.

Prin urmare, Curtea a constatat că faptele inculpatei A. care, în calitate de executor judecătoresc în cadrul Biroului Executorilor Judecătoreşti Q. şi A. (în prezent B.I.E.J. A.) şi-a îndeplinit defectuos atribuţiile de serviciu, cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti şi C. proc. civ., în dosarele de executare silită nr. x/2012, nr. y/2014, nr. z/2012, având ca obiect vânzarea la licitaţie publică a imobilelor persoanelor vătămate C. şi D., B., E., în timpul desfăşurării licitaţiilor publice din datele de 11.07.2014, 05.09.2014, 05.12.2014, efectuând vânzarea imobilelor la licitaţie, având cunoştinţă şi tolerând faptul că cei doi licitatori participanţi (F. şi G. în cazul licitaţiilor B. şi E., respectiv F. şi I. în cazul licitaţiei D. şi X) erau într-o înţelegere frauduloasă de denaturare a preţului de adjudecare (respectiv prin înscrierea ca participant la licitaţie a unuia din ei doar în mod formal, fără o intenţie reală de a adjudeca ci doar pentru a asigura îndeplinirea formală a condiţiei existenţei a minim doi participanţi, care permitea adjudecarea imobilului la un preţ mai mic decât cel de pornire de la acel termen, în caz contrar imobilul neputând fi cumpărat de către eventualul singur participant decât la minim preţul de pornire de la acel termen, conform art. 846 din noul C. proc. civ. respectiv art. 509 din vechiul C. proc. civ.) şi procurând în acest fel un folos material adjudecatarilor dar prejudiciind interesele debitorilor de a obţine un preţ serios şi sincer, cât mai ridicat, în condiţii de legalitate şi de concurenţă reală între licitatori, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 C. pen. (3 acte materiale).

În acelaşi timp, s-a constatat că, faptele inculpaţilor F., G., H., I. de a determina şi ajuta pe executorul judecătoresc, inculpata A. din cadrul Biroului Executorilor Judecătoreşti Q. şi A. (care a avut cunoştinţă de înţelegerea dintre cei doi licitatori şi a tolerat-o: F. şi G. în cazul licitaţiilor B. şi E., respectiv F. şi I. în cazul licitaţiei D. şi X), să-şi îndeplinească în mod defectuos atribuţiile de serviciu, respectiv cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti şi C. proc. civ., în dosarele de executare silită nr. x/2012, nr. y/2014, nr. z/2012, având ca obiect vânzarea la licitaţie publică a imobilelor persoanelor vătămate C. şi D., B. şi E., în timpul desfăşurării licitaţiilor publice din datele de 11.07.2014, 05.09.2014, 05.12.2014, participând la licitaţiile în cauză în înţelegere frauduloasă cu celălalt inculpat participant (care era doar "mână moartă", neavând o intenţie reală de a adjudeca, ci doar pentru a asigura îndeplinirea formală a condiţiei existenţei a minim doi participanţi, care permitea adjudecarea imobilului la un preţ mai mic decât cel de pornire de la acel termen, în caz contrar imobilul neputând fi cumpărat de către eventualul singur participant decât la minim preţul de pornire de la acel termen, conform art. 846 din noul C. proc. civ., respectiv art. 509 din vechiul C. proc. civ.), mizând pe faptul că inculpata A., deşi are cunoştinţă de această înţelegere, o va tolera, şi făcând ca în acest fel executorul judecătoresc să procure un folos material adjudecatarilor, prejudiciind în acelaşi timp interesele debitorilor de a obţine un preţ serios şi sincer, cât mai ridicat, în condiţii de legalitate şi de concurenţă reală între licitatori, constituie pentru fiecare dintre aceştia instigare la infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 47 din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. (cu aplicarea art. 35 din C. pen. în cazul inculpaţilor F. -3 acte materiale, G. -2 acte materiale şi H. -2 acte materiale).

IV.2. În ceea ce priveşte licitaţia imobilului persoanelor vătămate K. şi L., cu privire la care inculpata A. a fost trimisă în judecată pentru infracţiunea de abuz în serviciu, infracţiune asimilată infracţiunilor de corupţie prev. de art. 132 din Legea 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., iar inculpaţii J., M. şi N. au fost trimişi în judecată pentru instigare la infracţiunea de abuz în serviciu prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi art. 297 alin. (1) C. pen., a fost arătat că, prin rechizitoriu s-a reţinut că şi în cazul acestei licitaţii inculpata A. a fost în înţelegere cu cei trei inculpaţi (J., M., N.), indicându-se că inculpata ar fi fost în legătură cu inculpatul N., şi că acest aspect ar rezulta din faptul că inculpatul acesta i-ar fi spus persoanei vătămate K. că pe el (pe N.) l-ar fi costat adjudecarea imobilului mai mult decât preţul oferit ("pe mine m-a costat mai mult decât 170.000 RON pe care îi oferi tu") şi că, de asemenea, ar fi avut "cheltuieli" şi cu executorul judecătoresc la care a avut loc licitaţia publică în scopul obţinerii imobilului.

Curtea de Apel Iaşi, analizând actele dosarului, a constatat că materialul probator administrat în cauză nu permite extragerea unei concluzii certe privind cunoaşterea de către inculpata A. a înţelegerii existente între cei trei inculpaţi J., M. şi N..

Prima instanţă a arătat că, deşi unele premise ale acestui act material sunt comune cu cele analizate în cazul licitaţiilor imobilelor debitorilor VVV., UUUU., WWW. (existenţa unei licitaţii trucate, indiciile că inculpata A. mai orchestrase anterior o astfel de licitaţie, preţ de adjudecare excepţional neurmat de vreo supralicitare a competitorului), la dosar nu există probe care să convingă asupra faptului că inculpata A. ar fi cunoscut pe inculpaţi, că ar fi avut vreun interes să tolereze înţelegerea lor, nici probe din care să rezulte faptul că ar fi cunoscut relaţia de rudenie şi prietenie dintre cei trei inculpaţi.

S-a susţinut că simpla susţinere a persoanei vătămate, în sensul că inculpatul N. ar fi afirmat că a avut cheltuieli cu executorul judecătoresc, nu este suficientă pentru a deduce faptul că inculpatul ar fi recunoscut că ar fi plătit pe executor pentru a truca licitaţia. De asemenea, s-a considerat că împrejurarea că, inculpata A. i-a prezentat numitei JJ. în calitate de creditori atât pe R., cât şi pe KK. (aceasta din urmă fiind aşadar luată de JJ. drept J.) nu poate avea o relevanţă majoră, întrucât este posibil ca inculpata să fi folosit termenul de creditori (atât verbal faţă de JJ. cât şi scris în procesul-verbal) cu referire la ambele persoane prezente, fără vreo intenţie de a induce în eroare cu privire la identitatea numitei KK..

De altfel, procesul-verbal de predare imobil nu este semnat din partea creditorilor decât de R. Chiar dacă s-ar constata că inculpata a prezentat-o pe KK. drept J., Curtea a susţinut că acest aspect nu ar fi suficient pentru a extrage reaua-credinţă a inculpatei A., având în vedere că ar lipsi din logica participării inculpatei la înţelegere unele elemente esenţiale, respectiv nu poate fi identificat un mobil al comiterii faptei de către inculpată, nu există dovada unei relaţii între inculpaţi şi A..

În ce priveşte eventuala necomunicare de către inculpată a publicaţiei de vânzare din 06.05.2014 către debitori, instanţa de fond a constatat că la filele x din volum anexa V dup, se regăsesc procesele-verbale de îndeplinire a procedurii de comunicare a publicaţiei de vânzare, prin afişarea actului pe locuinţa destinatarului atât din Brânduşa nr. 53, Iaşi (unde persoana vătămată K. a recunoscut că locuia, fila x instanţă) cât şi din str. x, instanţa neidentificând vreo altă adresă adusă la cunoştinţă, în scris, inculpatei de către debitori la care să fie comunicate actele de executare.

În condiţiile în care niciun mijloc de probă nu susţine existenţa unei înţelegeri între inculpată şi aceşti licitatori, nefiind identificat un mobil al unei astfel de înţelegeri, nefiind probat faptul că inculpata i-ar fi cunoscut pe licitatori sau pe inculpatul N. sau că ar fi cunoscut relaţia de rudenie dintre J. şi M., prima instanţa a concluzionat că fapta inculpatei de a organiza o licitaţie la care cei doi licitatori erau în înţelegere, fără însă a se proba că inculpata avea cunoştinţă de această înţelegere, nu este săvârşită cu forma de vinovăţie prevăzută de lege.

În schimb, s-a constatat că faptele inculpaţilor J., M., N. de a determina şi ajuta pe executorul judecătoresc, inculpata A. din cadrul Biroului Executorilor Judecătoreşti Q. şi A. (care nu a avut cunoştinţă de înţelegerea dintre cei doi licitatori şi N. în cazul licitaţiei K. şi L.), să-şi îndeplinească în mod defectuos atribuţiile de serviciu, respectiv cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti şi C. proc. civ., în dosarul de executare silită având ca obiect vânzarea la licitaţie publică a imobilului persoanelor vătămate K. şi L., în timpul desfăşurării licitaţiei din data de 06.05.2014, participând la licitaţia în cauză în înţelegere frauduloasă cu celălalt inculpat participant (care era doar "mână moartă" neavând o intenţie reală de a adjudeca, ci doar pentru a asigura îndeplinirea formală a condiţiei existenţei a minim doi participanţi, care permitea adjudecarea imobilului la un preţ mai mic decât cel de pornire de la acel termen, în caz contrar imobilul neputând fi cumpărat de către eventualul singur participant decât la minim preţul de pornire de la acel termen, conform art. 509 din vechiul C. proc. civ.), făcând ca în acest fel executorul judecătoresc să procure un folos material adjudecatarilor, prejudiciind în acelaşi timp interesele debitorilor de a obţine un preţ serios şi sincer, cât mai ridicat, în condiţii de legalitate şi de concurenţă reală între licitatori, constituie pentru fiecare dintre aceştia instigare la infracţiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 52 alin. (3) din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen.

S-a arătat că, în cazul acestor inculpaţi instigarea la abuz în serviciu s-a realizat sub forma participaţiei improprii, prevăzute de art. 52 alin. (3) C. pen., respectiv prin forma determinării şi înlesnirii cu intenţie de către instigator a săvârşirii unei fapte prevăzute de legea penală de către o altă persoană care comite acea faptă fără vinovăţie. În acest sens, s-a susţinut că deşi organizarea de către un executor judecătoresc a unei licitaţii la care cei doi licitatori sunt într-o înţelegere frauduloasă, soldată cu adjudecarea unui imobil la un preţ redus, fiind prejudiciate astfel drepturile părţilor licitaţiei (debitorul şi creditorul) şi fiind procurat un folos material adjudecatarului, constituie o faptă prevăzută de legea penală (ce întruneşte condiţiile de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen.), totuşi această faptă a fost comisă de autor - executorul judecătoresc, fără vinovăţia cerută de lege, întrucât nu sunt probe că a avut cunoştinţă de această înţelegere, lipsind condiţiile privind tipicitatea subiectivă. Cu toate acestea, participanţii licitatori aflaţi în înţelegere, care au determinat şi înlesnit cu intenţie comiterea acestei fapte de către autor, răspund cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune. Instanţa a mai precizat că reţinerea formei improprii şi nu a celei proprii a instigării nu constituie o schimbare de încadrare juridică, ci decurge pur şi simplu din reţinerea nevinovăţiei autorului, nefiind reformulată sub nici o formă activitatea infracţională reţinută în sarcina instigatorilor.

IV.3. Referitor la licitaţia imobilului persoanelor vătămate-debitori P. şi O. (dosar de executare silită 520/2013), în legătură cu care inculpata A. a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 C. pen., precum şi a infracţiunii de fals intelectual, prev. de art. 321 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. (2 acte materiale), s-a reţinut că, prin încheierea Judecătoriei Iaşi din data de 06.08.2013, pronunţată în dosarul nr. x/2013 (dosar de executare silită fila x) a fost încuviinţată executarea silită admisă de BEJA Q. şi A. la cererea de executare silită formulată la data de 22.07.2013 de creditorul SC "LLLLL. "SA împotriva debitorilor SC "MMMMM. S.R.L., O. şi P. cu domiciliul în jud. Iaşi, pentru titlul executoriu reprezentat de contractul de credit x/16.03.2011, contractul de ipotecă de rang. I autentificat prin încheierea nr. 606/2011 din 16.03.2011 şi contractul de ipotecă de rang II autentificat prin încheierea nr. 607/16.03.2011, executare silită ce a format obiectul dosarului de executare silită 520/2013 - anexa 3 dosar.

Întrucât debitorii nu au achitat sumele datorate, la data de 30.10.2013, executorii judecătoreşti din cadrul BEJA Q. şi A. au întocmit procesul-verbal de situaţie nr. x privind identificarea imobilului urmărit proprietatea debitorilor O. şi P., situat în Iaşi, str. x, jud. Iaşi, reprezentat de parcela de teren cu suprafaţa totală de 264,45 mp din care parcela ICC destinaţia curţi construcţii, cu suprafaţa de 178,15 mp şi parcela nr. 2A, destinaţia arabil cu suprafaţa de 86,30 mp plus construcţia C1, cu SC la sol de 156,72 mp, compus din subsol cu SU de 69,46 mp, parter cu SU de 114, 43 mp, etaj 1 cu SU de 47,46 şi etaj 2 cu SU de 49,31 mp +2,20 mp balcon, având nr. cadastral x şi număr de carte funciară x (provenită din conversia CF x) a UAT Iaşi - dosar de executare silită 520/2013 - fila x - nesemnat.

Prin raportul de expertiză tehnică extrajudiciară înregistrat la biroul executorilor judecătoreşti la data de 30.09.2014 s-a stabilit ca valoare de piaţă a imobilului urmărit situat în Iaşi str. x, jud. Iaşi, valoarea de 976.872 RON sau 221.956 euro, (dosar de executare silită 520/2013, fila x).

La data de 01.10.2014, a fost emisă de către inculpata A. publicaţia de vânzare imobiliară nr. 1/520 privind vânzarea la licitaţie publică la data de 04.11.2014 a imobilului situat în Iaşi, str. x, jud. Iaşi, cu preţul de pornire de 976.872 RON (dosar de executare silită 520/2013 fila x - înscris nesemnat de executorul judecătoresc).

Din procesul-verbal de rezultat la termenul de 04.11.2014 privind vânzarea la licitaţie publică a imobilului situat în Iaşi, str. x a rezultat că până la acest termen nu s-a primit nicio ofertă de cumpărare a imobilului - dosar de executare silită nr. x/2013 - fila x, la această data fiind emisă o altă publicaţie de vânzare - nr. 2 - pentru ziua de 10.12.2014, ora 13:00, preţul urmând a fi de 732.654 RON, reprezentând 75% din 976.872 RON (dosar de executare silită 520/2013, fila x).

La termenul din data de 10.12.2014, stabilit pentru vânzarea la licitaţie publică a imobilului situat în Iaşi, str. x nu s-a primit nicio ofertă de cumpărare a imobilului (dosar de executare silită nr. x/2013, fila x), fiind emisă o altă publicaţie de vânzare nr. 3 pentru ziua de 14.01.2015, ora 14:00, preţul de pornire urmând a fi 488.436 RON, reprezentând 50% din 976.872 RON (dosar de executare silită 520/2013, fila x).

Din procesul-verbal de la termenul din data de 14.01.2015 a rezultat că până la acest termen nu s-a primit de către BEJA Q. şi A. nicio ofertă de cumpărare a imobilului (dosar de executare silită nr. x/2013, fila x) şi că preţul de pornire al licitaţiei pentru termenul respectiv a fost 732.554 RON reprezentând 75% din 976.872 RON, deşi publicaţia de vânzare anunţa preţul de pornire de 488.436 RON, reprezentând 50% din 976.872 RON. La această data a fost emisă o altă publicaţie de vânzare, nr. 4 pentru ziua de 18.02.2015, ora 13:00, preţul de pornire urmând a fi 488.436 RON, reprezentând 50% din 976.872 RON (dosar de executare silită 520/2013, fila x).

Din procesul-verbal de rezultat la termenul de 18.02.2015 privind vânzarea la licitaţie publică a imobilului situat în Iaşi, str. x a rezultat că până la acest termen nu s-a primit de către BEJA Q. şi A. nicio ofertă de cumpărare a imobilului (dosar de executare silită nr. x/2013, fila x din care rezultă că preţul de pornire la licitaţiei pentru termenul respectiv a fost 732.554 RON reprezentând 75% din 976.872 RON, deşi publicaţia de vânzare anunţa preţul de pornire de 488.436 RON, reprezentând 50% din 976.872 RON), fiind emisă o altă publicaţie de vânzare nr. 5 pentru ziua de 25.03.2015, ora 13:00, preţul de pornire urmând a fi 488.436 RON, reprezentând 50% din 976.872 RON (dosar de executare silită 520/2013, fila x).

Din procesul-verbal de rezultat la termenul de 25.03.2015 privind vânzarea la licitaţie publică a imobilului situat în Iaşi, str. x a rezultat că până la acest termen nu s-a primit de către BEJA Q. şi A. nicio ofertă de cumpărare a imobilului (dosar de executare silită nr. x/2013 - fila x din care rezultă că preţul de pornire la licitaţiei pentru termenul respectiv a fost 488.436 RON reprezentând 50% din 976.872 RON), dată la care inculpata A. a emis o altă publicaţie de vânzare -nr. 6, pentru ziua de 29.04.2015, ora 12:00, preţul de pornire urmând a fi 488.436 RON, reprezentând 50% din 976.872 RON (dosar de executare silită 520/2013 fila x).

S-a mai notat că, în ziua de 29.04.2015, ora 12:00 (conform publicaţiei de vânzare nr. x/25.03.2015 ataşată la procesul-verbal) în care urma să fie vândut imobilul acestuia situat pe strada x nr. 27 A din Iaşi, în cauză a fost introdus un investigator cu identitate reală (U.), iar preţul de pornire a licitaţiei era de 488.436 RON, reprezentând 50% din 976.872 RON (preţul de evaluare a imobilului urmărit).

La licitaţie s-a prezentat procuratorul suspectei T., care a depus o ofertă de preţ de 100.000 RON. Acesta era însoţit de martorul NN., fratele său. O cerere şi ofertă de 90.000 RON a formulat şi investigatorul cu identitate reală, U., inculpata comunicându-i acestuia că oferta trebuie să fie de 30% din preţul stabilit prin expertiză.

S-a mai reţinut că, inculpata A. i-a chemat pe cei prezenţi în interiorul biroului său şi a precizat că, înainte de a deschide şedinţa de licitaţie, doreşte să discute cu aceştia câteva aspecte. În timpul acestor discuţii executorul judecătoresc a menţionat că va vinde imobilului la cel puţin 30% din preţul de evaluare a imobilului (preţul de evaluare fiind 976.872 RON), aspect faţă de care investigatorul cu identitate reală, înainte de declararea şedinţei de licitaţie deschisă, a precizat că se retrage (retragerea sa şi momentul retragerii fiind stabilită cu organele de anchetă).

Inculpata A. a acceptat retragerea investigatorului cu identitate reală şi a discutat ulterior mai mult cu celelalte două persoane prezente, pentru suspecta T. a discutat cu NNNNN., procuratorul suspectei T., şi martorul NN., fratele acesteia. După mai multe discuţii legate de preţul de adjudecare, inculpata A. a ajuns cu cei doi (procuratorul suspectei T. şi NN.) la concluzia că poate vinde imobilul la preţul de 30% din preţul de pornire de la termenul din acea zi, respectiv 146.531 RON.

La termenul de licitaţie publică din data de 29.04.2015, ora 12:00, imobilul a fost adjudecat în favoarea numitei T. prin procurator, cu preţul de 146.531 RON (echivalentul a 31.500 Euro) reprezentând 30 % din preţul de pornire de la termenul respectiv. Vânzarea la licitaţie a imobilului în cauză s-a desfăşurat în temeiul dispoziţiilor noului C. proc. civ.

S-a mai arătat că inculpata A. i-a cerut investigatorului să revină într-o oră pentru a semna procesul-verbal.

Inculpata A., executor judecătoresc, a înscris în procesul-verbal de rezultat cu adjudecare din data de 29.04.2015, prin care s-a vândut imobilul din Iaşi, str. x, jud. Iaşi, menţiunea că investigatorul (U.) a participat la licitaţia publică din acea zi, fiind înscris la rubrica licitator 2, că şedinţa de licitaţie a fost deschisă conform prevederilor legale, cu citirea publicaţiei de vânzare, a ofertanţilor, a ofertelor, că s-au stabilit paşii de licitaţie de 1000 RON sau multiplu de acest număr şi că s-a ajuns, în final, la preţul de 30 % din preţul de pornire de vânzare (50% din preţul de evaluare care era de 976.872 RON), cu care imobilul a fost adjudecat de suspecta T. prin procurator.

În lista de desfăşurare a licitaţiei a fost reţinut acelaşi aspect, respectiv că licitatorul nr. 2 este U., că vânzarea va avea loc în condiţiile art. 845 alin. (9) coroborat cu alin. (8) din noul C. proc. civ. şi a constatat adjudecarea imobilului de către T. după trei strigări succesive, făcute la interval de timp de trei minute.

Ulterior, persoana vătămată-debitor executat OOOOO. achitat în ziua de 13 şi 14 mai 2015 debitul, inculpata aplicând dispoziţiile art. 862 din C. proc. civ., dispunând încetarea executării silite. Contestaţia formulată de suspecta T. a fost respinsă în primă instanţă, însă în calea de atac a fost admisă, instanţa reţinând faptul că anterior încetării executării silite inculpata trebuia să dispună desfiinţarea actului de adjudecare, imobilul rămânând adjudecat de suspecta T..

S-a mai arătat în cuprinsul sentinţei apelate că, potrivit rechizitoriului, inculpata A. a desfăşurat şedinţa de licitaţie din data de 29.04.2015 cu încălcarea dispoziţiilor art. 2 şi 54 din Legea 188/2000 privind executorii judecătoreşti, precum şi ale C. proc. civ. şi ale altor legi aplicabile în materie.

Astfel, potrivit actului de inculpare, având în vedere existenţa doar a unui participant la licitaţie - suspecta T. prin procurator (investigatorul retrăgându-se la şedinţa de licitaţie şi fără a mai licita) inculpata A. avea obligaţia să vândă imobilul în cauză cu cel puţin preţul de pornire a licitaţiei din publicaţia de vânzare pentru termenul respectiv care era de 488.436 RON reprezentând 50% din preţul de evaluare sau să stabilească un alt termen de licitaţie dacă suspecta nu ar fi oferit acest preţ, termen la care imobilul putea fi vândut în condiţiile art. 846 din noul C. proc. civ. (cu preţ de pornire corespunzător termenului de licitaţie) cu obţinerea unui preţ sincer şi serios în condiţii de legalitate.

A mai fost arătat de către acuzare că stabilirea preţului de adjudecare s-a făcut în condiţiile de mai sus, după retragerea investigatorului cu identitate reală care la un moment dat a şi părăsit sediul biroului în cauză nu înainte de a purta discuţii cu inculpata cu privire la restituirea garanţiei de participare.

Astfel, s-a considerat că inculpata A., executor judecătoresc, a înscris în procesul-verbal de rezultat cu adjudecare din data de 29.04.2015, prin care s-a vândut imobilul din Iaşi, str. x, jud. Iaşi, date necorespunzătoare realităţii, respectiv că investigatorul (U.) a participat la licitaţia publică din acea zi, fiind înscris la rubrica licitator 2 (în condiţiile în care acesta s-a retras anterior deschiderii şedinţei de licitaţie), că şedinţa de licitaţie a fost deschisă conform prevederilor legale, cu citirea publicaţiei de vânzare, a ofertanţilor, a ofertelor, că s-au stabilit paşii de licitaţie de 1000 RON sau multiplu de acest număr, şi că s-a ajuns în final la preţul de 30 % din preţul de pornire de vânzare (50% din preţul de evaluare care era de 976.872 RON), cu care imobilul a fost adjudecat de suspecta T. prin procurator. În lista de desfăşurare a licitaţiei inculpata ar fi reţinut acelaşi aspect, respectiv că licitatorul 2 este U., că vânzarea va avea loc în condiţiile art. 845 alin. (9) coroborat cu alin. (8) din noul C. proc. civ. şi a constatat adjudecarea imobilului de către T. după trei strigări succesive, făcute la interval de timp de trei minute, împrejurări necorespunzătoare realităţii.

Prin urmare, s-a notat că, potrivit acuzaţiilor formulate în cauză, evenimentele care au avut loc în ziua de 29.04.2015, modul desfăşurării şedinţei de licitaţie publice în care a fost vândut imobilul în cauză de către inculpata A. conduc la concluzia că aceasta, deşi încă de la depunerea cererii a încercat să-l determine să renunţe la licitaţie prin impunerea unei oferte de preţ minimă egală cu 30% din preţul stabilit prin raportul de expertiză (fără a avea temei legal având în vedere termenul de licitaţie - al treilea), după retragerea acestuia înainte de deschiderea şedinţei de licitaţie şi reiterarea acestui aspect de încă câteva ori pe parcursul discuţiei purtate în birou, inculpata l-a înscris pe investigator în procesul-verbal de licitaţie ca fiind participant/licitator, fără să facă vreo menţiune despre retragerea acestuia şi despre momentul retragerii, deşi în fapt evenimentele nu s-au derulat astfel, scopul urmărit fiind vânzarea imobilului suspectei T. la un preţ mic.

Inculpata A. nu a înscris în procesul-verbal de rezultat la licitaţie cu adjudecare faptul că acesta (investigatorul) a renunţat anterior deschiderii şedinţei de licitaţie (licitaţia nu se deschisese în mod legal şi conform dispoziţiilor C. proc. civ. cu etapele de citire a publicaţiei de vânzare, a ofertelor şi ofertanţilor, stabilirea paşilor de licitaţie), ci faptul că a participat la licitaţie dar nu a oferit preţul de pornire stabilit ca fiind de 30% din preţul stabilit prin raportul de expertiză, tocmai pentru a putea vinde imobilul la un preţ sub preţul de pornire stabilit în publicaţia de vânzare, în dauna debitorului şi în folosul adjudecatarului T..

Ca urmare, instanţa de fond a reţinut că, potrivit rechizitoriului, paguba suferită de persoanele vătămate este de 341.905 RON şi constă în diferenţa de preţ dintre preţul de pornire din publicaţia de vânzare de la termenul vânzării (488.436 RON reprezentând 50% din preţul de evaluare) şi preţul de adjudecare (146.531 RON). În egală măsură, persoanelor vătămate li s-a produs şi o vătămare a dreptului acestora de a obţine un preţ serios şi sincer în condiţii de legalitate a licitaţiei şi de a achita integral obligaţia prevăzută în titlul executoriu.

În mod corelativ, s-a arătat că folosul obţinut de inculpata A. pentru suspecta T. este de 341.905 RON, fiind constituit din diferenţa de preţ dintre preţul de pornire din publicaţia de vânzare şi preţul de adjudecare.

Curtea a notat că, infracţiunea de fals intelectual ar consta, potrivit rechizitoriului, în aceea că, la data de 29.04.2015, cu ocazia întocmirii, inculpata A. a inserat/atestat în procesul-verbal de rezultat cu adjudecare şi în lista desfăşurare licitaţiei din dosarul de executare nr. x/2013 (debitor O.) date necorespunzătoare realităţii privind procedura de licitaţie şi participarea la licitaţie în mod efectiv a două persoane în condiţiile în care una dintre acestea - investigator cu identitate reală introdus în cauză, s-a retras anterior deschiderii în mod legal a şedinţei de licitaţie,:

Raportat la acuzaţiile reţinute în rechizitoriu cu privire la licitaţia imobilului aparţinând debitorilor PPPPP. şi P., prima instanţă, analizând actele şi lucrările dosarului a constatat, în primul rând, că acuzaţia adusă inculpatei prin rechizitoriu (aceea că ar fi comis fapta de abuz în serviciu în înţelegere cu numita T.-adjudecatară) a suferit o modificare în urma parcurgerii etapei camerei preliminare. În acest sens, s-a arătat că potrivit soluţiei definitive de clasare dispuse cu privire la suspecţii T. şi NNNNN. din 14.10.2020, nu există nicio probă în sensul că ar fi existat vreo înţelegere între T./NNNNN. şi inculpata A., pentru a-i favoriza sau că suspecţii ar fi ajutat-o în vreun mod. Astfel, prin încheierea de camera preliminară nr. 5 C. proc. civ. din 18.02.2021 Curtea de Apel Iaşi a constatat că rezultă, neîndoielnic, manifestarea de voinţă a Ministerului Public de a se începe judecata cu rechizitoriul modificat implicit prin înlăturarea referirilor la existenţa unei înţelegeri anterioare între inculpată şi suspecta T..

În privinţa opozabilităţii faţă de instanţă a constatărilor din ordonanţa de clasare, prima instanţă a revenit asupra aprecierilor din încheierea de camera preliminară nr. 5 C. proc. civ. din 18.02.2021 Curtea de Apel Iaşi, şi a constatat că, în lumina jurisprudenţei CJUE (cauza Gotozuk şi Brugge, hotărârea din 11.02.2003 în cauzele reunite C-187/01 şi C-385/01), principiul ne bis in idem se aplică şi în privinţa soluţiilor de netrimitere în judecată atunci când Ministerul Public s-a pronunţat asupra fondului cauzei în urma unei proceduri aprofundate, mai ales când acea soluţie a devenit definitivă prin confirmarea ei de către un judecător. Or, judecătorul instanţei de fond a constatat că, lipsa unei înţelegeri între T. şi A. a fost constatată prin ordonanţa de clasare din 14.10.2020 şi confirmată prin încheierea nr. 181 C. pen. din 07.07.2021 a Tribunalului Iaşi în urma administrării unui probatoriu consistent (15 volume: înscrisuri, declaraţii persoane vătămate P., O., declaraţii suspectă T., declaraţii martori), conţinând inclusiv interceptări ale unor convorbiri telefonice purtate de persoanele suspecte.

În consecinţă, nefiind identificat vreun element probatoriu nou care să infirme concluzia soluţiei de clasare, prima instanţă a avut în vedere ca premisă faptul că nu există probe care să susţină că inculpata A. s-a aflat în vreo înţelegere frauduloasă cu adjudecatara T. în cazul licitaţiei imobilului aparţinând debitorilor O. şi P..

S-a arătat că, în mod evident, reţinerea elementelor constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. depinde doar de procurarea unui folos, iar nu de conivenţa/înţelegerea dintre funcţionarul public şi cel căruia îi este procurat folosul, putând exista situaţii în care funcţionarul procură prin fapta sa de abuz un folos material unei persoane, fără că între el şi acea persoană să existe o înţelegere în acest sens. Însă, în condiţiile în care, aşa cum s-a reţinut prin ordonanţa de clasare "nu a rezultat ca numita T. sau membrii săi să fi avut o legătură cu A.", instanţa a constata că nu poate fi identificat un mobil din partea inculpatei pentru orchestrarea unor manevre de genul celor descrise de rechizitoriu, pentru procurarea unui folos adjudecatarei şi, cu atât mai puţin, pentru prejudicierea intereselor debitorilor supuşi executării, mai ales că inculpata a acordat timp ulterior persoanelor vătămate-debitori să achite în cele din urmă debitul şi a încetat ulterior executarea silită.

În ceea ce priveşte susţinerea din rechizitoriu potrivit căreia la licitaţie a participat, în fapt, un singur licitator (T., prin procurator) întrucât investigatorul U. se retrăsese înainte de a se deschide licitaţia, precum şi că inculpata A., cu rea-credinţă, a consemnat în procesul-verbal şi în lista de desfăşurare a licitaţiei că au participat două persoane, tocmai pentru a permite adjudecarea imobilului sub preţul de pornire de la acel termen, prima instanţă a apreciat din toate datele cauzei că nu rezultă cu certitudine vreo intenţie sau culpă a inculpatei A. de a constata în mod nereal că la acel termen de licitaţie au participat două persoane.

Astfel, din procesul-verbal care transcrie convorbirea dintre executorul judecătoresc şi investigator, rezultă că investigatorul s-a prezentat la biroul executorului judecătoresc (evident fără ca inculpata să aibă cunoştinţă de calitatea lui), a prezentat recipisa cu garanţia de participare, a fost înştiinţat verbal de executor că licitaţia va începe la ora 12:00 ("la 12:00 începem licitaţia"), că mai este o persoană înscrisă şi că imobilul nu se va putea vinde sub pragul de 30% din preţul de evaluare, după care investigatorul este ajutat de un funcţionar al biroului să completeze cererea de participare; investigatorul completează cererea cu oferta de 90.000 RON (după ce în prealabil simulează că s-ar fi consultat cu soţia sa) după care, la ora 12:02 este invitat de inculpata A. în biroul unde au loc licitaţiile alături de celălalt licitator, investigatorul înmânând totodată inculpatei cererea de participare completată, deşi i se adusese la cunoştinţă că imobilul nu ar putea fi adjudecat sub pragul de 30% din preţul de evaluare.

Aşadar, investigatorul a intrat în biroul unde se ţineau licitaţiile chiar la ora stabilită pentru licitaţie (chiar la 2 minute după ora 12:00) împreună cu competitorul, depunând şi garanţia şi cererea de participare, fiind deja înştiinţat cu privire la acea împrejurare pe care o va prezenta ulterior ca motiv de retragere. Cu alte cuvinte, inculpata avea cunoştinţă că investigatorul completase cererea de participare deşi i se adusese la cunoştinţă acel prag minim, şi după ce simulase că se consultase cu soţia sa. Or, această împrejurare nu putea decât să întreţină inculpatei ideea că investigatorul participă efectiv la licitaţie, întrucât acceptă să completeze cererea şi revine chiar la ora 12:00 în biroul unde se au loc licitaţiile. Aşadar, nu erau motive pentru a aprecia că investigatorul este încă într-un proces deliberativ sau că este nehotărât. Dacă investigatorul ar fi dorit să comunice neechivoc inculpatei că se retrage, ar fi făcut acest lucru înainte de a intra în biroul unde se ţinea licitaţia, înainte de ora 12:00 sau nu ar mai fi completat cererea, de vreme ce motivul pentru care pretindea că s-a retras îi era deja cunoscut la momentul depunerii cererii.

Curtea a mai reţinut că inculpata a adus apoi la cunoştinţă participanţilor faptul că "dacă eu fac vânzarea la mai puţin de 30% din preţul de evaluare, vânzarea este nulă", după care a comunicat cuantumul unei astfel de sume de 30% din preţul de evaluare. Investigatorul a afirmat:

"eu cred că mă retrag în cazul ăsta, c-am plecat greşit din start. Am plecat cu 30% din (...) cea de pornire de azi." Inculpata i-a asigurat pe licitatori că pragul minim este de 30% din preţul de evaluare, după care le-a prezentat celor doi licitatori fotografii ale imobilului, comunicându-i investigatorului: "vă uitaţi şi dumneavoastră..., nu-i nici o problemă...(...)Uitaţi, am şi fotografii la imobil, deci, acesta galben este, ca să nu fiţi în eroare", a oferit alte detalii participanţilor legate de schiţă, garaje, fapt ce denotă că inculpata îl percepea pe investigator în continuare ca licitator. Apoi inculpata a afirmat: "eu declar deschisă şedinţa, vă las să vă consultaţi un piculeţ...puteţi să le consultaţi...Rămâneţi aici, eu numai atâta, să dau nişte hârtii la fete şi mă-ntorc! Deci şedinţa-i deschisă". Ulterior inculpata li s-a adresat: "dumneavoastră vă sfătuiţi, vedeţi şi...da?", după care a părăsit biroul. Judecătorul fondului a susţinut că atitudinea inculpatei de a nu lua imediat act de retragerea investigatorului se poate justifica uşor prin prisma faptului că acesta nu formulase o declaraţie fermă de retragere ci doar o intenţie: "eu cred că mă retrag".

Discuţia despre preţul minim la care ar putea fi adjudecat imobilul nu mai constituia o discuţie prealabilă deschiderii licitaţiei, ci ţinea deja de disponibilitatea vreunuia din licitatori de a plăti acest preţ minim, aşadar de compararea ofertelor, care reprezenta însăţi esenţa licitării.

Prima instanţă a apreciat că nemenţionarea de către inculpată, chiar la primirea în birou a formulei "declar licitaţia deschisă" şi faptul că nu a citit publicaţia de vânzare, nu constituie elemente definitorii pentru a apreciat dacă la licitaţie au participat sau nu două persoane în viziunea inculpatei de la acel moment, respectiv pentru a aprecia buna-credinţă a acesteia. Licitatorii aveau cunoştinţă că licitaţia începe la ora 12:00 şi aveau cunoştinţă şi despre datele cuprinse în publicaţia de vânzare. Pe de altă parte, deschiderea licitaţiei are loc în mod obligatoriu prin vreo formulă consacrată. Discuţiile despre cel mai mic preţ la care s-ar fi putut adjudeca imobilul şi despre cine ar fi dispus să îl ofere ţineau de compararea ofertelor, astfel că replicile inculpatei referitoare la deschiderea şedinţei ("eu declar deschisă şedinţa," vă las să vă consultaţi un piculeţ...puteţi să le consultaţi...Rămâneţi aici, eu numai atâta, să dau nişte hârtii la fete şi mă-ntorc! Deci şedinţa-i deschisă) şi acordarea unui timp licitatorilor pentru a se consulta, induc ideea că inculpata avea reprezentarea că licitaţia era deschisă şi că discuţiile aveau loc în acest cadru. Faptul că investigatorul afirmă (după ce acesta fusese poftit deja în biroul unde se ţine licitaţia, după ora fixată pentru începerea licitaţiei, după ce depune cererea), că "eu cred că mă retrag în cazu ăsta, c-am plecat greşit din start. Am plecat cu 30% din (...) cea de pornire de azi", deşi acesta luase la cunoştinţă încă înainte de a completa cererea de acest prag, nu schimbă aprecierea instanţei cu privire la lipsa motivelor care să creeze un dubiu în ceea ce priveşte buna-credinţă a inculpatei în ceea ce priveşte participarea la licitaţie a două persoane.

De altfel, adjudecarea imobilului la un preţ sub preţul de pornire de la acel termen, care făcea obiectul discuţiei, nu putea avea ca premisă decât participarea a minim două persoane, iar investigatorul (dacă ar fi fost o persoană cu intenţii reale de adjudecare, dar care s-a retras înainte de deschiderea licitaţiei) ar fi putut obiecta împotriva unei astfel de premise de vreme ce a rămas un singur participant.

Or, atitudinea unui licitator care declară că se retrage, dar făcând acest lucru după ce intră în biroul unde are loc licitaţia (împrejurare care, marca potrivit declaraţiilor martorilor, momentul începerii licitaţiei, licitaţiile ţinându-se în camera unde îşi avea biroul inculpata şi unde erau poftiţi licitatorii de pe holul apartamentului la ora fixată), după ce trecuse ora de începere a licitaţiei, după ce depune cererea de participare, după ce află că ar fi un prag minim al preţului (informaţie pe care o aflase dinainte de a completa cererea) învederând că el nu e dispus la un asemenea preţ întrucât crezuse că preţul minim e altul, şi anume de 30% din cel de pornire, putea fi uşor interpretată drept o lipsă de disponibilitate a de licita peste pragul minim, iar nu o retragere de la licitaţie. Cu alte cuvinte, acţiunile investigatorului au creat şi au întreţinut reprezentarea inculpatei că acesta participa efectiv la licitaţie, dar că nu este dispus să ofere preţul minim. În plus investigatorul a lăsat impresia, prin modalitatea de formulare a intenţiei de retragere, că nu a luat încă o hotărâre definitivă în acest sens: "cred că mă retrag", ceea ce a determinat-o pe inculpată să îi lase pe licitatori să se mai consulte, învederându-le însă cadrul în care au loc aceste consultări şi decizii, respectiv în cadrul unei licitaţi deschise:

"Deci şedinţa-i deschisă".

Curtea a susţinut că o atitudine specifică unei intenţii autentice de neparticipare la licitaţie pe motivul existenţei unui prag minimal mai mare decât ar fi crezut, ar fi fost aceea de a nu mai completa cererea de participare şi de a face direct cerere de restituire a garanţiei, respectiv de a înştiinţa executorul înainte de ora fixată pentru începerea licitaţiei şi mai înainte de a fi poftit în biroul unde avea loc licitaţia, de vreme ce motivul retragerii se ivise înainte de aceste momente.

Altfel spus, o retragere autentică este cea care survine înainte de momentul începerii licitaţiei. Noţiunea de "retragere" din licitaţie este folosită în limbajul comun al licitaţiilor cu sensul de lipsă de disponibilitate de a licita peste ultima ofertă. Cu titlu de exemplu, s-a arătat că la dosar instanţă, în mai multe procese-verbale cu rezultat licitaţie se consemnează că ceilalţi licitatori (care nu înţeleg să ofere mai mult) "se retrag/se retrag din licitaţie", deşi în mod evident aceştia participaseră la licitaţie, făcuseră atât oferte scrise cât şi verbale, şi nu era vorba de o "retragere" înainte de deschiderea licitaţiei.

Prin urmare, judecătorul primei instanţe a considerat că în contextul şi etapa în care se desfăşurau discuţiile, afirmaţia investigatorului că se retrage/că îşi retrage oferta, putea fi uşor înţeleasă de executor ca o lipsă de disponibilitate de a oferi mai mult decât în oferta scrisă/preţul minimal, iar nu ca o neparticipare. De altfel, din cuprinsul declaraţiei inculpatei dată în cursul urmăriri penale rezultă că aceasta nu exclude compatibilitatea dintre "retragere" şi existenţa a doi participanţi: "În situaţia în care, după ce creditorul a formulat cerere de vânzare cu 50%, sunt depuse două oferte pentru termenul de licitaţie se disting mai multe situaţii: dacă amândoi sunt prezenţi la şedinţa de licitaţie, aceasta se porneşte de la cel mai mare preţ oferit; dacă ofertele sunt valabile şi se prezintă licitatorul care a oferit preţul cel mai mare, iar cel care a oferit preţul cel mai mic lipseşte sau se retrage, licitaţia se poate ţine şi după trei strigări succesive se adjudecă licitatorului prezent ". Aşadar, inculpata înţelege prin "retragere" manifestarea intenţiei a unui licitator prezent la licitaţie şi care a depus oferta scrisă, de a nu oferi mai mult decât oferta celuilalt licitator.

Din acest motiv, Curtea a constatat că acuzaţia adusă inculpatei că aceasta cu rea-credinţă nu a luat act, în scris, de declaraţia de retragere a investigatorului cu identitate reală anterior deschiderii şedinţei de licitaţie, care şi-a manifestat voinţa în acest sens înainte de deschiderea, în mod legal, a şedinţei de licitaţie, apare ca nedovedită.

A mai fost reţinut că, la revenirea în birou investigatorul i-a comunicat: "eu mă retrag doamnă din...joc. Am plecat din start greşit". Apoi inculpata a stabilit cu investigatorul detalii despre restituirea garanţiei, după care a comunicat faptul că dacă debitorul ar fi de acord ar putea exista posibilitatea vinderii imobilului şi sub 30% din preţul de evaluare. Inculpata a întrebat dacă sunt dispuşi să dea 30% din preţul de pornire (de la acel termen, care era de 50% din preţul de evaluare), una din persoanele prezente (cel mai probabil nu investigatorul) afirmând "suntem dispuşi, da!"; inculpata a citit şi interpretare textele de lege relevante, în condiţiile în care investigatorul era în continuare prezent şi participa la discuţie, iar când acesta s-a arătat nedumerit: "deci nu mai e...cum a fost prima dat...acum aţi...", inculpata a afirmat: "Deci, repet: nu! Eu lămurirea o fac, nu am secret, nici pentru dumneavoastră, nici pentru dumnealor! Licitaţia-i deschisă! Deci, v-am spus: pentru o bună coroborare a legii, că legea nu este foarte clară, da' ca dumneavoastră oricare, că dumneavoastră (n.n. indicând cu mâna dreaptă către U.), că dumneavoastră (n.n. indicând cu mâna dreaptă către NNNNN.), o să fiţi declaraţi adjudecatari, din punctul meu de vedere, eu repet şi vreau să fac cunoştinţă, adică să vă aduc la cunoştinţă cât se poate de corect! Facem coroborarea alineatului opt cu alineatul nouă: în situaţia în care, executorul judecătoresc spune că nu poa' . . . . . . . . . ., deci, ar trebui obţinut, să coroborăm cele două articole şi să obţinem treizeci la sută din preţul de pornire de la acest termen şi care dintre dumneavoastră este de acord să ofere acest preţ, nu-i nicio problemă, îl declar adjudecatar, dacă niciunul dintre dumneavoastră, mai fac un alt termen!"

Rezultă aşadar că inculpata îl percepea în continuare pe investigator ca participant în cadrul unei licitaţii deschise, oferindu-i lămuriri când acesta se interesa în continuare de preţul minim, clarificându-i faptul că imobilul poate fi adjudecat de oricare din cei doi participanţi ("ori dumneavoastră...ori dumneavoastră"). Curea a susţinut că nu se poate afirma că inculpata a urmărit prin impunerea primului prag eliminarea investigatorului şi că apoi, după instituirea noului preţ minim, doar de formă l-ar fi invitat şi pe acesta să liciteze. S-a apreciat că inculpata, prin lămurirea făcută ulterior (prin impunerea noului prag de 30% din preţul de pornire) a eliminat chiar motivul pentru care investigatorul s-ar fi retras, astfel că, în percepţia inculpatei, nemaiexistând motivul de retragere (investigatorul motivase refuzul pe faptul că el crezuse că procentul de 30% se aplică la preţul de pornire nu la cel de evaluare), investigatorul ar fi putut face o nouă ofertă.

În condiţiile în care investigatorul ia cunoştinţă, aşadar, că de fapt preţul la care se poate vinde este mult mai mic decât cel comunicat iniţial, acesta a afirmat totuşi:

"eu rămân la...renunţ la ofertă. NU vreau să vă încurc. Eu mă retrag, cum ar veni, deci vin peste o oră să...". Astfel, inculpata a adus, în cele din urmă, la cunoştinţa ambilor licitatori faptul că preţul la care se poate vinde este mult mai mic decât cel comunicat iniţial (ceea ce din nou induce premisa unei licitaţii la care participă minim două persoane, altfel, în condiţiile unui singur participant, preţul minim ar fi fost cel de pornire din publicaţie), condiţii în care celălalt licitator afirmă că este dispus să plătească acest preţ, iar investigatorul afirmă că el renunţă la ofertă. A mai fost susţinut că un licitator care s-a retras în mod real înainte de deschiderea licitaţiei, care avea, în acest fel, reprezentarea că la licitaţie participă un singur licitator şi care a constatat că imobilul se vinde la un preţ sub preţul de pornire singurului licitator rămas în licitaţie, ar fi ridicat în mod evident obiecţiuni cu privire la faptul că acesta ar trebui să plătească măcar preţul de pornire.

În consecinţă, Curtea a reţinut că acuzaţia adusă inculpatei, în sensul că după plecarea investigatorului, ar fi hotărât vânzarea imobilului la preţul de 30% din preţul de pornire, propunere acceptată de adjudecatar, având în vedere diferenţa de preţ, este nereală, investigatorul fiind prezent în momentul în care celălalt licitator şi-a exprimat disponibilitatea de a oferi preţul cu care imobilul a şi fost adjudecat, investigatorul fiind chiar întrebat în mod expres dacă este dispus să achite mai mult ("deci dumneavoastră nu sunteţi dispus să oferiţi mai mult decât e aici?"). În momentul în care investigatorul a părăsit biroul, acesta avea reprezentarea că licitaţia s-a încheiat cu adjudecarea imobilului de către celălalt licitator.

Deşi potrivit acuzaţiilor inculpata urmărea prin impunerea primului prag de 30% din preţul de evaluare să descurajeze participarea licitatorului-investigator, prima instanţă a constatat că doar în primă fază inculpata a făcut referire la pragul de 30% din preţul de evaluare, după care, în prezenţa inclusiv a licitatorului-investigator, a adus la cunoştinţa celor doi participanţi că, de fapt, fiind la al treilea termen nu mai sunt ţinuţi de pragul de 30% din preţul de evaluare, făcând clar faptul că oricare din cei doi pot adjudeca imobilul la acest preţ: "deci repet: nu! Eu lămurirea o fac, nu am secret, nici pentru dvs., nici pentru dumnealor. Licitaţia-i deschisă!" . Executorul s-a asigurat de poziţia investigatorului, "deci dumneavoastră nu sunteţi dispus să oferiţi mai mult decât e aici?" cu referire la 30% din preţul de pornire de la acel termen, investigatorul i-a confirmă acest lucru, după care executorul a constatat: condiţiile de cel mai mare preţ oferite sunt îndeplinite că le cunoşteaţi.

În consecinţă, judecătorul fondului a menţionat că se poate considera şi prezuma că inculpata cu bună-credinţă a apreciat că, deşi nu a declarat într-un mod solemn deschisă licitaţia (cu toate că în cadrul discuţiilor a afirmat de mai multe ori: "eu declara şedinţa deschisă"; "Licitaţia e deschisă", punând astfel în gardă participanţii cu privire la cadrul în care se poartă aceste discuţii), discuţiile s-au purtat efectiv cu privire la disponibilitatea licitatorilor de a oferi un anume preţ. Inculpata a intrat într-adevăr direct în compararea ofertelor şi în discuţii privind disponibilitatea vreunui licitator de a plăti un preţ minimal, şi apoi, dându-şi seama de starea avansată a discuţiilor, a declarat deschisă şedinţa şi a atras atenţia asupra faptului că discuţiile au loc în cadrul unei licitaţii deschise deja. Faptul că aceasta nu exprimase încă de dinaintea acestor discuţii "declar deschisă licitaţia" nu a produs nicio vătămare niciunuia dintre participanţi, acestora fiindu-le oferită ocazia de a-şi exprima disponibilitatea de a face contraoferte.

A fost reiterat faptul că licitatorul investigator nu s-a retras înainte de a cunoaşte preţul de pornire şi oferta celuilalt participant (investigatorul fiind de faţă când celălalt licitator, la întrebarea executorului, a afirmat că este dispus să achite 30% din preţul de pornire), şi nici înainte de a-şi spune cuvântul cu privire la disponibilitatea sa de a oferi sau nu un preţ mai mare faţă de preţul minim pe care celălalt licitator a spus că e dispus să îl ofere. Or, toate aceste aspecte echivalează cu o procedură de licitaţie, chiar dacă nu a existat acelaşi formalism. Curtea a subliniat că nu prezintă relevanţă faptul că inculpata, deşi a afirmat acest lucru în procesul-verbal nu a dat, în mod efectiv, citire publicaţiei de vânzare, nu a stabilit în mod efectiv paşii, nu a făcut strigări efective, atât timp cât scopul procesului de licitare a fost atins, respectiv acordarea posibilităţii tuturor licitatorilor prezenţi de a-şi cunoaşte ofertele şi de a oferi mai mult decât celălalt. Cadrul mai puţin formal şi mai sintetic al licitaţiei nu a produs nicio vătămare licitatorilor prezenţi şi nici nu conferă caracter nereal procesului-verbal de rezultat sau listei de desfăşurare a licitaţiei. Inculpata la întocmirea procesului-verbal de rezultat nu putea face abstracţie de ofertele care, în mod evident, s-au făcut în cadrul discuţiilor, iar afirmaţia investigatorului că se retrage, în acel context, nu putea fi interpretată decât în sensul că nu este dispus să ofere mai mult decât celălalt licitator sau decât în oferta scrisă (90.000 RON). O retragere autentică, care ar fi avut semnificaţia participării unui singur licitator, ar fi trebuit să intervină înainte de cunoaşterea reciprocă a ofertelor pe care licitatorii sunt dispuşi să le facă. În speţă, investigatorul s-a retras efectiv abia atunci când a luat cunoştinţă de faptul că celălalt licitator este dispus să ofere un preţ (30% din preţul de pornire de la acel termen), pe care el nu era dispus să îl ofere şi nici nu era înscris în oferta sa.

În plus, dacă după ce mandatarul lui T. a arătat că e dispus să achite acel preţ minim, iar investigatorul nu, executorul ar fi constatat că de fapt T. era singurul licitator participant (împiedicând, astfel, adjudecarea imobilului de către T. sub preţul de pornire), acest lucru ar fi putut atrage obiecţiuni din partea acesteia din urmă, care ar fi putut invoca faptul că celălalt licitator (investigatorul) a participat la licitaţie, depunând cerere, iar când a aflat cât este dispus să ofere concurentul nu a mai licitat peste această valoare (de altfel, reprezentarea martorului NN. a fost exact în acest sens, fără a exista indicii că acest martorul ar fi de rea-credinţă). Aşadar, o astfel de atitudine a executorului ar fi putut cu uşurinţă fi considerată ca vătămând interesele licitatorului adjudecatar, care s-ar fi văzut în faţa unicei posibilităţi de a achita minim preţul de pornire de la acel termen, deşi a avut un concurent care a participat efectiv la licitaţie, a luat cunoştinţe de oferte şi nu s-a arătat dispus să ofere mai mult. De asemenea, s-a constatat că executorul nu a vândut imobilul decât la acel preţ convenit în discuţiile cu cei doi licitatori, respectiv 30% din preţul de pornire de la acel termen. O vătămare a intereselor investigatorului ar fi survenit, dacă după retragerea acestuia din urmă, ca urmare a luării la cunoştinţă de preţul cu care imobilul urma a fi adjudecat de către T., executorul ar fi vândut totuşi imobilul la un preţ mai mic. Investigatorului în mod evident i s-a dat posibilitatea de a face o ofertă peste cea făcută de celălalt licitator, iar dacă în locul investigatorului (care în mod evident nu avea intenţia de a licita efectiv) ar fi fost un licitator real, nimic nu excludea ca acesta să fi licitat peste valoarea oferită de T..

Curtea a notat că, potrivit rechizitoriului, pe de o parte, executorul a urmărit fraudarea intereselor creditorului şi debitorului de a o obţine un preţ cât mai mare, dar în acelaşi timp se reproşează executorului că a impus în mod nelegal un preţ minim de 30% din preţul de evaluare şi apoi din cel de pornire, când acest prag nu era prevăzut de lege. Or, impunerea unui asemenea prag, fie că era legal sau nu, avea în mod evident ca rezultat protejarea interesului debitorului şi creditorului de a se nu se vinde imobilul sub un astfel de preţ (asta în condiţiile în care ambii licitatori depuseseră oferte scrise de doar 90.000 RON şi 100.000 RON, care se situau mult sub acest prag). Aşadar, s-a arătat că susţinerea din rechizitoriu că inculpata, pentru a procura un folos material adjudecatarei a impus un prag minim de 30%, deşi Cod de procedură nu prevedea o astfel de dispoziţie, este contradictorie.

De asemenea, prima instanţă a constatat că nu există niciun motive pentru care să reţine că inculpata ar fi instituit acel prag minim de 30% cu rea-credinţă, deşi în mod evident incidente erau dispoziţiile alin. (9), iar nu 8 al art. 846 C. proc. civ.. S-a apreciat că inculpata nu pare să fi simulat în cadrul discuţiilor cu licitatorii că încercă să înţeleagă şi să interpreteze corect textul de lege pe care-l citeşte, referitor la existenţa unui prag minim (de altfel inculpata a consemnat chiar în procesul-verbal de rezultat al licitaţiei şi în lista de desfăşurare a licitaţiei faptul că "nu va vinde imobilul decât cu cel puţin 30% din preţul de vânzare", fapt ce denotă că aceasta era interpretarea dată de inculpată, iar nu o manevră de a-l îndepărta pe investigator de la licitaţie. Dacă inculpata ar fi folosit acesta prag minim doar pentru a-l îndepărta pe investigator de la licitaţie, dar conştientă că această condiţie nu e impusă de lege, atunci nu ar fi avut motive să o mai consemneze în aceste documente vulnerabilizând licitaţia, ci ar fi făcut-o doar verbal faţă de investigator pentru a-l îndepărta. Dacă ar fi fost într-o înţelegere frauduloasă cu T., inculpata nu ar mai fi avut motive şi interes să îl pună în gardă pe investigator cu privire la faptul că are şi el vocaţie să adjudece imobilul la 30% din preţul de pornire, după ce acesta învederase că nu e dispus să îl adjudece la 30% din preţul de evaluare, ci ar fi acceptat şi încurajat o plecare cât mai rapidă a acestuia din birou. Aşadar, impunerea unui prag minim (care într-adevăr nu era prevăzut de lege) mai degrabă a putut vătăma interesele adjudecatarului care, în condiţiile participării a două persoane, ar fi putut adjudeca imobilul chiar la un preţ mai mic decât cel la care s-a adjudecat, dacă celălalt licitator nu a ar fi făcut o ofertă mai mare.

Judecătorul primei instanţe a precizat că existenţa sau inexistenţa unui prag minim pentru plata imobilului, impus de inculpată, nu constituie obiectul acuzaţiei, ci o împrejurare circumstanţială, fondul acuzaţiei aduse acesteia fiind aceea că a înscris ca participant la licitaţie o persoană care nu a participat (pentru că se retrăsese anterior deschiderii licitaţiei) pentru a asigura îndeplinirea condiţiei a minim doi participanţi şi a asigura în felul acesta posibilitatea singurului licitator (T.) de a adjudeca imobilul la un preţ sub preţul de pornire.

A fost subliniat că, între acţiunea inculpatei de impune un prag minim (care în cele din urmă a fost de 30% din preţul de pornire de la acel termen) şi cauzarea unei vătămări debitorului/procurarea unui folos adjudecatarei nu există nici o legătură, un astfel de prag fiind mai degrabă în interesul debitorului/creditorului. În acest sens, s-a arătat că nu există nicio premisă pentru a aprecia că dacă inculpata nu ar fi impus acel preţ minim, imobilul ar fi putut adjudecat la un preţ superior, mai ales, în condiţiile în care investigatorul făcuse o ofertă de 90.000 RON şi oricum simula participarea.

Dimpotrivă, lipsa acestui prag ar fi putut conduce într-adevăr la posibilitatea achiziţionării imobilului de către adjudecatară în condiţii de acurateţe legislativă, dar la un preţ chiar mai mic decât cel pentru care s-a adjudecat, căci T. nu ar mai fi avut niciun motiv să supraliciteze peste oferta de 100.000 RON făcută. Dacă inculpata ar fi avut într-adevăr o intenţie de a o favoriza pe T., nimic nu ar fi putut-o împiedica să vândă la acel termen imobilul la cea mai mare ofertă făcută în cererile de ofertare, respectiv 100.000 RON (oferta lui T.), fără să mai impună un preţ minimal.

Prima instanţă a apreciat, dimpotrivă, că inculpata, văzând că ofertele scrise se situau sub pragul de 30% din preţul de pornire (existând riscul adjudecării imobilului la un astfel de preţ aproape derizoriu) prin instituirea unui prag minimal (care la început a fost de 30% din preţul de evaluare, apoi de 30% din preţul de pornire), care nu era obligatoriu din punct de vedere legal, a urmărit, mai degrabă, protejarea intereselor creditorului/debitorului (viziune care este coerentă cu disponibilitatea inculpatei de a le da răgaz debitorilor până când au achitat debitul pentru a se anula licitaţia), iar nu îndepărtarea de la licitaţie a investigatorului, acestuia dându-i-se posibilitatea, în mod expres, să achiziţioneze imobilul la un preţ superior (inculpata nu avea de unde să cunoască împrejurarea că planul investigatorului de a se retrage din licitaţie era unul ireversibil, astfel că interpelarea acestuia dacă oferă mai mult nu putea să fie decât una reală şi serioasă).

Discuţiile despre retragerea garanţiei din timpul desfăşurării licitaţiei nu au relevanţa din perspectiva retragerii de la licitaţie, în sensul de a nu participat. Restituirea garanţiei se acordă atât celui ce nu a participat cât şi celui care a pierdut licitaţia.

Dacă inculpata ar fi dorit să avantajeze pe T. atunci nimic nu ar fi oprit-o să deschidă discuţia despre posibilitatea unui preţ de 30% din preţul de pornire cu procuratorul acesteia abia după ce investigatorul ar fi părăsit biroul; dimpotrivă inculpata a adus, în mod expres, la cunoştinţă şi investigatorului această posibilitate învederându-i că şi el are o astfel de vocaţie.

Nu în ultimul rând, instanţa de fond a constatat că inculpata, după desfăşurarea licitaţiei, i-a dat spre semnare investigatorului, atât procesul-verbal de rezultat al licitaţiei cât, şi lista de desfăşurare a licitaţiei în care investigatorul era menţionat ca "ofertant 2", şi pe care investigatorul le-a semnat fără nici un fel de obiecţie/opoziţie, aspect care putea întări şi mai mult convingerea inculpatei că acesta îşi asumă faptul că a participat ca ofertant la licitaţie.

De asemenea, s-a apreciat că disponibilitatea inculpatei de a aştepta ca debitorii să achite debitul astfel încât actul de adjudecare să fie anulat vine în contradicţie cu intenţia acesteia de a-i prejudicia. Instanţa de fond a constatat că nu există vreo dovadă a faptului că inculpata ar fi făcut acest lucru pentru a-şi repara greşeala, aşa cum se susţine în rechizitoriu, la fel cum nu există dovada faptului că aceasta ar fi aflat că persoana vătămată formulase cu o zi înainte plângere penală împotriva acesteia. S-a arătat că în acelaşi sens este declaraţia inculpatei: "în momentul întocmirii procesului-verbal de licitaţie publică din data de 29.04.2015 în dosarul x/2013, debitor O., nu am avut reprezentarea faptului că forma machetată în programul QQQQQ. cu care lucrez eu la birou ar putea fi interpretată ca un fals. E drept că licitaţia nu a fost una tipică, în sensul că nu am respectat stric procedura de licitaţie legată de deschiderea licitaţiei, dar acest lucru s-a datorat unei stări emoţionale avute la momentul începerii licitaţiei, cauzate de atitudinea persoanelor venite la licitaţie şi a cuantumului ofertelor formulate.

La momentul la care s-au început discuţiile prealabile referitoare la legalitatea şi cuantumul ofertelor erau doi licitatori prezenţi aşa încât condiţiile legale de existenţă a două oferte valabile şi a doi licitatori erau îndeplinite. Faţă de aceasta, am părăsit încăperea unde se ţinea licitaţia pentru a mă consulta cu creditoarea iniţiatoare, licitatorii fiind foarte insistenţi să efectueze adjudecarea în condiţiile ofertelor depuse. Am ieşi din birou, am sunat la LLLLL., am discutat cu d-na RRRRR., care mi-a comunicat că, dacă unul dintre licitatori este dispus să ofere valoarea creanţei urmărite, să fac vânzarea la valoarea acesteia. Am procedat corespunzător. Revin şi arăt că, îmi amintesc că după citirea anunţului de vânzare, unul dintre participanţi a menţionat că se retrage. Chiar în aceste condiţii, eu am apreciat că persoana care s-a retras este şi licitator. Procesul-verbal de adjudecare în cauză a fost semnat şi de adjudecatar aşa încât consider nu am comis un fals. La dosarul de executare în cauză există cereri de suspendare, de amânare a plăţii creanţei cărora le-am dar curs oferindu-i termene de luni de zile pentru a-şi putea plăti creanţa către creditoare. Ulterior momentului licitaţiei l-am consiliat pe debitor şi l-am căutat telefonic insistând pe termenul legal pentru a acoperi creanţa de bună-voie astfel încât procesul-verbal de adjudecare să rămână fără efect juridic. Consider că nu am prejudiciat creditorul şi nici debitorul şi nici nu am creat un folos adjudecatarului."

S-a reţinut că, aceeaşi reprezentare asupra evenimentului a avut-o şi NN., fratele lui T., care a fost prezent la licitaţie. Potrivit declaraţiei acestuia:

"afirm cu toată responsabilitatea că, nici eu, nici sora mea, şi nici altă persoană din familia mea sau dintre cunoscuţii noştri nu o cunoşteam mai dinainte pe A. (…) Am făcut oferta care a fost de 100.000 RON. Celălalt participant a oferit 90.000 RON. După ce a văzut şi citit cele două oferte, doamna executor a spus că nu poate vinde imobilul cu mai puţin de 30% din preţul de evaluare. Noi am invitat-o să citească C. proc. civ. şi să vadă că poate să vândă şi cu mai puţin. După ce s-a uitat prin C. proc. civ., doamna executor ne-a spus că, oricum, nu poate coborî preţul sub valoarea de 30% din preţul de pornire. La această discuţie a participat şi celălalt ofertant. Noi am fost de acord cu acest preţ, iar celălalt ofertant a spus că se retrage"(fila x dup). În cursul judecăţii martorul a afirmat: "ni s-a părut foarte ciudat că celălalt ofertant a făcut o ofertă foarte mica şi nu a vrut să urce deloc. NNNNN. l-a întrebat de ce nu vrea să urce, iar el a spus că nu poate şi doreşte să se retragă. Completase cererea de participare şi depusese garanţia de participare ca şi noi. În percepţia mea, cealaltă persoană a participat la licitaţie, a licitat efectiv din moment ce făcuse şi el o ofertă. (…) Mi s-a părut un preţ foarte mic şi de asta am fost mirat de ce celălalt licitator nu a urcat deloc suma. Noi chiar iniţial, am calculat 30% din 100% şi nu excludeam nici acest preţ, însă i-am spus executorului că totuşi, fiind la acel termen, ar trebui să fie 30% din 50% iar doamna executor a confirmat că aşa este şi a acceptat" . Aşadar, inclusiv martorul NN. a avut aceeaşi reprezentare a participării efective a investigatorului la licitaţie, iar "retragerea" a avut şi pentru el semnificaţia unei intenţii de a nu licita peste oferta scrisă făcută sau peste oferta celuilalt.

În consecinţă, în contextul neidentificării vreunui mobil al inculpatei pentru prejudicierea debitorului/creditorului sau pentru favorizarea adjudecatarului, prima instanţă a apreciat că aceste constatări ale inculpatei privind existenţa a doi participanţi la licitaţie s-au datorat unei reprezentări cu bună-credinţă a inculpatei asupra acestei împrejurări, determinate de faptul că investigatorul şi-a exprimat ferm hotărârea de a se retrage abia după ce licitaţia fusese deschisă, după ce a luat cunoştinţă de condiţiile de vânzare a imobilului, şi de faptul că acesta, participând în continuare la discuţii şi luând la cunoştinţă preţul dispus a fi plătit de celălalt licitator, întrebat fiind, a arătat că nu înţelege să ofere mai mult. În egală măsură, s-a apreciat că reprezentarea inculpatei a fost afectată de faptul că în practica licitaţiilor sensul cuvântului "retragere" nu semnifică neapărat o intenţie de a nu mai participa la licitaţie, ci o intenţie de a nu oferi mai mult decât concurentul, precum şi de faptul că investigatorul a semnat fără nici o obiecţie procesul-verbal de rezultat al licitaţiei şi lista de desfăşurare a licitaţiei în care era trecut ca participant la licitaţie/ofertant 2.

Curtea a menţionat că este adevărat că debitorul/creditorul a fost privat de o licitaţie la care să fi participat doi licitatori (întrucât în mod evident investigatorul nu se prezentase cu vreo intenţie de a licita în mod real) şi, în mod normal, în acest caz imobilul ar fi trebuit să fie adjudecat la preţul de pornire de la termenul respectiv de către singurul licitator prezent (T.) sau ar fi trebuit să se fi acordat un nou termen. Cu toate acestea, s-a apreciat că acest lucru nu s-a datorat relei-credinţe sau culpe a inculpatei A. (care nu a avut cunoştinţă de calitatea de investigator a lui U.), nefiind dovedit faptul că reprezentarea/şi consemnările ei asupra participării a două persoane cu intenţie reală de a licita nu a fost una de bună-credinţă, fapta nefiind comisă cu forma de vinovăţie cerută de lege.

Curtea a mai susţinut că nu poate dispune anularea acestor 2 documente (proces-verbal cu rezultat al licitaţiei şi lista de desfăşurare a licitaţiei) şi nici să constate nulitatea procedurii de licitaţie prin prisma acestui argument (al participării unui singur licitator, investigatorul simulând doar o participare fără o intenţie reală de a participa), arătând că nu a fost învestită decât cu eventualele nulităţi care ar decurge din activitatea imputată inculpatei prin rechizitoriu. Or, legalitatea procesului de licitare a fost afectată de activitatea investigatorului sub acoperire, care nu s-a concretizat într-o operaţiune aptă să conducă la condamnarea executorului.

În consecinţă, prima instanţă, apreciind că nu există dovezi certe privind vinovăţia inculpatei sub forma relei-credinţe sau a culpei în redactarea celor două documente sau în desfăşurarea procesului de licitare în sensul indicat de acuzare (al favorizării adjudecatarei şi al prejudicierii debitorilor/creditorului), a constatat că se impune achitarea inculpatei, atât sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu (cu referire la acest act material vizând licitaţia imobilului părţilor civile O. şi P.), precum şi cu privire la infracţiunea de fals intelectual. Drept consecinţă, a respins acţiunea civilă formulată de debitorii P. şi O. în contradictoriu cu inculpata şi cu persoanele interesate T. şi CCC..

V. Referitor la infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1), alin. (3) din C. pen., pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii A., F., H., G. şi I., Curtea de Apel Iaşi a reţinut, în esenţă, potrivit rechizitoriului că, inculpaţii F., H., G. şi I. s-au constituit în anul 2014 într-un grup infracţional organizat în scopul săvârşirii infracţiunilor de deturnarea licitaţiilor publice la Biroul Executorilor Judecătoreşti Q. şi A., în scopul denaturării preţului de adjudecare şi adjudecării imobilelor vândute la aceste licitaţii publice la preţuri mici (prin participarea unui membru al grupului în înţelegere ca "mână moartă" pentru ca alt membru al grupului să adjudece imobilul la un preţ mic, ca urmare a îndeplinirii condiţiei a doi participanţi ce permitea executorului judecătoresc coborârea preţului de pornire şi implicit de adjudecare sub pragul preţului de pornire stabilit prin publicaţia de vânzare corespunzătoare termenului respectiv (al doilea/al treilea), iar inculpata A. a sprijinit până la declanşarea urmăririi penale în 2015 acest grup, prin îndeplinirea defectuoasă, cu încălcarea legii, a atribuţiilor de serviciu privind executarea silită desfăşurând şedinţele de licitaţie publică şi efectuând vânzarea în condiţiile de mai sus, cunoscând persoanele care participă, şi modul acţionează, controlând preţul de pornire al licitaţiei, inculpata având ultimul cuvânt privind participarea sau nu a membrilor grupului la licitaţiile de interes pentru aceştia.

S-a mai notat că, potrivit actului de inculpare, grupul era condus de inculpatul F., care ocupa poziţia de lider, fiind cel care avea cunoştinţe în domeniul executărilor silite ("iscusinţa, fiindu-i recunoscută de ceilalţi inculpaţi) şi care stabilise o legătură cu inculpata A., executor judecătoresc în cadrul Biroului Executorilor Judecătoreşti A., precum şi cu persoane din cadrul biroului în cauză (ex. cu X. consilier juridic, cu care a purtat deseori discuţii telefonice privind licitaţii). Rolul inculpatului F. era de a participa la licitaţiile publice desfăşurate de inculpata A., în nume personal sau ca procurator al inculpatului H., pentru a adjudeca imobile la preţuri mici cu participarea ca "mână moartă" a unuia dintre inculpaţii G. şi I. şi de a participa în nume personal ca "mână moartă" pentru ca unul dintre inculpaţii G. şi I. să adjudece imobilul de interes pentru aceştia/pentru grup.

Între altele, s-a mai reţinut că hotărârile privind adjudecarea imobilelor de interes, participarea la licitaţii publice în care acestea erau scoase la vânzare, administrarea lor până la vânzare, renovarea şi preţul vânzării acestora erau luate de inculpaţii F. şi H. împreună, până la cele mai mici şi neînsemnate detalii. Rolul inculpaţilor G. şi I. în grupul infracţional organizat era de executanţi, respectiv acela de a participa ca "mână moartă" la licitaţiile publice desfăşurate de inculpata A., de interes pentru inculpaţii F. şi H., în schimbul adjudecării şi de către aceştia a unor imobile de interes pentru fiecare dintre ei cu participarea ca "mână moartă" a lui F. în nume personal.

În cuprinsul sentinţei apelate s-a mai arătat că, potrivit acuzării, grupul infracţional organizat compus din cei patru inculpaţi a fost sprijinit, în perioada 2014- iunie 2015, de inculpata A., executor judecătoresc, pentru ca membrii acestuia să adjudece la licitaţie publică imobile de interes, urmărite şi scoase la vânzare la licitaţie în dosarele de executare silită pe rolul biroului acesteia. Aceasta a dat concurs inculpaţilor grupului organizat, desfăşurând şedinţele de licitaţie publică cu vânzare cu participanţi în înţelegere, controlând în acest mod preţul de începere a licitaţiilor şi, astfel, preţul mic de adjudecare în beneficiul inculpatului declarat adjudecatar. Pentru atingerea scopului urmărit, inculpaţii aveau nevoie să aibă de partea lor un executor judecătoresc, astfel membrii grupului infracţional putând acţiona fără limite şi riscuri.

S-a reţinut că inculpatul F. a stabilit legătura cu inculpata A. în perioada 2013 - 2014, însă în anul 2014 membrii grupului infracţional organizat au fost sprijiniţi de aceasta să adjudece imobile la preţuri avantajoase.

Prima instanţă a precizat, cu titlu preliminar, că a constatat anterior faptul că licitaţiile imobilelor debitorilor B. şi E. au fost trucate de către inculpaţii F. şi G., fiind constatate, deopotrivă, actele de instigare ale acestora şi ale inculpatului H. la infracţiunea de abuz în serviciu săvârşită de executorul judecătoresc cu ocazia desfăşurării acestor licitaţii. De asemenea, prima instanţă a reamintit că a constatat trucarea licitaţiei imobilului debitorilor C. şi D. de către inculpaţii F. şi I., alături reţinerea actelor de instigare ale acestor inculpaţi la infracţiunea de abuz în serviciu săvârşită de acelaşi executor judecătoresc cu ocazia desfăşurării acestei licitaţii.

Curtea a arătat că, potrivit rechizitoriului, membrii grupului infracţional organizat sunt F., G., H., I., iar modalitatea alternativă de comitere a acestei infracţiuni reţinută în sarcina lor constă în constituirea acestui grup infracţional organizat. S-a notat că în sarcina inculpatei A. nu a fost reţinută participarea ca membru constituent al grupului şi nici aderarea la grup, ci sprijinirea grupului infracţional organizat. S-a precizat că, condiţia numărului minim de trei persoane se raportează exclusiv la membrii grupului, nefiind luate în calcul persoanele care sprijină acest grup fără a fi membri ai grupului.

Din actele dosarului, prima instanţă a identificat legături, asocieri şi înţelegeri frauduloase constante, pe de o parte, între A. şi F. şi, pe de altă parte, între F. şi G., şi de asemenea între F. şi H.. A mai fost relevată, în plus, o relaţie de prietenie între inculpatul H. şi inculpatul I., pe fondul căreia acesta din urmă îi facilitează inculpatului H. procurarea imobilului debitorului UUUU., printr-o licitaţie trucată alături de F..

Cu toate acestea, Curtea a constatat că, în afara licitaţiei imobilului debitorilor UUUU., nu există indicii privind vreo altă licitaţie la care să fi participat în calitate de licitatori doar F. şi I. (sau doar I. şi vreunul dintre inculpaţi), după cum s-a arătat că nu există probe privind legături sau comunicări între I. şi A. sau I. şi G..

Deşi potrivit rechizitoriului, la licitaţia imobilului SSSS. ar fi urmat să participe în înţelegere inculpaţii F. şi I., prima instanţă nu a identificat probe care să susţină această presupunere. În acest sens, s-a reţinut că inculpatul I. nu a recunoscut decât o relaţie de prietenie cu H., rezultând de asemenea o legătură de încredere cu F.. Astfel, s-a susţinut că participarea lui I. la o înţelegere frauduloasă cu F., în interesul procurării ulterior a unui folos lui H. nu este suficientă pentru a concluziona că I. acţiona în virtutea unui scop general asumat de a comite infracţiuni de acest fel pe o anumită perioadă de timp, alături de ceilalţi inculpaţi şi nici a unui rol consacrat în cadrul unui grup infracţional. S-a mai susţinut că, acuzarea a extras în privinţa acestuia inculpat concluzii generale dintr-un singur aspect particular, susţinând că "rolul inculpatului I. era acela de a participa la licitaţii ca executant, ca mână moartă". Or, în lipsa unor alte comunicări sau legături cu ceilalţi inculpaţi pe aceste teme, prima instanţă a subliniate că nu poate deduce dintr-un act singular o astfel de postură a inculpatului I..

În consecinţă, s-a arătat că în cauză nu există suficiente date pentru a se aprecia că I. a participat la constituirea unui grup infracţional, că şi-a asumat un rol bine determinat pentru o perioadă de timp şi pentru comiterea a mai multor infracţiuni, că era într-o coeziune de grup cu ceilalţi inculpaţi în vederea comiterii pe viitor a mai multor astfel de infracţiuni sau că a acţionat ca membru al unui asemenea grup. Simpla relaţie de prietenie cu inculpaţii H. şi F., precum şi participarea la o singură licitaţie trucată, nu constituie probe suficiente pentru a reţine, cu certitudine, o astfel de concluzie. Aşadar, Curtea a susţinut că se impune achitarea inculpatului I. pentru comiterea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În privinţa relaţiilor dintre F., H. şi G., prima instanţă a constatat că există probe privind participarea acestora împreună la comiterea a cel puţin două infracţiuni având ca efect deturnarea unor licitaţii publice, în legătură cu licitaţiile imobilelor aparţinând părţilor civile E. şi B.. Astfel, s-a arătat că la licitaţia imobilului debitoarei E. inculpatul H. a participat în înţelegere frauduloasă prin inculpatul-procurator F., iar la licitaţia imobilului debitorului B., deşi nu a participat la licitaţie prin procurator sau direct, şi-a dat acordul şi sprijinul în vederea achiziţionării, prin metoda "mâinii moarte", a imobilului în interesul său şi al inculpatului F., comiţând infracţiunea de instigare la abuz în serviciu. În plus, s-a reţinut că inculpatul F. a mai participat şi la deturnarea licitaţiei imobilului familiei UUUU., în cele din urmă profitând inculpatul H., care a dobândit imobilul (fără ca în acest din urmă caz inculpatul H. să fi participat la licitaţie şi fără a se fi dovedit o implicare/instigare a sa în abuzul în serviciu comis de executorul judecătoresc în acest caz).

A reamintit prima instanţă că, atunci când a analizat trucarea licitaţiilor imobilelor debitorilor WWW., VVV. şi UUUU., s-a constatat că au existat asocieri infracţionale stabile pe o perioadă de timp între inculpaţii F. şi G. (grefate pe o relaţie de încredere şi de mandant-mandatar) şi între F. şi H. (grefate pe o relaţie de prietenie, încredere şi colaborare în domeniul afacerilor, şi pe o relaţie mandant-mandatar). Chiar dacă la dosar nu există dovada unor comunicări sau contacte între inculpaţii H. şi G. (elementul de legătură fiind inculpatul F.), aceştia recunoscând doar că se cunosc, prima instanţă a apreciat, raportat la modalitatea de comitere a infracţiunilor de deturnare a licitaţiilor şi de instigare la abuz în serviciu în cazul licitaţiilor imobilelor debitorilor WWW.

şi VVV., că este exclus ca cei doi să nu fi cunoscut şi acceptat reciproc rolul celuilalt în schema infracţională la care participau. S-a arătat în acest sens, că relaţiile foarte apropiate dintre F. şi G., respectiv dintre F. şi H. exclud faptul ca F. să nu îi fi ţinut la curent pe G. şi H. cu privire la contribuţia şi rolul lui fiecăruia în aceste înţelegeri. S-a considerat că participarea tuturor celor trei inculpaţi în calitate de instigatori la infracţiunea de abuz în serviciu săvârşită de executorul judecătoresc în cazul ambelor licitaţii (VVV.

şi WWW.), fiecare cu acelaşi rol şi contribuţie, cu acelaşi modus operandi, implică o coeziune la nivel subiectiv inclusiv între inculpaţii G. şi H., chiar dacă nu există probe directe privind relaţionările celor doi. A mai fost arătat că, apartenenţa la un grup infracţional nu exclude ca doi membri nici să nu se cunoască sau să nu relaţioneze direct, în cazul în care aparţin unor paliere/roluri diferite şi intervin în etape diferite ale activităţii infracţionale, elementul de legătură între aceştia putând fi liderul grupului sau un alt membru.

Ceea ce este definitoriu pentru existenţa unei coeziuni interne, subiective este ca fiecare membru al grupului să aibă cunoştinţă şi să accepte existenţa mai multor membri şi rolurile diferite ale fiecărui membru şi să fie angajaţi la nivel subiectiv şi obiectiv către un scop comun, chiar dacă nu ajung să relaţioneze în mod direct cu fiecare din membri. Astfel, s-a constatat că în speţă, relaţiile apropiate ale celor doi inculpaţi (H. şi G.) cu liderul grupului (F.) care era şi element de legătură, precum şi participarea împreună a tuturor celor trei inculpaţi la trucarea a două licitaţii, creează în mod necesar convingerea că fiecare din cei trei inculpaţi avea cunoştinţă de rolul şi contribuţia fiecăruia din ceilalţi inculpaţi la comiterea infracţiunilor.

S-a concluzionat de către Curte, în sensul că a existat o coeziune la nivelul întregului grup, iar nu doar la nivelul unor cupluri de câte doi inculpaţi.

A mai reţinut instanţa de fond că numărul de licitaţii la care inculpaţii G. şi F. au adjudecat împreună imobile în condiţiile participării a doar două persoane (licitaţiile IIIII., SSSSS., FFFF., VVV., WWW.) şi licitaţiile la care inculpatul F. a acţionat fraudulos în interesul final al inculpatului X (licitaţiile WWW., VVV., UUUU.) creează, de asemenea, convingerea că aceştia nu acţionaseră doar în baza unei asocieri conjuncturale, ci erau subiecţii unei rezoluţii generale de a colabora la trucarea unor licitaţii, pe o perioadă de timp nedefinită, atunci când condiţiile concrete permiteau astfel de manopere.

Aşadar, s-a constatat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile existenţei a minim trei membri, a asumării unui scop general de a comite infracţiuni pentru o perioadă de timp precum şi condiţia unei coeziuni interne, subiective în sensul coordonării acţiunilor şi rolurilor către acelaşi scop.

S-a apreciat că, în mod corect, acuzarea a identificat existenţa unui modus operandi al inculpaţilor, respectiv coordonarea unor acţiuni în care fiecare inculpat avea un rol definit, după cum urmează: identificarea unui imobil aflat la un termen de licitaţie care permitea, în condiţiile participării a minim două persoane, coborârea preţului de adjudecare sub preţul de pornire de la acel termen, asigurarea că la acel termen se vor prezenta doar cei doi inculpaţi aflaţi în înţelegere, achitarea împreună a garanţiilor de participare (care putea avea rolul ca cel care dorea să adjudece să se asigure că poate într-adevăr miza pe ajutorul "mâinii moarte", şi că nu se înscrie în licitaţie fără o asemenea asigurare), simularea unei licitări, beneficierea de sprijinul executorului judecătoresc, adjudecarea imobilului (de cele mai multe ori în patrimoniul final al inculpatului H.), apoi eventual renovarea imobilului şi valorificarea lui.

S-a arătat că, rolul inculpatului H. era acela de finanţator al achiziţionării acestor imobile, inculpatul fiind de cele mai multe ori beneficiarul final. Astfel, în cazul fiecărei din cele trei licitaţii trucate, inculpatul H. a fost cel în interesul căruia imobilul a fost achiziţionat, dovadă a calităţii de finanţator şi de beneficiar final al licitaţiilor fiind numărul mare de imobile achiziţionate de F. pentru H., precum şi numărul mare de imobile cumpărate/adjudecate/vândute de inculpatul H., vol. 14 dup filele x într-o perioadă relativ scurtă de timp).

Rolul inculpatului F. era cel de lider al grupului infracţional organizat, cel care coordona activitatea infracţională având o bogată experienţă în domeniul unor astfel de licitaţii (aspect confirmat atât de martorii executori judecătoreşti, de numeroasele procese-verbale cu rezultat de licitaţie în care este menţionat, cât şi de martorii licitatori identificaţi ca participanţi constanţi la licitaţii) şi asigura legătura cu executorul judecătoresc de a cărui încredere beneficia, decizând asupra oportunităţii de a participa la o anumită licitaţie. Inculpatul era şi elementul de legătură între "mâna moartă" folosită şi finanţatorul investiţiei.

Rolul inculpatului G. (aşa cum rezultă din comportamentul său în cele două licitaţii WWW. şi VVV.) era acela de a asigura în mod formal condiţia participării a minim două persoane la licitaţie prin licitarea sa ca "mână moartă", aşadar fără o intenţie reală de a adjudeca. Aşa cum susţine rechizitoriul, nu este exclus ca F. şi G. să se fi sprijinit în baza unei promisiuni reciproce de a se comporta la nevoie ca "mână moartă" unul pentru altul (în cazul debitorului FFFF., cel care a adjudecat imobilul a fost G. iar co-licitator a fost F.).

După cum s-a arătat anterior, inculpata A. a avut cunoştinţă în fiecare din licitaţiile VVV., WWW., UUUU. de înţelegerile frauduloase ale licitatorilor la care s-a raliat, tolerând şi facilitând desfăşurarea licitaţiilor în astfel de condiţii (deşi avea obligaţia sesizării organelor judiciare cu privire la existenţa unor astfel de înţelegeri) în scopul asigurării unui folos grupului infracţional. Tiparul consacrat după care inculpatul F. (persoana de încredere şi legătură în virtutea şi în folosul căreia inculpata tolera aceste înţelegeri) acţiona, folosirea constantă a lui G. în astfel de înţelegeri pentru acelaşi rol, cunoaşterea relaţiei de încredere dintre X şi F. ce decurgea din calitatea de procurator, denotă faptul că inculpata avea reprezentarea că sprijină o asociere/grupare infracţională în care anumite persoane acţionează cu roluri proprii dar către acelaşi scop, după un anumit tipar, şi pe o perioadă de timp iar nu o asociere conjuncturală.

În consecinţă, s-a apreciat justă acuzaţia din rechizitoriu potrivit căreia inculpata A. a sprijinit grupul infracţional organizat, fiind precizat, însă, că grupul infracţional sprijinit era format din trei persoane, iar sprijinirea grupului a avut loc până în luna decembrie 2014 (ultimul act material al infracţiunii de abuz în serviciu), neexistând date privind continuarea existenţei şi a activităţii grupului infracţional după această dată.

În concluzie, a fost reţinut de prima instanţă că faptele inculpaţilor F., H., G., care au constituit în anul 2014 un grup infracţional organizat în scopul săvârşirii infracţiunilor de deturnarea licitaţiilor publice în scopul denaturării preţului de adjudecare şi adjudecării imobilelor vândute la aceste licitaţii publice la preţuri mici (prin participarea unui membru al grupului în înţelegere, ca "mână moartă" pentru ca alt membru al grupului să adjudece imobilul la un preţ mic ca urmare a îndeplinirii condiţiei a doi participanţi, ce permitea executorului judecătoresc coborârea preţului de pornire şi implicit de adjudecare sub pragul preţului de pornire stabilit prin publicaţia de vânzare corespunzătoare termenului respectiv (al doilea/al treilea), precum şi fapta inculpatei A. care a sprijinit, în anul 2014, acest grup prin îndeplinirea defectuoasă, cu încălcarea legii, a atribuţiilor de serviciu privind executarea silită desfăşurând şedinţele de licitaţie publică şi efectuând vânzarea în condiţiile de mai sus, cunoscând înţelegerile dintre aceste persoane şi acceptându-le fără a sesiza organele judiciare, permiţând astfel procurarea unui folos membrilor grupului şi prejudicierea intereselor şi drepturilor debitorilor şi ale creditorilor, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de constituire/sprijinire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi alin. (3) C. pen.

VI. Prescripţia infracţiunilor de deturnare a licitaţiilor, a infracţiunilor de constituire/sprijinire a unui grup infracţional organizat, a infracţiunii continuate de abuz în serviciu (3 acte materiale - licitaţiile VVV., WWW., UUUU.) şi a infracţiunilor de instigare la abuz în serviciu.

Analizând incidenţa în cauză a prescripţiei răspunderii penale, prima instanţă a constatat că, în privinţa tuturor infracţiunilor din prezenta cauză pentru care s-a reţinut vinovăţia inculpaţilor, s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale. În condiţiile în care a fost solicitată pentru toate aceste infracţiuni continuarea procesului penal, Curtea a precizat că se impune o soluţie de încetare a procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Astfel, s-a arătat că în privinţa infracţiunii continuate de abuz în serviciu reţinută în sarcina inculpatei A. (3 acte materiale: persoane vătămate B., E., C. şi D.), momentul epuizării este data de 05.12.2014 (data desfăşurării licitaţiei X), termenul de 8 ani de prescripţie a răspunderii penale începând să curgă de la această dată, conform art. 154 alin. (2) C. pen.. Tot de la această dată s-a susţinut că începe să curgă şi termenul de 8 ani al prescripţiei răspunderii penale în cazul infracţiunilor continuate de instigare la abuz în serviciu în cazul inculpaţilor F. (3 acte materiale), H. (2 acte materiale) şi G. (2 acte materiale) precum şi termenul de 5 ani al prescripţiei răspunderii penale în cazul infracţiunilor de deturnare a licitaţiilor pentru inculpaţii F. (infracţiune continuată cu 3 acte materiale), G. (infracţiune continuată cu 2 acte materiale), H. (o infracţiune simplă) şi în cazul infracţiunilor de constituire/sprijinire a unui grup infracţional organizat în cazul inculpaţilor A., F., H. şi G..

În privinţa inculpatului I., s-a reţinut că termenul de 8 ani de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunea de instigare la abuz în serviciu şi termenul de 5 ani al răspunderii penale pentru infracţiunea de deturnare a licitaţiilor, a început să curgă de la data de 11.07.2014, data la care a avut loc adjudecarea la licitaţie a imobilului persoanelor vătămate C. şi D..

De asemenea, în cazul inculpaţilor J., M., N., s-a reţinut că termenul de 8 ani de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunea de instigare la abuz în serviciu şi termenul de 5 ani al răspunderii penale pentru infracţiunea de deturnare a licitaţiilor a început să curgă de la data de 06.05.2014, data la care a avut loc adjudecarea la licitaţie a imobilului persoanelor vătămate Ştefan Ana şi K..

A constatat prima instanţă că actualul C. pen. prevedea la momentul intrării sale în vigoare şi la momentul comiterii faptelor, la art. 155 C. pen., instituţia întreruperii cursului prescripţiei prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză, cu consecinţa începerii unui nou termen de prescripţie.

Prin decizia nr. 297/2018, Curtea Constituţională a statuat că soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului de prescripţie a răspunderii penale prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză, din cuprinsul art. 155 alin. (1) C. pen. este neconstituţională.

În considerentele acestei decizii, instanţa de contencios constituţional a reţinut: "spre deosebire de reglementarea anterioară, care prevedea întreruperea cursului termenului de prescripţie doar ca efect al realizării unor acte procedurale ce se comunicau, potrivit legii, învinuitului sau inculpatului, dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. în vigoare prevăd întreruperea cursului termenului de prescripţie a răspunderii penale cu ocazia realizării oricărui act de procedură, indiferent de natura acestuia (...).

Prescripţia răspunderii penale este o instituţie de drept penal substanţial care are la bază trecerea timpului, dispoziţiile legale ce reglementează termenele de prescripţie a răspunderii penale şi modalitatea de aplicare a acestora au o importanţă considerabilă, atât pentru activitatea organelor judiciare ale statului, cât şi pentru persoanele care săvârşesc infracţiuni. Având în vedere aceste considerente, se impune a fi garantat caracterul previzibil al efectelor dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. asupra persoanei care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, inclusiv prin asigurarea posibilităţii acesteia de a cunoaşte aspectul intervenirii întreruperii cursului prescripţiei răspunderii penale şi al începerii cursului unui nou termen de prescripţie.

De altfel, data efectuării unui act de procedură ce produce efectul anterior menţionat este şi data de la care începe să curgă şi poate fi calculat noul termen de prescripţie. A accepta soluţia contrară înseamnă a crea, cu ocazia efectuării unor acte procedurale care nu sunt comunicate suspectului sau inculpatului şi care au ca efect întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale, pentru persoana în cauză o stare de incertitudine perpetuă, dată de imposibilitatea unei aprecieri rezonabile a intervalului de timp în care poate fi trasă la răspundere penală pentru faptele comise, incertitudine ce poate dura până la împlinirea termenului prescripţiei speciale, prevăzut la art. 155 alin. (4) din C. pen..

29. Or, conform jurisprudenţei Curţii Constituţionale, o dispoziţie legală trebuie să fie precisă, neechivocă şi să instituie norme clare, previzibile şi accesibile a căror aplicare să nu permită arbitrariul sau abuzul, iar norma juridică trebuie să reglementeze în mod unitar şi uniform şi să stabilească cerinţe minimale aplicabile tuturor destinatarilor săi. Prin raportare la jurisprudenţa mai sus analizată, Curtea constată că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. instituie o soluţie legislativă de natură a crea persoanei care are calitatea de suspect sau de inculpat o situaţie juridică incertă referitoare la condiţiile tragerii sale la răspundere penală pentru faptele săvârşite.

31. Pentru aceste motive, Curtea reţine că prevederile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt lipsite de previzibilitate şi, totodată, contrare principiului legalităţii incriminării, întrucât sintagma "oricărui act de procedură" din cuprinsul acestora are în vedere şi acte ce nu sunt comunicate suspectului sau inculpatului, nepermiţându-i acestuia să cunoască aspectul întreruperii cursului prescripţiei şi al începerii unui nou termen de prescripţie a răspunderii sale penale."

În ciuda acestei decizii, Parlamentul României nu a modificat dispoziţiilor art. 155 alin. (4) din C. pen., decât prin O.U.G. nr. 71/30.05.2022 prevăzând că, cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului.

A mai fost arătat că, prin decizia nr. 358 din 26 mai 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., Curtea Constituţională a statuat că dispoziţiile art. 155 alin. 1din C. pen. sunt neconstituţionale şi că, în absenţa intervenţiei active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituţie, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripţiei răspunderii penale, fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale. Curtea Constituţională a mai reţinut că, "norma prev. de art. 155 alin. (1) C. pen. sancţionată ca neconstituţională prin decizia nr. 297/2018 nu mai era aptă să funcţioneze fără o intervenţie ulterioară a legiuitorului, într-o manieră care să nu permită arbitrarul sau o aplicare diferenţiată de la caz la caz şi că această normă nu mai putea produce efecte juridice întreruptive decât după intervenţia legiuitorului în sensul indicat de Curtea Constituţională.

Curtea a sancţionat unica soluţie legislativă pe care dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. o reglementau. Pe de altă parte, Curtea observă că atât o parte a practicii judiciare, cât şi o parte a literaturii de specialitate, plecând de la conţinutul paragrafului 34 al deciziei anterior menţionate, au apreciat, prin analogie cu dispoziţiile din vechiul C. pen., că, în ceea ce priveşte cauza de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale constând în îndeplinirea unor acte de procedură în cauză, aceasta îşi produce efectele numai în cazul oricărui act de procedură care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului în desfăşurarea procesului penal.

Curtea subliniază că, deşi a sancţionat soluţia legislativă prevăzută de art. 155 alin. (1) din C. pen. deoarece aceasta prevedea că se poate întrerupe cursul prescripţiei prin efectuarea de acte procedurale care nu sunt cunoscute suspectului sau inculpatului, prin comunicare sau prin prezenţa acestuia la efectuarea lor, Curtea nu a impus ca toate actele care se comunică suspectului sau inculpatului sau toate actele care presupun participarea suspectului sau inculpatului să fie privite ca acte care sunt apte să întrerupă cursul prescripţiei răspunderii penale, stabilirea acestora intrând în competenţa legiuitorului, cu condiţia esenţială ca acestea să îndeplinească exigenţele menţionate de către instanţa de contencios constituţional (...).

Curtea constată că, în paragraful 34 al deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018, a evidenţiat reperele comportamentului constituţional pe care legiuitorul, iar nu organele judiciare, avea obligaţia să şi-l însuşească, acesta, în temeiul art. 147 din Constituţie, fiind obligat să intervină legislativ şi să stabilească clar şi previzibil cazurile de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale. (...) Dispoziţiile de drept penal care reglementează întreruperea termenului de prescripţie se interpretează ca excepţii atent definite şi, prin urmare, nu se pretează la interpretări extinse; aşadar, instanţele obişnuite nu pot, pe propria răspundere, să dezvolte legea prin analogie. Or, Curtea observă că, prin tăcerea legiuitorului, identificarea cazurilor de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale a rămas o operaţiune realizată de către organul judiciar, ajungându-se la o nouă situaţie lipsită de claritate şi previzibilitate, situaţie ce a determinat inclusiv aplicarea diferită la situaţii similare a dispoziţiilor criticate. Astfel, lipsa de intervenţie a legiuitorului a determinat în sarcina organului judiciar necesitatea de a se substitui acestuia prin conturarea cadrului normativ aplicabil în situaţia întreruperii cursului prescripţiei răspunderii penale şi, implicit, aplicarea legii penale prin analogie.

Deşi Curtea Constituţională a făcut trimitere la vechea reglementare, evidenţiind reperele unui comportament constituţional pe care legiuitorul avea obligaţia să şi-l însuşească, aplicând cele statuate de Curte, acest fapt nu poate fi interpretat ca o permisiune acordată de către instanţa de contencios constituţional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale.

A concluzionat prima instanţă că, în interpretarea Curţii Constituţionale, care a stat la baza deciziei de mai sus, în perioada 26.04.2018-30.05.2022 nu a existat cazul de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale prev. de art. 155 alin. (1) C. pen. nici în interpretarea întreruperii prin orice act, nici în interpretarea întreruperii prin actele care se comunică.

Acest fond legislativ din intervalul temporal menţionat care nu prevedea vreo cauză de întrerupere a cursului prescripţie constituie o lege penală mai favorabilă în sensul art. 5 C. pen., aşa cum s-a stabilit prin decizia nr. 67/25.10.2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit căreia normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 5 din C. pen.

Aplicând acest fond legislativ drept lege penală mai favorabilă, instanţa de fond a reţinut că, în lipsa existenţei vreunui caz de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale, nu se poate raporta decât la termenul general de prescripţie.

Prin urmare, s-a constatat că termenele generale de prescripţie pentru toate infracţiunile în privinţa cărora s-a reţinut vinovăţia inculpaţilor sunt împlinite.

VII. Faţă de solicitarea inculpaţilor de a se continua judecata cu privire la toate infracţiunile deduse judecăţii Curtea a dispus, pentru argumentele arătate anterior în cazul fiecărei infracţiuni în parte, achitarea inculpatului I. sub aspectul infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat (întrucât nu există probe că inculpatul ar fi săvârşit această infracţiune), achitarea inculpatei A. sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu în dauna persoanelor vătămate K. şi L. (întrucât fapta nu a fost comisă cu forma de vinovăţie prevăzută de lege), sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu în dauna persoanelor vătămate O. şi P. şi sub aspectul infracţiunii de fals intelectual (întrucât fapta nu a fost săvârşită cu forma de vinovăţie prevăzută de lege.)

VIII. Latura civilă.

Ca urmare a achitării inculpatei A. sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu în dauna persoanelor vătămate K. şi L. (întrucât fapta nu a fost comisă cu forma de vinovăţie prevăzută de lege) şi sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu în dauna persoanelor vătămate O. şi P., instanţa de fond a respins, ca nefondate, acţiunile civile formulate de aceste persoane vătămate în raport cu inculpata A..

În ce priveşte acţiunile civile aferente actelor materiale de abuz în serviciu/instigare la abuz în serviciu pentru care s-a constatat vinovăţia inculpaţilor şi pentru care s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, potrivit art. 25 alin. (5) C. proc. pen., instanţa de fond a soluţionat latura civilă.

În acest sens, s-a reţinut că persoana vătămată B. s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000 euro împotriva inculpatului G., cu suma de 300.000 euro împotriva inculpatului F., cu suma de 50.000 euro împotriva inculpatului H., cu suma de 350.000 euro împotriva inculpatei A. la cursul BNR din ziua plăţii, reprezentând daune morale pentru prejudiciul suferit prin faptele inculpaţilor. În cadrul audierii din 23.09.2021, partea civilă a precizat că daunele morale sunt datorate pentru zbucium, multe procese, stres, bani pentru litigii, expertize. Ulterior, în precizările de la fila x, partea civilă a arătat pretenţiile vizează şi latura materială: onorarii avocat, taxe timbre. A solicitat cheltuieli de judecată conform chitanţelor depuse .

Curtea a constatat că, deşi anularea actului de adjudecare emis pe numele inculpatului F. nu a afectat consumarea infracţiunii de deturnare a licitaţiei şi a infracţiunii de abuz în serviciu (persoana vătămată suferind un prejudiciu la momentul adjudecării imobilului în condiţiile menţionate, întrucât potrivit art. 857 alin. (1) C. proc. civ. prin adjudecarea imobilului adjudecatarul devine proprietar), a determinat, totuşi, repararea prejudiciului material prin reintrarea imobilului în patrimoniul persoanei vătămate (în felul acesta eventuala diferenţă de preţ de care partea civilă ar fi fost privat dacă se vindea imobilul în condiţii de legalitate nu mai constituie un prejudiciu actual).

În ce priveşte onorariile de avocat şi taxele de timbru aferente acţiunilor civile formulate de partea civilă la instanţele civile (cu privire la care partea civilă nu a produs dovezi), instanţa de fond a constatat că asupra acestora au dispus deja instanţele civile, în măsura în care acţiunile au fost admise. În plus, s-a arătat că acţiunea civilă care a dus la anularea actului de adjudecare nu a fost admisă pentru vreo conduită care să fi făcut obiectul acţiunilor penale exercitate împotriva inculpaţilor, ci pentru alt motiv de nulitate, astfel încât eventualele cheltuieli făcute cu ocazia acelei cauze civile nu decurg din faptele ilicite cu care instanţa este investită.

A fost apreciat, însă, fondat capătul de cerere al acţiunii civile referitor la daunele morale. Astfel, s-a constatat că partea civilă s-a aflat în perioada dintre adjudecarea imobilului (05.09.2014) şi anularea acestei adjudecări (01.04.2015) în situaţia de fi privat de dreptul de proprietate asupra imobilului în schimbul unei sume (la care imobilul a fost adjudecat), care se situa nu doar departe de preţul de evaluare, ci departe chiar de preţul la care astfel de imobile sunt adjudecate în mod obişnuit la licitaţie. Această împrejurare a determinat pe partea civilă să se angajeze într-o serie de litigii civile (contestaţii la executare), aceasta având suspiciuni legate de legalitatea procesului de licitare. Judecătorul fondului a considerat sunt veridice susţinerile părţii civile potrivit cărora în toată această perioadă, a fost supusă stresului, zbuciumului pentru a obţine reîntoarcerea imobilului în patrimoniului său (în vederea realizării unei licitaţii la un preţ legal şi just) prin acţiuni judiciare, având în vedere multitudinea eforturilor judiciare ale părţii civile în sensul anulării adjudecării (cu privire la care avea indicii şi suspiciuni de fraudă) ce se regăsesc în anexa IV (7 volume) de la dosarul de urmărire penală. Stresul legat de faptul că pentru imobilul său s-a primit un preţ nelegal şi neserios, precum şi mobilizarea părţii civile la un efort financiar şi psihic pentru a obţine repararea acestei erori, constituie în opinia primei instanţe un prejudiciu moral, care necesită a fi reparat patrimonial conform art. 1357 C. civ.

S-a arătat că partea civilă a recăpătat posesia imobilului abia în anul 2017, deşi pierderea posesiei/proprietăţii s-a consumat într-o procedură de executare silită în care un astfel de deznodământ este inerent (indiferent de preţul mai mare sau mic la care imobilul urma fi vândut; nu caracterul nelegal al preţului adjudecării a determinat pierderea posesiei imobilului ci calitatea de debitor executat silit a părţii civile, care nu e imputabilă inculpaţilor) instanţa de fond a constatat că partea civilă a fost lipsită în toată această perioadă de folosinţa imobilului şi s-a aflat într-o stare de teamă şi incertitudine privind reluarea procesului de licitare într-un mod corect (cu şansa obţinerii unui preţ care să fie mai aproape de valoarea reală a imobilului).

Prima instanţă a considerat, însă, că sumele solicitate de partea civilă cu titlu de daune morale sunt disproporţionate în raport cu prejudicial moral constatat. Statuând în echitate şi având ca reper principiile stabilite de doctrină şi jurisprudenţă (potrivit cărora daunele morale să nu constituie o îmbogăţire fără justă cauză pentru creditor, dar să aibă un caracter rezonabil şi să aibă în acelaşi timp efectul unei compensări patrimoniale pentru suferinţa imposibil de cuantificat a celui prejudiciat), judecătorul fondului a apreciat că suma de 10.000 euro satisface aceste deziderate şi constituie o reparaţie patrimonială echitabilă.

În consecinţă, în baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen.., art. 19, art. 20, art. 21 C. proc. pen.. şi art. 1349, art. 1357, art. 1371 alin. (1), art. 1385, art. 1386 C. civ., s-a dispus obligarea inculpaţilor A., F., H., G., în solidar, la plata către partea civilă B. a sumei de 10.000 euro (la cursul BNR din ziua plăţii), cu titlu de daune morale.

În cuprinsul sentinţei penale atacate s-a mei reţinut că, deşi iniţial a solicitat anularea licitaţiei cu consecinţa restituirii imobilului în posesia şi proprietatea sa, ulterior persoana vătămată E. s-a constituit parte civilă cu suma de 100.000 euro, daune materiale şi morale, respectiv contravaloarea apartamentului de care a fost deposedată în mod nelegal, cuantumul cheltuielilor aferente litigiilor în vederea recuperării imobilului şi daunele morale pricinuite .

În primul rând, de vreme ce partea civilă şi-a modificat acţiunea civilă şi nu şi-a menţinut cererea de constatare a nulităţii licitaţiei şi de restituire a imobilului, solicitând doar repararea prejudiciului material şi moral în temeiul răspunderii civile delictuale, prima instanţă a constatat că nu poate dispunea despăgubirea părţii civile cu echivalentul întregului imobil de care a fost deposedată în urma licitaţiei. Optând pentru menţinerea actelor de executare şi pentru despăgubirea sa în temeiul răspunderii civile delictuale, instanţa de fond a precizat că nu poate ignora faptul că preţul primit de partea civilă în urma adjudecării serveşte la stingerea totală/parţială a creanţei urmărite silit, astfel încât ar echivala cu o dublă reparaţie despăgubirea cu întreaga valoare a imobilului, concomitent cu menţinerea actelor de executare silită. Curtea a mai reţinut că, repararea prejudiciului material prin restituirea lucrului are loc atunci când parte civilă solicită acest lucru în mod expres (conform art. 25 alin. (2) C. proc. pen.). De asemenea, restabilirea situaţiei anterioare comiterii infracţiunii are loc atunci când partea civilă solicită acest lucru sau când nu există constituire de parte civilă, fiind inadmisibilă menţinerea unei situaţii prejudiciabile pentru victimă, respectiv a unei situaţii favorabile infractorului, doar prin faptul că victima nu s-a constituit parte civilă. Însă, dacă persoana vătămată s-a constituit parte civilă şi solicită repararea prejudiciului în temeiul răspunderii civile delictuale, prin acordarea de despăgubiri iar nu prin restituirea lucrului sau prin restabilirea situaţiei anterioare comiterii infracţiunii, instanţa este obligată să respecte această manifestare de voinţă în temeiul principiului disponibilităţii şi să nu dispună din oficiu restituirea lucrului/restabilirea situaţiei anterioare concomitent cu acordarea de despăgubiri, întrucât o astfel de dispoziţie ar echivala cu o dublă reparaţie a prejudiciului. S-a precizat că această interpretare rezultă şi din dispoziţiile art. 1386 alin. (1) C. civ., potrivit cărora repararea prejudiciului se face în natură, prin restabilirea situaţiei anterioare, iar dacă victima nu este interesată de reparaţia în natură, prin plata unei despăgubiri stabilite prin hotărâre judecătorească.

Similar celor reţinute prin rechizitoriu, judecătorul primei instanţe a apreciat că în urma faptelor săvârşite de inculpaţi, partea civilă E. a fost prejudiciată cu suma de 43.271 RON, reprezentând diferenţa de preţ dintre preţul de pornire din publicaţia de vânzare de la termenul vânzării - 140.271 RON reprezentând 75% din preţul de evaluare a imobilului aparţinând debitoarei E. şi preţul de adjudecare - 97.000 RON. În condiţiile în care la licitaţie a participat, în fapt, o singură persoană/voinţă cu intenţie reală de a licita, adjudecarea imobilului trebuia, în mod obligatoriu, să se facă la preţul de pornire de la acel termen, acesta fiind preţul pe care F. ar fi trebuit să îl plătească, iar partea civilă să îl primească. În consecinţă, s-a arătat că folosul procurat inculpatului şi prejudiciul suferit de partea civilă constă în această diferenţa dintre preţul de pornire din publicaţia de vânzare de la termenul vânzării şi preţul de adjudecare, respectiv 43.271 RON.

S-a menţionat că nu prezintă relevanţă pentru vinovăţia inculpaţilor şi pentru existenţa prejudiciului faptul că, prin sentinţa civilă nr. 6134/05.05.2015 a Judecătoriei Iaşi în dosarul nr. x/2014, a fost respinsă contestaţia la executare (îndreptată împotriva actelor de executare) formulată de partea civilă, întrucât prin această sentinţă au fost analizate şi respinse alte motive de nelegalitate decât cele din prezenta cauză, respectiv nerealizarea publicităţii procedurii de licitare, lipsa de la licitaţie a debitorului, participarea la licitaţie a doar două persoane.

A mai fost arătat că nu pot fi avute în vedere drept daune materiale cheltuielile efectuate de partea civilă în litigiile la instanţele civile, întrucât acestea au vizat alte motive de nelegalitate decât cele care rezultă din conduita inculpaţilor, care face obiectul acţiunii penale, instanţele civile dispunând în acele cauze cu privire la cheltuielile de judecată făcute de părţi în funcţie de caracterul întemeiat sau neîntemeiat al acţiunii civile formulate.

În ceea ce priveşte daunele morale, s-a apreciat că vătămarea dreptului/interesului legitim al părţii civile de a avea parte de o licitaţie desfăşurată în condiţii de reală concurenţă s-a reflectat nu doar în plan material dar şi în plan moral. Astfel, deşi partea civilă nu a propus probe în acest sens, instanţa a apreciat că nu este disproporţionat şi nerezonabil a concluziona din situaţia obiectivă a părţii civile prezumţia simplă a existenţei unei stări de stres, frustrare şi îngrijorare privind prejudicierea sa în cadrul unei licitaţii trucate, a unei stări de temere cu privire la faptul că această pierdere ar putea fi ireversibilă şi că, deşi a trecut printr-o procedura de executare silită, pierzând imobilul, totuşi nu a reuşit decât în mică măsură să stingă datoria pentru care a fost urmărită. S-a constatat că partea civilă E. a depus multiple eforturi materiale şi psihice concretizate în demersuri judiciare pentru a obţine nulitatea licitaţiei, starea de stres, frustrare şi îngrijorare constituind un prejudiciu moral, care necesită a fi reparat patrimonial conform art. 1357 C. civ.

Statuând în echitate şi având ca reper principiile stabilite de doctrină şi jurisprudenţă, judecătorul primei instanţe a apreciat că suma de 10.000 euro satisface aceste deziderate şi constituie o reparaţie patrimonială echitabilă, sumele solicitate de partea civilă fiind exagerat de mari şi disproporţionate în raport cu prejudicial moral constatat.

În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor legale anterior menţionate, au fost obligaţi inculpaţii A., F., H., G., în solidar, la plata către partea civilă E. şi a sumei de 10.000 euro cu titlu de daune morale.

În ceea ce îi priveşte pe D. şi C., s-a reţinut că aceştia s-au constituit părţi civile împotriva inculpaţilor A., F. şi I. cu suma de 456.247,5 RON (diferenţă între preţul de pornire din publicaţia de vânzare de la termenul vânzării şi preţul de adjudecare) şi cu suma de 100.000 euro, daune morale pentru umilinţele şi suferinţele provocate de evacuarea din imobilul în care au locuit cu familia .

Prima instanţă, cu referire la argumentele menţionate anterior, a apreciat că în urma faptelor comise de inculpaţi, pârţile civile au fost prejudiciate cu suma de 456.247,5 RON, reprezentând diferenţa de preţ dintre preţul de pornire din publicaţia de vânzare de la termenul vânzării - 140.271 RON, şi preţul de adjudecare - 97.000 RON. În condiţiile în care la licitaţie a participat în fapt o singură persoană/voinţă cu intenţie reală de a licita, adjudecarea imobilului trebuia în mod obligatoriu să se facă la preţul de pornire de la acel termen, acesta fiind preţul pe care I. ar fi trebuit să îl plătească iar părţile civile să îl primească. În consecinţă folosul procurat inculpatului şi prejudiciul suferit de părţile civile constă în această diferenţa de preţ dintre preţul de pornire din publicaţia de vânzare de la termenul vânzării şi preţul de adjudecare, respectiv 456.247,5lei.

În consecinţă, prima instanţă a admis acţiunea civilă vizând daunele materiale şi a dispus obligarea în solidar a inculpaţilor A., F. şi I. la plata sumei de 456.247,5 RON.

În ce priveşte daunele morale, Curtea a apreciat că vătămarea dreptului/interesului legitim al părţilor civile de a avea parte de o licitaţie desfăşurată în condiţii de reală concurenţă s-a reflectat nu doar în plan material dar şi în plan moral. Astfel, deşi părţile civile nu au propus probe în acest sens, instanţa a considerat că nu este disproporţionat şi nerezonabil a se prezuma, pe baza situaţiei obiective a acestora, existenţa unei stări de stres, frustrare şi îngrijorare cu privire la prejudicierea soţilor UUUU. în cadrul unei licitaţii trucate, teama cu privire la faptul că această pierdere ar putea fi ireversibilă şi că procedura de executare silită va duce doar în mică măsură la stingerea datoriei pentru care au fost urmărite. S-a arătat că părţile civile C. şi D. au efectuat demersuri judiciare pentru a diminua efectele trucării licitaţiei (dosare nr. x/2014, nr. y/2014, nr. z/2014, w/2014, nr. t/2014, nr. s/2014, nr. q/2014.), starea de stres, frustrare şi îngrijorare constituind un prejudiciu moral care, în opinia primei instanţe, necesită a fi reparat patrimonial conform art. 1357 C. civ.

Statuând în echitate şi având ca reper principiile stabilite de doctrină şi jurisprudenţă, s-a apreciat că suma de 10.000 euro pentru fiecare din cele două părţi civile satisface aceste deziderate şi constituie o reparaţie patrimonială echitabilă, sumele solicitate de părţile civile fiind exagerat de mari şi disproporţionate în raport cu prejudicial moral constatat.

În ceea ce îi priveşte pe soţii K. şi L., Curtea de Apel Iaşi a reţinut că aceştia s-au constituit părţi civile împotriva inculpaţilor A., M., N., J., a numitului R. (soţul inculpatei adjudecatare J.), precum şi împotriva BEJA Q. şi A. (ca partea responsabilă civilmente) cu suma de 110.400 euro (chirii neîncasate pe perioada lipsirii de folosinţă, respectiv 12.09.2014-30.05.2020, 69 luni), cu suma de 10162 RON, reprezentând cheltuieli de evacuare care au fost puse în sarcina lor în dosarul de evacuare x/2014 şi care au şi fost achitate. S-a mai notat că aceştia au solicitat, totodată, anularea actului adjudecare, repunerea în situaţia anterioară.

Ulterior, prin cererea din 28.04.2022 părţile civile au precizat că solicită repunerea în situaţia anterioară, obligarea inculpaţilor la suma de 10 euro/mp/lună/135,63 mp pentru perioada 12.09.2014 până la punerea în situaţia anterioară, pentru lipsa de folosinţă a spaţiului, aceasta fiind chiria pe care ar fi putut să o încaseze. Au solicitat suma de 10162 RON, cu titlu de cheltuieli de evacuare, precum şi daune morale de 90.000 euro de la A., de 130.000 euro de la N., de 120.000 euro de la J. şi de 110.000 euro de la M..

Faţă de soluţia de achitare a inculpatei A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu (raportat la existenţa unor dubii privind cunoaşterea de către aceasta a înţelegerii dintre licitatori), prima instanţă a respins acţiunea civilă formulată în raport cu această inculpată.

Raportat la solicitarea expresă a părţilor civile de restabilire a situaţiei anterioare şi de restituire a imobilului, având în vedere dispoziţiile art. 25 alin. (2), (3) C. proc. pen. (care impun o astfel de măsură din partea instanţei atunci când partea civilă a solicitat-o), având în vedere caracterul fraudulos al înţelegerii dintre inculpaţii J., M., N., care a generat întocmirea unui înscris oficial (procesul-verbal cu rezultat al licitaţiei din 06.05.2014, vol. anexa V fila x dup.) care conţine menţiuni nereale (privind existenţa a doi participanţi la licitaţie şi existenţa unui proces real de licitare), având în vedere dispoziţiile art. 1236 şi art. 1238 C. civ. (potrivit cărora actul juridic fondat pe o cauză ilicită, adică contrară legii, este lovit de nulitate absolută în baza principiului fraus omnia corrumpit), având în vedere principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului principal, prima instanţă a constatat nulitatea absolută a procesului-verbal cu rezultat al licitaţiei din 06.05.2014 întocmit de BEJA Q. şi A. şi a actului de adjudecare nr. 157/23.05.2014 emis de BEJA Q. şi A. pe numele inculpatei J. şi a dispus obligarea inculpatei J. şi a persoanei interesate R. la restituirea, în deplină proprietate şi liniştită posesie, către debitorii părţi civile K. şi L. a imobilului spaţiu comercial în suprafaţă utilă de 133.11 mp plus 2.52 mp vitrină împreună cu cota indiviză de teren în folosinţa, imobil situat în Iaşi, str. x, 24, ap.sp.com. nr. 3, judeţul Iaşi, imobil înscris în Cartea funciară x, număr cadastral xp/sp/com.

În ceea ce priveşte solicitarea acestor părţi civile de obligare a inculpaţilor la echivalentul lipsei de folosinţă (eventuale chirii ce ar fi putut fi percepute) a imobilului pe toată perioadă cât a fost lipsit de folosinţă şi la cheltuielile suportate cu evacuarea sa, instanţa de fond a susţinut că, pe acţiunea penală pot fi grefate doar acţiunile civile care constituie consecinţe directe şi specifice ale faptelor ce fac obiectul acţiunii penale. Or, deposedarea părţilor civile de dreptul de proprietate nu a constituit obiectul acţiunii penale, ci deturnarea preţului la care imobilul ar fi putut fi vândut.

S-a arătat că pierderea posesiei şi a dreptului de proprietate reprezintă o chestiune inerentă unei executări silite, care ar fi avut loc şi atunci când procedura de licitare s-ar fi desfăşurat în mod legal. Aşadar, s-a reţinut că lipsa de folosinţă şi evacuarea nu reprezintă consecinţe directe ale conduitei inculpaţilor, descrise în acţiunea penală, ci ale calităţii de debitori executaţi silit a părţilor civile. Faptele inculpaţilor au afectat doar preţul la care imobilul a fost adjudecat, însă ele nu au putut per se să conducă la pierderea dreptului de proprietate şi a posesiei.

Faptul că inculpata J. a intrat în posesia şi proprietatea imobilului deturnând preţul de adjudecare nu înseamnă că pierderea proprietăţii/posesiei este consecinţa acelor acţiuni ale inculpaţilor, care sunt descrise în actul de acuzare. Împrejurarea că părţile civile au posibilitatea să ceară restituirea imobilului (recăpătarea posesiei şi a proprietăţii) nu înseamnă că aceste din urmă consecinţe sunt rezultatul acţiunilor care au făcut obiectul acţiunii penale. S-a menţionat că lipsa folosinţei şi evacuarea părţilor civile constituie prejudicii colaterale, secundare ale acţiunilor inculpaţilor de a deturna preţul licitaţiei, iar raporturile patrimoniale dintre părţi sub acest aspect (contravaloarea lipsei de folosinţă, eventuala compensare cu unele investiţi) pot fi reglate pe calea unor acţiuni civile separate la instanţa civilă, întemeiate pe stăpânirea cu rea-credinţă a imobilului de către inculpaţi şi pe răspunderea civilă delictuală.

S-a arătat că acelaşi raţionament se regăseşte şi în cuprinsul deciziei nr. 29/2008 privind examinarea recursului în interesul legii, în care s-a arătat că este inadmisibilă alăturarea unei acţiuni civile la acţiunea penală, dacă acţiunea civilă nu decurge din acţiunea penală, deci nu se poate acorda despăgubirile civile ce derivă dintr-un alt act, distinct de cel incriminat prin infracţiunea dedusă judecăţii.

Cât priveşte daunele morale, instanţa de fond a apreciat că vătămarea dreptului/interesului legitim al părţilor civile de a avea parte de o licitaţie desfăşurată în condiţii de reală concurenţă s-a reflectat nu doar în plan material dar şi în plan moral. Astfel, deşi părţile civile nu au propus probe în acest sens, s-a constatat că nu este disproporţionat şi nerezonabil să se prezume că a existat o stare de stres, frustrare şi îngrijorare cu privire la prejudicierea acestora în cadrul unei licitaţii trucate, teama cu privire la faptul că această pierdere ar putea fi ireversibilă şi că procedura de executare silită va duce doar în mică măsură la stingerea datoriei pentru care au fost urmărite. Chiar dacă instanţa nu a putut stabili o legătură între boala de care suferă partea civilă L. încă din 2016 şi faptele inculpaţilor, s-a opinat că este evident faptul că stresul legat de pierderea imobilului la o sumă mult sub valoarea de piaţă a acestuia nu a făcut decât să agraveze starea de îngrijorare a acesteia. A fost reţinut că şi părţile civile K. şi L. au efectuat demersuri judiciare pentru a diminua efectele trucării licitaţiei, starea de stres, frustrare şi îngrijorare constituind un prejudiciu moral care necesită a fi reparat patrimonial conform art. 1357 C. civ.

Statuând în echitate şi având ca reper principiile stabilite de doctrină şi jurisprudenţă, Curtea a apreciat că suma de 10.000 euro pentru fiecare din cele două părţi civile satisface aceste deziderate şi constituie o reparaţie patrimonială echitabilă, sumele solicitate de părţile civile fiind exagerat de mari şi disproporţionate în raport cu prejudicial moral constatat.

Prima instanţă, faţă de admiterea acţiunilor civile menţionate anterior, în baza dispoziţiilor 404 alin. (4) lit. c) şi art. 2502 C. proc. pen.., a menţinut măsura asiguratorie a sechestrului instituit prin ordonanţa nr. 758/P/2014 din data de 15.06.2015, precum şi măsura asiguratorie a sechestrului instituită prin încheierea din 25.06.2021 în dosar nr. x/2020 în vederea garantării reparării pagubei produse prin infracţiune părţilor civile K. şi Ştefan Ana asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare ale inculpaţilor N., M., J. până la contravaloare sumei de 20.000 euro la care au fost obligaţi cu titlu de daune morale.

De asemenea, s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin încheierea din 25.06.2021 în dosar nr. x/2020 în vederea garantării reparării pagubei produse prin infracţiune părţilor civile K. şi L., P. asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare ale inculpatei A., având în vedere soluţia de achitare a inculpatei cu privire la aceste infracţiuni.

În ce priveşte susţinerea inculpatului M. potrivit căreia instanţa ar fi instituit un sechestru asupra unui drum de 200 metri care are rol de servitute şi care ar fi deservit o proprietate pe care vândut-o, s-a constatat că, deşi, prin încheierea din 25.06.2021 dispusă în dosarul nr. x/2020 a fost instituit sechestrul asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare inclusiv ale inculpatului M., în vederea garantării reparării pagubei produse prin infracţiune părţilor civile K. şi Ştefan Ana, inculpatul nu a făcut dovada executării unei asemenea dispoziţii, respectiv a faptului că ar mai deţine în proprietate o astfel de suprafaţă de teren şi că, în cartea funciară a acestuia s-ar fi notat sechestrul dispus de instanţă.

*

Împotriva sentinţei penale nr. 9 din 16 martie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au formulat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, inculpaţii A., H., I., J., M., precum şi părţile civile O., P., C., D., K., L. şi E..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 05 mai 2023, sub numărul x/2020.

În faza judecăţii în apel, cauza a avut următoarele termene de judecată:

1. la termenul din 21 iunie 2023 - cauza a fost amânată la cererea inculpaţilor M., J., A. şi a părţii civile P., pentru asigurarea şi pregătirea apărării;

2. la termenul din 04 octombrie 2023, având în vedere că la aceeaşi dată a avut loc protestul iniţiat de Uniunea Naţională a Barourilor din România, cauza a fost amânată la cererea apărătorilor aleşi ai inculpaţilor A., I., H., M. şi J.;

3. la termenul din 15 noiembrie 2023 s-a dispus introducerea în cauză, în calitate de persoană interesată, a numitei TTTTT. faţă de cererea formulată de apelantele părţi civile D. şi C. privind instituirea unor măsuri asiguratorii. Cauza a fost amânată pentru a da posibilitatea apărătorilor desemnaţi din oficiu ai inculpaţilor M. şi F. să pregătească apărarea în cauză;

4. la termenul din 17 ianuarie 2024 au fost puse în discuţie cererile de probatorii formulate în apel. De asemenea, a fost acordat cuvântul părţilor şi participanţilor la proces asupra verificării măsurilor asigurătorii, precum şi cu privire la cererea formulată de părţile civile C. şi D. în legătură cu instituirea măsurii sechestrului asigurator asupra unor bunuri. Pronunţarea asupra cererilor de probe, precum şi asupra măsurilor asiguratorii a fost amânată la data de 30 ianuarie 2024.

Prin încheierea pronunţată la data de 30 ianuarie 2024 s-au dispus următoarele:

A fost admisă cererea de probe formulată de procuror numai în ceea ce priveşte audierea părţilor civile K., L., O. şi P. şi a martorilor Y., V., GG., JJ., NN., U., T., HH., KK. şi NNNNN..

De asemenea, a fost admisă cererea de probe formulată de inculpatul I. privind audierea martorului HH..

A fost admisă cererea de probe constând în înscrisuri formulată de inculpata A. şi s-a respins cererea de ataşare a "lucrărilor" cu nr. 140/II/6/2015 şi nr. 112/II/6/2015 formulată de aceasta.

Totodată, au fost admise cererile de probe constând în înscrisuri formulate de inculpatul H. şi părţile civile O. şi P..

A fost menţinută măsura asiguratorie a sechestrului instituit prin ordonanţa nr. 758/P/2014 din data de 15.06.2015 asupra:

- sumei de 1500 euro în trei cupiuri a câte 500 euro fiecare, având seriile x, x şi x şi suma de 10700 RON în cupiuri 9x200 RON şi 89X100 RON, ridicate de la inculpata A.;

- sumei de 20.000 RON în bancnote cu următoarele cupiuri: 50x200 RON =10.000 RON şi 100x100 RON =10.000 RON ridicată de la inculpatul F.;

- sumei de 5000 RON, suma de 1935 euro şi suma de 275 POUNDS (Lire UK) ridicate de la inculpatul G..

A fost menţinută măsura asiguratorie a sechestrului instituită prin încheierea din 25.06.2021 în dosarul nr. x/2020 în vederea garantării reparării pagubei produse prin infracţiune părţilor civile K. şi L., asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare ale inculpaţilor N., până la concurenţa sumei de 20.000 euro; inculpatului M., până la concurenţa sumei de 20.000 euro; inculpatei J., până la concurenţa sumei de 20.000 euro.

S-a menţinut ridicarea sechestrului asigurător instituit prin încheierea din 25.06.2021 în dosarul nr. x/2020, în vederea garantării reparării pagubei produse prin infracţiune părţilor civile K., Ştefan Ana şi P., asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare ale inculpatei A..

Totodată, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea părţilor civile C. şi D. privind instituirea măsurii sechestrului asigurator asupra imobilului (teren şi construcţie) din municipiul Iaşi, judeţul Iaşi.

A fost instituită măsura asiguratorie a sechestrului, în vederea garantării reparării pagubei produse părţilor civile C. şi D., asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare ale:

- inculpatei A., până la concurenţa sumei de 456.247,50 RON şi 20.000 euro;

- inculpatului I., până la concurenţa sumei de 456.247,5 RON şi 20.000 euro;

- inculpatului F. până la concurenţa sumei de 456.247,5 RON şi 20.000 euro;

Conform art. 729 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., s-a dispus ca salariul şi alte venituri periodice încasate de A., I. şi F., destinate mijloacelor lor de existenţă, să fie urmărite în cuantum de până la o treime din venitul lunar net;

5. la termenul din 28 februarie 2024 - au fost audiaţi martorii V., Y. şi JJ.. De asemenea, a fost pusă în discuţie şi încuviinţată proba solicitată de apelantul parte civilă K. constând în fotografii;

6. la termenul din 10 aprilie 2024 - au fost audiaţi martorii NN., U., T., precum şi părţile civile K. şi L.;

7. la termenul din 22 mai 2024 - au fost audiaţi martorul GG. şi partea civilă O.. Totodată, s-a constatat imposibilitatea audierii părţii civile P., din motive medicale şi s-a revenit asupra audierii martorului HH., având în vedere probele care au fost administrate pe parcursul cercetării judecătoreşti în faţa instanţei de apel, precum şi împrejurarea că martorul a fost audiat în condiţii de oralitate şi contradictorialitate în faţa primei instanţe;

8. la termenul din 11 septembrie 2024 - au fost audiaţi martora KK., intimatului inculpat N., precum şi apelanta intimată inculpată A.; cauza a fost amânată pentru a da posibilitatea celorlalţi inculpaţi să dea declaraţie în faţa instanţei de apel;

9. la termenul din 23 octombrie 2024 - a fost încuviinţată proba cu înscrisuri solicitată de apelanta inculpată A.. A fost constatată finalizată cercetarea judecătorească şi s-a acordat cuvântul în dezbateri asupra apelurilor formulate în cauză.

*

Prin apelul declarat, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a susţinut următoarele motive:

- greşita achitare a inculpatului I. pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) şi alin. (3) C. pen., întrucât nu ar exista probe că a comis infracţiunea;

- greşita achitare a inculpatei A. pentru infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 13 indice 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. (persoane vătămate K. şi L.) cu argumentul că nu ar fi fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege;

- greşita achitare a inculpatei A. pentru infracţiunile de abuz în serviciu, prevăzută de art. 13 indice 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. (persoane vătămate O. şi P.) şi fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. (2 acte materiale), întrucât nu ar fi fost săvârşite cu vinovăţia prevăzută de lege.

Astfel, în ceea ce priveşte soluţia de achitare a inculpatului I. pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) şi alin. (3) C. pen., procurorul a susţinut că este nelegală şi netemeinică fiindcă, în cauză, există probe care dovedesc că a săvârşit această infracţiune, contrar aprecierii primei instanţe de fond.

În esenţă, procurorul a arătat că inculpatul I. a adoptat, cu ocazia licitaţiei imobilului aparţinând debitorilor C. şi D., acelaşi modus operandi pe care îl stabiliseră în mod detaliat ceilalţi membrii ai grupului infracţional organizat, respectiv coordonarea unor acţiuni în care fiecare inculpat avea un rol definit: identificarea unui imobil aflat la un termen de licitaţie care permitea, în condiţiile participării a minim două persoane, coborârea preţului de adjudecare sub preţul de pornire de la acel termen, asigurarea că la acel termen se vor prezenta doar cei doi inculpaţi aflaţi în înţelegere (F. şi Costia), achitarea împreună a garanţiilor de participare (care putea avea rolul ca cel care dorea să adjudece să se asigure că poate într-adevăr miza pe ajutorul mâinii moarte şi că nu se înscrie în licitaţie fără o asemenea asigurare), simularea unei licitări, beneficierea de sprijinul executorului judecătoresc, adjudecarea imobilului (de cele mai multe ori în patrimoniul final al inculpatului H.), apoi, eventual, renovarea imobilului şi valorificarea lui. Astfel, inculpaţii F. şi I. au acţionat conform unui plan de acţiune stabilit anterior, respectiv ca bunul imobil să fie adjudecat de inculpatul I. care a depus şi oferta cea mai mare de preţ. Licitaţia s-a desfăşurat formal, fiecare inculpat licitând conform planului de acţiune anterior stabilit. Licitatorii s-au aflat în conivenţă, F. având comportament de mână moartă, neavând interesul adjudecării imobilului, ci participând doar pentru a fi întrunită condiţia existenţei a minim doi participanţi de care depindea coborârea preţului de pornire a licitaţiei, la acel termen, de la preţul din publicaţia de vânzare la preţul cel mai mare oferit, condiţie fără de care era obligatoriu ca imobilul să se vândă măcar la preţul de pornire stabilit în publicaţia de vânzare (dacă s-ar fi prezentat doar inculpatul I.) sau, în caz contrar, să dea un nou termen. După adjudecare, la scurt timp, imobilul în cauză a fost vândut de inculpatul I. inculpatului H., cu suma cu care 1-a adjudecat.

Relaţiile apropiate ale inculpatului I. cu inculpaţii F. şi H., precum şi comportamentul acestuia cu ocazia licitaţiei la care a participat în interesul inculpatului H., au fost apreciate de procuror ca fiind de natură să creeze convingerea că fiecare dintre inculpaţi avea cunoştinţă de rolul şi contribuţia fiecăruia la comiterea infracţiunilor, fiind angajaţi la nivel subiectiv şi obiectiv către un scop comun. Chiar dacă inculpatul I. nu a relaţionat cu inculpatul G. şi nu a participat decât la o singură licitaţie desfăşurată în această manieră, s-a considerat că nu este de natură să înlăture apartenenţa sa la grupul infracţional organizat de ceilalţi inculpaţi, coeziunea sa cu aceştia, în realizarea scopului comun al organizaţiei infracţionale, elementul de legătură constituindu-l liderii grupului.

Procurorul a precizat că împrejurarea că inculpatul I. nu a avut acces la toate acţiunile şi informaţiile grupului nu este de natură să conducă la concluzia că acesta nu a aderat la grupul infracţional organizat, întrucât de esenţa unui asemenea grup este tocmai organizarea structurată, ierarhică, astfel încât cantitatea de informaţie, influenţa şi importanţa scad către palierele inferioare. S-a menţionat că faptele imputate inculpatului I. nu trebuie examinate în mod izolat, ci doar în contextul activităţii de ansamblu a grupului infracţional organizat, prin întrepătrundere cu activitatea infracţională a altor membri ai grupului, întrucât numai în felul acesta este cu adevărat posibilă decelarea mecanismului coordonat de funcţionare a reţelei de criminalitate organizată, care a presupus asumarea şi îndeplinirea de către membrii săi a unor sarcini precise, în realizarea scopului propus.

S-a subliniat că, în general, instanţa a avut în vedere aspecte asemănătoare, cu cele din situaţia inculpatului I., pentru a reţine apartenenţa inculpaţilor F., X şi G. la grupul infracţional organizat, respectiv relaţiile apropiate dintre aceştia, participarea în cupluri de câte doi inculpaţi la trucarea licitaţiilor publice având acelaşi modus operandi, precum şi încercarea de a ascunde relaţiile dintre ei cu ocazia audierii de organele judiciare, negând sau minimalizând gradul de cunoaştere sau apropiere dintre ei. Or, diferenţa este dată numai de faptul că inculpatul I. a participat la o singură licitaţie publică, în această formulă, şi nu a fost mandatat prin procuri notariale să participe la orice licitaţie publică organizată de B.E.J. X, în vederea cumpărării imobilelor scoase la licitaţie, în numele celorlalţi inculpaţi.

Pentru cele arătate, s-a considerat că în mod eronat instanţa de fond a reţinut faptul că nu s-a probat săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzute de art. 367 alin. (1) şi alin. (3) C. pen., de către inculpatul I., pronunţând achitarea acestuia, din probatoriu reieşind comiterea faptei de către inculpat cu vinovăţia prevăzută de lege. Având în vedere, însă, că existenţa grupului infracţional organizat a fost dovedită până în luna decembrie 2014, iar deciziile Curţii Constituţionale a României nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 au statuat că soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului de prescripţie a răspunderii penale prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză, din cuprinsul art. 155 alin. (1) C. pen. este neconstituţională, s-a susţinut că în prezenta cauză urmează să se constate împlinirea termenului general de prescripţie a răspunderii penale prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. de 5 ani, şi să se dispună încetarea procesului penal faţă de inculpatul I. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen.

Referitor la soluţia de achitare a inculpatei A. pentru infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 13 indice 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. (persoane vătămate K. şi L.), procurorul a arătat că vânzarea la licitaţie a imobilului persoanelor vătămate, la data de 06.05.2014, s-a efectuat la al doilea termen şi în temeiul dispoziţiilor vechiul C. proc. civ., în dosarul de executare silită 91/2011 al BEJ A.. Astfel, preţul de pornire al licitaţiei a fost de 362.322,75 RON reprezentând 75% din preţul de evaluare care era 483.097 RON, şi, cum niciunul dintre inculpaţi nu a oferit preţul de pornire, licitaţia a pornit de la cea mai mare ofertă, respectiv suma de 149.760 RON, preţul oferit prin cerere de inculpata J., care şi-a adjudecat imobilul. La data de 23.05.2014, inculpata A. a emis actul de adjudecare nr. 157 pe numele inculpatei J..

Procurorul a mai arătat că, la data de 04.09.2014, inculpata A. s-a prezentat la imobilul în cauză pentru efectuarea evacuării (în baza actului de adjudecare pe numele J.) fiind însoţită de o persoană de sex feminin pe care i-a prezentat-o reprezentantului farmaciei care funcţiona în imobil (martora JJ.), ca fiind J., adjudecatarul imobilului şi de R., soţul inculpatei J.. Persoana de sex feminin nu a intrat în spaţiul în cauză când a observat camerele de supraveghere, rămânând afară, fiind agitată şi discutând la telefon. Aceasta a fost identificată ca fiind martora KK., soţia lui YYYY. (fratele inculpatei J.), stabilindu-se că venise cu autoturismul care a fost la un moment dat înmatriculat pe numele soţiei inculpatului N., adjudecatarul în fapt al imobilului.

Faptul că inculpata A. a prezentat-o martorei L. pe KK. ca fiind adjudecatarul imobilului - J., în aprecierea procurorului, confirmă existenţa unei legături între aceasta şi inculpata J. şi familia X/YY., precum şi cu inculpatul N., aspect întărit şi de faptul că, în procesul-verbal din data de 04.09.2014, inculpata A. a menţionat însoţită de creditori (...) am pătruns în spaţiul, în condiţiile în care era prezent doar R., soţul inculpatei J. care a şi semnat, precum şi de declaraţia data de inculpata J. din care rezultă că nu a fost prezentă la evacuarea spaţiului, la care nici nu prea cunoaşte cum se ajunge.

De asemenea, procurorul a precizat că, cu ocazia întâlniri din 11.03.2015, inculpatul N. a recunoscut în faţa lui K. că se află în spatele adjudecării imobilului, că a avut motive să nu participe personal, că 1-a obţinut pentru a-1 vinde sau închiria şi nu neagă în momentul în care K. i-a spus că are credinţa că licitaţia a fost trucată cu sprijinul executorului judecătoresc A..

S-a mai menţionat că, deşi inculpata A. nu recunoaşte faptul că-l cunoştea anterior licitaţiei pe N., declarând că l-a văzut pentru prima oară la acţiunea de evacuare a imobilului, din actele dosarului rezultă că aceasta cunoaşte familia X, inclusiv pe soţia acestuia, discuţiile purtate cu inculpatul N. fiind pe un ton prietenos.

Procurorul a considerat greşită interpretarea dată de instanţa de fond probelor administrate în vederea dovedirii înţelegerii existente între adjudecatarii de la licitaţia din data de 06.05.2014 şi executorul judecătoresc A., făcând abstracţie de faptul că, în cuprinsul hotărârii judecătoreşti atacate, a creionat profilul inculpatei şi disponibilitatea acesteia de a se preta la deturnări de licitaţii, tolerând înţelegerile frauduloase dintre participanţii la licitaţie pe baza relaţiilor de prietenie dintre ea şi aceştia. De asemenea toate licitaţiile dovedite ca fiind trucate s-au petrecut în aceeaşi manieră, imobilele fiind vândute la licitaţie la un preţ de aproximativ 50% din preţul de evaluare şi cu participarea doar a două persoane, cu toate că din declaraţiile executorilor judecătoreşti audiaţi în cauză reiese faptul că vânzarea la un preţ de 50% constituia un lucru excepţional.

Având în vedere modul în care s-a desfăşurat licitaţia în care a fost adjudecat imobilul persoanelor vătămate K. şi L., ofertele de preţ derizoriu făcute de cei doi participanţi, inculpaţii J. şi M., împrejurarea că amândoi au achitat garanţia de participare la licitaţie la aceeaşi dată şi le-au fost emise recipise cu numere consecutive, procurorul a apreciat că este puţin credibil că inculpata A. nu a putut identifica o înţelegere frauduloasă între participanţi, ţinând cont de faptul că exista un modus operandi, înţelegere pe care inculpata A. a tolerat-o şi a acceptat încălcarea drepturilor legitime ale debitorilor supuşi executării, de a obţine un preţ serios şi sincer, în condiţii de legalitate a licitaţiei prin procurarea unui folos adjudecatarului care a obţinut imobilul la un preţ excepţional.

În condiţiile în care licitaţia s-ar fi desfăşurat cu participantul la licitaţie interesat în mod real de adjudecarea imobilului, inculpata A. avea obligaţia să-1 vândă cu cel puţin preţul de pornire a licitaţiei din publicaţia de vânzare pentru termenul respectiv, care era de 362.322,75 RON, reprezentând 75% din preţul de evaluare stabilit prin raportul de expertiză, neputând coborî preţul de pornire sub acest prag, sau să stabilească un alt termen de licitaţie dacă inculpatul s-ar fi retras, termen la care imobilul putea fi vândut în condiţiile art. 509 din C. proc. civ. (cu preţ de pornire corespunzător termenului de licitaţie al treilea), în codiţii de legalitate.

În acest context, procurorul a arătat că inculpata A. a desfăşurat şedinţa de licitaţie, din data de 06.05.2014, cu încălcarea dispoziţiilor art. 2 şi art. 54 din Legea 188/2000 privind executorii judecătoreşti (art. 2 conform cărora activitatea executorilor judecătoreşti se înfăptuieşte în condiţiile legii, cu respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale părţilor şi art. 54 conform cărora aceştia îşi îndeplinesc atribuţiile cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 188/2000, a statutului profesiei şi a regulamentului de aplicare a prezentei legi, precum şi ale C. proc. civ. şi ale altor legi aplicabile în materie) şi art. 509 din vechiul C. proc. civ.

S-a precizat că paguba suferită de persoanele vătămate constă în diferenţa de preţ dintre preţul de pornire din publicaţia de vânzare de la termenul vânzării - 362.322,75 RON, reprezentând 75% din preţul de evaluare, şi preţul de adjudecare 149.760 RON, astfel încât paguba este de 212.562,75 RON. Persoanelor vătămate li s-a produs şi o vătămare a dreptului acestora de a obţine un preţ serios şi sincer în condiţii de legalitate şi de a achita integral obligaţia prevăzută în titlul executoriu.

Folosul obţinut de inculpata A. pentru inculpaţii J. şi N., cu complicitatea acestora şi a inculpatului M., s-a arătat că este diferenţa de preţ dintre preţul de pornire din publicaţia de vânzare de la termenul vânzării - 362.322,75 RON, reprezentând 75% din preţul de evaluare, şi preţul de adjudecare 149.760 RON, respectiv un folos în cuantum de 212.562,75 RON.

Procurorul a subliniat că, comportamentul inculpatei din timpul desfăşurării licitaţiei, precum şi cel de la momentul prezentării la spaţiul adjudecat în vederea evacuării este de natură să confirme înţelegerea pe care aceasta o avea cu participanţii de la acea licitaţie, fapt care se poate deduce în mod clar şi din toate discuţiile purtate între persoana vătămată K. şi inculpatul N., din care rezultă că a avut sprijinul executorului judecătoresc la obţinerea imobilului, la un preţ atât de mic. Având în vedere specificul delicat al acestor activităţi infracţionale, s-a arătat de procuror că este de înţeles de ce inculpatul N. doar lasă să se înţeleagă contribuţia executorului, fără a face referiri clare la implicarea acestuia, însă acest aspect nu poate să nu fie relevant în prezenta cauză în reţinerea participării conştiente şi intenţionate a inculpatei A. la deturnarea licitaţiei privind imobilul persoanelor vătămate K. şi L..

Având în vedere cele sus-menţionate, procurorul a considerat că, în mod eronat, instanţa de fond a reţinut că inculpata A. nu a săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 13 indice 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu vinovăţia prevăzută de lege, pronunţând achitarea inculpatei, din probatoriul administrat reieşind că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii atât sub aspectul laturii obiective, cât şi din perspectiva laturii subiective. Având în vedere, însă, că infracţiunea s-a consumat în data de 06.05.2014, iar deciziile Curţii Constituţionale a României nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 au statuat că soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului de prescripţie a răspunderii penale prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză, din cuprinsul art. 155 alin. (1) C. pen. este neconstituţională, procurorul a susţinut că în prezenta cauză urmează să se constate că s-a împlinit termenul general de prescripţie a răspunderii penale prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen. de 8 ani, şi să se dispună încetarea procesului penal faţă de inculpata A. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 13 indice 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen.

Cât priveşte achitarea inculpatei A. pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu prevăzută de art. 13 indice 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. (persoane vătămate O. şi P.) şi de fals intelectual prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. (2 acte materiale), procurorul a subliniat că vânzarea la licitaţie a imobilului situat în Iaşi, str. x s-a desfăşurat în temeiul dispoziţiilor noului C. proc. civ., la al treilea termen de licitaţie, întrucât anterior nu s-a primit nici o ofertă de cumpărare a imobilului.

La termenul de licitaţie publică din data de 29.04.2015, ora 12:00, imobilul a fost adjudecat în favoarea suspectei T. prin procurator, cu preţul de 146.531 RON (echivalentul a 31500 Euro) reprezentând 30 % din preţul de pornire.

Prin motivele de apel, procurorul a considerat că, în mod eronat, instanţa de judecată a statuat că nu poate fi reţinută reaua-credinţă a inculpatei A. în desfăşurarea licitaţiei din data de 29.04.2015, referitoare la vânzarea imobilului aparţinând persoanelor vătămate O. şi P., având în vedere faptul că, din probatoriul administrat, în special din procesele-verbale întocmite de investigatorul cu identitate reală U. cu privire la activităţile desfăşurate la data de 29.04.2015 în legătură cu licitaţia din data de 29.04.2015, ora 12:00, dosar de executare silită 520/2013, şi din procesele-verbale de redare integrală a discuţiilor purtate de investigator cu inculpata A., rezultă următoarele: licitaţia s-a desfăşurat cu încălcarea de către inculpata A. a dispoziţiilor legale privind licitaţiile publice - iniţial a impus investigatorului cu identitate reală să facă o ofertă de preţ de 30 % din preţul de evaluare a imobilului (976.872 RON) în condiţiile în care nicio dispoziţie din C. proc. civ. nu prevede aceasta pentru al treilea termen de licitaţie, nu a luat act în scris de declaraţia de retragere a investigatorului cu identitate reală anterior deschiderii şedinţei de licitaţie care şi-a manifestat voinţa în acest sens înainte de deschiderea în mod legal a şedinţei de licitaţie; a vândut imobilul celui de-al doilea ofertant prezent la preţul de 30% din preţul de pornire de la termenul respectiv, după retragerea şi chiar plecarea investigatorului din sediul biroului în cauză, deşi prezenţa/rămânerea doar a unui ofertant/participant la şedinţa de licitaţie deschisă după retragerea investigatorului cu identitate reală, obliga pe inculpata A. să vândă la preţul de pornire de la termenul respectiv care era de 50% din preţul de evaluare a imobilului.

Evenimentele care au avut loc în ziua de 29.04.2015, modul desfăşurării şedinţei de licitaţie publică în care a fost vândut imobilul în cauză de către inculpata A., au condus la concluzia procurorului că inculpata A., deşi încă de la depunerea cererii a încercat să-l determine pe investigator să renunţe la licitaţie prin impunerea unei oferte de preţ minimă, egală cu 30% din preţul stabilit prin raportul de expertiză (fără a avea temei legal având în vedere termenul de licitaţie - al treilea), după retragerea acestuia înainte de deschiderea şedinţei de licitaţie şi reiterarea acestui aspect de încă câteva ori pe parcursul discuţiei purtate în birou, l-a înscris pe investigator în procesul-verbal de licitaţie ca fiind participant/licitator, nefăcând nicio menţiune despre retragerea acestuia şi despre momentul retragerii, scopul urmărit fiind vânzarea imobilului suspectei T. la un preţ mic.

Inculpata A. nu a înscris în procesul-verbal de rezultat la licitaţie cu adjudecare faptul că acesta (investigatorul) a renunţat anterior deschiderii şedinţei de licitaţie, ci faptul că a participat la licitaţie dar nu a oferit preţul de pornire stabilit ca fiind de 30% din preţul stabilit prin raportul de expertiză, tocmai pentru a putea vinde imobilul la un preţ sub preţul de pornire stabilit în publicaţia de vânzare, în dauna debitorului şi în folosul adjudecatarului T..

Procurorul a arătat că inculpata A. a desfăşurat şedinţa de licitaţie, din data de 29.04.2015, cu încălcarea dispoziţiilor art. 2 şi art. 54 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti (art. 2 conform cărora activitatea executorilor judecătoreşti se înfăptuieşte în condiţiile legii, cu respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale părţilor şi art. 54 conform cărora aceştia îşi îndeplinesc atribuţiile cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 188/2000), precum şi ale C. proc. civ. (art. 846 şi arr. 847 din noul C. proc. civ.) şi ale altor legi aplicabile în materie. Astfel, s-a evidenţiat că vânzarea la licitaţie se face în mod public, începe cu citirea de către executor a publicaţiei de vânzare şi a ofertelor primite până la acea dată - art. 846 alin. (1) din C. proc. civ. executorul oferă spre vânzare imobilul, prin 3 strigări succesive, la intervale de timp care să permită opţiuni şi supralicitări, pornind de la preţul oferit care este mai mare decât cel la care s-a făcut evaluarea potrivit art. 846 alin. (1) sau, în lipsa unei asemenea oferte, chiar de la acest preţ - art. 846 alin. (5).

Având în vedere existenţa doar a unui participant la licitaţie - numita T. prin procurator (investigatorul neparticipând la şedinţa de licitaţie şi nelicitând) inculpata A. avea obligaţia să vândă imobilul în cauză cu cel puţin preţul de pornire a licitaţiei din publicaţia de vânzare pentru termenul respectiv care era de 488.436 RON reprezentând 50% din preţul de evaluare sau să stabilească un alt termen de licitaţie dacă suspecta nu ar fi oferit acest preţ, termen la care imobilul putea fi vândut în condiţiile art. 846 din Noul C. proc. civ. (cu preţ de pornire corespunzător termenului de licitaţie) cu obţinerea unui preţ sincer şi serios în condiţii de legalitate.

Paguba suferită de persoanele vătămate constă în diferenţa de preţ dintre preţul de pornire din publicaţia de vânzare de la termenul vânzării - 488.436 RON reprezentând 50% din preţul de evaluare, şi preţul de adjudecare -146.531 RON: paguba 341.905 RON. Persoanelor vătămate li s-a produs şi o vătămare a dreptului acestora de a obţine un preţ serios şi sincer în condiţii de legalitate a licitaţiei şi de a achita integral obligaţia prevăzută în titlul executoriu.

De asemenea, procurorul a precizat că, la aceeaşi dată, inculpata A., executor judecătoresc, a înscris în procesul-verbal de rezultat cu adjudecare din data de 29.04.201, privind vânzarea imobilului din Iaşi, judeţul Iaşi, date necorespunzătoare realităţii, respectiv că investigatorul U. a participat la licitaţia publică din acea zi, fiind înscris la rubrica licitator 2 (în condiţiile în care acesta s-a retras anterior deschiderii şedinţei de licitaţie), că şedinţa de licitaţie a fost deschisă conform prevederilor legale, cu citirea publicaţiei de vânzare, a ofertanţilor, a ofertelor, că s-au stabilit paşii de licitaţie de 1000 RON sau multiplu de acest număr şi că s-a ajuns în final la preţul de 30 % din preţul de pornire de vânzare (50% din preţul de evaluare care era de 976.872 RON), cu care imobilul a fost adjudecat de suspecta T. prin procurator, iar în lista de desfăşurare a licitaţiei se reţine acelaşi aspect, respectiv că licitatorul 2 este U., că vânzarea va avea loc în condiţiile art. 845 alin. (9) coroborat cu alin. (8) al aceluiaşi articol din noul C. proc. civ. şi a constatat adjudecarea imobilului de către T. după trei strigări succesive, făcute la interval de timp de trei minute, împrejurări despre care procurorul a arătat că nu corespund realităţii, fiind astfel întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.

În consecinţă, procurorul a apreciat că, în mod eronat, instanţa de fond a reţinut faptul că inculpata A. nu a săvârşit infracţiunile de abuz în serviciu, prevăzută de art. 13 indice 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. şi de fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen., cu vinovăţia prevăzută de lege, pronunţând achitarea inculpatei, din probatoriul administrat reieşind că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor atât pe latură obiectivă, cât şi pe latura subiectivă. Având în vedere, însă, că infracţiunile s-au consumat în data de 29.04.2015, iar deciziile Curţii Constituţionale a României nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 au statuat că soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului de prescripţie a răspunderii penale prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză, din cuprinsul art. 155 alin. (1) C. pen., este neconstituţională, în prezenta cauză urmează să se constate că s-au împlinit termenele generale de prescripţie a răspunderii penale prevăzute de art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen. de 8 ani (pentru infracţiunea de abuz în serviciu) şi de art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. de 5 ani (pentru infracţiunea de fals intelectual), şi să se dispună încetarea procesului penal faţă de inculpata A. pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu, prevăzută de art. 13 indice 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. şi de fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen.

Apelanta inculpată A. a solicitat, în esenţă, prin apelul formulat împotriva sentinţei pronunţate de prima instanţă, următoarele:

- achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) sau lit. c) din C. proc. pen.. pentru infracţiunea de abuz în serviciu, în formă continuată, prevăzută de art. 13 indice 2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 C. pen. (persoane vătămate B., C., D. şi E.);

- achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) sau lit. c) din C. proc. pen.. pentru infracţiunea de grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 din C. pen.

- exonerarea de la plata daunelor materiale şi morale, pe latură civilă.

Astfel, apelanta inculpată A. a solicitat ca, în aplicarea art. 18 C. proc. pen. privind continuarea procesului penal în situaţia constatării intervenirii prescripţiei răspunderii pentru faptele penale, să se constatate netemeinicia soluţiei instanţei de fond cu privire la identificarea sa ca autor a săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu (3 acte materiale) şi a infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat.

În ceea ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu (trei acte materiale), apelanta inculpată a considerat că lipseşte probatoriul pe care s-ar putea întemeia răspunderea sa penală.

În primul rând, a arătat că nu a avut nici o înţelegere anterioară cu participanţii la licitaţia imobilului debitorilor C. şi D., instanţa făcând referire în cuprinsul sentinţei la o situaţia petrecută în anul 2011, fără nicio legătură cu faptele deduse judecăţii şi profilul său moral.

Analizând lucrările dosarului dedus judecăţii, în faza de urmărire penală şi în faza cercetării judecătoreşti, inculpata a precizat că este de neînţeles ce anume a format concluzia instanţei de fond că a "favorizat ţinerea licitaţiilor doar în prezenţa inculpaţilor", de unde rezultă - per a contrario - că BEJA Q. şi A. nu a ţinut licitaţii dacă nu s-au prezentat coinculpaţii, concluzie absurdă, nedovedită şi netemeinică.

Apelanta inculpată A. a considerat că o teză nedovedită şi netemeinică o reprezintă afirmaţia fără suport a instanţei de fond privind refuzul inculpatei de a suspenda o licitaţie în ciuda cererii creditorului, de vreme ce în dosarul de executare a debitorului B. a existat o cerere din partea creditorului DDD. de a nu se efectua vânzarea imobilului ipotecat pentru o sumă mai mică de 75% din valoarea bunului executat. În mod legal, a răspuns creditorului că are posibilitatea de a achiziţiona bunul la valoarea de 75% din preţul de expertiză, situaţie din care rezultă că nu a primit nici o cerere din partea creditorului de a suspenda licitaţia, aşa cum afirmă nejustificat şi nedovedit instanţa de fond.

A susţinut că este o exagerare aprecierea instanţei de fond în legătură cu lipsa oricărei reacţii din partea sa privind înscrierea la licitaţie a doua persoane aflate în relaţii de încredere, neexistând probe care să susţină această concluzie. A arătat că soţii X nu reprezentau persoane cunoscute, astfel încât să îi reţină atenţia şi nici nu poate reţine numele tuturor persoanelor care dau mandate de reprezentare în licitaţii, aceasta fiind o practică frecventă. A considerat că nu i se poate imputa faptul că nu a făcut nici o legătură între un mandant, dintr-un dosar oarecare şi soţia acestuia, venită la o diferenţă de luni de zile ca să participe la o licitaţie.

În ceea ce priveşte preţul de adjudecare, considerat de instanţa de fond ca fiind unul "excepţional" deoarece s-ar afla în jurul procentului de 50% din preţul de expertiză valorică, apelanta a susţinut că se face o eroare, întrucât în raport de preţul de adjudecare conform C. proc. civ. 1864, nu există o reglementare legală minimală a adjudecării, ci doar condiţia preţului serios. Or, în această ipoteză se circumscriu vânzările de imobile în procedura executării silite în cazul debitorilor UUUU. şi WWW., unde preţul de vânzare nu poate fi considerat ca fiind neserios. În cazul debitorului B., vânzarea s-a efectuat conform noului C. proc. civ., unde pragul minim de vânzare este de 30% din preţul stabilit în expertiza valorică. A apreciat că, în nici unul din cazurile menţionate supra nu se poate discuta de preţuri excepţionale.

În altă ordine de idei, a învederat că, judecarea preţului unui bun imobil evaluat în anii 2013-2014, nu se poate asemăna cu cel din anul 2022, atunci când au fost audiaţi şi alţi executori judecătoreşti. Contextul anilor 2011-2015 a fost unul deosebit, piaţa imobiliară fiind profund afectată de criza economică din 2009-2011, astfel încât nu existau bani disponibili pe piaţă pentru investiţii în proprietăţi, iar în acei ani vânzările de imobile prin executare silită erau dificile, iar preţuri de circa 50% din expertizele de evaluare nu erau extraordinare. Ca atare, a solicitat să se constate pe baza probelor administrate că nu a acţionat cu rea-credinţă în desfăşurarea actelor execuţionale.

Cât priveşte licitaţia imobilului debitorilor C., D., apelanta inculpată A. a precizat că nu a cunoscut că inculpatul I. ar fi fost mână moartă, din moment ce a câştigat licitaţia, iar apartenenţa lui la presupusul grup infracţional organizat a apărut odată cu vinderea imobilului către numitul H.. Însă, întrucât a făcut evacuarea din casă a familiei UUUU., a afirmat că la data preluării imobilului a găsit imobilul în stare avansată de degradare, distrugerile fiind provocate intenţionat de foştii proprietari UUUU.. Cu acea ocazie, a întocmit un proces-verbal de situaţie în care a efectuat inventarul distrugerilor şi a efectuat fotografii, înţelegând de la I. că a contactat o firmă de construcţii care i-a întocmit un deviz pentru refacerea porţiunilor distruse, în valoare de circa 225.000 RON, acesta fiind motivul pentru care imobilul a fot vândut către H. la aceeaşi sumă de adjudecare.

Referitor la concluzia instanţei de fond în sensul că ofertanţii se aflau în înţelegere în vederea fraudării licitaţiei, respectiv că F. ar fi avut un comportament tip mână moartă pentru a deturna scopul licitaţiei prin denaturarea preţului de adjudecare în favoarea lui I., iar aceştia s-ar fi bucurat de sprijinul său, inculpata A. a solicitat să se observe faptul că licitaţia din 11.07.2014 a avut un caracter real şi competitiv, că au existat 7 paşi de supralicitări, iar participanţii la licitaţie au depăşit ofertele iniţiale cu circa 200.000 RON, iar în scopul evitării fraudării licitaţiei, a stabilit un pas de licitaţie de 10.000 RON sau multiplu al acestei valori (aşa cum rezultă din probele administrate).

Cât priveşte dispoziţiile legale încălcate, apreciate ca fiind atribuţiile sale de serviciu, a precizat că art. 2 şi art. 54 din Legea nr. 188/2000 prevăd cadrul general de desfăşurare a activităţii executorilor judecătoreşti, statutul acestei categorii profesionale precum şi natura juridică a actelor emise în exercitarea funcţiei. Aceste dispoziţii normative prevăd principii de exercitare a profesiei, cu un caracter general, iar nu conduita ce efectiv i-a fost imputată prin actul de sesizare a instanţei, astfel încât nu se răspunde condiţiei de predictibilitate statuată prin decizia Curţii Constituţionale nr. 405/15.06.2016.

Având în vedere că aceste texte de lege indicate drept încălcate, reglementează doar cadrul general de desfăşurare a activităţii executorului judecătoresc, a apreciat că nu pot fi interpretate în sensul impunerii în sarcina sa a unei obligaţii de serviciu specifice constând în a nu vinde un imobil la al treilea termen de licitaţie, la cel mai mare preţ oferit, în măsura în care este îndeplinită condiţia participării a mai multor licitatori - motiv pentru care a solicitat să se constate că prevederile art. 2 şi art. 54 din Legea 188/2000 nu au relevanţă penală în ceea ce priveşte acuzaţia de abuz în serviciu adusă prin rechizitoriu. Deopotrivă, a susţinut că nu a încălcat aceste dispoziţii legale.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 509 C. proc. civ. 1864, a solicit să se constate că nici această dispoziţie normativă nu a fost încălcată, din actele şi lucrările dosarului rezultând fără dubiu că a pornit legal licitaţia de la cel de-al treilea termen, începând cu cel mai mare preţ oferit, având în vedere că niciunul dintre cei doi ofertanţi nu a ofertat minim 75% din preţul de evaluare, iar în final a declarat adjudecatar persoana care a supralicitat cel mai mult după parcurgerea a 7 paşi de licitaţie. A menţionat că şi dacă ar fi avut vreo bănuială a unei înţelegeri între licitatori, nu exista nicio dispoziţie legală care să îi permită să suspende licitaţia publică din acest considerent. Singura interdicţie expresă prevăzută de legiuitor era ca debitorii să nu liciteze personal sau prin interpuşi.

În concluzie, a solicitat achitarea sa pentru acest act material al infracţiunii de abuz în serviciu.

Cu privire la licitaţia imobilului aparţinând debitorului B., apelanta inculpată A. a arătat că vânzarea la licitaţie publică a imobilului părţii civile B. din Mun. Iaşi, str. x, jud. Iaşi s-a realizat la data de 05.09.2014, la al treilea termen de licitaţie, în temeiul dispoziţiilor C. proc. civ. actual.

A menţionat că, la termenul de licitaţie din 05.09.2034, potrivit procesului-verbal de rezultat întocmit, a constatat stăruinţa creditoarei în continuarea executării silite, iar imobilul a fost adjudecat de către inculpatul F. cu suma de 500.000 RON, întrucât G. şi-a menţinut oferta de 450.000 RON şi nu a mai dorit să ofere mai mult, după 3 paşi de supralicitări.

Referitor la derularea licitaţiei, inculpata a susţinut că a respectat întru-totul dispoziţiile art. 845 din C. proc. civ. actual (în forma în vigoare la data de 05.09.2014), licitaţia a avut un caracter real şi competitiv, deoarece au existat 3 paşi de licitaţie, inculpatul F. a depăşit oferta iniţială cu 100.000 RON, iar inculpatul G. cu 150.000 RON - aspect care nu era necesar în măsura în care aceştia ar fi fost într-o înţelegere frauduloasă în acord executorului judecătoresc. A considerat că, dacă inculpatul G. nu ar fi avut intenţia serioasă de a adjudeca imobilul pentru sine, nu ar mai fi supralicitat cu 150.000 RON peste oferta iniţială. A subliniat că a stabilit pasul de licitaţie de 10.000 RON sau multiplu de acest număr, în condiţiile în care nu exista o obligaţie legală în acest sens.

Sub aspectul problemei dacă, în cursul desfăşurării licitaţiei, creditorul poate bloca desfăşurarea acesteia solicitând suspendarea executării silite (a întregii proceduri, iar nu doar a licitaţiei desfăşurate la un anumit termen), invocând dreptul său de dispoziţie prevăzut de art. 701 alin. (2) C. proc. civ. (în forma actuală - la data de 05.09.2014 acelaşi text era prevăzut la art. 700 alin. (2) C. proc. civ.) - potrivit căruia "Executarea silită se suspendă şi la cererea creditorului urmăritor de către executorul judecătoresc", apelanta inculpată a considerat că disponibilitatea creditorului (existentă, fără îndoială, pe tot parcursul întregii proceduri execuţionale) trebuie aşezată într-un raport echilibrat, nu doar cu drepturile celorlalţi creditori sau ale debitorului, dar, în mod obligatoriu, şi cu drepturile tuturor persoanelor atrase sau implicate în procedura de executare. A nega acest aspect ar însemna că ar fi lăsată la arbitrariul creditorului soarta şi exerciţiul drepturilor pe care legea le conferă unor terţe persoane atrase în procedura de executare silită.

A învederat opinia din doctrină, în conformitate cu care, odată cu depunerea ofertelor de cumpărare de către terţele persoane, creditorul nu poate, în principiu, să obţină suspendarea executării silite, în măsura în care acesta îşi întemeiază cererea exclusiv pe disponibilitatea sa. Executorul va respinge cererea de suspendare, întemeiat pe dispoziţiile art. 625 C. proc. civ. (legalitatea executării care impune respectarea drepturilor persoanelor interesate) dar şi ale art. 627 alin. (1) C. proc. civ. privitoare la principiul rolului activ al executorului care îl obligă pe acesta la efectuarea de acte şi luarea de măsuri numai cu respectarea drepturilor şi ale "altor persoane interesate" - iar împotriva acestei soluţii creditorul va putea promova contestaţie la executare, instanţa urmând a aprecia, în concret, dacă motivele invocate de creditor trec testul proporţionalităţii în raport cu drepturile celorlalţi participanţi la executare.

În speţă, creditoarea DDD. S.A., prin adresa nr. x/14.08.2014, a solicitat suspendarea licitaţiei ce urma să aibă loc la termenul din 18.08.2014, ora 13:00, în măsura în care ofertele primite se vor situa sub preţul de 75% din valoarea evaluată a imobilului din Mun. Iaşi, str. x, jud. Iaşi, cerere care nu a fost reiterată şi pentru termenul din 05.09.2014.

A arătat că toate elemente probatorii dovedesc faptul ca cererea de suspendare a licitaţiei (cu prag minim de 75%) trebuia formulată pentru fiecare termen de licitaţie în parte, fiind o soluţie rezultată din practică şi nu un drept reglementat de legiuitor. Creditoarea DDD. avea cunoştinţă de acest aspect, însă, în ceea ce priveşte imobilul din Mun. Iaşi, str. x, jud. Iaşi, aceasta a cerut doar suspendarea licitaţiei din 18.08.2014, fără să formuleze o cerere similară şi pentru termenul din 05.09.2014, termen la care a şi fost adjudecat imobilul cu 51.36% din preţul de evaluare. Mai mult, din procesul-verbal de rezultat la licitaţie, întocmit la data de 05.09.2014, rezultă că DDD. S.A. a dorit să fie continuată executarea silită:

"constat la termenul de astăzi lipsa debitorilor, creditoarei, care stăruie telefonic, în continuarea executării silite. Licitaţia este la al treilea termen".

A mai învederat apelanta că, prin sentinţa nr. 4584/01.04.2015 pronunţată în dosarul nr. x/2014, Judecătoria Iaşi a admis contestaţia la executare formulată de către debitorul B. şi a dispus anularea procesului-verbal de rezultat la termenul de licitaţie cu adjudecare întocmit la data de 05.09.2014 şi a actului de adjudecare nr. 171/09.09.2014, întrucât prima publicaţie de vânzare nu s-a făcut într-un ziar de circulaţie naţională, deoarece valoarea imobilului depăşea 250.000 RON.

Procedura de executare silită s-a reluat, însă la termenul din data de 25.05.2015 a fost informată de către debitori că Judecătoria Iaşi a dispus suspendarea provizorie a executării silite, prin încheiere pronunţată la data de 22.05.2015, în dosarul nr. x/2015, motiv pentru care licitaţia publică nu a mai avut loc.

Apelanta inculpată a susţinut că este irelevant că s-au prezentat ofertanţii NNNN. şi F., deoarece atât timp cât au oferit amândoi suma de 75% din preţul de evaluare, imobilul putea fi adjudecat chiar şi dacă se prezenta doar unul dintre ofertanţi, potrivit art. 846 alin. (8) C. proc. civ.

A reiterat şi cu privire la această licitaţie, fără a relua integral susţinerile expuse supra, faptul că art. 2 şi art. 54 din Legea 188/2000 nu au relevanţă penală din perspectiva infracţiunii de abuz în serviciu întrucât nu prevăd îndatoririle efective de serviciu pretins a fi încălcate (având un conţinut general) şi, în ceea ce priveşte art. 846 din noul C. proc. civ., a solicitat să se constatate că a desfăşurat şedinţa de licitaţie din data de 05.09.2014 în acord cu exigenţele legii - respectiv, a constatat că sunt 2 participanţi cu oferte sub preţul de începere şi a vândut la cel mai mare preţ oferit, după parcurgerea supralicitărilor. A interpreta în sens contrar, a considerat că ar însemna că orice executor judecătoresc ar trebui să răspundă penal de fiecare dată când vinde un imobil sub preţul de evaluare de 75%, în condiţiile în care sunt prezenţi doi participanţi care nu oferă preţul de începere a licitaţiei.

Pe cale de consecinţă, inculpata A. a solicitat achitarea sa privind acuzaţia de săvârşire a infracţiunilor de care a fost acuzată raportat la acest act material, apreciind că faptele nu există.

Cu privire la acuzaţia adusă privind adjudecarea imobilul părţii civile E., dosar de executare silită nr. x/2012, apelanta inculpată A. a considerat că instanţa de fond s-a limitat la a relua faptele în cronologia lor, aşa cum au fost relatate în rechizitoriu, fără a detalia, a analiza şi a expune raţionamentul care a condus la identificarea şi stabilirea vinovăţiei sale, aşa încât a susţinut că soluţia primei instanţe nu este motivată privitor la răspunderea sa cu privire la această licitaţie.

În susţinerea acestui motiv de apel, inculpata a făcut trimitere la declaraţiile martorilor Z., AA., BB., DD., precum şi la înscrisuri.

A menţionat că vânzarea la licitaţie publică a imobilului părţii civile E. s-a realizat în data de 05.12.2014, la al treilea termen de licitaţie, în temeiul dispoziţiilor C. proc. civ. anterior, când au formulat oferte F. şi G., imobilul fiind adjudecat de H. prin mandatar F., cu preţul de 97.000 RON, reprezentând 51.86% din preţul de evaluare.

Apelanta a solicitat să se constate neîntemeiată acuzaţia în sensul că licitaţia a fost formală, lipsită de caracter competitiv şi că ofertanţii erau în înţelegere în vederea fraudării licitaţiei, iar inculpatul G. nu ar fi avut intenţia serioasă de a adjudeca imobilul, participând ca mână moartă pentru a fi îndeplinită condiţia existenţei a doi participanţi

Contrar acestui punct de vedere, inculpata a subliniat că licitaţia a avut un caracter real şi competitiv, existând nu mai puţin de 5 paşi de supralicitări. Totodată, în scopul evitării fraudării licitaţiei, a stabilit pas de licitaţie de 100 RON sau multiplu de acest număr. De altfel, dacă la termenul din data de 21.10.2014 inculpatul G. a oferit 85.000 RON, pentru termenul din 05.12.2014 acesta a supralicitat până la 96.500 RON.

A precizat că nu este culpa sa că nu s-au mai prezentat la licitaţia publică şi alţi participanţi de la licitaţia anterioară, atât timp cât toată procedura de citare s-a desfăşurat în mod legal, iar orice susţineri ale martorului UU., cât şi ale părţii civile E. cu privire la necomunicarea actelor execuţionale, pentru licitaţia din 05.12.2014, sunt nereale şi netemeinice.

S-a învederat că, în contestaţie la executare, aspectele au fost supuse controlului instanţei civile care s-a pronunţat în sensul respingerii, ca nefondate, a contestaţiilor formulate de către RRR., în dosarul nr. x/2014 şi E., în dosarul nr. x/2014 - hotărârea civilă bucurându-se de autoritate de lucru judecat.

Spre exemplificare, prin sentinţa civilă nr. 6134/05.05.2015 - ce are autoritate de lucru judecat, instanţa civilă a reţinut următoarele:

"În legătură cu criticile duse de contestator, se observă din conţinutul dosarului de executare respectarea procedurii menţionate mai sus şi efectuarea tuturor înştiinţărilor prevăzute în mod imperativ de lege. (...) De asemenea, deşi contestatorul a criticat legalitatea procedurii de licitaţie prin prisma participării doar a doi ofertanţi, procedura de desfăşurare a vânzării silite imobiliare nu prevede nici o interdicţie pe acest aspect Alte probe care să creioneze versiunea exprimată de contestator, a săvârşirii unor acte nelegale de către executorul judecătoresc în organizarea licitaţiei publice din data de 05.12.2014 nu au fost produse".

Apelanta a solicitat să se constate că nu a încălcat nicio dispoziţie normativă, din actele şi lucrările dosarului rezultând, fără dubiu, faptul că a pornit legal licitaţia de la cel de-al treilea termen cu cel mai mare preţ oferit, având în vedere că niciunul dintre cei doi ofertanţi nu a oferit 75% din preţul de evaluare, declarând adjudecatar persoana care a supralicitat cel mai mult, după parcurgerea a 7 paşi de licitaţie.

Totodată, a arătat că nu avea niciun motiv să considere că vreunul dintre licitatori ar fi fost mână moartă - adică prezent doar pentru a scădea preţul de pornire a licitaţiei sub pragul de 75%, nefiind interesat în mod real să adjudece şi, chiar în măsura în care ar fi avut bănuieli în acest sens, a reiterat că nu exista nicio dispoziţie legală care să îi permită să suspende licitaţia publică din acest considerent, având doar obligaţia de a se asigura că nu participă la licitaţie debitorii personal sau prin interpuşi.

Având în vedere că infracţiunea de la art. 132 din Legea nr. 78/2000, respectiv abuzul în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, nu poate subzista dacă nu sunt întrunite condiţiile răspunderii penale pentru infracţiunea de abuz în serviciu, în forma sa tip, inculpata a solicitat, în conformitate cu art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., achitarea sa.

Referitor la săvârşirea infracţiunii de sprijinire a unui grup infracţional, prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen., apelanta inculpată A. a solicitat achitarea sa, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

A menţionat că nu există fapta de care a fost acuzată şi anume că ar fi sprijinit grupul infracţional organizat prin relaţia apropiată pe care ar fi avut-o cu inculpatul F. şi că acesta din urmă reprezenta puntea de legătură dintre membrii grupului infracţional organizat, bucurându-se de concursul său, ca executor judecătoresc, astfel că imobilele erau adjudecate la cele mai mici preţuri posibile de membrii grupului infracţional, şedinţele de licitaţie fiind formale, cu participarea unei mâini moarte strict pentru îndeplinirea condiţiei numărului minim de participanţi, în scopul coborârii preţului de pornire.

În această ordine de idei, inculpata a arătat că teza acuzării privind numerele consecutive înscrise pe recipisele de constituire a garanţiilor, a fost combătută cu probele administrate constând în declaraţiile martorilor X., OO., depoziţiile executorilor judecătoreşti audiaţi ca martori, precum şi înscrisuri.

Cât priveşte teza acuzării, potrivi căreia stabilea cine participă la licitaţie, inclusiv îşi exercita un presupus drept al său de a îndepărta de la şedinţele de licitaţie persoane care nu ar fi convenit grupului infracţional, având control asupra preţului de adjudecare, apelanta A. a susţinut că un executor judecătoresc nu poate îndepărta o persoană de la licitaţie decât în condiţii stricte, respectiv dacă este debitor sau interpus al debitorului, ori dacă nu respectă condiţiile de înscriere la licitaţie sau ora de începere a licitaţiei. A precizat că, în situaţia în care ar opri o licitaţie în desfăşurare, pentru motivul că are suspiciunea că două persoane participante sunt în legătură, în mod normal ar urma o contestaţie la executare pe cale civilă, în cadrul căreia nu ar avea niciun mijloc de probă cu care să poată dovedi existenţa unei înţelegeri frauduloase, ceea ce ar avea ca efect admiterea contestaţiei la executare de către instanţa civilă şi obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.

A criticat faptul că prima instanţă a adoptat fără rezerve teza favorizării lui F., din partea sa, fără a avea nicio dovadă în sprijinul acestei teze. Apelanta a susţinut că nu ştie dacă a existat sau nu o înţelegere frauduloasă între licitatorii care au participat la licitaţiile organizate de BEJA Q. şi A., însă în mod cert aceasta nu a cunoscut despre astfel de înţelegeri. A arătat că în acea perioadă, anii 2011-2014, piaţă imobiliară era prăbuşită după criza din anii 2009-2011, iar executorii judecătoreşti, erau asaltaţi cu cereri de executare silită a proprietăţilor imobiliare venite din partea băncilor şi a instituţiilor financiare. Oferta era extrem de bogată în imobile, dar piaţa nu răspundea, deoarece nu existau disponibilităţi băneşti. Astfel, în acea perioadă la nivelul municipiului Iaşi exista un grup de persoane care urmăreau achiziţii de imobile la preţuri mici, proprietăţi care să satisfacă şi condiţii de prezentare în stare bună astfel încât renovarea lor să fie făcută cu sume mici. Acest grup era constituit din circa 10-12 persoane interesate, persoane fizice sau agenţi imobiliari. Inculpata a mai menţionat că, datorită faptului că existau multe licitaţii, care de multe ori se desfăşurau în acelaşi timp, aceste persoane se mandatau unele pe altele, deoarece se legau relaţii de apropiere/prietenii între "obişnuiţii" birourilor de executori judecătoreşti, iar o parte din acest grup obişnuit de licitatori au fost prezenţi şi la termenul din 21.10.2014, la licitaţia privind imobilul debitoarei E.. După intervenirea mandatarului UU., la termenul din 05.12.2014 s-au prezentat doar doi licitatori, respectiv G. şi F., specificând că nu a oprit licitatorii prezenţi la 21.10.2014 să se prezinte şi la data de 05.12.2014, aşa că nu m se poate reţine în sarcina sa că a urmărit şi determinat ca doar G. şi F. să se prezinte la acel termen.

Având în vedere că licitaţiile se desfăşurau cu participarea multor persoane, inculpata s-a apărat susţinând că nu a reţinut menţiunile din procurile cu care se mandatau licitatorii între ei, deoarece se schimbau des, verificând doar ca, la termenul de licitaţie, să fie depuse mandate corecte atunci când era cazul.

Pe cale de consecinţă, faţă de acuzaţia de sprijinire a grupului infracţional constituit de F., H. şi G., a solicita achitarea sa.

Pe latură civilă, apelanta inculpată A. a solicitat modificarea dispozitivului sentinţei apelate şi implicit respingerea obligării sale la plata cu titlu de daune materiale şi daune morale.

A susţinut că sarcina probei aparţine celui care formulează pretenţia. Or, în speţa dedusă judecăţii, pe de o parte, părţile civile nu au depus probe pentru dovedirea daunelor pretins suferite, iar, pe de altă parte, modalitatea primei instanţe de soluţionare a acestor pretenţii se îndepărtează de dispoziţiile legale incidente, respectiv art. 1349, art. 1357, art. 1371 alin. (1), art. 1382, art. 1385 şi art. 1386 C. civ., apelanta inculpată considerând că soluţia Curţii de Apel Iaşi este nefondata şi netemeinică.

Din această perspectivă, a solicit să se reţină, sub un prim aspect, faptul că acţiunile civile formulate nu sunt dovedite şi, cu toate acestea, au fost soluţionate favorabil de către prima instanţă. A mai criticat faptul că instanţa de fond nu a dat eficienţă deciziei nr. 102/2021 a CCR - decizie ce consacră principiul securităţii actelor civile în materie penală, atunci când se formează acţiuni civile în cadrul unui dosar penal. Sub acest aspect, a arătat că despăgubirile materiale solicitate de persoanele vătămate din cauză, parte din acestea, au primit răspuns de la instanţele de executare civilă, în cadrul contestaţiilor formulate de fiecare în legătură cu executările silite demarate de creditori împotriva acestora.

Totodată, a susţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile declanşării răspunderii civile delictuale, cu consecinţa exonerării sale de la despăgubirea materială şi morală a persoanelor vătămate C., D., B. şi RRR..

În stabilirea răspunderii civile delictuale, apelanta a afirmat că sunt sunt incidente şi dispoziţiile art. 1381-1395 noul C. civ., care stabilesc regulile aplicabile reparării prejudiciului cauzat în condiţiile răspunderii civile delictuale în toate cazurile şi ipotezele sale. Angajarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate prin fapta proprie, mai mult, a întregii răspunderi delictuale presupune existenţa cumulată a patru condiţii sau elemente constitutive: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, vinovăţia autorului faptei ilicite şi prejudiciabile.

Conform art. 1349 alin. (2) şi art. 1357 din noul C. civ., răspunderea civilă reparatorie intervine numai în cazul în care există un prejudiciu injust cauzat unei persoane. Jurisprudenţa în materie a statuat în mod constant faptul că simpla existenţă a unui prejudiciu nu este suficient ca să capete caracter reparator.

Referitor la daunele morale, apelanta inculpată a evidenţiat că în jurisprudenţă, inclusiv a instanţei supreme şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, a fost subliniat că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporţionalitate cu atingerea adusă, având în vedere şi gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea şi gravitatea atingerii adusă acestora.

Cu privire la părţile civile C. şi D., apelanta inculpată A. a susţinut că este netemeinică şi nefondată soluţia pronunţată de prima instanţă prin care a fost obligată să achite, în solidar cu inculpaţii F. şi I., suma de 456.247,5 RON cu titlu de daune materiale şi, respectiv, suma de 10.000 euro - cu titlu de daune morale.

A învederat în sprijinul aceste soluţii a fost reţinut faptul că, din probele administrate a rezultat că la licitaţie a participat doar o singură persoană cu intenţie reală de a licita, astfel că adjudecarea imobilului trebuia în mod obligatoriu să se facă la preţul de pornire de la acel termen, acesta fiind preţul pe care I. ar fi trebuit să îl plătească iar partea civilă să îl primească. În consecinţă prejudiciul suferit de părţile civile C. şi D. l-ar reprezenta diferenţa de preţ dintre preţul de pornire din publicaţia de vânzare şi preţul de adjudecare, diferenţă cuantificată de instanţa de fond la suma de 456.247,5 RON, de altfel, exact suma indicată de către părţile civile cu titlu de daune materiale solicitate pentru repararea prejudiciului suferit.

Prin motivele de apel, inculpata A. a susţinut că instanţa de fond a ajuns la această concluzie, în totală contradicţie cu dispoziţiile civile procedurale aplicabile executării silite - cu precizarea că dosarul execuţional a fost deschis sub imperiul C. proc. civ. 1864.

În esenţă, inculpata a arătat că supoziţiile primei instanţe cu privire la nelegalitatea modului de desfăşurare a celei de-a treia şedinţe de licitaţie, pe considerentul că de fapt inculpatul F. ar fi fost mână moartă pentru inculpatul I. sunt lipsite de temeinicie, în condiţiile evidente în care şi şedinţa de licitaţie de la al doilea termen s-a desfăşurat în acelaşi condiţii cu ce-a de-a treia şedinţă de licitaţie (adică doi licitatori, oferte mult mai mici decât 50% din preţul de pornire a licitaţiei), declarând adjudecatar persoana cu oferta cea mai mare - situaţie perfect legală, conform dispoziţiilor art. 509 C. proc. civ. 1865. A menţionat că nu are relevanţă faptul că îl cunoştea pe F. sau că acesta din urmă îl ştia pe I., deoarece interesul inculpatului F. de a achiziţiona prin adjudecare imobilul, s-a dovedit prin înscrierea sa la ambele şedinţe de licitaţie indiferent de celelalte persoane care s-au înscris şi au participat la licitaţie la termenele stabilite.

Pe de altă parte, în ceea ce priveşte preţul de adjudecare, inculpata a menţionat că este mai mult decât dovedit faptul că în legătură cu acest imobil, prin ofertele de participare depuse de patru persoane diferite (GG., V., I. şi F., cu precizarea că prima instanţă a concluzionat că nu există vreo legătură între inculpaţi şi martorii V. sau GG.), preţul de piaţă la momentul 2014 era situat în jurul sumei de 650.000 RON - 750.000 RON şi nicio altă persoană nu şi-a manifestat interesul de a adjudeca imobilul la un preţ cât mai apropiat de 75% din preţul de evaluare. Licitaţia a fost adusă la cunoştinţa publicului larg, dar nu şi-au manifestat interes de participare mai multe persoane. Pe de altă parte, a subliniat că vânzarea silită nu se desfăşoară în aceleaşi condiţii ca vânzarea-cumpărarea în condiţii de piaţă liberă - cu un preţ cerut de vânzător şi acceptat de cumpărător.

A precizat că, potrivit dispoziţiilor procedurale execuţionale nu există o dispoziţie legală care să oblige executorul ca, în mod direct, să oprească licitaţia doar pentru faptul că ofertele de licitaţie sunt mai mici chiar de 50% din preţul de pornire a licitaţiei, în condiţiile susţinerii licitaţiei în prezenţa a cel puţin doi licitatori. Legiuitorul a stabilit condiţiile de vânzare a unui imobil în procedura executării silite doar în cazul desfăşurării unei licitaţi aflate la primul termen de desfăşurare, dată la care imobilul poate fi vândut la preţul de evaluare - în prezenţa unui singur licitator. C. proc. civ. 1865 (art. 509 şi urm.), sub imperiul căruia s-a desfăşurat executarea silită a bunurilor familiei UUUU., prevede că, începând de la al doilea termen de licitaţie, dacă există cel puţin doi licitatori, imobilul se vinde celui care oferă cel mai mult dacă nu se oferă preţul de pornire. Prin urmare, apelanta a susţinut că vechiul C. proc. civ. nu definea un prag minim de vânzare a imobilului, fiind situaţii în care s-au făcut adjudecări la 2% din preţul de evaluare, iar instanţele de judecată au considerat că preţul este unul serios.

Apelanta inculpată a opinat că sunt absurde considerentele primei instanţe prin care a apreciat că, în realitate, în cadrul licitaţiei desfăşurate la data de 11.07.2014, a participat o singură persoană cu intenţie clară de adjudecare a imobilului.

A susţinut că, niciun moment nu s-a aflat în postura de a conduce o licitaţie desfăşurată în condiţii de nelegalitate şi nici nu a tolerat sau susţinut o activitate infracţională desfăşurată de cei doi inculpaţi participanţi la licitaţie. Astfel, nu i se poate reţine nicio vină - nici măcar în forma culpei - cu privire la modul de desfăşurare a licitaţiei ori cu privire la preţul final de adjudecare.

Deopotrivă, a considerat că nu trebuie omis faptul că licitaţia s-a desfăşurat în prezenţa unui reprezentant al creditoarei - persoană care, prin declaraţia dată în faţa instanţei de fond, a susţinut că niciun moment nu a avut vreo îndoială cu privire la interesul deschis manifestat de cei doi inculpaţi în adjudecarea imobilului, acesta declarând că nu s-a contestat preţul de adjudecare - în acest fel apreciindu-l ca fiind serios, iar licitaţia a avut un caracter real şi competitiv, existând nu mai puţin de 7 paşi de supralicitări.

În lipsa prejudiciului dovedit şi a săvârşirii cu vinovăţie a faptei ce i-a fost imputată, inculpata A. a solicitat să se constate că nu poate fi reţinută îndeplinirea condiţiilor angajării răspunderii civile delictuale.

A arătat că părţile civile C. şi D. nu au suferit vreun prejudiciu patrimonial urmare activităţii de executor judecătoresc pe care a desfăşurat-o, în legătură cu modul de organizare a licitaţiei din 11.07.2014, şi aceasta deoarece, cu privire la preţul de adjudecare - contestat de către debitori în faţa instanţei de executare (dosar nr. x/2014), a fost respins capătul de contestaţie prin care aceştia au invocat neseriozitatea preţului de adjudecare, contestaţie respinsă prin sentinţa pronunţată la data de 11.02.2015. Ca urmare, inculpata a susţinut că prima instanţă trebuia să dea eficienţă considerentelor Curţii Constituţionale iterate prin decizia nr. 102/2021, fără să reanalizeze preţul cu care a fost adjudecat imobilul.

Ca urmare, a considerat că este eronată susţinerea în sensul că părţile civile UUUU. au fost prejudiciate cu diferenţa dintre preţul de pornire a licitaţiei (75% din preţul de evaluare) şi preţul cu care s-a adjudecat imobilul. Apelanta inculpată a mai evidenţiat că, de pretinsul prejudiciu nu poate profita în niciun fel părţile civile, acestea nefiind prejudiciate prin executarea silită, ci în realitate cele prejudiciate sunt entităţile bancare care au rămas păgubite de sumele de bani acordate cu titlu de împrumut familiei UUUU. şi pe care nu le-au recuperat.

În privinţa daunelor morale acordate părţilor civile UUUU., inculpata a susţinut că nu au fost probate, iar Curtea de Apel Iaşi a reţinut o stare de frustrare a acestora şi o îngrijorare cu privire la prejudicierea lor în cadrul unei licitaţii trucate, fără a lua în calcul modul în care părţile civile au acţionat faţă de terţi, prin neîndeplinirea obligaţiilor asumate şi au ajuns să fie supuşi executării silite imobiliare, în dosarul execuţional nr. x/2012.

A mai evidenţiat, contrar reţinerilor primei instanţe, că acţiunile civile (contestaţii la executare silită) iniţiate de părţile civile C. şi D. nu au fost demarate în încercarea de a diminua efectele trucării licitaţiei - ci strict în scopul de a tergiversa finalizarea executării silite a lor, de altfel aproape toate contestaţiile la executare silită formulate de aceştia fiind respinse de instanţa civilă de executare.

În altă ordine de idei, a învederat că imobilul supus valorificării silite, chiar dacă s-ar fi licitat la preţul integral de evaluare, nu ar fi acoperit nici 25% din creanţa datorată creditorilor. A arătat că pe perioada executării silite, părţile civile nu au achitat parte din creanţă, ceea ce ar fi condus la întreruperea executării silite, apreciind că în cauză nu există probe pe baza cărora să se concluzioneze că părţilor civile le-a fost afectată demnitatea, cinstea ori prestigiul.

Dacă persoanele vătămate nu au produs niciun minim de dovezi privitor la prejudiciul material sau moral suferit, inculpata A. a precizat că, în schimb, personal a depus dovezi în faţa instanţei de fond prin care a arătat faptul că, tocmai părţile civile UUUU. sunt cele care şi-au distrus imobilul şi l-au adus în stare de nefolosinţă, situaţie reţinută, de altfel, prin procesul-verbal încheiat la data de 30.07.2014, în dosarul execuţional nr. x/2012, act încheiat cu ocazia verificării stării imobilului şi eliberării acestuia, urmare adjudecării.

Cu privire la partea civilă B., inculpata A. a apreciat ca nefondată şi nelegală dispoziţia instanţei de obligare, în solidar cu inculpaţii F., H. şi G., la plata sumei de 10.000 euro (la cursul BNR din ziua plăţii), cu titlu de daune morale.

Argumentele Curţii, că aceasta ar fi suferit un stres legat de faptul că pentru imobilul său s-a primit un preţ nelegal şi neserios şi că mobilizarea părţii civile la un efort financiar şi psihic pentru a obţine repararea acestei erori constituie un prejudiciu moral, care necesită a fi reparat patrimonial, au fost apreciate de inculpată ca o justificarea nerezonabilă a instanţei şi netemeinică.

Apelanta a solicitat să se constate şi cu privire la această parte civilă că nu se poate retine existenţa vreunei fapte ilicite sau vinovăţia sa şi, mai mult, nu există vreun raport de cauzalitate, iar daunele nu au fost dovedite de partea civilă, iar instanţa de fond le-a admis pe bază de prezumţii.

Apelanta inculpată a considerat că nu există prejudiciu suferit de persoana vătămată B. în condiţiile în care, în dosarul execuţional nr. x/2014, calitatea de debitor o deţinea B., iar cea de creditor o deţine UUUUU. (fosta soţie a debitorului), care a cesionat creanţa de la creditoarea iniţiatoare DDD., iar imobilul a reintrat în patrimoniul părţilor X, este închiriat şi produce venituri familiei; debitorul B. şi creditoarea UUUUU. locuiesc împreună - deşi formal apar ca fiind divorţaţi, iar prin cesiunea creanţei, UUUUU. este noua creditoare a debitorului B.; creanţa de 900.000 euro a fost cesionata fostei soţii şi aceasta se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile creditoarei, având posibilitatea să înceteze executarea silită ca să-i profite debitorului, putându-se ajunge astfel la o diminuare sau chiar scutire de la plata creanţei de 900.000 euro.

Faţă de duplicitatea manifestată de către persoana vătămată B., de actele desfăşurate ulterior de aceasta în conivenţă cu soţia lui UUUUU., prin care au reuşit să cesioneze creanţa de la creditoarea iniţiatoare, apelanta a arătat că, practic, familia X a reintrat în posesia bunurilor imobile, nefiind prejudiciată în nici un fel, considerând că prezumţiile simple în baza cărora s-a pronunţat Curtea de Apel Iaşi, atunci când a impus acordarea unor daune morale, nu pot fi suficiente pentru a fundamenta soluţia dispusă.

Referitor la obligarea, în solidar, cu inculpaţii F., H. şi G., la plata către partea civilă E. a sumei de 10.000 euro cu titlu de daune morale şi a sumei de 42. 321 RON cu titlu de daune materiale, apelanta inculpată A., a susţinut că soluţia instanţei de fond este nelegală şi netemeinică.

Reluând modalitatea în care s-a desfăşurat licitaţia în dosarul de executare nr. 2889/2014 aflat pe rolul BEJ X, apelanta inculpată a susţinut în esenţă, că se dovedeşte, în mod indubitabil, că niciun moment nu s-a aflat în postura de a conduce o licitaţie în condiţii de nelegalitate sau că ar fi tolerat şi susţinut o activitate infracţională desfăşurată de cei doi inculpaţi participanţi la licitaţie. În aceste condiţii, a considerat că nu i se poate reţine nicio vină - nici măcar sub forma culpei - în modul de desfăşurare a licitaţiei şi de stabilire a preţului final de adjudecare.

Or, în lipsa prejudiciului dovedit şi a săvârşirii faptei ce i-a fost imputată cu vinovăţie, nu se poate reţine îndeplinirea condiţiilor angajării răspunderii civile delictuale, cu consecinţa exonerării sale de la plata despăgubirilor materiale şi morale către partea civilă E., în solidar, cu ceilalţi inculpaţi.

În ceea ce priveşte situaţia de fapt, a solicitat să se constate că nu se poate reţine existenţa vreunei fapte ilicite, nu există vinovăţia sa deoarece nu există fapta ilicită şi mai mult nu există vreun raport de cauzalitate.

A mai subliniat că cererea părţii civile E., de acordare de daune morale, nu a fost motivată, iar obligarea inculpaţilor la acoperirea acestora se bazează pe prezumţia simplă a existenţei unei stări de stres, frustrare şi îngrijorare privind prejudicierea într-o licitaţie trucată, iar nu pe probe. Or, legiuitorul nu prevede posibilitatea de a despăgubi moral o persoană doar pentru că acesteia i-a fost teamă că, din preţul obţinut în urma valorificării silite al imobilului, aceasta nu ar putea acoperi creditul datorat. Inculpata A. a menţionat că nimic nu a oprit persoana vătămată să acopere în mod direct obligaţiile de plată, cum, sub nicio formă, nici ea nu este vinovată de ajungerea părţii civile în postura unui debitor executat silit.

Ca atare, apelanta inculpată a considerat că antrenarea răspunderii civile delictuale a fost insuficient motivată de către prima instanţă, motivele fiind contradictorii, fără a se putea efectua un control judiciar asupra raţionamentului logico-juridic avut în vedere de către judecătorul primei instanţe.

Apelanta inculpată A. a concluzionat că, în condiţiile achitării sale, se justifică respingerea acţiunilor civile formulate în cauză de părţile civile.

Prin concluziile scrise, depuse la data de 18.11.2024, apelanta inculpată A. a reiterat motivele de apel pentru care a solicitat achitarea sa pentru infracţiunile de abuz în serviciu în formă continuată (trei acte materiale) şi grup infracţional organizat.

Deopotrivă a solicitat respingerea acţiunilor civile exercitate de părţile civile D., C., E., B., precum şi respingerea apelurilor formulate de părţile civile O., P. şi K..

Prin motivele scrise, susţinute oral cu prilejul dezbaterii pe fond a apelului, apelantul inculpat H. a solicitat să se constate inexistenţa celor trei infracţiuni reţinute în sarcina sa, pentru care s-a constatat intervenirea prescripţiei răspunderii penale, anume constituirea unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen., deturnarea licitaţiilor publice, prev. de art. 246 C. pen. şi complicitate la abuz în serviciu, infracţiune asimilată infracţiunilor de corupţie prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen. (2 fapte în concurs real), ce a suferit o schimbare de încadrare juridică în instigare la abuz în serviciu prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 38 C. pen.

Astfel, în ceea ce priveşte constituirea unui grup infracţional organizat, apelantul inculpat a arătat că, în ciuda unei cercetări judecătoreşti ce a presupus administrarea unor probe multiple (declaraţii de martori, de inculpaţi, înscrisuri), instanţa de fond nu a luat în considerare acest material probator.

A criticat utilizarea de către Curte a sintagmei există probe, de la pag. 75 - 79 din sentinţă, susţinând că, în realitate, nu au fost indicate care sunt probele care dovedesc acuzaţia, nefiind nominalizate şi/sau măcar referite, regăsindu-se doar o înşiruire a evenimentelor bazate pe declaraţiile inculpaţilor că: se cunosc, au relaţii de prietenie şi profesionale, s-au intercalat în diverse ocazii, etc.

Din această înşiruire de relaţii de prietenie şi/sau profesionale, inculpatul a considerat că nu se poate, sub nicio formă, decela că a existat o înţelegere, o rezoluţie infracţională între inculpaţi, şi a susţinut că, dimpotrivă, declaraţiile inculpaţilor trebuiau şi puteau fi apreciate ca fiind sincere, nicidecum acuzatoare, folosite pentru a alimenta teza infracţională.

A mai susţinut că, modul de organizare a asociaţiilor criminale/grupuri infracţionale, presupune ca membrii săi să fie de acord să facă parte din structura acestora, să aibă o anumită poziţie ierarhică, să se cunoască între ei, să achieseze la scopul urmărit de grup şi să acţioneze după un plan bine stabilit. Or), inculpatul a susţinut că, din toate actele dosarului nu a rezultat (pe bază de probe certe şi concrete) vreo legătură frauduloasă între el şi ceilalţi inculpaţi.

Apelantul inculpat a subliniat că nu a cunoscut-o pe A., nu a participat niciodată la licitaţiile publice desfăşurate de către executorul A., iar pe inculpatul G., abia dacă îl cunoştea, neavând nicio relaţie cu acesta.

A subliniat că, dacă în rechizitoriu s-a folosit de către parchet sintagma F. era locotenentul grupului..., după refacerea rechizitoriului această sintagmă nu a mai apărut, obligând practic instanţa de fond la a specula pe marginea unei oarecare structuri de organizare a acestui presupus grup.

În argumentarea solicitării de achitare pentru această infracţiune, apelantul inculpat H. a invocat declaraţia inculpatei A. audiată în calitate de suspect, la data de 11.06.2015, declaraţia sa din 06.06.2016, declaraţia inculpatului G., din 11.06.2015, apreciind că nu există probe concrete, certe, indubitabile în sensul că a săvârşit infracţiunea şi a solicitat a se observa faptul că judecătorul fondului foloseşte în motivarea hotărârii sintagme precum există posibilitatea, creează de asemenea convingerea că relaţiile foarte apropiate exclud ca F. să nu-l fi ţinut la curent pe G. şi X, etc.

Referitor la calitatea sa de finanţator al achiziţionării unor imobile, astfel cum s-a reţinut în sentinţa apelată, inculpatul H. a arătat că nu a tăgăduit niciodată şi nu neagă faptul că a căutat să câştige anumite sume de bani, dând în acest sens procură numitului F., investind anumite sume de bani pentru achiziţionarea fie la licitaţie publică, fie prin achiziţie directă a unor imobile la preţuri convenabile după care, în mod cu totul firesc pentru astfel de tranzacţii să le revândă cu un preţ mai mare. Consideră, însă, că acest comportament mercantil nu poate constitui eşafodul unor infracţiuni, ci doar dorinţa de a spori patrimoniul său şi al familiei sale.

Sub acest aspect a solicitat instanţei de apel să schimbe în tot sentinţa apelată, în sensul de a se constata că această faptă nu există şi nu a săvârşit-o.

Cât priveşte infracţiunea de instigare la abuz în serviciu, pornind de la caracteristicile şi modalităţile prin care se poate realiza forma de participaţie penală a instigării, apelantul inculpat H. a menţionat că nu există o manoperă a sa singur şi/sau împreună cu ceilalţi inculpaţi, asupra sau împreună cu executorul judecătoresc A..

Dintr-o altă perspectivă, a considerat că instanţa de fond, în mod greşit, a încadrat faptele inculpatei A. ca fiind abuz în serviciu, deoarece nicio normă legală (din cele enumerate în rechizitoriu x preluate de instanţa de fond) nu a fost nesocotită cu intenţie şi/sau omisiune de către inculpata A. pentru a putea exista infracţiunea de abuz în serviciu şi, implicit, infracţiunea ce i se reţine în sarcină - instigare la abuz în serviciu.

În legătură cu dispoziţiile invocate din Legea nr. 188/2000 (art. 2 şi art. 58) a precizat că acestea reglementează cadrul general de desfăşurare a activităţii executorilor judecătoreşti, statutul acestei profesii, precum şi natura juridică a actelor emise de către aceştia în exercitarea funcţiei, subliniind că aceste dispoziţii legale prevăd principii de exercitare a profesiei cu caracter general şi nu conduita efectiv imputată unui inculpat-executor judecătoresc - prin actul de sesizare al instanţei şi/sau prin hotărâre, aşa încât nu pot fi încadrate în condiţia de predictibilitate statuată de decizia Curţii Constituţionale nr. 405/2016.

Reiterând caracterul general al acestor texte de lege, a apreciat faptul că executorului judecătoresc A. nu i se poate reţine în sarcină încălcarea unei obligaţii de serviciu specifice, constând în a nu vinde un imobil la al treilea termen de licitaţie, la cel mai mare preţ oferit, în măsura în care au fost îndeplinite toate condiţiile prevăzute de C. proc. civ. anterior (mai mulţi licitatori, achitarea garanţiei de participare, existenţa unor oferte şi a dovezilor privind identitatea licitatorilor); de altfel nici în rechizitoriu şi nici în sentinţa apelată nu a fost arătat, în concret, ce dispoziţii legale şi în ce modalitate au fost încălcate.

Sub aspectul presupusei nerespectări a dispoziţiilor art. 509 C. proc. civ., a apreciat că, din actele şi lucrările dosarelor de executare silită rezultă, fără echivoc, faptul că numita A. a demarat licitaţia la cel de-­al treilea termen, pornind de la cel mai mare preţ oferit, luând în considerare că niciunul dintre cei doi ofertanţi/licitatori nu a oferit 75% din preţul de evaluare, declarând câştigător adjudecatar persoana care a licitat cel mai mult, după parcurgerea respectivilor paşi de licitaţie.

De asemenea, executorul A. nu avea niciun temei să considere că vreunul dintre licitatori ar fi fost "mână moartă" doar pentru a scădea preţul de pornire al licitaţiei, sub pragul de 75%.

A mai menţionat că infracţiunea prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 nu poate subzista deoarece nu sunt întrunite condiţiile răspunderii penale pentru infracţiunea tip.

Cu privire la cele două licitaţii incriminate - imobilul persoanei vătămate B. şi E., a precizat că sumele la care au fost achiziţionate nu erau nicidecum mult subdimensionate.

a) În ceea ce priveşte dosarul de executare silită vizând persoana vătămată B., a menţionat că nu a participat la termenul din 05.09.2014 şi nu l-a împrumutat pe numitul F. cu suma de 400.000 RON, în vederea înscrierii la termenul de licitaţie respectiv.

A arătat că, pentru garantarea acestui împrumut a încheiat cu F. un antecontract de vânzare-cumpărare pentru 50% din proprietatea de pe str. x, jud. Iaşi, însă aceste fapte şi acte juridice nu sunt de natură a dovedi o conivenţă infracţională între el şi inculpata A., aşa cum a reţinut Curtea de Apel Iaşi ca fiind o instigare.

A susţinut că F. urma să participe la licitaţia din data de 05.09.2014, în nume propriu, dovadă că împrumutul de 400.000 RON a fost virat după 4 zile de la data adjudecării, respectiv 09.09.2014, potrivit extraselor de cont emise de VVVVV., ceea ce exclude instigarea la abuz în serviciu.

A reiterat că, din analiza actelor execuţionale, se poate observa faptul că executorul judecătoresc a desfăşurat şedinţa de licitaţie publică fără încălcarea vreunei dispoziţii legale. Faptul că executorul judecătoresc A. a constatat că nu s-au achitat sumele datorate, că niciunul dintre cei doi ofertanţi nu a oferit preţul de pornire şi a stabilit ca licitaţia să pornească de la preţul cel mai mare dintre ofertele depuse, declarând adjudecatar persoana care ulterior a oferit cel mai mult, dovedeşte că aceasta a respectat întru-totul dispoziţiile art. 845 C. proc. civ. (în forma în vigoare la data de 05.09.2014), licitaţia având un caracter real şi competitiv. Dacă exista o înţelegere, cu concursul executorului judecătoresc, apelantul inculpat a considerat că nu ar fi fost nevoiţi să recurgă la licitarea unor sume atât de mari faţă de oferta iniţială. A mai învederat că, tot în scopul evitării fraudării licitaţiei şi/sau a licitării unor sume derizorii, executorul A. a stabilit, din oficiu, pasul de licitaţie de 10.000 RON sau multiplu de acest număr, în condiţiile în care nu avea o obligaţie legală în acest sens.

În altă ordine de idei, a susţinut că nu există nicio probă din care să rezulte că a cunoscut sau a prevăzut în mod direct sau indirect, prin acordarea împrumutului de după licitaţie numitului F. că o va ajuta sau o va instiga pe A. să săvârşească infracţiunea de abuz în serviciu şi, astfel, aceasta să fi obţinut un folos necuvenit pentru sine sau pentru altul, nefiind sub nicio formă întrunite cerinţele laturii subiective pentru reţinerea acestei infracţiuni.

În concluzie, având în vedere faptul că nu a participat la acea licitaţie publică, a arătat că împrumutul către F. nu reprezintă nicidecum o situaţie premisă a instigării la abuz în serviciu, executorul judecătoresc nu a încălcat nicio dispoziţie legală cu ocazia desfăşurării licitaţiei din data de 05.09.2014, lipsind complet forma de vinovăţie ce caracterizează instigarea la săvârşirea de către autor a pretinsului abuz în serviciu în formă agravantă, solicitând să se constate că fapta nu există.

b) În ceea ce priveşte dosarul de executare silită nr. x/2012, vizând partea civilă E., inculpatul H. a menţionat că nici la această licitaţie publică nu a participat; imobilul a fost adjudecat la data de 05.12.2014, la a 3-lea termen de licitaţie, de către numitul F. în calitate de procurator, care a anexat la cererea de participare şi procura notarială nr. 1734/22.08.2013 pe care i-a oferit-o.

Apelantul inculpat a susţinut că şi în cazul acestui dosar de executare silită, executorul judecătoresc A. a desfăşurat şedinţa de licitaţie publică din data de 05.12.2014 fără încălcarea vreunei dispoziţii legale dintre cele reţinute în sarcina sa, licitaţia a avut un caracter real şi competitiv, existând nu mai puţin de 5 paşi de supralicitări. Totodată, tot în scopul evitării fraudării licitaţiei executorul judecătoresc a stabilit pas de licitaţie 10.000 RON sau multiplu acestui număr.

A reiterat şi în acest caz că art. 2 şi art. 54 din Legea nr. 188/2000 nu au relevanţă penală din perspectiva infracţiunii de abuz în serviciu, întrucât nu prevăd îndatoririle efective de serviciu pretins a fi încălcate (având un conţinut general), iar, în ceea ce priveşte art. 509 C. proc. civ. anterior, nici acesta nu a fost încălcat, şedinţa de licitaţie desfaşurându-se în acord cu aceste dispoziţii legale. Din actele şi lucrările dosarului rezultă că inculpata A. a pornit în mod legal licitaţia la cel de-al 3-lea termen, de la cel mai mare preţ oferit, având în vedere faptul că niciunul dintre cei doi ofertanţi nu a oferit 75% din preţul de evaluare, declarând adjudecatar persoana care a supralicitat cel mai mult după parcurgerea paşilor de licitaţie.

Mai mult, a învederat că toate aceste critici de nelegalitate au fost invocate deja pe calea contestaţiei la executare, fiind supuse controlului instanţei civile, care s-a pronunţat în sensul respingerii, ca nefondate, a contestaţiilor formulate de către RRR., în dosarul nr. x/2014, respectiv cea formulată de către E., în dosarul nr. x/2014. Sub acest aspect, a indicat că, prin sentinţa civilă nr. 6134/05.05.2015 - ce are autoritate de lucru judecat - instanţa civilă a reţinut următoarele:

"în legătură cu criticile aduse de contestator, se observă din conţinutul dosarului de executare respectarea procedurii menţionate mai sus şi efectuarea tuturor înştiinţărilor prevăzute de lege (...). De asemenea, deşi contestatorul a contestat legalitatea procedurii de licitaţie prin prisma participării doar a doi ofertanţi, procedura de desfăşurare a vânzării silite imobiliare nu prevede nicio interdicţie pe acest aspect. Alte probe care să creioneze versiunea exprimată de contestator a săvârşirii a unor acte nelegale de către executorul judecătoresc în organizarea licitaţiei publice din 05.12.2014 nu au fost produse".

Astfel, apelantul a susţinut că este nefondată şi acuzaţia penală ce i s-a adus în calitate de instigator, potrivit căreia prin emiterea unei procuri notariale către F. ar fi instigat la încălcarea unor atribuţii de serviciu pe executorul judecătoresc.

Pe de altă parte, a considerat că, în acord cu art. 47 C. pen., nu există nicio probă la dosar din care să rezulte că a cunoscut sau prevăzut că prin emiterea procurii cu 1 an şi 4 luni înainte de adjudecare, va instiga la îndeplinirea abuzivă de către executorul judecătoresc a atribuţiilor de serviciu în data de 05.12.2014, în scopul obţinerii unui folos necuvenit pentru sine sau pentru altul - nefiind întrunite nici cerinţele laturii subiective pentru reţinerea acestei infracţiuni.

Raportat la argumentele expuse, a solicit să se constatate că nici această faptă nu există.

În legătură cu infracţiunea de deturnarea licitaţiilor publice (licitaţie E.), a reiterat că nu a fost informat/înştiinţat de către F. că va participa la licitaţia din data de 05.12.2014 şi a aflat despre acest aspect ulterior momentului adjudecării.

Totodată, a arătat că, potrivit incriminării infracţiunii prev. de art. 246 C. pen., subiectul activ este calificat, având în vedere că înţelegerea trebuie să aibă loc doar între participanţii la licitaţie.

A susţinut că, în literatura de specialitate s-a statuat că "în varianta înţelegerii între participanţi, subiectul activ trebuie să aibă calitate de ofertant sau concurent. Conform reglementărilor din materia licitaţiilor publice, ofertantul este un furnizor, executant sau prestator, persoană fizică sau juridică, care a depus oferta de participare la licitaţie" (N. C. pen. comentat. Partea specială, Ed. a II-a rev. şi adaug. V. Dobrinoiu ş.a., pag. 305).

Astfel, deşi în mod subiectiv a fost adjudecatar, a susţinut că, în mod practic, obiectiv nu avea cum să întrunească condiţia de autor al acestei infracţiuni deoarece nu a avut calitatea de ofertant/participant, nu a participat în mod nemijlocit la adjudecarea imobilului părţii civile E.. Dimpotrivă, participantul direct, F., a fost mandatat prin procura notarială să achiziţioneze imobile, act în baza căruia a şi adjudecat bunul imobil obiect al executării silite.

Procura autentică a fost emisă la data de 22.08.2013, cu 1 an şi 4 luni înainte ca licitaţia din 05.12.2014 să aibă loc. Mai mult, la momentul eliberării acestei procuri (22.08.2014), legislaţia penală română nu prevedea, ca infracţiune, deturnarea licitaţiilor publice, această infracţiune fiind introdusă ulterior (01.02.2014) odată cu intrarea în vigoare a noului C. pen., iar în aceste condiţii nu se poate interpreta că procura a fost dată în scopul fraudării/deturnării licitaţiei publice vizând imobilul debitoarei E..

Apelând la materia civilă, a învederat că art. 2017 pct. 1 din C. civ. prevede că "mandatarul nu poate să depăşească limitele stabilite prin mandat", or, nu a dat mandat lui F. pentru a deturna licitaţiile publice, pentru ca acesta să săvârşească în numele său şi pentru sine infracţiuni, dimpotrivă, acel mandat era eliberat doar pentru afacerile pe care au înţeles să le facă, la care a făcut referire în mandatul autentic.

A concluzionat că nu a participat la nicio licitaţie publică, reiterând că mandatul dat inculpatului F. nu reprezintă un element material al infracţiunii de deturnare a licitaţiilor publice, nu a avut nicio înţelegere cu F. şi/sau cu G. în scopul denaturării preţului de adjudecare, iar instanţele civile au exercitat deja un control de legalitate asupra procedurilor execuţionale privind licitaţia din 05.12.2014, lipsesc elementele specifice laturii subiective a infracţiunii de deturnarea licitaţiilor publice şi, nu în ultimul rând, nu a cunoscut că F. urma să participe la licitaţia publică. Pentru aceste motive a solicit să se constate şi în acest caz că fapta nu există.

Apelantul inculpat I. prin motivele de apel formulate a solicitat să se constate inexistenţa celor două infracţiuni reţinute în sarcina sa, pentru care s-a constatat intervenirea prescripţiei răspunderii penale, respectiv deturnarea licitaţiilor publice, prev. de art. 246 C. pen. şi complicitate la abuz în serviciu asimilat infracţiunilor de corupţie prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., a cărei încadrare juridică a fost schimbată în instigare la abuz în serviciu prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

A solicitat achitarea, în temeiul art. 16 lit. a) şi b) C. proc. pen.., pentru infracţiunile pentru care a fost cercetat.

În acest sens, a motivat că elementele de tipicitate ale infracţiunii de deturnarea licitaţiilor publice - cu referire strictă la licitaţia publică din data de 11.07.2014 din dosarul de executare silită nr. x/2012 în care debitori au fost părţile civile C. şi D., nu sunt întrunite, neexistând practic niciun element obiectiv şi/sau material din care să se poată decela vreo înţelegere frauduloasă a sa cu inculpatul F..

Sub un prim aspect, a apreciat că judecătorul primei instanţe a constatat că nu există probe materiale/obiective pe care să se poată baza în luarea unei decizii şi astfel, a apelat la prezumţii (pag. 36, primul alineat din sentinţă), instrument juridic ce constă în concluziile unui raţionament logic prin care instanţa de judecată stabileşte probabilitatea unei situaţii de fapt ce constituie fapta în litigiu (factum probandum) în cauza penală, în baza cărora se efectuează examenul de tipicitate a infracţiunii care formează obiectul acuzaţiei penale.

A precizat că relaţia sa cu inculpatul F. nu a fost nicidecum una apropiată, de lungă durată şi/sau cu un anumit scop, ci o relaţie frivolă, lipsită de orice interes din partea sa.

Apelantul a criticat faptul că prima instanţă a interpretat poziţia sa procesuală într-un sens prin care a scos în evidenţă teza acuzării potrivit căreia ar fi avut o relaţie bine concretizată de conivenţă şi de durată cu inculpatul F., cu omiterea subtilă, dar reală, a unor date şi probe concrete de netăgăduit.

Apelantul inculpat a arătat că urmărea imobilul familiei UUUU. încă de la începerea executării silite împotriva acestuia (de BEJ PPP., cu aproximativ 2 ani înainte de formarea dosarului la BEJ X), situaţie concretă ce a putut fi surprinsă, deoarece la percheziţia informatică realizată de procurorul de caz, s-a găsit în calculatorul său o publicaţie de vânzare de la acest imobil.

Cu referire la această probă şi declaraţie a sa, a criticat faptul că nu au fost analizate de către prima instanţă, deoarece relevă interesul şi hotărârea sa privind achiziţionarea acestui imobil cu mult timp înainte de formarea dosarului la BEJ A. şi momentul licitaţiei din 11.07.2014.

A învederat că în logica faptică a parcurs etapele unei tatonări şi aşteptări privind diminuarea preţului acestui imobil, până când, a hotărât că îşi permite preţul şi poate participa la licitaţie, nefiind vorba nicidecum participarea cu o mână moartă sau în calitate de mână moartă.

În acest context factual, a menţionat că susţinerea primei instanţe privind stabilirea vinovăţiei directe între el şi inculpatul F. şi prin prisma unor supoziţii făcute de executorul A. (pag. 49) este de neconceput ca fiind eşafodajul activităţii infracţionale.

Pornind de la elementele care definesc infracţiunea prevăzută de art. 246 din C. pen., inculpatul a precizat că pentru săvârşirea acesteia, licitatorii trebuie să fie înţeleşi, să diminueze pe cât de mult posibil preţul licitaţiei pentru a-şi asigura un folos material cât mai însemnat. Or, situaţia faptică nu a stat nici pe departe aşa, deoarece a avut o puternică opoziţie/competiţie din partea mâinii moarte F., preţul de pornire fiind de 500.500 RON şi după parcurgerea a nu mai puţin de 7 paşi de licitaţie s-a ajuns la preţul final de 640.500 RON.

A considerat că un participant la licitaţie care încearcă să denatureze, să trucheze licitaţia sub aspectul diminuării sumei ce urmează a o plăti nu poate să-şi îngreuneze situaţia licitând cu presupusul său partener aflat în conivenţă infracţională pentru a plăti mai mult.

În argumentarea apelului său, inculpatul I. a mai susţinut că o altă probă pe care instanţa de fond nu a dorit să o reliefeze sau să-i dea valenţa cuvenită a fost declaraţia reprezentantului WWWWW. - HH., care a fost prezent la şedinţa de licitaţie din 11.07.2014.

Prezentând condiţiile pentru existenţa unei instigări la abuz în serviciu, prev. de art. 47 C. pen. rap la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi art. 297 alin. (1) C. pen., apelantul inculpat I. a apreciat că acestea reliefează inexistenţa vreunei manopere a sa, singur şi/sau împreună cu inculpatul F., asupra executorului judecătoresc A..

În opinia apelantului, prima instanţă, în mod greşit, a încadrat fapta inculpatei A. ca fiind abuz în serviciu (actul material privind dosarul de executare a imobilului UUUU.), fiindcă inculpata nu a nesocotit cu intenţie şi/sau omisiune vreo normă legală pentru a putea exista infracţiunea de abuz în serviciu şi, pe cale de consecinţă, nu poate fi reţinută nici instigarea la abuz în serviciu reţinută în sarcina sa.

A solicitat să se observe faptul că dispoziţiile invocate din Legea nr. 188/2000 (art. 2 şi art. 58) reglementează cadrul general de desfăşurare a activităţii executorilor judecătoreşti, statutul acestei profesii, precum şi natura juridică a actelor emise de către aceştia în exercitarea funcţiei.

Aceste dispoziţii legale prevăd principii de exercitare a profesiei cu caracter general şi nu conduita efectiv imputată unui inculpat având calitatea de executor judecătoresc, aşa încât nu pot fi încadrate în condiţia de predictibilitate statuată de către Decizia Curţii Constituţionale nr. 405/2016 (paragraful 16).

Apelantul inculpat a arătat că executorului judecătoresc A. nu i se poate reţine în sarcină încălcarea unei obligaţii de serviciu specifice, constând în a nu vinde un imobil la al treilea termen de licitaţie la cel mai mare preţ oferit, în măsura în care au fost îndeplinite toate condiţiile prevăzute de C. proc. civ. anterior, în vigoare la data faptelor (mai mulţi licitatori, achitarea garanţiei de participare, existenţa unor oferte şi a dovezilor privind identitatea licitatorilor). A considerat că executorul judecătoresc nu a încălcat dispoziţiile legale antemenţionate sub nicio formă, cu ocazia organizării licitaţiei din 11.07.2014.

În legătură cu dispoziţiile art. 509 C. proc. civ. anterior, a precizat că, din actele şi lucrările dosarului execuţional nr. x/2012 rezultă, fără echivoc, faptul că numita A. a demarat licitaţia la cel de-al treilea termen, pornind de la cel mai mare preţ oferit, luând în considerare că niciunul dintre cei doi ofertanţi/licitatori nu a oferit 75% din preţul de evaluare, declarând câştigător-adjudecatar persoana care a licitat cel mai mult, după parcurgerea a 7 paşi de licitaţie. Executorul judecătoresc A. nu avea niciun temei să considere că vreunul dintre licitatori ar fi fost mână moartă.

A mai considerat că nu sunt întrunite condiţiile răspunderii penale pentru infracţiunea prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, respectiv abuzul în serviciu, în raport de decizia nr. 458/22.06.2017 a CCR, arătând că situaţia premisă ce stă la baza infracţiunii prevăzute de dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 78/2000 presupune întotdeauna constatarea întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu în forma sa tip. Doar după constatarea existenţei infracţiunii de abuz în serviciu în varianta-tip se poate trece la analiza îndeplinirii condiţiei speciale referitoare la urmarea imediată a acestei fapte, respectiv condiţia ca subiectul activ al infracţiunii să fi obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit.

Cu ocazia dezbaterilor pe fondul apelului, apărătorul ales a solicitat achitarea inculpatului I. în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

Apelanţii inculpaţi J. şi M. au formulat motive de apel similare şi au criticat sentinţa pronunţată în cauză, precum şi încheierea de şedinţă din data de 02.03.2023 prin care s-a dispus schimbarea încadrării juridice din complicitate la infracţiunea de abuz in serviciu prev. de art. 48 alin. (1) Cod penai rap. la art. 13 indice 2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. în instigare la infracţiunea de abuz in serviciu prev. de art. 47din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen.

Pe latură penală, au arătat că, prin încheierea apelată, s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu, din complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu în instigare la infracţiunea de abuz în serviciu, fără ca încheierea să fie motivată într-o măsură suficientă care să conducă la o descriere a faptelor, reţinute în sarcina lor.

Apelanţii inculpaţi J. şi M. au evocat decizia nr. 233/2021 a Curţii Constituţionale şi au susţinut că încheierea de schimbare a încadrării juridice trebuie temeinic motivată pentru respectarea dreptului la apărare şi a dreptului la un proces echitabil, căci părţile trebuie să cunoască natura şi întinderea acuzaţiei atât cu privire la baza factuală, cât şi cu privire la încadrarea juridică.

În acest context, au învederat că nu s-au specificat actele materiale care au determinat asumarea de către executor a intrării în acest joc, nefiind arătată activitatea de determinare a instigatorilor asupra autorului faptei. Chiar dacă se face menţiunea că actele de complicitate sunt absorbite în actele de instigare, inculpaţii au precizat că activitatea infracţională avută în vedere la pronunţarea sentinţei trebuia să fie explicitată de către prima instanţă în încheierea atacată.

Suplimentar, inculpatul M. a menţionat că, în faza de cercetare judecătorească, nu a fost administrată nicio probă care să îl privească, astfel că reţinerea existenţei unor probe administrate în cursul judecăţii care să facă dovada instigării executorului judecătoresc de către el nu are nici o baza factuală.

Cu privire la modalitatea de soluţionare a cauzei penale, apelanţii inculpaţi J. şi M. au considerat că, în mod greşit, instanţa de fond nu a analizat cauza din perspectiva apărărilor formulate, în sensul inexistenţei infracţiunilor reţinute în sarcina lor şi, din această perspectivă, au apreciat soluţia de încetare a procesului penal ca vădit greşită.

Plecând de la întreg materialul probator administrat, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei de judecată, apelanţii inculpaţi au apreciat că nu s-a făcut dovada săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu, aşa cum a fost reţinută atât în actul de inculpare, cât şi prin încheierea de schimbare a încadrării juridice.

Astfel, au arătat că, la filele x din sentinţa apelată, instanţa de fond face analiza infracţiunii de abuz în serviciu, plecând de la ideea că M., J. şi N. s-au aflat în înţelegere cu privire la licitaţia din data de 06.05.2014.

Cu toate că se susţine în mod constant faptul că cei trei inculpaţi s-au aflat în înţelegere, prima instanţă analizează relaţia dintre inculpatul M., N. şi alte persoane ce au avut calitatea de martori în prezenta cauză, neindicând niciun mijloc de probă care să facă dovada existenţei vreunei înţelegeri între J. şi N. sau între M. şi N..

Apelanţii inculpaţi au mai menţionat că, nici din înregistrările existente la dosar, nici din alte mijloace de probă - declaraţii de martor sau declaraţii de inculpaţi, nu rezultă înţelegerea despre care face vorbire Curtea de Apel Iaşi.

Pe de altă parte, neavând cunoştinţă de înţelegerea între participanţii la licitaţie, rezultă că A. şi-a îndeplinit în mod corect atribuţiile de serviciu, actele emise de executorul judecătoresc fiind legale. Elementul material al laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu îl constituie încălcarea unei obligaţii stabilite printr-o lege sau ordonanţă de guvern, astfel cum a fost interpretat art. 297 din C. pen. de Curtea Constituţională prin decizia nr. 405/2016. Or, întreaga desfăşurare a licitaţiei publice a fost guvernată de dispoziţiile C. proc. civ. care permiteau vânzarea unui imobil, la a doua licitaţie, la preţul cel mai mare oferit în condiţiile în care sunt doi ofertanţi. Din perspectiva dispoziţiilor legale în materie, apelanţii inculpaţi au considerat că actul de adjudecare încheiat de către executorul judecătoresc este legal.

Au menţionat că prima instanţă avea obligaţia de a analiza cauza din perspectiva îndeplinirii elementelor de tipicitate ale infracţiunilor reţinute în sarcina fiecăruia şi au apreciat că instanţa nu a făcut o corectă şi amănunţită analiză a materialului probator administrat în cauză, motiv pentru care au solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei apelate, iar în rejudecare achitarea lor, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Cu ocazia dezbaterilor orale, pe fondul apelurilor declarate în cauză, apărătorul din oficiu al apelantei inculpate J. a solicitat, totodată, achitarea inculpatei în baza dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., respectiv fapta nu există.

Sub aspectul laturii civile, au solicitat să se constatate faptul că, în mod greşit, instanţa de fond a admis pretenţiile civile formulate de părţile civile K. şi L., şi a obligat, în solidar, inculpaţii la plata unei sume de 20.000 euro către aceştia, cu titlu de daune morale, în condiţiile în care nu s-a administrat nicio probă în susţinerea afirmaţiilor referitoare la existenta unor suferinţe psihice.

Pe de altă parte, s-a învederat că trebuie reţinut şi faptul că persoanele vătămate se aflau în procedura de executare silită, urmare a neachitării obligaţiilor asumate, cu mult timp înainte de 06.05.2014.

Prima instanţă a reţinut existenta unor suferinţe pe fondul stresului acumulat de către părţile civile, însă chiar dacă stabilirea daunelor morale este atributul instanţei de judecată, aceasta trebuie să facă analiza temeiniciei solicitării prin raportare la materialul probator administrat in cauză.

Importanţa prejudiciului moral depinde de valoarea nepatrimonială căreia i s-a adus atingere, de măsura în care a fost lezată această valoare şi de intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării de către persoana vătămată.

Regulile de evaluare a prejudiciului moral trebuie să fie unele care să asigure o satisfacţie morală, pe baza unei aprecieri în echitate şi să nu aibă, în primul rând, scop patrimonial.

Or, faţă de toate acestea, apelanţii inculpaţi au considerat că suma de 20.000 euro acordată părţilor civile K. şi L., cu titlu de daune morale, apare ca având clar un scop patrimonial, în condiţiile în care, la data săvârşirii presupuselor fapte, imobilul deţinut de aceştia se afla în procedura de executare silită, de mai mult timp, ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor de plată a ratelor. Ca atare, apelanţii au considerat că, şi sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate, Curte de Apel Iaşi a pronunţat o soluţie greşită.

Din perspectiva dispoziţiilor art. 1203 C. civ., au arătat că dispoziţia instanţei de obligarea la plata daunelor morale este nelegală, întrucât s-a bazat doar pe afirmaţiile părţii civile sau a reţinut împrejurări care nu se aflau într-o legătura de cauzalitate cu fapta ilicită pentru a angaja răspunderea civilă.

Faţă de solicitarea de achitare, nefiind întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunilor reţinute în sarcina lor, inculpaţii J. şi M. au precizat că se impune respingerea acţiunii civile promovate în cauză.

Deopotrivă, au solicitat ridicarea măsurilor asiguratorii şi respingerea acţiunilor civile ca nefondate, subliniindu-se că inculpatei J. ar trebui să-i fie returnată suma de bani achitată.

Apelantele părţi civile D. şi C. au solicitat să se constate că sentinţa apelată este netemeinica în ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale acordate.

Au menţionat că s-au constituit părţi civile cu suma de 456.247,50 RON, reprezentând diferenţa de preţ dintre preţul de pornire din publicaţia de vânzare de la termenul vânzării şi preţul de adjudecare, precum şi cu suma de 100.000 euro cu titlu de daune morale, fiecare, solicitând astfel obligarea inculpaţilor A., F. şi I. la plata acestor sume, în solidar, pentru prejudiciul suferit în urma licitaţiei efectuate în mod fraudulos, în cadrul dosarului de executare nr. 1288/2012 de pe rolul BEJA Q. şi A..

Părţile civile au arătat că daunele morale au fost solicitate în vederea acoperirii prejudiciului cauzat de suferinţele şi umilinţele suferite în urma evacuării din imobilul în care au locuit împreună cu familia, imobil construit cu multe sacrificii şi muncă.

Prin raportare la situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond şi la faptul că au fost nevoiţi să demareze numeroase acţiuni civile în vederea diminuării prejudiciului suferit, litigii care au durat ani de zile, au considerat că sumele de câte 10.000 euro fiecare, acordate cu titlu de daune morale de prima instanţă, sunt insuficiente pentru a acoperi prejudiciul moral efectiv suferit.

Prin motivele de apel, părţile civile O. şi P. au criticat sentinţa apelată sub aspectul greşitei respingeri a cererii inculpatei A. de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., în infracţiunea de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 298 din C. pen. (actul material vizând proprietatea SSSS.), prin încheierea din 7 iulie 2022, precum şi sub aspectul greşitei achitări a inculpatei A., dispusă prin sentinţa apelată, în baza dispoziţiilor art. 396 alin. (5) cu referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., pentru infracţiunile de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. (persoane vătămate O., P.) şi de fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen.

Astfel, părţile civile au opinat că hotărârea privind respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice nu este motivată, deoarece instanţa s-a referit la o situaţie ipotetică şi nu a analizat deloc situaţia concretă din dosar. Ca urmare, au apreciat că încheierea trebuie să fie anulată, iar ca efect urmează a fi anulată şi sentinţa primei instanţe.

Pe de altă parte, părţile civile au menţionat că hotărârea este contrară situaţiei de fapt reţinute în considerentele sentinţei. În opinia apelantelor părţi civile, probele administrate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti au relevat o conduită vădit neglijentă a executorului judecătoresc A. în exercitarea atribuţiilor de serviciu, la termenul licitaţiei în care a fost vândut imobilul ce le aparţinea, activitatea prin care s-a adus un beneficiu creditorilor şi adjudecatarei, fără temei legal, şi o pagubă părţilor civile, debitoare în dosarul de executare.

Astfel, au arătat că, contrar aprecierii primei instanţe, în sensul că "deschiderea licitaţiei nu se face în mod obligatoriu prin vreo formulă consacrată" (pagina 63, în paragraful al 3-lea din sentinţă), art. 845 alin. (1) din C. proc. civ. (în varianta şi cu numerotarea articolelor de la data vânzării la licitaţie a imobilului - 29 aprilie 2015) prevedea că "vânzarea la licitaţie (...) începe prin citirea de către executor a publicaţiei de vânzare şi a ofertelor primite până la acea dată".

Aşadar, au menţionat că, potrivit legii a cărei interpretare unitară se poate uşor observa în declaraţiile de martor date de toţi executorii judecătoreşti în cursul cercetării judecătoreşti, deschiderea licitaţiei se face doar prin citirea publicaţiei de vânzare. Dacă executorul judecătoresc afirmă că declară licitaţia deschisă dar nu citeşte publicaţia de vânzare, orice instanţa de judecată, în aplicarea principiului legalităţii şi dreptului părţilor (inclusiv ai debitorilor) la un proces echitabil, consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, este obligată să constate că licitaţia nu a fost deschisă.

În concret, au arătat că, la termenul de licitaţie din data de 29 aprilie 2015, în dosarul de executare nr. 520/2013, vânzarea imobilului a fost făcută fără ca executorul judecătoresc să deschidă licitaţia, din cauza neglijenţei şi/sau lipsei de cunoaştere din partea inculpatei, iar împrejurarea că publicaţia de vânzare nu a fost citită de către inculpata A. rezultă atât din înregistrarea audio făcută de investigatorul U., cât şi din declaraţiile inculpatei.

Dacă deschiderea licitaţiei se face doar prin citirea publicaţiei de vânzare (fapt cert) şi dacă publicaţia de vânzare nu a fost citită până la retragerea de la licitaţie a investigatorului U. (fapt cert), apelanţii au considerat că şi în cazul citirii de către executorul judecătoresc a publicaţiei de vânzare după retragerea investigatorului, vânzarea la licitaţie a imobilului s-a făcut tot nelegal, deoarece a rămas un singur licitator înainte de deschiderea licitaţiei, iar potrivit art. 845 alin. (8) din C. proc. civ.:

"vânzarea se va putea face chiar dacă se prezintă o singură persoană care oferă preţul de la care începe licitaţia".

S-a conchis că, existând un singur licitator în momentul deschiderii licitaţiei, dacă executorul a citit publicaţia de vânzare după ce investigatorul a renunţat să participe la licitaţie, executorul judecătoresc nu putea să declare adjudecatar decât pe participantul care oferea cel puţin preţul de începere a licitaţiei. Or, în cazul dedus judecăţii adjudecarea a fost făcută la 30% din preţul de pornire a licitaţiei.

Admiţând că inculpata nu a acţionat cu intenţie, apelantele părţi civile au considerat că inculpata A., executor judecătoresc, a desfăşurat activitatea sa cu gravă neglijenţă.

Apelantele părţi civile O. şi P., debitori, au arătat că, ulterior, au dat inculpatei suma de bani pentru a cărei încasare creditorul ceruse executarea silită, fiind întocmit procesul-verbal din 14.05.2015, din care rezultă ca debitorii s-au prezentat la data de 13 mai 2015 şi au achitat debitul. Mai mult, odată cu primirea banilor de la debitori, cu titlu de plată, pentru stingerea datoriei, inculpata le-a spus acestora că executarea încetează în urma acestei plăţi şi că nu mai pot pierde proprietatea imobilului. Aceeaşi situaţie a fost precizată în procesul-verbal din 14 mai 2015, cu referire la prevederile art. 862 din C. proc. civ. şi în încheierea de constatare a încetării executării silite din data de 26.05.2015.

Au mai arătat că procesul-verbal din 14.05.2015 a fost anulat prin decizia civilă nr. x din 1 noiembrie 2016 a Tribunalului Iaşi (dosarul nr. x/2015), însă banii plătiţi de către debitori pentru stingerea datoriei şi păstrarea dreptului de proprietate asupra imobilului adjudecat au fost distribuiţi către creditorul XXXXX. S.A., după cum rezultă din adresa nr. 38/A/09-11.2021 emisă de Birou Individual Executor Judecătoresc A., în timp ce banii plătiţi de adjudecatară cu titlu de preţ au fost păstraţi în contul bancar al executorului judecătoresc, în loc să fie distribuiţi creditorului.

Aşadar, în urma vânzării, dublată de primirea sumei urmărite de la debitori şi distribuirea acesteia în locul preţului plătit de adjudecatară, ca urmare a procedurilor nelegale realizate de executorul judecătoresc A., părţile civile P. şi O. au învederat că au pierdut şi casa şi banii pentru care fusese începută executarea silită.

Apelatele părţi civile au arătat că rezolvarea situaţiei nu a putut veni de la instanţa civilă deoarece debitorii nu aveau cum să cunoască, în termenul legal pentru formularea unei contestaţii la executare, împrejurarea că inculpata a făcut vânzarea fără să deschidă licitaţia şi/sau fără să existe în mod real doi licitatori, aşa cum era menţionat în procesul-verbal de licitaţie din 29 aprilie 2015, deoarece aceste aspecte nu rezultau din actele dosarului de executare, fiind relevate doar de cercetarea penală.

Pentru stabilirea corectă a încadrării juridice a faptelor inculpatei şi pentru rejudecarea acţiunilor penală şi civilă, au solicitat, în temeiul art. 421 alin. (2) lit. a) C. proc. pen.., admiterea apelului, desfiinţarea încheierii din 7 iulie 2022, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., în infracţiunea de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 298 din C. pen. şi încetarea procesului penal cu privire la această infracţiune, în baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale. Au solicitat admiterea acţiunii civile, în sensul anulării actelor de executare efectuate în dosarul nr. x/2013 al BEJ A. începând cu data de 29 aprilie 2015, incluzând şi actul de adjudecare, anularea înscrierilor corespunzătoare din cartea funciară şi obligarea inculpatei la plata de despăgubiri materiale şi morale.

De asemenea, au solicitat obligarea inculpatei A. la plata cheltuielilor judiciare.

După închiderea dezbaterilor şi reţinerea cauzei în pronunţare, a depus la dosar concluzii scrise, la data de 22.01.2025, apelanta parte civilă P. prin care a învederat cu privire la obiectul acuzaţiilor din cauză că, după adjudecarea imobilului din Iaşi, str. x, a achitat creditul pentru care a fost executată silit, respectiv creditul de la LLLLL., instituţia bancară care a solicitat executarea silită, deşi ipoteca de rang I în favoarea acestei instituţii de credit era instituită asupra unui teren situat în comuna Miroslava, jud. Iaşi, teren pe care inculpata X nu l-a vizat în nicio procedură de executare silită.

A susţinut că imobilul din Iaşi, str. x, reprezentând munca de o viaţă a familiei, a fost vândut de inculpata A. la un preţ derizoriu. A mai învederat că a fost evacuată din imobil împreună cu soţul, însă şi la acest moment are poprire asupra pensiei pentru un credit contractat la AAA., deşi consideră că acesta trebuia achitat de inculpata A. din banii obţinuţi din adjudecare.

În concluzie, în raport de apărările formulate şi probele administrate, a solicitat să se constate abuzurile, restabilirea situaţiei anterioare şi acordarea daunelor solicitate.

Apelantele părţi civile K. şi L. au solicitat admiterea apelului, desfiinţarea, în parte, a sentinţei apelate în limitele precizate în continuare şi după rejudecare, să se pronunţe o nouă hotărâre prin care:

1) - să se desfiinţeze soluţia de achitare a inculpatei A. pentru infracţiunea de abuz în serviciu prev. de art. 132 din Legea 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. (persoane vătămate K. şi L.) şi pentru infracţiunea de fals intelectual prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., iar după rejudecare să se dispună încetarea procesului penal în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale;

Apelanţii au argumentat că prima instanţă a apreciat greşit probele în ceea ce priveşte conduita inculpatei A., din moment ce a considerat că aceasta ar fi fost în eroare în momentul instrumentării dosarului de executare ce îi privea şi nu ar fi avut cunoştinţă despre înţelegerea existentă între inculpaţii J., N. şi M..

Părţile civile K. şi L. au susţinut că nu era necesar să se fi demonstrat că inculpata A. ar fi avut cunoştinţă de toate detaliile înţelegerii şi ale raporturilor dintre ceilalţi făptuitori, chiar probele la care face referire judecătorul primei instanţe excluzând ipoteza că inculpata ar fi avut convingerea participării oneste a celorlalţi inculpaţi de procedura de licitaţie publică a vânzării silite imobiliare.

S-a apreciat că, faptul că în celelalte cauze inculpata orchestrase licitaţii trucate, existenţa unui preţ de adjudecare excepţional neurmat de vreo supralicitare a competitorului, trebuia să conducă la concluzia că a avut reprezentarea că desfăşoară o licitaţie trucată şi încalcă obligaţiile legale ce-i revin în calitate de executor judecătoresc.

2) - să se admită acţiunea civilă promovată împotriva inculpatei A. şi să se dispună obligarea acesteia, în solidar, cu inculpaţii J., N. şi M. la plata către fiecare din părţile civile K. şi L., a daunelor morale de câte 10.000 euro stabilite de către prima instanţă;

3) - să se dispună admiterea acţiunii civile în privinţa daunelor materiale constând în daunele provocate de lipsa de folosinţă şi cheltuielile de evacuare, iar, în consecinţă, să se dispună obligarea în solidar a inculpaţilor A., J., N. şi M. la plata sumei de 10 euro/mp/lună x 135,63 m.p. pentru perioada cuprinsă între data de 12.09.2014 şi data punerii efective în situaţia anterioară, precum şi la plata a sumei de 10.162 RON cheltuieli de evacuare;

Apelantele părţi civile au arătat că, mod greşit, prima instanţă a considerat că nu trebuie acordate daunele materiale constând în daunele provocate de lipsa de folosinţă şi cheltuielile de evacuare cu motivarea că nu ar fi urmarea infracţiunilor cu care a fost sesizată.

Chiar dacă între actele de executare întocmite cu prilejul săvârşirii actelor materiale ce se încadrează în activitatea tipică infracţiunilor, pe de-o parte, şi producerea efectivă a prejudiciilor, pe de altă parte, se interpun şi alte acţiuni, părţile civile au considerat că aceasta nu înseamnă că efectele patrimoniale de ordin negativ pe care le-au suportat nu ar fi urmarea infracţiunilor supuse judecăţii în cauza de faţă.

Atâta timp cât prin procesul-verbal de licitaţie şi emiterea actului de adjudecare, au fost lipsite în mod nelegal, injust, de dreptul de proprietate asupra bunului imobil şi au fost private de atributul folosinţei, părţile civile au precizat că li s-a cauzat un prejudiciu constând în lipsa de folosinţă a bunului.

Au menţionat că, din pricina lipsirii în mod nelegal de dreptul lor de proprietate şi emiterea nelegală a titlului executoriu pentru evacuare (actul de adjudecare), s-a generat împotriva lor obligaţia de plată a cheltuielilor de executare în procedura evacuării.

În susţinerea apelului, s-a mai arătat că, de vreme ce, în mod corect, în rezolvarea cererii de restabilire a situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunilor, prima instanţă a dispus desfiinţarea procesului-verbal de licitaţie şi a actului de adjudecare, şi le-a obligat pe inculpata J. şi pe persoana interesată R. la restituirea în deplină proprietate şi liniştită posesie a imobilului, trebuie reparate integral prejudiciile cauzate de scoaterea forţată, nelegală şi injustă a dreptului de proprietate şi a posesiei imobilului din patrimoniul părţilor civile.

Partea civilă E. nu a motivat apelul declarat.

*

Examinând apelurile declarate în cauză de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, inculpaţii A., H., I., J., M. şi părţile civile C., D., E., O., P., K. şi L., în baza dispoziţiilor art. 417 din C. proc. pen., constată următoarele:

Potrivit art. 417 C. proc. pen.., instanţa judecă apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat şi la persoana la care se referă declaraţia de apel şi numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces (alin. (1). În cadrul limitelor prevăzute la alin. (1), instanţa este obligată ca, în afară de temeiurile invocate şi cererile formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept (alin. (2).

Ca atare, în limitele enunţate de textul legal anterior, instanţa de apel poate verifica încadrarea juridică dată faptelor prin sentinţa atacată.

Persoana vătămată E., constituită parte civilă în cauză, a formulat personal apel, iar prin declaraţia de apel a arătat: formulez apel împotriva sentinţei nr. 9 din data de 16.03.2023 .

Prin rechizitoriu, procurorul a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor A. (autor), F., G. şi H. (instigatori) pentru săvârşirea în participaţie a infracţiunii simple de abuz în serviciu asimilat infracţiunilor de corupţie, prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., reţinând că imobilul persoanei vătămate E., situat în municipiul Iaşi, str. x (fostă str. x), nr. 35, jud. Iaşi, a fost vândut fraudulos, la licitaţia din 05.12.2014, cu un preţ scăzut sub pragul preţului de pornire din publicaţia de vânzare, cu încălcarea dispoziţiilor legale, prin crearea aparenţei participării a doi licitatori, cauzând o pagubă persoanei vătămate (debitoare) şi un folos necuvenit adjudecatarului.

În virtutea efectului devolutiv al apelului declarat global (pe latură penală şi latură civilă) de persoana vătămată E., care s-a constituit parte civilă în cauză, instanţa de apel constată că, prima instanţă, în mod greşit, a dispus prin încheierile din 02.06.2022 şi 02.03.2023, schimbarea încadrării juridice şi a reţinut forma continuată a infracţiunii de abuz în serviciu asimilat infracţiunilor de corupţie, prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen., în legătură cu vânzările frauduloase la licitaţie publică a imobilului persoanei vătămate E., al persoanei vătămate B. şi a imobilului persoanelor vătămate C. şi D., respectiv că inculpata A. (autor) şi inculpatul F. (instigator) au participat la comiterea a trei acte materiale, inculpatul H. (instigator) a participat la două acte materiale - persoane vătămate E. şi B. şi inculpatul G. (instigator) a participat la două acte materiale - persoane vătămate E. şi B..

Pentru motivele ce succed, Înalta Curte va înlătura schimbarea încadrării juridice dispuse de prima instanţă de fond în privinţa unităţii legale de infracţiune, referitor la inculpaţii A. (autor), F., H. şi G. (instigatori), respectiv pentru infracţiunea de abuz în serviciu asimilată infracţiunilor de corupţie, în formă continuată, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen.

Instanţa de apel constată că nu sunt întrunite cumulativ condiţiile unităţii legale de infracţiune, astfel că, în mod corect, procurorul a avut în vedere la trimiterea în judecată prin rechizitoriu, concursul real de infracţiuni.

În cauză, probele nu dovedesc că inculpaţii A., H., F. şi G. (participând ca autor sau instigator, după caz), au acţionat în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, condiţie sine qua non pentru existenţa infracţiunii continuate.

Pentru a uni toate actele de executare într-o infracţiune continuată, rezoluţia infracţională trebuie să fie suficient de determinată.

Or, în speţă, nu se poate constata aceasta în condiţiile în care inculpaţii nu au avut imaginea de ansamblu a activităţii lor ulterioare, ci au acţionat când s-a ivit prilejul, în legătură cu imobile despre a căror executare silită nu au cunoscut înainte de prima faptă.

Un alt element care fundamentează existenţa unor rezoluţii distincte este acela că imobilele supuse executării silite aparţineau unor debitori diferiţi, după cum creditorii erau diferiţi, iar inculpaţii au participat ca licitatori, în grupe de câte doi, cu componenţă diferită şi nu există acelaşi adjudecatar.

Împrejurarea că hotârărea infracţională a fost luată separat, de fiecare dată înainte de comiterea faptei, este ilustrată de faptul că nu s-a adjudecat fraudulos orice imobil scos la licitaţie de executorul judecătoresc A., ci s-a acţionat în funcţie de locaţia imobilului, posibilitatea de valorificare sau exploatare a acestuia, disponibilităţile financiare ale inculpaţilor instigatori (se va dezvolta în cuprinsul hotărârii, spre exemplu, relaţia de afaceri dintre inculpaţii F. şi X) etc.

Dovadă a lipsei unicităţii rezoluţiei infracţionale este şi intervalul de timp între cele trei licitaţii, distanţa de câteva luni între fapte dovedind că hotărârea infracţională s-a luat separat în legătură cu fiecare dintre licitaţiile de referinţă.

Ca atare, acţiunile inculpaţilor prin care au fost adjudecate imobilele persoanelor vătămate mai sus arătate, au avut sursa în rezoluţii infracţionale distincte.

Inculpaţii au luat o hotărâre generică, fără a avea reprezentarea în concret a faptelor pe care le vor comite, situaţie în care nu există elementul unificator al acţiunilor săvârşite şi constituie tot atâtea infracţiuni autonome, aflate în concurs real.

În consecinţă, instanţa de apel va constata că încadrarea juridică legală a faptelor de vânzare la licitaţie publică a imobilele persoanelor vătămate E., B., C. şi D., presupune pluralitatea de infracţiuni sub forma concursului real, respectiv reţinerea în sarcina inculpaţilor:

- A. a trei infracţiuni de abuz în serviciu asimilat infracţiunilor de corupţie, prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (persoane vătămate E., B., C. şi D.);

- F. a trei infracţiuni de instigare la abuz în serviciu asimilat infracţiunilor de corupţie, prevăzute de art. 47 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (persoane vătămate E., B., C. şi D.),

- H. a două infracţiuni de instigare la abuz în serviciu asimilat infracţiunilor de corupţie, prevăzute de art. 47 alin. (2) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (persoane vătămate E. şi B.);

- G. a două infracţiuni de instigare la abuz în serviciu asimilat infracţiunilor de corupţie, prevăzute de art. 47 alin. (2) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (persoane vătămate E. şi B.).

*

Preliminar examinării motivelor de apel privind infracţiunile de abuz în serviciu asimilate infracţiunilor de corupţie, prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., reţinute în sarcina apelanţilor inculpaţi, în diferite forme de participaţie penală - autor, instigator, instanţa de apel constată că procurorul a indicat în rechizitoriu (întrucât la momentul punerii în mişcare a acţiunii penale, Curtea Constituţională nu statuase încă prin Decizia nr. 405/2016), că inculpata A., executor judecătoresc a îndeplinit defectuos îndatoririle de serviciu, cu încălcarea următoarelor dispoziţii legale, ţinând seama, totodată, că imobilele urmărite silit au fost vândute atât în temeiul dispoziţiilor C. proc. civ. de la 1865, cât şi a celor din C. proc. civ. din 2010, şi anume:

Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti

- art. 2

(1) Executorii judecătoreşti sunt învestiţi să îndeplinească un serviciu de interes public.

- art. 5 - Activitatea executorilor judecătoreşti se înfăptuieşue în condiţiile legii, cu respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale părţilor şi ale altor persoane interesate, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială.

- art. 54 - Executorul judecătoresc îşi îndeplineşte atribuţiile cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi, a statutului profesiei şi a regulamentului de aplicare a prezentei legi, precum şi ale C. proc. civ. şi a altor legi aplicabile în materie.

C. proc. civ. din 2010

- art. 624 pct. 1 - Modalităţi de executare

Executarea silită se efectuează prin:

1. urmărirea bunurilor mobile şi imobile ale debitorului sau aparţinând terţilor ţinuţi să răspundă, în condiţiile legii, pentru obligaţiile debitorului, în scopul îndestulării creditorilor;

- art. 625 alin. (1) - Legalitatea executării silite

(1) Executarea silită se face cu respectarea dispoziţiilor legii, a drepturilor părţilor şi ale altor persoane interesate.

- art. 627 alin. (1) - Rolul activ al executorului judecătoresc

(1) În tot cursul executării, executorul judecătoresc este obligat să aibă rol activ, stăruind, prin toate mijloacele admise de lege, pentru realizarea integrală şi cu celeritate a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu, cu respectarea dispoziţiilor legii, a drepturilor părţilor şi ale altor persoane interesate.

- art. 846 alin. (8), (9), (10), (11) (fost art. 845, renumerotat urmare republicării Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în Monitorul Oficial nr. 247 din 10.04.2015)

(8) În cazul în care nu este oferit nici preţul la care imobilul a fost evaluat, vânzarea se va amâna la un alt termen, de cel mult 30 de zile, pentru care se va face o nouă publicaţie, în condiţiile art. 839, cu excepţia publicării anunţului într-un ziar de circulaţie naţională sau locală. La acest termen, licitaţia va începe de la preţul de 75% din preţul de pornire al primei licitaţii. Dacă nu se obţine preţul de începere a licitaţiei şi există cel puţin 2 licitatori, la acelaşi termen, bunul va fi vândut la cel mai mare preţ oferit, dar nu mai puţin de 30% din preţul de pornire al primei licitaţii. Vânzarea se va putea face chiar dacă se prezintă o singură persoană care oferă preţul de la care începe licitaţia. În conţinutul publicaţiei de vânzare întocmite pentru cel de-al doilea termen vor fi inserate, sub sancţiunea nulităţii, toate aceste menţiuni privind modul de stabilire a preţului de adjudecare a imobilului la al doilea termen.

(9) Dacă nici la a doua licitaţie imobilul nu a fost adjudecat, la cererea creditorului, executorul judecătoresc va putea stabili o nouă licitaţie, în condiţiile prevăzute la alin. (8). La termenul stabilit la alin. (8), licitaţia va începe de la preţul de 50% din preţul de pornire al primei licitaţii. Dacă nu se obţine acest preţ şi există cel puţin 2 licitatori, bunul va fi vândut, la acest termen, la cel mai mare preţ oferit, chiar dacă acesta din urmă este mai mic decât valoarea creanţei ori a garanţiei. Vânzarea se va putea face chiar dacă se prezintă o singură persoană care oferă preţul de pornire al acestei licitaţii. În conţinutul publicaţiei de vânzare întocmite pentru cel de-al treilea termen vor fi inserate, sub sancţiunea nulităţii, toate aceste menţiuni privind modul de stabilire a preţului de adjudecare a imobilului la al treilea termen.

(10) Executorul va ţine o listă în care va trece numele persoanelor care au luat parte la licitaţie şi sumele pe care le-au oferit.

(11) Executorul va declara adjudecatar persoana care, la termenul de licitaţie, a oferit preţul de vânzare cel mai mare ori, după caz, cel arătat la alin. (6) - (8).

C. proc. civ. din 1856

- art. 504 alin. (3)

Publicaţia de vânzare se va afişa la sediul organului de executare şi al instanţei de executare, la locul unde se află imobilul urmărit, la sediul primăriei în a cărei rază teritorială este situat imobilul, precum şi la locul unde se desfăşoară licitaţia, dacă acesta este altul decât locul unde este situat imobilul.

- art. 509 alin. (5)

(5) În cazul în care nu este oferit nici preţul la care imobilul a fost evaluat, vânzarea se va amâna la un alt termen, de cel mult 60 de zile, pentru care se va face o nouă publicaţie în condiţiile art. 504 alin. (3). La acest termen licitaţia va începe de la preţul de 75% din cel la care imobilul a fost evaluat. Dacă nu se obţine preţul de începere a licitaţiei, la acelaşi termen bunul va fi vândut la cel mai mare preţ oferit. Vânzarea se va putea face chiar dacă se prezintă o singură persoană care oferă preţul de la care începe licitaţia.

Deopotrivă, se mai constată că, în partea expozitivă a actului de sesizare a instanţei, în cadrul analizei fiecărei vânzări la licitaţie publică imputată inculpatei A., procurorul a evidenţiat punctual dispoziţiile legale încălcate în exercitarea atribuţiilor de serviciu (e.g. art. 846, art. 847 Noul C. proc. civ. - fila x).

Restabilirea situaţiei anterioare. Aspecte teoretice.

Potrivit art. 25 C. proc. pen..: 1) în caz de condamnare, instanţa se pronunţă prin aceeaşi hotărâre şi asupra acţiunii civile. (2) Când acţiunea civilă are ca obiect repararea prejudiciului material prin restituirea lucrului, iar aceasta este posibilă, instanţa dispune ca lucrul să fie restituit părţii civile. (3) Instanţa, chiar dacă nu există constituire de parte civilă, se pronunţă cu privire la desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris sau la restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii. (4) Când prin desfiinţarea înscrisului sau prin restabilirea situaţiei anterioare pot fi afectate drepturile terţilor, instanţa disjunge acţiunea şi o trimite la instanţa civilă.

În procesul penal, restabilirea situaţiei anterioare se poate referi la stări de fapt sau la raporturi civile.

Potrivit art. 1386 alin. (1) C. civ., "repararea prejudiciului se face în natură, prin restabilirea situaţiei anterioare, iar dacă aceasta nu este cu putinţă ori dacă victima nu este interesată de reparaţia în natură, prin plata unei despăgubiri, stabilită prin acordul părţilor sau, în lipsă, prin hotărâre judecătorească".

Repararea prejudiciului se poate face în natură sau prin echivalent. Restabilirea situaţiei anterioare este realizată, în principiu, prin restituirea bunurilor sau prestaţiilor reciproce, atunci când acest lucru este posibil sau prin înlocuirea celor distruse cu bunuri de acelaşi fel. În cazul în care repararea în natură nu este posibilă (e.g. imobilul adjudecat a fost înstrăinat succesiv, dobânditorul fiind de bună-credinţă) sau atunci când victima nu este interesată să îi fie astfel acordată, repararea prejudiciului se face prin echivalent bănesc, adică prin plata unei despăgubiri destinate să înlocuiască valoarea economică pierdută sau neobţinută de victimă.

Repararea prejudiciului în mecanismul răspunderii civile delictuale poate consta în repunerea în situaţia anterioară, ca efect al anulării unui act juridic civil, în situaţia în care aceasta a survenit ca urmare a existenţei unei fapte ilicite ce a stat la baza încheierii actului sancţionat cu nulitatea absolută, sub forma fraudei la lege.

În privinţa analizei condiţiilor de declanşare a răspunderii civile delictuale, în procesul penal, au fost reţinute existenţa faptei ilicite, a vinovăţiei făptuitorului şi legătura de cauzalitate cu prejudiciul produs persoanelor vătămate. Ceea ce se impune a se verifica în prezenta analiză este existenţa şi întinderea prejudiciului şi, subsecvent, modalitatea de reparare a acestuia.

În acest sens, în rezolvarea laturii penale, s-a constatat că actul de adjudecare este rezultatul procedurii viciate de executare silită, desfăşurate cu fraudarea legii, a interesului debitorilor şi în profitul adjudecatarului. Cum actul final al procedurii executării silite (actul de adjudecare) este nu doar un act juridic procesual care finalizează faza executarea silite imobiliară, ci şi un contract de vânzare cumpărare forţat, care presupune respectarea unor condiţii de formă şi de fond impuse de lege (a se vedea ÎCCJ, secţia I civilă, decizia nr. 285/2024, www.x.ro), cauza acestuia, ce constituie motivul ce determină fiecare parte să încheie contractul trebuie să existe, să fie licită şi morală.

Având o cauză ilicită, actul de adjudecare este lovit de nulitate absolută [art. 1238 alin. (2) din C. civ., cauza ilicită atrage nulitatea absolută a contractului dacă este comună ori, în caz contrar, dacă cealaltă parte a cunoscut-o sau trebuia s-o cunoască]. Prin urmare, desfiinţarea actului juridic (în prezentul caz a actului de adjudecare), este posibilă în ipoteza fraudării procedurii executării silite şi a participării/cunoaşterii fraudei de către părţi, cu repunerea părţilor în situaţia anterioară, ca formă şi premisă a unei forme de reparare în natură a prejudiciului.

Ca urmare, dacă adjudecatarul este de bună credinţă (situaţia adjudecatarului T.), actul final de adjudecare va rămâne în fiinţă, în pofida procedurii viciate. De asemenea, actul final de adjudecare va rămâne în fiinţă, în pofida procedurii viciate, dacă persoana interesată nu a solicitat anularea sa, pretenţiile pe latură civilă mărginindu-se la despăgubiri calculate în funcţie de valoarea imobilului stabilită în procedura executării silite.

Anularea actului de adjudecare a fost solicitată de părţile civile K. şi L. (pentru care prima instanţă a dispus măsura, rezolvare ce va fi menţinută prin decizie) şi de părţile civile O. şi P., pentru care adjudecatarul este de bună-credinţă (T.), astfel că actul de adjudecare nu poate fi desfiinţat.

În acest context şi suplimentar, amintim stuaţia părţii civile B., care prin sentinţa civilă nr. 4584/1 aprilie 2015, pronunţată de Judecătoria Iaşi, a obţinut anularea procesului-verbal de rezultat şi a actului de adjudecare nr. x/2014, emise în dosarul de executare silită nr. x/2014, deschis la BEJ Q. şi A., pe motiv de nulitate absolută (toate publicaţiile de vânzare fuseseră înserate într-un ziar de circulaţie locală, astfel că, ulterior primei publicaţii, procedura a fost considerată nulă). Continuarea procedurii a fost justificată de momentul la care nulitatea a intervenit (2015), în raport cu deschiderea procedurii (2014) şi de faptul că numita DDD., în calitate de contestatar, nu îşi valorificase interesul urmărit prin declanşarea procedurii executării silite.

În situaţia în care creditorul a obţinut recuperarea debitului, nu mai subzistă cadrul procesual al executării silite. În condiţiile desfiinţării actului final de adjudecare, nu se justifică redeschiderea procedurii atât timp cât interesul legitim urmărit a fost valorificat (e.g. creditul bancar acoperit). În această ipoteză, actele de executare, anterioare reţinerii viciului de fond ce generează nulitate, devin caduce sau lipsite de eficacitate juridică.

Nulitatea unui act juridic pentru cauză ilicită

Potrivit art. 1235 şi art. 1236 C. civ., cauza, ce este motivul care determină fiecare parte să încheie contractul, trebuie să existe, să fie licită şi morală. Cauza este ilicită când este contrară legii şi ordinii publice.

Potrivit art. 1237 C. civ., ce reglementează frauda la lege: cauza este ilicită şi atunci când contractul este doar mijlocul pentru a eluda aplicarea unei norme legale imperative.

Frauda la lege reprezintă un motiv distinct de nulitate absolută a contractului, care se con­cretizează într-o manoperă dolosivă, folosită de părţi spre a realiza, pe calea actului juridic, o finalitate interzisă de reglementările legale, prin eludarea indirectă şi ocultă a unei norme legale prohibitive. Sancţiunea fraudei la lege constă în nulitatea absolută a operaţiunii fraus omnia corrumpit, deoarece actul astfel încheiat nu poate produce efectul urmărit.

Potrivit art. 1246 C. civ.: orice contract încheiat cu încălcarea condiţiilor cerute de lege pentru încheierea sa valabilă este supus nulităţii, dacă prin lege nu se prevede o altă sancţiune.

C. proc. pen. nu cuprinde norme specifice în materia anulării ori nulităţii actului juridic pentru cauză ilicită, astfel că se va completa cu norma de drept substanţial civil.

În cazul săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare poate conduce la aplicarea sancţiunii civile a desfiinţării ori anulării unui act juridic, operaţiunea va afecta situaţia juridică a părţilor şi terţilor subdobânditori, astfel că se impune luarea în considerare a unor principii care guvernează, pe planul raporturilor juridice civile, efectele nulităţii, precum principiul securităţii actelor juridice (ce impune ca anularea actului juridic translativ de proprietate să nu afecteze dreptul terţului sau dobânditorului de bună credinţă), respectiv, pe planul dreptului procesual, principiul disponibilităţii (ce guvernează orice acţiune civilă, inclusiv cea exercitată în procesul penal şi alăturată acţiunii penale şi impune a se dispune anularea, implicit despăgubirea în natură, numai la solicitarea persoanei interesate).

Desfiinţarea actului juridic cu cauză ilicită nu presupune de plano şi restabilirea situaţiei anterioare, numai dispoziţia subsecventă şi specifică a repunerii părţilor în situaţia anterioară are acest efect.

Analiza şi valorificarea efectelor anulării actului (de adjudecare) ilicit nu pot fi făcute în lipsa cererii exprese a persoanei interesate.

Normele civile protejază buna credinţă la momentul încheierii contractului (actului de adjudecare).

Pentru aceste motive, se poate afirma că nulitatea actului juridic şi răspunderea civilă delictuală sunt două instituţii juridice distincte şi autonome. Chiar dacă nulitatea ori anularea actului ar reprezenta o formă de restabilire a situaţiei anterioare, cele două principii enunţate anterior, cu limitările aferente, rămân aplicabile [a se vedea, www.x.ro, Desfiinţarea înscrisurilor şi anularea actelor juridice în procesul penal, YYYYY., ZZZZZ., AAAAAA.].

Instanţa penală nu ar putea proceda exclusiv la constatarea nulităţii sau anularea actului, lăsând instanţei civile sarcina de a restabili situaţia anterioară, pentru că are obligaţia de a rezolva inclusiv acţiunea civilă izvorâtă din faptul dedus judecăţii, iar soluţionarea acţiunii penale impune, în cazul de faţă, rezolvarea completă a raporturilor dintre părţi, inclusiv a celor civile (acţiunea civilă nu poate fi lăsată nesoluţionată). În plus, instanţa nu ar putea proceda la restabiliea situaţiei anterioare fără ca, prealabil, să constate viciul de fond şi nulitatea actului de adjudecare pentru fraudă la lege, constatată în cadrul analizei, pe latură penală, a faptei ilicite.

Ca etape distincte, restabilirea situaţiei anterioare este subsecventă şi o consecinţă a nulităţii sau anulării actului, în prezenta cauză, a actului de adjudecare. Ca urmare, instanţa va urma etapele:

1. constatarea nulităţii sau anularea actului.

2. restabilirea situaţiei anterioare să fie posibilă, respectiv determinarea faptului că această modalitate de rezolvare a acţiunii civile nu este paralizată de cele două principii enunţate anterior [incidente art. 397 alin. (3) şi art. 256 C. proc. pen..];

3. limitele şi condiţiile restabilirii situaţiei anterioare, ca formă de reparare în natură a prejudiciului, se va supune normelor civile de drept substanţial, aplicabile în procedura penală [art. 19 alin. (5) C. proc. pen. şi art. 1386 alin. (1) C. civ..], dar şi normelor de drept formal, principiilor ce guvernează procesul civil (e.g. anularea actului trebuie solicitată ca şi însăşi restabilirea situaţiei anterioare, de către persoana interesată). Prin excepţie, restabilirea situaţiei anterioare poate fi dispusă din oficiu, chiar fără să existe constituire de parte civilă [art. 25 alin. (3) C. proc. pen..], dar şi în acest caz, restabilirea situaţiei anterioare păstrează caracterul subsecvent anulării actului.

Când restabilirea situaţiei anterioare se referă la raporturi civile izvorâte din încheierea unor acte sancţionate cu nulitatea absolută, instanţa penală va repune părţile raportului juridic în situaţia anterioară încheierii acelui act. În ipoteza vânzării silite a imobilului la licitaţie publică, aceste raporturi sunt cele ce se nasc din actul de adjudecare, între proprietarul bunului şi adjudecatar (actul de adjudecare este, în esenţă, o vânzare silită).

Situaţia creditorului de bună credinţă care a iniţiat procedura executării silite şi a cărui creanţă a fost îndestulată în această procedură nu mai poate fi pusă în discuţie întrucât desfiinţarea actului de adjudecare nu ar putea repune în vigoare raportul juridic între împrumutat şi împrumutător, obligaţia de plată, prevăzută în contractul de credit, fiind considerată executată în totalitate prin încasarea, în contul creanţei, în integralitate, a preţului de adjudecare a bunului. În plus, potrivit art. 703 din C. proc. civ., executarea silită încetează dacă: nu mai poate fi efectuată ori continuată din cauza lipsei de bunuri urmăribile sau a imposibilităţii de valorificare a unor astfel de bunuri, creditorul a renunţat la executare sau nu are interes în continuarea sa fiind acoperit creditul, executarea a fost a fost anulată.

Măsura confiscării

Potrivit art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., sunt supuse confiscării bunurile dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia. Astfel de bunuri sunt cele obţinute de executor din instrumentarea executărilor silite, ce fac obiectul infracţiunilor de abuz în serviciu asumilate infracţiunilor de corupţie, în prezenta cauză.

Potrivt art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen., sunt supuse confiscării bunurile care au fost folosite, în orice mod, sau destinate a fi folosite la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă sunt ale făptuitorului. Astfel de bunuri sunt cele ale adjudecatarului de rea-credinţă sau ale celui ce a participat ca mână moartă în procedura executării silite.

Totuşi, ceea ce norma substanţială reglementează trebuie să găsească un cadru procesual de manifestare. Cadrul procesual, poate împiedica valorificarea unor instituţii de drept penal, dacă garanţiile procesuale specifice nu sunt respectate sau dacă nu sunt vizate de obiectul judecăţii. Paralizarea dispoziţiei instanţei este generată de lipsa solicitării confiscării speciale, ce a fost străină dezbaterii contradictorii, nefiind evocate în actul de sesizare şi nici oral. În cadrul procesului penal, instanţele, procurorul de şedinţă şi părţile se vor raporta la obiectul judecăţii, astfel cum acesta s-a conturat, cert şi eficient, după finalizarea procedurii de cameră preliminară, şi în urma limitelor devoluţiei apelului.

Rolul activ al instanţei şi funcţia de judecată sunt incompatibile cu asumarea funcţiei distincte de urmărire penală, cu atributul specific al emiterii unei acuzaţii ori cu modificarea conţinutului acesteia, astfel că limitele impuse de obiectul judecăţii (art. 371 din C. pen.) au împiedicat punerea în discuţie, din oficiu, a confiscării speciale.

Ca urmare, în cauză, instituţia confiscării speciale nu a putut fi valorificată.

Înalta Curte consideră nefondate motivele de apel susţinute de inculpata A. prin care a criticat soluţia de încetare a procesului penal pentru infracţiunea de abuz în serviciu asimilat infracţiunilor de corupţie, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. (persoane vătămate C. şi D.).

Deopotrivă, se constată neîntemeiate motivele de apel formulate de inculpatul I. prin care a criticat soluţiile de încetare a procesului penal pentru infracţiunea de deturnarea licitaţiilor publice, prevăzută de art. 246 C. pen. şi infracţiunea de instigare la abuz în serviciu asimilat infracţiunilor de corupţie, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. (persoane vătămate C. şi D.).

Având în vedere conţinutul mijloacelor de probă, Înalta Curte constată că apelanta inculpată A. a săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu asimilată infracţiunilor de corupţie, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., constând în aceea că, în calitate de executor judecătoresc, în cadrul BEJA Q. şi A., şi-a îndeplinit defectuos atribuţiile de serviciu, cu încălcarea legii - în esenţă, a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 5 şi art. 54 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti şi art. 509 alin. (5) din C. proc. civ. din 1865, în dosarul de executare silită nr. x/2012 privind imobilul persoanelor vătămate C. şi D. (situat în municipiul Iaşi, judeţul Iaşi), prin efectuarea vânzării imobilului la licitaţia publică din 11.07.2014, în astfel de condiţii - având cunoştinţă şi tolerând faptul că cei doi participanţi, cu care a fost în înţelegere, respectiv inculpaţii F. şi I. acţionau în conivenţă, de o manieră frauduloasă, unul dintre ei, inculpatul F. având comportament de tip mână moartă, fără o intenţie reală de a adjudeca, ci doar de a asigura îndeplinirea formală a condiţiei a doi licitatori, care permitea adjudecarea imobilului la un preţ mai mic decât cel de pornire din publicaţia de vânzare corespunzătoare termenului de licitaţie (în caz contrar imobilul neputând fi cumpărat de către un singur licitator decât cu cel puţin preţul de pornire din publicaţia de vânzare) şi vânzarea imobilului la un preţ mai mic, coborât nelegal sub pragul preţului de pornire din publicaţia de vânzare de la termenul respectiv, cauzând o pagubă persoanelor vătămate (debitori în procedura executării silite) şi o vătămare a dreptului acestora de a obţine un preţ serios şi sincer în condiţii de legalitate, fiind creat, totodată, un folos necuvenit inculpatului adjudecatar I..

Totodată, pentru motivele ce succed, Înalta Curte consideră că apelantul inculpat I. a săvârşit infracţiunea de deturnarea licitaţiilor publice, prevăzută de art. 246 C. pen., constând în înţelegerea cu inculpatul F. de a denatura preţul de adjudecare a imobilului persoanelor vătămate C. şi D., situat în municipiul Iaşi, judeţul Iaşi, sens în care au participat la vânzarea imobilului la licitaţia publică, din data de 11.07.2014, la BEJA Q. şi A., pentru îndeplinirea formală a condiţiei a doi licitatori, dintre care inculpatul I. a adjudecat imobilul, iar inculpatul F. a avut comportament de tip mână moartă, preţul fiind coborât nelegal, în aceste condiţii, sub pragul preţului de pornire din publicaţia de vânzare aferentă termenului de licitaţie.

Înalta Curte constată că reprezintă infracţiunea de instigare la abuz în serviciu asimilat infracţiunilor de corupţie, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., fapta apelantului inculpat I. de a determina şi a ajuta pe inculpata A., executor judecătoresc în cadrul BEJA Q. şi A., să-şi îndeplinească defectuos atribuţiile de serviciu, cu încălcarea legii - în esenţă, a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 5 şi art. 54 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti şi a dispoziţiilor art. 509 alin. (5) din C. proc. civ. din 1865, în dosarul de executare silită nr. x/2012 privind imobilul persoanelor vătămate C. şi D. (situat în municipiul Iaşi, judeţul Iaşi), prin asigurarea îndeplinirii formale a condiţiei a doi licitatori la vânzarea imobilului la licitaţia publică din 11.07.2014, prin participarea inculpatului F. - care a depus în scris o anumită ofertă de preţ şi a avut rol de mână moartă, fără o intenţie reală de a adjudeca, de conivenţă cu inculpatul I. care a adjudecat imobilul la un preţ sub pragul preţului de pornire din publicaţia de vânzare corespunzătoare termenului (în cazul unui singur licitator imobilul neputând fi cumpărat decât cu cel puţin preţul de pornire din publicaţia de vânzare), condiţii care au permis inculpatei A. (la iniţiativa instigatorilor şi în înţelegere cu aceştia) să vândă imobilul la un preţ mai mic, coborât nelegal sub preţul de pornire din publicaţia de vânzare de la termenul respectiv, în dauna persoanelor vătămate C. şi D., care au suferit o pagubă şi o vătămare a dreptului acestora de a obţine un preţ serios şi sincer în condiţii de legalitate, fiind creat, totodată, un folos necuvenit inculpatului adjudecatar.

Potrivit art. 297 alin. (1) C. pen. (în varianta normativă de la data faptei): fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.

Curtea Constituţională a statuat prin Decizia nr. 405/2016, că dispoziţiile art. 246 din C. pen. din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din C. pen. intrat în vigoare la 01.02.2014, sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma îndeplineşte în mod defectuos din cuprinsul acestora, se înţelege îndeplineşte prin încălcarea legii (Monitorul Oficial nr. 517 din 08.07.2016).

Dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie prevăd: În cazul infracţiunilor de abuz în serviciu sau de uzurpare a funcţiei, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.

Ca element de conţinut obiectiv propriu, infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, presupune în varianta tip, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., astfel cum a fost reconfigurată prin Decizia nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale (interpretare transpusă în legislaţie prin Legea nr. 200/2023), ca, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, funcţionarul public să nu îndeplinească un act prevăzut de o normă cu putere de lege ori să îl îndeplinească cu încălcarea unei dispoziţii cuprinse într-un astfel de act normativ.

Cu prioritate, se arată că sunt neîntemeiate argumentele inculpatei A. în susţinerea apelului, privind legalitatea conduitei sale în calitate de executor judecătoresc, în considerarea faptului că nicio dispoziţie legală nu instituia în sarcina sa obligaţia de a suspenda/anula licitaţia în ipoteza înţelegerii licitatorilor pentru denaturarea preţului de adjudecare şi că, formal, au fost respectate dispoziţiile legale aplicabile.

Prima instanţă a reţinut într-o formă neschimbată normele legale a căror nerespectare a fost imputată de procuror inculpatei A., acestea instituind obligaţia executorului judecătoresc de a-şi desfăşura activitatea cu respectarea dispoziţiilor legale în materie, inculpata încălcând normele legale ce reglementează desfăşurarea licitaţiilor publice în ipoteza unor termene succesive (art. 54 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti prevede că executorul judecătoresc îşi îndeplineşte atribuţiile cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi, a statutului profesiei şi a regulamentului de aplicare a prezentei legi, precum şi ale C. proc. civ. şi a altor legi aplicabile în materie).

Dispoziţiile încălcate ale art. 509 alin. (5) C. proc. civ. 1865, prevăd că în cazul în care la primul termen al licitaţiei nu este oferit preţul la care imobilul este evaluat, vânzarea se va amâna la alt termen, la care vânzarea va începe de la preţul de 75% din cel la care imobilul a fost evaluat, iar dacă nici la acest termen nu se obţine preţul de începere a licitaţiei, bunul va fi vândut la cel mai mare preţ oferit în ipoteza unui concurs de oferte. Dacă se prezintă o singură persoană, vânzarea se va putea face numai dacă oferă preţul de începere a licitaţiei din publicaţia de vânzare aferentă termenului.

Dreptul comun în materie îl reprezintă C. proc. civ. din 1865, în considerarea art. 3 din Legea 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., potrivit căruia noua lege procesual civilă este aplicabilă doar executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.

Conform art. 47 C. pen.: Instigator este persoana care, cu intenţie, determină o altă persoană să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală.

Din interpretarea coroborată a textelor legale, rezultă că săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu asimilată infracţiunilor de corupţie, în modalitatea instigării, ca formă de participaţie, constă în determinarea funcţionarului public ca, în exercitarea atribuţiilor de serviciu să nu îndeplinească un act prevăzut de o lege, o ordonanţă a Guvernului, o ordonanţă de urgenţă a Guvernului sau de un alt act normativ care, la data adoptării, avea putere de lege ori să îl îndeplinească cu încălcarea unei dispoziţii cuprinse într-un astfel de act normativ, cauzând astfel o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice şi, suplimentar, un folos necuvenit pentru sine sau pentru altul.

Aşadar, activitatea instigatorului trebuie să preceadă fazele acţiunii autorului infracţiunii (funcţionar public).

În speţă, iniţiativa comiterii faptei de vânzare a imobilului la un preţ redus sub pragul preţului de pornire prevăzut de dispoziţiile legale, prin simularea existenţei a doi licitatori, a aparţinut inculpaţilor I. şi F., iar nu inculpatei A.. Autorii ideii infracţionale - inculpaţii I. şi F. - au transmis-o inculpatei A., executor judecătoresc, care şi-a însuşit-o şi a executat-o. Apelantul inculpat I. şi inculpatul F. au furnizat ocazia şi iniţiativa comiterii faptei de către inculpata A., în condiţiile în care instigarea absoarbe actele de complicitate.

Apelantul inculpat I. împreună cu inculpatul F. sunt cei care au iniţiat şi au urmărit adjudecarea imobilului în condiţii de stabilire nelegală a preţului de pornire la vânzare de la termenul de licitaţie, motiv pentru care au acţionat şi au determinat-o pe inculpata A., executor judecătoresc să nesocotească dispoziţiile legale obligatorii privind preţul de pornire la vânzare cu participarea unui singur licitator.

Modalitatea în care se puteau adjudeca imobile la preţuri cât mai mici, coborâte sub pragul preţului de pornire din publicaţia de vânzare, prevăzut de lege pentru al doilea, al treilea termen de licitaţie, nu a fost explicată inculpaţilor de executorul judecătoresc A.. Dimpotrivă, simularea unei concurenţe, prin participarea unuia dintre cei doi licitatori cu rol de mână moartă, a aparţinut inculpaţilor I. şi F., în contextul în care, mai ales cel din urmă era un participant frecvent al licitaţiilor publice desfăşurate în cadrul birourilor executorilor judecătoreşti, atât în nume propriu, cât şi ca mandatar, cunoştea regulile derulării unei proceduri silite imobiliare şi se afla în relaţii apropiate cu I. (dar şi cu inculpata A.).

Inculpata A., instigată fiind la comiterea infracţiunii, a acţionat cu intenţie directă întrucât a cunoscut planul infracţional al inculpaţilor F. şi I., în legătură cu adjudecarea la licitaţie a imobilului la un preţ sub pragul preţului de pornire din publicaţia de vânzare, prin asigurarea formală a participării a doi licitatori.

În conformitate cu art. 246 - Deturnarea licitaţiilor publice: Fapta de a îndepărta, prin constrângere sau corupere, un participant de la o licitaţie publică ori înţelegerea între participanţi pentru a denatura preţul de adjudecare se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Instanţa de apel subliniază că înţelegerea la care se referă verbum regens nu trebuie să vizeze exclusiv preţul de adjudecare, ci orice alt demers de natură a avea ca finalitate denaturarea acestuia, în considerarea normei care incriminează înţelegerea pentru denaturarea preţului de adjudecare, iar nu înţelegerea privind preţul de adjudecare. Astfel, constituie înţelegere pentru denaturarea preţului de adjudecare, crearea aparenţei participării a doi licitatori în scopul coborârii preţului de adjudecare sub pragul preţului din publicaţia de vânzare, la al doilea sau al treilea termen de licitaţie, în condiţiile în care participarea unui unic licitator impunea, conform legii, cumpărarea imobilului la cel puţin preţul din publicaţia de vânzare aferentă termenului de licitaţie cu adjudecare.

Prin incriminarea infracţiunii de deturnarea licitaţiilor, prevăzută de art. 246 C. pen., se protejează principalele relaţii sociale care se stabilesc cu ocazia desfăşurării licitaţiilor, respectiv acelea de a căror bună desfăşurare depinde asigurarea caracterului competitiv al procedurilor, infracţiunea fiind de pericol, întrucât protejează numai în mod indirect patrimoniul. Obiectul juridic îl constituie, aşadar, relaţiile sociale referitoare la protecţia încrederii publice în legalitatea şi buna desfăşurare a procedurii de licitaţie publică.

Având în vedere obiectul juridic diferit al infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. faţă de cel al infracţiunii de abuz în serviciu asimilat infracţiunilor de corupţie, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., acestea pot intra în concurs real, în condiţiile în care cea din urmă incriminare protejează relaţiile sociale referitoare la asigurarea desfăşurării în condiţii optime a activităţii persoanelor juridice publice ori private sau la protecţia intereselor legitime ale persoanelor împotriva abuzurilor venite din partea funcţionarilor şi sancţionarea obţinerii de avantaje patrimoniale sau nepatrimoniale pentru ei sau pentru altul.

Întrucât infracţiunea de deturnarea licitaţiilor se consumă la momentul realizării acţiunii infracţionale în vreuna dintre modalităţile alternative prevăzute de lege, în speţă, infracţiunea săvârşită de apelantul inculpat I. s-a consumat la data de 09.07.2014, când a achitat garanţia de participare pentru licitaţia din 11.07.2014, recipisa sa fiind eliberată de aceeaşi unitate bancară şi în aceeaşi zi ca cea prezentată la biroul executorului judecătoresc de inculpatul F., făcând dovada indubitabilă a încheierii înţelegerii dintre cei doi participanţi, prin coroborare cu celelalte probe.

Pe de altă parte, infracţiunea de abuz în serviciu asimilată infracţiunilor de corupţie, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. este o infracţiune de rezultat, astfel încât consumarea ei este indisolubil legată de producerea urmărilor imediate prevăzute de textele legale: cauzarea unei pagube/vătămarea drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice şi, cumulativ, un folos necuvenit pentru sine (n.n. funcţionarul public) sau pentru altul.

Ca atare, ţinând seama de norma de incriminare, instanţa de apel constată în baza probelor administrate (care vor fi analizate în cele ce succed), că infracţiunea prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., săvârşită de apelanţii inculpaţi A. şi I., în calitate de autor, respectiv instigator, s-a consumat la data de 30.07.2014, când executorul judecătoresc A. a emis actul de adjudecare nr. 168 - care are natura juridică a unui titlu de proprietate, făcând dovada faptului că, după termenul de licitaţie când imobilul a fost adjudecat, preţul de adjudecare a fost plătit integral. Numai la acest moment s-a produs paguba materială în patrimoniul debitorilor C. şi D., prejudiciul devenind cert, iar inculpatul adjudecatar a obţinut folosul necuvenit. Dacă adjudecatarul nu plătea integral preţul cu care imobilul a fost adjudecat la termenul de licitaţie din 11.07.2014, nu avea loc vânzarea în procedura executării silite imobiliare (potrivit art. 512 alin. (1) C. proc. civ. 1865 - adjudecatarul imobilului va depune preţul la dispoziţia executorului judecătoresc în termen de cel mult 30 de zile de la data vânzării, ţinându-se seama de cauţiunea depusă în contul preţului; art. 513 alin. (1) C. proc. civ. - dacă adjudecatarul nu depune preţul în termenul prev. de art. 512 alin. (1), imobilul se va scoate din nou în vânzare, în contul acestuia…).

Vânzarea imobilului de către inculpata A., la licitaţia publică din data de 11.07.2014, cu fraudarea legii, la un preţ ce contravine dispoziţiilor art. 509 alin. (5) C. proc. civ. 1865 privind minimul preţului de adjudecare în cazul participării unui singur licitator (realitate pe care inculpaţii instigatori au urmărit să o acopere prin simularea îndeplinirii condiţiei a doi licitatori, unul dintre aceştia având, însă, rol de mână moartă), relevă o vânzare-cumpărăre forţată cu cauză ilicită, fiind diminuat patrimoniului persoanelor vătămate cu imobilul ce a făcut obiectul adjudecării. Altfel exprimat, valoarea prejudiciului este egală cu valoarea bunului astfel cum a fost evaluat în procedura executării silite (acţiunea civilă exercitată de persoanele vătămate rezolvându-se în acord cu principiul disponibilităţii).

Apelantul inculpatul I. - adjudecatar de rea-credinţă a iniţiat şi a oferit posibilitatea, prin crearea aparenţei participării la licitaţie a doi licitatori, să fie controlat preţul de adjudecare prin reducerea acestuia (cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale legii) sub pragul preţului de pornire din publicaţia de vânzare de la termenul de licitaţie, la un preţ de pornire la vânzare raportat la ofertele scrise depuse de cei doi participanţi aflaţi în conivenţă (evident mai mic).

Există legătură de cauzalitate între fapta ilicită (care îmbracă forma infracţiunii) şi pagubă, iar stabilirea corectă a întinderii prejudiciului nu reprezintă o modificare a acuzaţiei aduse inculpaţilor.

În această ordine de idei, în rechizitoriu s-a reţinut că inculpaţii instigatori au participat la licitaţie câte doi în înţelegere şi în astfel de condiţii încât inculpata A. să aibă posibilitatea să coboare preţul de pornire sub pragul preţului de pornire, de la termenul respectiv, la preţul cel mai mare din oferta scrisă, iar imobilul să fie adjudecat la acest preţ sau la un preţ cu puţin peste preţul de pornire astfel stabilit (…) creîndu-i inculpatei A. posibilitatea de a încălca dispoziţiile legale în materia executărilor silite şi de a controla preţul de pornire stabilit la preţul cel mai mare oferit în oferta scrisă în condiţia existenţei a 2 participanţi şi de adjudecare a imobilelor la un preţ mic cu aparenţă de preţ sincer şi serios .

De altfel, în ordonanţa nr. 758/P/2014 din 12.06.2015 de punere în mişcare a acţiunii penale, faţă de inculpata A. sub aspectul comiterii infracţiunii de abuz în serviciu asimilată infracţiunilor de corupţie, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a reţinut, printre altele, că aceasta a acţionat în înţelegere cu inculpaţii H., F., G., I. (…) în dosarele deschise pe numele debitorilor E., B., C., în timpul organizării şi desfăşurării licitaţiilor publice având ca obiect vânzarea imobilelor acestora, la datele de 05.12.2014, 05.09.2014, 11.07.2014, în astfel de condiţii încât preţul de pornire să poată fi coborât sub pragul preţului de pornire de la termenul respectiv (…) - file x dup

Folosul necuvenit obţinut de inculpatul adjudecatar I. rezultă din comiterea faptei ilicite şi se exprimă prin aceleaşi coordonate care stabilesc natura şi cuantumul pagubei cauzate persoanelor vătămate.

Apelanta inculpată A. a declarat, în faţa instanţei de apel: menţin declaraţiile anterioare, ele corespund adevărului, nu am fost influenţată de nimeni, în niciun mod, în legătură cu cele afirmate în depoziţiile date de-a lungul procesului (…)

Nu mă consider vinovată de niciuna dintre acuzaţiile aduse în această cauză, consider că nu am încălcat nicio dispoziţie legală în activitatea desfăşurată, de executor judecătoresc .

Însă, probele administrate dovedesc contrariul.

Din coroborarea materialului probator, instanţa de apel constată întrunite elementele de tipicitate obiectivă şi subiectivă ale infracţiunii de abuz în serviciu asimilat infracţiunilor de corupţie de care a fost acuzată apelanta inculpată A. şi ale infracţiunilor de deturnarea licitaţiei publice şi abuz în serviciu asimilat infracţiunilor de corupţie de care a fost acuzat apelantul inculpat I. (persoane vătămate C. şi D.).

Astfel, având ştiinţă că, în realitate, la licitaţie participă un singur licitator, inculpata A. a vândut imobilul persoanelor vătămate C. şi D. (situat în municipiul Iaşi, judeţul Iaşi) - dosar de executare nr. 1288/2012 al BEJA Q. şi A., cu preţul de 640.500 RON, la al treilea termen de licitaţie publică, din data de 11.07.2014, când s-au prezentat inculpatul F. (care a avut comportament de mână moartă) şi apelantul inculpat I. (adjudecatar), preţul de pornire al imobilului, anunţat prin publicaţia de vânzare nr. 3 din 06.06.2014, fiind de 1.096.747,5 RON, reprezentând 75% din 1.462.330 RON, preţul de evaluare a imobilului.

În procesul-verbal de rezultat la termenul de licitaţie cu adjudecare din 11.07.2014, s-a consemnat că licitaţia s-a desfăşurat în condiţiile art. 509 alin. (5) C. proc. civ. şi a fost declarat adjudecatar definitiv I., pentru preţul de 640.500 RON .

Din fotocopia dosarului de executare ataşat dosarului de urmărire penală, mai rezultă că, în vederea stabilirii preţului de vânzare la licitaţie a imobilului, identificat în procesul-verbal de situaţie din data de 17.01.2013, înscris în C.F. Iaşi 141398 şi CF vechi nr. x şi nr. cadastral x, a fost numit un expert tehnic imobiliar care a evaluat imobilul la suma de 1.462.330 RON (echivalent a 323.460 euro), conform raportului de expertiză din data de 25.06.2013 - filele x dup Anexa 2.

A fost emisă prima publicaţie de vânzare imobiliară, la data de 21.02.2014, prin care B.E.J.A. Q. şi A. a anunţat vânzarea la licitaţie publică, la data de 26.03.2014, a imobilului din Iaşi, Aleea x, preţul de pornire fiind 1.462.330 RON. Martorul GG. a depus cerere de participare la licitaţie şi a formulat o ofertă în cuantum de 675.000 RON, mai mică decât suma la care imobilul a fost evaluat - filele x dup Anexa 2.

În aceste circumstanţe, constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 509 alin. (5) din vechiul C. proc. pen., apelanta inculpată A. a emis publicaţia de vânzare nr. 2/1288 din 26.03.2014, prin care a făcut cunoscută licitaţia din data de 30.04.2014, orele 16:00, cu preţul de pornire la vânzare a imobilului de 1.096.747,5 RON, reprezentând 75% din 1.462.330 RON, preţul de evaluare - fila x dup Anexa 2.

La termenul de licitaţie din data de 30.04.2014, au depus oferte scrise inculpatul F. (400.000 RON) şi V. (750.000 RON) şi, întrucât niciunul nu a oferit preţul de pornire de la termenul respectiv, potrivit art. 509 alin. (5) C. proc. civ. din 1865, executorul judecătoresc A. a constatat că cel mai mare preţ oferit este cel al licitatorului V. şi că depăşeşte 50% din valoarea de evaluare, aşa încât, imobilul a fost oferit spre vânzare la preţul de 750.000 RON - filele x dup Anexa 2.

Imobilul a fost adjudecat de martorul V., pentru preţul de 750.000 RON, însă, ulterior, nu a achitat preţul în termenul de 30 de zile, astfel că imobilul a fost scos din nou la vânzare prin licitaţie, cheltuielile prilejuite cu noua licitaţie urmând a fi suportate de V., conform procesului-verbal din data de 05.06.2014.

Prin procesul-verbal de constatare a executării silte din 05.06.2014, emis în dosarul de executare nr. x/2012, executorul judecătoresc A. a reţinut că faţă de debitorii C. şi D., s-au formulat cereri de executare silită şi obligarea acestora la plată de către creditoarea AAA. pentru plata sumei de 3.333.740,12 RON (din care 3.286.431,92 RON în favoarea creditoarei şi 47.308,92 RON în favoarea executorului judecătoresc reprezennd onorariu ş.a.), 31.042,12 RON în favoarea BEJA OOO., PPP. şi BBBBBB., cu titlu de cheltuieli de executare şi onoraiu executor judecătoresc (în dosarul nr. x/2012 conexat), 2.421.382,13 RON în favoarea WWWWW. S.A., reprezentând debit de recuperat în dosarul nr. x/2012 conexat la dosarul nr. x/2012, 190.000 euro şi 34.084 RON în favoarea creditorului CCCCCC., debit de recuperat în dosarul de executare nr. 281/2014, conexat, de asemenea, la dosarul nr. x/2012 şi 17.970,08 RON în favoarea executorului judecătoresc A. cu titlu de cheltuieli de executare, onorariu executor judecătoresc (aferent dosarului nr. x/2014, conexat) - fila x dup Anexa 2.

La data de 06.06.2014, inculpata A. a emis publicaţia de vânzare imobiliară nr. 3/1288 prin care B.E.J.A. Q. şi A. anunţa vânzarea la licitaţie publică, la data de 11.07.2014, a imobilului din Iaşi, Aleea x, preţul de pornire fiind de 1.096.747,5 RON, reprezentând 75% din preţul de evaluare de 1.462.330 RON .

În legătură cu efectuarea licitaţiei din 11.07.2014, inculpatul F. a depus, în scris, oferta de 410.000 RON, iar apelantul inculpat I. a depus, în scris, oferta de 500.500 RON şi, întrucât niciunul nu a oferit preţul de pornire de 1.096.747,5 RON, apelanta inculpată A. a stabilit începerea licitaţiei de la preţul cel mai mare din ofertele scrise depuse, de 500.500 RON, oferit de inculpatul I..

Cu toate că avea cunoştinţă de înţelegerea dintre inculpaţii F. şi I., în sensul că primul participa ca mână moartă, apelanta inculpată A. a luat în considerare participarea a doi licitatori, condiţii în care preţul de pornire al licitaţiei a fost coborât până la preţul cel mai mare din ofertele depuse, după care: la pasul 1, I. şi-a menţinut oferta de 500.500 RON, iar F. a oferit 510.500 RON; la pasul 2, I. a oferit 520.000 RON, iar F. a oferit 530.000 RON; la pasul 3, I. a oferit 540.000 RON, iar F. 550.000 RON; la pasul 4, I. a oferit 560.000 RON şi F. a oferit 570.500 RON; la pasul 6, I. a oferit 590.500 RON, iar F. 600.500 RON; la pasul 7, I. a oferit 640.500 RON, iar F. s-a retras.

Instanţa de apel consideră că aceşti paşi de ofertare au avut rolul de a ascunde conivenţa infracţională a inculpaţilor, aşa cum rezultă din coroborarea peobelor, mai ales că imobilul a fost adjudecat cu preţul de 640.500 RON, exact cât era necesar ca, adăugat la cauţiunea plătită de V., să se ajungă la preţul cu care acesta adjudecase iniţial imobilul.

Inculpata a întocmit procesul-verbal de rezultat la vânzarea la licitaţie cu adjudecare din 11.07.2014, ora 09:00, în care s-a consemnat că licitaţia s-a desfăşurat în condiţiile art. 509 alin. (5) C. proc. civ. şi a declarat adjudecatar definitiv pe I., pentru preţul de 640.500 RON .

La data de 30.07.2014, inculpata A. a emis actul de adjudecare imobil nr. 168, consemnând că imobilul din Aleea x, jud. Iaşi a fost adjudecat, în temeiul art. 509 din vechiul C. proc. civ., de inculpatul I., pentru preţul de 640.500 RON, act din care mai rezultă că adjudecatarul a plătit diferenţa de preţ de 530.000, la datele de 11.07.2014 şi 14.07.2014 .

După adjudecare, prin contractul de vânzare autentificat sub nr. x din 10.03.2015 la DDDDDD. şi EEEEEE., apelantul inculpat I. a vândut imobilul inculpatului H. cu suma cu care l-a adjudecat, de 640.500 RON, declarând că a ieşit în pagubă, prin pierderea la această tranzacţie a sumei de circa 20.000 RON, impozitul pe transferul de proprietate.

Ulterior, prin contractul de vânzare autentificat sub nr. x din 27 iunie 2022 la EEEEEE., inculpatul H. a vândut imobilul numitei TTTTT. (căsătorită la 08 iulie 2022 cu TTTT., fiul inculpatului I.), cu preţul de 150.000 euro (echivalentul în RON a 741.600 RON) - file x d. inst. apel.

Participaţia penală a inculpaţilor A. (autor), F. şi I. (instigatori), sub aspectul comiterii infracţiunii de abuz în serviciu asimilată infracţiunilor de corupţie, rezultă din coroborarea declaraţiilor de martori, inculpaţi şi înscrisuri.

Martorul V. a menţionat în apel: într-un ziar local am văzut un anunţ, prin care, în mod repetat, era anunţată o licitaţie, pentru achiziţionarea unei case, a domnului UUUU.. O licitaţie deja se finalizase şi am aflat despre a doua licitaţie, unde se specifica în articolul respectiv, că din preţul casei, conform legii, se va scădea 25% (...).

M-am hotărât să particip la licitaţie. Am dat telefon şi am aflat modalitatea de participare la licitaţie; era pentru prima dată când participam la o o licitaţie.

În dimineaţa licitaţiei m-am dus la bancă, am depus garanţia, în cuantum de aproximativ 100.000 RON, iar de acolo m-am dus la cabinetul doamnei X, unde am completat o cerere de participare la licitaţie şi am depus-o împreună cu chitanţa pentru licitaţie.

Nu mai ţin minte exact cât a mai durat, în jur de o oră, şi am fost invitat înăuntru, în cabinetul doamnei executor, unde mai era o doamnă de la o unitate bancară, s-a mai prezentat un domn la licitaţie, pe care nu îl cunoşteam. Am aflat atunci că se numea F..

A început licitaţia; eu făcând calculele privind valoarea casei, în raport de datele din presă; am ofertat 750.000 RON, pentru că, în aprecierea mea, era suficient pentru a respecta condiţiile de participare la licitaţie, fiind suma minimă, calculată de mine.

Eu şi F. am completat bileţele pe care am scris sumele oferite şi le-am predat doamnei executor, care, împreună cu doamna de la bancă, le-a deschis şi le-a verificat.

F. a ofertat o sumă mult mai mică decât a mea, s-a cerut o nouă ofertă, prin completare de bilete, eu am scris aceeaşi sumă, nu ştiu ce sumă a oferit F., dar presupun că mai mică. A specificat că nu dă mai mult. În urma acestei discuţii, imobilul a fost adjudecat de mine, s-a întocmit un proces-verbal, semnat de doamna X, de mine, de doamna de la bancă şi de F..

Condiţiile achiziţionării acestui imobil de către mine, conform deciziei de adjudecare, erau să achit diferenţa de sumă în 30 de zile, adică 650.000 RON.

Când m-am prezentat la licitaţie, îmi făcusem calculele de încasări pe care trebuia să le am pe firma FFFFFF. S.R.L. şi eram sigur că voi strânge această sumă. Aveam deja 300.000 RON.

În vinerea când se împlineau cele 30 de zile, la ora 14, când au fost încasările în bancă ale firmei respective, strânsesem în jur de 590.000 RON, astfel încât îmi lipseau 60.000 RON.

Am dat telefon doamnei X, i-am explicat situaţia, că lunea următoare, sau cel mai târziu marţi dimineaţa fac rost şi de restul sumei de bani. Mi-a spus că, legal, nu se poate amâna plata şi că nu există nicio cale legală de a aştepta să plătesc diferenţa.

Atunci am aflat că cei 100.000 RON i-am pierdut. În acest sens, am primit o scrisoare, după câteva zile, adică o înştiinţare, în care mi se comunica faptul că am pierdut banii şi că mai pot recupera aproximativ 100 de RON din acea sumă. Înştiinţarea era din partea biroului executorului A..

Cunoşteam imobilul respectiv şi pe proprietari, familia UUUU., pentru că am participat la amenjarea acelui imobil, aducând mărfuri din Italia, respectiv faianţă, gresie, mobilier, obiecte sanitare, marmură, deoarece atunci mă ocupam de o firmă prin care aprovizionam materiale de amenajare interioară din Italia. Eram asociat la acea firmă, dar participam pe teren la măsurători, calcule.

Ştiind ce se află în interiorul imobilului, am vrut să îl iau eu, pentru că imobilul avea o valoare mai mare decât cei 750.000 RON, cu care aş fi putut să îl achiziţionez.

Cu F. m-am mai întâlnit o singură dată, întâmplător, pe stradă, ulterior licitaţiei. Pe doamna X nu o cunoşteam.

La întrebarea procurorului dacă i-a adus la cunoştinţă doamna X că poate participa la următoarea licitaţie fără a mai plăti garanţia, martorul a răspuns negativ.

Martorul a mai precizat că, ulterior, când s-a întâlnit cu inculpatul F., nu a mai avut vreo discuţie despre licitaţie, aflând de la acesta că a fost vândută casa, fără alte detalii.

Fiind întrebat de apărătorul ales al inculpatei A. dacă banii pe care i-a achitat cu titlu de garanţie de participare la licitaţie, proveneau de la familia UUUU., martorul a negat, arătând totodată că a apreciat că suma de 750.000 RON era suficientă pentru adjudecarea imobilului, argumentând: în presă, preţul iniţial al acestui imobil a fost de 1.250.000 RON, la prima licitaţie s-a scăzut 25% şi s-a mers pe aproximativ 1 milion de RON, iar la cea de-a doua licitaţie, la care am participat eu, s-a mai scăzut 25% şi am ajuns la 750.000 RON.

În acelaşi sens sunt depoziţiile martorului V. din faza de urmărire penală şi primă instanţă .

Inculpatul F., un obişnuit participant la licitaţiile desfăşurate de executorul judecătoresc A., nu era o simplă persoană interesată să achiziţioneze la preţuri avantajoase imobile scoase la licitaţie publică, ci a acţionat împreună cu alte persoane pentru a denatura preţurile de adjudecare, aşa cum a procedat şi în cazul licitaţiei privind imobilul familiei UUUU., în înţelegere cu apelantul inculpat I., inculpata A. răspunzând favorabil planului infracţional şi tolerând acţiunile celor doi inculpaţi, al cărui scop a fost achiziţionarea imobilului la un preţ mai mic decât cel anunţat pentru termenul de licitaţie, prin simularea participării a doi licitatori.

Astfel, elementele factuale ilustrate prin mijloacele de probă administrate dovedesc că inculpatul F. a avut comportament de mână moartă în cadrul licitaţiei din 11.07.2014, pentru ca apelantul inculpat I. să adjudece imobilul din Iaşi, Aleea x, fapt ce a permis acestuia din urmă, cu concursul inculpatei A. - executor judecătoresc, să nu plătească preţul anunţat prin publicaţa de vânzare pentru al treilea termen de licitaţie, calculat conform dispoziţiilor art. 509 alin. (5) C. proc. civ., ci un preţ mai mic.

Împrejurarea că inculpaţii I. şi F. au participat la termenul de licitaţie, înţeleşi fiind să denatureze preţul de adjudecare rezultă şi din faptul că recipisele lor privind plata garanţiei de participare la licitaţie au numere consecutive şi sunt eliberate în aceeaşi zi, de aceeaşi unitate bancară, respectiv nr. 1370 şi nr. 1371 din 09.07.2014, emise de AAA..

Forma intenţiei directe cu care apelanta inculpată A. a săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu asimilată infracţiunilor de corupţie, este evidenţiată de declaraţia martorului GG., care s-a prezentat la BEJA Q. şi A., înainte de începerea licitaţiei din data de 11.07.2014, şi a manifestat explicit intenţia de a participa la licitaţie. Cu toate că inculpata a luat cunoştinţă de această situaţie, l-a îndepărtat pe martor sub pretextul că nu ar fi ajuns la ora 9:00, fixată pentru licitaţie.

Martorul GG. a declarat în cursul cercetării judecătoreşti în apel următoarele: (…) m-am prezentat cu ceva timp înainte de licitaţie la executorul judecătoresc, cred că licitaţia începea la ora 8 sau 9, şi am ajuns cu câteva minute înainte.

Am stat pe hol, doamna secretară mi-a dat să completez o cerere. Am completat-o şi am stat (…) 10 min. - 15 min. şi, apoi, am întrebat dacă începem, moment la care a ieşit doamna executor şi a spus că "a venit mai târziu şi îl trimitem acasă". Nu o cunoşteam pe doamna executor, am mai văzut-o o dată la o licitaţie, dar nu s-a prezentat nimeni atunci şi am plecat acasă. Eram sigurul care licita. Menţionez că este vorba de acelaşi imobil.

Numele doamnei executor judecătoresc nu mi-l amintesc la acest moment, cred că numele este A., îmi sună cunoscut, acum după ce mi l-a menţionat instanţa.

După replicile dintre doamna secretară şi doamna executor judecătoresc am ieşit pe uşă şi am plecat.

Din ce îmi amintesc, cred că au intrat doi domni în biroul doamnei executor. Nu îmi mai amintesc dacă erau în birou când am ajuns eu sau au apărut ulterior. Erau în biroul doamnei executor, eu am stat în holul apartamentului în care era biroul de executare, un loc destul de înghesuit.

Nu ştiu ce s-a întâmplat în biroul doamnei executor, eu am auzit doar "m-am săturat de oamenii lui UUUU., spune-i să plece."

Am depus garanţia de participare la licitaţie, de două ori, pentru că, aşa cum am menţionat, mă prezentasem pentru a participa la o dată anterioară, dar nu venise nimeni, în afara mea, la licitaţie.

(…) Doamna executor judecătoresc m-a văzut, pentru că uşa biroului era deschisă spre hol. Nu am discutat cu celelalte persoane aflate în birou.

La întrebarea de a preciza ce reacţie a avut la solicitarea executorului de a se consemna că s-a prezentat târziu, dacă a avut obiecţiuni, martorul GG. a declarat: am spus doar că sunt de un sfert de oră în birou. Altceva nu am mai spus, nu am avut alte obiecţii şi am plecat.

În legătură cu adresa imobilului respectiv, martorul a mai spus: ştiu locul, nu ştiu să vă spun adresa, am văzut casa pe dinafară. Cunoşteam proprietarii imobilului, îl ştiu pe domnul UUUU..

În mod similar (exceptând eroarea cu privire la ora 8:00 menţionată ca fiind stabilită pentru licitaţei), martorul GG. a relatat în primă instanţă: nu mai ştiu cum am aflat despre termenul de licitaţie din 2014, cred că mi-a spus cineva, dar nu ştiu cine. M-am prezentat, cred, pe la 8 fără câteva minute, am stat jos la bloc, după care am urcat în apartamentul - biroul executorului. Cred că am intrat pe uşă la 8 fără câteva minute, dar nu îmi aduc aminte exact. Oricum, înainte de ora 8. În faţă, era o doamnă secretară. Mă cunoaştea pentru că am mai fost la un termen înainte, virasem deja banii pentru garanţie. Era acolo toată lumea, era un spaţiu foarte mic, iar doamna executor putea trece la un metru jumătate distanţă de mine. Bineînţeles că prezenţa mea a fost remarcată de dna executor.

Erau acolo doi domni, în camera din faţă, cu uşa deschisă, dna executor s-a dus la ei, au discutat ceva, iar apoi a ieşit. A trecut cam un sfert de oră şi am întrebat-o pe secretară ce facem. Secretara i-a spus dnei executor că am venit şi eu, iar ea a exclamat:

"M-am săturat de oamenii lui UUUU.. Scrie că a venit târziu". Mi-a scris pe colţul hârtiei 8:14 minute, cred că se făcuse chiar acea oră.

Nu ştiu cine erau cei doi participanţi.

Într-adevăr, confirm ce am spus în cursul urmăririi penale, respectiv că dna executor le-a comunicat celor doi participanţi că dacă până mâine nu are banii în cont, nu-i mai primeşte la nici o licitaţie. Cererea de participare am scris-o imediat după momentul la care am intrat în cabinet. Cei doi domni erau deja acolo când am ajuns eu.

Cât timp am stat acolo, nu am auzit-o pe dna executor să parcurgă paşii licitaţiei, respectiv să citească ofertele şi să facă strigări. Doar dacă a făcut-o înainte de a veni eu.

Nu mai ţin minte ce sumă aveam eu în vedere pentru a oferi la licitaţie.

Îmi menţin aprecierea făcută în cuprinsul declaraţiei anterioare, în sensul că executorul m-a îndepărtat de la licitaţie pentru a câştiga unul dintre cei doi care erau prezenţi, cu care cred că era în înţelegere. Eu eram venit acolo, am depus garanţia, ştia că eram ajuns şi, în mod fals, a dispus să se scrie pe cerere că am venit la 08:14 minute, când eu fusesem acolo dinainte, clar nu am intrat după ora 08:00. Locul e chiar micuţ, prezenţa mea a fost remarcată. E vorba de un apartament cu două camere, cu uşile deschise.

Am mai fost la acea licitaţie, la termenul anterior, dar atunci nu a venit altcineva. Atunci, dna executor a fost ok în relaţia cu mine.

Nu mai ţin minte cum am aflat de termenul următor, respectiv termenul la care am participat şi s-a adjudecat, cu siguranţă urmărisem desfăşurarea licitaţiei.

În afară de acest imobil, nu am mai participat la altă licitaţie.

Cunoşteam familia UUUU., am avut cu ei câteva colaborări comerciale .

Fiind mai aproape de data faptelor, în cursul urmăririi penale, martorul GG. şi-a amintit şi a prezentat elemente de detaliu: (…) am luat cunoştinţă de organizarea unei licitaţii publice având ca obiect vânzarea imobilului din Iaşi, Aleea x, jud. Iaşi, aparţinând debitorului C. pe care-l cunosc în virtutea relaţiilor comerciale pe care le-am avut cu acesta în decursul timpului. În ziua licitaţiei, m-am prezentat la BEJA Q. şi A. pentru a participa la licitaţia publică (…). Întrucât am fost singurul ofertant, licitaţia a fost amânată (…) La data de 11.07.2014 m-am prezentat din nou la licitaţie, de care aflasem din cercul de cunoştinţe ale d-lui C. (…) m-am prezentat înainte de ora 9:00 (…) am intrat în sediul biroului executorului judecătoresc A. la ora 8:55. Am observant că stătea de vorbă cu doi domni în biroul său (…) Cele două persoane au părăsit pentru scurt timp, 3-5 minute sediul (…) La un moment dat cele două persoane - bărbaţi au intrat din nou în biroul executorului judecătoresc A. (…) d-na secretară (…) m-a întrebat ce doresc. Eu am răspuns că am venit să particip la licitaţia de la ora 9:00 şi că d-na executor ştie acest lucru întrucât mă văzuse când venisem. D-na secretară mi-a cerut să aştept şi a intrat în biroul d-nei A., căreia i-a comunicat că mai este cineva pentru licitaţie. Am auzit când d-na A. i-a răspuns m-am săturat de oamenii lui UUUU. care numai mă încurcă, pune-l să facă cerere şi scrie că s-a prezentat mai târziu. Am redactat o cerere de participare pe care secretara a scris ora 9:10, aproximativ cât era la acel moment (…)

Am rămas un pic blocat de modul cum am fost tratat pentru a nu participa la licitaţie. Consider că d-na executor A. m-a îndepărtat de la participarea la licitaţie tocmai pentru a câştiga una din cele două persoane care au licitat, cu care eu personal cred că era în înţelegere.

Afirm acest lucru având în vedere comportamentul doamnei executor faţă de mine în acea zi, când, în mod vădit, a făcut tot posibilul ca eu să nu particip la licitaţie şi având în vedere remarca acesteia făcută celor doi licitatori în biroul ei în timpul în care eu scriam cererea de participare, şi anume dacă până mâine nu am banii în cont, nu vă mai primesc la nicio licitaţie (…)

Am oferit prima dată suma de 150.000 euro întrucât cunoşteam imobilul şi am apreciat că vor fi şi alte persoane interesate de cumpărarea acestuia, aşa încât am mers la o ofertă ridicată . În primă instanţă, a precizat că meţine această declaraţie.

În procesul-verbal de adjudecare din 11.07.2014, s-a consemnat că GG. a prezentat oferta sa după ora stabilită prin publicaţia de vânzare din 06.06.2014 şi nu a anexat cererii de participare copia cărţii de indentitate.

Înalta Curte apreciază că, dacă ofertantul GG. ajungea după ce licitaţia de la termenul din 11.07.2014 era începută, nu s-ar mai fi impus ca inculpata A. să fie anunţată că există o a treia persoană care s-a prezentat pentru licitaţie, firesc fiind ca martorului GG. să i se comunice chiar de secretariatul biroului că licitaţia era deja în curs de derulare.

Apoi, afirmaţia făcută de inculpată - m-am săturat de oamenii lui UUUU. care numai mă încurcă, din care rezultă nemulţumirea acesteia faţă de prezenţa martorului GG., la termenul din 11.07.2014 - când inculpaţii F. şi I. s-au prezentat înţeleşi fiind în privinţa ofertelor, dovedeşte conivenţa infracţională, faptul că inculpata a prevăzut rezultatul faptei sale şi l-a urmărit, determinată fiind de inculpaţii prezenţi, printre care I., adjudecatarul interesat să plătească un preţ cât mai redus, ceea ce ar fi fost incert prin participarea martorului GG., existând riscul ca martorul chiar să adjudece imobilul.

Apelanta inculpată A. a declarat la urmărire penală că martorul GG. nu a dorit să intre în licitaţie, ci doar a formulat cerere de restituire a recipisei de consemnare şi mi-a indicat contul, aspect care este contrazis chiar de procesul-verbal de adjudecare din 11.07.2014, condiţii în care instanţa de apel consideră că afirmaţiile inculpatei au fost făcute pro causa.

Inculpatul I. a susţinut, la rândul său, un alt motiv pentru care martorul GG. nu a participat la licitaţie: cineva din cadrul secretariatului biroului, a intrat în biroul unde ne aflam şi i-a comunicat executorului că acea persoană nu avea recipisa de cauţiune în regulă .

În primă instanţă, martorul HH., reprezentantul creditoarei ipotecare interveniente WWWWW. la licitaţie, fiind întrebat dacă doamna executor A. a spus celor doi participanţi că dacă nu vede banii în cont, nu-i mai primeşte la licitaţie, a răspuns: nu îmi aduc aminte exact, dar parcă a existat o astfel de remarcă sau cel puţin ceva de genul.

Faptul că martorul HH. confirmă aspectul relatat de martorul GG., în sensul că inculpata A. le-a cerut inculpaţilor VVVV. şi F. să plătească preţul de adjudecare până a doua zi, căci altfel nu-i mai primeşte la nici o licitaţie, înseamnă că martorul GG. a avut posibilitatea să audă afirmaţiile inculpatei.

Conivenţa inculpatei A. cu inculpaţii I. şi F. este evidenţiată, pe de-o parte, de relaţia apropiată dintre aceştia, precum şi de aspectele arătate în primă instanţă de martorul HH., reprezentantul creditoarei ipotecare interveniente WWWWW., despre inculpatul F., un obişnuit al birourilor de executare: l-am sesizat şi la alte licitaţii, dar nu îmi aduc aminte exact dacă la biroul X, dar ştiu că (n.n. l-a sesizat) la foarte multe licitaţii ale WWWWW. (...) mai toţi executorii îl cunosc pe F., era un participant constant la licitaţii.

Fără a considera că îi era interzis a participa la licitaţiile publice, se observă în prezenta cauză, în care licitaţiile de referinţă au fost instrumentate de executorul judecătoresc A., că aceasta din urmă a permis inculpatului F. să dirijeze preţurile de adjudecare, fie participând ca mână moartă la licitaţie, fie devenind adjudecatar, în înţelegere cu cel de-al doilea participant la licitaţie care prelua rolul de mână moartă.

Faptul că inculpata A. a urmărit obţinerea unui folos adjudecatarului imobilului din Aleea x, Iaşi şi, implicit prejudicierea persoanelor vătămate UUUU. rezultă din următoarele afirmaţii ale martorului HH., reprezentantul WWWWW. în cadrul licitaţiei: noi aveam deja pornit dosarul de executare al aceluiaşi imobil, la BEJ OOO., iar dna X a pornit executarea concomitent, aceasta solicitând conexarea. Nu ştiu cum s-a ajuns la conexare, din moment ce dosarul nostru la OOO. se afla în stadiu mai înaintat şi aveam şi creanţă ipotecară. Cred că, în mod normal, trebuia conexat dosarul de la X la cel al executorului OOO. şi să continue executarea la BEJ OOO..

La întrebarea dacă pe parcursul licitaţiei, a fost interogat de inculpata X dacă suma la care s-a ajuns este sau nu suficientă, martorul a arătat: nu avea cum să fie suficientă sub nicio formă, pentru că nu acoperea nici măcar 30% din creanţă. Nu mi-a fost adresată această întrebare.

Faţă de experienţa martorului, de reprezentant al WWWWW. la vânzarea imobilelor la licitaţie publică, a fost întrebat la ce procentaj din valoare se adjudecau imobilele, iar martorul a precizat că valoarea de adjudecare era în jur de 75%; erau şi imobilele bine poziţionate, care erau vândute la mai mult de 100%. În plus, cu referire la licitaţia de referinţă, martorul a precizat, în legătură cu preţul de adjudecare de 640.500 RON, că WWWWW., ca şi creditor, nu a fost deloc mulţumită de preţul de adjudecare, mai ales că în cadrul adjudecării anterioare, preţul de adjudecare fusese superior, însă, dat fiind că noi aveam calitatea de creditor intervenient şi nu de creditor urmăritor, nu aveam instrumente la dispoziţie pentru a face ceva în acest sens. A mai precizat că, dacă situaţia ar fi fost invers, respectiv dacă dosarul de la BEJA X s-ar fi conexat la dosarul de la BEJ OOO., ar fi avut alte pârghii pentru a obiecta la preţul de adjudecare, întrucât: noi am fi avut calitatea de creditor urmăritor şi am fi putut solicita suspendarea executării silite. De regulă, o puteam solicita de fiecare dată când preţul era sub 75% din preţul de evaluare. Noi am formulat o astfel de cerere la X, în cadrul primei adjudecări, dar ne-a fost respinsă, pe motiv că nu aveam calitate.

De asemenea, bazat pe experienţa sa, martorul a susţinut că în ipoteza unui dubiu că exista o înţelegere a licitatorilor, executorul judecătoresc avea la îndemână mijloace legale pentru a opri o astfel de licitaţie: da, are la dispoziţie toate instrumentele legale pentru a interveni în astfel de situaţii. Au existat situaţii când s-au oprit astfel de licitaţii. În cadrul Curţii de Apel Braşov, de exemplu, executorul a intervenit pentru că erau indicii că participanţii erau interpuşi ai debitorului şi au suspendat licitaţia.

Parcurgerea mai multor paşi de ofertare până la preţul de adjudecare de 640.500 RON, la termenul din 11.07.2014, nu înlătură probele care conduc la concluzia conivenţei infracţionale, ţinând seama şi de constatarea martorului HH., reprezentantul WWWWW. la licitaţie, că imobilul s-a vândut la un preţ care nu reflecta preţul la care se vindeau imobilele ca cel în discuţie, la alte birouri de executori judecătoreşti.

Precizarea apelantei inculpate A. - dacă până mâine nu am banii în cont, nu vă mai primesc la nicio licitaţie - adresată inculpaţilor VVVV. şi F., exprimă familiaritatea discuţiilor dintre ei, toleranţa de care inculpaţii beneficiau din partea executorului judecătoresc A., care a folosit pluralul când li s-a adresat, deşi adjudecatar nu era decât unul.

Atitudinea interesată a apelantei inculpate A. faţă de adjudecatarul I. a fost relatată de persoana vătămată C. care a declarat, la urmărirea penală, că aceasta a avut un comportament cel puţin ciudat în momentul în care a observat că sunt tăiaţi copacii din grădină (ţipete, injurii, etc.), cu ocazia prezentării la imobil în scopul inventarierii bunurilor mobile, în legătură cu care a continuat executarea silită motivat de neîndestularea creditorilor faţă de suma mică obţinută prin adjudecarea imobilului în favoarea inculpatului I.. Inculpata a ameninţat cu formularea unei plângeri penale, care apoi a fost formulată de inculpatul I..

Încercând să scape de răspundere penală, apelantul inculpat I. a negat iniţial apropierea sa de inculpatul F., inclusiv faptul că deţinea numărul de telefon pe care l-a folosit în convorbirile cu acesta. A precizat, ulterior, că se ştie cu inculpatul F. pe care l-a întâlnit la licitaţiile publice desfăşurate de alţi executori judecătoreşti, învederând totodată: fratele meu TTTT. a participat la licitaţii publice. Cred că se cunoaşte cu F. din vedere sau de la licitaţii publice. Inculpatul I. a mai arătat: am participat la maxim 4-5 licitaţii, la alţi executori judecătoreşti, din care am adjudecat unul sau două imobile. La aceste licitaţii este posibil să fi fost şi F..

Aşadar, apelantul inculpat I. nu era străin de participarea curentă la licitaţiile publice a lui F.: cunoşteam faptul că F. merge la licitaţii publice ca reprezentant al lui H.. Cunoşteam faptul că cei doi renovează diverse imobile şi uneori chiar mă sfătuiam cu ei cu privire la preţuri sau alte chestiuni legate de promovare.

La rândul său, inculpatul H. a declarat la urmărire penală, în legătură cu imobilul ce a aparţinut lui C.: pe I. îl cunosc de foarte mult timp, chiar suntem într-o relaţie de prietenie şi colaborare pofesională. Acesta cunoştea faptul că eu caut o casă pentru mine şi familia mea, aşa încât mi-a propus să-mi vândă imobilul din Bucium. Mi-a spus că-l cumpărase la licitaţie publică. Mi-a cerut preţul de achiziţie. Am fost de acord să-l cumpăr. Cunoşteam sau mai bine zis bănuiam că I. are probleme financiare, aşa încât nu m-a surprins preţul de vânzare şi nici faptul că nu a negociat preţul. Înainte de cumpărare am văzut imobilul doar din exterior, însă cunoşteam foarte bine imobilul respectiv întrucât unchiul soţiei mele locuieşte în vecinătatea acestui imobil .

Înscrierea celor doi inculpaţi I. şi F. la licitaţia din 11.07.2014 şi grija manifestată expres de executorul A. de a rămâne aceştia doi, singurii care participă la licitaţie, a avut drept obiectiv coborârea preţului de adjudecare a imobilului sub minimul legal al preţului, conform art. 509 alin. (5) C. proc. civ. 1865, în ipoteza unui unic licitator, ceea ce s-a şi întâmplat.

În apărarea sa, apelantul inculpat I. a susţinut: în calculatorul personal a fost găsită o publicaţie de vânzare la acelaşi imobil, dar mai veche, unde preţul de pornire a licitaţiei era mult mai mare. Odată ce preţul a scăzut semnificativ am luat hotărârea să particip la licitaţie. Consider că nu poate fi vorba de niciun aranjament cu terţi având în vedere cele expuse mai sus, datorită faptului că decizia de cumpărare a fost luată cu mult timp înainte.

Instanţa de apel apreciază că datele privind interesul pentru imobilul în discuţie, manifestat cu mai mult timp în urmă de licitaţia din 11.07.2014, nu înlătură planul de acţiune pus la cale împreună cu inculpatul F. pentru denaturarea preţului de adjudecare a imobilului şi determinarea inculpatei A. să-l vândă la un preţ sub minimul legal, prevăzut pentru ipoteza când participă un singur licitator.

Înalta Curte apreciază că apelantul inculpat I. nu a ajuns întâmplător să participe la licitaţia din 11.07.2014, cu F., faţă de relaţia dintre I. şi H., descrisă ca fiind una de prietenie şi colaborare profesională, care data de mai mulţi ani, iar, pe de altă parte, apropierea inculpatului F. faţă de H., care-l împuternicise pentru cumpărarea de imobile.

Relaţia apropiată a executorului judecătoresc A. cu inculpatul F. este ilustrată chiar de inculpatul I. care a declarat în faza de urmărire penală: am remarcat, însă, la licitaţia în cauză, că d-na executor A. îl striga pe numele mic, păreau că au o altfel de relaţie decât a mea cu aceasta şi că se cunoşteau mai bine - fila x dup.

În consecinţă, Înalta Curte apreciază neîntemeiat apelul declarat de inculpatul I. prin care a solicitat achitarea pentru infracţiunea de deturnarea licitaţiilor publice şi instigare la infracţiunea de abuz în serviciu asimilat infracţiunilor de corupţie, având în vedere că faptele există, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor, sub aspect obiectiv şi subiectiv (împrejurarea că nu a făcut parte din grupul infracţional organizat, cum se va arăta în continuare, nu înlătură răspunderea sa penală pentru comiterea acestor două infracţiuni).

De asemenea, în baza considerentelor anterior expuse, Înalta Curte constată că este neîntemeiat motivul de apel al inculpatei A. prin care a solicitat achitarea pentru infracţiunea de abuz în serviciu asimilat infracţiunilor de corupţie (persoane vătămate C. şi D.).

Prima instanţă, a constatat corect că a intervenit prescripţia răspunderii penale a inculpatului I. pentru săvârşirea infracţiunii de deturnarea licitaţiilor publice, prevăzută de art. 246 C. pen., sancţionată cu pedeapsa de la unu la 5 ani închisoare, şi pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la abuz în serviciu asimilată infracţiunilor de corupţie, prevăzută de art. 47 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. şi sancţionată cu pedeapsa de la 2 ani şi 8 luni la 9 ani şi 4 luni închisoare.

Legea penală mai favorabilă este C. pen. în vigoare, cu specificul că, în perioada 25 iunie 2018 - 30 mai 2022, legislaţia activă penală nu a cuprins niciun caz de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale, astfel că această lege constituie în mod evident legea penală mai favorabilă, în raport de Deciziile nr. 297/2018, nr. 358/2022 ale Curţii Constituţionale şi Decizia nr. 67/2022 a ICCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. Altfel spus, legea penală mai favorabilă, în speţă, este C. pen. intrat în vigoare la 01.02.2014, cu termenele de prescripţie a răspunderii penale menţionate în art. 154 alin. (1), fără ca acestea să fie susceptibile de a fi întrerupte.

În acest context, calculând termenul general de prescripţie al răspunderii penale, de la data de 09.07.2014, când apelantul inculpat I. a comis infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen., se constată că termenul de 5 ani stabilit de art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., s-a împlinit înainte de pronunţarea sentinţei penale apelate din data de 16.03.2023, cum în mod corect a reţinut prima instanţă şi a dispus încetarea procesului penal.

Totodată, calculând termenul general de prescripţie al răspunderii penale, de la 30.07.2014, data la care s-a consumat infracţiunea prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., se constată că termenul general de 8 ani al prescripţiei răspunderii penale, prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., s-a împlinit înainte de pronunţarea sentinţei penale apelate din data de 16.03.2023, fiind legală şi temeinică soluţia de încetare a procesului penal.

Şi în cazul apelantei inculpate A., legea penală mai favorabilă este C. pen. în vigoare, cu aceleaşi menţiuni că, în perioada 25 iunie 2018 - 30 mai 2022, legislaţia activă penală nu a cuprins niciun caz de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale, pentru argumentele mai sus enunţate. Astfel, legea penală mai favorabilă, este C. pen. intrat în vigoare la 01.02.2014, cu termenele de prescripţie a răspunderii penale menţionate în art. 154 alin. (1), fără ca acestea să fie susceptibile de a fi întrerupte.

Calculând termenul general de prescripţie al răspunderii penale pentru infracţiunea prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. (persoane vătămate C. şi D.), săvârşită de inculpata A., la data de 30.07.2014, când a întocmit actul de adjudecare nr. 168 şi infracţiunea s-a consumat, se constată că termenul general de 8 ani, prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., s-a împlinit la data de 29.07.2022.

În consecinţă, instanţa de apel va dispune, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen.. raportat la art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., încetarea procesului penal faţă de inculpata A. pentru infracţiunea de abuz în serviciu asimilată infracţunilor de corupţie, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. (persoane vătămate C. şi D.), ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Latura civilă

Apelurile declarate de părţile civile C. şi D. sunt nefondate.

Instanţa de apel reţine că, în faza de urmărire penală, persoana vătămată C. a menţiont că se va constitui parte civilă cu o sumă pe care o va preciza ulterior .

În primă instanţă, anterior începerii cercetării judecătoreşti, persoanele vătămate C. şi D., prin avocat ales, s-au constituit părţi civile, împotriva inculpaţilor cu suma de 456.247,50 RON daune materiale, reprezentând diferenţa de preţ dintre preţul de pornire din publicaţia de vânzare de la termenul vânzării şi preţul de adjudecare, precum şi cu suma de câte 100.000 euro cu titlu de daune morale .

Prin sentinţa atacată, prima instanţă a obligat pe inculpaţii A., F. şi I., în solidar, la plata către părţile civile C. şi D., a sumei de 456.247,50 RON cu titlu de daune materiale (reprezentând diferenţa de preţ dintre preţul de pornire din publicaţia de vânzare de la termenul vânzării şi preţul de adjudecare) şi la plata sumei de câte 10.000 euro, cu titlu de daune morale.

Înalta Curte reţine că prin declaraţia de apel, părţile civile D. şi C., prin avocat ales, au criticat sentinţa apelată sub aspectul netemeiniciei în ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale.

Luând în considerare limitele efectului devolutiv, reglementat de art. 417 C. proc. pen.. şi principiul disponibilităţii care guvernează acţiunea civilă, instanţa de apel consideră neîntemeiate motivele de apel ale părţilor civile C. şi D. prin care acestea au solicitat majorarea cuantumului daunelor morale (daunele materiale solicitate, fiind acordate în integralitate, prin sentinţa apelată).

În limitele astfel conturate, se apreciază că, prin sentinţa apelată, în mod justificat inculpaţii A., F. şi I. au fost obligaţi la plata a câte 10.000 euro către părţile civile C. şi D..

La nivel teoretic, se menţionează că, în cazul prejudiciului moral, pentru a stabili echilibrul între întinderea vătămării suferite şi despăgubirile acordate în măsură să permită celui prejudiciat o compensare aptă a atenua suferinţele generate de faptul ilicit penal, instanţa apelează la elemente de notorietate. La stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu moral, instanţa de judecată are în vedere o serie de criterii ca: importanţa valorilor lezate, întinderea consecinţelor negative ce interesează aspecte de ordin psihic, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele faptelor ilicite, măsura în care a fost afectată situaţia profesională şi socială.

Cel mai elocvent barometru de evaluare a prejudiciului moral, în funcţie de aceste principii şi criterii, îl reprezintă practica judiciară constantă, unitară şi recentă a instanţelor europene şi naţionale.

În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO), în materia daunelor morale, a arătat că se impune acordarea în echitate a despăgubirii victimei, în raport de circumstanţele particulare ale fiecărui caz în parte. De asemenea, conform aceleiaşi jurisprudenţe, despăgubirile acordate trebuie să păstreze un raport rezonabil de proporţionalitate cu dauna suferită [e.g., Curtea a constatat că evenimentele în cauză au provocat reclamantei o stare de incertitudine şi anumite suferinţe ce nu pot fi compensate prin constatarea încălcării, astfel că a apreciat asupra cuantumului ce reprezintă o reparaţie echitabilă a prejudiciului moral suferit (CtEDO, hotărâre din 3 februarie 2009 în cauza Ilutiu împotriva României, publicată în M.Of. nr. 139 din 2 martie 2010, par. 21)].

La rândul său, instanţa supremă a arătat că, în aprecierea cuantumului daunelor morale, soluţiile adoptate trebuie să ţină cont de circumstanţele specifice, de valorile lezate, de importanţa lor pentru parte, de gradul de lezare pe care îl resimte aceasta care se apreciază în cadrul fiecărui dosar în parte. Aceste elemente diferenţiază cuantumul daunelor în cazul concret, esenţială fiind asigurarea unui raport rezonabil de proporţionalitate între despăgubire şi prejudiciu (ÎCCJ, secţia I civilă, Decizia nr. 4011/2018, www.x.ro).

De asemenea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a identificat similar criteriile de evaluare a daunelor morale arătând că, pentru ca evaluarea să nu fie una subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o îmbogăţire fără just temei, este necesar să fie luate în considerare suferinţele fizice şi morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta inculpatului, precum şi toate consecinţele acesteia, aşa cum rezultă din probele administrate (ÎCCJ, secţia penală, decizia nr. 2617 din 9 iulie 2009, preluată în decizia nr. 159/A din 4 mai 2017, ICCJ, secţia penală, www.x.ro).

În acest context legislativ şi jurisprudenţial, reţinând că persoanele vătămate C. şi D. s-au constituit părţi civile în cauză şi, în apel, au criticat cuantumul daunelor morale, acordate prin sentinţa apelată, Înalta Curte apreciază că suma de câte 10.000 euro, pentru fiecare dintre părţile civile, răspunde prejudiciului moral cauzat prin faptele inculpaţilor obligaţi, în solidar, la plata acestora. Sumele acordate cu titlu de daune morale sunt apte să acopere prejudiciul nepatrimonial ce le-a fost cauzat prin faptele ilicite ale inculpaţilor, fiind asigurat unui raport rezonabil de proporţionalitate între despăgubire şi prejudiciul moral.

Pentru aceleaşi motive ce ţin de justa soluţionare a acţiunii civile formulate de părţile civile C. şi D., nu se impune admiterea apelurilor inculpaţilor A. şi I., prin care au criticat soluţia de obligare la plata despăgubirilor morale.

Dintr-o altă perspectivă, Înalta Curte notează că suma reprezentând diferenţa dintre valoarea imobilului adjudecat la licitaţia din data de 11.07.2014, astfel cum a fost evaluat în procedura executării silite şi suma reprezentând despăgubirile materiale cu care părţile civile C. şi D. s-au constituit părţi civile (acordată în integralitate prin sentinţa penală), nu poate fi confiscată în temeiul art. 112 C. pen.

Confiscarea specială are natura juridică a unei sancţiuni penale, iar situaţia juridică a inculpatului I. (adjudecatarul) nu poate fi agravată în propria cale de atac, potrivit art. 418 C.pro.pen. Din această perspectivă, se notează că apelul procurorului este declarat în defavoare, dar vizează exclusiv anumite fapte, cele pentru care prima instanţă a dispus soluţii de achitare, nicidecum fapta ce constituie infracţiunea de abuz în serviciu asimilată infracţiunilor de corupţie prin care a fost cauzat prejudiciul părţilor civile C. şi D..

Instanţa de apel, prin încheierea din data de 30 ianuarie 2024, a dispus instituirea măsurii asiguratorie a sechestrului, în vederea garantării reparării pagubei produse părţilor civile C. şi D., asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare ale:

- inculpatei A., până la concurenţa sumei de 456.247,50 RON şi 20.000 euro;

- inculpatului I., până la concurenţa sumei de 456.247,5 RON şi 20.000 euro;

- inculpatului F., până la concurenţa sumei de 456.247,5 RON şi 20.000 euro.

De asemenea, conform art. 729 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., s-a dispus ca salariul şi alte venituri periodice încasate de A., I. şi F., destinate mijloacelor lor de existenţă, să fie urmărite în cuantum de până la o treime din venitul lunar net.

Înalta Curte constată că probele administrate dovedesc caracterul neîntemeiat al motivelor de apel prin care s-a solicitat achitarea, formulate de inculpaţii A. (autor) şi H. (instigator) pentru infracţiunea de abuz în serviciu asimilată infracţiunilor de corupţie, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. (persoană vătămată B.).

Apelanta inculpată A. a săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu asimilată infracţiunilor de corupţie, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., constând în aceea că, în calitate de executor judecătoresc, în cadrul BEJA Q. şi A., şi-a îndeplinit defectuos atribuţiile de serviciu, cu încălcarea legii - în esenţă, a dipoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 5 şi art. 54 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti şi art. 846 alin. (8) din C. proc. civ. din 2010 (fost art. 845 alin. (8) din acelaşi cod), în dosarul de executare silită nr. x/2014 privind imobilul persoanei vătămate B. (situat în municipiul Iaşi, judeţul Iaşi), prin efectuarea vânzării imobilului la licitaţia publică din 05.09.2014, în astfel de condiţii - având cunoştinţă şi tolerând înţelegerea inculpaţilor F., G. şi H., care au acţionat în conivenţă, de o manieră frauduloasă, prin participarea la licitaţie a doi dintre ei, dintre care inculpatul G. cu comportament de tip mână moartă, fără intenţia reală de a adjudeca, ci doar de a asigura îndeplinirea formală a condiţiei a doi licitatori, care a permis celui de-al doilea participant, inculpatul F., să adjudece imobilul la un preţ mai mic decât cel de pornire din publicaţia de vânzare aferentă termenului de licitaţie (în caz contrar imobilul neputând fi cumpărat de către un singur licitator decât cu cel puţin preţul de pornire din publicaţia de vânzare) şi vânzarea imobilului la un preţ mai mic, coborât nelegal sub pragul preţului de pornire din publicaţia de vânzare de la termenul respectiv, cauzând o pagubă persoanei vătămate (debitor în procedura executării silite) şi o vătămare a dreptului acesteia de a obţine un preţ serios şi sincer în condiţii de legalitate, fiind creat, totodată, un folos necuvenit inculpatului adjudecatar F..

Instanţa de apel constată, în acord cu prima instanţă, că întruneşte elementele de tipicitate obiectivă şi subiectivă ale infracţiunii de instigare la abuz în serviciu asimilată infracţiunilor de corupţie, prevăzute de art. 47 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., fapta apelantului inculpat H. de a determina şi a ajuta pe inculpata A., executor judecătoresc din cadrul BEJA Q. şi A. (înţelegere frauduloasă intermediată de inculpatul F. - coinstigator), să-şi îndeplinească defectuos atribuţiile de serviciu, cu încălcarea legii - în esenţă, a dipoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 5 şi art. 54 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti şi ale art. 846 alin. (8) C. proc. civ. 2010 (fost art. 845 alin. (8) din acelaşi cod), în dosarul de executare silită nr. x/2014 privind imobilul persoanei vătămate B. (situat în Iaşi, str. x, jud. Iaşi), prin asigurarea îndeplinirii formale a condiţiei a doi licitatori, la vânzarea imobilului la licitaţia publică din din 05.09.2014, prin participarea inculpatului F. de conivenţă cu inculpatul G., care a avut comportament de mână moartă, fără o intenţie reală de a adjudeca, astfel ca imobilul să fie adjudecat de inculpatul F. (în interesul patrimonial şi al inculpatului H.), la un preţ sub pragul preţului de pornire din publicaţia de vânzare corespunzătoare termenului (în caz contrar imobilul neputând fi cumpărat de un singur licitator decât cu cel puţin preţul de pornire din publicaţia de vânzare), condiţii care au permis inculpatei A. (la iniţiativa coinstigatorilor şi în înţelegere cu aceştia) să vândă imobilul la un preţ mai mic, coborât nelegal sub preţul de pornire din publicaţia de vânzare de la termenul respectiv, în dauna persoanei vătămate B. care a suferit o pagubă şi o vătămare a dreptului acesteia de a obţine un preţ serios şi sincer în condiţii de legalitate, fiind creat, totodată, un folos necuvenit adjudecatarului.

Potrivit art. 297 alin. (1) C. pen. (în varianta normativă de la data faptei): fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.

Curtea Constituţională a statuat prin Decizia nr. 405/2016, că dispoziţiile art. 246 din C. pen. din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din C. pen. intrat în vigoare la 01.02.2014, sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma îndeplineşte în mod defectuos din cuprinsul acestora, se înţelege îndeplineşte prin încălcarea legii (Monitorul Oficial nr. 517 din 08.07.2016).

Dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie prevăd: În cazul infracţiunilor de abuz în serviciu sau de uzurpare a funcţiei, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.

Ca element de conţinut obiectiv propriu, infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, presupune în varianta tip, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., astfel cum a fost reconfigurată prin Decizia nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale (interpretare transpusă în legislaţie prin Legea nr. 200/2023), ca, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, funcţionarul public să nu îndeplinească un act prevăzut de o normă cu putere de lege ori să îl îndeplinească cu încălcarea unei dispoziţii cuprinse într-un astfel de act normativ.

Cu prioritate, se arată că sunt neîntemeiate argumentele inculpatei A. în susţinerea apelului, privind legalitatea conduitei sale în calitate de executor judecătoresc, în considerarea faptului că nicio dispoziţie legală nu instituia în sarcina sa obligaţia de a suspenda/anula licitaţia în ipoteza înţelegerii licitatorilor pentru denaturarea preţului de adjudecare şi că, formal, au fost respectate dispoziţiile legale aplicabile.

Prima instanţă a reţinut într-o formă neschimbată normele legale a căror nerespectare a fost imputată de procuror inculpatei A., acestea instituind obligaţia executorului judecătoresc de a-şi desfăşura activitatea cu respectarea dispoziţiilor legale în materie, inculpata încălcând normele legale ce reglementează desfăşurarea licitaţiilor publice în ipoteza unor termene successive (art. 54 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti prevede că executorul judecătoresc îşi îndeplineşte atribuţiile cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi, a statutului profesiei şi a regulamentului de aplicare a prezentei legi, precum şi ale C. proc. civ. şi a altor legi aplicabile în materie).

Dispoziţiile încălcate prevăzute de art. 846 alin. (8) C. proc. civ. 010 (fost art. 845 alin. (8) din acelaşi cod), prevăd că în cazul în care la primul termen nu este oferit preţul la care imobilul este evaluat, vânzarea se va amâna la alt termen, la care licitaţia va începe de la preţul de 75% din cel la care imobilul a fost evaluat, iar dacă nu se obţine preţul de începere a licitaţiei şi există cel puţin 2 licitatori, la acelaşi termen, bunul va fi vândut la cel mai mare preţ oferit, dar nu mai puţin de 30% din preţul de pornire al primei licitaţii. Dacă se prezintă o singură persoană, vânzarea se va putea face numai dacă oferă preţul de începere a licitaţiei din publicaţia de vânzare aferentă celui de-al doilea termen de licitaţie.

Potrivit art. 846 alin. (9) C. proc. civ. 010 (fost art. 845 alin. (9) din acelaşi cod), dacă nici la a doua licitaţie imobilul nu a fost adjudecat, la cererea creditorului, executorul judecătoresc va putea stabili o nouă licitaţie care va începe de la preţul de 50% din preţul la care imobilul a fost evaluat. Dacă nu se obţine acest preţ şi există cel puţin 2 licitatori, bunul va fi vândut, la acest termen, la cel mai mare preţ oferit, chiar dacă acesta din urmă este mai mic decât valoarea creanţei ori a garanţiei. Vânzarea se va putea face chiar dacă se prezintă o singură persoană care oferă preţul de pornire al acestei licitaţii.

Conform art. 47 C. pen.: Instigator este persoana care, cu intenţie, determină o altă persoană să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală.

Din interpretarea coroborată a acestor dispoziţii, rezultă că săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu asimilată infracţiunilor de corupţie, în modalitatea instigării, ca formă de participaţie, constă în determinarea funcţionarului public ca, în exercitarea atribuţiilor de serviciu să nu îndeplinească un act prevăzut de o lege, o ordonanţă a Guvernului, o ordonanţă de urgenţă a Guvernului sau de un alt act normativ care, la data adoptării, avea putere de lege ori să îl îndeplinească cu încălcarea unei dispoziţii cuprinse într-un astfel de act normativ, cauzând astfel o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice şi, suplimentar, un folos necuvenit pentru sine sau pentru altul.

Aşadar, activitatea instigatorului trebuie să preceadă fazele acţiunii autorului infracţiunii (funcţionarul public).

În speţă, iniţiativa comiterii faptei de adjudecare a imobilului la un preţ redus fraudulos sub pragul preţului de pornire prevăzut de dispoziţiile legale pentru termenul de licitaţie din 05.09.2014, a aparţinut apelantului inculpat H. în înţelegere cu inculpaţii F. şi G., iar nu inculpatei A.. Autorii ideii infracţionale - inculpaţii F., G. şi H. - au transmis-o inculpatei A., executor judecătoresc, care şi-a însuşit-o şi a executat-o. Apelantul inculpat H. şi inculpaţii F. şi G. au furnizat ocazia şi iniţiativa comiterii faptei de către inculpata A., în condiţiile în care instigarea absoarbe actele de complicitate.

Modalitatea în care se putea adjudeca imobilul la preţ coborât sub pragul preţului de pornire din publicaţia de vânzare, stabilit de lege pentru termenele de licitaţie, nu a fost explicată inculpaţilor de executorul judecătoresc A.. Dimpotrivă, simularea unei concurenţe, prin participarea unuia dintre cei doi licitatori cu rol de mână moartă, a aparţinut inculpaţilor instigatori, în contextul în care, mai ales inculpatul F., un apropiat al inculpatei A., era un participant frecvent al licitaţiilor publice desfăşurate în cadrul birourilor executorilor judecătoreşti, atât în nume propriu, cât şi ca mandatar al inculpatului H., cunoştea regulile derulării unei proceduri silite imobiliare şi se afla în relaţii de amiciţie şi de afaceri cu inculpatul H., care îl cunoştea pe inculpatul G., acesta la rândul său fiind un apropiat al lui F..

Infracţiunea de abuz în serviciu asimilată infracţiunilor de corupţie, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. este o infracţiune de rezultat, astfel încât consumarea ei este indisolubil legată de producerea urmărilor prevăzute de textele legale: cauzarea unei pagube/vătămarea drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice şi, cumulativ, un folos necuvenit pentru sine (n.n. funcţionarul public) sau pentru altul.

Prin urmare, având în vedere norma de incriminare şi faptele comise de apelanţii inculpaţi A. şi H., instanţa de apel constată în baza probelor administrate (a căror analiză va fi expusă în cele ce succed), că infracţiunea prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., săvârşită de aceştia în calitate de autor, respectiv instigator, s-a consumat la data de 09.09.2014, când executorul judecătoresc A. a emis actul de adjudecare nr. 171, care are natura juridică a unui titlu de proprietate, făcând dovada realizării vânzării, a faptului că, după termenul de licitaţie când imobilul a fost adjudecat, preţul a fost plătit integral. Numai la acest moment s-a produs paguba materială în patrimoniul debitorului B., prejudiciul devenind cert, iar inculpatul adjudecatar a obţinut folosul necuvenit. Dacă adjudecatarul nu plătea integral preţul cu care imobilul a fost adjudecat la termenul de licitaţie din 05.09.2014, nu avea loc vânzarea în procedura executării silite imobiliare (potrivit art. 848 alin. (1) C. proc. civ. 010 - adjudecatarul imobilului va depune preţul la dispoziţia executorului judecătoresc în termen de cel mult 30 de zile de la data vânzării, ţinându-se seama de garanţia depusă în contul preţului; art. 849 alin. (1) C. proc. civ. - dacă adjudecatarul nu depune preţul în termenul prev. de art. 848 alin. (1), imobilul se va scoate din nou în vânzare, în contul acestuia, la preţul de începere a licitaţiei la care bunul a fost adjudecat).

Vânzarea imobilului de către inculpata A., la licitaţia publică din data de 05.09.2014, cu fraudarea legii, la un preţ ce contravine dispoziţiilor art. 845 alin. (8) C. proc. civ. 010 (actual art. 846 alin. (8) privind minimul preţului de adjudecare în cazul participării unui singur licitator (realitate pe care inculpaţii instigatori au urmărit să o acopere prin simularea îndeplinirii condiţiei a doi licitatori, unul dintre aceştia având rol de mână moartă), relevă o vânzare-cumpărăre forţată/silită cu cauză ilicită, fiind diminuat patrimoniul persoanei vătămate cu imobilul ce a făcut obiectul adjudecării. Altfel exprimat, valoarea prejudiciului este egală cu valoarea bunului astfel cum a fost evaluat în procedura executării silite (acţiunea civilă exercitată de persoana vătămată rezolvându-se în acord cu principiul disponibilităţii).

Există legătură de cauzalitate dintre fapta ilicită şi pagubă, iar stabilirea corectă a întinderii prejudiciului nu reprezintă o modificare a acuzaţiei aduse inculpaţilor.

Folosul necuvenit obţinut de inculpatul adjudecatar F. rezultă din comiterea faptei ilicite şi se exprimă prin aceleaşi coordonate care stabilesc natura şi cuantumul pagubei cauzate persoanelor vătămate.

În rechizitoriu s-a reţinut că inculpaţii instigatori au participat la licitaţie câte doi în înţelegere şi în astfel de condiţii încât inculpata A. să aibă posibilitatea să coboare preţul de pornire sub pragul preţului de pornire de la termenul respectiv la preţul cel mai mare din oferta scrisă, iar imobilul să fie adjudecat la acest preţ sau la un preţ cu puţin peste preţul de pornire astfel stabilit (…) creîndu-i inculpatei A. posibilitatea de a încălca dispoziţiile legale în materia executărilor silite şi de a controla preţul de pornire stabilit la preţul cel mai mare oferit în oferta scrisă în condiţia existenţei a 2 participanţi şi de adjudecare a imobilelor la un preţ mic cu aparenţă de preţ sincer şi serios .

De altfel, în ordonanţa nr. 758/P/2014 din 12.06.2015 de punere în mişcare a acţiunii penale, faţă de inculpata A. sub aspectul comiterii infracţiunii de abuz în serviciu asimilată infracţiunilor de corupţie, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a reţinut, printre altele, că aceasta a acţionat în înţelegere cu inculpaţii H., F., G., I. (…) în dosarele deschise pe numele debitorilor E., B., C., în timpul organizării şi desfăşurării licitaţiilor publice având ca obiect vânzarea imobilelor acestora, la datele de 05.12.2014, 05.09.2014, 11.07.2014, în astfel de condiţii încât preţul de pornire să poată fi coborât sub pragul preţului de pornire de la termenul respectiv (…) - file x dup

Împrejurarea că urmare pronunţării sentinţei civile nr. 4584/01.04.2015 a Judecătoriei Iaşi, pronunţată în dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia nr. 984 din 22 iunie 2016 a Tribunalului Iaşi, secţia a II a - Contencuios administrativ şi fiscal, paguba materială comisă prin infracţiunea de abuz în serviciu a fost acoperită, nu înlătură elementele constitutive ale infracţiunii, hotărârea având impact numai asupra modului de soluţionare a acţiunii civile, aşa cum rezultă chiar din sentinţa penală apelată.

Apelanta inculpată A. a declarat, în faţa instanţei de apel: menţin declaraţiile anterioare, ele corespund adevărului, nu am fost influenţată de nimeni, în niciun mod, în legătură cu cele afirmate în depoziţiile date de-a lungul procesului (…)

Nu mă consider vinovată de niciuna dintre acuzaţiile aduse în această cauză, consider că nu am încălcat nicio dispoziţie legală în activitatea desfăşurată, de executor judecătoresc .

În fapt, conform probelor, vânzarea la licitaţie a imobilului persoanei vătămate B. (situat în municipiul Iaşi, judeţul Iaşi) - dosar de executare nr. 247/2014 al BEJA Q. şi A., s-a făcut cu suma de 500.000 RON, în temeiul dispoziţiilor C. proc. civ. din 2010, la al treilea termen de licitaţie publică din data de 05.09.2014, când s-au prezentat doi participanţi, şi anume inculpaţii F. (care a adjudecat bunul imobil, în interesul său şi al apelantului inculpat H.) şi G. (care a participat în mod formal la licitaţie - cu rol de mână moartă), preţul de pornire a licitaţiei, anunţat prin publicaţia de vânzare nr. 3 din 18.08.2014, fiind de 973.432 RON, ce reprezenta valoarea imobilului stabilită prin raportul de expertiză.

Detaliind, probele administrate în cauză demonstrează că dosarul de executare silită nr. x/2012 al BEJA Q. şi A., s-a constituit urmare formulării, la data de 07.05.2014, a unei cereri de executare de DDD. S.A., în baza titlurilor executorii: contract de credit nr. x/22.07.2005, contract de ipotecă nr. x/17.04.2008 autentificat cu nr. x/07.04.2008 la BNP EEE. şi contract de ipotecă nr. x/18.02.2008 autentificat cu nr. x/18.02.2008 la BNP EEE. împotriva debitorilor S.C. FFF. S.R.L. în calitate de împrumutat şi garant ipotecar şi B., GGG. şi HHH. în calitate de garanţi ipotecari .

Ţinând seama că prin încheierea din data de 13.05.2014 pronunţată de Judecătoria Iaşi, în dosarul nr. x/2014, s-a încuviinţat executarea silită în vederea recuperării creanţei în cuantum de 926.311,31 euro (din care 899.129,81 euro credit nerambursat, 12.979,54 euro dobânzi neachitate, 14.201,96 euro dobânzi penalizatoare şi 187,33 RON reprezentând alte sume datorate), prin încheierea din data de 15.05.2014, executorul judecătoresc A. a stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 58.936,08 RON, iar debitorii au fost somaţi să achite sumele datorate, inclusiv onorariul executorului judecătoresc şi cheltuieli de executare .

Imobilul identificat, ce forma obiectul contractelor de ipotecă, din str. x, municipiul Iaşi, a fost evaluat de expertul tehnic evaluator la suma de 973.432 RON (221.446 euro), iar inculpata A. a emis publicaţia de vânzare imobiliară nr. x/23.06.2014 prin care a adus la cunoştinţă că, în ziua de 28.07.2014, va avea loc vânzarea la licitaţie publică, preţul de pornire fiind de 973.432 RON .

Deoarece la data respectivă nu s-a primit nici o ofertă de cumpărare a imobilului, s-a stabilit un nou termen de licitaţie pentru data de 18.08.2014, ora 13:00, prin publicaţia de vânzare nr. x/28.07.2014, în care s-a anunţat preţul de pornire la vânzare de 730.074 RON, reprezentând 75% din 973.432 RON - stabilit prin raportul de evaluare .

Prin adresa nr. x/14.08.2014, creditoarea ipotecară a precizat că nu doreşte ca imobilul să fie vândut sub 75% din preţul de evaluare .

La data de 18.08.2014, constatând prin proces-verbal că nu au fost achitate sumele datorate de debitori şi faptul că nu s-a primit nici o ofertă de cumpărare a imobilului, în temeiul art. 845 alin. (8) din noul C. proc. civ., executorul judecătoresc A. a emis publicaţia de vânzare nr. x/18.08.2014, prin carea a stabilit un nou termen de licitaţie pentru data de 05.09.2014, orele 10:00, cu preţ de pornire la vânzare de 973.432 RON, stabilit prin raportul de evaluare, motivat de faptul că nu s-a formulat de către creditoare cerere de scoatere la vânzare a imobilului pentru următorul termen de licitaţie la preţul de 50% din preţul de evaluare, aşa cum este prevăzut de art. 845 alin. (9) din noul C. proc. civ. .

Potrivit procesului-verbal de rezultat la termenul de licitaţie cu adjudecare din 05.09.2014, în temeiul art. 845 alin. (11) din noul C. proc. civ., a fost declarat adjudecatar F., pentru preţul de 500.000 RON, adică 51,36% din preţul de evaluare a imobilului.

La data de 09.09.2014, inculpata A. a emis Actul de adjudecare nr. 171 pe numele adjudecatarului F., din care rezultă că adjudecatarul a plătit diferenţa de preţ în valoare de 400.000 RON, în data de 09.09.2014 .

Vânzarea la licitaţie a imobilului persoanei vătămate B. s-a realizat la termenul din 05.09.2014, aşa cum s-a arătat în cele ce preced, cu participarea inculpaţilor F. şi G., cel din urmă neavând intenţia reală de a adjudeca imobilul, ci doar de a fi prezent pentru a crea aparenţa participării a doi licitatori, aspecte cunoscute şi permise de incupata A.. Astfel, în prezenţa formală a doi licitatori, imobilul s-a adjudecat la un preţ mai mic decât ar fi fost legal să fie adjudecat, fiindcă, în realitate, licitaţia s-a derulat cu participarea unui singur licitator .

Împrejurarea că imobilul a fost adjudecat (strict matematic), la al treilea termen, la un procent de 51,36% din preţul de evaluare, procent la care face trimitere alin. (9) al art. 845 C. proc. civ. (actual art. 846 alin. (9), nu acoperă încălcarea obligaţiei de a vinde imobilul în condiţiile celui de-al doilea termen de licitaţie, adică la minimum 75% din preţul de evaluare, când se prezintă un singur licitator, neputând intra în discuţie procentul de 50% pentru calculul termenului de pornire la vânzare, în lipsa cererii creditorului.

Faptul că inculpata nu a indicat în publicaţia de vânzare nr. 3, preţul de pornire de 75% din preţul de evaluare, ce însemna 730.074 RON, ci un preţ mai mare, chiar preţul de evaluare a imobilului (973.432 RON) - prevăzut de lege doar pentru prima licitaţie, relevă preocuparea inculpatei de a descuraja înscrierea la licitaţie a altor posibili participanţi, care ar fi putut să le facă concurenţă inculpaţilor pregătiţi pentru adjudecare, după un plan prestabilit.

Prin sentinţa nr. 4584/01.04.2015, pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. x/2014, urmare admiterii contestaţiilor la executare formulate de creditoare şi debitori, printre care B., s-a dispus anularea actului de adjudecare nr. 171 din data de 09.09.2014 şi suspendarea distribuirii sumelor rezultate din urmărirea silită a imobilului adjudecat, pe motiv că publicitatea licitaţiei se făcuse într-un ziar de răspândire regional, nu naţional.

Prin procesul-verbal din data de 20.04.2015, inculpata A. a restituit suma încasată cu titlu de preţ, în cuantum de 500.000 RON, adjudecatarului F. şi continuarea executării silite împotriva debitorilor şi reluarea vânzării privind acelaşi imobil.

Prin prisma acuzaţiei penale dovedită de probe, cu toate că ştia de înţelegerea frauduloasă a inculpaţilor instigatori vizând denaturarea preţului de adjudecare în sensul coborârii acestuia sub preţul din publicaţia de vânzare, în mod nelegal, în condiţiile în care unul din cei doi particitanţi avea rol de mână moartă, fără intenţia de a adjudeca, prezenţa sa asigurând doar formal cerinţa legală a doi licitatori, inculpata A. a tolerat şi a luat în considerare faptul simulat al participării a doi licitatori, situaţie în care preţul de pornire al licitaţiei a putut fi coborât până la preţul cel mai mare din oferetele scrise depuse (inculpatul G. a depus oferta de preţ de 300.000 RON, iar inculpatul F. oferta de preţ de 400.000 RON), astfel ca imobilul să fie adjudecat la un preţ avantajos, dispoziţiile legale interzicând adjudecarea imobilului sub preţul din publicaţia de vânzare în ipoteza unui singur licitator.

Dincolo de faptul că preţul de ajudecare trebuia să reflecte prezenţa la licitaţie a unui singur licitator, adică să nu coboare sub preţul de pornire din publicaţia de vânzare, se observă că imobilul a fost adjudecat de inculpatul F. cu suma de 500.000 RON, reprezentând un procent apropiat de 50% din evaluarea imobilului, cu toate că DDD., în calitate de creditor, notificase biroul de executare că nu este de acord cu vânzarea imobilului sub pragul de 75% din suma evaluată. Or, această cerinţă a creditorului nu poate fi interpretată ca referindu-se doar la al doilea termen de licitaţie din 18.08.2015.

Apoi, art. 846 alin. (9) C. proc. civ. din 2010, impune ca şi condiţie cumulativă, pentru coborârea preţului de pornire sub 75% din preţul de evaluare, existenţa unei cereri a creditorului de începere a licitaţiei de la preţul de 50% din preţul de pornire al primei licitaţii, ceea ce nu a existat.

Cumulativ, se reţine că, în publicaţia de vânzare pentru al treilea termen de licitaţie - când a avut loc adjudecarea, inculpata a enunţat drept temei art. 845 alin. (8) C. proc. civ. 1865, ceea ce înseamna ca preţul de pornire să fie 75% din evaluarea imobilului, or, contrar acestui text legal a indicat drept preţ de pornire valoarea integrală a imobilului (973.432 RON).

Toate aceste neconcordanţe ale acţiunilor inculpatei cu dispoziţiile legale, reliefează singurul scop care a ghidat modul de efectuare a licitaţiei cu adjudecare din 05.09.2014, respectiv asigurarea cumpărării imobilului de către inculpatul F., în astfel de condiţii, care să permită formal coborârea preţului de adjudecare sub preţul de pornire anunţat prin publicaţia de vânzare de la termen, respectiv prin ascunderea faptului că, în realitate, participă un singur licitator, caz în care legea prevede un minim al preţului de adjudecare ce nu poate fi eludat.

Dintr-o altă perspectivă, se reţine că, deşi urma al treilea termen de licitaţie, în mod inexplicabil, în publicaţia de vânzare nr. 3, inculpata a anunţat licitaţia din 05.09.2014 cu preţul de pornire la vânzare egal cu preţul de evaluare a bunului şi a aplicat dispoziţiile de la art. 845 alin. (9) C. proc. civ., mizând pe faptul că din cuprinsul publicaţiei de vânzare adusă la cunoştinţa publicului, nu se putea înţelege că preţul la care putea fi adjudecat imobilul ar putea ajunge mult redus.

Inculpaţii licitatori au ofertat, potrivit actelor întocmite de executorul judecătoresc A.: pasul 1- F. a oferit suma de 400.000 RON iar G. 430.000 RON; pasul 2 - F. a oferit 440.000 RON iar G. 450.000 RON; pasul 3 - F. a oferit 500.000 RON iar G. 450.000 RON.

În pofida acestui mod de desfăşurare a licitaţiei care ilustrează paşi de ofertare în cadrul licitaţiei, probele administrare demonstrează existenţa unei conivenţe infracţionale între inculpata A. şi inculpaţii H., G. şi F., executorul judecătoresc A. având cunoştinţă că cei doi participanţi la licitaţie folosesc metoda mâinii moarte, fiind în înţelegere cu aceştia, condiţia a doi licitatori fiind necesară pentru a putea coborî preţul de adjudecare sub minimul preţului de pornire din publicaţia de vânzare.

Înţelegerea inculpaţilor F. şi G. pentru denaturarea preţului de adjudecare rezultă din faptul că s-au prezentat în acelaşi timp, la aceeaşi unitatea bancară, AAA., pentru plata garanţiei de participare la licitaţie, recipisele lor purtând numere succesive, eliberate la interval de câteva minute distanţă: în ziua de 04.09.2014, recipisele nr. 1776, ora 10:27 (pe numele F.) şi nr. 1777, ora 10:34 (pe numele G.), iar, în ziua de 05.09.2014, au fost eliberate recipisele nr. 1778, ora 12:53 (pe numele G.) şi nr. 1779, ora 12:56 (pe numele F.) - filele x, dup Anexa 4 -IV, adresa AAA. fila x d.prima inst.).

Aspectele de mai sus reliefează o relaţie apropiată, de încredere, între cei inculpaţii F. şi G..

Apoi, apelantul inculpat H. s-a înţeles cu inculpatul F., cu care avea o relaţie de amiciţie, să achiziţioneze imobilul, ca o afacere, cu cotă de participaţie de 1/2, scop în care acesta din urmă a primit de la primul suma de bani pentru garanţia de participare şi banii pentru preţul de adjudecare, sub forma unui împrumut. Astfel, la urmărire penală, inculpatul H. a declarat: Pe F. îl cunosc din vara anului 2013 (...) fiind o persoană care se ocupă cu tranzacţii imobiliare. Eu eram şi la acel moment administrator al S.C. GGGGGG. S.R.L. Iaşi cu obiect de activitate distribuţia/comercializarea de profile de PVC, care la acel moment avea un rulaj anual de aprox. 3.000.000 euro (...) La un moment dat i-am făcut acestuia o procură generală de achiziţie imobiliară. Am observat că acesta cunoştea foarte bine preţul imobilelor de pe piaţă, aşa încât i-am acordat încredere (...) În perioada următoare, F. a achiziţionat imobile în baza procurii, pentru mine ca persoană fizică, dar nu pot preciza numărul exact al acestora. Au fost şi imobile cumpărate la licitaţie publică. Procedura de achiziţionare a imobilelor la licitaţie publică şi nu numai, era următoarea: de toate formalităţile se ocupa F., care nu mă anunţa înainte de licitaţie, nu mă informa cu privire la intenţia de a licita şi la imobilul pe care intenţiona să îl cumpere. Garanţia de participare la licitaţie o achita din banii săi sau îi puneam la dispoziţie eu, dacă îmi solicita aceasta. Mie îmi aducea la cunoştinţă despre achiziţionarea unui imobil, în general, la câteva zile după şedinţa de licitaţie. Nu mă întâlneam cu acesta în fiecare zi. Am început să ne întâlnim la cafea dimineaţa, din anul 2014, 2015. Acesta avea libertate deplină la achiziţionarea imobilelor pe care uneori le şi comercializa imediat sau le păstra (...)

Îl cunosc pe G. din vedere, dar nu pot preciza împrejurările în care l-am cunoscut. Ştiu că se ocupă de amenajări interioare. Nu cunosc dacă F. în cunoştea pe G..

Nici despre imobilul proprietatea lui B. nu am fost informat anterior licitaţiei. Eu eram plecat în vacanţă în Turcia. Când m-am întirs, F. mi-a solicitat un împrumut în cuantum de 400.000 RON. Eu i-am furnizat acest împrumut din contul meu 200.000 RON şi 200.000 RON din contul soţiei. Viramentul s-a efectuat în contul lui F. cu specificaţia împrumut. I-am solicitat o garanţie pentru acest împrumut, F. propunându-mi să încheie un antecontract de vânzare-cumpărare pentru 1/2 din proprietatea de pe strada x, Iaşi.(...)

F. mi-a arătat imobilul după evacuarea debitorului şi ulterior am început să facem investiţii (...) Investiţia noastră la acel imobil a fost de aprox. 50-60.000 euro, bani care-mi aparţin mie, întrucât F. nu dispunea la acel moment de suma de bani necesară pentru a acoperi 1/2 din investiţie. La un moment dat am aflat (...) că există posibilitatea să pierdem procesul având ca obiect contestaţia la executare formulată de B. (...).

Am pierdut procesul respectiv, imobilul fiind din nou scos la licitaţie publică, la acelaşi birou de executori judecătoreşti. La licitaţie a participat soţia mea, NNNN. (...) întrucât eu trebuia să-mi recuperez investiţia. Înainte de licitaţie i-am solicitat lui F. restul sumei de bani împrumutată, acesta virând în contul soţiei mele 100.000 RON. Soţia mea s-a prezentat la licitaţie şi, pentru că nu cunoştea procedura, înainte cu câteva zile de licitaţie, a discutat cu F. pentru a afla care sunt etapele unei licitaţii.

În ziua stabilită, soţia mea s-a prezentat la licitaţie. La un moment dat (...) a intrat F. care a făcut o ofertă directă de vânzare directă către o unitate bancară - creditoare. Eu şi soţia mea nu cunoşteam că F. va proceda în acest sens. Ulterior am fost contactat telefonic de F. care mi-a explicat prezenţa lui acolo şi faptul că a fost sfătuit de avocaţii BBBBBB. să facă o ofertă directă .

Conform procesului-verbal de efectuare a unor activităţi operative, întocmit la data de 19.05.2015, la imobilul în cauză a fost identificat pe peretele paralel cu strada x, la nivelul 1, desfăşurat un banner cu conţinutul închiriem spaţii de la 15 mp-400 mp x x, or, un număr de telefon aparţinea inculpatului F., adjudecatarul, şi celălalt era al inculpatului H. .

Elemente factuale care susţin acuzaţiile aduse inculpaţilor sunt dovedite prin declaraţia persoanei vătămate B. care a evocat interesul comun al inculpatului H. cu cel al lui F., în vârsta 27 de ani şi al lui G., în vârstă de 26 de ani, pentru imobilul ce a făcut obiectul licitaţiei. Persoana vătămată a învederat că, printr-o simplă căutare publică pe portalul instanţelor de judecată, se poate observa că sus-numiţii sunt în relaţiile apropiate şi participanţi la zeci de licitaţii publice, unde, în calitate de adjudecatari, preiau imobile din dosarele de executare instrumentate de executorul judecătoresc A.. Totodată, a mai declarat că modul de organizare a licitaţiilor, atitudinea defensivă a executorului judecătoresc A. faţă de F., în calitate de debitor prezent personal sau prin avocat la cabinetul său, dar şi multitudinea dosarelor de executare pe care le are cu persoanele mai sus menţionate, în calitate de adjudecatari, conduc la suspiciunea că între aceştia există înţelegeri prealabile cu privire la modalitatea de adjudecare şi efectuare a actelor de procedură, într-o manieră favorabilă adjudecatarilor şi nefavorabilă debitorilor. B. a menţionat şi faptul că procedurile de contestare la executare sunt foarte costisitoare şi că a constatat că este unicul debitor care a câştigat o primă bătălie împotriva acestora, cu precizarea că a fost şi este asistat de patru avocaţi care lucrează pe domenii diferite. De asemenea, B. a subliniat existenţa unei perseverenţe a grupului, în sensul aspectelor precizate, tocmai încurajaţi de faptul că procedurile de contestare la executare sunt anevoioase, îndelungate şi până la soluţionarea acestora, în cele mai multe cazuri, imobilul este pierdut şi, ca şi în cazul său, transformat, modificat tehnic şi structural. Acesta a relatat că există o implicare clară, subiectivă, în favoarea aceloraşi adjudecatari, a executorului judecătoresc A., în derularea procedurilor de licitaţie a imobilului din str. x, întrucât este evident interesul manifestat atât de executorul judecătoresc A., cât şi de adjudecatar pentru acest imobil.

Implicarea apelantului inculpat H. în adjudecarea imobilului de referinţă, la termenul de licitaţie din 05.09.2014, şi conivenţa infracţională a acestuia nu doar cu F., ci şi cu executorul judecătoresc A. sunt confirmate prin faptul că, ulterior pronunţării sentinţei civile nr. 4584/01.04.2015 a Judecătoriei Iaşi, în dosarul nr. x/2014, prin care s-a anulat procesul-verbal de rezultat la termenul de licitaţie cu adjudecare din 05.09.2014, actele subsecvente şi actul de adjudecare nr. 171 din 09.09.2014 (constatându-se că prima publicaţie de vânzare nu s-a făcut într-un ziar de circulaţie naţională), definitivă prin decizia nr. 984 din 22 iunie 2016 a Tribunalului Iaşi, secţia a II a - contencuios administrativ şi fiscal, inculpata a emis publicaţia de vânzare nr. x/20.04.2015, prin care s-a anunţat licitaţia din 25.05.2015 cu preţ de pornire 730.074 RON, reprezentând 75% din 973.432 RON - preţul de evaluare a imobilului, iar numita NNNN. - soţia inculpatului H., a depus ofertă de 730.074 RON şi garanţia de participare, provenită din creditarea contului acesteia de către F. - 100.000 RON virament bancar/recipisă nr. 1285 din 18.05.2015 - filele x dup Anexa 4-VI.

Totodată, prin avocat, F., ca terţ creditor al debitorului B., a formulat cerere de intervenţie pentru suma de 319.382,11 RON arătând că, după adjudecarea imobilului, a încheiat un contract de comodat cu S.C. PPPP. S.R.L. (firma de videochat) pe o perioadă de 10 ani, prin care acest comodatar se obliga să realizeze investiţii funcţionale într-un termen de şase luni şi, deoarece au fost realizate, în valoare de 319.382,11 RON, are un drept de retenţie preferit asupra bunului imobil a cărui valoare a fost îmbunătăţită cu investiţia realizată. La data de 22.05.2015, inculpatul F. a formulat ofertă de preţ în valoare de 730.074 RON, reprezentând 75% din preţul de evaluare a imobilului situat în Iaşi, str. x, ofertă motivată de faptul că a adus îmbunătăţiri imobilului în calitate de adjudecatar .

Participarea soţiei inculpatului H. alături de F., după reluarea executării silite asupra imobilului lui B., susţine conivenţa infracţională a inculpaţilor.

La data de 25.05.2015, inculpata A. a constatat prezenţa la licitaţie a numitei NNNN. şi a inculpatului F. şi faptul că i-a fost comunicată, în dimineaţa acelei zile - la ora 08:50, de către B. faptul că s-a dispus suspendarea provizorie a executării silite în dosarul nr. x/2014, situaţie faţă de care s-a constatat suspendată provizoriu vânzarea imobilului în cauză .

Toate aceste date probează modul de operare al apelantului inculpat H. împreună cu inculpatul F., despre care inculpatul I. a declarat că erau în relaţii de prietenie şi afaceri (cunoşteam faptul că F. merge la licitaţii publice ca reprezentant al lui H. … cei doi renovează diverse imobile şi uneori chiar mă sfătuiam cu ei cu privire la preţuri sau alte chestiuni legate de promovare).

Inculpatul F. a participat în mod frecvent la licitaţiile publice realizate de apelanta inculpată A., în calitatea sa de executor judecătoresc, el fiind liantul dintre membrii grupului infracţional organizat, din care făceau parte atât inculpata, cât şi apelantul inculpat H..

Prejudiciul material cauzat părţii civile B. a fost reparat prin reintrarea imobilului în patrimonial său, în baza sentinţei nr. 4584/01.04.2015 pronunţate de Judecătoria Iaşi, în dosarul nr. x/2014, ca urmare a admiterii contestaţiilor la executare formulate de creditoare şi debitori, printre care B., dispunându-se anularea actului de adjudecare nr. 171 din data de 09.09.2014, pe motiv că publicitatea licitaţiei se făcuse într-un ziar de răspândire regional, nu national.

Acest aspect nu conduce la concluzia lipsei elementelor de tipicitate obiectivă a infracţiunii de abuz în serviciu asimilată infracţiunilor de corupţie, ci relevă împrejurarea că, după consumarea infracţiunii care a avut loc odată cu emiterea actului de adjudecare, paguba materială a părţii civile a fost acoperită, iar adjudecatarul a pierdut folosul necuvenit.

Pentru motivele expuse, sunt neîntemeiate cererile de achitare formulate de inculpaţii A. (autor) şi H. (instigator) pentru infracţiunea de abuz în serviciu asimilat infracţiunilor de corupţie, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

Legea penală mai favorabilă este C. pen. în vigoare, în sensul că, în perioada 25 iunie 2018 - 30 mai 2022, legislaţia activă penală nu a cuprins niciun caz de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale, astfel că această lege constituie în mod evident legea penală mai favorabilă, în raport de Deciziile nr. 297/2018, nr. 358/2022 ale Curţii Constituţionale şi Decizia nr. 67/2022 a ICCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. Astfel, legea penală mai favorabilă, este C. pen. intrat în vigoare la 01.02.2014, cu termenele de prescripţie a răspunderii penale menţionate în art. 154 alin. (1), fără ca acestea să fie susceptibile de a fi întrerupte.

Calculând termenul general de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunea prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. (persoană vătămată B.), săvârşită de apelanţii inculpaţi A. (autor) şi H. (instigatori), la data de 09.09.2014, când infracţiunea s-a consumat, se constată că termenul general de 8 ani al prescripţiei răspunderii penale, prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., s-a împlinit la data de 08.09.2022.

În consecinţă, instanţa de apel va dispune, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen.. raportat la art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., încetarea procesului penal faţă de apelanţii inculpaţi A. şi H. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu asimilată infracţunilor de corupţie, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. (persoană vătămată B.), ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Latura civilă

Motivele de apel pe latură civilă ale inculpaţilor A. şi H. sunt nefondate.

Verificând despăgubirile morale acordate părţii civile B. (care nu a formulat apel şi nu a solicitat despăgubiri materiale), prin prisma efectului devolutiv al apelurilor declarate de inculpaţii A. şi H., în baza art. 417 C. proc. pen.., Înalta Curte apreciază ca fiind just stabilite şi cuantificate despăgubirile morale de 10.000 euro, la plata cărora au fost obligaţi apelanţii inculpaţi, în solidar, inclusiv cu inculpaţii F. şi G..

Această sumă, de 10.000 euro despăgubiri morale, este rezonabilă ca întindere şi răspunde nevoilor de despăgubire efectivă. Între sancţiunea civilă şi sancţiunea penală există corespondenţă, iar suma acordată cu titlu de daune morale nu constituie o sarcină excesivă pentru apelanţii inculpaţi obligaţi la plată, asigurând o justă reparaţie a prejudiciului, fără a conduce la o îmbogăţire fără just temei.

Ca atare, apelurile inculpaţilor A. şi H. nu se impun a fi admise pentru modul de soluţionare a acţiunii civile corespunzătoare acţiunii penale având ca obiect infracţiunea de abuz în serviciu asimilată infracţiunilor de corupţie (persoană civilă B.), pentru care răspunderea penală a apelanţilor inculpaţi a fost înlăturată ca efect a împlinirii termenului general al prescripţiei răspunderii penale.

Înstanţa de apel constată că probele administrate în cursul procesului penal dovedesc, fără dubiu, caracterul neîntemeiat al motivelor de apel prin care s-a solicitat achitarea de inculpatul H. pentru infracţiunea de deturnarea licitaţiilor publice şi de inculpaţii A. (autor) şi H. (instigator) pentru infracţiunea de abuz în serviciu asimilată infracţiunilor de corupţie, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. (persoană vătămată E.).

Apelanta inculpată A. a săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu asimilată infracţiunilor de corupţie, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., constând în aceea că, în calitate de executor judecătoresc, în cadrul BEJA Q. şi A., şi-a îndeplinit defectuos atribuţiile de serviciu, cu încălcarea legii - în esenţă, a dipoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 5 şi art. 54 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti şi art. 509 alin. (5) din C. proc. civ. din 1865, în dosarul de executare silită nr. x/2012 privind imobilul persoanei vătămate E. (situat în municipiul Iaşi, str. x - fosta str. x, judeţul Iaşi), prin efectuarea vânzării imobilului la licitaţia publică din 05.12.2014, în astfel de condiţii - având cunoştinţă şi tolerând înţelegerea dintre inculpaţii H., F. şi G., care au acţionat în conivenţă, de o manieră frauduloasă, prin participarea la licitaţie a inculpatului G. cu comportament de tip mână moartă, fără intenţia reală de a adjudeca, ci doar de a asigura îndeplinirea formală a condiţiei a doi licitatori, care a permis inculpatului F. (procurator al inculpatului H.) să adjudece imobilul la un preţ mai mic decât cel de pornire din publicaţia de vânzare aferentă termenului de licitaţie (în cazul unui singur licitator imobilul neputând fi cumpărat decât cu cel puţin preţul de pornire din publicaţia de vânzare) şi vânzarea imobilului la un preţ mai mic, coborât nelegal sub pragul preţului de pornire din publicaţia de vânzare de la termenul respectiv, cauzând o pagubă persoanei vătămate (debitoare în procedura executării silite) şi o vătămare a dreptului acesteia de a obţine un preţ serios şi sincer în condiţii de legalitate, fiind creat, totodată, un folos necuvenit inculpatului adjudecatar.

Înalta Curte mai constată că apelantul inculpat H. a săvârşit infracţiunea de deturnarea licitaţiilor publice, prevăzută de art. 246 C. pen., constând în înţelegerea cu inculpaţii F. şi G. de a denatura preţul de adjudecare a imobilului persoanei vătămate E., situat în municipiul Iaşi, str. x - fosta str. x, judeţul Iaşi, sens în care au participat la vânzarea prin licitaţie publică a imobilului, din data de 05.12.2014, la BEJA Q. şi A., îndeplinind formal condiţia a doi licitatori, dintre care inculpatul F., ca procurator al inculpatului H., a adjudecat imobilul, iar inculpatul G. a avut comportament de tip mână moartă, preţul fiind coborât nelegal, în aceste condiţii, sub pragul preţului de pornire din publicaţia de vânzare aferentă termenului de licitaţie.

Instanţa de apel constată că întruneşte elementele de tipicitate obiectivă şi subiectivă ale infracţiunii de instigare la abuz în serviciu asimilată infracţiunilor de corupţie, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 132 din Legea 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., fapta apelantului inculpat H. de a determina şi a ajuta pe inculpata A., executor judecătoresc, din cadrul BEJA Q. şi A. (înţelegere frauduloasă intermediată de inculpatul F. - coinstigator), să-şi îndeplinească defectuos atribuţiile de serviciu, cu încălcarea legii - în esenţă, a dipoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 5 şi art. 54 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti şi art. 509 alin. (5) din C. proc. civ. din 1865, în dosarul de executare silită nr. x/2012 privind imobilul persoanei vătămate E. (situat în Iaşi, str. x - fosta str. x, jud. Iaşi), prin asigurarea îndeplinirii formale a condiţiei a doi licitatori, la vânzarea imobilului la licitaţia publică din din 05.12.2014, prin participarea inculpatului F. (mandatar al inculpatului H.) de conivenţă cu inculpatul G., care a avut comportament de tip mână moartă, fără o intenţie reală de a adjudeca, astfel ca imobilul să fie adjudecat de inculpatul H., prin procurator, la un preţ sub pragul preţului de pornire din publicaţia de vânzare aferentă termenului (în caz contrar imobilul neputând fi cumpărat de un singur licitator decât cu cel puţin preţul de pornire din publicaţia de vânzare), condiţii care au permis inculpatei A. (la iniţiativa coinstigatorilor şi în înţelegere cu aceştia) să vândă imobilul la un preţ mai mic, coborât nelegal sub pragul preţului de pornire din publicaţia de vânzare de la termenul respectiv, în dauna persoanei vătămate E., care a suferit o pagubă şi o vătămare a dreptului acesteia de a obţine un preţ serios şi sincer în condiţii de legalitate, fiind creat, totodată, un folos necuvenit adjudecatarului.

Potrivit art. 297 alin. (1) C. pen. (în varianta normativă de la data faptei): fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.

Curtea Constituţională a statuat prin Decizia nr. 405/2016, că dispoziţiile art. 246 din C. pen. din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din C. pen. intrat în vigoare la 01.02.2014, sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma îndeplineşte în mod defectuos din cuprinsul acestora, se înţelege îndeplineşte prin încălcarea legii (Monitorul Oficial nr. 517 din 08.07.2016).

Dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie prevăd: În cazul infracţiunilor de abuz în serviciu sau de uzurpare a funcţiei, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.

Ca element de conţinut obiectiv propriu, infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, presupune în varianta tip, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., astfel cum a fost reconfigurată prin Decizia nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale (interpretare transpusă în legislaţie prin Legea nr. 200/2023), ca, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, funcţionarul public să nu îndeplinească un act prevăzut de o normă cu putere de lege ori să îl îndeplinească cu încălcarea unei dispoziţii cuprinse într-un astfel de act normativ.

Cu prioritate, se arată că sunt neîntemeiate argumentele inculpatei A. în susţinerea apelului, privind legalitatea conduitei sale în calitate de executor judecătoresc, în considerarea faptului că nicio dispoziţie legală nu instituia în sarcina sa obligaţia de a suspenda/anula licitaţia în ipoteza înţelegerii licitatorilor pentru denaturarea preţului de adjudecare şi că, formal, au fost respectate dispoziţiile legale aplicabile.

Prima instanţă a reţinut într-o formă neschimbată normele legale a căror nerespectare a fost imputată de procuror inculpatei A., acestea instituind obligaţia executorului judecătoresc de a-şi desfăşura activitatea cu respectarea dispoziţiilor legale în materie, inculpata încălcând normele legale ce reglementează desfăşurarea licitaţiilor publice în ipoteza unor termene successive (art. 54 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti prevede că executorul judecătoresc îşi îndeplineşte atribuţiile cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi, a statutului profesiei şi a regulamentului de aplicare a prezentei legi, precum şi ale C. proc. civ. şi a altor legi aplicabile în materie).

Dispoziţiile încălcate prevăzute de art. 509 alin. (5) C. proc. civ. 1865, prevăd că în cazul în care la primul termen nu este oferit preţul la care imobilul este evaluat, vânzarea se va amâna la alt termen, la care vânzarea va începe de la preţul de 75% din cel la care imobilul a fost evaluat, iar dacă nici la acest termen nu se obţine preţul de începere a licitaţiei, bunul va fi vândut la cel mai mare preţ oferit în ipoteza unui concurs de oferte. Dacă se prezintă o singură persoană, vânzarea se va putea face numai dacă oferă preţul de începere a licitaţiei din publicaţia de vânzare aferentă termenului de licitaţie.

Textul de lege prevede că în cazul în care nu este oferit nici preţul la care imobilul a fost evaluat, vânzarea se va amâna la un alt termen (…); referirea la un alt termen nu poate fi interpretată decât în sensul că se aplică tuturor termenelor subsecvente la care vânzarea nu s-a pututu realiza, în caz contrar ar însemna că pentru termenele subsecvente celui de-al doilea nu există nicio reglementare, ceea ce este absurd.

Dreptul comun în materie îl reprezintă C. proc. civ. din 1865, în considerarea art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., potrivit căruia noua lege procesual civilă este aplicabilă doar executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.

În conformitate cu art. 47 C. pen.: Instigator este persoana care, cu intenţie, determină o altă persoană să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală.

Din interpretarea coroborată a acestor dispoziţii, rezultă că săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu asimilată infracţiunilor de serviciu, în modalitatea instigării, ca formă de participaţie, constă în determinarea funcţionarului public ca, în exercitarea atribuţiilor de serviciu să nu îndeplinească un act prevăzut de o lege, o ordonanţă a Guvernului, o ordonanţă de urgenţă a Guvernului sau de un alt act normativ care, la data adoptării, avea putere de lege ori să îl îndeplinească cu încălcarea unei dispoziţii cuprinse într-un astfel de act normativ, cauzând astfel o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice şi, suplimentar, un folos necuvenit pentru sine sau pentru altul.

Aşadar, activitatea instigatorului trebuie să preceadă fazele acţiunii autorului infracţiunii (funcţionar public).

În speţă, iniţiativa comiterii faptei de adjudecare a imobilului la un preţ mai mic, coborât sub pragul preţului de pornire din publicaţia de vânzare prevăzut de dispoziţiile legale pentru situaţia când participă un singur licitator, prin simularea îndeplinirii condiţiei a doi licitatori, a aparţinut inculpaţilor H., F. şi G., iar nu inculpatei A.. Autorii ideii infracţionale - inculpaţii instigator - au transmis-o inculpatei A., executor judecătoresc, care şi-a însuşit-o şi a executat-o. Apelantul inculpat H. şi inculpaţii F. şi G. au furnizat ocazia şi iniţiativa comiterii faptei de către inculpata A., în condiţiile în care instigarea absoarbe actele de complicitate.

Modalitatea în care se putea adjudeca imobilul la preţ cât mai mic, coborât sub pragul preţului de pornire din publicaţia de vânzare aferent termenului de licitaţie, nu a fost explicată inculpaţilor de executorul judecătoresc A.. Dimpotrivă, simularea unei concurenţe, prin participarea unuia dintre cei doi licitatori cu rol de mână moartă, a aparţinut inculpaţilor H., G. şi F., în contextul în care, mai ales cel din urmă era un participant frecvent al licitaţiilor publice desfăşurate în cadrul birourilor executorilor judecătoreşti, atât în nume propriu, cât şi ca mandatar, ştia regulile derulării unei proceduri silite imobiliare şi se afla în relaţii de amiciţie atât cu H. (de la care avea mai multe procuri pentru adjudecarea imobilelor la licitaţii publice), cât şi cu inculpatul G., care la rândul său îl cunoştea pe H. (cel ce dispunea de resurse financiare pentru achiziţii de imobile).

În conformitate cu art. 246 - Deturnarea licitaţiilor publice: Fapta de a îndepărta, prin constrângere sau corupere, un participant de la o licitaţie publică ori înţelegerea între participanţi pentru a denatura preţul de adjudecare se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Pornind de la faptele circumscrise de procuror infracţiunii de deturnarea licitaţiilor publice de care este acuzat apelantul inculpat H., instanţa de apel evidenţiză mai întâi că înţelegerea la care se referă verbum regens nu trebuie să vizeze exclusiv preţul de adjudecare, ci orice alt demers de natură a avea ca finalitate denaturarea acestuia, în considerarea normei care incriminează înţelegerea pentru denaturarea preţului de adjudecare, iar nu înţelegerea privind preţul de adjudecare. Astfel, constituie înţelegere pentru denaturarea preţului de adjudecare simularea participării a doi licitatori în scopul coborârii preţului de adjudecare sub pragul preţului din publicaţia de vânzare, la al treilea termen de licitaţie, în condiţiile în care participarea unui unic licitator impunea, conform legii, cumpărarea imobilului supus executării silite cu cel puţin preţul din publicaţia de vânzare aferentă termenului de licitaţie.

Având în vedere obiectul juridic diferit al infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. faţă de cel al infracţiunii de abuz în serviciu asimilat infracţiunilor de corupţie, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., acestea pot intra în concurs real, în condiţiile în care au obiect juridic special diferit: prin incriminarea faptei de deturnarea licitaţiilor publice s-a urmărit protejarea relaţiilor sociale care se stabilesc cu ocazia desfăşurării licitaţiilor, respectiv acelea de a căror bună desfăşurare depinde asigurarea caracterului competitiv al procedurilor, iar prin incriminarea abuzului în serviciu asimilat infracţiunilor de corupţie s-a avut în vedere protejarea relaţiilor sociale referitoare la asigurarea desfăşurării în condiţii optime a activităţii persoanelor juridice publice ori private sau la protecţia intereselor legitime ale persoanelor împotriva abuzurilor venite din partea funcţionarilor şi sancţionarea obţinerii de avantaje patrimoniale sau nepatrimoniale pentru ei sau pentru alţii.

Infracţiunea de deturnarea licitaţiilor publice se consumă la momentul realizării acţiunii infracţionale în vreuna dintre modalităţile alternative prevăzute de lege.

Ca atare, faţă de probele administrate în cauză (cum se va arăta în cele ce succed), în speţă, infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen., săvârşită de apelantul inculpat H., s-a consumat la data de 04.12.2014, când s-a achitat garanţia de participare pentru termenul de licitaţie din 05.12.2014, recipisa depusă de inculpatul F. (mandatarul său) fiind eliberată de aceeaşi unitate bancară, în aceeaşi zi, la distanţă de circa trei minute de recipisa cea a celui de-al doilea participant, inculpatul G., ceee ce face dovada încheierii înţelegerii în vederea denaturării preţului de adjudecare.

Infracţiunea de abuz în serviciu asimilată infracţiunilor de corupţie, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. este o infracţiune de rezultat, aşa încât consumarea ei este indisolubil legată de producerea urmărilor prevăzute de textele legale: cauzarea unei pagube/vătămarea drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice şi, cumulativ, obţinerea unui folos necuvenit pentru sine (n.n. funcţionarul public) sau pentru altul.

Faţă de norma de incriminare instanţa de apel constată, în baza probelor administrate, că infracţiunea prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., săvârşită de apelanţii inculpaţi A. şi H., în calitate de autor, respectiv instigator, s-a consumat la data de 14.01.2015, când executorul judecătoresc A. a emis actul de adjudecare nr. 187, care are natura juridică a unui titlu de proprietate, făcând dovada faptului că, după termenul de licitaţie când imobilul a fost adjudecat (05.12.2014), preţul de adjudecare a fost plătit integral de adjudecatar. Numai la acest moment s-a produs paguba materială în patrimoniul debitoarei E., prejudiciul devenind cert, iar inculpatul adjudecatar a obţinut folosul necuvenit. Dacă adjudecatarul nu plătea integral preţul cu care imobilul a fost adjudecat la termenul de licitaţie din 05.12.2014, nu avea loc vânzarea în procedura executării silite imobiliare (potrivit art. 512 alin. (1) C. proc. civ. 1865 - adjudecatarul imobilului va depune preţul la dispoziţia executorului judecătoresc în termen de cel mult 30 de zile de la data vânzării, ţinându-se seama de cauţiunea depusă în contul preţului; art. 513 alin. (1) C. proc. civ. - dacă adjudecatarul nu depune preţul în termenul prev. de art. 512 alin. (1), imobilul se va sciaote din nou în vânzare, în contul acestuia…).

Vânzarea imobilului de către inculpata A., la licitaţia publică din data de 05.12.2014, cu fraudarea legii, la un preţ ce contravine dispoziţiilor art. 509 alin. (5) C. proc. civ. 1865 privind minimul preţului de adjudecare în cazul participării unui singur licitator (realitate pe care inculpaţii instigatori au urmărit să o acopere prin simularea îndeplinirii condiţiei a doi licitatori, unul dintre aceştia având rol de mână moartă), relevă o vânzare-cumpărăre silită cu cauză ilicită, fiind diminuat patrimoniul persoanei vătămate cu imobilul ce a făcut obiectul adjudecării. Altfel exprimat, valoarea prejudiciului este egală cu valoarea bunului astfel cum a fost evaluat în procedura executării silite (acţiunea civilă exercitată de persoana vătămată rezolvându-se în acord cu principiul disponibilităţii).

Prin crearea aparenţei participării a doi licitatori, inculpaţii instigatori au oferit posibilitatea executorului, care a acţionat în înţelegere frauduloasă, să scadă preţul de adjudecare (cu încălcarea dispoziţiilor legale) sub pragul preţului de pornire din publicaţia de vânzare de la termenul de licitaţie, la un preţ de pornire la vânzare (evident mai mic) raportat la ofertele scrise depuse de cei doi participanţi aflaţi în conivenţă, ceea ce a permis controlarea preţului de adjudecare.

Există legătură de cauzalitate între fapta ilicită (care îmbracă forma infracţiunii) şi pagubă, iar stabilirea corectă a întinderii prejudiciului nu reprezintă o modificare a acuzaţiei aduse inculpaţilor.

În rechizitoriu s-a reţinut că inculpaţii instigatori au participat la licitaţie câte doi în înţelegere şi în astfel de condiţii încât inculpata A. să aibă posibilitatea să coboare preţul de pornire sub pragul preţului de pornire, de la termenul respective, la preţul cel mai mare din oferta scrisă, iar imobilul să fie adjudecat la acest preţ sau la un preţ cu puţin peste preţul de pornire astfel stabilit (…) creîndu-i inculpatei A. posibilitatea de a încălca dispoziţiile legale în materia executărilor silite şi de a controla preţul de pornire stabilit la preţul cel mai mare oferit, în oferta scrisă, în condiţia existenţei a 2 participanţi şi de adjudecare a imobilelor la un preţ mic cu aparenţă de preţ sincer şi serios .

De altfel, în ordonanţa nr. 758/P/2014 din 12.06.2015 de punere în mişcare a acţiunii penale, faţă de inculpata A. sub aspectul comiterii infracţiunii de abuz în serviciu asimilată infracţiunilor de corupţie, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a reţinut, printre altele, că aceasta a acţionat în înţelegere cu inculpaţii H., F. şi G. (…) în dosarele deschise pe numele debitorilor E., B., C., în timpul organizării şi desfăşurării licitaţiilor publice având ca obiect vânzarea imobilelor acestora, la datele de 05.12.2014, 05.09.2014, 11.07.2014, în astfel de condiţii încât preţul de pornire să poată fi coborât sub pragul preţului de pornire de la termenul respectiv (…) - file x dup

Folosul necuvenit obţinut de inculpatul adjudecatar H. rezultă din comiterea faptei ilicite şi se exprimă prin aceleaşi coordonate care stabilesc natura şi cuantumul pagubei cauzate persoanei vătămate.

Apelanta inculpată A. a declarat, în faţa instanţei de apel: menţin declaraţiile anterioare, ele corespund adevărului, nu am fost influenţată de nimeni, în niciun mod, în legătură cu cele afirmate în depoziţiile date de-a lungul procesului (…)

Nu mă consider vinovată de niciuna dintre acuzaţiile aduse în această cauză, consider că nu am încălcat nicio dispoziţie legală în activitatea desfăşurată, de executor judecătoresc .

Înalta Curte reţine referitor la imobilul din Iaşi, str. x - fosta str. x - persoană vătămată E. - dosar de executare nr. 1275/2014 al BEJA Q. şi A., că a fost adjudecat la licitaţia publică imobiliară din 05.12.2014, instrumentată de executorul judecătoresc A., la care au participat inculpaţii G. (care a avut rol de mână moartă) şi inculpatul F. (procurator al inculpatului adjudecatar H., căsătorit cu NNNN.), cu preţul de 97.000 RON, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (5) din vechiul C. proc. civ., preţul de pornire al imobilului, anunţat prin publicaţia de vânzare nr. 3 din 30.10.2014, fiind de 140.271 RON, reprezentând 75% din 187.028 RON, evaluarea imobilul potrivit raportului de expertiză.

Inculpatul G. a depus, în scris, oferta de preţ de 90.000 RON, iar inculpatul F., în calitate de mandatar al inculpatului H., în aceeaşi modalitate, a depus oferta de preţ de 93.000 RON, astfel ca imobilul să fie adjudecat la un preţ mic, cu puţin peste preţul din oferta celui stabilit a fi adjudecatar.

Inculpata A. a întocmit Procesul-verbal de rezultat la vânzarea la licitaţie cu adjudecare din 05.12.2014, în condiţiile art. 509 alin. (5) din vechiu C. proc. civ., fiind declarat adjudecatar definitiv H., căsătorit cu NNNN., prin procurator F. .

Totodată, inculpata a întocmit actul de adjudecare imobil nr. 187 din 14.01.2015, care a fost semnat de adjudecatar prin mandatarul F., în care s-a consemnat că imobilul a fost adjudecat pentru preţul de 97.000 RON, fiind menţionat că s-a achitat diferenţa de preţ în valoare de 82.900 RON, la data de 16.12.2014 .

Autoritatea de lucru judecat invocată în raport de hotărârile civile pronunţate în dosarele nr. x/2014 şi nr. y/2014 ale Judecătoriei Iaşi, secţia civilă, cu argumentul că aspectele ce fac obiectul cauzei pendinte au fost invocate şi soluţionate pe calea contestaţiilor la executare, este neîntemeiată.

Prin sentinţa civilă nr. 2231 din 17.02.2015, pronunţată de Judecătoria Iaşi, secţia Civiă, în dosarul nr. x/2014, a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia la executare formulată de contestatoarea E. în contradictoriu cu intimaţii H. şi NNNN., cu referire la imobilul urmărit şi scos la vânzare la licitaţie publică, la data de 05.12.2014, unul dintre argumete fiind că participarea doar a două persoane la respectiva licitaţie nu determină prin ea însăşi, nulitatea procedurii execuţionale.

De asemenea, prin sentinţa civilă nr. 6134 din 05.05.2015, pronunţată de Judecătoria Iaşi, secţia Civiă, în dosarul nr. x/2014, prin care s-a respins contestaţia la executare formulată de contestatorul RRR., s-a arătat că deşi contestatorul a criticat legalitatea procedurii de licitaţie prin prisma participării doar a doi ofertanţi, procedura de desfăşurare a vânzării silite imobiliare nu prevede nicio interdicţie pe acest aspect .

În conformitate cu prevederile art. 28 alin. (2) C. pen., în faţa organelor judiciare penale, hotărârea definitivă a instanţei civile prin care a fost soluţionată acţiunea civilă nu are autoritate de lucru judecat cu privire la existenţa faptei penale, a persoanei care a săvârşit-o ori a vinovăţiei acesteia.

Cele două cauze civile mai sus indicate au avut ca obiect contestaţii la executare prin care a fost invocată nerespectarea de către executorul judecătoresc A. a anumitor dispoziţii legale privind urmărirea silită a bunurilor imobile, nicidecum conivenţa frauduloasă a celor doi participanţi la licitaţie, chestiune ce a excedat verificărilor realizate de instanţele civile.

Dezvoltând situaţia de fapt în legătură cu efectuarea licitaţiei privind imobilul din Iaşi, str. x - fosta str. x - debitoare E., ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2014 al BEJA Q. şi A., în conformitate cu probele administrate, instanţa de apel reţine că, la data de 11.07.2012, numitul JJJ., prin apărător ales a formulat cerere de executare silită împotriva debitoarei E., în baza titlului executoriu reprezentat de antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 26.02.2009 la BNP Asociaţi KKK. şi LLL., în baza căruia aceasta datora creditorului (în baza cesiunii de creanţă încheiată cu MMM. şi NNN., la data de 04.04.2012) suma de 30 000 euro (15 000 euro achitaţi cu titlu de avans şi 15 000 euro reprezentând daune inerese în cazul neîncheierii contractului) - file x dup Anexa 1.

După respingerea de către Judecătoria Iaşi a cererii de încuviinţare a executării silite, prin decizia civilă nr. 649 din data de 15.03.2012, Tribunalul Iaşi a admis recursul formulat de recurentul JJJ., a admis cererea formulată de BEJA Q. şi A. şi a încuviinţat executarea silită a antecontractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. x din 26.02.2009 la BNP Asociaţi KKK. şi LLL. - file x dup Anexa 1.

În esenţă, după ce contestaţia la executare a debitoarei a fost anulată ca netimbrată şi aceasta nu s-a prezentat pentru stabilirea preţului pe cale amiabilă, s-a stabilit valoarea imobilului prin raport de expertiză, la valoarea de piaţă de 187.028 RON (42.173 euro) - file x dup Anexa 1.

Publicaţia de vânzare imobiliară nr. 1/1275 din 18.07.2014, a fost emisă de executorul A. cu indicarea preţului de pornire la vânzare de 187.028 RON, adică preţul de evaluare a imobilului, iar potrivit publicaţiei de vânzare nr. 2/1275 din 16.09.2014 (modificată prin procesul-verbal de îndreptare de eroare materială din 19.09.2014), preţul de pornire la vânzare a imobilului a fost stabilit la 140.271 RON, reprezentând 75% din 187.028 RON, pentru licitaţia din ziua de 21.10.2014 - file x dup Anexa 1.

Pe rolul BEJA OOO., PPP. şi QQQ. se afla dosarul de executare nr. 2889/2014 cu debitor E. şi creditor RRR. prin procuratori UU. şi SSS., titlul executoriu reprezentându-l sentinţa civilă nr. 5119 din data de 22.04.2008 a Judecătoriei Iaşi, prin care E., fosta soţie a lui RRR., fusese obligată la plata către acesta a sumei de 62.218,5 RON cu titlu de sultă (în cauza cu obiect partaj bunuri comune/divorţ). Acest birou a formulat cerere către BEJA Q. şi A. de înscriere la distribuirea sumelor rezultate din vânzarea imobilului debitoarei E. (cu suma totală de 80.728,50 RON, reprezentând suma actualizată şi diferenţa plus suma de 7.609 RON, reprezentând cheltuieli de executare) - fila x dup Anexa 1.

Pentru licitaţia din data de 21.10.2014, au depus oferte de participare: UU. ca procurator al lui RRR., oferta de preţ a acestuia fiind 140.271 RON; II., ofertă de preţ 105.013 RON; AA., ofertă de preţ 100.000 RON; Z., ofertă de preţ 100.000 RON; TTT., ofertă de preţ 100.000 RON; BB., ofertă de preţ 90.000 RON; numitul UUU. a prezentat cererea de participare şi recipisa garanţiei de participare în valoare de 14.100 RON.

Potrivit procesului-verbal de rezultat la vânzarea la licitaţie din 21.10.2014, amânărea licitaţiei s-a datorat necesităţii conexării celor două dosare de executare silită şi faptului că actele de executare silită nu sunt definitive cu privire la sumele pretinse de BEJA OOO., PPP. şi QQQ., care nu a făcut dovada notării somaţiei pentru imobilul menţionat - file x dup Anexa 1.

La data de 31.10.2014, inculpata A. a solicitat Judecătoriei Iaşi conexarea celor două dosare de executare silită sub numărul dosarului x/2012 aflat pe rolul BEJA Q. şi A., cerere admisă prin încheierea din data de 17.11.2014, pronunţată de Judecătoria Işi, în dosarul nr. x/2014 .

La data de 30.10.2014, apelanta inculpată A. a emis publicaţia de vânzare imobiliară nr. 3/1275 prin care a anunţat licitaţia din 05.12.2014, ora 09:00, debitoarea E. având obligaţia de plată de 30.000 euro şi 25.546,62 RON, când imobilul a fost adjudecat în condiţiile frauduloase precizate mai sus.

Cu referire la această licitaţie, inculpatul H. a declarat, în faza de urmărire penală: pe F. îl cunosc din vara anului 2013 (...) fiind o persoană care se ocupă cu tranzacţii imobiliare. Eu eram şi la acel moment administrator al S.C. GGGGGG. S.R.L. Iaşi cu obiect de activitate distribuţia/comercializarea de profile de PVC, care la acel moment avea un rulaj anual de aprox. 3.000.000 euro (...) La un moment dat i-am făcut acestuia o procură generală de achiziţie imobiliară. Am observat că acesta cunoştea foarte bine preţul imobilelor de pe piaţă, aşa încât i-am acordat încredere (...) În perioada următoare, F. a achiziţionat imobile în baza procurii, pentru mine ca persoană fizică, dar nu pot preciza numărul exact al acestora. Au fost şi imobile cumpărate la licitaţie publică. Procedura de achiziţionare a imobilelor la licitaţie publică şi nu numai, era următoarea: de toate formalităţile se ocupa F., care nu mă anunţa înainte de licitaţie, nu mă informa cu privire la intenţia de a licita şi la imobilul pe care intenţiona să îl cumpere. Garanţia de participare la licitaţie o achita din banii săi sau îi puneam la dispoziţie eu, dacă îmi solicita aceasta. Mie îmi aducea la cunoştinţă despre achiziţionarea unui imobil, în general, la câteva zile după şedinţa de licitaţie. Nu mă întâlneam cu acesta în fiecare zi. Am început să ne întâlnim la cafea dimineaţa, din anul 2014, 2015. Acesta avea libertate deplină la achiziţionarea imobilelor pe care uneori le şi comercializa imediat sau le păstra (...)

Îl cunosc pe G. din vedere, dar nu pot preciza împrejurările în care l-am cunoscut. Ştiu că se ocupă de amenajări interioare. Nu cunosc dacă F. în cunoştea pe G..

Despre licitaţia privind imobilul aparţinând familiei WWW. nu-mi amintesc nimic (...) nu am fost informat în privinţa achiziţiilor pe care le făcea F.. Am aflat că a fost achiziţiont acest imobil la o dată ulterioară şedinţei de licitaţie, până la emiterea actului de adjudecare, însă nu am dat foarte mare importanţă acestuia. Acesta cred că făcea parte din categoria imobilelor comercializabile.

Nu o cunoşteam pe d-na executor A. (...) F. nu mi-a spus niciodată că ar avea "intrare’’ la acest executor judecătoresc .

Inculpata A. a declarat la urmărirea penală: imobilul numitei E. a fost vândut la data de 05.12.2014 şi consider că procedura a fost îndeplinită în mod legal, constatat de către instanţa civilă .

Conivenţa infracţională a inculpaţilor G. şi F., implicit a apelantului inculpat H. în numele căruia F. a adjudecat imobilul (grefată pe relaţiile lor de prietenie şi afaceri), este demonstrată de împrejurarea că au prezentat recipise de plată a garanţiei de participare cu numere consecutive, eliberate în aceeaşi zi, la câteva minute distanţă, de aceeaşi unitate bancară, AAA.: recipisa nr. x/04.12.2014, ora 15:00:44 şi, respectiv, recipisa nr. x/04.12.2014, ora 15:04:06. Unitatea bancară a comunicat instanţei că numărul recipiselor de consemnare se acordă consecutiv în ordinea plăţii garanţiilor, iar orele indică momentul temporal exact la care au fost efectuate operaţiunile bancare .

Apelantul inculpat H. a participat, cu ştiinţă, la denaturarea preţului de adjudecare din 05.10.2014, fiindcă inculpatul F. a fost mandatarul său în cadrul licitaţiei şi, totodată, a avut cunoştinţă - date fiind relaţiile de prietenie şi afaceri dintre ei şi relaţia apropiată a lui F. cu inculpatul G., despre participarea formală a lui G. în scopul adjudecării imobilului la un preţ mic, cu încălcarea pragului preţului de pornire din publicaţia de vânzare la termenul de licitaţie, în condiţiile în care, în realitate, la licitaţie a participat un singur licitator.

Legătura strânsă a acţiunilor apelantului inculpat H. cu cele ale inculpatului F., este certificată de procura de reprezentare la licitaţie, indicată în procesul-verbal de licitaţie cu adjudecare din 05.12.2014, respectiv procura autentificată prin încheierea nr. x/22.08.2013 la BNP HHHHHH. şi IIIIII., în conformitate cu care H. îl mandatează: în numele meu şi pentru mine, să cumpere, ca bun comun cu soţia, la preţul şi în condiţiile pe care le va stabili mandatarul meu cu puteri depline, orice bunuri imobile situate pe teritoriul României, fiind împuternicit cu depline puteri să participe în vederea cumpărării bunurilor imobile la orice fel de licitaţii organizate de orice instituţie de stat, privată sau orice altă formă de organizare, prin executor judecătoresc, bancar sau lichidator, prin orice formă de executare sau lichidare (…) să plătească preţul vânzării în numerar sau prin virament bancar (…) având dreptul să facă orice fel de acte de administrare şi conservare a bunurilor imobile cumpărate în baza prezentului mandat .

Colaborarea strânsă dintre inculpaţii H. şi F. este ilustrată şi de procura specială nr. 5000 din 21.08.2013, autentificată la B.N.P.A. OOOO., prin care H. l-a mandatat pe F. să facă toate demersurile legale necesare şi formalităţile impuse de legislaţia în vigoare, în vederea reprezentării intereselor subsemnatului, în relaţia cu toate instituţiile, autorităţile şi serviciile publice, centrale sau locale, din România, în relaţia cu orice birou executor judecătoresc (…) orice persoane fizice sau juridice (…) în scopul participării, în numele subsemnatului şi pentru mine, la orice licitaţie publică, organizată fie de Ministerul Finanţelor Publice, fie de lichidatorul oricărui debitor asupra căruia s-a deschis procedura executării silite şi a adjudecării, oricărui bun din patrimoniul debitorului/garantului urmărit, la preţul pe care-l va consideră avantajos pentru mine, şi pe care este liber să-l liciteze/negocieze, în calitate de mandatar al subsemnatului dobânditor-adjudecatar, sens în care (…) va achita orice taxe, inclusiv preţul datorat (ce va fi stabilit, propria apreciere, cu protejarea intereselor subsemnatului, în urma desfăşurării sedinţei de licitaţie) - file x dup.

În acest context nu este lipsit de relevanţă faptul că, la percheziţia domiciliară efectuată la domiciliul inculpatului G. a fost identificat un înscris, procură specială cu încheiere de autentificare nr. x din data de 14.05.2013, B.N.P.A. OOOO., cu nr. înregistrare x, prin care inculpatul F. îl mandata pe inculpatul G. să participe la licitaţiile publice ce vor fi organizate de birourile executorilor judecătoreşti şi să cumpere la licitaţie imobile situate pe raza municipiului Iaşi, ceea ce confirmă coeziunea subiectivă a inculpaţilor pentru reuşita activităţii infracţionale.

Interesul inculpatei A. pentru a controla preţul de pornire la vânzare, rezultă din atitudinea acesteia în situaţia în care la licitaţie s-au prezentat persoane care puneau în pericol cumpărarea imobilului de către persoana stabilită să adjudece, în înţelegere frauduloasă cu inculpaţi instigatori, aşa cum rezultă din declaraţia martorului Y.: (...) sunt cumnatul persoanei vătămate E.. La termenul din 21 octombrie am fost la organizarea licitaţiei împreună cu UU., nepotul meu (...) am dorit să ne înscriem la licitaţie, am predat recipisa de consemnare a garanţiei şi dna executor ne-a spus că nu se mai ţine licitaţia, fără să ne dea un motiv anume (...) dna executor a părut deranjată de prezenţa noastră, ne-am dat seama de acest lucru din ton şi din atitudine. Era cam agresivă, ne-a spus că nu se poate să ne înscriem şi noi i-am spus să ne scrie pe o hârtie motivul. Ea a intrat în birou, a trântit uşa, a ieşit înapoi (...) cred că erau un pic nervoşi (n.n. ceilalţi licitatori), la fel ca dna executor. Martorul a mai precizat că l-a întâlnit o singură dată pe F., la momentul la care a avut loc evacuare, fiind prezent deoarece locuieşte vizavi de apartamentul supus executării .

Martorul UU. a relatat: m-am prezentat la acea licitaţie ca mandatar al tatălui meu. Am fost însoţit de unchiul meu Y. (...) am încercat să licităm; doamna A., după ce ne-am prezentat cine suntem, s-a enervat, ne-a spus că licitaţia s-a amânat şi că o să netrimită un plic acasă când va fi reprogramată. Nu am primit un astfel de plic (...) La termenul când am fost prezent, mai erau şi alte persoane prezente, cred că vreo trei persoane (...) Nu îi cunoşteam înainte de licitaţie pe licitatorii F. şi G., nici pe H. (...) Martorul a mai declarat că doamna executor a început să trântească nişte acte pe birou, s-a dus în altă cameră, avea tonul vocii ridicat. Totodată, martorul a menţionat că l-a întâlnit prima dată pe F. când s-a prezentat pentru evacuare împreună cu un poliţist şi un executor judecătoresc, după adjudecarea imobilului, moment după care au plecat din apartament .

Pentru considerentele ce preced, instanţa de apel constată că sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă şi subiectivă ale infracţiunilor de deturnarea licitaţiilor publice, prev. de art. 246 C. pen. şi instigare la abuz în serviciu asimilat infracţiunilor de corupţie, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 C. pen. şi art. 5 C. pen. (persoană vătămată E.), săvârşite de apelantul inculpat H., precum şi elementele de tipicitate obiectivă şi subiectivă ale infracţiunii de abuz în serviciu asimilat infracţiunilor de corupţie, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 C. pen. şi art. 5 C. pen. (persoană vătămată E.), săvârşită de apelanta inculpată A., motiv pentru care cererile de achitare formulate de apelanţii inculpaţi, sunt nefondate.

Legea penală mai favorabilă este C. pen. în vigoare, cu specificul că, în perioada 25 iunie 2018 - 30 mai 2022, legislaţia activă penală nu a cuprins niciun caz de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale, astfel că această lege constituie, în mod evident, legea penală mai favorabilă, în raport de Deciziile nr. 297/2018, nr. 358/2022 ale Curţii Constituţionale şi Decizia nr. 67/2022 a ICCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. Altfel spus, legea penală mai favorabilă, în speţă, este C. pen. intrat în vigoare la 01.02.2014, cu termenele de prescripţie a răspunderii penale menţionate în art. 154 alin. (1), fără ca acestea să fie susceptibile de a fi întrerupte.

În acest context, în mod legal prima instanţă a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul H. pentru infracţiunea de deturnarea licitaţiilor, prevăzută de art. 246 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. (persoană vătămată E.). Calculând termenul general de prescripţie a răspunderii penale, de 5 ani, prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., de la data de 04.12.2014, când s-a comis infracţiunea prev. de art. 246 C. pen., se constată că s-a împlinit la 03.12.2019, înainte de pronunţarea sentinţei penale apelate, din data de 16.03.2023.

Instanţa de apel constată, de asemenea, că s-a împlinit termenul general de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunea prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. (persoană vătămată E.), săvârşită de inculpaţii A. (autor) şi H. (instigator), la data de 14.01.2015 - data consumării infracţiunii, termenul de 8 ani, prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., împlinindu-se la 13.01.2023.

În consecinţă, instanţa de apel va dispune, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen.. coroborat cu art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., încetarea procesului penal faţă de apelanţii inculpaţi A. (autor) şi H. (instigator) pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu asimilată infracţunilor de corupţie, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. (persoană E.), ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Latura civilă

Apelul formulat pe latură civilă de partea civilă E. este întemeiat.

La urmărire penală, persoana vătămată E. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma reprezentând valoarea imobilului şi, totodată, a menţionat că doreşte restabilirea situaţiei anterioare (restituirea imobilului), indicând că solicită şi daune morale, pe care urma să le cuantifice într-o sumă de bani .

În primă instanţă, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, partea civilă E. a susţinut că se constituie parte civilă împotriva inculpaţilor cu suma de 100.000 euro, echivalent în RON, reprezentând prejudiciul material şi moral. A arătat că prejudiciul este compus din valoarea apartamentului de care a fost deposedată în mod nelegal, cuantumul cheltuielilor efectuate cu litigiile de-a lungul timpului în vederea recuperării apartamentului, precum şi daunele morale pricinuite .

Prima instanţă a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă E. şi i-a obligat pe inculpaţii A., F., H. şi G., în solidar, la plata către partea civilă a sumei de 43.271 RON, cu titlu de daune materiale şi a sumei de 10.000 euro cu titlu de daune morale, arătând că suma de 43.271 RON, reprezintă diferenţa de preţ dintre preţul de pornire din publicaţia de vânzare de la termenul vânzării şi preţul de adjudecare, sumă de bani ce exprimă şi folosul procurat adjudecatarului. S-a motivat că partea civilă şi-a modificat acţiunea civilă şi nu şi-a mai menţinut cererea de constatare a nulităţii licitaţiei şi de restituire a imobilului (…) solicitând doar repararea prejudiciului material şi moral, în temeiul răspunderii civile delictuale, instanţa nu poate despăgubi partea civilă cu echivalentul întregului imobil de care a fost deposedată în urma licitaţiei. Optând pentru menţinerea actelor de executare şi pentru despăgubirea sa în temeiul răspunderii civile delictuale, instanţa nu poate ignora faptul că preţul primit de partea civilă în urma adjudecării serveşte la stingerea totală/parţială a creanţei urmărite silit, astfel încât ar echivala cu o dublă reparaţie despăgubirea cu întreaga valoare a imobilului concomitent cu menţinerea actelor de executare silită.

Partea vătămată E., constituită parte civilă, a formulat personal apel, iar prin declaraţia de apel a arătat: formulez apel împotriva sentinţei nr. 9 din data de 16.03.2023 .

Pe parcursul judecării apelului, partea civilă E. nu a precizat motivele de apel şi nici nu a fost prezentă la dezbaterea pe fond a apelului.

Simpla declaraţie de apel, fără arătarea vreunui motiv, este suficientă pentru verificarea modului de soluţionare a acţiunii civile formulate de partea civilă E., întinderea efectului devolutiv al apelului fiind limitată numai de persoana care l-a declarat şi persoana la care se referă declaraţia de apel şi numai în raport cu calitatea pe care o are apelantul în proces, iar în cadrul acestor limite instanţa este obligată ca, în afară de temeiurile invocate şi cererile formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept (art. 417 C. proc. pen.. - efectul devolutiv al apelului şi limitele sale), cu respectarea, însă, a principiului disponibilităţii care guvernează rezolvarea acţiunii civile.

La nivel teoretic, Înalta Curte notează că, în conformitate cu art. 19 alin. (1) C. proc. pen.., acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale.

Deopotrivă, art. 19 alin. (5) C. proc. pen.., prevede că repararea prejudiciului moral şi material se face potrivit dispoziţiilor legii civile.

Or, conform art. 1386 C. civ. privind formele reparaţiei prejudiciului în cazul răspunderii civile delictuale, repararea prejudiciului se face în natură, prin restabilirea situaţiei anterioare, iar dacă aceasta nu este cu putinţă ori victima nu este interesată de restabilirea situaţiei anterioare, prin plata unei despăgubiri, stabilite prin acordul părţilor sau, în lipsă, prin hotărâre judecătorească.

Se mai notează că, în cazul răspunderii civile delictuale, este specifică răspunderea solidară, potrivit art. 1382 C. civ. - cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ţinuţi solidar la reparaţie faţă de cel prejudiciat.

Deopotrivă, se reiterează că, în sensul C. proc. pen., prin noţiunea de restabilire a situaţiei anterioare se înţelege acea modalitate de soluţionare a acţiunii civile, prin care instanţa penală decide cu privire la modificarea unor stări de fapt ori cu privire la validitatea unor unor acte juridice, astfel ca părţile raportului juridic de drept (procesual) penal să beneficieze de aceleaşi condiţii ca cele anterioare săvârşirii infracţiunii. În doctrină, s-a arătat că răspunderea născută în legătură cu un contract care a fost desfiinţat, întrucât a fost nul sau anulabil, este, de asemenea, răspundere civilă delictuală (Drept Civil - Teoria generală a obligaţiilor, C. Stătescu, C. Bîrsan, Ed. ALL, 1994, fila x).

Cum s-a menţionat deja, actul de adjudecare, întocmit de către executorul judecătoresc în procedura urmăririi silite, nu este un act de jurisdicţie, ci actul autentic prin care se confirmă efectuarea unei vânzări cumpărări forţate. Deşi vânzarea-cumpărarea silită, prin licitaţie, prezintă unele particularităţi cât priveşte caracterul ei sinalagmatic, comutativ şi consensual, aceasta nu înseamnă că ea nu s-ar înşăţişa ca altă operaţiune juridică decât vânzare cumpărare, debitorul urmărit silit fiind considerat ca vânzător, iar adjudecatarul ca şi cumpărător (în acest sens, decizia nr. 2710 din 20 aprilie 2012, ICCJ, secţia I civilă).

Restabilirea situaţiei anterioare în natură include şi posibilitatea aplicării sancţiunii nulităţii actelor juridice (negotium juris), nelegal încheiate (cu încălcarea condiţiilor prevăzute de legea civilă) prin comiterea infracţiunii.

Însă, nu există excepţii de la principiul disponibilităţii care guvernează exercitarea acţiunii civile, doar pentru că se exercită în procesul penal.

În considerarea tuturor aspectelor teoretice şi a dispoziţiior legale anterior expuse, cu respectarea efectului devolutiv al apelului prev. de art. 417 C. proc. pen.. şi a principiului disponibilităţii care guvernează acţiunea civilă, Înalta Curte constată soluţionarea greşită dată acţiunii civile formulate de partea civilă E., prin sentinţa penală pronunţată în cauză.

Astfel, ultima manifestare de voinţă a părţii civile E., înainte de începerea cercetării judecătoreşti, în privinţa despăgubililor materiale, a constat în solicitarea contravalorii apartamentului de care a fost deposedată, în mod nelegal.

Ca atare, prima instanţă trebuia să acorde părţii civile E., cu titlu de daune materiale, suma de 187.028 RON, ce reprezintă valoarea prejudiciului care este egală cu valoarea imobilului adjudecat, astfel cum a fost evaluat în procedura executării silite şi care a făcut obiectul actului de adjudecare nr. 187 din 14.01.2015, afectat de cauză ilicită.

Cât priveşte despăgubirile materiale solicitate de partea civilă E., constând în cheltuieli efectuate cu litigiile de-a lungul timpului în vederea recuperării apartamentului, despre care a învederat că le-a efectuat, acestea nu îşi au izvorul în infracţiunea de abuz în serviciu ce face obiectul cauzei, aşa încât nu există temei pentru acordarea lor.

Cuantumul daunelor morale, de 10.000 euro, stabilit prin sentinţa apelată este just cuantificat. Instanţa de apel consideră că suma este în măsură să acopere prejudiciul nepatrimonial cauzat părţii civile E. şi reflectă criteriile de determinare referitoare la importanţa valorilor lezate, întinderea consecinţelor negative ce interesează aspecte de ordin psihic, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele faptelor ilicite şi măsura în care a fost afectată situaţia socială.

În consecinţă, în temeiul art. 19 alin. (1) şi (5), art. 20 C. proc. pen.., coroborat cu art. 1349, 1357, art. 1386 şi art. 1382 C. civ., Înalta Curte va obliga pe inculpaţii A., F., H. şi G., în solidar, la plata către partea civilă E., a sumei de 187.028 RON, cu titlu de despăgubiri materiale, reprezentând echivalentul în RON a imobilului adjudecat la licitaţia din data de 05.12.2014.

Repararea prejudiciului material cauzat părţii civile E. prin plata unei despăgubiri (prin echivalent), în conformitate cu principiul disponibilităţii, conduce la o îmbogăţire fără justă cauză a acesteia, în condiţiile în care inculpatul H. a plătit un preţ de adjudecare.

În procesul-verbal de rezultat la vânzarea la licitaţie cu adjudecare din 05.12.2014, s-a consemnat existenţa unui debit de plată pentru debitoarea E. în sumă de 30.000 euro şi 15.514,30 RON în favoarea creditorului şi suma de 8.574,32 RON în favoarea executorului judecătoresc reprezentând cheltuieli de executare, 120 RON c/v cheltuieli carte funciară şi x RON c/v raport de expertiză .

În aceste condiţii, scăzând din preţul de adjudecare (97.000 RON), plătit de inculpatul H., suma de 10.032,32 RON (8.574,32 RON +120 RON +1338 RON), urmează ca persoana vătămată E. (debitoare) să fie obligată la plata sumei de 86.967,68 RON către inculpatul H. (adjudecatar).

Numai în acest mod se evită îmbogăţirea fără justă cauză a părţii civile E. căreia i se admite cererea de acoperire a pagubei suferite, prin echivalent, inculpaţii A., F., H. şi G. fiind obligaţi, în solidar, la plata către partea civilă a sumei de 187.028 RON, reprezentând echivalentul în RON a imobilului adjudecat la licitaţia din data de 05.12.2014.

Soluţia privind eliminarea unei îmbogăţiri fără justă cauză se încadrează în limitele efectului devolutiv al apelului declarat de inculpatul H..

Prin urmare, în baza art. 422 C. proc. pen.., Înalta Curte va admite apelul inculpatului H. şi va dipune obligarea părţii civile E. (debitoare) la plata sumei de 86.967,68 RON către inculpatul H. (adjudecatar).

Având în vedere argumentele mai sus enunţate, referitoare la soluţionarea acţiunii civile formulate de partea civilă E., nu se impune admiterea apelului inculpatei A. pentru chestiuni ce ţin de latura civilă a cauzei.

Având în vedere că inculpaţii F., G. şi partea civilă B. nu au declarat apel, părţile civile C. şi D. au formulat apel exclusiv pe latură civilă, iar apelul părţii civile E. (nemotivat) nu poate fi considerat în favoarea inculpaţilor pe latură penală, în sensul achitării lor şi, totodată, ţinând seama că nu există niciun motiv de extindere a apelului vreunui inculpat în favoarea inculpaţilor F. şi G., Înalta Curte va dispune încetarea procesului penal, ca urmare a înlăturării unităţii legale de infracţiune, faţă de:

- inculpatul F. pentru săvârşirea a trei infracţiuni de instigare la abuz în serviciu asimilat infracţiunilor de corupţie, prevăzute de art. 47 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 38 alin. (1) C. pen. (persoane vătămate E., B., C. şi D.), ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale (calculul termenului general de prescripţie a răspunderii sale penale este identic cu cel efectuat în cuprinsul acestei hotărâri pentru inculpaţii participanţi la aceleaşi infracţiuni);

- inculpatul G. pentru săvârşirea a două infracţiuni de instigare la abuz în serviciu asimilat infracţiunilor de corupţie, prevăzute de art. 47 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 38 alin. (1) C. pen. (persoane vătămate E., B.), ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale (calculul termenului general de prescripţie a răspunderii sale penale este identic cu cel efectuat în cuprinsul acestei hotărâri pentru inculpaţii participanţi la aceleaşi infracţiuni).

Înalta Curte reţine că sunt neîntemeiate motivele de apel formulate de procuror prin care a criticat soluţia de achitare a inculpatului I. pentru infracţiunea de grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen.

Totodată, instanţa de apel consideră neîntemeiate motivele apelanţilor inculpaţi A. şi H. care au solicitat achitarea pentru infracţiunea de grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen.

Potrivit art. 367 alin. (1) şi alin. (6) C. pen., reprezintă infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat, iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă a unui astfel de grup; prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat, în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni

Există grup infracţional organizat, dacă inculpaţii au acţionat pentru o perioadă de timp şi în mod coordonat, fiecare dintre aceştia îndeplinind roluri determinate în executarea planului infracţional, în scopul comiterii infracţiunii. Grupul infracţional organizat are ca elemente distinctive organizarea membrilor grupării şi scopul săvârşirii de infracţiuni, cele două condiţii fiind necesar să fie întrunite cumulativ.

Scopul comun prevăzut în conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 367 C. pen., nu presupune în mod exclusiv comiterea aceleiaşi infracţiuni de către toţi membrii grupului. Condiţia de tipicitate a grupului infracţional orgnizat reprezentată de scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni este îndeplinită şi atunci când membrii grupului au un scop comun (ca de exmplu, adjudecarea la licitaţii publice a imobilelor la preţuri mai mici decât prevede legea), chiar dacă, în considerarea împărţirii rolurilor între membrii grupării, caracterizarea actelor unora dintre inculpaţi se încadrează în deturnarea licitaţiilor sau abuz în serviciu asimilat infracţiunilor de corupţie, iar forma de participaţie penală este distinctă.

Încadrarea juridică diferită pentru actele comise în acelaşi scop, de trei sau mai multe persoane, cu împărţirea rolurilor între membrii grupării, în vederea atingerii scopului unic stabilit, nu înlătură condiţia de tipicitate prevăzută de art. 367 alin. (6) C. pen. Actele coordonate între membrii grupului infracţional organizat există nu numai atunci când membrii grupării sunt acuzaţi de săvârţirea aceleiaşi infracţiuni, având aceeaşi încadrare juridică, dar şi atunci când scopul pentru care s-a constituit grupul de trei sau mai multe persoane se realizează prin infracţiuni diferite (decizia penală nr. 423/RC din 03.11.2017, ICCJ, secţia penală).

Pluralitatea constituită de tipul grupului infracţional organizat trebuie să fie întotdeuna caracterizată de coeziunea subiectivă exprimată prin exisenţa unui scop unic, aceasta putând fi îndeplinită chiar şi atunci când infracţiunile comise de membrii grupării în realizarea scopului respectiv sunt distincte, dar au un element comun, ca de exemplu traficarea influenţei aceleiaşi persoane (sentinţa nr. 286 din 09.05.2018, ICCJ, secţia penală).

Existenţa grupului infracţional organizat nu depinde de comiterea infracţiunilor care intră în scopul grupului, nici de numărul acestora ori de forma atipică în care au fost comise, ci doar de probarea organizării infracţiunilor care intră în scopul grupului, iar aceasta nu decurge în mod exclusiv doar din comiterea lor.

Împărţirea sarcinilor în cadrul grupului nu exclude o contribuţie accesorie, stabilită încă de la momentul constituirii grupului pentru unii dintre membrii acestuia. Nu este necesar, pentru ca elementele de tipicitate să fie întrunite, ca, la momentul constituirii grupului, toţi membrii acestuia să aibă calitatea de coautori în privinţa infracţiunilor care urmează să fie săvârşite şi nici contibuţiile membrilor noi să fie egale ca importanţă.

Pentru a exista infracţiunea, grupul căruia i se acordă sprijin trebuie să fie format din trei persoane.

Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin intenţie directă calificată prin scop.

În cauza pendinte, acuzaţiile cu privire la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 367 C. pen., de către apelanţii inculpaţi H. şi A. sunt susţinute de elemente probatorii concrete care dovedesc structura organizatorică, planificarea şi conducerea activităţilor, existând şi coeziunea subiectivă a membrilor grupului.

Instanţa de apel achiesează la toate argumentele pentru care prima instanţă a considerat că apelanţii inculpaţi H. şi A. au comis infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat, caracterizat prin existenţa a minim trei membri, constituit în scopul comiterii de infracţiuni, care a funcţionat o perioadă de timp, în mod coordonat, având un modus operandi, în cadrul căruia apelantul inculpat H. avea rolul de finanţator al achiziţionării imobilelor, fiind de cele mai multe ori beneficiarul final al adjudecărilor, iar inculpata A., în calitatea sa de executor judecătoresc, cunoscând înţelegerea frauduloasă a licitatorilor, a defşăfurat de aşa manieră licitaţiile având ca obiect imobilele părţilor vătămate VVV., WWW., UUUU. pentru a spijini grupul infracţional organizat, în scopil asigurării unui folos patrimonial.

Din probe, rezultă că apelantul inculpat H., în luna martie - aprilie 2014, împreună cu inculpaţii F. şi G. au constituit un grup infracţional organizat, care a existat o perioadă de timp - până în iunie 2015, în scopul fraudării dispoziţiilor în materia executării silite, prin participarea la licitaţiile publice organizate la BEJA Q. şi A. şi adjudecării imobilelor vândute la aceste licitaţii publice sub pragul preţului de pornire stabilit prin publicaţia de vânzare corespunzătoare termenului respectiv, denaturând preţul de adjudecare prin participarea unui membru al grupului ca mână moartă pentru ca alt membru al grupului să adjudece imobilul la un preţ redus, simulând îndeplinirea condiţiei a doi participanţi ce permitea coborârea preţului sub pragul preţului de pornire din publicaţia de vânzare, fiind sprijiniţi de executorul judecătoresc A. care a încălcat dispoziţiile legale la iniţiativa şi cu ajutorul membrilor grupului, în privinţa adjudecării imobilelor la licitaţiile din 11.07.2014, 05.09.2014 şi 05.12.2014, la preţuri stabilite cu nerespectarea dispoziţiilor legale privind minimul preţului de adjudecare la al doilea sau al treilea termen de licitaţie cu un singur licitator, în folosul membrilor grupului, controlând preţul de pornire a licitaţiei, preţul de adjudecare şi cunoscând modul cum acţionează membrii grupului, faptă care întruneşte elementele de tipicitate obiectivă şi subiectivă ale infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen.

Deopotrivă, materialul probator demonstrează că apelanta inculpată A., în calitate de executor judecătoresc în cadrul BEJA Q. şi A., a sprijinit, în perioada 2014 - iunie 2015, grupul infracţional organizat, constituit de inculpaţii F., H. şi G., în scopul fraudării dispoziţiilor legale în materia executării silite, participării membrilor grupului la licitaţiile publice organizate la BEJA Q. şi A. şi adjudecării imobilelor vândute la aceste licitaţii publice sub pragul preţului de pornire stabilit prin publicaţia de vânzare corespunzătoare termenului respectiv, prin participarea unui membru al grupului cu comportament de mână moartă pentru ca alt membru al grupului să adjudece imobilul la un preţ redus, simulând îndeplinirea condiţiei a doi participanţi ce permitea coborârea preţului de pornire, inculpata îndeplinind actele cu încălcarea legii, în privinţa adjudecării imobilelor la licitaţiile din 11.07.2014, 05.09.2014 şi 05.12.2014, la preţuri stabilite cu nerespectarea dispoziţiilor legale privind minimul preţului de adjudecare la al doilea sau al treilea termen de licitaţie cu un singur licitator, în folosul membrilor grupului, controlând preţul de pornire a licitaţiei, preţul de adjudecare şi cunoscând modul cum acţionează membrii grupului, faptă care întruneşte elementele de tipicitate obiectivă şi subiectivă ale infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen.

Faptele inculpatului H. întrunesc elementele de tipicitate obiectivă şi subiectivă ale infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat, participând la constituirea unui grup din trei persoane, rolul său, în considerarea potenţei financiare, fiind acela de a suporta, după caz, contravaloarea lucrărilor de reparaţie/renovare/curăţenie efectuate la imobilele adjudecate de F., atât în numele său, cât şi ca mandatar al inculpatului H..

Grupul infracţional organizat era structurat, liderul acestuia fiind inculpatul F. care, anterior constituirii grupului, dobândise experienţă în materia executării silite imobiliare, participând din perioada anului 2011 la diferite licitaţii organizate inclusiv de executorul judecătoresc A., ceea ce denotă că sprijnul pe care aceasta l-a acordat grupării nu s-a născut întâmplător, ci s-a fundamentat pe interacţiunile sale anterioare cu F..

Inculpatul H. l-a cunoscut pe F., în vara anului 2013, fiind interesat de investiţii imobiliare, între cei doi stabilindu-se o relaţie de afaceri şi prietenie.

Tot în perioada anului 2011, s-au cunoscut inculpaţii F. şi G., acesta din urmă amenajând interiorul unui imobil adjudecat de primul, la o licitaţie publică organizată de inculpata A., împrejurare care evidenţiază încrederea care se formase de-a lungul timpului între inculpaţi şi a constituit baza coeziunii subiective în realizarea scopului grupului.

În cadrul grupului, inculpatul G. avea rol de executant, participând la licitaţii exclusiv pentru a simula îndeplinirea condiţiei a doi licitatori (cu rol de mână moartă), în scopul coborârii preţului de pornire la vânzare, la al doilea sau al treilea termen de licitaţie, sub preţul de pornire din publicaţia de vânzare corespunzătoare termenului de licitaţie, în caz contrar, al participării unui singur licitator, preţul de vânzare, conform dispoziţiilor legale, trebuia să fie de cel puţin egal cu cel anunţat în publicaţia de vânzare.

În dovedirea coeziunii membrilor grupului, sunt de menţionat procura specială cu încheiere de autentificare nr. x din data de 14.05.2013, B.N.P.A. OOOO., cu nr. înregistrare x, prin care inculpatul F. l-a mandatat pe inculpatul G. să participe la licitaţiile publice ce vor fi organizate de birourile executorilor judecătoreşti şi să cumpere la licitaţie imobile situate pe raza municipiului Iaşi, procura specială nr. 5000 din 21.08.2013, autentificată la B.N.P.A. OOOO., prin care H. l-a mandatat pe F. să participe în numele său şi pentru el, la orice licitaţie publică şi să adjudece la preţul pe care-l va consideră avantajos - file x dup, procura autentificată prin încheierea nr. 1734/22.08.2013 la BNP HHHHHH. şi IIIIII., în conformitate cu care H. l-a mandatat pe F. ca, în numele meu şi pentru mine, să cumpere, ca bun comun cu soţia, la preţul şi în condiţiile pe care le va stabili mandatarul meu cu puteri depline, orice bunuri imobile situate pe teritoriul României, fiind împuternicit cu depline puteri să participe în vederea cumpărării bunurilor imobile (…) prin executor judecătoresc (…) să plătească preţul vânzării în numerar sau prin virament bancar (…) având dreptul să facă orice fel de acte de administrare şi conservare a bunurilor imobile cumpărate în baza prezentului mandat .

Inculpatul H. a declarat la urmărire penală: pe F. îl cunosc din vara anului 2013 (...) fiind o persoană care se ocupă cu tranzacţii imobiliare. Eu eram şi la acel moment administrator al S.C. GGGGGG. S.R.L. Iaşi cu obiect de activitate distribuţia/comercializarea de profile de PVC, care la acel moment avea un rulaj anual de aprox. 3.000.000 euro (...) La un moment dat i-am făcut acestuia o procură generală de achiziţie imobiliară. Am observat că acesta cunoştea foarte bine preţul imobilelor de pe piaţă, aşa încât i-am acordat încredere (...) În perioada următoare, F. a achiziţionat imobile în baza procurii, pentru mine ca persoană fizică, dar nu pot preciza numărul exact al acestora. Au fost şi imobile cumpărate la licitaţie publică. Procedura de achiziţionare a imobilelor la licitaţie publică şi nu numai, era următoarea: de toate formalităţile se ocupa F., care nu mă anunţa înainte de licitaţie, nu mă informa cu privire la intenţia de a licita şi la imobilul pe care intenţiona să îl cumpere. Garanţia de participare la licitaţie o achita din banii săi sau îi puneam la dispoziţie eu, dacă îmi solicita aceasta. Mie îmi aducea la cunoştinţă despre achiziţionarea unui imobil, în general, la câteva zile după şedinţa de licitaţie. Nu mă întâlneam cu acesta în fiecare zi. Am început să ne întâlnim la cafea dimineaţa, din anul 2014, 2015. Acesta avea libertate deplină la achiziţionarea imobilelor pe care uneori le şi comercializa imediat sau le păstra (...)

Îl cunosc pe G. din vedere, dar nu pot preciza împrejurările în care l-am cunoscut. Ştiu că se ocupă de amenajări interioare. Nu cunosc dacă F. în cunoştea pe G.. -file x dup

Tot în faza de urmărire penală, inculpata A. a declarat: Îi cunosc pe F., I. şi G. întrucât au participat în mai multe rânduri la licitaţiile organizate de biroul executorilor judecătoreşti în cadrul căruia îmi desfăşor activitatea, dar nu am niciun fel de relaţii personale cu niciunul dintre ei, iar de H. nici nu am auzit (...)

Pe toţi aceştia nu i-am sprijinit în niciun fel, în contra dispoziţiilor legale şi în dauna debitorilor şi creditorilor, la licitaţiile care au avut loc la biroul meu.

Nu vizitez şi nu sunt vizitată de niciunul dintre aceştia (n.n. F., I., G.), cu excepţia lui F. care a venit o singură dată la locuinţa mea din Bârnova şi mi-a adus procura prin care acesta a fost mandatar privind un imobil situat în Iaşi, strada x, proprietar CCCCC., actualmente ginerele meu. Acesta a mai dobândit un imobil de la biroul nostru, în anul 2012 (apartamentul din strada x) şi unul în 2013 (JJJJJJ.). A plătit preţul de 100%. - fila x dup

Inculpatul G., în cursul urmăririi penale, a declarat: îl cunosc pe F. din anul 2011; eu lucram împreună cu un prieten la amenajări interioare (…); ulterior, la solicitarea lui F. am efectuat împreună cu prietenul meu lucrări de amenajări interioare într-un imobil; în 2012, tot la solicitarea lui F. am efectuat amenajări interioare şi la imobilul unde locuieşte şi în prezent; am lucrat circa o lună de zile. În această perioadă, m-am împrietenit oarecum cu F., am ajuns să discutăm despre licitaţii publice având ca obiect achiziţionarea de imobile (…) acesta părea în temă (…); în anul 2012, am participat la o licitaţie la Biroul executorului judecătoresc XXX. unde am adjudecat imobilul în care locuiesc în prezent; ulterior, am achiziţionat imobile la licitaţie publică de la Birorurile executorilor judecătoreşti YYY., ZZZ., AAAA., A. (…) Pe X îl cunosc. Ştiam că se ocupă cu comercializarea de profile PVC. Eram cu F. când cei doi s-au întâlnit .

Liantul dintre inculpatul H. şi inculpata A. a fost inculpatul F. care se ştia bine şi cu inculpatul G..

Executorul judecătoresc A. a efectuat licitaţia publică din 05.09.2014, în care imobilul părţii civile B. a fost adjudecat de inculpatul F. (în interesul său şi al inculpatului H.), cel de-al doilea participant fiind inculpatul G. care a avut rol de mână moartă, precum şi licitaţia publică din 05.12.2014, în care imobilul părţii civile E. a fost adjudecat de inculpatul F., procurator al inculpatului H., cel de-al doilea paricipant fiind inculpatul G. care nu a avut intenţia de a adjudeca imobilul, având comportament tip mână moartă. De asemenea, inculpata A. a efectuat licitaţia publică din 11.07.2014, în care imobilul părţilor civile C. şi D., a fost adjudecat de I. (prieten cu inculpatul H.), inculpatul F. având comportament de tip mână moartă.

Relaţia apropiată a inculpatei A. cu inculpatul F. a fost observată şi de inculpatul I. (păreau că au o altfel de relaţie decât a mea şi că se cunoşteau mai bine).

În aceste condiţii, instanţa de apel apreciază ca nesinceră afirmaţia inculpatei A.: nu am nicio legătură cu F. - fila x verso vol. 40 dup

Potrivit declaraţiei martorului Y., inculpata A. îl cunoştea bine şi pe inculpatul G., dovadă că, la termenul din 21.10.2014, la care era programată licitaţia privind imobilul persoanei vătămate E., inculpata l-a contactat pe inculpatul G. pentru a verifica dacă vine la licitaţie şi a temporizat începerea licitaţiei până la sosirea acestuia . Inculpatul G. a declarat: mie mi s-a întâmplat de două ori să întârzii la licitaţii la BEJA Q. şi A. (...) a doua oară îmi amintesc că, la momentul la care am ajuns eu, se aflau mai multe persoane în biroul unde era gălăgie, în sensul că acestea discutau aprins şi contradictoriu, aşa că m-am întors. Cred că era unul din termenele de licitaţie având ca obiect imobilul familiei X .

Apelantul inculpat H. a participat la licitaţia având ca obiect imobilul persoanei vătămate E., în înţelegere fraudulasă cu inculpatul F., mandatarul său, iar la licitaţia având ca obiect imobilul persoanei vătămate B., a manifestat interes pentru imobilul adjudecat de F., investind sume de bani în vederea exploatării imobilului.

Elocvent sub aspectul că inculpatul H. a participat la constituirea grupului infracţional, care a avut ca scop adjudecarea unor imobile prin denaturarea preţurilor de adjudecare, este şi faptul că după adjudecarea imobilului persoanelor vătămate C. şi D., l-a cumpărat de la I. cu preţul de adjudecare.

Din depoziţiile martorilor HH. şi GG. rezultă afirmaţiile colocviale ale inculpatei A. către licitatorii F. şi I. (dacă până mâine nu am banii în cont, nu vă mai primesc la nicio licitaţie - licitaţia din 11.07.2014, persoane vătămate C. şi D..

Inculpata A. a încălcat dispoziţiile legale în exercitarea atribuţiilor de serviciu, în sprijinul atingerii scopului grupării, în cazul unor imobile care se bucură de o bună locaţia în municipiul Iaşi şi cu suprafeţe ofertante. Sub acest aspect, se observă că imobilul din Aleea x, evaluat la suma de 1.462.330 RON, a fost vândut la preţul de 640.500 RON; imobilul din str. x (compus din parcela de teren intravilan, categoria de folosinţă C. civ., cu suprafaţa de 315 mp, pe care se află edificată construcţia C1 cu destinaţia construcţii edilitare şi industriale - birouri, magazine, depozit, etc., cu suprafaţa construită la sol de 103,51 mp, compusă din demisol cu 7 încăperi, cu SU de 64,73 mp +casa scării cu SU de 8,76 mp, parter compus din 5 încăperi, cu SU de 68,03 mp + casa scării în SU de 10,41 mp şi etaj 1 compus din 6 încăperi cu SU de 69,80 mp +8,98 mp balcon +casa scării cu SU de 7,74 mp), care a fost evaluat la 973.432 RON, a fost vândut la preţul de 500.000 RON, iar imobilul din str. x - fosta str. x, Iaşi (apartamen

Preţurile de adjudecare reprezintă un procent de 43,80%, 51,36%, respectiv 51,86% din preţurile de evaluare a imobilelor. Or, la licitaţiile cu adjudecare din 11.07.2014, 05.09.2014 şi 05.12.2014 s-au prezentat numai doi participanţă, dintre care unul F. însoţit, în două dintre situaţii, de inculpatul G..

Fără a nesocoti că orice licitator urmăreşte achiziţionarea unui imobil la un preţ cât mai mult sub preţul pieţei, un alt aspect care susţine că inculpata A. a fost implicată în procesul de adjudecare ilicită a imobilelor de referinţă, ştiind şi tolerând ca unul din cei doi licitatori să participe în mod formal (mână moartă) la licitaţie, este acela că adjudecarea unui imobil, spre exemplu, la 50% din valoarea stabilită prin raportul de evaluare imobiliară, reprezenta la nivelul birourilor executorilor judecătoreşti, de la nivelui municipiului Iaşi, o situaţie de excepţie (cum în mod detaliat a prezentat situaţia prima instanţă, prin calculul procentajului la care imobilele au fost adjudecate în raport de preţul de evaluare, pe baza proceselor-verbale de licitaţie din anii 2012-2015 întocmite de mai multe birouri executori judecătoreşti din Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Appel Iaşi - vol. V d.inst.fond).

Edificatoare în acest sens sunt şi depoziţiile martorilor executori judecătoreşti, respectiv PP., QQ. şi PPP. .

Nu lipsit de importanţă este că inculpatul F. a adjudecat imobile, la alte birouri de executori judecătoreşti, în cadrul unor licitaţii la care au participat mai multe persoane, la un procent mult mai mare din preţul de evaluare al imobilelor, decât procentul din preţurile de evaluare a imobilelor adjudecate la biroul inculpatei A., ce interesază cauza pendinte.

În consecinţă, instanţa de apel consideră că sunt neîntemeiate cererile de achitare susţinute de apelanţii inculpaţi H. şi A. pentru infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen.

Având în vedere că inculpatul I. a participat doar la licitaţia din 11.07.2014, la care a adjudecat imobilul persoanelor vătămate C. şi D., Înalta Curte apreciază că, în mod legal şi temeinic, prin sentinţa apelată s-a considerat că nu face parte din grupul infracţional organizat şi s-a dispus achitarea inculpatului în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., pentru infracţiunea prev. de art. 367 alin. (1) şi alin. (3) C. pen.

Prima instanţă a valorificat corect principiul in dubio preo reo în privinţa săvârşirii acestei infracţiuni de inculpatul I., faţă de împrejurarea că a participat o singură dată, alături de inculpatul F., la o licitaţie publică prin care s-a denaturat preţul de adjudecare, nefiind dovedit că şi-a asumat scopul grupului, în care să fi avut un rol, o anumită perioadă de timp.

Relaţia sa apropiată cu inculpatul H., căruia i-a şi vândut imobilul adjudecat la 11.07.2014, nu este suficientă pentru a considera că era un membru al grupului infracţional organizat.

Chiar dacă în faţa instanţei de apel, inculpatul I. a afirmat era pentru prima dată când participam la o o licitaţie (n.n. imobil familia UUUU.), deşi anterior în cursul procesului declarase am participat la maxim 4-5 licitaţii, la alţi executori judecătoreşti, din care am adjudecat unul sau două imobile; la aceste licitaţii este posibil să fi fost şi F., se reţine că aspectele contradictorii ale declaraţiilor sale nu pot constitui dovada participării la grupul infracţional organizat de care este acuzat în prezenta cauză.

Prin urmare, motivele de apel formulate de procuror prin care s-a solicitat înlăturarea soluţiei de achitare şi constatarea săvârşirii de către inculpatul I. a infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) şi alin. (3) C. pen., sunt neîntemeiate.

Pentru considerentele ce succed, instanţa de apel consideră că sunt întemeiate motivele de apel formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi părţile civile O. şi P. prin care au criticat soluţiile de achitare dispuse de prima instanţă faţă de inculpata A. pentru infracţiunile de abuz în serviciu asimilată infracţiunilor de corupţie, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 C. pen. şi fals intelectual, în formă continuată, prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. (2 acte materiale).

Înalta Curte constată, din coroborarea probelor, că apelanta inculpată A. a săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu asimilată infracţiunilor de corupţie, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., constând în aceea că, în calitate de executor judecătoresc în cadrul BEJA Q. şi A., şi-a îndeplinit defectuos atribuţiile de serviciu, cu încălcarea legii - în esenţă, a dipoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 5 şi art. 54 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti şi art. 846, art. 847 C. proc. civ. 010 (anterior renumerotării, art. 845 şi art. 846 din acelaşi cod), în dosarul de executare silită nr. x/2013 privind imobilul persoanelor vătămate O. şi P. (situat în municipiul Iaşi, judeţul Iaşi), prin efectuarea licitaţiei publice imobiliare cu adjudecare din 29.04.2015, în astfel de condiţii - prin reţinerea ca participanţi a doi licitatori, în condiţiile în care unul - investigatorul cu identitate reală U. se retrăsese anterior deschiderii şedinţei de licitaţie, nefiind îndeplinită, aşadar, condiţia a doi licitatori, obligatorie pentru adjudecarea imobilului la un preţ scăzut sub preţul de pornire din publicaţia de vânzare de la termen (în cazul unui singur licitator imobilul neputând fi cumpărat decât cu cel puţin preţul de pornire din publicaţia de vânzare) şi vânzarea imobilului la un preţ mai mic, coborât nelegal sub pragul preţului de pornire din publicaţia de vânzare afetentă termenului, cauzând o pagubă persoanelor vătămate (debitori în procedura executării silite) şi o vătămare a dreptului acestora de a obţine un preţ serios şi sincer în condiţii de legalitate şi, totodată, a creat un folos necuvenit adjudecatarei T. (de bună-credinţă).

De asemenea, inculpata A. a săvârşit infracţiunea de fals intelectual în formă continuată, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen. (două acte materiale), constând în aceea că, în calitate de executor judecătoresc în cadrul BEJA Q. şi A., aflată în exercitarea atribuţiilor de serviciu, la data de 29.04.2015, cu prilejul întocmirii, a atestat în procesul-verbal de rezultat cu adjudecare şi în lista de desfăşurare a licitaţiei din dosarul de executare nr. x/2013 (debitori O. şi P.), date necorespunzătoare realităţii privind procedura de licitaţie şi participarea la licitaţie a două persoane, astfel:

- în procesul-verbal de rezultat la termenul de licitaţie cu adjudecare din 29.04.2015, a înscris/atestat nereal faptul că investigatorul U. a participat la licitaţia publică din 29.04.2015, fiind înscris la rubrica licitator 2 (în condiţiile în care acesta s-a retras anterior începerii şedinţei de licitaţie), că şedinţa de licitaţie a fost deschisă conform prevederilor legale cu citirea publicaţiei de vânzare, a ofertanţilor şi a ofertelor, că s-au stabilit paşii de licitaţie de 1000 RON sau multiplu de acest număr şi s-a stabilit preţul de pornire la 30 % din preţul de pornire din publicaţia de vânzare;

- în lista de desfăşurare a licitaţiei a înscris/atestat nereal că investigatorul U. a participat la licitaţia publică din 29.04.2015, fiind înscris la rubrica licitator 2, în condiţiile în care acesta s-a retras anterior deschiderii şedinţei de licitaţie.

Potrivit art. 297 alin. (1) C. pen. (în varianta normativă de la data faptei): fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.

Curtea Constituţională a statuat prin Decizia nr. 405/2016, că dispoziţiile art. 246 din C. pen. din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din C. pen. intrat în vigoare la 01.02.2014, sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma îndeplineşte în mod defectuos din cuprinsul acestora, se înţelege îndeplineşte prin încălcarea legii (Monitorul Oficial nr. 517 din 08.07.2016).

Dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie prevăd: În cazul infracţiunilor de abuz în serviciu sau de uzurpare a funcţiei, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.

În conformitate cu prevederile art. 321 alin. (1) C. pen.: Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcţionar public aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Ca element de conţinut obiectiv propriu, infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, presupune în varianta tip, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., astfel cum a fost reconfigurată prin Decizia nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale (interpretare transpusă în legislaţie prin Legea nr. 200/2023), ca, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, funcţionarul public să nu îndeplinească un act prevăzut de o normă cu putere de lege ori să îl îndeplinească cu încălcarea unei dispoziţii cuprinse într-un astfel de act normativ.

Normele legale încălcate de inculpata A. sunt cele care instituie obligaţia executorului judecătoresc de a-şi desfăşura activitatea cu respectarea dispoziţiilor legale în materie (art. 54 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti prevede că executorul judecătoresc îşi îndeplineşte atribuţiile cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi, a statutului profesiei şi a regulamentului de aplicare a prezentei legi, precum şi ale C. proc. civ. şi a altor legi aplicabile în materie).

Inculpata a nesocotit, în esenţă, dispoziţiile legale ce reglementează pragul preţului de pornire la vânzare din publicaţia de vânzare corespunzătoare termenului la licitaţia cu un singur licitator, în ipoteza unor termene succesive.

Varianta normativă a C. proc. civ. care a guvernat desfăşurarea licitaţiei de referinţă, prevedea la art. 845 (actual art. 846), modalitatea de efectuare a licitaţiei: (alin. (1) - vânzarea la licitaţie se face în mod public. Ea începe prin citirea de către executor a publicaţiei de vânzare şi a oferetelor primite până la acea dată.

(8) În cazul în care nu este oferit nici preţul la care imobilul a fost evaluat, vânzarea se va amâna la un alt termen (…) La acest termen, licitaţia va începe de la preţul de 75% din preţul de pornire al primei licitaţii. Dacă nu se obţine preţul de începere a licitaţiei şi există cel puţin 2 licitatori, la acelaşi termen, bunul va fi vândut la cel mai mare preţ oferit, dar nu mai puţin de 30% din preţul de pornire al primei licitaţii. Vânzarea se va putea face chiar dacă se prezintă o singură persoană care oferă preţul de la care începe licitaţia. În conţinutul publicaţiei de vânzare întocmite pentru cel de-al doilea termen vor fi inserate, sub sancţiunea nulităţii, toate aceste menţiuni privind modul de stabilire a preţului de adjudecare a imobilului la al doilea termen.

(9) Dacă nici la a doua licitaţie imobilul nu a fost adjudecat, la cererea creditorului, executorul judecătoresc va putea stabili o nouă licitaţie, în condiţiile prevăzute la alin. (8). La termenul stabilit la alin. (8), licitaţia va începe de la preţul de 50% din preţul de pornire al primei licitaţii. Dacă nu se obţine acest preţ şi există cel puţin 2 licitatori, bunul va fi vândut, la acest termen, la cel mai mare preţ oferit, chiar dacă acesta din urmă este mai mic decât valoarea creanţei ori a garanţiei. Vânzarea se va putea face chiar dacă se prezintă o singură persoană care oferă preţul de pornire al acestei licitaţii. În conţinutul publicaţiei de vânzare întocmite pentru cel de-al treilea termen vor fi inserate, sub sancţiunea nulităţii, toate aceste menţiuni privind modul de stabilire a preţului de adjudecare a imobilului la al treilea termen.

Infracţiunea de abuz în serviciu asimilată infracţiunilor de corupţie, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. este o infracţiune de rezultat, astfel încât consumarea ei este indisolubil legată de producerea urmărilor prevăzute de textele legale: cauzarea unei pagube/vătămarea drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice şi, cumulativ, obţinerea unui folos necuvenit pentru sine sau pentru altul.

Având în vedere norma de incriminare şi acuzaţia adusă apelantei A., instanţa de apel constată, în baza probelor administrate, că infracţiunea prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a consumat la data de 30.04.2015, când executorul judecătoresc A. a emis actul de adjudecare nr. 193, care are natura juridică a unui titlu de proprietate, făcând dovada faptului că, după termenul de licitaţie când imobilul a fost adjudecat (29.04.2015), preţul de adjudecare a fost plătit integral de adjudecatar. Numai la acest moment s-a produs paguba materială în patrimoniul debitorilor O. şi P., prejudiciul devenind cert, iar adjudecatara a obţinut un folos necuvenit. Dacă adjudecatarul nu plătea integral preţul cu care imobilul a fost adjudecat la termenul de licitaţie din 29.04.2015, nu avea loc vânzarea în procedura executării silite imobiliare (potrivit art. 848 alin. (1) C. proc. civ. 010 - adjudecatarul imobilului va depune preţul la dispoziţia executorului judecătoresc în termen de cel mult 30 de zile de la data vânzării, ţinându-se seama de garanţia depusă în contul preţului; art. 849 alin. (1) C. proc. civ. - dacă adjudecatarul nu depune preţul în termenul prev. de art. 848 alin. (1), imobilul se va scoate din nou în vânzare, în contul acestuia, la preţul de începere a licitaţiei la care bunul a fost adjudecat).

Fapta ilicită a inculpatei A. - executor judecătoresc, de a vinde, prin fraudă la lege, imobilul persoanelor vătămate O. şi P., la licitaţia publică din 29.04.2015, la un preţ cu încălcarea dispoziţiilor art. 846 alin. (9) C. proc. civ. 010 (fost art. 845 alin. (9), coborât nelegal sub preţul de pornire din publicaţia de vânzare în condiţiile în care, în realitate, a participat un singur licitator, a cauzat un prejudiciu material egal cu valoarea bunului astfel cum a fost evaluat în procedura executării silite (acţiunea civilă exercitată de persoanele vătămate O. şi P. urmează a fi rezolvată ţinând cont de buna-credinţă a adjudecatarei T.).

Există legătură de cauzalitate între fapta ilicită a inculpatei A. şi paguba cauzată persoanelor vătămate O. şi P., iar stabilirea corectă a întinderii prejudiciului nu reprezintă o modificare a acuzaţiei aduse inculpatei.

De asemenea, folosul necuvenit obţinut de adjudecatara T. (de bună credinţă) rezultă din comiterea faptei ilicite de către executor şi se exprimă prin aceleaşi coordonate care stabilesc natura şi cuantumul pagubei cauzate persoanelor vătămate.

Înalta Curte subliniază că elementul de diferenţă dintre infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 C. pen. şi cea prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 constă în obţinerea unui folos necuvenit pentru sine sau pentru altul, fiind fără relevanţă sub aspectul întrunirii elementelor de tipicitate a abuzului în serviciu asimilat infracţiunilor de corupţie dacă există conivenţă între autorul infracţiunii şi persoana în patrimoniul căreia se realizează folosul necuvenit, de vreme ce vinovăţia funcţionarului public, autorul infracţiunii, poate lua forma intenţiei directe sau indirecte.

Apelanta inculpată A. a săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu asimilată infracţiunilor de corupţie, în paguba SSSS., cu intenţie indirectă, întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale şi, deşi nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui. Acţionând ca profesionist în materia executării silite, cu interes în recuperarea cheltuielilor de executare şi a onorariului său, inculpata a avut reprezentarea faptului că retragerea celui de-al doilea participant înainte de începerea licitaţiei şi vânzarea imobilului, în lipsa condiţiei a doi licitatori, la un preţ scăzut sub pragul preţului de pornire din publicaţia de vânzare emisă pentru termenul de licitaţie, conduce la diminuarea patrimoniului părţilor civile cu imobilul vândut la un preţ cu încălcarea dispoziţiilor legale, cu nesocotirea dispoziţiilor art. 846 alin. (9) C. proc. civ. (fost art. 845 alin. (9), corelativ cu obţinerea unui folos necuvenit în favoarea adjudecatarei, şi, deşi nu a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii acestor urmări ale faptei sale.

Referitor la concursul între infracţiunea de fals intelectual, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. şi infracţiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., pornind de la faptul că cele două incriminări au obiect juridic distinct (ocrotirea relaţiilor sociale referitoare la activitatea de serviciu, activitate a cărei bună desfăşurare presupune îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în mod corect, cu respectarea intereselor legale ale persoanelor, în cazul infracţiunii de abuz în serviciu, respectiv relaţiile sociale referitoar la încrederea pe care trebuie să o inspire un înscris întocmit de un funcţionar public, în cazul infracţiunii de fals intelectual), înseamnă că cele două infracţiuni pot coexista, în concurs real, cu condiţia ca fapta de falsificare să determine şi o pagubă sau o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane. Cu atât mai mult, pot exista în concurs real falsul intelectual cu abuzul în serviciu asimilat infracţiunilor de corupţie, de vreme ce această din urmă infracţiune presupune ca urmare imediată suplimentară, obţinerea unui folos necuvenit pentru sine sau pentru altul.

Mai mult, în prezenta cauză, infracţiunea de fals intelectual, în formă continuată se află în concurs real cu conexitate etiologică cu infracţiunea de abuz în serviciu asimilat infracţiunilor de corupţie, dat fiind că falsificarea de către inculpata A. a celor două înscrisuri oficiale s-a realizat pentru a facilita abuzul în serviciu în configuraţia stabilită de procuror prin acuzaţia formulată.

Prin rechizitoriul nr. x/2014 din data de 07.07.2020 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, s-a considerat că inculpata A. - executor judecătoresc a săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu asimilată infracţiunilor de corupţie, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 C. pen. (persoane vătămate O. şi P.) şi două infracţiuni de fals intelectual, prevăzute de art. 321 alin. (2) C. pen., având ca obiect material procesul-verbal de rezultat cu adjudecare şi lista de desfăşurare a licitaţiei din data de 29.04.2015.

Totodată, prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei privind pe NNNNN. şi suspecta T. - adjudecatară şi declinarea în favoarea Direcţiei Naţionale Anticoruptie - Serviciul Teritorial Iaşi, în vederea efectuării urmăririi penale privind infracţiunea de complicitate la abuz în serviciu în forma asimilată infracţiunilor de corupţie, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. (NNNNN. şi T.) şi a infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 (NNNNN.).

Cauza disjunsă a fost înregistrată, sub nr. x/2020 la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi, iar prin ordonanţa din 14.10.2020, s-a dispus clasarea.

În privinţa situaţiei de fapt, în legătură cu licitaţia mai sus menţionată, în procedura de cameră preliminară, prin încheierea din 22.12.2020, în baza art. 345 alin. (3) C. proc. pen.., s-a constatat neregularitatea actului de sesizare a instanţei, respectiv a rechizitoriului nr. x din data de 07.07.2020 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi cu privire la lipsa de claritate a acuzaţiei formulate în privinţa inculpatei A. referitor la infracţiunea de abuz în serviciu vizând imobilul persoanelor vătămate O. şi P., în sensul că rechizitoriul susţinea o participare, complicitate, înţelegere anterioară a suspectei T. prin procurator NNNNN., cu inculpata A. la comiterea faptei, precum şi o intenţie a inculpatei în procurarea unui folos necuvenit suspectei T. sau familiei NN., iar ordonanţa de clasare privind pe suspecţii T. şi NNNNN. din 14.10.2020, emisă în aceeaşi cauză, reţine că nu ar exista nicio probă în sensul că ar fi existat vreo înţelegere între T./NNNNN. şi inculpata A., pentru a-i favoriza sau că suspecţii ar fi ajutat-o în vreun mod.

Prin răspunsul comunicat instanţei la data de 28.12.2020, în prezenta cauză, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a făcut precizări referitoare la neregularitatea constatată şi, conform art. 346 alin. (4) din C. proc. pen., a solicitat să se constate îndreptarea actului de sesizare, menţinerea dispoziţiei de trimitere în judecată şi să se dispună începerea judecăţii .

Prin încheierea nr. 5/ C. proc. civ. din 18.02.2021, judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Iaşi a constatat remediată neregularitatea constatată prin încheierea din 22.12.2020 şi, în consecinţă, a constatat regularitatea actului de sesizare a instanţei, respectiv a rechizitoriului nr. x din data de 07.07.2020 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.

Ulterior, prin încheierea nr. 411 din 20.04.2021 a ÎCCJ - Completul de doi judecători de cameră preliminară, au fost respinse contestaţiile formulate împotriva încheierii nr. 5/ C. proc. civ. din data de 18.02.2021 şi a încheierii de şedinţă din data de 22.12.2020, pronunţate de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020.

Referitor la constatarea neregularităţii rechizitoriului, doar cu privire la descrierea acuzaţiei aduse inculpatei A. în legătură cu infracţiunea de abuz în serviciu vizând imobilul persoanelor vătămate O. şi P. (neregularitate ce viza contradicţia dintre cele reţinute în rechizitoriu şi ordonanţa de clasare), s-a reţinut că, prin răspunsul comunicat instanţei la data de 28.12.2020, Ministerul Public a precizat: infracţiunea de abuz în serviciu în forma asimilată infracţiunilor de corupţie pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei A. în dauna persoanelor vătămate O. şi P. subzistă independent de soluţia emisă în cauză de D.N.A. - S.T.Iaşi cu privire la suspecţii T. şi NNNNN. privind infracţiunea de complicitate la abuz în serviciu în forma asimilată infracţiunilor de corupţie, prev. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 132 din Legea 78/2000 rap. la art. 297 din C. pen., întrucât, esenţial pentru antrenarea răspunderii penale a inculpatei A. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în forma asimilată infracţiunilor de corupţie prev. şi ped. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 din C. pen., nu este atragerea răspunderii penale/dovedirea infracţiunii de complicitate în sarcina numiţilor T. şi NNNNN./altui membru al familiei Gavrilescu - NN., ci faptul că, la vânzarea imobilului în cauză, inculpata a încălcat dispoziţiile care reglementau executarea silită referitoare la scăderea preţului imobilului prin reţinerea ca participanţi a doi licitatori, în condiţiile în care unul - investigator cu identitate reală - se retrăsese şi, pe cale de consecinţă, nu putea opera dispoziţia din C. proc. civ. care reglementa scăderea preţului de pornire a licitaţiei de la acel termen, prin înscrierea ca participant la licitaţie a investigatorului care, în realitate, nu a participat la licitaţie pentru îndeplinirea condiţiei a doi participanţi - inculpata săvârşind şi infracţiunea de fals intelectual, aspect ce a creat în mod evident un folos necuvenit numitei T., reprezentând achiziţionarea imobilului la un preţ artificial scăzut, cu reale consecinţe prejudiciatoare pentru persoanele vătămate".

De asemenea, s-a mai reţinut că, prin acelaşi răspuns, s-a arătat şi faptul că soluţia de clasare este ulterioară emiterii rechizitoriului, fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., procurorul apreciind că nu există suficiente probe care să susţină acuzaţia de complicitate în sensul reţinerii unei înţelegeri anterioare între executorul judecătoresc şi T./procurator.

Faţă de toate cele de mai sus, în calea de atac a contestaţiei în procedura de cameră preliminară, Înalta Curte, faţă de precizările Ministerului Public, a constatat că soluţia de clasare, ulterioară emiterii rechizitoriului, nu afectează regularitatea actului de sesizare a instanţei; independent de existenţa/dovedirea unei înţelegeri a inculpatei A. cu T./NNNNN./altă persoană, fapta reţinută în sarcina inculpatei A., constă în aceea că, în calitate de executor judecătoresc, a încălcat în ziua de 29.04.2015, cu intenţie, prevederile Legii 188/2000 privind executorii judecătoreşti şi ale Noului C. proc. civ. indicate în rechizitoriu, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu, a vândut imobilul debitorilor O. şi P. la un preţ mic, obţinând pentru altul - adjudecatară - un folos patrimonial constând în diferenţa dintre preţul de pornire şi cel de adjudecare şi cauzându-le persoanelor vătămate o pagubă constând în diferenţa dintre preţul de pornire şi cel de adjudecare.

Prin încheierea 181/CP-G din 07.07.2021 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Iaşi, definitivă, pronunţată în dosarul nr. x/2021, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen.., s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta P. împotriva ordonanţei de clasare din data de 14.10.2020, emisă în dosarul nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi, menţinută prin ordonanţa nr. 23/II-2-2021 din 05.04.2021 emisă de procurorul-şef din cadrul aceleiaşi unităţi de parchet, intimaţi fiind T. şi NNNNN..

În motivarea încheierii, judecătorul de cameră preliminară a reţinut că: au fost efectuate şi verificări de către organele de urmărire penală şi nu a rezultat ca numita T. sau membrii familiei sale să fi avut vreo legătură cu A. (…) Înainte de a fi o problemă de drept, regula in dubio pro reo este o problemă de fapt. Înfăptuirea justiţiei penale cere ca magistraţii să nu se întemeieze, în soluţiile pe care le pronunţă, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă. (…)

Având în vedere că, în cauza penală de faţă, cercetările efectuate nu au stabilit indicii din care să rezulte comiterea de către intimata T. a faptei de complicitate la abuz în serviciu, prev. de disp. art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen. sau participarea la comiterea faptelor de aderare la grup infracţional organizat, prev. de 367 alin. (1) C. pen., instigare la fals intelectual prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 321 C. pen., instigare la abuz în serviciu prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., judecătorul constată că soluţia de clasare cu argumentul că nu există probe că T. a săvârşit aceste infracţiuni (art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.), este întemeiată.

Instanţa de apel constată că, de la momentul pronunţării cu caracter definitiv a încheierii 181/CP-G din 07.07.2021, mai sus enunţate, soluţia de clasare dispusă prin ordonanţa din data de 14.10.2020, în dosarul nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi, nu a fost infirmată, revocată sau desfiinţată. Or, hotărârea definitivă a judecătorului de cameră preliminară conferă aspectelor de legalitate şi temeinicie analizate o forţă echivalentă autorităţii de lucru judecat.

În plus, în condiţiile în care nu s-a identificat o probă nouă care să infirme concluzia inexistenţei unei înţelegeri între T. şi A. cu privire la desfăşurarea licitaţiei de la termenul din 29.04.2015 şi preţul de adjudecare a imobilului de la acel moment, fapt constatat prin ordonanţa de clasare din 14.10.2020 şi menţinut prin încheierea nr. 181 din 07.07.2021 a judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Iaşi, instanţa de apel reţine inexistenţa unei conivenţe între inculpata A. şi T..

Însă, în baza probatoriului administrat în cauza pendinte, Înalta Curte constată că inculpata A. a săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu asimilată infracţiunilor de corupţie în dauna persoanelor vătămate O. şi P. şi în folosul numitei T. (care a participat la licitaţia din 29.04.2015 prin procuratorul NNNNN. - în prezent decedat), prin faptul că şi-a îndeplinit defectuos atribuţiile de serviciu prin încălcarea dispoziţiilor legale care reglementau executarea silită, reţinând nelegal participarea a doi licitatori, în condiţiile în care unul dintre aceştia (investigatorul sub acoperire U.) s-a retras înainte de deschiderea/începerea şedinţei de licitaţie, situaţie în care, cu un singur licitator, nu opera dispoziţia din C. proc. civ. privind posibilitatea coborârii preţului de adjudecare sub pragul preţului din publicaţia de vânzare de la acel termen.

Din moment ce, prin nesocotirea dispoziţiilor legale, inculpata A. a adus un folos adjudecatarei T. şi, implicit, a păgubit persoanele vătămate O. şi P., aceste date, împreună cu celelalte care confirmă existenţa elementelor de tipicitate obiectivă şi subiectivă ale infracţiunii, conduc la concluzia că inculpata a săvârşit cu intenţie indirectă infracţiunea de abuz în serviciu asimilat infracţiunilor de corupţie.

Inculpata A. a prevăzut rezultatul faptelor sale şi, chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui. Ca atare, nu are relevanţă, în ceea ce priveşte răspunderea penală a inculpatei A. pentru comiterea abuzului în serviciu asimilat infracţiunilor de corupţie, faptul că nu a avut o înţelegere cu T., eventual cu procuratorul acesteia, un membru al familiei adjudecatarei sau un apropiat al acesteia, importanţă având faptul că, în calitate de executor judecătoresc, inculpata A. a încălcat dispoziţiile legale care obligă ca preţul vânzării imobilului la licitaţie publică să nu fie coborât sub minimul preţului din publicaţia de vânzare aferentă termenului de licitaţie când participă un singur licitator.

Din dosarul de executare silită nr. x/2013 al BEJA Q. şi A. rezultă că imobilul din Iaşi, str. x - persoane vătămate O. şi P., a fost adjudecat, la termenul de licitaţie din 29.04.2015, de numita T., prin procurator NNNNN., cu preţul de 146.531 RON (echivalentul a 31.500 euro), ce reprezintă 30% din preţul de pornire de 488.436 RON, din publicaţia de vânzare nr. 6 din 25.03.2015 (reprezentând 50% din preţul de evaluare a imobilului de 976.872 RON).

Potrivit procesului-verbal de rezultat la termenul de licitaţie cu adjudecare din 29.04.2015, a fost declarată adjudecatară T., prin procurator NNNNN., pentru preţul de 146.531 RON, iar la data de 30.04.2015, a fost întocmit actul de adjudecare nr. 193 pe numele T., fiind consemnat, totodată, că s-a achitat diferenţa de preţ de 96.531 RON, la data de 30.04.2015 .

Astfel, din dosarul de executare silită nr. x/2013, ataşat în copie la dosarul de urmărire penală, rezultă că prin încheierea din data de 06.08.2013 pronunţată în dosarul nr. x/2013 al Judecătoriei Iaşi, a fost încuviinţată executarea silită solicitată de BEJA Q. şi A., cu referire la cererea de executare silită formulată, la data de 22.07.2013, de creditorul S.C. LLLLL. S.A. (fostă KKKKKK.) împotriva debitorilor S.C. MMMMM. S.R.L. cu sediul în Iaşi, jud. Iaşi, O. şi P. pentru titlul executoriu reprezentat de contractul de credit x/16.03.2011, contractul de ipotecă de rang. I autentificat prin încheierea nr. 606/16.03.2011 şi contractul de ipotecă de rang II autentificat prin încheierea nr. 607/16.03.2011.

BEJA Q. şi A. a întocmit procese-verbale de situaţie nr. x şi nr. 2, cel din urmă privind identificarea imobilului urmărit proprietatea debitorilor O. şi P., situat în Iaşi, str. x, jud. Iaşi, reprezentat de parcela de teren cu suprafaţa totală de 264,45 mp din care parcela ICC destinaţia curţi contrucţii, cu suprafaţa de 178,15 mp şi parcela nr. 2A destinaţia arabil cu suprafaţa de 86,30 mp plus construcţia CI, cu SC la sol de 156,72 mp, compus din subsol cu SU de 69,46 mp, parter cu SU de 114, 43 mp, etaj 1 cu SU de 47,46 şi etaj 2 cu SU de 49,31 mp +2,20 mp balcon, având nr. cadastral x şi număr de carte funciară x (provenită din conversia CF x) a UAT Iaşi.

În urma efectuării expertizei tehnice, s-a stabilit prin raportul din 30.09.2014, valoarea de piaţă a imobilului urmărit situat în Iaşi str. x, jud. Iaşi, ca fiind de 976.872 RON (221.956 euro).

În cadrul Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi Q. şi A. au fost emise în legătură cu imobilul din Iaşi str. x:

- publicaţia de vânzare nr. 1/520 din 01.10.2014, pentru licitaţia din 04.11.2014, cu preţul de pornire la vânzare de de 976.872 RON;

- publicaţia de vânzare nr. 2/520 din 04.11.2014, pentru licitaţia din data de 10.12.2014, cu preţul de pornire la vânzare de 732.654 RON, reprezentând 75% din 976.872 RON.

În Procesul-verbal de rezultat la termenul de licitaţie din 10.12.2014, s-a consemnat că preţul de pornire al licitaţiei, pentru termenul din 10.12.2014, a fost 732.554 RON, reprezentând 75% din din 976.872 RON. Se consemnează în acelaşi proces-verbal că se va emite o nouă publicaţie de vânzare pentru termenul din 14.01.2014, preţul de pornire la vânzare urmând a fi 488.436 RON, reprezentând 50% din 976.872 RON, motivat de faptul că, creditoarea a formulat cerere pentru scoaterea la vânzare a imobilului, pentru următorul termen de licitaţie, la preţul de 50% din preţul de evaluare, aşa cum este prevăzut de art. 845 alin. (9) noul C. pen..civ. .

- publicaţia de vânzare nr. 3/520 din 10.12.2014, pentru licitaţia din data de 14.01.2015, cu preţul de pornire la vânzare urmând a fi 488.436 RON, reprezentând 50% din 976.872 RON, valoarea imobilului stabilită prin raportul de expertiză, motivat de faptul că creditoarea nu a formulat cerere pentru scoaterea la vânzare a imobilului, pentru următorul termen de licitaţie, la preţul de 50% din preţul de evaluare, aşa cum este prevăzut în art. 845 alin. (9) Nc. p.civ.

În mod contrar publicaţiei de vânzare nr. 3/520, în Procesul-verbal de rezultat la termenul de licitaţie din data de 14.01.2015, s-a consemnat că preţul de pornire al licitaţiei, pentru termenul din 14.01.2015, a fost 732.554 RON, reprezentând 75% din 976.872 RON. Se consemnează în acelaşi proces-verbal că se va emite o nouă publicaţie de vânzare pentru ziua de 18.02.2015, preţul de pornire la vânzare urmând a fi de 488.436 RON, reprezentând 50% din 976.872 RON, motivat de faptul că, creditoarea a formulat cerere pentru scoaterea la vânzare a imobilului, pentru următorul termen de licitaţie, la preţul de 50% din preţul de evaluare, aşa cum este prevăzut de art. 845 alin. (9) noul C. pen..civ. .

- publicaţia de vânzare nr. 4/520 din 14.01.2015, pentru licitaţia din data de 18.02.2015, preţul de pornire urmând a fi 488.436 RON, reprezentând 50% din 976.872 RON, valoarea imobilului stabilită prin raportul de expertiză, motivat de faptul că creditoarea nu a formulat cerere pentru scoaterea la vânzare a imobilului, pentru următorul termen de licitaţie, la preţul de 50% din preţul de evaluare, aşa cum este prevăzut în art. 845 alin. (9) Nc. p.civ.

În mod contrar publicaţiei de vânzare nr. 4/520, în Procesul-verbal de rezultat la termenul de licitaţie din data de 18.02.2015, s-a consemnat că preţul de pornire al licitaţiei, pentru termenul din 18.02.2015, a fost 732.554 RON, reprezentând 75% din din 976.872 RON. Se consemnează în acelaşi proces-verbal că se va emite o nouă publicaţie de vânzare pentru ziua de 25.03.2015, când preţul de pornire la vânzare va fi de 488.436 RON, reprezentând 50% din 976.872 RON, motivat de faptul că, creditoarea a formulat cerere pentru scoaterea la vânzare a imobilului, pentru următorul termen de licitaţie, la preţul de 50% din preţul de evaluare, aşa cum este prevăzut de art. 845 alin. (9) noul C. pen..civ. .

- publicaţia de vânzare nr. 5/520 din 18.02.2015, prin care s-a adus la cunoştinţă licitaţia din data de 25.03.2015, cu preţul de pornire la vânzare de 488.436 RON, reprezentând 50% din 976.872 RON, valoarea imobilului stabilită prin expertiză, motivat de faptul că creditoarea nu a formulat cerere pentru scoaterea la vânzare a imobilului, pentru următorul termen de licitaţie, la preţul de 50% din preţul de evaluare, aşa cum este prevăzut în art. 845 alin. (9) Nc. p.civ.

În Procesul-verbal de rezultat la termenul de licitaţie din data de 25.03.2015, s-a consemnat că preţul de pornire al licitaţiei, pentru termenul din 25.03.2015, a fost de 488.436 RON, reprezentând 50% din 976.872 RON, valoare stabilită prin raportul de expertiză. Se consemnează în acelaşi proces-verbal că se va emite o nouă publicaţie de vânzare pentru ziua de 29.04.2015, cu preţul de pornire la vânzare de 488.436 RON, reprezentând 50% din 976.872 RON, motivat de faptul că, creditoarea a formulat cerere pentru scoaterea la vânzare a imobilului, pentru următorul termen de licitaţie, la preţul de 50% din preţul de evaluare, aşa cum este prevăzut de art. 845 alin. (9) noul C. pen..civ. .

La toate aceste termene nu s-a primit nicio ofertă de cumpărare a imobilului.

Ca urmare, la data de 25.03.2015, inculpata A. a emis publicaţia de vânzare nr. 6/520, aducându-se la cunoştinţă publică licitaţia din data de 29.04.2015, ora 12:00, cu preţul de pornire la vânzare a imobilului de 488.436 RON, reprezentând 50% din 976.872 RON, valoarea imobilului stabilită prin raportul de expertiză, motivat de faptul că creditoarea nu a formulat cerere pentru scoaterea la vânzare a imobilului, pentru următorul termen de licitaţie, la preţul de 50% din preţul de evaluare, aşa cum este prevăzut în art. 845 alin. (9) noul C. pen..civ. .

În Procesul-verbal de rezultat la termenul de licitaţie cu adjudecare din 29.04.2015, inculpata A. a consemnat că preţul de pornire la vânzare a imobilului este de 488.436 RON, reprezentând 50% din 976.872 RON, preţ stabilit prin raportul de evaluare, motivat de faptul că creditoarea a formulat cerere pentru scoaterea la vânzare a imobilului, pentru următorul termen de licitaţie, la preţul de 50% din preţul de evaluare, aşa cum este prevăzut în art. 845 alin. (9) noul C. pen..civ. Scăderea preţului s-a făcut la cererea creditoarei (...) vânzarea va avea loc în temeiul art. 845 alin. (9) coroborat cu alin. (8) noul C. proc. civ. (...) În temeiul art. 845 alin. (11) noul C. pen..civ. declarăm adjudecatar pe d-na T. (...) pentru preţul de 146.531 (...) preţ egal cu 30% din preţul de pornire .

Un prim element care susţine acuzaţia adusă inculpatei A. este acela că, deşi nu instrumenta una dintre primele licitaţii publice imobiliare, având o bogată experienţă profesională pe acest palier al activităţii sale, a indicat drept temei al licitaţiei atât dispoziţiile art. 845 alin. (8) C. proc. civ. 1865, cât şi dispoziţiile art. 845 alin. (9) C. proc. civ. 1865. Diferenţa este că, în ipoteza art. 845 alin. (8) C. proc. civ. 1865 (actual art. 846 alin. (8), care reglementeează al doilea termen de licitaţie, preţul de pornire din publicaţia de vânzare este prevăzut de legiuitor ca fiind de 75% din preţul la care imobilul a fost evaluat prin expertiză, iar în ipoteza art. 845 alin. (9) C. proc. civ. 1865 (actual art. 846 alin. (9), care reglementează al treilea termen de licitaţie, preţul de pornire din publicaţia de vânzare este prevăzut obligatoriu ca fiind de 50% din preţul la care imobilul a fost evaluat prin expertiză cu condiţia cumulativă a cererii creditorului ca imobilul să fie scos la licitaţie în aceste din urmă condiţii.

Or, termenul de licitaţie nu putea fi derulat decât după regulile instituite de un singur temei de drept dintre cele menţionate. În niciuna dintre ipoteze, însă, participarea unui singur licitator, cum a existat în realitate la termenul de licitaţie din 29.04.2015, nu putea conduce la coborârea preţului de adjudecare sub pragul preţului de pornire din publicaţia de vânzare.

Inculpata A. l-a reţinut pe investigatorul cu identitate reală U., în procesul-verbal de rezultat al licitaţiei cu adjudecare şi în lista de desfăşurare a licitaţiei din 29.04.2015, ca fiind participant/licitator, nefăcând nicio menţiune despre retragerea acestuia şi despre momentul retragerii, consemnând nereal faptul că a participat la licitaţie.

Din coroborarea întregului material probator, rezultă că inculpata A. a urmărit cu consecvenţă să finalizeze licitaţia prin adjudecarea bunului, profitând de prezenţa unei persoane care s-a înfăţişat la licitaţie dar care a renunţat să mai participle înainte de deschidere/începerea licitaţiei, comportându-se de maniera în care nu ar fi auzit manifestarea de voinţă a investigatorului cu identitate reală U., pe care l-a atras în discuţiile privind imobilul (poziţionare, culoare, preţ) pe care inculpata le-a continuat în biroul său ca şi când martorul cu identitate reală nu i-ar fi adus la cunoştinţă faptul că se retrage de la licitaţie, şi chiar în pofida faptului că inculpata chiar i-a precizat, la un moment dat, modalitatea şi ora la care să revină pentru a recupera recipisa garanţiei de participare.

La licitaţie s-a prezentat T., prin mandatar NNNNN. care a depus o ofertă de 100.000 RON, menţionată în cererea de participare, însoţit de martorul NN., fratele lui T.. Totodată, a completat cerere de participare şi a formulat în scris oferta de 90.000 RON, în cuprinsul cererii, investigatorul cu identitate reală, U..

Din înscrisurile aflate la dosar rezultă că inculpata A., executor judecătoresc, a consemant în Procesul-verbal de rezultat la termenul de licitaţie cu adjudecare întocmit la data de 29.04.2015, privind imobilul din Iaşi, str. x, jud. Iaşi, că preţul de pornire al licitaţiei este de 488.436 RON reprezentând 50% din 976.872 RON preţ stabilit prin raportul întocmit de expertul evaluator, în data de 30.09.2014, motivat de faptul că creditoarea a formulat cerere pentru scoaterea la vânzare a imobilului, pentru următorul termen de licitaţie, la preţul de 50% din preţul de evaluare, aşa cum este prevăzut de art. 845 alin. (9) Noul C. proc. civ.

S-a mai consemnat în procesul-verbal că, anterior licitaţiei, au fost înregistrate două oferte de cumpărare: ofertantul 1 - T. prin procurator NNNNN. care a prezentat cererea de participare cuprinzând oferat de 100.00 RON şi ofertantul 2 - U. care a prezentat cererea de participare cuprinzând oferta de 90.000 RON.

A mai fost notat că licitaţia se află la al şaselea termen, termen la care licitaţia se desfăşoară în condiţiile arătate pentru al treilea termen, respectiv art. 845 alin. (8) şi alin. (9) Noul C. proc. civ.

Executorul judecătoresc A. a mai reţinut în procesul-verbal:

În aceste condiţii licitaţia poate avea loc, fără obiectiuni sau impedimente.

Se stabileşte pasul de licitaţie de 1000 RON sau multiplu de acest număr şi între strigări un interval de 3 minute care să permită debitorilor să achite, creditoarei să amâne licitaţia sau să renunţe la executare, ofertanţilor să se retragă, să supraliciteze sau să prezinte alte oferte valabile întârziate în mod obiectiv.

Văzând ofertele depuse, executorul judecătoresc supune atenţiei participanţilor la licitaţie faptul că nu va vinde imobilul decât cu cel puţin 30% din preţul de vânzare (...)

După 3 (trei) strigări succesive, făcute la intervale de timp de trei minute, constat că adjudecarea s-a făcut în favoarea d-nei T. (...) prin procurator NNNNN. (...) pentru preţul de 146.531 RON (...).

Diferenţa de preţ, în sumă de 96.531 RON, va fi achitată în maxim 30 de zile, conform art. 848 noul C. pen..civ., de la data prezentului act, în caz contrar, în temeiul art. 849 noul C. pen..civ., adjudecatarul va suporta diferenţa de preţ de la o licitaţie ulterioară ce se va desfăşura în contul său, al adjudecatarului.

Dispun restituirea garanţiei de participaţie la licitaţie a d-lui U. (...) în valoare de 48.843 RON.

Procesul-verbal a fost semnat de executorul judecătoresc A., ofertantul 1/adjudecatar T., prin procurator NNNNN., şi ofertantul 2 - U., lipsind creditorul şi debitorii de la licitaţie (original, fila x d.u.p.).

Totodată, în înscrisul intitulat Lista desfăşurare licitaţie (...) la termenul de vânzare stabilit pentru 29.04.2015, orele 12:00, s-a consemnat ordinea licitatorilor în funcţie de ofertele formulate: licitatorul 1 - T. (...) prin procurator NNNNN. (...) care oferă 100.000 RON, licitatorul 2 - U. (...) care oferă 90.000 RON.

După ce se consemnează aspecte legate de preţul de pornire al licitaţiei, în cuantum de 488.436 RON, reprezentând 50% din 976.872 RON, evaluare stabilită prin raportul de expertiză, s-a notat: licitatorul 1 T., prin procurator NNNNN., care oferă 146.531 RON, licitatorul 2 - U. (...) care nu oferă mai mult, se retrage.

După trei strigări succesive, făcute la intervale de timp de trei minute, constat că adjudecarea s-a făcut în favoarea d-nei T. (...) prin procurator NNNNN. (...) pentru preţul de 146.531 RON, preţ egal cu 30% din preţul de pornire.

Acest din urmă înscris a fost semnat, de asemenea, de executorul judecătoresc A., oferantul 1/adjudecatar T., prin procurator NNNNN. şi ofertanul 2 - U. (original 222, vol. 8 d.u.p.).

Datele consemnate în cele două înscrisuri mai sus prezentate nu corespund realităţii, aşa cum dovedesc probele, deoarece investigatorul cu identitate reală se retrăsese înainte de începerea licitaţiei, neparticipând la licitaţie pentru îndeplinirea condiţiei a doi participanţi.

Astfel, din înregistrarea audio-video realizată de investigatorul cu identitate reală U., la data de 29.04.2015, în biroul destinat desfăşurării licitaţiei (ataşată la dosarul cauzei pe suport optic DVD-R) şi din procesul-verbal de transcriere a discuţiei purtate la termenul de licitaţie, reiese că inculpata A. a vândut imobilul la un preţ coborât sub cel anunţat prin publicaţia de vânzare - permis de dispoziţiile legale numai în cazul participării a cel puţin doi licitatori. Or, la licitaţia din 29.04.2015 a participat un singur licitator, şi anume T. (prin procurator NNNNN.), fiindcă investigatorul cu identitate reală se retrăsese înainte de începerea licitaţiei. Pe cale de consecinţă, nu putea opera dispoziţia din C. proc. civ. care permite scăderea preţului de pornire a licitaţiei sub preţul anunţat prin publicaţia de vânzare de la termen, căci nu au existat doi licitatori.

Simpla înscriere la licitaţie a investigatorului cu identitate reală nu era suficientă pentru adjudecarea imobilului în considerarea a doi participanţi.

Cu prioritate, se precizează că semnarea de către investigatorul cu identitate reală U. a procesului-verbal de rezultat cu adjudecare al licitaţiei din 29.04.2015 şi a listei de desfăşurare a licitaţie din aceeaşi dată (înscrisuri care formează obiectul material al infracţiunii de fals intelectual, în formă continuată) nu constituie un argument pentru achitarea inculpatei A., dat fiind că investigatorul U. a întreprins activităţile pentru care a fost autorizat de procuror prin ordonanţele din 27.04.2015 şi 29.04.2015, iar conţinutul celor două înscrisuri, care contravine modului real de desfăşurae a licitaţie, a fost stabilit şi redactat de inculpată fără implicarea investigatorului. În acest sens, printre alte activităţi pe care procurorul le-a autorizat a fi desfăşurate de investigator a fost aceea: să semneze procesul-verbal privind termenul de licitaţie din 29.04.2015 aşa cum va fi întocmit de executorul judecătoresc A., chiar dacă conţine menţiuni necorespunzătoare realităţii şi să solicite un exemplar al acestuia.

Se reiterează că, varianta normativă a C. proc. civ. care a guvernat desfăşurarea licitaţiei de referinţă, prevedea la art. 845 (actual art. 846), modalitatea de efectuare a licitaţiei: (alin. (1) - vânzarea la licitaţie se face în mod public. Ea începe prin citirea de către executor a publicaţiei de vânzare şi a oferetelor primite până la acea dată.

În cauză, din interceptarea audio-video şi procesul-verbal de redare nu rezultă că inculpata A. a dat dat citire publicaţiei de vânzare şi nici ofertelor primite în scris de la T. şi U., înscrişi la licitaţia din 29.04.2015, moment ce marchează începerea licitaţiei, potrivit art. 845 alin. (1) C. proc. civ.

În procesul-verbal de rezultat la termenul de licitaţie cu adjudecare din 29.04.2015, potrivit cu care licitaţia a început la ora 12:00, aspect probat şi prin alte mijloace de probă (finalizată la ora 12:45), s-a consemnat, printre altele: aducem la cunoştinţa ofertanţilor faptul căci vânzarea va avea loc în temeiul art. 845 alin. (9) coroborat cu alin. (8) noul C. proc. civ. Imobilul a fost scos la vânzare la preţul de 488.436 RON, reprezentând 50% din 976.872 RON, preţ stabilit prin raportul de evaluare (...).

Acest fapt nu semnifică citirea publicaţiei de vânzare care, spre exemplu, cuprinde cuantumul defalcat al obligaţiilor de plată al debitorilor (aşa cum se regăseşte şi în publicaţia de vânzare imobiliară nr. x/25.03.2015 emisă în dosarul nr. x/2013, pentru licitaţia din 29.04.2015).

Faptul că inculpata A. nu a citit publicaţia de vânzare este susţinut chiar de afirmaţia acesteia în dialogul purtat, în biroul său, cu persoanele înscrise la licitaţie, în legătură cu cuantumul sumei la care ar fi urmat să se aplice procentul de 30% evocat de inculpată: dumneavoastră probabil că v-aţi ghidat undeva, aţi văzut şi creanţa, cât este acolo. Or, este evident că dacă inculpata ar fi citit publicaţia de vânzare nu ar fi avut niciun dubiu de unde au luat la cunoştinţă persoanele înscrise la licitaţie despre creanţa debitorilor, căci aceasta apare în publicaţia de vânzare.

Dincolo de faptul că dispoziţiile C. proc. civ. (art. 845) arată expres că începerea/deschiderea licitaţiei este marcată de citirea publicaţiei de vânzare, acest moment nu constituie un simplu formalism, dat fiind că importanţa sa este reliefată de teza finală a art. 845 alin. (8) şi alin. (9) C. proc. civ., în conformitate cu care intervine sancţiunea nulităţii, dacă în publicaţia de vânzare nu apar toate menţiunile privind modul de stabilire a preţului de adjudecare a imobilului la al doilea, al treilea termen al licitaţiei. Aşadar, legiuitorul a considerat că prin citirea publicaţiei de vânzare, persoanele înscrise la licitaţie iau cunoştinţă, cu siguranţă, de coordonatele în care licitaţia urmează să fie efectuată.

De asemenea, după cum se va dezvolta în cele ce succed, inculpata A. nu a dat citire ofertelor depuse, înainte de termenul de licitaţie, de persoanele înscrise la licitaţie, fapt cumulativ considerat de legiuitor ca moment ce marchează începerea licitaţiei.

Afirmaţiile inculpatei A. de genul declar deschisă şedinţa (…) deci şedinţa-i deschisă, licitaţia-i deschisă nu echivalează cu satisfacerea condiţiilor impuse de legiuitor pentru începerea licitaţiei.

Mai mult, şi dacă s-ar considera că afirmaţia inculpatei - declar deschisă şedinţa de judecată ar echivala cu începerea/deschiderea licitaţiei, retragerea fără echivoc a celei de-a doua persoane înscrise la licitaţie (investigatorul U.) s-a petrecut înainte de acest anunţ al inculpatei.

Conform conţinutului mijloacelor de probă, inculpata i-a invitat în biroul său pe NNNNN., mandatarul lui T., pe fratele acesteia, NN., pe U. şi a susţinut: este ora doisprezece fără două minute, câteva chestiuni prealabile înainte de a declara şedinţa deschisă. Dumneavoastră aţi văzut că este scos la cincizeci la sută imobilul (...) în cererea de ofertă puteţi să scrieţi orice sumă, numai că, atât, ăă..., rugămintea mea este să aveţi în vedere faptul că, dacă eu fac vânzarea la mai puţin de treizeci la sută din preţul de evaluare, vânzarea este nulă!

Discuţiile continuă cu calcule matematice, iar după ora 12:05:27, reţinând noua ipoteză anunţată de inculpata A. privind preţul de adjudecare, în sensul că imobilul nu poate fi adjudecat sub 30% din preţul de evaluare, investigatorul U. a susţinut: eu cred că mă retrag în cazu ăsta, c-am plecat greşit, din start.

Întrucât martorul U. s-a exprimat folosind sintagma cred că mă retrag, inculpata, care cunoştea importanţa participării la licitaţie a unui singur licitator sau, dimpotrivă, a cel puţin doi licitatori (prin prisma preţului cu care imobilul scos la licitaţie ar fi putut fi vândut în mod legal), avea obligaţia legală să lămurească situaţia, de aceasta depinzând chiar maniera în care urma să se desfăşoare licitaţia, ceea ce a evitat încălcându-şi atribuţiile de serviciu.

Fără a consemna poziţia martorului U., executorul judecătoresc A. a pus la dispoziţia celor prezenţi fotografii ale imobilului, de care este interesat NN. (n.n. persoana care după adjudecare va locui efectiv în imobil, conform probatoriului), perioadă de timp în care martorul U. face afirmaţii de genul: Da, aştept; Da, eu am...; Da! M-am . . . . . . . . . .

Deşi martorul U. afirmă că aşteaptă, nemanifestând niciun interes faţă de fotografiile care ilustrau imobilul, inculpata A. trece cu uşurinţă peste comportamentul martorului, în dorinţa de a asuma sau susţine şi participarea acestuia la licitaţie, în pofida celor iterate de investigator.

Acestea sunt circumstanţele în care inculpata A. spune Eu declar deschisă şedinţa, vă las să consultaţi un piculeţ (...)... Deci, şedinţa-i deschisă.

Imediat manifestării de voinţă în sensul retragerii de la licitaţie, martorul U. a dorit să afle de la inculpată ce se va întâmpla cu plicul în care era scrisă oferta sa, însă inculpata evită cu abilitate acest moment şi indică: - Da, da, da! Şi dumneavoastră vă, vă sfătuiţi, vedeţi şi . . . . . . . . . . . . ., da?, şi iese din birou (n.n. contrar raţiunii licitaţiei care presupune competiţie, inculpata le-a lăsat timp persoanelor prezentate la licitaţie să se sfătuiască, aşadar, cu nesocotirea scopului licitaţiei, prin care se urmăreşte respectarea atât a drepturilor creditorilor, dar şi ale debitorilor).

Modul în care inculpata se adresează investigatorului U. - Şi dumneavoastră - arată indicaţia inculpatei ca martorul U. să dea curs propunerii sale, nedumerit fiind acesta de reacţia inculpatei, pe care a anunţat-o că se retrage şi o întrebase deja dacă plicul, în care era consemnată oferta sa, râmâne la el sau nu (Asta rămâne la mine, că-i plicu'!).

Împrejurarea că martorul U. s-a retras de la licitaţie înainte de citirea de către A. a ofertelor depuse de cei înscrişi la licitaţie, înainte de termenul de licitaţie, este confirmată de dialogul care are loc între NNNNN. şi U., după ce inculpata a ieşit din birou, indicându-le să se sfătuiască:

- la ora 12:09:39, respectiv minutul 06:12 al înregistrării, părăseşte biroul, lăsându-i pe U., NNNNN. şi LLLLLL. singuri.)

U.: Mda!

NNNNN.: (n.n. râde, după care i se adresează lui U.): A, da' cât aţi trecut, ca fapt divers, că oricum...(neinteligibil)

U.: N-are rost să mai vă zic.

La momentul revenirii inculpatei A. în biroul de licitaţie, în jurul orei 12:11:11, martorul U. reia manifestarea sa de voinţă în sensul că se retrage şi inculpata îi cere să revină după o oră să semneze procesul-verbal şi să-şi recupereze recipisa garanţiei de participare:

ML: Aşa! (n.n. după ce se uită pe nişte documente, i se adresează lui NNNNN.): Asta este cererea dumneavoastră de înscriere! (n.n. adresându-i-se apoi lui U.): Aşa şi asta este a dumneavoastră! Aşa, acuma, comunicaţi-mi care este hotărârea dumneavoastră!

U.: Eu mă retrag doamnă, din joc! M-am, am plecat din start, greşit, îi clar . . . . . . . . . ., îi clar!

ML:Eu trebuie să vă dau şi recipisa,ăăă.

U.:Da,ăăă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ., ca să pot,ăăă...retrage . . . . . . . . . .

ML:Aşa, tre' să fac întâi proces-verbal să-mi semnaţi, rugămintea, puteţi veni într-o oră?

U.:Să revin într-o oră?

ML:Intr-o oră, ca să semnăm procesu'-verbal . . . . . . . . . .

U.:Ăăă.

ML:..să vă inel'..., trec. ..(neinteligibil)

U.: . . . . . . . . . .(neinteligibil) îmi daţi aceea, da!

ML:.. .recipisa, să vă luaţi banii înapoi...!

U.:Da, da, că oricum.

Afirmaţia am plecat din start greşit, ce aparţine martorului U. apare în contextul în care inculpata A. le-a anunţat condiţiile de adjudecare referitoare la un preţ, de cel puţin 30% din preţul de evaluare.

Împrejurarea că inculpata a afirmat eu declar deschisă şedinţa (...), şedinţa-i deschisă şi a părăsit biroul, după ce martorul U. menţionase eu cred că mă retrag şi a întrebat ce face cu plicul (n.n. în care scrisese oferta sa) nu echivalează cu începerea licitaţie, având în vedere derularea concretă a evenimentelor din care rezultă că, până la acel moment, publicaţia de vânzare nu a fost citită, iar discuţia despre preţul de vânzare nu a fost declanşată de ofertele scrise ale persoanelor înscrise la licitaţie, care nu au fost făcute cunoscute, ci s-a redus, în esenţă, la un calcul matematic pentru identificarea cuantumului sumei de 30% din preţul de evaluare a imobilului.

Altfel spus, martorul U. s-a retras cu certitudine înainte de citirea ofertelor anunţate în scris de persoanele care formulaseră cerere de participare la licitaţie şi înainte ca vreuna dintre acestea să fi formulat oral o ofertă de preţ.

Împrejurarea că executorul judecătoresc A. cunoştea oferta fiecărei persoane înscrise la termenul de licitaţie din 29.04.2015, întrucât le-a cerut să o indice în cererea de înscriere, nu echivalează cu citirea ofertelor în şedinţa publică de licitaţie.

Intenţia indirectă cu care inculpata A. şi-a încălcat atribuţiile de serviciu prevăzute de lege, este probată şi prin faptul că, în continuare (deşi a aflat de la martoul U. că se retrage de la licitaţie şi a stabilit cu acesta când să-i remită recipisa privind garanţia de participare), inculpata (ML) discută cu reprezentantul viitoarei adjudecatare T., martorul NNNNN., aspecte noi privind preţul minim de vânzare a imobilului, de data aceasta 30% din preţul arătat în publicaţia de vânzare de la termenul din 29.04.2015, de 50% din preţul de evaluare:

ML: (n.n. adresându-i-se lui NNNNN.): La dumneavoastră? Aici, ar mai fi o chestiune: dac'-ar fi debitorul de acord c-un preţ mai mic şi să fie şi creditorul! Cu acordul părţilor, cu acordul părţilor, aş putea să vând şi sub, şi sub preţu' ăsta! (...) Asta vă zic şi eu! Da' treizeci la sută din preţu' de pornire, sunteţi dispuşi să daţi?

- (n.n. nu se poate identifica cu exactitate persoana de gen masculin care exprimă mesajul următor): D-apoi, la asta ne gândeam acuma, nu la altceva!

- (n.n. nu se poate identifica cu exactitate persoana de gen masculin care exprimă mesajul următor): Suntem dispuşi, da!

Aşadar, după retragerea martorului U. - fără a se arăta cadrul legal - inculpata este cea care propune un preţ de vânzare lui NNNNN., contrar oricărei reguli de efectuare a unei licitaţii.

În aprecierea instanţei de apel, ultimele două replici de mai sus (D-apoi, la asta ne gândeam acuma, nu la altceva! şi Suntem dispuşi, da!) vin din partea lui NNNNN. şi NN. - persoane care s-au manifestat efectiv ca reprezentând interesele lui T., deşi numai primul avea mandat, întrucât modul de verbalizare refiefează forma de plural a verbelor - (ne) gândeam, suntem. Or, dincolo de faptul că martorul U. se retrăsese de la licitaţie, singur reprezentându-şi interesele, acesta nu ar fi putut vorbi despre sine folosind forma de plural a verbului, ceea ce nici nu a făcut în vreun al moment din perioada discuţiilor.

Astfel, inculpata A. află, în lipsa oricărei oferte şi contraoferte, că reprezentantul lui T. acceptă propunerea sa, de a plăti pentru imobil 30% din preţul arătat în publicaţia de vânzare din 29.04.2015.

Însă, ştiind că legea prevede că, în cazul participării unui singur licitator, preţul de vânzare trebuie să nu fie mai mic decât cel anunţat în publicaţia de vânzare (n.n. nu era prima licitaţie pe care aceasta o organiza, instrumentând de-a lungul timpului multe licitaţii, iar dispoziţiile din vechiul şi noul C. proc. civ. erau similare), inculpata a creat, în prezenţa lui U. - acesta nepărăsind încă biroul, licitaţia fiind publică, un moment în care pare că descifrează dispoziţiile din noul C. proc. civ., citind articole din cod care guvernează desfăşurarea licitaţiei în legătură cu preţul de pornire după numărul licitatorilor şi analizează cu participarea activă a martorului NNNNN. posibilitatea apariţiei ulterior adjudecării a unei contestaţii la executare, concluzionând inculpata: Eu aş merge, ca să fie coroborate cele două articole, articolul opt şi cu articolul nouă (n.n. alineate), treizeci la sută din preţu' de pornire al acestei licitaţii, în situaţia în care sunteţi dispuşi să-1 oferiţi, adică treizeci la sută din patru sute şi... milioane din preţu' de pornire!

Or, reprezentantul lui T. achiesase deja la acest preţ, numai că inculpata era conştientă că U. se retrăsese şi a prelungit discuţiile, în scopul ceeării unei aparenţe de liceitate. A menţionat, apoi, expres - după ce personal a zis că 30% din preţul de pornire este 162.812 RON (36.200 euro): Treizeci şi şase două sute! (n.n. adresându-i-se lui U., n.n. U.): Valabil şi pentru dumneavoastră! Deci, (neinteligibil).

Inculpata a spus, în continuare: Eu lămurirea o fac, nu am secret, nici pentru dumneavoastră, nici pentru dumnealor! Licitaţia-i deschisă! Deci, v-am spus: pentru o bună coroborare a legii, că legea nu este foarte clară, da' ca dumneavoastră oricare, că dumneavoastră (n.n. indicând cu mâna dreaptă către U.), că dumneavoastră (n.n. indicând cu mâna dreaptă către NNNNN.), o să fiţi declaraţi adjudecatari, din punctul meu de vedere, eu repet şi vreau să fac cunoştinţă, adică să vă aduc la cunoştinţă cât se poate de corect! Facem coroborarea alineatului opt cu alineatul nouă: în situaţia în care, executorul judecătoresc spune că nu poa' . . . . . . . . . ., deci, ar trebui obţinut, să coroborăm cele două articole şi să obţinem treizeci la sută din preţul de pornire de la acest termen şi care dintre dumneavoastră este de acord să ofere acest preţ, nu-i nicio problemă, îl declar adjudecatar, dacă niciunul dintre dumneavoastră, mai fac un alt termen!

Ca atare, inculpata subliniază că licitaţia-i deschisă, după ce ea însăşi stabileşte preţul minim de adjudecare şi se asigură că T., prin procurator NNNNN. este de acord cu acel preţ, ştiind că U. s-a retras fără echivoc din licitaţie.

Instanţa de apel apreciază că inculpata a simulat desfăşurarea unei licitaţii cu doi participanţi, deşi în realitate una dintre persoanele înscrise la licitaţie se retrăsese.

Această poziţie a fost reiterată de U. când inculpata a zis: care dintre dumneavoastră este de acord să ofere acest preţ, nu-i nicio problemă, îl declar adjudecatar, dacă niciunul dintre dumneavoastră, mai fac un alt termen!

U.: Eu rămân la ..., renunţ la...ofertă! Nu vreau să vă-ncurc, da'...Eu mă retrag, cum ar veni, deci, vin peste o oră să..., pentru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Înalta Curte constată că, fiind interpelat de inculpată, martorul U. subliniază că s-a retras (eu rămân la...). Deopotrivă, a renunţa la ofertă înseamnă a nu face nici o ofertă, iar, în condiţiile în care anunţase că se retrage de la licitaţie - fără să fi făcut o ofertă publică de preţ, în vreun moment, cât s-a aflat în biroul de organizare a licitaţiei, comportamentul său exprima clar manifestarea sa de voinţă.

Aşa cum rezultă din înregistrarea audio-video, martorul U. se ridică să iasă din birou, iar în timp ce se îndreaptă spre ieşire, inculpata rosteşte (precipitat):

ML: Veniţi..., deci, dumneavoastră nu sunteţi dispus . . . . . . . . . .

U.: Da, nu.. ., nu mai . . . . . . . . . .

ML: să oferiţi mai mult decât îi-aicea!Da ?

U.: Da!

ML: Şi veniţi într-o oră, ca să facem procesu'-verbal să putem.

U.: Da,am înţeles!

ML: Condiţiile de cel mai mare preţ oferite.

U.: Succes !

ML:..sunt îndeplinite că le cunoaşteţi.

U.: Deci, pentru aia, ca să pot lua banii, peste-o oră!

ML: Vă dau recipisa !

U.: Da!

ML: Într-o oră veniţi şi vă dau recipisa !

U.: Da!

Se remarcă faptul că preţul de adjudecare, notat în procesul-verbal de rezultat cu adjudecare din 29.04.2015, în cuantum de 146.531 RON, nici nu a fost vreodată pronunţat în cursul licitaţiei. Apare numai cifra de 162.812 RON, pe care chiar inculpata o calculase şi ar fi reprezentat (n.n. eronat) 30% din preţul de pornire de 50% din preţul de evaluare de 976.872 RON.

Împrejurarea că U. a rămas în biroul de organizare a licitaţiei, după ce s-a retras fără echivoc de la licitaţie, evidenţiază caracterul public al licitaţiei şi nu putea avea semnificaţia pentru executorul judecătoresc a participării în continuare la licitaţie, mai ales că martorul nici nu ar fi avut de unde să ştie cum va proceda în continuare executorul judecătoresc (respectiv să schimbe condiţiile legate de preţul minim al adjudecării). Nu se poate admite că executorul judecătoresc nu a avut reprezentarea retragerii de la licitaţie a martorului U., ca specialist în domeniul în care profesa.

Faptul că, după retragerea de la licitaţie a unuia dintre cele două persoane înscrise, executorul judecătoresc A. a modificat preţul minim la care putea fi adjudecat imobilul, fiind mai mic decât cel enunţat înainte de retragerea lui U., nu l-a repus pe acesta din urmă în calitatea de participant la licitaţie, întrucât o asemenea situaţie nu este reglementată de lege, evidenţiind numai încălcarea atribuţiilor de serviciu cu intenţie indirectă de către inculpata A..

Prin urmare, inculpata nu a luat în considerare retragerea martorului U. exprimată înainte de începerea licitaţiei. Maniera în care a condus licitaţia, cunoscând că participă real un singur licitator, creând o aparenţă de liceitate şi adjudecând într-o procedură aparent desfăşurată în prezenţa a doi participanţi este specifică decelării intenţiei indirecte cu care a săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu.

În consecinţă, în procesul-verbal de rezultat cu adjudecare din 29.04.2015 şi în lista de desfăşurare a licitaţiei din acea dată, apar consemnate menţiuni false, contrare realităţii.

Nu în ultimul rând, instanţa de apel notează că, alături de citirea publicaţiei de vânzare, citirea de către executorul judecătoresc a ofertelor primite, în mod public, marchează debutul desfăşurării licitaţiei.

Deopotrivă, oferirea spre vânzare a imobilului, prin trei strigări succesive, la intervale de timp, constituie o formalitate substanţială, iar nerespectarea ei aduce atingere concurenţei la vânzările prin licitaţiile publice.

În speţă, nu s-a probat existenţa celor trei strigări succesive, la intervale de timp întrucât cea de-a doua persoană înscrisă la licitaţie se retrăsese înainte de începerea/deschiderea licitaţiei. Menţiunea celor trei strigări succesive, care apare în înscrisurile emise de inculpată, contribuie la dovedirea falsului intelectual.

Elementele factuale mai sus prezentate se coroborează cu cele care rezultă din procesele-verbale întocmite de investigatorul cu identitate reală U. cu privire la activităţile desfăşurate la data de 29.04.2015, în legătură cu licitaţia. Astfel, procesul-verbal întocmit de investigator la data de 29.04.2015, confirmă situaţia de fapt expusă mai sus, respectiv faptul că şedinţa de licitaţie nu s-a desfăşurat conform prevederilor C. proc. civ., că a participat doar un licitator, T. prin procurator, în prezenţa fratelui acesteia, NN., investigatorul U. retrăgându-se înainte de deschiderea şedinţei de licitaţie conform legii.

Probele demonstrează, aşadar, fără dubiu, că inculpata A.: iniţial a impus investigatorului cu identitate reală să facă o ofertă de preţ de 30 % din preţul de evaluare a imobilului; nu a luat act de declaraţia de retragere a investigatorului cu identitate reală anterior deschiderii şedinţei de licitaţie, deşi şi-a manifestat voinţa în acest sens; a vândut imobilul unicului licitator, la preţul de 30% din preţul de pornire de la termenul respectiv, după retragerea şi plecarea investigatorului din biroul unde s-a organizat licitaţia, în condiţiile în care existenţa unui singur licitator (chiar dacă licitaţia s-ar fi deschis în conformitate cu legea după retragerea investigatorului cu identitate reală), obliga inculpata A. să vândă imobilul la preţul de pornire de la termenul respectiv sau să amâne licitaţie.

Aşadar, în procesul-verbal de rezultat la termenul de licitaţie cu adjudecare din 29.04.2015, s-au consemnat date necorespunzătoare realităţii, respectiv că U. (investigatorul cu identitate reală) a participat la licitaţia publică din acea zi, fiind înscris la rubrica licitator 2 (în condiţiile în care acesta s-a retras anterior deschiderii şedinţei de licitaţie), că şedinţa de licitaţie a fost deschisă conform prevederilor legale, cu citirea publicaţiei de vânzare, a ofertanţilor şi a ofertelor, că s-au stabilit paşii de licitaţie de 1000 RON sau multiplu de acest număr şi preţul de pornire la 30 % din preţul de pornire din publicaţia de vânzare .

În lista de desfăşurare a licitaţiei la termenul de vânzare stabilit pentru 29.05.2015, se reţine acelaşi aspect nereal, respectiv că licitatorul 2 a fost U. şi a participat la licitaţia publică din 29.04.2015, deşi acesta s-a retras anterior deschiderii şedinţei de licitaţie .

Inculpata A. a emis actul de adjudecare imobil nr. 193 din 30.04.2015, constatând că imobilul a fost adjudecat, în temeiul art. 845 alin. (11) din Noul C. proc. civ., de T., prin procurator NNNNN., pentru preţul de 146.531 RON .

Spre deosebire de cazul licitaţiei cu adjudecare din 29.04.2015, în alte situaţii, inculpata A. a dat citire publicaţiei de vânzare, fapt consemnat în procesele-verbale de rezultat la alte licitaţii cu adjudecare efectuate de inculpată, spre exemplu, procesul-verbal de rezultat la termenul de licitaţie cu adjudecare încheiat la 05.09.2014 - imobil din Iaşi, str. x, debitor B. şi procesul-verbal de rezultat la vânzarea la licitaţie cu adjudecare din 05.12.2014 - imobil din str. x, debitoare E., în ambele fiind consemnat: noi am procedat la citirea publicaţiei de vânzare şi oferim bunul spre vâmzare la preţul de pornire din publicaţia de vânzare de (…).

Cu probele anterior arătate, care confirmă acuzaţia adusă inculpatei, se coroborează declaraţia martorului U. care a declarat în primă instanţă: procesele-verbale întocmite de mine la 29.04.2015, în calitate de lucrător DGTA şi investigator cu identitate reală, desemnat a participa în cadrul unor activităţi investigativ autorizate, la o licitaţie în aceeaşi zi, la BEJ X, reflectă adevărul. Din punctul meu de vedere, nu am nimic de retractat sau de completat. (…)

Când am ajuns acolo, mai erau 2 persoane. Nu cunoşteam pe niciunul dintre cei 2 bărbaţi, nici din vedere şi nici după nume.

(…) am fost invitaţi în biroul dnei executor, ni s-a explicat cum trebuie să procedăm. Ştiu că am completat nişte hârtii (…)

Dna executor m-a invitat în birou şi ne-a comunicat ceva legat de pragul minim. Nu îmi aduc aminte cuantumul, a spus ceva de un prag. Eu am pus în plic hârtia cu oferta mea (…)

Ţin minte că am fost la bancă, am achitat cauţiunea, m-am prezentat, am introdus oferta în plic, apoi am predat oferta, după care executorul mi-a spus de un anumit prag şi conform instrucţiunilor primite a trebuit să mă retrag pentru ca procurorul să evalueze ulterior dacă executorul va continua licitaţia în condiţiile legale (…)

Nu ţin minte, sper să nu greşesc, dar executorul nu mi-a spus cât au oferit ceilalţi (…)

Nici nu ştiu dacă era şedinţa deschisă, respectiv dacă au fost deschise plicurile.

S-a citit la început de către executor descrierea imobilului. Când am spus că mă retrag, nu cred că au mai fost discuţii legate de preţul minim (…)Rolul meu era să mă supun la ce spunea executorul, urmând ca procurorul să analizeze dacă executorul a procedat legal.

Întrebare instanţă: vi s-a părut că executorul încerca să vă descurajeze pentru a favoriza cealaltă persoană?

Răspuns: da, am simţit o temere de genul "Ce cauţi tu aici?". Cealaltă persoană vorbea mai mult decât ar fi trebuit cu executorul, vorbeau în termeni tehnici. La asta mă refer atunci când spun că se cunoşteau, ceva de genul acesta, sper să nu greşesc (…)

La întrebarea dacă a fost împiedicat să participe la licitaţie şi să dea preţul comunicat de executorul judecătoresc A., martorul a răspuns: nu, eu m-am retras pentru că aşa mi-a spus procurorul, nu pentru că m-aş fi simţit obstrucţionat.

De asemenea, a precizat că pentru întocmirea procesului-verbal s-a folosit de înregistrări: da, sigur, m-am folosit de ele, erau înregistrările mele .

Martorul U. a declarat, în faţa instanţei de apel: menţin în totalitate declaraţiile pe care le-am dat în cauză.

Am participat în cauză în calitate de investigator cu identitate reală şi am întocmit personal procese-verbale în faza de urmărire penală. Ceea ce am consemnat în respectivele procese-verbale prezintă ceea ce s-a întâmplat în mod real (…)

Martorul a mai declarat: Am solicitat, într-adevăr, retragerea. E posibil să fi repetat, dar oricum am menţionat că mă retrag, ceea ce am şi făcut. A menţionat că inculpata A. a luat act de manifestarea sa de voinţă de a se retrage de la licitaţie .

Declaraţia din apel a martorului U. trebuie analizată în raport de conţinutul celorlalte mijloace de probă şi ţinând seama de trecerea timpului, acesta indicând chiar în faţa primei instanţe că, din cauza trecerii mai multor ani de la data evenimentelor, nu-şi mai aduce aminte detalii, dar că este real ceea ce a consemnat în procesele-verbale pe care le-a întocmit în faza de urmărire penală.

Referitor la declaraţiile date de martorul NN., instanţa de apel constată că acestea relevă date diferite faţă de cele rezultate din înregistrarea audio-video a licitaţiei, procesele-verbale întocmite de investigatorul U. şi declaraţiile acestuia, în ceea ce priveşte deschiderea/începerea licitaţiei, momentul retragerii de la licitaţie a martorului U., aspecte factuale importante în legătură cu acuzaţia adusă inculpatei A..

Cum variantele factuale prezentate de martorul NN. nu se coroborează cu alte probe, instanţa de apel consideră că nu reflectă adevărul, interesul manifestat de martor pentru prezentarea unei anumite situaţii de fapt fiind evident în condiţiile în care adjudecatara imobilului a fost T., sora martorului NN., care a fost prezent la licitaţia din 29.04.2015, a avut o atitudine activă în timpul licitaţiei (deşi procurator a fost NNNNN.) şi este persoana care s-a mutat, ulterior adjudecării, în imobil.

Astfel, în apel, martorul NN. a declarat: Sunt fratele persoanei interesate T. din prezenta cauză.

Menţin declaraţiile pe care le-am dat în faza de urmărire penală şi la prima instanţă, întrucât am spus adevărul.

Sora mea dorea să cumpere un imobil (…) ne-au atras atenţia câteva dintre ele, printre care şi imobilul care face obiectul cauzei, respectiv cel din str. x sunat la biroul executorului judecătoresc şi am întrebat dacă se ţine acea licitaţie din aprilie 2015 şi mi s-a răspuns afirmativ. Ulterior, am vorbit cu un prieten de-al nostru comun, numitul NNNNN., decedat în prezent. Motivul pentru care am discutat cu dumnealui a fost acela că dânsul a mai participat la licitaţii organizate de către executori judecătoreşti. Ulterior discuţiei, sora mea T. a făcut o împuternicire notarială pe numele acestuia (…) Dna. executor ne-a invitat să formulăm o cerere de participare la licitaţie în care să menţionăm şi preţul pe care îl ofeream (…) După o perioadă destul de scurtă am fost invitaţi în biroul dnei. executor, în birou mai exista un licitator. Dna. executor avea dosarul de executare pe biroul dumneaei şi ne-a invitat să ne uităm pe dosar şi ne-a întrebat dacă cunoaştem imobilul. Eu m-am uitat în dosar la poze pentru a vedea dacă corespund cu ceea ce văzusem. Înaintea licitaţiei am fost şi am văzut imobilul din stradă, împreună cu sora mea şi dl. NNNNN..

Dna. executor ne-a citit ceva, ne-a spus preţul de pornire al licitaţiei, care era mult mai mare decât cel ofertat de noi. Aşa cum am menţionat, oferta noastră am consemnat-o pe cerere. Dna. executor avea două cereri, una depusă de noi şi cealaltă de al doilea licitator şi ne-a comunicat că noi avem o ofertă mai ridicată.

Dna. executor a întrebat dacă oferă cineva mai mult şi celălalt licitator a tăcut, iar noi ne-am uitat miraţi spre el. Dna executor a spus că nu vinde acel imobil cu mai puţin de 30% din valoarea evaluată, iar eu am întrebat-o de ce. A răspuns că au apărut nişte modificări în Codul de procedură (…), iar eu am rugat-o să ni le indice. În publicaţia de vânzare imobilul era scos la vânzare la un preţ diminuat la 50% din preţul de evaluare. Oferta noastră iniţială am realizat-o cunoscând evaluarea imobilului din publicaţia de vânzare. Dna. executor nu ne-a prezentat dispoziţiile din Codul de procedură (…), dar s-a mai gândit şi ne-a spus că vinde imobilul, dar nu mai puţin de 30% din preţul de pornire de la data licitaţiei din 29 aprilie 2015, preţ cu care noi am fost de acord. În urma acestei discuţii cu dna. executor am ofertat un preţ care să corespundă cerinţelor prezentate de dna. executor. La toate discuţiile purtate în birou, aşa cum am prezentat anterior, a fost de faţă şi al doilea licitator, care însă nu a mai făcut vreo ofertă. Cel de-al doilea licitator a părăsit biroul în momentul în care dna. executor a spus că dă în lucru procesul-verbal de participare la licitaţie urmând ca noi să aşteptăm câteva minute pentru semnarea acestuia. Acesta a semnat la rândul lui respectivul proces-verbal.

Participarea la licitaţie a fost o premieră pentru mine, motiv pentru care sora mea nu mi-a dat mie mandat, dar am cerut permisiunea de a asista la procedură şi mi s-a permis.

Eram prieten cu NNNNN., ştiam că participase şi la alte licitaţii, dar nu mi-a spus că şi la biroul dnei. executor X.

A doua zi sora mea a efectuat diferenţa de plată, iar dna. executor a emis actul de adjudecare. Ne-a indicat să mergem la Oficiul de Cadastru pentru înscrierea provizorie şi să revenim în 30 de zile la dumneaei pentru ca dânsa să emită încheierea de intabulare definitivă. Sora mea nu a fost niciodată la biroul dnei. executor. Încheierea de intabulare definitivă nu s-a emis pentru că dna. executor i-a comunicat dlui. NNNNN. că dânsa a încheiat un proces-verbal prin care a anulat actul de adjudecare, motivat de faptul că debitorul şi-a achitat creanţa, iar noi am fost invitaţi să indicăm un cont bancar în care să fie restituită suma plătită. (…).

Nu m-am aşteptat ca preţul la care s-a achiziţionat imobilul pentru sora mea să fie aşa de redus, noi eram pregătiţi pentru un preţ mai mare.

Nu cunoşteam proprietarul imobilului, la momentul participării la licitaţie. L-am cunoscut pe proprietarul O. la momentul la care m-a vizitat acasă împreună cu fratele dânsului MM.; aceştia au solicitat să ca T. să ridice cât mai repede banii, pentru că niciodată nu v-a dobândi acel imobil. Au spus ceva de un dosar penal, dar nu am băgat în seamă. Tatăl meu l-a cunoscut pe dl. MM. la o petrecere, motiv pentru care cei doi fraţi Drăgan l-au căutat iniţial pe tatăl meu şi apoi au ajuns la mine.

Eu sau dl. NNNNN. nu am avut vreo înţelegere cu dna. executor X cu privire la preţ .

La întrebarea de a preciza în ce moment al licitaţiei s-a retras martorul U., martorul NN. a răspuns: celălalt licitator a precizat că se retrage în momentul în care noi am fost de acord cu preţul solicitat de dna. executor.

Totodată, la întrebarea dacă procesul-verbal de licitaţie a fost semnat de al doilea licitator în prezenţa sa, martorul NN. a răspuns că nu, şi că bănuieşte că dacă nu semna nu putea să i se elibereze recipisa ca să ridice banii depuşi, reprezentând garanţia.

A mai precizat martorul NN. că sumă maximă pe care era ar fi fost dispusă sora sa să o plătească, pentru acel imobil, era de 350.000 RON.

Acelaşi martor a mai răspuns următoarele, la întrebările adresate:

- Cum explicaţi că vi s-a permis accesul la dosarul de executare în ziua licitaţiei şi vi s-a permis să cereţi explicaţii privind procedura de vânzare, în condiţiile în care nu eraţi participant la licitaţie?

Răspuns: toată activitatea mea a fost cu permisiunea dnei. executor A..

- Dvs. personal aţi adresat întrebări lămuritoare dnei. executor judecătoresc sau dl. NNNNN. care avea procură?

Răspuns: eu am adresat acele întrebări (…)

- La momentul la care aţi solicitat dnei executor judecătoresc informaţii inclusiv din Codul de procedură (…) începuse şedinţa de licitaţie?

Răspuns: Da, începuse şedinţa de licitaţie, întrucât deja se citiseră ofertele licitatorii.

În mod similar a declarat martorul NN. în primă instanţă. Astfel, la întrebarea dacă celălalt licitator a declarat că se retrage anterior discuţiei cu privire la preţul final la care s-a vândut bunul imobil, martorul a răspuns: nu, ci după acea discuţie referitoare la preţul minim la care se va vinde, acceptat de dna executor. Noi am oferit 100.000 RON şi preţul la care am adjudecat a fost 146.000 RON (…) Noi am calculat şi am oferit acel preţ spus de dna executor. Atunci a spus cealaltă persoană că se retrage .

Contrar celorlalte probe administrate în cauză, martorul NN. a susţinut că investigatorul s-a retras de la licitaţie abia după ce T., prin procurator a spus că este de acord cu preţul solicitat de dna executor. Or, din coroborarea celorlalte probe, mai sus enunţate, rezultă că, până a se ajunge la unicul moment în care T. a fost de acord cu preţul minim enunţat de inculpata A. (30% din preţul de la termen), investigatorul U. afirmase deja, repetat, că se retrage de la licitaţie, motiv pentru care inculpata îi şi adusese la cunoştinţă intervalul de o oră în care să se întoarcă pentru restituirea recipisei de garanţie de participare.

De asemenea, contravine celorlalte probe faptul relatat de martorul NN. că inculpata A. a dat citire ofertelor scrise. Faptul că inculpata avea cunoştinţă de cuantumul ofertelor scrise, menţionate în cererile de participare, nu înseamnă că s-a dat citire ofertelor. De altfel, din înregistrarea audio-video reiese cum, după ce inculpata părăseşte biroul şi îi îndeamnă pe cei prezenţi (inclusiv pe investigator) să rămână, să se sfătuiască, martorul NNNNN. îl întreabă pe U.: cât aţi trecut, ca fapt divers, că oricum…. Această sintagmă arată nu doar că NNNNN. (care nu era executor judecătoresc) a înţeles că U. s-a retras, ci şi că inculpata A. nu adusese la cunoştinţă celor prezenţi ofertele depuse de fiecare, cerinţă obligatorie pentru începerea licitaţiei, alături de citirea publicaţiei de vânzare.

Instanţa de apel mai constată că sunt izolate aspectele relatate în primă instanţă de NN.: la un moment dat, ni s-a părut foarte ciudat că celălalt ofertant a făcut o ofertă foarte mică şi nu a vrut să urce deloc. Dl NNNNN. l-a întrebat de ce nu vrea să urce, iar el a spus că nu poate.

Sub aspectul sincerităţii depoziţiei martorului NN., este de reliefat că, dacă în faţa instanţei de apel a susţinut că participarea sa, în data de 29.04.2015, privind imobilul SSSS. a fost o premieră pentru el, motiv pentru care sora lui nici nu i-a dat mandat de reprezentare (dar a cerut permisiunea executorului X de a asista la procedură şi i s-a permis), din declaraţia din primă instanţă rezultă diferit, că NN. nu se prezenta la prima licitaţie: am participat în 2005-2006 la o altă licitaţie, unde am adjudecat imobilul, la dl executor XXX.. De atunci nu am mai participat la alte licitaţii.

Martorul NN. a mai declarant în primă instanţă: Pe dna executor X nu o cunoşteam dinainte, nu ne-am intersectat niciodată. Nu ştiu dacă dl NNNNN. o cunoştea, dar aş fi înclinat să spun că nu. Nu mi -a dat de înţeles că ar cunoaşte-o. Mi -a spus că, din cunoştinţele lui, este o doamnă executor mai dificilă şi spera să fie totul bine, în acest sens (…)

Când am ajuns la biroul executorului, am fost trimis la secretariat, ulterior ne-a preluat dna executor X şi ne-a spus să facem o cerere de participare la licitaţie, în care să indicăm un preţ oferit şi să introducem şi garanţia (…)

Am fost contactat la un moment dat de către debitorii executaţi: la vreo 3 zile de la emiterea actului de adjudecare, am fost contactat prin tatăl meu de către dl MM., fratele debitorului O., cu care m-am întâlnit la tatăl meu acasă. Aceştia aveau un prieten comun, un psiholog (tatăl meu fiind medic). M-a informat că există un dosar penal şi că nu voi obţine niciodată acel imobil şi mă sfătuieşte să îmi retrag cât mai repede banii pentru că nu există şanse să intru în posesia lui. Eu l-am ascultat, nu i-am dat nici un răspuns, dar am luat-o ca pe o intimidare, având în vedere că certificatul de adjudecare era deja emis. Nu era nimic ilegal în ce am făcut noi.

Ulterior, dl O. a încercat să ia legătura cu dl NNNNN., s-a întâlnit cu acesta. Acesta a fost mandatat ca să negocieze un preţ de vânzare al acelui imobil şi se pare că nu s-au înţeles.

Dl O. a locuit permanent în acel imobil, până acum 2 luni, respectiv până în noiembrie 2021, când au fost evacuaţi cu jandarmii.

În faza de urmărire penală, inculpata A. a arătat: în momentul întocmirii procesului de licitaţie publică din data de 29.04.2015 în dosarul x/2013, debitor O. (...) licitaţia nu a fost una tipică, în sensul că nu am respectat strict procedura de licitaţie legată de deschiderea licitaţiei, dar acest lucru s-a datorat unei stări emiţionale avute la momentul începerii licitaţiei cauzate de atitudinea persoanelor venite la licitaţie şi cuantumul ofertelor formulate.

(...) Revin şi arăt că după citirea anunţului de vânzare, unul dintre participanţi a menţionat că se retrage. Chiar şi în aceste condiţii, eu am apreciat că persoana care s-a retras este şi licitator (...)

Ulterior momentului licitaţiei l-am consiliat pe debitor şi l-am căutat telefonic insistând pe termenul legal de a acoperi creanţa de bună-voie astfel încât procesul-verbal de adjudecare să rămână fără efect juridic.

Consider că nu am prejudiciat creditorul şi nici debitorul şi nici nu am creat un folos adjudecatarului (...)

Am purtat discuţii cu F., la sediul biroului meu, despre imobilul lui O., scos la licitaţie, care mi-a solicitat o copie de pe publicaţia de vânzare. Au mai fost şi alte persoane care mi-au solicitat acest lucru dar care m-au informat că nu sunt interesaţi să mai participe la licitaţie (...) - fila x dup).

Din depoziţia inculpatei rezultă conştientizarea faptului că efectuează licitaţia într-un mod ce contravine dispoziţiilor din C. proc. civ., precum şi că ar fi fost posibil ca la licitaţie să se prezinte F., persoană care se înregistra des la licitaţiile organizate de inculpată (dovadă că în alte trei licitaţii ce fac obiectul acestei cauze, a fost participant), cu care avea o relaţie cel puţin cordială din moment ce acestuia i s-a remis publicaţia de vânzare de chiar executorul A., deşi aducerea la cunoştinţă publică a publicaţiei de vânzare se realizase inclusiv în Registrul Electronic de Publicitate Imobiliară, iar secretariatul biroului de executare i-ar fi putut pune la dispoziţie publicaţia.

Poziţia procesuală nesinceră a inculpatei A. este evidenţiată de conţinutul diferit al declaraţiilor date de-a lungul timpului, vizând aceleaşi aspecte: cu privire la procesul-verbal de licitaţie cu adjudecare din ds. 520/2013, cu debitori O. şi P., menţionez că, din câte îmi amintesc, am desfăşurat procedura de licitaţie corespunzător procedurii civile, am dat citire anunţului de vânzare, am stabilit ordinea ofertanţilor, paşii de licitaţie şi timpul dintre strigări. Am efectuat strigările în conformitate cu regula stabilită. Nu ţin minte ca vreunul dintre participanţi să fi declarat că se retrage din licitaţie .

Fiind audiată în apel, martora T. a declarat următoarele: Eu împreună cu soţul meu ne-am hotărât să achiziţionăm un imobil. Am optat pentru a achiziţiona prin licitaţie şi ne-am uitat pe un site. Am solicitat ajutorul fratelui meu NN., deoarece nu am mai achiziţionat niciodată un imobil în felul acesta. Am considerat că fratele meu mă putea ajuta să achiziţionez un imobil prin licitaţie. Ulterior, a avut loc o licitaţie la care a participat NNNNN., un prieten al fratelui meu, pe care eu l-am împuternicit. A avut loc licitaţia pentru casa din str. x şi soţul meu am achitat o sumă de bani, respectiv 100.000 RON. Nu mai ştiu exact cum s-a efectuat plata. Ulterior, am aflat că ar fi existat anumite probleme la acea licitaţie şi că s-a anulat licitaţia. Nu ştiu exact ce s-a întâmplat pentru că nu m-am implicat direct, aveam anumite probleme de sănătate la acel moment.

După licitaţie am dat procură fratelui meu, NN. pentru a mă reprezenta în toate problemele care au apărut în legătură cu acest imobil. Am fost personal şi am dat procura, dar nu ştiu exact limitele acesteia. Nu cunosc suma finală cu care a fost adjudecat imobilul. Nu mai ţin minte exact suma respectivă. Am intrat în posesia imobilului, dar în acesta locuieşte fratele meu .

La întrebarea dacă a locuit vreodată în imobilul de referinţă, martora a răspuns negativ şi a precizat că fratele ei locuieşte acolo de cel puţin doi ani.

În faza de urmărire penală, adjudecatara T. a menţionat că situaţia privind licitaţia şi imobilul adjudecat sunt gestionate de soţul său şi de fratele ei (afirmând: eu nu m-am prea implicat) - file x dup.

Înalta Curte mai reţine că, în cursul cercetării judecătoreşti în apel, partea civilă O. a declarat: aveam două debite, respectiv 18.000 euro către LLLLL. şi o sumă similară la AAA.. În total, debitul era de 36.000 euro. Valoarea casei situată în str. x s-a stabilit la 210.000-220.000 euro. Această evaluare a imobilului am aflat-o din înscrisurile care mi-au fost trimise acasă de la executorul judecătoresc X (…)

Am discutat cu un domn NNNNN. care, la o săptămână sau două, mi-a spus că dacă îi dau 100.000 euro îmi dă imobilul. NNNNN. era mandatat de T. să facă licitaţia. Despre mandat am aflat tot din actele primite de la B.E.J. X.

A doua persoană cu care am discutat a fost NN., fratele lui T., care, de fapt, este beneficiarul imobilului şi care, în prezent, locuieşte în casă, împreună cu familia sa.

(…) am discutat cu dna X şi mi-a zis că, în termen de 15 zile de la adjudecare, am dreptul să plătesc către LLLLL. suma pe care o datoram. Am făcut tot posibilul şi în a 13-a zi, cred, am achitat datoria către LLLLL. şi către doamna executor, de fapt, toate datoriile pe care le aveam la momentul respectiv, cu excepţia sumei pe care o datoram la AAA., unde eram bun platnic, fiind cu plăţile la zi.

Doamna executor a întocmit un proces-verbal prin care o chema pe doamna T. să i se restituie suma de 36.000 euro şi mi-a spus să stau liniştit, pentru că, din moment ce s-a întocmit procesul-verbal, casa îmi va reveni (…)

Am angajat avocaţi pentru a-mi rezolva această problemă şi am avut câştig de cauză în faţa unei instanţe, iar, ulterior, am pierdut procesul şi a urmat executarea. În urmă cu 2 ani jumătate-3 ani, am fost dat afară din casă (…)

Am fost anunţat de un organ de poliţie, în data de 29 aprilie, în sensul că ar fi participat o persoană sub acoperire şi să stau liniştit, fiindu-mi precizat că nu pierd casa. Am citit rechizitoriului şi am aflat şi eu cum s-au derulat evenimentele .

La solicitarea de a enunţa conţinutul convorbirilor telefonice cu doamna executor la data de 13 mai 2015, partea civilă a răspuns: am discutat atunci cu doamna executor judecătoresc dacă am banii pentru a achita debitul şi să vin în termenul de 15 zile ca să pot recâştiga casa. Nu aveam toţi banii şi prima oară am plătit cheltuielile efectuate de executorul judecătoresc. A doua zi, am achitat la AAA. circa 17.000 euro, care reprezenta debitul meu către LLLLL.. Aceşti bani au fost viraţi către LLLLL. cu ajutorul doamnei executor.

Partea civilă P. a relatat aspecte care se coroborează cu depoziţia părţii civile O., menţionând totodată: soţul meu a fost la una sau două şedinţe de licitaţie, la începutul procedurii de executare silită (...) mi-a spus că nu s-a prezentat nicio persoană interesată să cumpere casa noastră (...) După ce am primit acasă procesul-verbal de licitaţie, soţul meu (...) a discutat cu doamna A. (...) ne-am împrumutat la rude şi în circa 2-3 zile am făcut rost de suma de bani necesară achitării întregului împrumut (...) Am fost împreună cu soţul meu şi am depus banii la bancă în contul S.C. LLLLL. (...) în aceeaşi zi (...) i-am prezentat doamnei A. chitanţa doveditoare. Cu acea ocazie, doamna executor judecătoresc ne-a dat toate asigurările că va rezolva problema, iar noi să stăm liniştiţi, că nu vom ieşi din casă (...) Nu am făcut contestaţie, deoarece am considerat că achitând debitul, problema s-a rezolvat .

Conform înscrisurilor administrate în cauză, în ziua de 13.05.2015, la două săptămâni de la vânzarea imobilului, inculpata A. l-a contactat pe O. şi l-a sfătuit să achite debitul cât se poate de repede, menţionându-i că beneficiază de prevederile unui articol din Codul de procedurăn civilă care oferea posibilitatea de a dispune încetarea executării silite.

Persoanele vătămate O. şi P. au achitat debitul, la datele de 13.05.2015 şi 14.05.2015, iar executorul judecătoresc A. a aplicat dispoziţiile art. 678 coroborat cu art. 862, art. 750 şi art. 751 din noul C. proc. civ., a constatat încetată urmărirea debitorilor O. şi P. şi a dispus încetarea executării silite.

În acest sens, inculpata A. a întocmit procesul-verbal din data de 14.05.2015 prin care a constatat achitarea integrală a debitului şi faptul că, adjudecarea imobilului, fiind provizorie, a devenit desfiinţată de drept, constatând totodată încetată urmărirea silită a debitorilor .

De asemenea, prin încheierea de constatare a încetării executării silite din 26.05.2015, emisă în dosarul nr. x/2013 al BEJA Q. şi A., în baza art. 702 alin. (1) din noul C. proc. civ., s-a dispus încetarea executării silite împotriva debitorilor O., P. şi S.C. MMMMM. S.R.L., motivat de faptul că s-a realizat integral obligaţia prevăzută în titlul executoriu, s-au achitat cheltuielile de executare (17.514,31 euro obligaţia din titlul executoriu, 680,3 RON cheltuieli de executare şi onorariu avansat în cauză şi suma de 7230,44 RON onorariul executorului judecătoresc+cheltuieli de executare) - file x dup - Anexa 3.

Persoana interesată T. a formulat contestaţie împotriva procesului-verbal din 14.05.2015, care a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin sentinţa civilă nr. x/2019 a Judecătoriei Iaşi (dosar x/2013), soluţie modificată prin decizia civilă nr. 1546/01.11.2016 a Tribunalului Iaşi, secţia I civilă, prin care, printre altele, s-a admis contestaţia la executare formulată de contestatoarea T. şi s-a desfiinţat actul de executare proces-verbal întocmit la data de 14.05.2015 de BEJA Q. şi A., în dosarul de executare nr. 520/2013 (15159/245/2015), cu motivarea: de la momentul adjudecării şi întocmirii actului de adjudecare, executorul judecătoresc nu mai poate dispune în niciun mod modificarea acestuia, iar textul de lege invocat de procesul-verbal contestat are în vedere măsuri asiguratorii dispuse în procedura execuţională iar nu şi actele de adjudecare supuse contestaţiei într-o procedură specială. Mai mult, posibilitatea de contestare a actului de adjudecare recunoscută de vechea reglementare ca putând fi derulată în interval de o lună de la înscrierea provizorie a actului de adjudecare în Cartea Funciară, este recunoscută celor interesaţi exclusiv pe calea contestaţiei la executare cu privire la care se pronunţă instanţa de judecată.

Instanţa de apel apreciază că întocmirea de către inculpata A. a procesului-verbal din 14.05.2015 (dincolo de resorturile care au determinat-o să contacteze debitorii pentru a achita debitul), nu înlătură comiterea infracţiunii de abuz în serviciu pentru care a fost trimisă în judecată.

Instanţa de apel consideră relevant, în circumstanţiere, sub aspectul formei intenţiei indirecte cu care inculpata A. a săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu asimilată infracţiunilor de corupţie, în dauna persoanelor vătămate O. şi P., inclusiv împrejurarea că a vândut imobilul la preţul de 146.531 RON (echivalentul a 31.500 euro), care reprezintă 15% din preţul de evaluare stabilit prin expertiză, deşi personal adusese la cunoştinţă, ca un preambul, persoanelor care abia formulaseră cerere de înscriere la licitaţie: în cererea de ofertă puteţi să scrieţi orice sumă, numai că (...) dacă eu fac vânzarea la mai puţin de treizeci la sută din preţul de evaluare, vânzarea este nulă (...) preţul de evaluare e nouă sute şaptezeci şi şase opt sute şaptezeci şi doi (...) puteţi să-mi scrieţi oricât, şi cincizeci de mii şi o sută de mii şi două sute, dar adjudecarea, eu nu vă voi putea-o face decât numai la minim treizeci la sută din preţ (...) Deci, două sute nouăzeci şi trei zero şaizeci şi doi de RON (...) ar însemna şaizeci şi cinci de mii de euro!

În condiţiile în care a luat cunoştinţă de retragerea celui de-al doilea participant înainte de deschiderea licitaţiei, adjudecarea imobilului în favoarea numitei T., consemnată în procesul-verbal de rezultat a licitaţiei cu adjudecare din 29.04.2015, a fost nelegală, adjudecarea operând ca urmare a fraudării legii care are ca ipoteză adjudecarea la un preţ cel puţin egal cu preţul din publicaţia de vânzare în ipoteza unui singur licitator, iar nu la un preţ sub acest prag.

Jurisprudenţa a statuat constant în sensul că frauda la lege reprezintă acea operaţiune prin care, în scopul eludării unor norme legale imperative, sunt uzitate alte norme legale, prin denaturarea acestora din urmă de la scopul în care au fost edictate de legiuitor, statuare consacrată legislativ în C. civ. în vigoare de dispoziţiile art. 1237 cu referire la actele juridice.

În acest sens, prin fraudarea legii nu este încălcată litera legii de ordine publică, dar este nesocotit spiritul acesteia. Structural, frauda la lege conţine două elemente: un element obiectiv (exterior), constând în mijloacele aparent legale care sunt utilizate, şi un element subiectiv, constând în intenţia de eludare ori de sustragere de la norma legală aplicabilă. Prin urmare, reprezintă fraudă la lege, faptul că inculpata a eludat dispoziţiile legale prin considerarea ca al doilea licitator a investigatorului cu date reale U., în pofida retragerii acestuia înainte de începerea licitaţiei, inculpata păstrând aparenţa respectării dispoziţiilor legale imperative a condiţiei a doi licitatori pentru posibilitatea coborârii preţului de adjudecare sub preţul de pornire din publicaţia de vânzare.

Inculpata A. şi-a executat atribuţiile cu încălcarea dispoziţiilor art. 54 din Legea nr. 188/2000, care o obligau să vegheze la legalitatea procedurii de executare silită.

Pentru toate considerentele anterior expuse, instanţa de apel constată că materialul probator dovedeşte faptul că inculpata A. a săvârşit, cu intenţie indirectă, infracţiunea de abuz în serviciu asimilată infracţiunilor de corupţie, prevăzută de art. 132 din Legea 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

Subsecvent, dând eficienţă principiului legii penale mai favorabile, Înalta Curte constată că a intervenit prescripţia răspunderii penale în ceea ce o priveşte pe inculpata A. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu asimilată infracţiunilor de corupţie, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (persoane vătămate O. şi P.), sancţionată cu pedeapsa de la 2 ani şi 8 luni la 9 ani şi 4 luni închisoare, precum şi pentru infracţiunea de fals intelectual în formă continuată, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen. (două acte materiale), sancţionată cu închisoare de la unu la 5 ani.

Legea penală mai favorabilă este C. pen. în vigoare, cu specificul că, în perioada 25 iunie 2018 - 30 mai 2022, legislaţia activă penală nu a cuprins niciun caz de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale, astfel că această lege constituie în mod evident legea penală mai favorabilă, în raport de Deciziile nr. 297/2018, nr. 358/2022 ale Curţii Constituţionale şi Decizia nr. 67/2022 a ICCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. Altfel spus, legea penală mai favorabilă, este C. pen. intrat în vigoare la 01.02.2014, cu termenele de prescripţie a răspunderii penale menţionate în art. 154 alin. (1), fără ca acestea să fie susceptibile de a fi întrerupte.

În aceste condiţii, calculând termenul general de prescripţie a răspunderii penale, de la data de 29.04.2015, când inculpata A. a comis infracţiunea de fals intelectual în formă continuată, se constată că termenul de 5 ani al prescripţiei răspunderii penale prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., s-a împlinit la data de 28.04.2020.

Totodată, a intervenit prescripţia răspunderii penale a inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. (persoane vătămate O. şi P.), comisă la data de 30.04.2015, termenul general de prescripţie a răspunderii penale, de 8 ani, prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., împlinindu-se la data de 29.04.2023.

În consecinţă, Înalta Curte va admite apelul formulat de procuror şi de părţile civile O. şi P. şi va dispune, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen.. raportat la art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., încetarea procesului penal, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, faţă de inculpata A. pentru infracţiunea de abuz în serviciu asimilată infracţiunilor de corupţie, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. (persoane vătămate O. şi P.) şi infracţiunea de fals intelectual, în formă continuată, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen. (două acte materiale - Proces-verbal de rezultat la termenul de licitaţie cu adjudecare, încheiat în conformitate cu prevederile art. 846 N. C. proc. civ., întocmit azi 29.04.2015, ora 12:00 şi Lista desfăşurare licitaţie întocmită în temeiul art. 845 alin. (10) noul C. pen..civ. în D.Ex. 520/2013, la termenul de vânzare stabilit pentru 29.04.2015 orele 12:00).

În conformitate cu dispoziţiile art. 25 alin. (3) C. proc. pen.., se va dispune desfiinţarea înscrisurilor ce constituie obiectul material al infracţiunii de fals intelectual în formă continuată, respectiv desfiinţarea înscrisului intitulat Proces-verbal de rezultat la termenul de licitaţie cu adjudecare, încheiat în conformitate cu prevederile art. 846 N. C. proc. civ., întocmit azi 29.04.2015, ora 12:00 şi a înscrisului denumit Lista desfăşurare licitaţie întocmită în temeiul art. 845 alin. (10) noul C. pen..civ. în D.Ex. 520/2013, la termenul de vânzare stabilit pentru 29.04.2015 orele 12:00 .

Latura civilă

Cu privire la acţiunea civilă formulată de persoanele vătămate O. şi P., instanţa de apel constată că, în faza de urmărire penală, persoana vătămată P. s-a constituit parte civilă cu suma de 400.000 euro, din care 300.000 euro, reprezentând contravaloarea imobilului şi suma de 100.000 euro, reprezentând daune morale .

Înainte de începerea cercetării judecătoreşti în primă instanţă, persoanele vătămate O. şi P., prin avocat ales, s-au constituit părţi civile cu echivalentul în RON a sumei de 220.000 euro, reprezentând daune materiale, pentru prejudiciul cauzat prin scoaterea nelegală din proprietatea lor a imobilului şi cu suma de câte 100.000 RON, reprezentând daune morale, pentru prejudiciul provocat în plan emoţional şi mental, urmare pierderii nelegale a proprietăţii casei, având în vedere schimbarea radicală a felului lor de viaţă, bolile cauzate de stresul provocat . Deopotrivă, partea civilă P., prin avocat ales, a solicitat anularea actului de adjudecare şi repunerea părţilor în situaţia anterioară săvârşirii infracţiunii, cu consecinţa restituirii imobilului proprietatea sa şi a soţului său, O. .

Potrivit încheierii din data de 24.06.2021, pronunţate de prima instanţă, avocatul ales al părţilor civile O. şi P. a precizat că acestea solicită cu prioritate restituirea imobilului şi anularea actului de adjudecare, iar, în subsidiar, acordarea despăgubirilor solicitate .

Părţile civile O. şi P., prin avocat ales, în temeiul art. 412 alin. (1) C. proc. pen.. cu referire la art. 408 şi art. 409 alin. (1) lit. c) şi lit. d) C. proc. pen.., au declarat apel împotriva sentinţei penale, pronunţate în primă instanţă .

Ulterior, prin motivele depuse, au solicitat soluţionarea acţiunii civile şi admiterea acesteia, respectiv anularea actelor de executare efectuate în dosarul nr. x/2013 al BEJ A., începând cu data de 29 aprilie 2015, incluzând şi actul de adjudecare, anularea înscrierilor corespunzătoare din cartea funciară şi obligarea inculpatei la plata de despăgubiri materiale şi morale conform cererilor părţilor civile şi probelor administrate în cauză.

În conformitate cu art. 19 alin. (1) C. proc. pen.., acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale.

Deopotrivă, art. 19 alin. (5) C. proc. pen.., prevede că repararea prejudiciului moral şi material se face potrivit dispoziţiilor legii civile, iar conform art. 1386 C. civ. privind formele reparaţiei prejudiciului în cazul răspunderii civile delictuale, repararea prejudiciului se face în natură, prin restabilirea situaţiei anterioare, iar dacă aceasta nu este cu putinţă ori victima nu este interesată de restabilirea situaţiei anterioare, prin plata unei despăgubiri, stabilite prin acordul părţilor sau, în lipsă, prin hotărâre judecătorească.

Deşi repararea pagubei în natură prin repunerea în situaţia anterioară are prioritate, Înalta Curte constată că, în cazul infracţiunii de abuz în serviciu asimilată infracţiunilor de corupţie, săvârşită de inculpata A., în dauna părţilor civile O. şi P., nu este este posibilă, fiindcă adjudecatara T. a fost de bună-credinţă, astfel că va păstra imobilul şi titlul asupra acestuia nu va fi desfiinţat.

S-a stabilit cu caracter definitiv că nu a existat o conivenţă între inculpată şi adjudecatara T., faţă de care operează principiul bunei-credinţe. Adjudecatarul este protejat dacă la momentul adjudecării a fost de bună-credinţă.

Prin sentinţa civilă nr. 5547 din 09.05.2018, pronunţată de Judecătoria Iaşi, secţia civilă, în dosarul nr. x/2017, s-a admis plângerea împotriva refuzului executorului judecătoresc formulată de T. şi a fost obligat intimatul BEJA Q. şi A. să emită, în dosarul de executare nr. 520/2013, încheierea definitivă de intabulare la care se referă art. 855 alin. (1) teza I C. proc. civ. (forma de la momentul începerii executării silite din speţă), cu privire la imobilul cumpărat de petentă prin licitaţie publică, şi anume cel situat în Iaşi, strada x, nr. 27. Prin decizia nr. 127 din 23.01.2019 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, a fost anulat ca netimbrat apelul promovat de apelanta BEJA Q. şi A. împotriva sentinţei civile menţionate mai sus.

Legiuitorul a reglementat, în cuprinsul art. 723 din C. proc. civ. 010, două condiţii ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru protejarea dreptului de proprietate al adjudecatarului unui imobil: buna-credinţă a adjudecatarului şi dobândirea definitivă a dreptului de proprietate (bunurile asupra cărora s-a făcut executarea se vor restitui celui îndreptăţit, fără însă a se aduce atingere drepturilor definitiv dobândite de terţii de bună credinţă).

Prin urmare, restabilirea situaţiei anterioare nu se poate face prin restituirea în natură a imobilului în patrimoniul persoanelor vătămate, dat fiind că adjudecatara a fost de bună-credinţă la momentul adjudecării, paguba cazată prin infracţiunea săvârşită de inculpata A., urmând a fi acoperită prin echivalent.

Valoarea prejudiciului material cauzat de inculpata A., prin infracţiunea de abuz în serviciu asimilată infracţiunilor de corupţie, părţilor civile O. şi P. este egală cu valoarea bunului, astfel cum a fost evaluat în procedura executării silite, şi anume de 976.872 RON, din care nu se justifică scăderea niciunei sume, dat fiind că părţile civile au achitat integral, la datele de 13.05.2015 şi 14.05.2015, debitul şi cheltuielile de executare (17.514,31 euro obligaţia din titlul executoriu, 680,3 RON cheltuieli de executare şi onorariu avansat în cauză şi suma de 7230,44 RON onorariul executorului judecătoresc+cheltuieli de executare), aspect reţinut de inculpata A. în procesul-verbal din data de 14.05.2015 şi încheierea de constatare a încetării executării silite din 26.05.2015.

În privinţa daunelor morale solicitate de părţile civile O. şi P., se observă că, prin cererile formulate în primă instanţă, au solicitat obligarea inculpatei A. la plata a câte 100.000 RON, pentru fiecare parte civilă, reprezentând prejudiciul cauzat în plan emoţional şi mental, prin faptele în urma cărora au pierdut proprietatea casei, având în vedere schimbarea radicală a felului lor de viaţă, bolile cauzate de stresul cauzat de pierderea nelegală a proprietăţii casei şi procesele/executările silite prin care au fost nevoiţă să treacă din cauza inculpatei, în legătură cu executarea efectuată de aceasta şi urmările acelei executări.

Fără a relua aspectele teoretice şi jurisprudenţiale evocate cu ocazia analizei daunelor morale solicitate de părţile civile C. şi D., instanţa de apel reiterează numai criteriile în raport de care se stabileşte cuantumul despăgubirilor echivalente unui prejudiciu moral: importanţa valorilor lezate, întinderea consecinţelor negative ce interesează aspecte de ordin psihic, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele faptelor ilicite, măsura în care a fost afectată situaţia profesională şi socială.

Reţinând că părţile civile O. şi P. au solicitat plata unor sume de bani cu titlu de daune morale şi punând în balanţă cuantumul solicitat de părţile civile cu criteriile de acordare a despăgubirilor morale anterior iterate, instanţa de apel apreciază că acordarea unor despăgubiri morale în cuantum de câte 10.000 euro pentru fiecare, se justifică şi sunt în măsură să acopere prejudiciul nepatrimonial ce le-a fost cauzat prin faptele inculpatei A., dat fiind că fapta ilicită a acesteia a avut consecinţe negative asupra cursului obişnuit al vieţii părţilor civile, cauzându-le suferinţe morale, concretizate în stări de stres, frustare şi îngrijorare, prin angrenarea lor în numeroase procese şi demersuri judiciare determinate de modul în care inculpata a efectuat licitaţia.

În consecinţă, în temeiul art. 19 alin. (1) şi (5), art. 20 C. proc. pen.. coroborat cu art. 1349, 1357, art. 1386 C. civ., Înalta Curte va dmite acţiunea civilă formulată de părţile civile O. şi P. şi va obliga inculpata A. la plata sumei de 976.872 RON către acestea, cu titlu de despăgubiri materiale, reprezentând echivalentul în RON a imobilului adjudecat şi la plata sumei de câte 10.000 euro, cu titlu de despăgubiri morale, pentru fiecare dintre aceste părţi civile.

Nu constituie obiectul prezentei acţiuni penale fapta inculpatei A. de a stinge datoria către creditor cu banii plătiţi de debitori şi a păstra banii plătiţi de adjudecatară cu titlu de preţ în contul bancar al executorului judecătoresc, deoarece instanţa de judecată nu îndeplineşte funcţia de urmărire penală. În conformitate cu prevederile art. 371 C. proc. pen.., judecata se mărgineşte la faptele şi la persoanele arătate în actul de sesizare a instanţei. În plus, aceste solicitări excedează obiectului acţiunilor civile ce pot fi exercitate în prezenta cauză.

Instanţa de apel consideră că sunt neîntemeiate motivele de apel formulate de procuror şi părţile civile K. şi L. prin care au criticat soluţia de achitare a inculpatei A. pentru infracţiunea de abuz în serviciu asimilată infracţiunilor de corupţie, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

De asemenea, Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate apelurile inculpaţilor J. şi M. prin care au solicitat să fie achitaţi pentru infracţiunea de deturnarea licitaţiilor publice, prevăzută de art. 246 C. pen. şi instigare, sub forma participaţiei improprii la infracţiunea de abuz în serviciu asimilată infracţiunilor de corupţie, prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

Instanţa de apel constată pe baza probelor, în acord cu prima instanţă, că apelanţii inculpaţi J. şi M. au săvârşit infracţiunea de deturnarea licitaţiilor publice, prevăzută de art. 246 C. pen., constând în înţelegerea de a denatura preţul de adjudecare a imobilului persoanelor vătămate K. şi L., situat în municipiul Iaşi, str. x, 24, ap. sp. com nr. 3, judeţul Iaşi, sens în care au participat la vânzarea imobilului la licitaţia publică, din data de 06.05.2014, la BEJA Q. şi A., pentru îndeplinirea formală a condiţiei a doi licitatori, dintre care inculpata J. a adjudecat imobilul (ca interpus a inculpatului N.), iar inculpatul M. a avut comportament de tip mână moartă, preţul fiind astfel coborât nelegal sub pragul preţului de pornire din publicaţia de vânzare aferentă termenului de licitaţie.

Totodată, constituie instigare sub forma participaţiei improprii la infracţiunea de abuz în serviciu asimilată infracţiunilor de corupţie, prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., fapta apelanţilor inculpaţi J. şi M. de a determina şi a ajuta pe inculpata A., executor judecătoresc (care a acţionat fără vinovăţia prevăzută de lege), să-şi îndeplinească în mod defectuos atribuţiile de serviciu, cu încălcarea legii - în esenţă, a dipoziţiilor art. 2 şi art. 54 din Legea 188/2000 privind executorii judecătoreşti şi art. 509 alin. (5) din C. proc. civ. din 1865, în dosarul de executare silită nr. x/2011 al BEJA Q. şi A., având ca obiect vânzarea imobilului persoanelor vătămate K. şi L. (situat în str. x, 24, ap. sp. com nr. 3, judeţul Iaşi), la licitaţia din 06.05.2014, la care inculpaţii J. şi M. au simulat îndeplinirea condiţiei a doi licitatori, inculpatul M. având comportament de tip mână moartă, imobilul fiind adjudecat de inculpata J. la un preţ coborât sub pragul preţului din publicaţia de vânzare de la termen (în cazul unui singur licitator imobilul neputând fi cumpărat decât cu cel puţin preţul de pornire din publicaţia de vânzare), determinând în acest fel ca executorul judecătoresc să vândă imobilul la un preţ coborât cu încălcarea dispoziţiilor legale sub pragul preţului de pornire din publicaţia de vânzare aferentă termenului de licitaţie, cauzând o pagubă persoanelor vătămate (debitori în procedura executării silite) şi o vătămare a dreptului acestora de a obţine un preţ serios şi sincer în condiţii de legalitate, fiind creat, totodată, un folos necuvenit adjudecatarului.

În conformitate cu art. 246 - Deturnarea licitaţiilor publice: Fapta de a îndepărta, prin constrângere sau corupere, un participant de la o licitaţie publică ori înţelegerea între participanţi pentru a denatura preţul de adjudecare se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Cât priveşte tipicitatea obiectivă a infracţiunii de deturnarea licitaţiilor publice, reţinând faptele comise de apelanţii inculpaţi J. şi M., instanţa de apel subliniază că înţelegerea la care se referă verbum regens nu trebuie să vizeze exclusiv preţul de adjudecare, ci orice alt demers de natură a avea ca finalitate denaturarea acestuia, în considerarea normei care incriminează înţelegerea pentru denaturarea preţului de adjudecare, iar nu înţelegerea privind preţul de adjudecare. Astfel, constituie înţelegere pentru denaturarea preţului de adjudecare simularea participării a doi licitatori în scopul coborârii preţului de adjudecare sub pragul preţului din publicaţia de vânzare, la al doilea termen de licitaţie, în condiţiile în care participarea unui unic licitator impunea, conform legii, cumpărarea imobilului oferit spre vânzare la cel puţin preţul din publicaţia de vânzare corespunzătoate termenului.

Infracţiunea de deturnarea licitaţiilor publice în varianta normativă a înţelegerii pentru a denatura preţul de adjudecare, a fost săvârşită de inculpaţii J. şi M. cu intenţie directă, calificată prin scop. Inculpaţii au recurs la manopere frauduloase şi au denaturat preţul de adjudecare.

Infracţiunea de deturnarea licitaţiilor publice se consumă la momentul realizării acţiunii infracţionale în vreuna dintre modalităţile alternative prevăzute de lege.

Ca atare, faţă de probele administrate în cauză (cum se va arăta în cele ce succed), infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen., săvârşită de apelanţii inculpaţi J. şi M., s-a consumat la data de 06.05.2014, când s-au deplasat cu inculpatul N. - adjudecatarul de fapt, la aceeaşi unitate bancară pentru plata cauţiunii (garanţiei de participare), ce reprezintă 10% din preţul la care a fost evaluat imobilul, recipisele de plată având numere consecutive, fiind emise la scurt de timp una de cealaltă.

Potrivit art. 297 alin. (1) C. pen. (în varianta normativă de la data faptei): fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.

Curtea Constituţională a statuat prin Decizia nr. 405/2016, că dispoziţiile art. 246 din C. pen. din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din C. pen. intrat în vigoare la 01.02.2014, sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma îndeplineşte în mod defectuos din cuprinsul acestora, se înţelege îndeplineşte prin încălcarea legii (Monitorul Oficial nr. 517 din 08.07.2016).

Dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie prevăd: În cazul infracţiunilor de abuz în serviciu sau de uzurpare a funcţiei, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.

Ca element de conţinut obiectiv propriu, infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, presupune în varianta tip, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., astfel cum a fost reconfigurată prin Decizia nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale (interpretare transpusă în legislaţie prin Legea nr. 200/2023), ca, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, funcţionarul public să nu îndeplinească un act prevăzut de o normă cu putere de lege ori să îl îndeplinească cu încălcarea unei dispoziţii cuprinse într-un astfel de act normativ.

În conformitate cu art. 47 C. pen., instigator este persoana care, cu intenţie, determină o altă persoană să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală.

Potrivit art. 52 alin. (3) C. pen., determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenţie, la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, de către o persoană care comite acea faptă fără vinovăţie, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune.

Încadrarea juridică dată de prima instanţă fapelor comise de apelanţii inculpaţi J. şi M. este legală şi temeinică, prin prisma formei participaţiei improprii prevăzute de art. 52 alin. (3) C. pen., în condiţiile în care au determinat şi înlesnit, cu intenţie, săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu asimilată infracţiunilor de corupţie, de către executorul judecătoresc, fără vinovăţie ("fapta a fost comisă de autorul - executor judecătoresc-, fără vinovăţia cerută de lege, întrucât nu sunt probe că a avut cunoştinţă de această înţelegere, lipsind condiţiile privind tipicitatea subiectivă … participanţii licitatori aflaţi în înţelegere care au determinat şi înlesnit cu intenţie comiterea acestei fapte de către autor, răspund cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune’’).

Dispoziţiile încălcate de executorul judecătoresc, fără vinovăţia prevăzută de legea penală, sunt cele care instituie obligaţia de a-şi desfăşura activitatea cu respectarea dispoziţiilor legale în materia procedurii executării silite, a desfăşurării licitaţiilor publice în ipoteza unor termene succesive (art. 54 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti prevede că executorul judecătoresc îşi îndeplineşte atribuţiile cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi, a statutului profesiei şi a regulamentului de aplicare a prezentei legi, precum şi ale C. proc. civ. şi a altor legi aplicabile în materie).

Dispoziţiile nerespectate, prevăzute de art. 509 alin. (5) C. proc. civ. 1865, prevăd că vânzarea va începe de la preţul de 75% din cel la care imobilul a fost evaluat, iar dacă nici la acest termen nu se obţine preţul de începere a licitaţiei, bunul va fi vândut la cel mai mare preţ oferit în ipoteza unui concurs de oferte. Dacă se prezintă o singură persoană, vânzarea se va putea face numai dacă unicul licitator oferă preţul de începere a licitaţiei din publicaţia de vânzare aferentă termenului de licitaţie.

Dreptul comun în materie îl reprezintă C. proc. civ. din 1865, în considerarea art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., potrivit căruia noua lege procesual civilă este aplicabilă doar executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.

Infracţiunea de abuz în serviciu asimilată infracţiunilor de corupţie, sub forma participaţiei improprii, săvârşită de inculpaţii J. şi M. s-a consumat la momentul producerii urmarii socialmente periculoase prevăzută în textul de incriminare, adică atunci când s-a cauzat o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice şi, totodată, un folos necuvenit pentru sine (n.n. funcţionarul public) sau pentru altul.

Ca atare, paguba s-a produs când prejudiciul material adus persoanelor vătămate K. şi L. a devenit cert, şi anume la data întocmirii de către inculpata A. a actului de adjudecare nr. 157 din 23.05.2014, tot atunci adjudecatarul obţinând un folos necuvenit (care rezultă din însăşi comiterea infracţiunii).

Vânzarea imobilului de către inculpata A., fără vinovăţia prevăzută de legea penală, la un preţ ce contravine dispoziţiilor obligatorii ale art. 509 alin. (5) C. proc. civ. 1865 privind minimul preţului de adjudecare în cazul participării unui singur licitator (realitate pe care inculpaţii instigatori au urmărit să o acopere prin simularea îndeplinirii condiţiei a doi licitatori, unul dintre aceştia având comportament de tip mână moartă), relevă o vânzare-cumpărăre forţată/silită cu cauză ilicită, fiind diminuat patrimoniul persoanelor vătămate cu imobilul ce a făcut obiectul adjudecării. Altfel exprimat, valoarea prejudiciului egală cu valoarea bunului astfel cum a fost evaluat în procedura executării silite (acţiunea civilă exercitată de persoanele vătămate rezolvându-se în acord cu principiul disponibilităţii).

Există legătură de cauzalitate între fapta ilicită, de determinare a executorului judecătoresc ca, fără vinovăţie să vândă imobilul la un preţ cu încălcarea dispoziţiilor legale, şi pagubă, iar stabilirea corectă a întinderii prejudiciului nu reprezintă o modificare a acuzaţiei aduse inculpaţilor.

Astfel, în rechizitoriu, s-a reţinut că inculpaţii instigatori au participat la licitaţie câte doi, în înţelegere şi în astfel de condiţii, încât să ofere posibilitatea executorului judecătoresc să coboare preţul de pornire sub pragul preţului de pornire, de la termenul respectiv, la preţul cel mai mare din oferta scrisă, iar imobilul să fie adjudecat la acest preţ sau la un preţ cu puţin peste preţul de pornire astfel stabilit, creîndu-i executorului judecătoresc posibilitatea de a încălca dispoziţiile legale în materia executărilor silite şi de a controla preţul de pornire stabilit la preţul cel mai mare oferit în oferta scrisă în condiţia existenţei a doi participanţi şi să vândă imobilul la un preţ mic, cu aparenţă de preţ sincer şi serios.

De altfel, în ordonanţa nr. 758/P/2014 din 12.06.2015 de punere în mişcare a acţiunii penale, faţă de inculpaţii J. şi M. procurorul a reţinut, printre alte aspecte factuale, că aceştia au acţionat în înţelegere între ei şi cu inculpatul N., adjudecatarul de fapt, în scopul denaturării preţului de adjudecare şi în astfel de condiţii încât preţul de pornire să poată fi coborât sub pragul preţului de pornire de la termenul respectiv .

După sesizarea instanţei cu rechizitoriu se realizează cercetarea judecătorească, caracterizată prin dinamism, administrare de probe, instanţa având atributul interpretării materialului probator, pentru lămurirea completă a împrejurărilor cauzei în scopul aflării adevărului (art. 349 alin. (1) C. proc. pen..).

Având în vedere obiectul juridic diferit al infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. faţă de cel al infracţiunii de abuz în serviciu asimilat infracţiunilor de corupţie, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., acestea pot intra în concurs real în condiţiile în care au obiect juridic special diferit: prin incriminarea faptei de deturnarea licitaţiilor publice s-a urmărit protejarea relaţiilor sociale care se stabilesc cu ocazia desfăşurării licitaţiilor, respectiv acelea de a căror bună desfăşurare depinde asigurarea caracterului competitiv al procedurilor, iar prin incriminarea abuzului în serviciu asimilat infracţiunilor de corupţie s-a avut în vedere protejarea relaţiilor sociale referitoare la asigurarea desfăşurării în condiţii optime a activităţii persoanelor juridice publice ori private sau la protecţia intereselor legitime ale persoanelor împotriva abuzurilor venite din partea funcţionarilor şi sancţionarea obţinerii de avantaje patrimoniale sau nepatrimoniale pentru ei sau pentru alţii. Prin urmarea socialmente periculoasă, infracţiunea prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 are natura juridică a unei infracţiuni de rezultat (consumarea sa impunând producerea unei pagubă ori vătămarea drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice şi, cumulativ, un folos necuvenit pentru sine - funcţionar sau pentru altul).

În fapt, din fotocopia dosarului de executare nr. 91/2011 al BEJA Q. şi A., rezultă că imobilul din Iaşi, str. x, 24, ap. sp. com nr. 3, judeţul Iaşi - persoane vătămate K. şi L., a fost adjudecat, la al doilea termen de licitaţie din 06.05.2014, de inculpata J. cu preţul de 149.760 RON, licitaţie organizată conform dispoziţiilor art. 509 alin. (5) din C. proc. civ. din 1865 (inculpatul N. fiind adjudecatarul de fapt), în condiţiile în care prin publicaţia de vânzare s-a anunţat preţul de pornire la vânzare de 362.322,75 RON, reprezentând 75% din 483.097 RON, valoarea de piaţă stabilită prin raport de expertiză.

Astfel, prin încheierea din data de 15.02.2011 a Judecătoriei Iaşi, pronunţată în dosarul nr. x/2011, s-a admis cererea formulată de inculpata A., executor judecătoresc în cadrul BEJA Q. şi A., şi s-a dispus încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/09.09.2008 şi contractul de ipotecă nr. x/09.09.2008, autentificat cu nr. x/09.09.2008 la B.N.P. WWWW., la cererea creditorului AAA. împotriva debitorului XXXX. S.R.L., K. şi L. - fila x dup Anexa 5.

S-au întocmit procese-verbale pentru stabilirea cheltuielilor efectuate, procesul-verbal de situaţie, s-a emis somaţie cu privire la imobilul mai sus menţionat, reprezentat de spaţiul comercial în suprafaţă utilă de 133.11 mp plus 2.52 mp vitrină împreună cu cota indiviză de teren în folosinţă, imobil înscris în Cartea funciară x, număr cadastral xp/sp.com şi s-a efectuat raport de expertiză tehnică prin care s-a stabilit că valoarea de piaţă a spaţiului comercial este de 483.097 RON (117.587 euro) - fila x dup Anexa 5.

La data de 25.02.2014, s-a emis publicaţia de vânzare nr. 1/91 având ca obiect imobilul de referinţă, pentru licitaţia din data de 27.03.2014, ora 9:00, preţul de pornire la vânzare fiind de 483.097 RON, stabilit prin raportul de expertiză - fila x dup Anexa 5.

Ulterior, întrucât pentru licitaţia stabilită nu s-a primit nici o ofertă, s-a emis, la 27.03.2014, publicaţia de vânzare nr. 2/91, prin care s-a fixat al doilea termen de licitaţie la data de 06.05.2014, ora 11:00, cu preţul de pornire la vânzare de 362.322,75 RON, reprezentând 75% din 483.097 RON, preţul de evaluare a imobilului (pentru un debit de recuperat de 90.540,21 euro plus 11.662,8 RON, incluzând debit neachitat, penalităţi şi toate cheltuielile de executare, onorariu executor, cheltuieli carte funciară) - fila x dup Anexa 5.

Aşa cum s-a precizat, la data de 06.05.2014, imobilul a fost adjudecat de inculpata J., la licitaţie participând şi inculpatul M., care însă a avut rol de mână moartă, astfel că licitaţia a fost lipsită de caracter competitiv, iar imobilul a fost vândut la un preţ coborât sub pragul preţului de pornire din publicaţia de vânzare din 27.03.2014, adică la un preţ ce încalcă dispoziţiile legale dat fiind că, în realitate, a participat un singur licitator, caz în care imobilul nu putea fi adjudecat decât cu cel puţin preţul de pornire din publicaţia de vânzare.

Potrivit planului infracţional, niciunul dintre cei doi inculpaţi participanţi la llicitaţie nu a oferit preţul de pornire la vânzare de 362.322,75 RON, astfel că licitaţia a pornit de la valoarea cea mai mare dintre ofertele de cumpărare precizate, în scris, în cererile de participare, şi anume de la suma de 149.760 RON oferită de inculpata J.. Coform înţelegerii frauduloase dintre licitatori, inculpatul M. nu a licitat mai mult de 149.760 RON (oferta de preţ precizată de el în cererea de participare fiind de 100.000 RON), aşa încât imobilul a fost adjudecat de inculpata J., inculpatul M. fiind prezent doar pentru a crea aparenţa participării a doi licitatori.

În dosarul de executare nr. 91/2011, s-a întocmit procesul-verbal de rezultat la vânzarea la licitaţie cu adjudecare din 06.05.2014, ora 11:00, în care s-a consemnat că s-a dat citire publicaţiei de vâzare, a fost oferit bunul spre vânzare la preţul de pornire din publicaţia de vânzare de 362.322,75 RON, reprezentând 75% din 483.097 RON şi niciunul dintre licitatori nu a oferit acest preţ, astfel că, în condiţiile art. 509 alin. (5) C. proc. civ. s-a stabilit ordinea licitatorilor în funcţie de ofertele formulate, s-a constatat că cel mai mare preţ oferit este cel al inculpatei J., de 146.760 RON, s-a oferit spre vânzare imobilul la acest preţ, inculpata a menţinut oferta, iar inculpatul M. şi-a menţinut propria ofertă de 100.000 RON, fără a oferi mai mult. După trei strigări la interval de 3 minute între ele, a fost declarată adjudecatar definitiv inculpata J. pentru preţul de 149.760 RON. În partea introductivă a procesului-verbal apar consemnate numele Q. şi A., executori judecătoreşti, iar la finalul actului, la rubrica semnătura executorului judecătoresc, este scris prin dactilografiere numele Q. şi semnătura; procesul-verbal nefiind semnat de ofertantul 2 - M. .

Conform recipisei nr. x/06.05.2014, inculpata J. a achitat suma de 113.528 RON, însemnând diferenţa până la preţul de adjudecare, raportat la valoarea de 36.232 RON reprezentând garanţia de participare achitată .

Inculpata A., în calitatea sa de executor judecătoresc, văzând procesul-verbal de vânzare la licitaţie cu adjudecarea bunului din 06.05.2014, a constatat efectuată executarea silită imobiliară şi plata integrală a preţului şi a întocmit şi semnat actul de adjudecare nr. 157/23.05.2014, în conformitate cu care imobilul a fost adjudecat, în temeiul art. 509 din vechiul C. proc. civ., de J., pentru preţul de 149.760 .

Înscrisurile demonstrează că inculpata A. a fost implicată şi anterior licitaţiei din 06.05.2014 în procedura executării silite ce a făcut obiectul dosarului de executare nr. 91/2011, întrucât printre altele, a sesizat Judecătoria Iaşi pentru încuviinţarea executării silite, admisă prin încheierea din 15.02.2011, a întocmit procesul-verbal nr. x/91/2011 din 18.02.2011 pentru stabilirea cheltuielilor de executare, procesul-verbal din 10.09.2013 privind debitul de recuperat, procesul-verbal de situaţie din 10.09.2013, publicaţiile de vânzare imobiliară nr. x/25.02.2014 şi nr. x/27.03.2014 .

Din declaraţia inculpatei J. rezultă că, la data de 06.05.2014, a primit actele necesare pentru plata diferenţei de preţ a imobilului adjudecat de la inculpata A. (m-am deplasat la aceeaşi unitate bancară - AAA., unde am transferat diferenţa de bani până la care am adjudecat acest spaţiu comercial, într-un cont, aşa cum mi-a arătat N., conform documentelor primite de la doamna X).

Inculpata A. a declarat, în faţa instanţei de apel că este nevinovată şi că l-a cunoscut pe N. atunci când a venit la spaţiul din str. x pentru evacuarea şi predarea spaţiului.

În aceste condiţii ale lipsei oricărei dovezi privind legătura inculpatei A. cu inculpaţii instigatori, Înalta Curte apreciază că nu este dovedită forma de vinovăţie cerută de legea penală pentru infracţiunea de abuz în serviciu asimilat infracţiunilor de corupţie, în cazul inculpatei A., astfel cum a reţinut şi prima instanţă.

Această concluzie nu poate fi răsturnată prin faptul că, la momentul evacuării, din data de 04.09.2014, când împreună cu R. a fost prezentă martora KK., inculpata A. i-a prezentat ca fiind noii proprietari (aspect relatat de martora JJ.). Elocvent este că procesul-verbal de predare bun imobil din 04.09.2014, întocmit cu acea ocazie de inculpata A., este semnat doar de R. .

În legătură cu situaţia apelanţilor inculpaţi M. şi J., Înalta Curte reţine, ca prim element factual care confirmă acuzaţia adusă, aspectul că recipisele prezentate de ei pentru plata garanţiei de participare la licitaţia din 06.05.2014, sunt emise succesiv, în aceeaşi zi şi la aceeaşi unitate bancară: recipisele nr. x/06.05.2014, ora 09:38:36 (36.232 RON) şi nr. 786/06.05.2014, ora 09:54:42 (36.232 RON) eliberate de AAA. .

Înţelegerea frauduloasă a inculpaţilor J. şi M., singurele persoane care s-au prezentat la licitaţia din 06.05.2014, în dosarul nr. x/2011 al BEJA Q. şi A., este ilustrată şi de împrejurarea că adjudecatarul de fapt al imobilului a fost inculpatul N., un apropiat al lui YY., care este fratele inculpatei J. (adjudecatară) şi, totodată, soţul cumnatei inculpatului M..

Din discuţia interceptată purtată între partea civilă K. şi inculpatul N., în ziua de 11.03.2015, la staţia PECO Păcurari, reise că acesta din urmă se afla în relaţii strânse cu YY. (fratele inculpatei J.), erau ca fraţii, derulau afaceri împreună, dar şi că inculpatul X era adevăratul beneficiar ar imobilului adjudecat (inculpatul afirmând: Gabi... nu-i treaba lui aici! Adică suntem ca fraţii; eu nu m-am mai dus pe banii lui (n.n. YY.); El, oricum, nici n-are bani acum, sau nici atunci n-avea, că el construieşte! Ce face bani, construieşte şi-i băgat până în gât!; Aşa că n-avea nici o şansă să se bage el la asta, da eu mă sfătui! Mă sfătui, ştii?; O luat MERINDE, da eu îl administrez! (zâmbeşte); Te mai fereşti, te mai...; Oricum îi...ultima oară când mă implic într-o chestie de-asta! Asta-i garantat 100%!; Eu vreau să vând, spre exemplu, după aia! Probabil! Sau să-1 închiriez!; Nu contează, că banii eu nu-i pierd, oricum!; Pe de altă parte, l-aş şi vinde, să-mi iau banii pachet, să mă duc să-i bag într-o construcţie sau...!) - file x dup.

În apel, inculpatul N. a declarat: Niciodată nu am cumpărat vreun imobil de la vreun executor din ţară şi nici din Municipiul Iaşi, nici personal şi nici prin interpuşi.

O cunosc pe J. şi pe soţul acesteia, numitul MMMMMM.. Pe cei doi i-am cunoscut la momentul la care mi s-a făcut procură pentru administrarea imobilului din str. x, care era un spaţiu comercial la parter.

Când am primit procura au fost prezenţi atât J., cât şi soţul acesteia. Ne-am cunoscut printr-o cunoştinţă de-a mea şi rudă de-a lor, adică prin YY.. Eu sunt agent imobiliar din anul 2003 şi am propria firmă din anul 2006, aceasta fiind activitatea mea şi în prezent, în domeniul imobiliar, context în care l-am şi cunoscut pe YY..

Nu îl cunosc pe M..

Procura mi-a fost înmânată de familia NNNNNN. într-un birou notarial.

Nu îmi aduc aminte şi nu cred că am însoţit-o pe J. la o unitate bancară în niciun scop.

Am folosit procura, dar, dată fiind situaţia creată cu acest dosar penal, am fost şi am revocat-o. Nu m-a mai interesat faptul că aş fi putut să închiriez acel spaţiu comercial urmare procurorii pe care am primit-o şi că aş fi încasat un comision.

O cunosc pe dna. executor judecătoresc A., ca urmare a procurii pe care am primit-o.

La momentul primirii procurii nu cunoşteam modalitatea în care J. devenise proprietara imobilului din str. x.

Nu am participat la licitaţia publică în legătură cu acest imobil de la sediul B.E.J. X.

Referitor la durata de timp de când se cunoştea cu YY., fratele apelantei inculpate J., precum şi la acţiunile sale după vânzarea la licitaţie a imobilului, inculpatul N. a precizat: Nu aş putea să estimez un timp exact, mi-a fost client, la vremea respectivă dumnealui construia o locuinţă colectivă, un bloc. Aveam intenţia să colaborăm astfel încât eu să contribui la vânzarea acelor apartamente (…)

Este posibil să fi fost cu YY. la spaţiul comercial din str. x, dar nu pot spune cu exactitate de ce, poate pentru că eram amândoi în maşină (…)

YY. m-a abordat şi m-a întrebat dacă vreau să ajut o rudă de-a lui cu un spaţiu, în sensul de a-l administra şi la un moment dat să îl închiriez. YY. nu avea timp să se ocupe de închirierea spaţiului din str. x şi bănuiesc că nici ruda lui, J. nu avea timp şi poate nu se pricepea să deruleze activităţi specifice agentului imobiliar. Când am constatat că spaţiul este ocupat şi nu poate fi închiriat am fost nemulţumit (…) am sperat că se va elibera repede, eu voi închiria şi îmi voi câştiga comisionul.

(…) în baza împuternicirii pe care o aveam, m-am prezentat la imobil împreună cu dna. executor A. pentru a prelua spaţiul liber. Nu au fost prezenţi J. şi nici YY.. Nu s-a realizat cu acea ocazie eliberarea spaţiului. Cred că am intrat în spaţiu, nu mai reţin pe cine am găsit acolo, a fost un fel de ceartă în care eu, oricum, nu eram implicat (…)

În perioada respectivă, am fost abordat de către dl. K., ne-am întâlnit la un PECO, în Iaşi; eu la vremea respectivă primisem deja procura şi consider că, în discuţia pe care am avut-o cu acesta, dânsul a încercat să mă convingă să confirm ceea ce susţinea dumnealui. Îmi spunea că spaţiul îmi aparţine mie, că eu l-aş fi cumpărat cu banii mei, ceea ce sută la sută nu era real. Eu fiind om de vânzări, mi-era greu să mă cert cu un om, discuţiile pe care le port trebuie să fie principiale chiar dacă un client este mai nervos. Mi-am dat seama, la un moment dat, că scopul acelei întâlniri cerute de dumnealui era să mă facă pe mine să susţin nişte minciuni. Acum realizez că din cauza vârstei mele de atunci, eram mai tânăr, m-am dat mare şi am spus că spaţiul este al meu, ceea ce acum, evident, regret.

A vrut să găsim o soluţie, dar eu nu aveam putere să hotărăsc, doar administram.

La întrebarea părţii civile L. de ce s-a prezentat ca proprietarul spaţiului atunci când a venit cu dl. YY., inculpatul N. a precizat: nu cred că am zis, oricum dacă am făcut o astfel de afirmaţie, mintea mea era la procura pe care o primisem de a administra şi închiria spaţiul.

Analizând coroborat probele administrate în cauză, se constată conivenţa infracţională a inculpatului N. cu inculpaţii J. şi M., elocvente fiind afirmaţiile inculpatului X prin care s-a prezentat părţilor civile K. şi L. ca proprietarul de fapt al imobilului. Motivaţia susţinută, în sensul că dorea să se dea mare, comportament pe care, în timpul audierii în apel, l-a pus pe seama vârstei sale tinere de la momentul faptelor, este contrazisă de împrejurarea că, în mod repetat, s-a prezentat drept proprietar al imobilului adjudecat. Având în vedere activitatea sa de agent imobiliar pe care o desfăşura, este evident că distingea între calitatea de proprietar şi cea de administrator al unui imobil.

Înalta Curte consideră că, prin depoziţia sa, inculpatul N. a urmărit să acrediteze ideea inexistenţei unei înţelegeri între inculpaţii J. şi M. şi, implicit între el şi aceştia, contrar materialului probator. Nu este lipsit de relevanţă că inculpatul N. nu a exercitat calea de atac a apelului, în contextul în care răspunderea sa penală a fost înlăturată ca efect a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunile de deturnarea licitaţiilor publice şi instigare, sub forma participaţiei improprii la abuz în serviciu asimilat infracţiunilor de corupţie, aşadar, după verificarea pe fond a acuzaţiilor şi eliminarea oricărui motiv de achitare.

Relatând despre relaţia sa cu inculpatul N. şi circumstanţele în care a ajuns să adjudece imobilul, apelanta inculpată J. a declarat: pentru a participa la licitaţia de la care să cumpăr acest spaţiu comercial, am luat mai întâi legătura cu un agent imobiliar, pe nume X, despre care am aflat că se numeşte N. (…) Acesta s-a interesat mai dinainte despre condiţiile de licitaţie şi data când va avea loc, după care mi-a adus şi mie la cunoştinţă toate aspectele.

(…) M-am întâlnit cu acesta chiar în dimineaţa zilei în care a avut loc licitaţia şi ne-am deplasat împreună la Sucursala AAA. (…) Iaşi unde am depus o sumă de bani, într-un cont pe care l-am deschis atunci (…)

După aceasta, împreună cu numitul N., m-am deplasat la un birou unde erau executorii judecătoreşti Q. şi A.. La acest birou s-a ţinut şedinţa de licitaţie (…) eu am fost condusă în acel loc de numitul N. (…) după ce am intrat în biroul doamnei A., numitul N. a plecat (…) Nu mai reţin cum s-a desfăşurat şedinţa de licitaţie (…) după ce am plecat, m-am întâlnit cu N. şi împreună cu acesta m-am deplasat la aceeaşi unitate bancară - AAA., unde am transferat diferenţa de bani până la care am adjudecat acest spaţiu comercial, într-un cont, aşa cum mi-a arătat N., conform documentelor primite de la doamna X .

Partea civilă K. a declarat, în timpul cercetării judecătoreşti în apel, că menţine declaraţiile anterioare şi a relatat următoarele: Nu am probe concludente împotriva dnei. X, însă am mai multe suspiciuni. Cauzele acestor suspiciuni şi faptul că dna. X a ştiut împreună cu cei trei inculpaţi de vânzarea imobilului aflat în str. x - spaţiu comercial, la un preţ derizoriu, sunt cele pe care le voi relata în continuare.

Punctul de plecare a fost preţul absolut derizoriu la care a fost vândut respectiv 15% din preţul stabilit de bancă. Acest fapt l-am corelat cu modul deficitar în care ni s-au comunicat actele de executare, pentru că stăteam separat de soţia mea, adică la adrese diferite. Astfel, toate actele de executare mi-au fost comunicate târziu sau deloc. În schimb, în dosarul oficial de executare aceste acte apăreau ca fiind comunicate în timp util, majoritatea prin afişare. Nu am văzut dosarul de executare, dar am cerut copii de pe dosarul de executare pentru a le ataşa în alte cauze civile.

Nu am dorit să mai formulez şi plângere penală pentru fals în înscrisuri oficiale.

Desigur, nu am stat pasiv şi m-am interesat cum s-a derulat licitaţia, în mod efectiv, la dna. executor X după finalizarea licitaţiei. Un semn de întrebare s-a ridicat în momentul în care după 4 ani a fost înlocuit administratorului sechestrului în persoana dlui. N. de către dna. executor. De fapt, nu ştiu sigur dacă a fost înlocuit administratorul sechestrului.

(…) m-a sunat sora mea de la farmacie şi mi-a zis că sunt căutat de două persoane, care îi spuseseră (…) că sunt noii proprietari ai spaţiului. M-am deplasat la farmacie şi am cunoscut o persoană pe nume YY. care mi l-a prezentat pe dl. X ca fiind cumnatul său. Au vrut să inspecteze încăperile, ceea ce s-a şi întâmplat. Dl. YY. mi-a zis că este bine că ne cunoaştem pentru că dl. X vrea să vândă sau să închirieze (…)

Ulterior, ne-am întâlnit la un service în Păcurari şi a m-a întrebat (n.n. X) cât pot să îi dau, să răscumpăr spaţiul. În primă fază, i-am spus că pot să dau 10.000 - 20.000 RON în plus faţă de 150.000 RON cât dăduse el la licitaţie. Dl. X a început să râdă şi mi-a spus că a avut cheltuieli mult mai mari cu achiziţionarea acestui spaţiu. Nu mi-a spus în ce au constat acele cheltuieli. Am insistat să îmi spună cât doreşte pentru recuperarea spaţiului şi a rămas să ne gândim amândoi.

Apoi, ne-am întâlnit după un timp la BBBBB. Păcurari, prilej cu care i-am spus că-mi se pare că a fost trucată licitaţia, a fost un aranjament, nu mai ştiu exact cum m-am exprimat. X a început să râdă şi nu mi-a dat un răspuns concret, dacă a fost sau nu un aranjament licitaţia la care a participat. Şi la BBBBB. am discutat despre răscumpărare, iar dumnealui a spus că imobilul ar valora 370.000 RON. Mi-aduc aminte că i-am spus că am făcut contestaţie la executare şi vom vedea cum se va soluţiona acest dosar.

(…) după atâta timp mi-am dat seama şi eu că dl. YY. m-a minţit că dl. X este cumnatul său. Pe YY. îl cunoşteam de mai mult de 10 ani, ştiam că mai are un frate OOOOOO., îi cunoşteam pe ambii la fel de bine pentru că ei umblau împreună. La urmărire penală a fost necesar să îl recunosc pe YY. de pe planşa foto, întrucât, deşi nu este geamăn cu fratele său, aceştia seamănă izbitor (…)

Nu ştiu dacă sunt rude sau prieteni, ştiu că dna. NNNNNN. este proprietar de drept, iar dl. X de fapt.

(…) deşi dna. executor ştia că am două dosare de executare cu nr. x şi că am achitat integral debitul din dosarul x, ştia că voi achita şi în dosarul cu nr. x, însă dumneaei s-a grăbit să vândă cu preţul de 15% din valoarea imobilului, stabilită de bancă.

Dna. executor a încălcat art. 504 din C. proc. civ. pct. 3, privind obligaţia de a publica la imobil vânzarea. A încălcat şi punctele 4 şi 5 ale aceluiaşi art. din C. proc. civ., privind faptul că trebuia să publice vânzarea într-un ziar de largă circulaţie şi să anunţe debitorii. Eu nu am fost anunţat şi nici soţia mea, cu toate că dna. executor ştia adresa soţiei mele, datorită faptului că în august 2013 a comunicat soţiei, în comuna Grajduri, judeţul Iaşi, o încuviinţare a unei executări silite în alt dosar, iar la 6 luni după, în martie 2014, nu îi mai ştia adresa. Nu ştiu dacă soţia mea a comunicat la dosarul nr. x/2011 adresa din comuna Grajduri, unde locuia.

În primă instanţă, partea civilă K. a relatat aceleaşi aspecte factuale: (…) Nu am avut cunoştinţă de termenul stabilit pentru licitaţie. Când am aflat la data de 5 mai, am depus în scris cererea de a-mi pune la dispoziţie somaţia şi toate actele de executare. Am primit un răspuns nedatat după 2-3 săptămâni, în care dna. X îmi spune că a luat la cunoştinţă şi îmi va pune la dispoziţie actele solicitate (…)

Eu îl cunoşteam pe acest YY. de un an de zile, venind la agenţia mea de turism pentru a cumpăra nişte bilete. Pe X nu îl cunoşteam, nu auzisem deloc de el. YY. mi-a zis textual că X este cumnatul său şi că mă pot înţelege cu el, dacă vreau să rămân acolo. De asemenea, acesta mi-a facilitat întâlnirea cu X.

Am aflat că X cu NNNNNN. ar fi rude în urmă cu 2 ani, de pe x. Nu am discutat cu executorul despre acest aspect ulterior (…)

X a venit în farmacie, mi-a zis că dacă vreau, îmi vinde imobilul, pentru că el l-a luat doar pentru a face o afacere. Mi-a spus cam cu 400 sau 600 milioane în plus faţă de preţul de adjudecare. I-am spus că e o sumă mare pentru ce a făcut cu el. Mi-a spus că a avut cheltuieli mari:

"Am avut cheltuieli mari… ştii şi tu, cu executorul…" şi eu am înţeles că probabil i-a plătit la executor, de l-a luat la acest preţ. M-am gândit că probabil a dat o mită executorului, în niciun caz nu cred că se referea la taxe legale. I-am spus că nu pot face acest lucru şi că rămâne să ne auzim la telefon. A doua oară ne-am întâlnit la BBBBB., când a avut loc interceptarea convorbirii.

La întâlnirea din BBBBB., am încercat să-l întreb din nou ce cheltuieli a avut cu adjudecarea şi l-am întrebat cât vrea pe imobil. A doua oară nu mi-a mai spus cât vrea.

(…) l-am întrebat (n.n. pe X) de ce l-a luat NNNNNN. (n.n. imobilul) şi nu el, şi mi-a spus că el are datorii la fisc şi nu putea (…)

Cu doamna NNNNNN. nu m-am întâlnit niciodată. Ne-am întâlnit în instanţă, în cadrul contestaţiilor la executare formulate, dar nu am discutat niciodată (…)

Tot dna executor X a efectuat evacuarea. Dl X era prezent la evacuare, pentru că primea marfa în calitate de administrator sechestru (…)

Din ce a mai rămas, nu am mai primit nici un ban ulterior. Nu ştiu nici dacă s-a acoperit toată creanţa. Am primit un proces-verbal după un an de zile, în care mi se comunica că nu mai am nicio datorie (…)

În contestaţii, am contestat inclusiv preţul de adjudecare (…)

I-am spus dnei X că am încheiat cu plata dosarului x şi că urma să achit şi creanţa pentru dosarul x. Făcusem o plată parţială şi pentru dosarul x, plătisem chiar mult, întrucât după ce am plătit, din 100.000 euro au mai rămas 30.000 euro de plătit (...)

La întrebarea dacă este posibil ca referirea inculpatului X la faptul că ar fi avut cheltuieli cu executorul să fi fost o metodă de negociere, respectiv de creştere a preţului de revânzare, partea civilă a răspuns: părea foarte sincer şi foarte afectat de suma pe care o plătise executorului. (…) dl YY., când m-a sunat, mi-a zis:

"Dar al tău era spaţiul acela?" nu ştiu de ce nu m-a abordat direct YY. chiar mi-a spus că dacă ar fi ştiut că imobilul executat este al meu, cumnatul lui nu s-ar fi băgat să-l cumpere de la executor. Cred că a spus asta din prisma faptului că l-am ajutat pe YY. în nişte aspecte.

Aspectul relatat de partea civilă K. că executorului judecătoresc A. i-ar fi parvenit o sumă de bani de la inculpatul N. este singular.

Aşa cum a reţinut şi prima instanţă, la dosarul de executare nr. x/2011 se regăsesc procesele-verbale de îndeplinire a procedurii de comunicare a publicaţiei de vânzare prin afişarea actului la locuinţa părţii civile K., din strada x nr. 53, unde a specificat că locuia, precum şi la imobilul din str. x, supus executării.

Partea civilă K. a mai evocat că inculpata A. nu a comunicat actele părţii civile L. la adresa unde locuia în fapt, dar conţinutul mijloacelor de probă nu demonstrează că, în dosarul de executare nr. x/2011, partea civilă a transmis o altă adresă decât cea cunoscută (este lipsit de importanţă că, în alt dosar de executare, intrumentat anterior de inculpată, partea civilă indicase o anumită adresă).

Chiar apelanta parte civilă L. a declarat în cursul cercetării judecătoreşti în apel, la întrebarea dacă i-a adus la cunoştinţă inculpatei A. adresa unde locuia efectiv: am fost în biroul dnei. executor în august 2013, din cauză că aveam executare silită pe un alt spaţiu, ocazie cu care am lăsat copia cărţii de identitate. Nu am considerat că trebuie tot timpul să anunţ unde locuiesc, că am acelaşi domiciliu.

Doresc să precizez că nu am fost împotriva executării, ci a preţului de vânzare pe care l-am considerat ca fiind foarte mic.

La întrebarea dacă, în 2013, când a anunţat adresa la biroul executorului judecătoresc era pentru dosarul nr. x/2011 sau pentru un alt dosar, partea civilă L. a arătat: pentru un alt dosar, care s-a rezolvat favorabil pentru mine la acea dată.

În primă instanţă, partea civilă PPPPPP. a menţionat aspecte similare, precizând că nu a primit nici o înştiinţare privind licitaţia la domiciliul unde locuia cu părinţii şi că inculpata nu a organizat o licitaţie în care spaţiul comercial să fie vândut la valoarea corectă. A arătat că a verificat ziarele, a văzut că toate licitaţiile se ţin public şi a considerat că licitaţia nu a fost organizată corect întrucât despre licitaţia imobilului său nu a identificat nimic în ziare, fiind ţinută cu uşa închisă, în înţelegere cu cele două persoane care au licitat. A mai menţionat că a formulat plângerea penală fără a verifica dosarul de executare.

Faptul că, pentru evacuare, la imobilul adjudecat s-au prezentat R., soţul adjudecatarei J., împreună cu KK., soţia unuia dintre fraţii adjudecatarei relevă planul infracţional al persoanelor care s-au înscris la licitaţia din 06.05.2014.

Menţinând depoziţiile date anterior, în apel, martora JJ., care desfăşura activitate farmaceutică în imobilul ce a făcut obiectul executării silite, sora părţii civile K., a declarat: (…) eram administratorul QQQQQQ., mă aflam în incinta farmaciei în ziua respectivă, când a venit doamna executor A., s-a prezentat împreună cu cei doi noi proprietari ai imobilului, domnul şi doamna NNNNNN..

Mi-au spus că trebuie să evacuez farmacia, deoarece ei sunt noii proprietari. În incinta farmaciei au intrat doar doamna X împreună cu domnul NNNNNN., doamna NNNNNN. a avut intenţia de a intra, dar ulterior, s-a răzgândit. Doamna aştepta afară (...).

Doamna X i-a prezentat ca fiind domnul şi doamna NNNNNN., dar după cum am relatat, în incintă a fost doar domnul NNNNNN..

La întrebarea dacă o poate descrie pe doamna care i-a fost prezentată ca fiind J., martora a arătat că era o doamnă slăbuţă, brunetă, cu părul lung, până în 30 de ani. Camerele de supraveghere au înregistrat imaginea acesteia (...).

Prin depoziţia dată în apel, martora KK. a arătat: îl cunosc pe M. cu care însă nu sunt în relaţii de prietenie sau rudenie. Apelanta inculpată J. este cumnata mea. Nu sunt în relaţii de duşmănie cu niciunul dintre aceştia şi nici cu alte persoane din cauză, întrucât nu le cunosc (...)

Am aflat de la cumnata mea J. că şi-a achiziţionat un spaţiu, nu am fost niciodată la spaţiul respectiv. Nu cunosc detalii despre achiziţionarea spaţiului, adică nici cât a plătit pe imobil şi nici cum a aflat că are posibilitatea să îl achiziţioneze. Nu ştiu şi nici J. nu mi-a relatat cine a ajutat-o în achiziţionarea imobilului.

M. este cumnatul lui LL.. Eu, J. şi LL. suntem cumnate. Pe M. l-am întâlnit de două trei ori cu prilejul desfăşurării unor evenimente în familia noastră extinsă.

Pe soţul meu îl cheamă CC..

Nu o cunosc pe dna. A. (…)

La întrebările adresate de procuror, martora a răspuns că YY. este cumnatul ei, fratele soţului ei CC. şi soţul lui LL., pe soţia lui M. o cheamă X, iar ei îi spun RRRRRR., fiind soră cu LL.. A mai arătat că J. se cunoştea cu M. fiindcă s-au întâlnit la evenimentele din familie.

Martora KK. a recunoscut că este persoana de sex feminin care apare în fotografia pe care este consemnat FAM. MIHĂILĂ, fiind împreună cu soţul ei, CC. (n.n. captură x - fila x - plic, vol. 5 d. inst. apel) şi, totodată, a menţionat că nu este persoana surprinsă de sistemul de supreveghere video al imobilului, în ziua de 04.09.2014, şi nici nu recunoaşte persoana respectivă.

Coroborând descrierea făcută de martora JJ., care a perceput nemijlocit persoana de sex feminin care a venit, în data de 04.09.2014, împreună cu inculpata A. şi R., la imobilul în discuţie (pentru evacuare), cu fotografiile din perioada de referinţă care o înfăţişează pe martora KK. (acte de identitate, postări x) şi imaginile surprinse de sistemul de supraveghere video al imobilului, din ziua respectivă, instanţa de apel constată că martora KK., soţia lui CC. (fratele inculpatei J.) a fost cea care l-a însoţit pe R., iar nu J..

Acest element factual relevă suplimentar existenţa apropierii dintre inculpaţii J. şi M. şi conivenţa infracţională, pe care martora KK. a încercat să o ascundă prin declaraţiile date încă din faza de urmărire penală când a afirmat initial că nu cunoaşte nicio persoană pe numele M., revenind cu prilejul unei alte depoziţii când a arătat că M. este cumnatul lui YY., fost X, fiind căsătorit cu sora acestuia, RRRRRR..

Pentru considerentele expuse, instanţa de apel apreciază nesincere cele relatate de martoră cu privire la prezenţa sa, în ziua de 04.09.2014, la sediul comercial ce a făcut obiectul adjudecării.

Înalta Curte reţine că, dincolo de raţiunile speculativ financiare ale unei persoane care participă la o licitaţie publică, în speţă, aspectele de ilicit penal sunt reliefate prin raporturile apropiate între licitatorii J., M. şi inculpatul N., de împrejurarea că M. nu a licitat nici măcat o singură dată mai mult decât oferta scrisă a inculpatei J., cu care a adjudecat imobilul (149.760 RON - suma cea mai mare din ofertele scrise depuse înainte de licitaţie), nefiind de neglijat nici faptul că, deşi vechiul C. proc. pen. nu prevedea o limită minima de 30% pentru vânzare la al doilea termen de licitaţie când participă cel puţin doi licitatori, pentru a avea siguranţa adjudecării imobilului, preţul oferit de inculpata J. cu care a adjudecat este sensibil apropiat de procentul de 30% din preţul de evaluare a imobilului.

În aceste condiţii şi faţă de întreg probatoriul, apare nesinceră afirmaţia inculpatei J., din faza de urmărire penală, că nu îl cunoaşte pe bărbatul cu care a concurat la licitaţie (la acea licitaţie a mai participat împreună cu mine un bărbat mai în vârstă decât mine … nu îl cunosc pe acest bărbat, nu ştiu cum se numeşte şi nu l-am mai văzut până atunci şi nici de atunci încolo - fila x dup).

Acuzaţia adusă inculpaţilor M. şi J. rezultă din declaraţia acesteia din urmă, dată în faţa organelor de urmărire penală, prin care a arătat că nu ar putea conduce la locul unde este situat apartamentul, la care a fost o singură dată cu fratele ei YY., prieten apropiat cu N. care a însoţi-o la unitatea bancară când a plătit garanţia de participare şi i-a spus cum să achite diferenţa de preţ, după adjudecare (nu ştiu să ajung singură la acest imobil, întrucât atunci când l-am văzut, pentru prima şi ultima oară, am fost împreună cu fratele meu, YY., cu un autorurism condus de acesta. Cu acea ocazie, fratele meu, YY. mi-a arătat respectivul spaţiu comercial … arăt încă o dată că nu pot conduce organele judiciare la acest imobil - file x dup).

Lipsa de interes a inculpatei J. vis-a-vis de actele privind imobilul adjudecat şi procura emisă imediat lui N. pentru a se ocupa de formalităţile intrării în posesie, ca şi faptul că acesta din urmă s-a prezentat cu YY. pentru a se întâlni la imobil cu partea civilă K., susţin acuzaţiile aduse apelanţilor inculpaţi J. şi M., deoarece ar fi fost firesc ca adjudecatara J. sau soţul acesteia, R., să cunoască detaliat şi să fie primii implicaţi activ în acţiunile ce au urmat adjudecării pentru finalizarea actelor şi intrarea în posesie a imobilului (după ce am dobândit la licitaţie acel imobil, i-am dat o procură de reprezentare lui N. pentru ca acesta să se ocupe de toate formalităţile intrării în posesie …i-am dat…şi toate documentele pe care le-am primit de la executorul judecătoresc A.- file x vol5.dup).

Inculpatul M. a invocat la urmărire penală dreptul de a nu da declaraţie din cauza stării de boală, a indicat în prezenţa avocatului desemnat din oficiu că doreşte să-şi angajeze avocat, s-a prevalat de dreptul de a nu da declaraţie în cauză, invocând dreptul la tăcere şi în faţa instanţei. Se constată din actele dosarului că inculpatul avea 58 de ani la data faptelor, era lăcătuş mecanic, căsătorit cu LL..

În consecinţă, fiind fără relevanţă comportamentul inculpatei A. în cazul efectuării altor licitaţii care fac obiectul acestei cauze penale, instanţa de apel consideră că, în mod legal şi temeinic, prin sentinţa apelată s-a dispus achitarea în baza art. 16 lit. b) teza a II a C. proc. pen.., lipsind elementul de tipicitate subiectivă (intenţie directă sau indirectă) al infracţiunii de abuz în serviciu asimilată infracţiunilor de corupţie, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. (persoane vătămate K. şi L.).

În ceea ce priveşte răspunderea penală a apelanţilor inculpaţi J. şi M., legea penală sancţionează fapta comisă în forma participaţiei improprii, prevăzută de art. 53 alin. (2) C. pen., respectiv determinarea şi înlesnirea cu intenţie a săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicare art. 5 C. pen., de către o altă persoană care comite acea faptă fără vinovăţie.

Materialul probator administrat în cauză, dovedeşte că apelanţii inculpaţi J. şi M. au săvârşit infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată, fiind întrunite elementele de tipicitate obiectivă şi subiectivă, astfel că solicitarea apelanţilor inculpaţi J. şi M. de a fi achitaţi pentru infracţiunile reţinute în sarcina lor de prima instanţă, este neîntemeiată.

În mod corect s-a dispus prin sentinţa apelată încetarea procesului penal faţă de apelanţii inculpaţi J. şi M., având incidenţă Deciziile nr. 297/2018, nr. 358/2022 ale Curţii Constituţionale şi Decizia nr. 67/2022 a ICCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, astfel că legea penală mai favorabilă este C. pen. în vigoare, cu specificul că, în perioada 25 iunie 2018 - 30 mai 2022, legislaţia activă penală nu a cuprins niciun caz de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale.

Astfel, calculând termenul general de prescripţie a răspunderii penale de la data de 06.05.2014, în mod corect prima instanţă a constatat că termenul general de 5 ani al prescripţiei răspunderii penale prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., corespunzător infracţiunii de deturnarea licitaţiilor s-a împlinit (la 05.05.2019), iar termenul de 8 ani al prescripţiei răspunderii penale prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., corespunzător infracţiunii de abuz în serviciu asimilat infracţiunilor de corupţie, calculat de la data de 23.05.2014, când infracţiunea s-a consumat, este, de asemenea, împlinit (la data de 22.05.2022).

În consecinţă, Înalta Curte constată că sunt legale şi temeinice soluţiile de încetare a procesului penal, ca efect a intervenirii prescripţiei răspunderii penale faţă de inculpaţii J. şi M. pentru infracţiunile prevăzute de art. 52 alin. (3) raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. şi de art. 246 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

În mod lipsit de interes au formulat motive de apel părţile civile K. şi L. în legătură cu achitarea inculpatei A. pentru infracţiunea de fals intelectual, în formă continuată, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., având în vedere că, potrivit actului de sesizare a instanţei, inculpata A. a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, în formă continuată, exclusiv în legătură cu activitatea desfăşurată în calitate de executor judecătoresc, în dosarul de executare nr. 520/2013, privind imobilul persoanelor vătămate O. şi P..

Latura civilă

Înalta Curte constată caracterul nefondat al motivelor de apel susţinute de părţile civile K. şi L..

Prin apelul formulat, părţile civile K. şi L. au criticat faptul că prima instanţă a respins despăgubirile materiale reprezentând lipsa de folosinţă a imobilului adjudecat şi a cheltuielilor suportate cu evacuarea, solicitând totodată obligarea inculpatei A. la plata daunelor morale, în solidar cu ceilalţi inculpaţi, după înlăturarea soluţiei de achitare a acesteia, pe care părţile civile au considerat-o nelegală şi neteminică.

Prima instanţă a dispus, în mod corect, achitarea inculpatei A. pentru infracţiunea de abuz în serviciu asimilată infracţiunilor de corupţie, prevăzută de art. 132 din Legea 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. (persoane vătămate K. şi L.), în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II a C. proc. pen.. - fapta nu a fost comisă cu vinovăţia prevăzută de lege.

În interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 25 alin. (5) C. proc. pen.., în caz de achitare în baza art. 16 alin. (1) teza a II a C. proc. pen.., instanţa soluţionează acţiunea civilă.

În acord cu prima instanţă, se constată neîntemeiată cererea de obligare a inculpaţilor la plata echivalentului lipsei de folosinţă a imobilului adjudecat şi a cheltuielilor suportate cu evacuarea, dat fiind că acţiunea civilă alăturată celei penale se grefează pe consecinţele directe şi specifice faptelor penale, or, despăgubirile civile de natură materială anterior enunţate, exced acestor limite.

Înalta Curte mai constată că, este nefondată cererea părţilor civile K. şi L. de obligare a inculpatei A. la plata daunelor morale, în solidar cu ceilalţi inculpaţi, în condiţiile în care instanţa de apel a menţinut soluţia de achitare, iar conduita sa ca executor judecătoresc nu se încadrează în antecedenţa cauzală producerii pagubei prin infracţiune.

Analizând motivele de apel formulate de inculpaţii J. şi M., prin care au criticat cuantumul despăgubirilor morale acordate părţilor civile K. şi L., instanţa de apel le consideră neîntemeiate.

Astfel, acordarea a câte 10.000 euro către părţile civile K. şi L., reliefează o sumă proporţională cu suferinţa morală provocată părţilor civile în raport de criteriile ce stau la baza acordării despăgubirilor nepatrimoniale (importanţa valorilor lezate, întinderea consecinţelor negative ce interesează aspecte de ordin psihic, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele faptelor ilicite, măsura în care a fost afectată situaţia socială; se mai notează că aspectele doctrinare şi jurisprudenţiale evocate în cazul părţilor civile UUUU. au incidenţă, fără a mai fi reluate).

Pe de altă parte, Înalta Curte are în vedere că, faţă de conţinutul declaraţiei de apel a inculpatei J., aflată la fila x al instanţei de apel (declar în temeiul art. 410 C. proc. pen., apel împotriva Hotărârii nr. 9/2023 pronunţată la data de 16.03.2023, de către Curtea de Apel Iaşi, hotărâre pe care o consider nelegală şi netemeinică), făcută în termenul legal de apel, apelul acesteia are caracter general, în sensul că hotărârea este atacată global, fără rezerve, pe latură penală şi latură civilă, efectul devolutiv al apelului inculpatei fiind mărginit, în mod firesc, la interesele legitime ale sale (aspecte distincte de principiul disponibilităţii ce guvernează acţiunea civilă promovată de partea civilă).

În acest context, se constată că prima instanţă de fond a omis rezolvarea situaţiei de îmbogăţire fără justă cauză a părţilor civile K. şi L..

Prin sentinţa primei instanţe, în mod legal şi temeinic, aplicându-se principiul disponibilităţii în rezolvarea acţiunii civile, s-a constatat nulitatea absolută a procesului-verbal cu rezultat al licitaţiei din 06.05.2014 şi a actului de adjudecare nr. x/23.05.2014 emise de BEJA Q. şi A. şi s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare prin obligarea inculpatei J. şi a persoanei interesate R. la restituirea în deplină proprietate şi liniştită posesie către părţile civile a imobilului ce a format obiectul licitaţiei publice din 06.05.2014.

Or, inculpata J. a plătit un preţ de adjudecare de 149.760 RON.

În publicaţia de vânzare nr. x/27.03.2014 prin care s-a fixat al doilea termen de licitaţie la data de 06.05.2014 şi procesul-verbal de rezultat la vânzarea la licitaţie cu adjudecare din 06.05.2014, s-a consemnat existenţa unui debit de recuperat de 90.540,21 euro plus 11.662,8 RON, incluzând debit neachitat, penalităţi şi toate cheltuielile de executare avansate în dosarul nr. x/2011, onorariu executor judecătoresc, cheltuieli carte funciară - fila x dup Anexa 5.

În aceste condiţii, scăzând din preţul de adjudecare plătit de inculpata J. (149.760 RON) suma de 11.662,8 RON, urmează ca persoanele vătămate K. şi L. (debitori) să fie obligaţi la plata sumei de 138.097,20 RON către inculpata J. (adjudecatară).

Numai în acest mod se evită îmbogăţirea fără justă cauză a părţilor civile K. şi L..

Soluţia privind eliminarea unei îmbogăţiri fără justă cauză a părţilor civile se încadrează în limitele efectului devolutiv al apelului declarat de inculpata J., iar în conformitate cu art. 422 C. proc. pen.., cu titulatura Chestiunile complementare, instanţa, deliberând asupra apelului, face, atunci când este cazul, aplicarea dispoziţiilor privitoare la reluarea dezbaterilor şi a celor privind rezolvarea acţiunii civile, măsurile asigurătorii, cheltuielile judiciare şi orice alte aspecte de care depinde soluţionarea completă a apelului.

În consecinţă, în baza art. 422 C. proc. pen.., instanţa de apel va dispune obligarea părţilor civile K. şi L. (debitori) la plata sumei de 138.097,20 RON către inculpata J. (adjudecatară).

Măsuri asiguratorii

În faza de urmărire penală, prin ordonanţa nr. 758/P/2014 din data de 15.06.2015 a Perchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, s-a instituit măsura asiguratorie a sechestrului asupra:

- sumei de 1500 euro în trei cupiuri a câte 500 euro fiecare, având seriile x, x şi x şi suma de 10700 RON în cupiuri 9x200 RON şi 89X100 RON, ridicate de la inculpata A.;

- sumei de 20.000 RON în bancnote cu următoarele cupiuri: 50x200 RON =10.000 RON şi 100x100 RON =10.000 RON ridicată de la inculpatul F.;

- sumei de 5000 RON, suma de 1935 euro şi suma de 275 POUNDS (Lire UK) ridicate de la inculpatul G..

În temeiul art. 249 C. proc. pen.., sechestrul a fost aplicat în vederea reparării pagubei create de inculpaţii de mai sus prin comiterea infracţiunilor, ţinând seama că sumele de bani respective pot face obiectul confiscării speciale sau extinse sau garantează executarea cheltuielilor judiciare .

Prin sentinţa pronunţată în cauză şi încheierea din 30 ianuarie 2024, a fost menţinută măsura asiguratorie a sechestrului instituit prin ordonanţa nr. 758/P/2014 din data de 15.06.2015, măsură care va fi menţinută şi prin prezenta hotărâre, având în vedere scopul indisponibilizării sumelor respective, soluţia pronunţată în cauză pe latură civilă prin care inculpaţii vor fi obligaţi la plata de despăgubirilor materiale şi morale şi la plata cheltuielor judiciare.

Prin încheierea din 25.06.2021, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020, a instituit măsura asiguratorie a sechestrului, în vederea garantării reparării pagubei produse prin infracţiune părţilor civile K. şi Ştefan Ana, P., asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare ale:

- inculpatei A., fostă A., executor judecătoresc în cadrul B.I.E.J. A. cu sediul în Iaşi, sc. B,jud. Iaşi, până la concurenţa sumei de 554.467 RON;

- inculpatului N., fiul lui SSSSSS. şi TTTTTT., loc de muncă S.C. UUUUUU. S.R.L. Iaşi, până la concurenţa sumei de 212.562,75 RON;

- inculpatului M., fără loc de muncă până la concurenţa sumei de 212.562,75 RON;

- inculpatei J., până la concurenţa sumei de 212.562,75 RON.

La finalul cercetării judecătoreşti în prima instanţă, prin sentinţa pronunţată în cauză, Curtea de Apel Iaşi a dispus, în cauză:

- menţine măsura asiguratorie a sechestrului instituită prin încheierea din 25.06.2021, în dosar nr. x/2020 în vederea garantării reparării pagubei produse prin infracţiune părţilor civile K. şi L., asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare ale: inculpatului N., până la concurenţa sumei de 20.000 euro; inculpatului M., până la concurenţa sumei de 20.000 euro; inculpatei J., până la concurenţa sumei de 20.000 euro.

Tot prin sentinţa pronunţată în cauză, prima instanţă a ridicat sechestrul asigurător instituit, prin încheierea din 25.06.2021 în dosarul nr. x/2020 în vederea garantării reparării pagubei produse prin infracţiune părţilor civile K. şi Ştefan Ana, P., asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare ale inculpatei A..

În apel, prin încheierea din data de 30 ianuarie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a dispus:

- menţine măsura asiguratorie a sechestrului instituită prin încheierea din 25.06.2021 în dosarul nr. x/2020 în vederea garantării reparării pagubei produse prin infracţiune părţilor civile K. şi L., asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare ale: inculpatului N., până la concurenţa sumei de 20.000 euro; inculpatului M., până la concurenţa sumei de 20.000 euro; inculpatei J., până la concurenţa sumei de 20.000 euro;

- menţine ridicarea sechestrului asigurător instituit prin încheierea din 25.06.2021 în dosarul nr. x/2020, în vederea garantării reparării pagubei produse prin infracţiune părţilor civile K., Ştefan Ana şi P., asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare ale inculpatei A.;

- instituie măsura asiguratorie a sechestrului, în vederea garantării reparării pagubei produse părţilor civile C. şi D., asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare ale:

1. inculpatei A., până la concurenţa sumei de 456.247,50 RON şi 20.000 euro;

2. inculpatului I., până la concurenţa sumei de 456.247,5 RON şi 20.000 euro;

3. inculpatului F. până la concurenţa sumei de 456.247,5 RON şi 20.000 euro.

De asemenea, conform art. 729 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., s-a dispus ca salariul şi alte venituri periodice încasate de A., I. şi F., destinate mijloacelor lor de existenţă, să fie urmărite în cuantum de până la o treime din venitul lunar net.

În urma cercetării judecătoreşti în apel, faţă de modul de soluţionare a acţiunii civile formulate de părţile civile C. şi D., Înalta Curte va menţine măsura asiguratorie a sechestrului instituită prin încheierea din 30 ianuarie 2024 în vederea garantării reparării pagubei produse părţilor civile C. şi D., asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare ale:

- inculpatei A., până la concurenţa sumei de 456.247,50 RON şi 20.000 euro;

- inculpatului I., până la concurenţa sumei de 456.247,5 RON şi 20.000 euro;

- inculpatului F., până la concurenţa sumei de 456.247,5 RON şi 20.000 euro.

Deopotrivă, va menţine măsura asiguratorie instituită prin încheierea din data de 30 ianuarie 2024 asupra salariului şi altor venituri periodice încasate de inculpaţii A., I., F., destinate mijloacelor lor de existenţă, până la o treime din venitul lor lunar net, conform art. 729 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., până la concurenţa sumei de 456.247,5 RON şi 20.000 euro, în vederea garantării reparării pagubei produse părţilor civile C. şi D..

Totodată, reţinând că s-a admis cererea formulată de părţile civile K. şi L. privind acordarea despăgubirilor morale, instanţa de apel va menţine măsura asiguratorie a sechestrului instituită prin încheierea din 25.06.2021 în dosarul nr. x/2020, în vederea garantării reparării pagubei produse prin infracţiune părţilor civile K. şi L., asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare ale:

- inculpatului N., până la concurenţa sumei de 20.000 euro;

- inculpatului M., până la concurenţa sumei de 20.000 euro;

- inculpatei J., până la concurenţa sumei de 20.000 euro.

Întrucât paguba materială cauzată părţilor civile K. şi L. a fost reparată în natură prin restabilirea situaţiei anterioare, Înalta Curte va menţine măsura asiguratorie a sechestrului asupra imobilului spaţiu comercial în suprafaţă utilă de 133.11 mp plus 2.52 mp vitrină împreună cu cota indiviză de teren în folosinţa, imobil situat în Iaşi, str. x, 24, ap.sp.com. nr. 3, judeţul Iaşi, imobil înscris în Cartea funciară nr. x Iaşi, număr cadastral xp/sp.com., exclusiv în vederea restituirii imobilului în deplină proprietate şi liniştită posesie către debitorii părţi civile K. şi L..

Se notează că, potrivit Deciziei nr. 19/2017 pronunţată în recurs în interesul legii, (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 953 din 04 decembrie 2017), s-a statuat că atunci când se instituie măsuri asigurătorii în procesul penal nu este necesar să se indice sau să se dovedească ori să se individualizeze bunurile asupra cărora se înfiinţează măsura asigurătorie. Printre alte argumente, s-a precizat că dispoziţiile care reglementează condiţiile generale privind măsurile asiguratorii în procesul penal, nu prevăd obligaţia instanţei de judecată sau organului de urmărire penală ca, prealabil dispunerii măsurii, să procedeze la identificarea in concreto a bunurilor asupra cărora se va institui măsura asiguratorie. Determinarea bunurilor ce vor fi puse sub sechestru revine executorului judecătoresc, în faza de executare a măsurii asiguratorii.

Pe de altă parte, instanţa de apel reţine, referitor la măsura asiguratorie a sechestrului privind imobilul ce a făcut obiectul licitaţiei publice din 29.04.2015 - persoane vătămate O. şi P., că, prin ordonanţa nr. 758/P/2014 din 21.05.2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, s-a dispus instituirea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra următoarelor bunuri aparţinând suspectei T.: imobilul din Iaşi, str. x A judeţul Iaşi, cu nr. cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x (provenită din cartea funciară de pe hârtie cu nr. x) UAT Iaşi:

- reprezentat de parcela de teren cu suprafaţă totală de 264,45 mp, din care parcela x C. civ., destinaţia curţi construcţii, cu suprafaţa de 178,15 mp şi parcela x destinaţia arabil cu suprafaţa de 86,30 mp plus construcţia C1, cu SC la sol de 156,72 mp, compusă din subsol cu SU de 69,46 mp, parter cu SU de 114,43 mp, etaj 1 cu SU de 47,46 mp şi etaj 2 cu SU de 49,31 mp+2,20 mp balcon - identificare conform actului de adjudecare imobil nr. 193 din 30.04.2015 emis de BEJA Q. şi A., cu privire la care s-a înscris provizoriu dreptul de proprietate dobândit prin adjudecare - act administrativ nr. 193 din 30.04.2015 emis de BEJ A. - cota de 1/1: 1) T., 2) CCC.

- reprezentat de teren în suprafaţă totală de 264 mp (suprafaţa din CF x,45 mp) şi construcţia C1, cu S construită la sol de 157 mp; C1 - locuinţă cu o s.c. de 156,72 mp, compusă din: S cu o s.u. 69,46 mp, P cu s.u. de 114,43 mp, 1 E cu S s.u. de 47, 46 mp şi 2 E cu o s.u. de 49,31 mp+2,20 mp balcon - identificare conform menţiunilor din cartea funciară nr. x (provenită din cartea funciară de pe hârtie cu nr. x) UAT Iaşi.

În motivare, procurorul a consemnat că, urmărirea penală vizează procedura de licitaţie desfăşurată de inculpata A. în urma căreia suspecta T. a adjudecat imobilul cu nr. cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x (provenită din cartea funciară de pe hârtie cu nr. x) UAT Iaşi, situat în Iaşi, str. x A, judeţul Iaşi, şi s-a apreciat că pentru a se evita înstrăinarea bunului - imobilului - până la pronunţarea unei hotărâri definitive, imobil care poate servi la garantarea recuperării pagubei produse prin infracţiunea reţinută în sarcina sa/repunerea debitorilor O. şi P. în situaţia anterioară licitaţiei publice cu vânzare din data de 29.04.2015, conform dispoziţiilor art. 256 C. proc. pen.. şi dispoziţiilor C. proc. civ. privitoare la repunerea părţilor în situaţia anterioară, respectiv intrarea imobilului adjudecat în proprietatea numiţilor O. şi P. şi restituirea preţului către adjudecatar (în situaţia desfinţării de către instanţa de judecată a înscrisului proces-verbal de rezultat la termenul de licitaţie cu adjudecare din data de 29.04.2013 şi a actelor subsecvente - act de adjudecare nr. 193 din 30.04.2015 etc), se impune luarea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra acestui imobil. În drept, au fost indicate dispoziţiile art. 249 alin. (1), (2), (5) şi 6 C. proc. pen.. .

Se reiterează că, prin rechizitoriul nr. x/2014 din 07.07.2020 emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi s-a dispus, printre altele, disjungerea cauzei privind pe suspecta T. şi declinarea în favoarea Direcţiei Naţionale Anticoruptie - Serviciul Teritorial Iaşi, în vederea efectuării urmăririi penale privind infracţiunea de complicitate la abuz în serviciu în forma asimilată infracţiunilor de corupţie, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 132 din Legea 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., cauza disjunsă fiind înregistrată, sub nr. x/2020 la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi, iar prin ordonanţa din 14.10.2020, s-a dispus clasarea.

Prin încheierea 181/CP-G din 07.07.2021 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Iaşi, pronunţată în dosarul nr. x/2021, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen.., s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta P. împotriva ordonanţei de clasare din data de 14.10.2020, emisă în dosarul nr. x/2020 la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi, menţinută prin ordonanţa nr. 23/II-2-2021 din 05.04.2021 emisă de procurorul-şef din cadrul aceleiaşi unităţi de parchet .

Prin încheierea din data de 07 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020.1*, în baza art. 2502 din C. proc. pen., s-a constatat legală măsura asiguratorie a sechestrului instituită prin ordonanţa nr. 758/P/2014 din data de 21.05.2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, asupra bunului imobil aparţinând numitei T., imobil situat in Iaşi, strada x nr. 27A, jud. Iaşi, cu nr. cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x, reprezentat de parcela de teren cu suprafaţa totală de 264,45 mp şi construcţia de 156,72 mp.

Totodată, s-a admis cererea formulată de persoana interesată T. de ridicare a măsurii asiguratorii a sechestrului şi s-a ridicat sechestrul asigurător instituit prin ordonanţa nr. 758/P/2014 din data de 21.05.2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, asupra bunului imobil aparţinând numitei T., imobil situat in Iaşi, strada x nr. 27A, jud. Iaşi, cu nr. cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x, reprezentat de parcela de teren cu suprafaţa totală de 264,45 mp, şi construcţia C1, cu SC la sol de 156,72 mp.

Prin decizia nr. 865 din 20.10.2021, pronunţată de ICCJ, secţia penală, în dosarul nr. x/2020.1*, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petenta A., împotriva încheierii din data de 07 octombrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen.., Înalta Curte va admite apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, inculpaţii J., H. şi părţile civile O., P. şi E. împotriva sentinţei penale nr. 9 din 16 martie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Va desfiinţa, în parte, sentinţa penală atacată şi, rejudecând:

Va înlătura schimbarea încadrării juridice dispuse de instanţa de fond în privinţa unităţii legale de infracţiune referitor la inculpaţii A., F., H. şi G., respectiv pentru infracţiunea de abuz în serviciu asimilată infracţiunilor de corupţie, în formă continuată, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., va înceta procesul penal faţă de inculpata A. pentru săvârşirea a trei infracţiuni de abuz în serviciu asimilat infracţiunilor de corupţie, prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 38 alin. (1) C. pen. (persoane vătămate B., C. şi D., E.), ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., va înceta procesul penal faţă de inculpatul F. pentru săvârşirea a trei infracţiuni de instigare la abuz în serviciu asimilat infracţiunilor de corupţie, prevăzute de art. 47 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 38 alin. (1) C. pen. (persoane vătămate B., C. şi D., E.), ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În temeiul art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., va înceta procesul penal faţă de inculpatul H. pentru săvârşirea a două infracţiuni de instigare la abuz în serviciu asimilat infracţiunilor de corupţie, prevăzute de art. 47 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 38 alin. (1) C. pen. (persoane vătămate B. şi E.), ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În conformitate cu art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., va înceta procesul penal faţă de inculpatul G. pentru săvârşirea a două infracţiuni de instigare la abuz în serviciu asimilat infracţiunilor de corupţie, prevăzute de art. 47 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 38 alin. (1) C. pen. (persoane vătămate B. şi E.), ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., va înceta procesul penal faţă de inculpata A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu asimilat infracţiunilor de corupţie, prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. (persoane vătămate O. şi P.), ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În temeiul art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., va înceta procesul penal faţă de inculpata A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals intelectual, în formă continuată, prevăzută de art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen. (2 acte materiale), ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen. va desfiinţa înscrisurile intitulate "Proces-verbal de rezultat la termenul de licitaţie cu adjudecare, încheiat în conformitate cu prevederile art. 846 N. C. proc. civ., întocmit azi 29.04.2015, ora 12:00’’ (original - fila x d.u.p.) şi "Lista desfăşurare licitaţie întocmită în temeiul art. 845 alin. (10) noul C. pen..civ. în D.Ex. 520/2013, la termenul de vânzare stabilită pentru 29.04.2015 orele 12:00’’ (original - fila x d.u.p.), ce constituie obiectul material al infracţiunii de fals intelectual, în formă continuată.

În baza art. 422 C. proc. pen.. raportat la art. 19 alin. (1) şi (5), art. 20 C. proc. pen.. coroborat cu art. 1349, art. 1357, art. 1386 C. civ., va admite acţiunea civilă formulată de părţile civile O. şi P. şi va obliga inculpata A. la plata sumei de 976.872 RON către acestea, cu titlu de despăgubiri materiale şi la plata sumei de câte 10.000 euro pentru fiecare dintre aceste părţi civile, cu titlu de despăgubiri morale.

În temeiul art. 422 C. proc. pen.. raportat art. 19 alin. (1) şi (5), art. 20 C. proc. pen.., coroborat cu art. 1349, 1357, art. 1386 şi art. 1382 C. civ., va obliga pe inculpaţii A., F., H. şi G., în solidar, la plata către partea civilă E. a sumei de 187.028 RON, cu titlu de despăgubiri materiale.

Va obliga partea civilă E. (debitor) la plata sumei de 86.967,68 RON către inculpatul H. (adjudecatar).

Va obliga părţile civile K. şi L. (debitori) la plata sumei de 138.097,20 RON către inculpata J. (adjudecatară).

În baza art. 422 C. proc. pen.., va menţine măsura asiguratorie a sechestrului instituită prin încheierea din 30 ianuarie 2024 în vederea garantării reparării pagubei produse părţilor civile C. şi D., asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare ale:

- inculpatei A., până la concurenţa sumei de 456.247,50 RON şi 20.000 euro;

- inculpatului I., până la concurenţa sumei de 456.247,5 RON şi 20.000 euro;

- inculpatului F., până la concurenţa sumei de 456.247,5 RON şi 20.000 euro.

În temeiul art. 422 C. proc. pen.. va menţine măsura asiguratorie instituită prin încheierea din data de 30 ianuarie 2024 asupra salariului şi altor venituri periodice încasate de inculpaţii A., I. şi F., destinate mijloacelor lor de existenţă, până la o treime din venitul lor lunar net, conform art. 729 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., până la concurenţa sumei de 456.247,5 RON şi 20.000 euro, în vederea garantării reparării pagubei produse părţilor civile C. şi D..

Totodată, instanţa de apel va menţine măsura asiguratorie a sechestrului instituită prin încheierea din 25.06.2021 în dosarul nr. x/2020, în vederea garantării reparării pagubei produse prin infracţiune părţilor civile K. şi L., asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare ale:

- inculpatului N., până la concurenţa sumei de 20.000 euro;

- inculpatului M., până la concurenţa sumei de 20.000 euro;

- inculpatei J., până la concurenţa sumei de 20.000 euro.

Va menţine măsura asiguratorie a sechestrului asupra imobilului spaţiu comercial în suprafaţă utilă de 133.11 mp plus 2.52 mp vitrină împreună cu cota indiviză de teren în folosinţa, imobil situat în Iaşi, str. x, 24, ap.sp.com. nr. 3, judeţul Iaşi, imobil înscris în Cartea funciară nr. x Iaşi, număr cadastral xp/sp.com., exclusiv în vederea restituirii imobilului în deplină proprietate şi liniştită posesie către părţile civile K. şi L..

Înalta Curte va dispune, în baza art. 422 C. proc. pen.., menţinerea măsurii asiguratorie a sechestrului instituit prin ordonanţa nr. 758/P/2014 din data de 15.06.2015 asupra:

- sumei de 1500 euro, în trei cupiuri a câte 500 euro fiecare, având seriile x, x şi x şi a sumei de 10700 RON, în cupiuri 9x200 RON şi 89X100 RON, ridicate de la inculpata A.;

- sumei de 20.000 RON, în bancnote cu următoarele cupiuri: 50x200 RON =10.000 RON şi 100x100 RON =10.000 RON, ridicate de la inculpatul F.;

- sumei de 5000 RON, suma de 1935 euro şi a sumei de 275 POUNDS (Lire UK) ridicate de la inculpatul G..

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate care nu contravin prezentei hotărâri.

În temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.., se va dispune respingerea, ca nefondate, a apelurilor declarate de inculpaţii A., I., M. şi părţile civile C., D., K. şi L. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

În baza art. 422 coroborat cu art. 276 alin. (6) C. proc. pen.., instanţa de apel va obliga apelanta inculpată A. la plata sumei de 5000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către părţile civile P. şi O., reprezentând onorariul apărătorului ales al părţilor civile (cf. chitanţei nr. x/29.09.2023).

În baza art. 422 coroborat cu art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., instanţa de apel va obliga apelanta inculpată A. la plata sumei de 3500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat şi pe apelanţii inculpaţi I. şi M. la plata sumei de câte 1000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 422 coroborat cu art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., instanţa de apel va obliga părţile civile C., D., K. şi L. la plata sumei de câte 500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către.

În conformitate cu art. 422 coroborat cu art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelanţii inculpaţi M., J., precum şi pentru intimaţii inculpaţi F. şi G., în cuantum de câte 1500 RON, vor rămâne în sarcina statului (cf. art. 5 alin. (1) lit. c) din Actul adiţional nr. x la Protocolul privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaţilor pentru furnizarea serviciilor de asistenţă juridică în materie penală din 08.02.2024).

În baza art. 422 coroborat cu art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat N., până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 600 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, inculpaţii J., H. şi părţile civile O., P. şi E. împotriva sentinţei penale nr. 9 din 16 martie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Desfiinţează, în parte, sentinţa penală atacată şi, rejudecând:

Înlătură schimbarea încadrării juridice dispuse de instanţa de fond în privinţa unităţii legale de infracţiune referitor la inculpaţii A., F., H. şi G., pentru infracţiunea de abuz în serviciu asimilată infracţiunilor de corupţie, în formă continuată, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen.

Încetează procesul penal faţă de inculpata A. pentru săvârşirea a trei infracţiuni de abuz în serviciu asimilat infracţiunilor de corupţie, prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 38 alin. (1) C. pen. (persoane vătămate B., C. şi D., E.), ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Încetează procesul penal faţă de inculpatul F. pentru săvârşirea a trei infracţiuni de instigare la abuz în serviciu asimilat infracţiunilor de corupţie, prevăzute de art. 47 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 38 alin. (1) C. pen. (persoane vătămate B., C. şi D., E.), ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Încetează procesul penal faţă de inculpatul H. pentru săvârşirea a două infracţiuni de instigare la abuz în serviciu asimilat infracţiunilor de corupţie, prevăzute de art. 47 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 38 alin. (1) C. pen. (persoane vătămate B. şi E.), ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Încetează procesul penal faţă de inculpatul G. pentru săvârşirea a două infracţiuni de instigare la abuz în serviciu asimilat infracţiunilor de corupţie, prevăzute de art. 47 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 38 alin. (1) C. pen. (persoane vătămate B. şi E.), ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Încetează procesul penal faţă de inculpata A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu asimilat infracţiunilor de corupţie, prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. (persoane vătămate O. şi P.), ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Încetează procesul penal faţă de inculpata A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals intelectual, în formă continuată, prevăzută de art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen. (2 acte materiale), ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Desfiinţează înscrisurile intitulate "Proces-verbal de rezultat la termenul de licitaţie cu adjudecare, încheiat în conformitate cu prevederile art. 846 N. C. proc. civ., întocmit azi 29.04.2015, ora 12:00’’ (original - fila x d.u.p.) şi "Lista desfăşurare licitaţie întocmită în temeiul art. 845 alin. (10) noul C. pen..civ. în D.Ex. 520/2013, la termenul de vânzare stabilită pentru 29.04.2015 orele 12:00’’ (original - fila x d.u.p.), ce constituie obiectul material al infracţiunii de fals intelectual, în formă continuată.

Admite acţiunea civilă formulată de părţile civile O. şi P. şi obligă inculpata A. la plata sumei de 976.872 RON către acestea, cu titlu de despăgubiri materiale şi la plata sumei de câte 10.000 euro pentru fiecare dintre aceste părţi civile, cu titlu de despăgubiri morale.

Obligă pe inculpaţii A., F., H. şi G., în solidar, la plata către partea civilă E. a sumei de 187.028 RON, cu titlu de despăgubiri materiale.

Obligă partea civilă E. (debitor) la plata sumei de 86.967,68 RON către inculpatul H. (adjudecatar).

Obligă părţile civile K. şi L. (debitori) la plata sumei de 138.097,20 RON către inculpata J. (adjudecatară).

Menţine măsura asiguratorie a sechestrului instituită prin încheierea din 30 ianuarie 2024 în vederea garantării reparării pagubei produse părţilor civile C. şi D., asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare ale:

- inculpatei A., până la concurenţa sumei de 456.247,50 RON şi 20.000 euro;

- inculpatului I., până la concurenţa sumei de 456.247,5 RON şi 20.000 euro;

- inculpatului F., până la concurenţa sumei de 456.247,5 RON şi 20.000 euro.

Menţine măsura asiguratorie instituită prin încheierea din data de 30 ianuarie 2024 asupra salariului şi altor venituri periodice încasate de inculpaţii A., I. şi F., destinate mijloacelor lor de existenţă, până la o treime din venitul lor lunar net, conform art. 729 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., până la concurenţa sumei de 456.247,5 RON şi 20.000 euro, în vederea garantării reparării pagubei produse părţilor civile C. şi D..

Menţine măsura asiguratorie a sechestrului instituită prin încheierea din 25.06.2021 în dosarul nr. x/2020, în vederea garantării reparării pagubei produse prin infracţiune părţilor civile K. şi L., asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare ale:

- inculpatului N., până la concurenţa sumei de 20.000 euro;

- inculpatului M., până la concurenţa sumei de 20.000 euro;

- inculpatei J., până la concurenţa sumei de 20.000 euro.

Menţine măsura asiguratorie a sechestrului asupra imobilului spaţiu comercial în suprafaţă utilă de 133.11 mp plus 2.52 mp vitrină împreună cu cota indiviză de teren în folosinţă, imobil situat în Iaşi, str. x, 24, ap.sp.com. nr. 3, judeţul Iaşi, imobil înscris în Cartea funciară nr. x Iaşi, număr cadastral xp/sp.com., exclusiv în vederea restituirii imobilului în deplină proprietate şi liniştită posesie către părţile civile K. şi L..

Menţine măsura asiguratorie a sechestrului instituit prin ordonanţa nr. 758/P/2014 din data de 15.06.2015 asupra:

- sumei de 1500 euro, în trei cupiuri a câte 500 euro fiecare, având seriile x, x şi x şi a sumei de 10700 RON, în cupiuri 9x200 RON şi 89X100 RON, ridicate de la inculpata A.;

- sumei de 20.000 RON, în bancnote cu următoarele cupiuri: 50x200 RON =10.000 RON şi 100x100 RON =10.000 RON, ridicate de la inculpatul F.;

- sumei de 5000 RON, suma de 1935 euro şi a sumei de 275 POUNDS (Lire UK) ridicate de la inculpatul G..

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate care nu contravin prezentei hotărâri.

Respinge, ca nefondate, apelurilor declarate de inculpaţii A., I., M. şi părţile civile C., D., K. şi L. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

În baza art. 422 coroborat cu art. 276 alin. (6) C. proc. pen.., obligă apelanta inculpată A. la plata sumei de 5000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către părţile civile P. şi O., reprezentând onorariul apărătorului ales al părţilor civile.

În temeiul art. 422 coroborat cu art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., obligă apelanta inculpată A. la plata sumei de 3500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat şi pe apelanţii inculpaţi I. şi M. plata sumei de câte 1000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., obligă părţile civile C., D., K. şi L. la plata sumei de câte 500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelanţii inculpaţi M., J., precum şi pentru intimaţii inculpaţi F. şi G., în cuantum de câte 1500 RON, rămân în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat N., până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 600 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată la data de 16 aprilie 2025, prin punerea acesteia la dispoziţia părţilor, procurorului şi celorlalţi participanţi la procesul penal, prin mijlocirea grefei instanţei.