Încheierea nr. 924/2024 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Şedinţa publică din data de 17 decembrie 2024

Deliberând asupra contestaţiilor de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea finală de cameră preliminară nr. 3 din data de 07 martie 2024, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023, s-au dispus următoarele:

În baza art. 345 alin. (1) C. proc. pen. au fost respinse cererile şi excepţiile privind legalitatea sesizării instanţei, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, formulate de inculpaţii A., B., C., D., E. şi F..

În baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen. s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. x/2022 emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, privind pe inculpaţii A., B., C., D., E. şi F.

Prin rechizitoriul nr. x/2022 din 8 iunie 2023 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în temeiul art. 327 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus:

Trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaţilor:

1. C., pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:

- abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 - raportat la instrumentarea dosarelor penale nr. x/2022, nr. y/2022 şi nr. 159/P/2022 înregistrate la Parchetul Corabia exclusiv în defavoarea persoanei poliţistului G. din cadrul IPJ Olt-Serviciul Rutier,

- favorizare a făptuitorului prev. de art. 269 alin. (1) C. pen. - raportat la instrumentarea dosarului penal nr. x/2022 înregistrat la Parchetul Corabia în scopul exonerării de la răspundere penală a reprezentanţilor S.C. H. S.R.L.,

- favorizare a făptuitorului în formă continuată prev. de art. 269 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. - raportat la modul de instrumentare şi soluţionare a cauzei nr. 396/P/2022 înregistrată la Parchetul Corabia şi la modalitatea de gestionare a informaţiilor clasificate înaintate la Parchetul Corabia de SJA Olt în luna decembrie 2022, în scopul protejării activităţii de comerţ ilicite desfăşurate de ofiţerul de poliţie B..

- folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii prev. de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 - raportat la comunicarea către persoane neautorizate - respectiv E. şi persoane din cercul relaţional al acestuia, prin intermediul lui B., a unor informaţii nedestinate publicităţii din dosarele penale nr. x/2022, nr. y/2022 şi nr. 159/P/2022 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia

- folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii prev. de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 - raportat la comunicarea către persoane neautorizate - respectiv B. - a unor date şi informaţii informaţii cu caracter secret de serviciu care îl vizau chiar pe B..

- abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. - raportat la intervenţia efectuată la procurorul stagiar I. pentru ca acesta din urmă să pronunţe o anumită soluţie, favorabilă unui anume inculpat, în dosarul penal nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina.

- abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000 - raportat la folosirea funcţiei de prim procuror al Parchetului Corabia în mod abuziv, emiţând retroactiv un ordin de deplasare nereal, pentru a nu fi sancţionat de către organele de poliţie pentru încălcarea regimului legal de viteză

- fals intelectual prev. de art. 321 C. pen. - raportat la emiterea pe numele său a unui ordin de deplasare nereal,

- uz de fals prev. de art. 323 C. pen. - raportat la folosirea în faţa organelor de poliţie din cadrul IPJ Olt-Serviciul Rutier a unui ordin de deplasare nereal pentru a nu fi sancţionat contravenţional pentru încălcarea regimului legal de viteză.

- abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000 - raportat la intervenţia efectuată la conducerea IPJ Olt, pentru ca prietenul său, ofiţerul de poliţei B., să fie mutat din cadrul Serviciului Rutier Olt în cadrul Poliţiei Oraş Corabia - localitatea de domiciliu, ca ofiţer coordonator al Formaţiunii Rutiere.toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi (2) C. pen.

2. B., pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:

- instigare (directă) la abuz în serviciu prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 - raportat la intervenţia acestuia, în interesul S.C. H. S.R.L., la numitul C., prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia, pentru tragerea la răspundere penală a poliţistului G. din cadrul IPJ Olt-Serviciul Rutier pentru faptul că oprise pentru control, în data de 11 februarie 2022, un transport aparţinând S.C. H. S.R.L..

- instigare (directă) la favorizarea făptuitorului prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 269 alin. (1) C. pen. - raportat la intervenţia acestuia, în interesul S.C. H. S.R.L., la numitul C., prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia, pentru exonerarea de răspundere penală a lucrătorilor/reprezentanţilor H. pentru faptele constatate de poliţistul G. din cadrul IPJ Olt-Serviciul Rutier în data de 11 februarie 2022 pe raza localităţii Studina, jud. Olt ambele cu aplicarea art. 38 alin. (2) C. pen.

3. E., pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:

- instigare la sustragere sau distrugere de probe ori de înscrisuri prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 275 alin. (1) C. pen. - raportat la dispoziţia dată numitului F., şofer al firmei S.C. H. S.R.L., de a răsturna pe jos întreaga încărcătură de pietriş aflată în autovehiculele acestei societăţi, în scopul de a pune organele de urmărire penală în imposibilitatea de a dovedi dacă s-a depăşit sau nu masa maxim admisă de încărcătură pe sectorul de drum respectiv.

- instigare (indirectă) la abuz în serviciu prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 - raportat la intervenţia sa, în numele şi interesul S.C. H. S.R.L., la numitul B., şef al Formaţiunii Rutiere Corabia, pentru ca acesta să intervină, la rândul său, la numitul C. pentru tragerea la răspundere penală a poliţistului G.,

- instigare (indirectă) la favorizarea făptuitorului prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 269 alin. (1) C. pen. - raportat la intervenţia sa, în numele şi interesul S.C. H. S.R.L., la numitul B., şef al Formaţiunii Rutiere Corabia, pentru ca acesta să intervină, la rândul său, la numitul C. pentru exonerarea de răspundere penală a lucrătorilor/reprezentanţilor H. toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi (2) C. pen.

4. D., pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:

- instigare la sustragere sau distrugere de probe ori de înscrisuri prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 275 alin. (1) C. pen. - raportat la dispoziţia sa, dată numitului F., şofer al firmei S.C. H. S.R.L., de a răsturna pe jos întreaga încărcătură de pietriş aflată în autovehiculele acestei societăţi, în scopul de a pune organele de urmărire penală în imposibilitatea de a dovedi dacă s-a depăşit sau nu masa maxim admisă de încărcătură pe sectorul de drum respectiv

- instigare (indirectă) la abuz în serviciu prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 - raportat la intervenţia sa, în numele şi interesul S.C. H. S.R.L., la numitul B., şef al Formaţiunii Rutiere Corabia, pentru ca acesta să intervină, la rândul său, la numitul C. pentru tragerea la răspundere penală a poliţistului G..

- instigare (indirectă) la favorizarea făptuitorului prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 269 alin. (1) C. pen. - raportat la intervenţia sa, în numele şi interesul S.C. H. S.R.L., la numitul B., şef al Formaţiunii Rutiere Corabia, pentru ca acesta să intervină, la rândul său, la numitul C. pentru exonerarea de răspundere penală a lucrătorilor/reprezentanţilor H..toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi (2) C. pen.

5. A., pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:

- complicitate la sustragere sau distrugere de probe ori de înscrisuri prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 275 alin. (1) C. pen. - raportat la faptul că în data de 11.02.2022 a procedat la imaginarea unei stări de şoc emoţional şi la ascunderea cheilor de la ansamblul de vehicule aparţinând H., sprijinind astfel activitatea infracţională a reprezentanţilor acestei societăţi, D. şi E., de punere în imposibilitate a organelor de ordine de a dovedi dacă s-a depăşit sau nu masa maxim admisă de încărcătură pe sectorul de drum respectiv

- mărturie mincinoasă prev. de art. 273 alin. (1) C. pen. - raportat la faptul că, în cursul cercetării judecătoreşti din dosarul civil nr. x/2022 aflat pe rolul Judecătoriei Corabia, fiind audiat în calitate de martor, a făcut afirmaţii mincinoase în legătură cu fapte şi împrejurări esenţiale cu privire la care a fost întrebat, aferente evenimentelor din data de 11.02.2022 de pe raza localităţii Studina, jud. Olt, ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

6. F., pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:

- sustragere sau distrugere de probe ori de înscrisuri prev. de art. 275 alin. (1) C. pen. - raportat la faptul că, în data de 11 februarie 2022, pe raza localităţii Studina, jud. Olt, a procedat la răsturnarea întregii încărcături de pietriş din autovehiculele H., făcând imposibilă dovedirea faptului dacă s-a depăşit sau nu masa maxim admisă de încărcătură pe sectorul de drum respectiv.

În esenţă, s-au reţinut următoarele:

Faptele inculpatului C. care, în perioada 11 februarie 2022-25 martie 2022, în calitate de prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Corabia, urmare a intervenţiei efectuate la el de către reprezentanţii S.C. H. S.R.L., prin intermediul ofiţerului de poliţie B., contrar dispoziţiilor art. 131, 132 din Constituţia României, art. 1 alin. (2), art. 2, art. 5, art. 56 alin. (1), (2), art. 299 alin. (1), art. 300 alin. (2), art. 62, art. 63 din Legea nr. 304/2004 R privind organizarea judiciară, a exercitat activitatea de supraveghere a urmăririi penale şi a efectuat urmărirea penală în dosarele penale nr. x/2022, nr. y/2022 şi nr. 159/P/2022 înregistrate la Parchetul Corabia - în legătură cu evenimentele din data de 11.02.2022 cu ocazia opririi pentru control, de către poliţistul G., a transportului S.C. H. S.R.L. - exclusiv în defavoarea persoanei poliţistului G. din cadrul IPJ Olt-Serviciul Rutier, şi în favoarea reprezentanţilor H., astfel încât reprezentanţii acestei societăţi (prietenii şi partenerii de afaceri ai inculpatului B.) au obţinut foloase necuvenite constând atât în evitarea atragerea răspunderii lor penale în dosarul nr. x/2022 cât şi în protejarea activităţii ilicite de transport agabaritic derulată de această societate, aducându-se astfel atingere atât drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale unei persoane fizice - agentul de poliţie G., cauzându-se totodată o vătămare a intereselor legitime ale unei persoane juridice - Ministerul Public, activitate infracţională stopată abia în data de 25 martie 2022 prin preluarea acestor dosare de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000.

Astfel, inculpatul procuror C. a desfăşurat următoarele activităţi de urmărire penală - în contextul în care, în legătură cu cele constatate de agentul de poliţie G. în data de 11.02.2022, cu ocazia opririi pentru control a transportului S.C. H. S.R.L., în favoarea acestei societăţi s-a implicat prietenul său, ofiţerul de poliţie B. - prieten şi partener de afaceri cu reprezentanţii S.C. H. S.R.L.:

În calitate de organ competent să supravegheze urmărirea penală:

- în data de 11.02.2022, a refuzat să coordoneze şi să îndrume organele de cercetare penală - respectiv agentul de poliţie G. - în activitatea de strângere a probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor de fals în înscrisuri şi uz de fals pretins a fi fost comise de reprezentanţii/lucrătorii H. şi la stabilirea răspunderii penale a acestora, deşi exista dosar penal înregistrat cu privire la evenimentele din data de 11.02.2022 cu ocazia opririi transportului H., contrar dispoziţiilor art. 299 alin. (1) şi art. 300 alin. (2), care prevăd că procurorul supraveghează activitatea organelor de cercetare penală astfel ca orice infracţiune să fie descoperită şi orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie trasă la răspundere penală, că organele de cercetare penală sunt obligate, după sesizare, să îl informeze pe procuror despre activităţile pe care le efectuează sau urmează să le efectueze, să caute şi să strângă datele şi informaţiile cu privire la existenţa infracţiunilor şi la identificarea persoanelor care le-au săvârşit.

- în data de 18.02.2022, în mod netemeinic şi nelegal, cu ignorarea procedurii legale de înregistrare în evidenţele poliţiei şi parchetului a dosarului de urmărire penală întocmit urmare a sesizării din oficiu a organelor de cercetare penală, procedură prevăzută în Ordinul comun al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Ministerului Afacerilor Interne nr. 56/12/10.04.2014 privind Normele metodologice privind înregistrarea, evidenţa unitară, circuitul sesizărilor penale şi coordonarea administrativă a activităţilor dispuse organelor de poliţie de către procuror - a dispus infirmarea actelor de urmărire penală efectuate în data de 11.02.2022 de către agentul de poliţie G. în dosarul penal constituit pentru infracţiunile de fals în înscrisuri şi uz de fals pretins a fi fost comise de lucrătorii H. (respectiv: ordonanţa de începere a urmăririi penale in rem din data de, ordonanţa de dispunere a cântăririi, proces-verbal de examinare a vehiculului) confirmând astfel că reprezentanţii/lucrătorii H. au procedat în mod corect şi poliţistul G. a acţionat contrar legii, contrar dispoziţiilor art. 1 alin. (2), art. 2, art. 5 C. proc. pen., potrivit cărora procesul penal se desfăşoară potrivit dispoziţiilor prevăzute de lege, că organele judiciare au obligaţia de a asigura, pe bază de probe, aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei.

Prin infirmarea de către prim procurorul C. a ordonanţelor prin care s-a dispus cântărirea autovehiculului H. şi a procesului-verbal de examinare a vehiculului s-au anulat actele de procedură care stăteau la baza obţinerii mijlocului de probă respectiv (cântărirea şi aflarea cantităţii exacte a pietrişului), se confirma că poliţistul rutier nu a acţionat conform legii şi se ignora că deja reprezentanţii H. puseseră organele de urmărire penală în imposibilitatea obiectivă de a mai afla dacă există corespondenţă între încărcătură şi actele de însoţire ale acesteia, prin răsturnarea încărcăturii de pietriş şi amestecarea acesteia cu pământ.

- deşi încă din data de 11.02.2022 a fost informat de către agentul de poliţie G. despre evenimentele în care au fost implicaţi în acea zi el şi lucrătorii/reprezentanţii H. (aspect confirmat prin declaraţiile lui G. şi C.), despre atitudinea acestora din urmă de sfidare a organelor de ordine şi sustragere de la control, deşi încă din data de 11.02.2022 fusese înregistrat la IPJ Olt dosarul penal instrumentat de G. în legătură cu lipsa de corespondenţă între încărcătura H. şi documentele de însoţire ale acesteia, iar în ziua de 17.02.2022 a fost atribuit şi nr. unic acestui dosar, procurorul C. nu s-a sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea vreunei infracţiuni de către reprezentanţii H. de natură să obstrucţioneze ancheta penală şi nu a făcut niciun fel de verificări sub acest aspect, sub pretextul că, din relatările poliţistului, nu deducea săvârşirea unei fapte de natură penală, deoarece nu i-a precizat nimic de genul că persoanele oprite ar fi săvârşit manifestări de ultraj la adresa poliţistului sau altele asemenea - rezultând că doar din punct de vedere al acestui gen de infracţiuni era interesat procurorul C. de o eventuală răspundere penală a reprezentanţilor H., nu şi din punctul de vedere al distrugerii de probe şi împiedicare, pe cale de consecinţă, a anchetei penale, contrar dispoziţiilor art. 5, art. 56 alin. (1), (2), art. 299 alin. (1), art. 300 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora organele judiciare au obligaţia de a asigura, pe bază de probe, aflarea adevărului cu prvire la faptele şi împrejurările cauzei, că procurorul supraveghează activitatea organelor de cercetare penală astfel ca orice infracţiune să fie descoperită şi orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie trasă la răspundere, că procurorul poate să efectueze orice act de urmărire penală în cauzele pe care le conduce şi le supraveghează, că procurorul supraveghează ca actele de urmărire penală să fie efectuate cu respectarea dispoziţiilor legale.

- în data de 18.02.2022 a dispus nejustificat trecerea cauzei privind falsurile comise de lucrătorii H. de la IPJ Olt-Serviciul Rutier la Poliţia oraş Corabia-Formaţiunea Rutieră, condusă de prietenul său - şi prietenul şi partenerul de afaceri H. - B., pentru continuarea cercetărilor, contrar dispoziţiilor art. 2, art. 5 C. proc. pen., art. 56 alin. (1), (2), art. 299 alin. (1), art. 300 alin. (2) C. proc. pen., art. 62, art. 63 din Legea nr. 304/2004 R potrivit cărora organele judiciare au obligaţia de a asigura, pe bază de probe, aflarea adevărului cu prvire la faptele şi împrejurările cauzei, că procurorul supraveghează activitatea organelor de cercetare penală astfel ca orice infracţiune să fie descoperită şi orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie trasă la răspundere, că procurorul supraveghează ca actele de urmărire penală să fie efectuate cu respectarea dispoziţiilor legale, că procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiilor legalităţii, imparţialităţii şi trebuie să respecte drepturile şi libertăţile fundamentale, prezumţia de nevinovăţie, dreptul la un proces echitabil, principiul egalităţii de arme.

În calitate de organ competent să efectueze urmărirea penală:

- în data de 18.02.2022 s-a sesizat din oficiu, fiind întocmit dosar penal pe rolul Parchetului Corabia pe care şi l-a repartizat spre soluţionare, cu privire la faptul că în cuprinsul actelor de urmărire penală existente în dosarul penal constituit pentru infracţiunile de fals în înscrisuri şi uz de fals (dosar aflat în supravegherea sa) există menţiuni nereale referitoare la orele întocmirii, fiind necesară efectuarea de cercetări faţă de agentul constatator de poliţie G. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals intelectual,

- în data de 23.02.2022 a dispus începerea urmăririi penale in rem pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 321 C. pen.,

- în data de 18.02.2022 a fost înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia şi plângerea S.C. H. S.R.L. prin împuternicit D., prin care s-a solicitat tragerea la răspundere penală a agentului de poliţie rutieră G. din cadrul IPJ Olt, pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu şi lipsire de libertate în mod ilegal - fiind întocmit dosar penal pe rolul Parchetului Corabia pe care prim procurorul C. şi l-a repartizat spre soluţionare,

- în data de 24.02.2022 a dispus începerea urmăririi penale in rem pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu şi lipsire de libertate prev. de art. 297 C. pen. şi art. 205 alin. (1) C. pen.,

- în data de 24.02.2022 i-a audiat pe numiţii D., A. şi J. doar cu privire la comportamentul poliţistului G., nu cu privire la toate împrejurările aferente evenimentelor din 11.02.2022,

- în data de 25.02.2022 C. a dispus ridicarea calculatorului aflat în dotarea agentului de poliţie G., activitate dusă la îndeplinire,

- în data de 11.03.2022 a solicitat instanţei încuviinţarea percheziţiei informatice cu privire la unitatea centrală a calculatorului folosit de G., activitate care a avut loc,

- în niciun moment nu l-a audiat pe poliţistul G. şi nu a verificat cele întâmplate în acea zi de 11 februarie 2022 deşi existase în dotarea poliţiei dispozitivul tip body cam care surprinsese audio-video întreaga derulare a evenimentelor, cu privire la care procurorul C. fusese informat, intenţia acestuia fiind doar de a constitui probe pentru tragerea la răspundere penală a poliţistului G., nu de a administra probe pentru aflarea adevărului - sub acest aspect inculpatul C. precizând că simpla declaraţie a martorului A. (şoferul ansamblului de vehicule aparţinând H. care a fost oprit pentru control de poliţistul G. în ziua de 11.02.2022) - care a susţinut că poliţistul G. a avut un comprotament abuziv, că l-ar fi intimidat/ameninţat/urmărit şi i-ar fi provocat un şoc emoţional puternic - corespunde realităţii şi, prin urmare, se impune tragerea la răspundere penală a poliţistului şi luarea unor măsuri preventive împotriva acestuia.

- toate aceste acte de urmărire penală, direcţionate exclusiv împotriva poliţistului, contrar dispoziţiilor art. 1 alin. (2), art. 2, art. 5, art. 56 alin. (1), (2), art. 299 alin. (1), art. 300 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora normele de procedură penală urmăresc asigurarea exercitării eficiente a atribuţiilor organelor judiciare cu garantarea drepturilor părţilor şi ale celorlalţi participanţi în procesul penal astfel încât să fie respectate prevederile Constituţiei, ale tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, ale pactelor şi tratatelor privitoare la drepturile fundamantale ale omului la care România este parte, că în exercitarea funcţiei de urmărire penală procurorul trebuie să strângă şi să administreze probe atât în favoarea cât şi în defavoarea suspectului sau inculpatului, că procurorul are obligaţia de a asigura, pe bază de probe, aflarea adevărului cu prvire la faptele şi împrejurările cauzei, dar şi contrar dispoziţiilor art. 62, art. 63 din Legea nr. 304/2004 R potrivit cărora procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiilor legalităţii, imparţialităţii, procurorii trebuie să respecte drepturile şi libertăţile fundamentale, prezumţia de nevinovăţie, dreptul la un proces echitabil, principiul egalităţii de arme, că procurorii au printre atribuţii pe aceea de a efectua urmărirea penală în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege, fiind de natură să confirme încă o dată că în ziua de 11.02.2022 reprezentanţii/lucrătorii H. au procedat în mod corect şi poliţistul G. a acţionat contrar legii.

Astfel, deşi procurorul C. "a observat" presupuse ilegalităţi ale poliţistului rutier, a întocmit dosar penal pe numele acestuia şi a administrat probe exclusiv în defavoarea sa, "nu a observat" ilegalităţile reprezentanţilor H., nu a constituit un dosar penal pe numele acestora pentru sustragere sau distrugere de probe, nu a administrat probe sub acest aspect - probele cu privire la existenţa încărcăturii şi răsturnarea acesteia pentru evitarea cântăririi ei fiind făcute ulterior preluării dosarului de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Prin îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu şi prin deturnarea normelor de organizare judiciară şi de procedură de la scopul lor prevăzut de lege, norme de a căror necunoaştere nu se poate prevala, inculpatul C. - a cărei funcţie de procuror/prim procuror ar fi trebuit să ofere garanţii de profesionalism şi imparţialitate, pe lângă cunoaşterea legii - a adus atingere atât drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale unei persoane fizice - agentul de poliţie G., cauzând totodată o vătămare a intereselor legitime ale unei persoane juridice - Ministerul Public, fiind de natură să creeze neîncredere în actul de justiţie, în modul de instrumentare al dosarelor penale,

Folosindu-se de autoritatea şi prerogativele decurgând din funcţia de prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia, a înregistrat şi şi-a repartizat spre soluţionare dosarele penale nr. x/2022, nr. y/2022 şi nr. 159/P/2022, nu în scopul aflării adevărului cu privire la cele întâmplate în data de 11.02.2022, ci în scop de intimidare şi represiune faţă de poliţistul care "a îndrăznit" să oprească pentru control transportul H. şi să se sesizeze cu privire la infracţiuni comise de angajaţii acestei societăţi, efectuând probe doar în susţinerea acestui scop.

Fapta inculpatului C. care, în perioada 11 februarie 2022-25 martie 2022, în calitate de prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Corabia, urmare a intervenţiei efectuate la el de către reprezentanţii S.C. H. S.R.L., prin intermediul ofiţerului de poliţie B., a exercitat activitatea de supraveghere a urmăririi penale în dosarul penal nr. x/2022 înregistrat la Parchetul Corabia în scopul exonerării de la răspundere penală a reprezentanţilor S.C. H. S.R.L. - în legătură cu evenimentele din data de 11.02.2022 cu ocazia opririi pentru control, de către poliţistul G., a transportului S.C. H. S.R.L. - activitate infracţională stopată abia în data de 25 martie 2022 prin preluarea acestui dosar de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de favorizare a făptuitorului prev. de art. 269 alin. (1) C. pen.

În privinţa acestor două infracţiuni s-au aplicat dispoziţiile art. 38 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpatului C. care, în perioada 15.04.2022-17.01.2023, în calitate de prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Corabia, cu rea credinţă şi-a repartizat, a instrumentat şi soluţionat dosarul penal nr. x/2022 înregistrat la Parchetul Corabia - în legătură cu activităţile de comerţ desfăşurate de B. în calitate de administrator în fapt al S.C. K. S.R.L., deşi se afla în stare de incompatibilitate, potrivit art. 67 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 64 lit. f) C. proc. pen., existând o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea sa este afectată, datorită relaţiei de prietenie cu persoana cercetată, încălcând totodată Nota de serviciu nr. x/2014 din data de 31.03.2014 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova privind înaintarea către această unitate de parchet, ierarhic superioară, a dosarelor având ca obiect infracţiunea de conflict de interese - şi a gestionat cu rea credinţă informaţiile clasificate înaintate la Parchetul Corabia de către SJA Olt (făcând demersuri pentru a se întocmi şi soluţiona prin clasare la nivelul Parchetului Corabia dosar penal pe numele acestui ofiţerului de poliţie B. deşi competenţa de instrumentare a cauzei aparţinea DNA ST Craiova), exclusiv în scopul protejării activităţii infracţionale a ofiţerului de poliţie B. de administrare în fapt a societăţii K. S.R.L. şi protejării altor activităţi ilicite desfăşurate pe parcursul anului 2022 de către acelaşi ofiţer de poliţie (activităţi de comerţ, intervenţii la alţi poliţişti în favoarea unor prieteni/rude), întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de favorizare a făptuitorului în formă continuată prev. de art. 269 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale)

Fapta inculpatului C. care, în perioada 17-26 februarie 2022, în calitate de prim procuror al Parchetului Corabia, contrar dispoziţiilor art. 285 alin. (2) C. proc. pen. care prevăd că procedura în cursul urmăririi penale este nepublică, a comunicat către persoane neautorizate, respectiv E. şi persoane din cercul relaţional al acestuia, prin intermediul ofiţerului de poliţie B., informaţii nedestinate publicităţii (date privind stadiul cercetărilor, actele de urmărire penală, alte măsuri ale procurorului de caz) din dosarele penale nr. x/2022, nr. y/2022 şi nr. 159/P/2022 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia, aflate în lucru în anchetă proprie/în supravegherea urmăririi penale la el însuşi, în scopul obţinerii de foloase necuvenite de către reprezentanţii acestei societăţi (prietenii şi partenerii de afaceri ai prietenului său B.) constând atât în posibilitatea de a evita atragerea răspunderii lor penale în dosarul nr. x/2022 cât şi în protejarea activităţii ilicite de transport agabaritic derulată de această societate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii prev. de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatului C. care, în perioada 21.12.2022-17.01.2023, în calitate de prim procuror al Parchetului Corabia, contrar dispoziţiilor art. 15 lit. e) din Legea nr. 182/2002 privind informaţiile clasificate, art. 91 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 şi art. 15 alin. (1) din Hotărârea CSM nr. 328/2005 privind Codul deontologic al magistraţilor, a comunicat către persoane neautorizate, respectiv ofiţerului de poliţie B., informaţii nedestinate publicităţii, clasificate secret de serviciu, care îl vizau chiar pe B. (activităţi de comerţ, intervenţii la alţi poliţişti în favoarea unor prieteni/rude - fapte aferente anului 2022), informaţii în posesia cărora a intrat în virtutea funcţiei pe care o ocupa, în scopul obţinerii unui folos necuvenit pentru acesta din urmă constând în posibilitatea de a evita atragerea răspunderii sale penale pentru infracţiuni de corupţie (întrucât persoana vizată cunoştea deja aceste informaţii, ancheta organului competent, DNA Craiova, a fost vulnerabilizată), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii prev. de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000.

Conform Legii nr. 182/2002 privind informaţiile clasificate, art. 15 lit. e), informaţiile secrete de serviciu sunt informaţiile a căror divulgare neautorizată este de natură să determine prejudicii unei persoane juridice de drept public sau privat.

Informaţiile clasificate de serviciu sunt practic acele informaţii al căror conţinut este ţinut secret pentru a sigura buna desfăşurare a activităţii unei persoane juridice de drept public sau privat care, dacă ar fi dezvăluite, ar putea periclita această activitate şi ar prejudicia persoana juridică vizată.

Conform art. 91 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraţilor (în prezent art. 224 alin. (1) din Legea nr. 303/2022), procurorii sunt obligaţi să respecte secretul profesional.

Conform art. 15 alin. (1) din Hotărârea CSM nr. 328/2005 privind Codul deontologic al magistraţilor, procurorii au obligaţia de a nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei informaţiile pe care le-au obţinut în această calitate.

Toate aceste activităţi ale procurorului C. au avut ca scop protejarea activităţii de administrare în fapt a unei societăţi comerciale derulată de B., generatoare de venituri ilicite, şi împiedicarea tragerii la răspundere penală a acestuia.

Fapta inculpatului C. care, în data de 27.10.2021, folosindu-se de autoritatea funcţiei de prim procuror al Parchetului Corabia, a intervenit la conducerea IPJ Olt, pentru ca prietenul său, ofiţerul de poliţei B., să fie mutat din cadrul Serviciului Rutier Olt în cadrul Poliţiei Oraş Corabia - localitatea de domiciliu, ca ofiţer coordonator al Formaţiunii Rutiere, obţinând pentru acesta atât un folos patrimonial (faptul că nu mai era necesar să facă naveta zilnic la Slatina) cât şi un folos nepatrimonial (poziţia recunoscută de conducere in facto a Poliţiei Corabia), încălcând dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară care prevăd că în activitatea judiciară Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor (conform art. 1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor magistratura este activitatea judiciară desfăşurată de procurori în scopul apărării intereselor generale ale societăţii, a ordinii de drept precum şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000

Fapta inculpatului C. care, în luna noiembrie 2016, folosindu-se de calitatea de procuror coordonator în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, cu încălcarea dispoziţiilor art. 3 alin. (1)1, art. 4 alin. (1) şi art. 23 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, care prevăd că procurorii sunt independenţi în dispunerea soluţiilor, că procurorii sunt obligaţi ca, prin întreaga lor activitate, să asigure supremaţia legii, să respecte drepturile şi libertăţile persoanelor precum şi egalitatea lor în faţa legii şi să asigure un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor participanţilor la procedurile judiciare, indiferent de calitatea acestora, să respecte Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor, că soluţiile procurorilor stagiari sunt contrasemnate de procurorii care îi coordonează, a intervenit la procurorul stagiar I. pentru ca acesta din urmă să pronunţe o anumită soluţie în dosarul penal nr. x/2015 al Parchetului Slatina, favorabilă inculpatului L., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului C. care, în data de 19.12.2021, folosindu-se cu rea credinţă de autoritatea funcţiei de prim procuror al Parchetului Corabia, a susţinut în faţa agentului constatator din cadrul IPJ Olt-Serviciul Rutier, că se află în misiune - emiţând în acest sens, retroactiv, un ordin de deplasare nereal - pentru a nu fi sancţionat de către organele de poliţie pentru încălcarea regimului legal de viteză, prin fapta sa încălcând astfel dispoziţiile art. 32 alin. (1) lit. b), art. 61 din O.U.G. nr. 195/2002 R privind circulaţia pe drumurile publice şi cauzând totodată o vătămare a intereselor legitime ale unei persoane juridice - Ministerul Public, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatului C. care, în perioada 19-20.12.2021, în calitate de prim procuror al Parchetului Corabia, a emis pe numele său un ordin de deplasare datat 17.12.2021, care să ateste nereal faptul că în data de 19.12.2021 a circulat pe drumurile publice în interes de serviciu, pentru a nu fi sancţionat contravenţional pentru încălcarea regimului legal de viteză, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 321 C. pen.

Fapta inculpatului C. care, în data de 20.12.2021, în calitate de prim procuror al Parchetului Corabia, a folosit în faţa organelor de poliţie din cadrul IPJ Olt-Serviciul Rutier, un ordin de deplasare datat 17.12.2021, care atesta în fals că în data de 19.12.2021 a circulat pe drumurile publice în interes de serviciu, pentru a nu fi sancţionat contravenţional pentru încălcarea regimului legal de viteză, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals prev. de art. 323 C. pen.

Toate infracţiunile menţionate mai sus, reţinute în sarcina inculpatului C., au fost săvârşite în concurs real şi ideal, fiind aplicabile dispoziţiile art. 38 alin. (1) şi (2) C. pen.

Fapta inculpatului B. care, în perioada 11 februarie - 25 martie 2022, în calitate de şef al Formaţiunii Rutiere din cadrul Poliţiei Corabia, a intervenit la inculpatul C., prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia, determinându-l pe acesta din urmă să efectueze activitatea de supraveghere/efectuare a urmăririi penale în dosarele penale nr. x/2022, nr. y/2022 şi nr. 159/P/2022 înregistrate la Parchetul Corabia - în legătură cu evenimentele din data de 11.02.2022 cu ocazia opririi pentru control, de către poliţistul G., a transportului H. - exclusiv în defavoarea persoanei poliţistului G. din cadrul IPJ Olt-Serviciul Rutier, şi în favoarea reprezentanţilor H., astfel încât reprezentanţii acestei societăţi (prietenii şi partenerii de afaceri ai inculpatului B.) au obţinut foloase necuvenite constând atât în evitarea atragerea răspunderii lor penale în dosarul nr. x/2022 cât şi în protejarea activităţii ilicite de transport agabaritic derulată de această societate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de instigare (directă) la abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatului B. care, în perioada 11 februarie - 25 martie 2022, în calitate de şef al Formaţiunii Rutiere din cadrul Poliţiei Corabia, a intervenit la numitul C., prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia, pentru exonerarea de răspundere penală a lucrătorilor/reprezentanţilor S.C. H. S.R.L. pentru faptele constatate de poliţistul G. din cadrul IPJ Olt-Serviciul Rutier în data de 11 februarie 2022 pe raza localităţii Studina, jud. Olt, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de instigare (directă) la favorizarea făptuitorului prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 269 alin. (1) C. pen.

În privinţa acestor două infracţiuni s-au aplicat dispoziţiile art. 38 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului E. care, în data de 11 februarie 2022, în calitate de administrator al S.C. H. S.R.L. Dăbuleni a dat dispoziţie numitului F., şofer al firmei S.C. H. S.R.L., să răstoarne pe jos întreaga încărcătură de pietriş aflată în vehiculul trăgător marca x cu nr. de înmatriculare x şi semiremorca M. cu nr. de înmatriculare x, deşi ştia că trebuia să se asigure deplasarea ansamblului de vehicule la cântărire, conform dispoziţiilor organelor de poliţie - situaţie de fapt care a făcut imposibilă aflarea adevărului în cauza penală respectivă, respectiv dovedirea faptului dacă s-a depăşit sau nu masa maxim admisă de încărcătură pe sectorul de drum respectiv şi dacă există corespondenţă între încărcătură şi actele de însoţire ale acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la sustragere sau distrugere de probe ori de înscrisuri prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 275 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului E. care, în perioada 11 februarie - 25 martie 2022, cât timp cercetările în legătură cu cele întâmplate pe raza localităţii Studina, jud. Olt, în data de 11 februarie 2022, s-au efectuat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Corabia, a intervenit, în numele şi interesul S.C. H. S.R.L., la numitul B., şef al Formaţiunii Rutiere Corabia, pentru ca acesta să intervină, la rândul său, la numitul C. pentru tragerea la răspundere penală a poliţistului G., demersuri care au avut rezultatul urmărit în sensul că toate cercetările care au urmat zilei de 11 februarie 2022 au fost direcţionate exclusiv în defavoarea poliţistului G., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de instigare (indirectă) la abuz în serviciu prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000

Fapta inculpatului E. care, în perioada 11 februarie - 25 martie 2022, cât timp cercetările în legătură cu cele întâmplate pe raza localităţii Studina, jud. Olt, în data de 11 februarie 2022 s-au efectuat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Corabia, a intervenit, în numele şi interesul S.C. H. S.R.L., la numitul B., şef al Formaţiunii Rutiere Corabia, pentru ca acesta să intervină, la rândul său, la numitul C. pentru exonerarea de răspundere penală a lucrătorilor/reprezentanţilor H., demersuri care au avut rezultatul urmărit, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de instigare (indirectă) la favorizarea făptuitorului prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 269 alin. (1) C. pen.

În privinţa acestor infracţiuni s-au aplicate dispoziţiile art. 38 alin. (1) şi (2) C. pen.

Fapta inculpatului D. care, în data de 11 februarie 2022, pe raza localităţii Studina, jud. Olt, în calitate de reprezentant al S.C. H. S.R.L., a procedat la îndemnarea numitului F., şofer al firmei S.C. H. S.R.L., la răsturnarea pe jos a întregii încărcături de pietriş aflată în vehiculul trăgător marca x cu nr. de înmatriculare x şi semiremorca M. cu nr. de înmatriculare x, deşi ştia că trebuia să se asigure deplasarea ansamblului de vehicule la cântărire - situaţie de fapt care a făcut imposibilă aflarea adevărului în cauza penală respectivă, respectiv dovedirea faptului dacă s-a depăşit sau nu masa maxim admisă de încărcătură pe sectorul de drum respectiv şi dacă există corespondenţă între încărcătură şi actele de însoţire ale acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la sustragere sau distrugere de probe ori de înscrisuri prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 275 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului D. care, în perioada 11 februarie - 25 martie 2022, cât timp cercetările în legătură cu cele întâmplate pe raza localităţii Studina, jud. Olt, în data de 11 februarie 2022, s-au efectuat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Corabia, a intervenit, în numele şi interesul S.C. H. S.R.L., la numitul B., şef al Formaţiunii Rutiere Corabia, pentru ca acesta să intervină, la rândul său, la numitul C. pentru tragerea la răspundere penală a poliţistului G., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de instigare (indirectă) la abuz în serviciu prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatului D. care, în perioada 11 februarie - 25 martie 2022, cât timp cercetările în legătură cu cele întâmplate pe raza localităţii Studina, jud. Olt, în data de 11 februarie 2022 s-au efectuat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Corabia, a intervenit, în numele şi interesul S.C. H. S.R.L., la numitul B., şef al Formaţiunii Rutiere Corabia, pentru ca acesta să intervină, la rândul său, la numitul C. pentru exonerarea de răspundere penală a lucrătorilor/reprezentanţilor H., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de instigare (indirectă) la favorizarea făptuitorului prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 269 alin. (1) C. pen.

În privinţa acestor infracţiuni s-au aplicat dispoziţiile art. 38 alin. (1) şi (2) C. pen.

Fapta inculpatului A. care, în data de 11 februarie 2022, pe raza localităţii Studina, jud. Olt, în calitate de conducător auto în cadrul S.C. H. S.R.L., a procedat la imaginarea unei stări de şoc emoţional şi la ascunderea cheilor de la ansamblul de vehicule format din vehicul trăgător marca x cu nr. de înmatriculare x şi semiremorca M. cu nr. de înmatriculare x, având cunoştinţă de intenţia reprezentanţilor H., D. şi E., de a împiedica deplasarea acestor vehicule la cântărire, contribuind astfel la imposibilitatea aflării adevărului în cauza penală respectivă, respectiv dovedirea faptului dacă s-a depăşit sau nu masa maxim admisă de încărcătură pe sectorul de drum respectiv, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la sustragere sau distrugere de probe ori de înscrisuri prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 275 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului A. care, în data de 23.02.2023, cu ocazia audierii sale în calitate de martor în dosarul civil nr. x/2022 aflat pe rolul Judecătoriei Corabia, a făcut afirmaţii mincinoase în legătură cu fapte şi împrejurări esenţiale cu privire la care a fost întrebat, aferente evenimentelor din data de 11.02.2022 de pe raza localităţii Studina, jud. Olt, declaraţia sa fiind determinantă în pronunţarea sentinţei civile nr. 353/23.02.2023 - prin care s-a reţinut o situaţie de fapt contrară celei evidenţiate în urma probelor administrate în dosarul penal nr. x/2022 şi s-a admis plângerea contravenţională formulată de petentul D. împotriva procesului-verbal de contravenţie nr. x/11.04.2022 emis de IPJ Olt, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 273 alin. (1) C. pen.

În privinţa acestor infracţiuni s-au aplicat dispoziţiile art. 38 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului F. care, în data de 11 februarie 2022, pe raza localităţii Studina, jud. Olt, în calitate de conducător auto în cadrul S.C. H. S.R.L., deşi ştia că trebuia să asigure deplasarea ansamblului de vehicule (format din vehicul trăgător marca x cu nr. de înmatriculare x şi semiremorca M. cu nr. de înmatriculare x) la cântărire, a procedat la răsturnarea întregii încărcături a acestuia pe jos, urmare a dispoziţiilor numiţilor E. şi D., reprezentanţi ai S.C. H. S.R.L. - situaţie de fapt care a făcut imposibilă aflarea adevărului în cauza penală respectivă, respectiv dovedirea faptului dacă s-a depăşit sau nu masa maxim admisă de încărcătură pe sectorul de drum respectiv şi dacă există corespondenţă între încărcătură şi actele de însoţire ale acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de sustragere sau distrugere de probe ori de înscrisuri prev. de art. 275 alin. (1) C. pen.

Cu privire la faptul că în acuzare s-a reţinut că C. a încălcat dispoziţiile art. 131, 132 din Constituţia României, art. 1 alin. (2), art. 2, art. 5, art. 56 alin. (1), (2), art. 299 alin. (1), art. 300 alin. (2) C. proc. pen., art. 4 alin. (1), art. 62, art. 63 din Legea nr. 304/2004 R privind organizarea judiciară art. 3 alin. (1)1, art. 4 alin. (1) şi art. 23 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 R privind statutul judecătorilor, se impun a fi efectuate următoarele precizări:

Conform Expunerii de motive a Legii nr. 304/2004, organizarea judiciară, alături de competenţa instanţelor judecătoreşti şi sistemul căilor de atac reprezintă elementele principale ale reformei justiţiei.

Organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Ministerului Public fac obiectul unui titlu distinct în cadrul proiectului ale cărui dispoziţii detaliază principiile înscrise în Constituţie care privesc rolul parchetului, stabilindu-se că procurorii îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu legea, respectă şi protejează demnitatea umană şi apără drepturile persoanei, conduc şi controlează poliţia judiciară.

Conform Expunerii de motive a C. proc. pen., premisa majoră avută în vedere la construcţia noului cod a fost aceea că un proces penal echitabil, desfăşurat într-un termen rezonabil, nu poate fi asigurat fără aşezarea acestuia pe pilonii unor noi principii care, alături de cele clasice, să oblige organele judiciare la înfăptuirea unei noi justiţii penale independente şi imparţiale, în măsură să restaureze în opinia publică respectul şi încrederea în actul de justiţie.

În condiţiile în care Legea nr. 304/2004 (în vigoare la data faptelor) şi C. proc. pen. constituie normele primare ce ghidează activitatea procurorilor şi reglementează exhaustiv obligaţiile de serviciu în exercitarea profesiei, astfel încât procesul penal să-şi atingă scopul, în condiţiile în care nu există alte norme legale, secundare sau derivate, care să reglementeze activităţile de urmărire penală şi obligaţiile procesuale ale organelor de urmărire penală, cu excepţia celor prevăzute în legi speciale, încălcarea cu rea credinţă, în mod repetat, în beneficiul coinculpaţilor sau a altor cunoscuţi, a dispoziţiilor legale indicate, se circumscrie elementelor constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu comisă de un magistrat procuror.

De altfel, practica judiciară este unanimă în a reţine, în cazul infracţiunilor de abuz în serviciu săvârşite de magistraţi, încălcarea dispoziţiilor din Legea nr. 304/2004 şi a celor din C. proc. pen.

În acest sens, s-au exemplificat acuzaţiile şi considerentele expuse de procurori şi de judecători în analiza unor infracţiuni similare, în cauze în care s-a reţinut în mod definitiv că sunt întrunite elementele de tipicitate, sub aspectul elementului material şi a condiţiei ataşate acestuia:

- I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 476/RC din 11 decembrie 2020 - Fapta persoanei care, în calitate de prim-procuror, în exercitarea atribuţiilor de serviciu privind verificarea legalităţii şi temeiniciei rechizitoriului, prin încălcarea dispoziţiilor art. 304 C. proc. pen. şi ale art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, a distrus rechizitoriul întocmit de un procuror din subordine, fără a dispune infirmarea motivată a actului de trimitere în judecată, cu consecinţa amânării trimiterii în judecată a unui inculpat pentru un interval de timp, realizează elementele de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută în art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. Amânarea trimiterii în judecată a inculpatului pentru un interval de timp, ca efect al distrugerii rechizitoriului, constituie un avantaj nepatrimonial, care se încadrează în noţiunea de folos necuvenit obţinut pentru altul, în accepţiunea art. 132 din Legea nr. 78/2000.

- ÎCCJ, secţia Penală, Decizia nr. 422/RC/2019 - Împrejurarea că, în cauză, instanţa de apel a reţinut încălcarea de către inculpate, cu ocazia îndeplinirii actelor specifice activităţii judiciare, astfel cum au fost descrise în hotărârea de condamnare, a unor norme legale, cu valoare de principiu, din Constituţie, C. proc. pen. şi Legile nr. 303/2004 şi nr. 304/2004, nu este de natură să conducă la concluzia neîndeplinirii, în speţă, a cerinţei esenţiale ataşată elementului material al laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu, din moment ce acestea instituie prerogative şi obligaţii generale care incumbă oricărui magistrat judecător învestit cu soluţionarea unei cauze penale.

- ÎCCJ, secţia Penală, Decizia nr. 102/A/2022 - Elementul material al abuzului în serviciu se concretizează în aceea că inculpatul, prin emiterea ordonanţei nr. 4174/II/6/2018 din data de 02.11.2018, prin care a dispus amendarea persoanelor vătămate, lucrătorii de poliţie rutieră B. şi C., în temeiul art. 283 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., în contextul în care aceştia nu aveau nicio calitate şi nicio legătură cu motivarea dispoziţiei, în sensul împiedicării procurorului de a desfăşura activitatea de cercetare penală în dosarul nr. x/2017, dosar în care acesta nu a efectuat niciun act de cercetare în perioada 03.04.2018-27.11.2018, a încălcat, cu ştiinţă, normele de drept procesual, respectiv art. 283 alin. (4) C. proc. pen., urmărind, în acest mod, pedepsirea persoanelor vătămate, prin suportarea de către acestea a unei pagube prin diminuarea patrimoniului fiecăreia cu suma de 5000 RON şi totodată vătămarea intereselor legitime ale acestora.

Potrivit art. 1 alin. (2) C. proc. pen., normele de procedură penală urmăresc asigurarea exercitării eficiente a atribuţiilor organelor judiciare cu garantarea drepturilor părţilor şi a celorlalţi participanţi în procesul penal astfel încât să fie respectate prevederile Constituţiei, ale tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, ale celorlalte reglementări ale Uniunii Europene în materie procesual penală, precum şi ale pactelor şi tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte.

Probele administrate în cauză au evidenţiat că inculpatul C. a deturnat normele de organizare judiciară şi de procedură, transformând profesia de magistrat într-un instrument pe care l-a utilizat în beneficiul coinculpaţilor sau a altor cunoscuţi, producând astfel grave vătămări intereselor legitime ale Ministerului Public.

Curtea Constituţională a apreciat că "vătămarea drepturilor sau intereselor legitime" presupune afectarea, lezarea unei persoane fizice sau juridice în dorinţa/preocuparea acesteia de a-şi satisface un drept/interes ocrotit de lege. S-a reţinut că vătămarea intereselor legale ale unei persoane presupune orice încălcare, orice atingere, fie ea fizică, morală sau materială, adusă intereselor protejate de Constituţie şi de legile în vigoare, potrivit Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului. Aşadar, gama intereselor (dorinţa de a satisface anumite nevoi, preocuparea de a obţine un avantaj etc.) la care face referire textul legal este foarte largă, incluzând toate posibilităţile de manifestare ale persoanei potrivit cu interesele generale ale societăţii pe care legea i le recunoaşte şi garantează.

Atunci când se dovedeşte că un magistrat a acţionat voit împotriva propriei sale convingeri, manipulând în mod conştient legea, pe care a încălcat-o cu bună-ştiinţă, că demersurile sale au reprezentat o distorsionare deliberată şi evidentă a dreptului printr-o aplicare neîndoielnic, incontestabil, greşită a normelor juridice cu intenţie, acesta trebuie să răspundă penal.

Conduită ilicită, grefată pe activităţile specifice de urmărire penală şi pe atribuţiile de prim procuror prin care inculpatul C. a încălcat dispoziţiile art. 131, 132 din Constituţia României, art. 1 alin. (2), art. 2, art. 5, art. 56 alin. (1), (2), art. 299 alin. (1), art. 300 alin. (2) C. proc. pen., art. 62 şi 63 din Legea nr. 304/2004, producând urmări constând în paralizarea sau vicierea cursului proceselor penale, cauzând o prejudiciere a interesului general de înfăptuire a justiţiei, dar şi un prejudiciu de imagine Ministerului Public, trebuie sancţionată în mod corespunzător. (în acelaşi sens, Decizia nr. 422/RC/2019, ÎCCJ secţia Penală).

În decizia sa nr. 54/2018, Curtea Constituţională, referitor la tragerea la răspundere juridică a magistraţilor, a identificat două situaţii, după cum izvorul generator de prejudicii se găseşte în viaţa personală sau profesională a acestora.

Astfel, în măsura în care un cetăţean magistrat nesocoteşte/lezează cu prilejul exercitării drepturilor sale civile/personale drepturile altor persoane (de exemplu, a construit un imobil fără autorizaţie, a produs un accident de circulaţie etc.), atunci acesta, asemeni celorlalţi cetăţeni ai României, poate fi chemat în judecată penală sau civilă, în funcţie de incidenţa normelor specifice, dreptul comun fiind operabil în condiţii egale.

În ceea ce priveşte încălcarea unor drepturi sau vătămarea unor interese legitime ale altor persoane care îşi au izvor în activitatea profesională a magistraţilor, Curtea a constatat că, potrivit art. 4 din Legea nr. 303/2004, atât judecătorii, cât şi procurorii sunt obligaţi ca, prin întreaga lor activitate, să asigure supremaţia legii şi să respecte drepturile şi libertăţile persoanelor, motiv pentru care orice nesocotire a principiului legalităţii este de natură să atragă răspunderea lor penală, disciplinară sau civilă.

În acest sens sunt şi prevederile art. 94 din aceeaşi lege, potrivit cărora "judecătorii şi procurorii răspund civil, disciplinar şi penal, în condiţiile legii". Aşa fiind, în raport cu aceste prevederi legale, Curtea a identificat trei tipuri de răspundere a magistraţilor generate de exercitarea funcţiei specifice, şi anume penală, disciplinară şi civilă.

Prin urmare, din perspectiva răspunderii penale nu există nicio diferenţă de tratament între magistraţi şi alţi cetăţeni, întrucât, dacă sunt lezate valorile sociale ocrotite de legea penală, aceştia, indiferent de calitatea pe care o au, pot fi incriminaţi ca subiecţi activi ai unor infracţiuni (Decizia nr. 263 din 23 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 415 din 11 iunie 2015, paragrafele 21-25).

Referitor la urmărirea penală, s-au expus următoarele:

În data de 11.02.2022 organele de cercetare penală din cadrul IPJ Olt-Serviciul Rutier-Biroul Drumuri Naţionale şi Europene (agent şef G.) s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că în aceeaşi dată, orele 09:18, pe DN 54, în com. Studina, jud. Olt, la intersecţie cu DC 139, numitul A., conducător auto la S.C. H. S.R.L. Dăbuleni, în timp ce efectua un transport de marfă de bunuri divizibile (sort 8-16 mm) în cont propriu, cu ansamblul de vehicule format din vehicul trăgător marca x cu nr. de înmatriculare x şi semiremorca M. cu nr. de înmatriculare x, a fost oprit pentru control în ceea ce priveşte transportul de bunuri divizibile cu încălcarea masei maxim admise pe sectorul de drum, ocazie cu care a prezentat avizul de însoţire a mărfii seria x nr. x şi tichetul de cântar nr. 10634 emise în data de 11.02.2022 conform cărora operatorul de transport H. S.R.L. ar transporta cantitatea totală de 25.260 kg bunuri divizibile (sort 8-16 mm) din punctul de lucru din com. Giuvărăşti, jud. Olt către S.C. N. S.R.L. Craiova - existând indicii că transportul se efectuează cu depăşirea masei maxime admise pe sectorul de drum, de 40.000 kg, având în vedere cantitatea de marfă existentă în bena semiremorcii, coroborat cu volumul acesteia şi raportat la greutatea unui metru cub de sort 8-16 mm şi, pe cale de consecinţă, documentele specifice transportului nu corespund realităţii - fiind întocmit dosarul penal nr. x/2022 pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia, cercetările fiind supravegheate de prim procurorul acestei unităţi de parchet, C..

Prin ordonanţa din data de 11.02.2022 orele 09:40 a organelor de cercetare penală din cadrul IPJ Olt-Serviciul Rutier-Biroul Drumuri Naţionale şi Europene (agent şef G.) s-a dispus începerea urmăririi penale în cauză cu privire la infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. şi art. 323 C. pen.

Prin ordonanţa nr. 156/P/2022 din data de 18.02.2022 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia (C.) s-a dispus infirmarea actelor de urmărire penală efectuate de către organele de poliţie constând în: ordonanţa de începere a urmăririi penale in rem din data de 11.02.2022 orele 09:40, ordonanţa de dispunere a cântăririi din data de 11.02.2022 orele 10:00, proces-verbal de examinare din data de 11.02.2022 orele 10:50 - reţinându-se că deşi actul de sesizare din oficiu al organelor de cercetare penală este din data de 11.02.2022, a fost înştiinţat Parchetul de pe lângă Judecătoria Corabia în vederea înregistrării dosarului penal în registrul de lucrări penale şi atribuire număr unic abia în data de 17.02.2022, perioadă de timp în care organul de poliţie a efectuat acte de urmărire penală fără să existe o supraveghere a actelor de urmărire penală de către procuror conform art. 299 C. proc. pen., astfel încât s-a apreciat că aceste acte de urmărire penală sunt lovite de nulitate întrucât există o vătămare generată de faptul că nu au fost apărate ori protejate interesele generale ale societăţii. Totodată s-a dispus trecerea cauzei de la IPJ Olt-Serviciul Poliţiei Rutiere la Poliţia oraş Corabia-Formaţiunea Rutieră pentru continuarea cercetărilor.

Prin ordonanţa din data de 03.03.2022 a organelor de cercetare penală din cadrul IPJ Olt-Poliţia Oraş Corabia-Formaţiunea Rutieră s-a dispus începerea urmăririi penale în cauză cu privire la infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. şi art. 323 C. pen. - reţinându-se că în ziua de 11.02.2022 numitul A. a efectuat un transport de marfă cu ansamblul de vehicule format din vehicul trăgător marca x cu nr. de înmatriculare x şi semiremorca M. cu nr. de înmatriculare x, cu încălcarea masei maxim admise pe sectorul de drum, folosind acte false, respectiv avizul de însoţire a mărfii seria x nr. x şi tichetul de cântar nr. 10634 emise în data de 11.02.2022 de operatorul de transport H. S.R.L..

Prin ordonanţa nr. 4498/II/6/2022 din data de 25 martie 2022 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus, în conformitate cu dispoziţiile art. 325 C. proc. pen., preluarea cauzei nr. 156/P/2022 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia şi înregistrarea acesteia sub nr. x/2022.

În data de 18.02.2022 prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia (C.) s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că în cuprinsul actelor de urmărire penală existente la dosarul nr. x/2022 - respectiv ordonanţa de începere a urmăririi penale, fără număr, din data de 11.02.2022, orele 09:40, procesul-verbal de examinare, fără număr, din data de 11.02.2022, orele 10:50, procesul-verbal cu activităţile desfăşurate în continuare, fără număr, din data de 11.02.2022, orele 13:30 - poartă menţiuni nereale referitoare la orele întocmirii, fiind necesară efectuarea de cercetări faţă de agentul constatator de poliţie G. şi agentul constatator de poliţie J. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals intelectual prev. de art. 321 C. pen. - fiind întocmit dosarul penal nr. x/2022 pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia, urmărirea penală fiind efectuată de prim procurorul acestei unităţi de parchet, C..

Prin ordonanţa nr. 158/P/2022 din data de 23.02.2022 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia s-a dispus începerea urmăririi penale in rem pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 321 C. pen.

Prin plângerea din data de 18.02.2022, înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia sub nr. x/2022, S.C. H. S.R.L. prin împuternicit D., a solicitat tragerea la răspundere penală a agentului de poliţie rutieră G. din cadrul IPJ Olt, pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu şi lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 297, 205 C. pen., arătând că în ziua de 11.02.2022 acesta a oprit pe raza com. Studina, jud. Olt, auto marca x cu nr. de înmatriculare x proprietatea S.C. H. S.R.L., condus de către numitul A., angajat al societăţii, care transporta cantitatea de 25.260 kg sort 8/16 pentru beneficiarul S.C. N. S.R.L. Craiova, şi a reţinut timp de câteva ore toate actele personale, auto şi de transport care le-a solicitat conducătorului auto deşi nu a constatat nicio neregulă, fără să întocmească proces-verbal de constatare pentru vreo contravenţie sau faptă penală, folosind ameninţări de natură să pericliteze sănătatea conducătorului auto în urma cărora acesta din urmă a suferit un şoc emoţional ce a necesitat intervenţia personalului medical - urmărirea penală fiind efectuată de prim procurorul acestei unităţi de parchet, C..

Prin ordonanţa nr. 159/P/2022 din data de 24.02.2022 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia s-a dispus începerea urmăririi penale in rem pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu şi lipsire de libertate prev. de art. 297 C. pen. şi art. 205 alin. (1) C. pen.

Prin ordonanţa nr. 159/P/2022 din data de 24.02.2022 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia s-a dispus reunirea dosarelor nr. x/2022 şi nr. y/2022 sub numărul 158/P/2022.

Prin ordonanţa nr. 4496/II/6/2022 din data de 25 martie 2022 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus, în conformitate cu dispoziţiile art. 325 C. proc. pen., preluarea cauzei nr. 158/P/2022 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia şi înregistrarea acesteia sub nr. x/2022.

Prin ordonanţa nr. 139/P/2022 din data de 4 aprilie 2022 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus reunirea dosarului penal nr. x/2022 înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova la dosarul nr. x/2022 al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Prin ordonanţa nr. 139/P/2022 din data de 4 aprilie 2022 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus - infirmarea ordonanţei nr. 156/P/2022 din data de 18.02.2022 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia (C.) prin care acesta a dispus infirmarea actelor de urmărire penală efectuate de către organele de poliţie, - infirmarea ordonanţei din data de 03.03.2022 a organelor de cercetare penală din cadrul IPJ Olt-Poliţia Oraş Corabia-Formaţiunea Rutieră şi - menţinerea celorlalte acte şi măsuri procesuale efectuate şi a probelor administrate de organele de cercetare penală din cadrul IPJ Olt-Serviciul Rutier, Poliţia Corabia - Formaţiunea Rutieră şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Corabia.

Prin ordonanţa nr. 139/P/2022 din data de 19 mai 2022 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de numitul F. cu privire la infracţiunea de sustragere sau distrugere de probe ori de înscrisuri prev. de art. 275 alin. (1) C. pen. şi faţă de numitul D. cu privire la infracţiunea de instigare la sustragere sau distrugere de probe ori de înscrisuri prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 275 alin. (1) C. pen.

Prin ordonanţa nr. 139/P/2022 din data de 27 iulie 2022 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de numitul E., administrator al S.C. H. S.R.L. Dăbuleni, cu privire la infracţiunea de instigare la sustragere sau distrugere de probe ori de înscrisuri prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 275 alin. (1) C. pen.

Prin ordonanţa nr. 139/P/2022 din data de 21 noiembrie 2022 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de numitul E., administrator al S.C. H. S.R.L. Dăbuleni, cu privire la infracţiunea de cumpărare de influenţă prev. de art. 292 alin. (1) C. pen., efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de numitul C., prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Corabia, cu privire la infracţiunile de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi favorizare a făptuitorului prev. de art. 269 alin. (1) C. pen., efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de numitul O., avocat Baroul Olt, cu privire la infracţiunea de instigare la sustragere sau distrugere de probe ori de înscrisuri prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 275 alin. (1) C. pen.

Prin ordonanţa nr. 139/P/2022 din data de 27 ianuarie 2023 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus:

- schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina suspectului E. din infracţiunile de instigare la sustragere sau distrugere de probe ori de înscrisuri prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 275 alin. (1) C. pen. şi cumpărare de influenţă prev. de art. 292 alin. (1) C. pen. în infracţiunile: - instigare la sustragere sau distrugere de probe ori de înscrisuri prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 275 alin. (1) C. pen. şi - instigare (indirectă) la abuz în serviciu şi instigare (indirectă) la favorizarea făptuitorului prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi art. 47 C. pen. rap. la art. 269 alin. (1) C. pen. - raportat la intervenţia acestuia, în numele şi interesul S.C. H. S.R.L., la numitul B., pentru ca acesta să intervină, la rândul său, la numitul C. pentru exonerarea de răspundere penală a lucrătorilor/reprezentanţilor H. şi tragerea la răspundere penală a poliţistului G..

- efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de numitul D., cu privire la infracţiunea de - instigare (indirectă) la abuz în serviciu şi instigare (indirectă) la favorizarea făptuitorului prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi art. 47 C. pen. rap. la art. 269 alin. (1) C. pen. - raportat la intervenţia acestuia, în numele şi interesul S.C. H. S.R.L., la numitul B., pentru ca acesta să intervină, la rândul său, la numitul C. pentru exonerarea de răspundere penală a lucrătorilor/reprezentanţilor H. şi tragerea la răspundere penală a poliţistului G..

- efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de numitul C., cu privire la infracţiunile: - folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii prev. de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 - raportat la comunicarea către persoane neautorizate - respectiv E. şi persoane din cercul relaţional al acestuia - a unor date şi informaţii din dosarele penale nr. x/2022 şi nr. y/2022 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia, aflate în lucru în anchetă proprie/în supravegherea urmăririi penale la procuror şi - favorizare a făptuitorului prev. de art. 269 alin. (1) C. pen. - raportat la instrumentarea şi soluţionarea cauzei nr. 396/P/2022 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia în favoarea numitului B..

- efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de numitul B., inspector principal de poliţie, şef al Formaţiunii Rutiere din cadrul Poliţiei Corabia, cu privire la infracţiunile: - instigare (directă) la abuz în serviciu şi instigare (directă) la favorizarea făptuitorului prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi art. 47 C. pen. rap. la art. 269 alin. (1) C. pen. - raportat la intervenţia acestuia, în interesul S.C. H. S.R.L., la numitul C., pentru exonerarea de răspundere penală a lucrătorilor/reprezentanţilor H. şi tragerea la răspundere penală a poliţistului G..

- efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de numitul A., conducător auto S.C. H. S.R.L. Dăbuleni, cu privire la infracţiunea de complicitate la sustragere sau distrugere de probe ori de înscrisuri prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 275 alin. (1) C. pen.

- efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de numitul P., agent şef adjunct în cadrul IPJ Dolj-Serviciul Rutier-Compartimentul Drumuri Naţionale şi Europene, cu privire la infracţiunea: - abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 - raportat la folosirea funcţiei sale pentru protejarea intereselor H. şi ale administratorului acestei societăţi, E.

- efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de numitul Q., agent de poliţie în cadrul Poliţiei Oraş Dăbuleni, cu privire la infracţiunile: - abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 - raportat la folosirea funcţiei sale pentru protejarea intereselor H. şi ale administratorului acestei societăţi, E., şi - folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii prev. de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 - raportat la transmiterea către reprezentantul H., E., a unor date şi informaţii privind controale efectuate în trafic de către organele de ordine

În data de 24.10.2022 organele de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., reţinându-se că imediat după alegerile membrilor CSM din luna septembrie 2022, pe un grup privat de discuţii de pe R., format doar din magistraţi (S.), între procurorul T. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi (nickname T.) şi procurorul C. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Corabia a avut loc un schimb de mesaje scrise privind pretinsa intervenţie a procurorului C. la un procuror stagiar pentru ca acesta să dea o soluţie de clasare într-un dosar cu un politician, intervenţie confirmată pe forum de către C. dar explicată într-un mod de natură să o justifice - fiind întocmit dosarul penal nr. x/2022 pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Prin ordonanţa nr. 961/P/2022 din data de 25.10.2022 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus începerea urmăririi penale în cauză cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen.

Prin ordonanţa nr. 961/P/2022 din data de 27.01.2023 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de numitul C., cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen.

Prin ordonanţa nr. 139/P/2022 din data de 27.01.2023 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus reunirea dosarului penal nr. x/2022 înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova la dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Prin ordonanţa nr. 139/P/2022 din data de 15 martie 2023 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus:

- schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina suspectului P. din infracţiunea de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea de uzurpare a funcţiei în formă continuată, prev. de art. 300 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

- schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina suspectului Q. din infracţiunile de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii prev. de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 în infracţiunile de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, uzurpare a funcţiei prev. de art. 300 C. pen. şi folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii prev. de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000.

- efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de numitul E. cu privire la infracţiunile: - o infracţiune de instigare (directă) la abuz în serviciu prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 - raportat la determinarea agentului de poliţie Q., în data de 03.11.2019, să nu îşi îndeplinească atribuţiile de serviciu, - o infracţiune de instigare (directă) la uzurparea funcţiei, prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 300 C. pen. - raportat la determinarea agentului de poliţie Q., în data de 21.08.2019, să facă acte contrare atribuţiilor sale de serviciu, - o infracţiune de instigare (directă) la uzurparea funcţiei în formă continuată, prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 300 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.. - raportat la determinarea agentului de poliţie P., în perioada ianuarie 2019-mai 2020, să facă în mod constant acte contrare atribuţiilor sale de serviciu.

Prin ordonanţa nr. 139/P/2022 din data de 23 martie 2023 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus:

- efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de numitul U., agent de poliţie în cadrul Poliţiei Oraş Dăbuleni, cu privire la infracţiunile: - o infracţiune de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 - raportat la faptul că în seara zilei de 21 decembrie 2018, şi-a încălcat atribuţiile de serviciu, acceptând să fie testat cu aparatul alcooltest el însuşi în locul conducătorului auto V., obţinând pentru acesta din urmă un folos necuvenit constând în posibilitatea de a evita atragerea răspunderii lui penale, vătămând totodată interesele legitime ale unei persoane juridice - Poliţia Română, o infracţiune de complicitate la fals intelectual prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 321 C. pen.- raportat la faptul că în seara zilei de 21 decembrie 2018, în timp ce se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a cunoscut, susţinut şi acceptat că se vor întocmi documente false cu privire la cele constatate în seara zilei de 21.12.2018 de către organele de poliţie.

- efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de numitul Q., agent de poliţie în cadrul Poliţiei Oraş Dăbuleni, cu privire la infracţiunile: - o infracţiune de instigare (directă) la abuz în serviciu, prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 - raportat la determinarea agentului de poliţie U., în seara zilei de 21 decembrie 2018, să îşi încalce atribuţiile de serviciu în sensul de a accepta să fie testat cu aparatul alcooltest el însuşi în locul conducătorului auto V., obţinându-se astfel pentru acesta din urmă un folos necuvenit constând în posibilitatea de a evita atragerea răspunderii lui penale, vătămându-se totodată interesele legitime ale unei persoane juridice - Poliţia Română, o infracţiune de complicitate la fals intelectual prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 321 C. pen.- raportat la faptul că în seara zilei de 21 decembrie 2018, în timp ce se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a cunoscut, susţinut şi acceptat că agentul de poliţie W. a menţionat aspecte nereale în procesul-verbal de contravenţie nr. x

- efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de numitul W., agent de poliţie în cadrul Poliţiei Oraş Dăbuleni, cu privire la infracţiunile: - o infracţiune de instigare (directă) la abuz în serviciu, prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 - raportat la determinarea agentului de poliţie U., în seara zilei de 21 decembrie 2018, să îşi încalce atribuţiile de serviciu în sensul de a accepta să fie testat cu aparatul alcooltest el însuşi în locul conducătorului auto V., obţinându-se astfel pentru acesta din urmă un folos necuvenit constând în posibilitatea de a evita atragerea răspunderii lui penale, vătămându-se totodată interesele legitime ale unei persoane juridice - Poliţia Română, - o infracţiune de fals intelectual prev. de art. 321 C. pen.- raportat la faptul că în seara zilei de 21 decembrie 2018, în timp ce se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a menţionat aspecte nereale în procesul-verbal de contravenţie nr. x

- efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de numitul V., administrator S.C. X. S.R.L. Călăraşi, cu privire la infracţiunile: - o infracţiune de complicitate la abuz în serviciu, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 - raportat la faptul că a cunoscut, susţinut şi acceptat că nu va fi testat cu aparatul alcooltest în seara zilei de 21.12.2018, evitând astfel atragerea răspunderii lui penale, - o infracţiune de complicitate la fals intelectual, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 321 C. pen. - raportat la faptul că a cunoscut, susţinut şi acceptat că se vor întocmi documente false cu privire la cele constatate în seara zilei de 21.12.2018 de către organele de poliţie.

Prin ordonanţa nr. 139/P/2022 din data de 28 aprilie 2023 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus:

- efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de numitul C. cu privire la infracţiunile:

- folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii prev. de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 - raportat la transmiterea către ofiţerul B., în perioada 21.12.2022-17.01.2023, atât a faptului că este vizat de o notă de informare întocmită de DGPI, cu caracter secret de serviciu, cât şi elemente concrete din conţinutul documentului clasificat.

- abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000 - raportat la faptul că în perioada 19-20.12.2021 şi-a folosit funcţia de prim procuror al Parchetului Corabia în mod abuziv, susţinând în faţa organelor de poliţie rutieră, pentru a nu fi sancţionat contravenţional pentru încălcarea regimului legal de viteză, că se află în misiune, emiţând ulterior, pentru a susţine acest lucru, un ordin de deplasare nereal.

- fals intelectual prev. de art. 321 C. pen. - raportat la faptul că în perioada 19-20.12.2021, în calitate de prim procuror al Parchetului Corabia, a emis pe numele său un ordin de deplasare datat 17.12.2021, care să ateste faptul că în data de 19.12.2021 a circulat pe drumurile publice în interes de serviciu - pentru a nu fi sancţionat contravenţional pentru încălcarea regimului legal de viteză,

- uz de fals prev. de art. 323 C. pen. - raportat la faptul că în data de 20.12.2021, în calitate de prim procuror al Parchetului Corabia, a folosit în faţa organelor de poliţie din cadrul IPJ Olt-Serviciul Rutier, un ordin de deplasare fals, datat 17.12.2021, care să ateste faptul că în data de 19.12.2021 a circulat pe drumurile publice în interes de serviciu - pentru a nu fi sancţionat contravenţional pentru încălcarea regimului legal de viteză.

- abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000 - raportat la faptul că în data de 27.10.2021 a intervenit la conducerea IPJ Olt, pentru ca prietenul său, ofiţerul de poliţei B., să fie mutat din cadrul Serviciului Rutier Olt în cadrul Poliţiei Oraş Corabia - localitatea de domiciliu, ca ofiţer coordonator al Formaţiunii Rutiere.

- schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina suspectului C. din infracţiunile de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 (3 infracţiuni), favorizare a făptuitorului prev. de art. 269 alin. (1) C. pen. (2 infracţiuni), folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii (2 infracţiuni) prev. de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000, abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., fals intelectual prev. de art. 321 C. pen. şi uz de fals prev. de art. 323 C. pen. în infracţiunile:

- abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 - raportat la instrumentarea dosarelor penale nr. x/2022, nr. y/2022 şi nr. 159/P/2022 înregistrate la Parchetul Corabia exclusiv în defavoarea persoanei poliţistului G. din cadrul IPJ Olt-Serviciul Rutier,

- favorizare a făptuitorului prev. de art. 269 alin. (1) C. pen. - raportat la instrumentarea dosarului penal nr. x/2022 înregistrat la Parchetul Corabia în scopul exonerării de la răspundere penală a reprezentanţilor S.C. H. S.R.L.,

- favorizare a făptuitorului în formă continuată prev. de art. 269 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. - raportat la modul de instrumentare şi soluţionare a cauzei nr. 396/P/2022 înregistrată la Parchetul Corabia şi la modalitatea de gestionare a informaţiilor clasificate înaintate la Parchetul Corabia de SJA Olt în luna decembrie 2022, în scopul protejării activităţii de comerţ ilicite desfăşurate de ofiţerul de poliţie B..

- folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii prev. de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 - raportat la faptul că în perioada 17-26 februarie 2022 a comunicat către persoane neautorizate - respectiv E. şi persoane din cercul relaţional al acestuia, prin intermediul lui B., informaţii nedestinate publicităţii din dosarele penale nr. x/2022 şi nr. y/2022 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia (la dosarul nr. x/2022 fiind reunit şi dosarul nr. x/2022), aflate în lucru în anchetă proprie/în supravegherea urmăririi penale la el însuşi.

- folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii prev. de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 - raportat la faptul că în perioada 21.12.2022-17.01.2023 a comunicat către persoane neautorizate - respectiv B. - date şi informaţii informaţii cu caracter secret de serviciu.

- abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. - raportat la faptul că în luna noiembrie 2016, în calitate de procuror coordonator în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, a intervenit la procurorul stagiar I. pentru ca acesta din urmă să pronunţe o anumită soluţie, favorabilă inculpatului, în dosarul penal nr. x/2015 în care exercita supravegherea urmăririi penale.

- abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000 - raportat la faptul că în data de 19.12.2021 şi-a folosit funcţia de prim procuror al Parchetului Corabia în mod abuziv, emiţând retroactiv un ordin de deplasare nereal, pentru a nu fi sancţionat de către organele de poliţie pentru încălcarea regimului legal de viteză

- fals intelectual prev. de art. 321 C. pen. - raportat la faptul că în perioada 19-20.12.2021, în calitate de prim procuror al Parchetului Corabia, a emis pe numele său un ordin de deplasare datat 17.12.2021, care să ateste faptul că în data de 19.12.2021 a circulat pe drumurile publice în interes de serviciu - pentru a nu fi sancţionat contravenţional pentru încălcarea regimului legal de viteză,

- uz de fals prev. de art. 323 C. pen. - raportat la faptul că în data de 20.12.2021, în calitate de prim procuror al Parchetului Corabia, a folosit în faţa organelor de poliţie din cadrul IPJ Olt-Serviciul Rutier, un ordin de deplasare datat 17.12.2021, care să ateste faptul că în data de 19.12.2021 a circulat pe drumurile publice în interes de serviciu - pentru a nu fi sancţionat contravenţional pentru încălcarea regimului legal de viteză.

- abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000 - raportat la faptul că în data de 27.10.2021, a intervenit la conducerea IPJ Olt, pentru ca prietenul său, ofiţerul de poliţei B., să fie mutat din cadrul Serviciului Rutier Olt în cadrul Poliţiei Oraş Corabia - localitatea de domiciliu, ca ofiţer coordonator al Formaţiunii Rutiere.

- efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de numitul Y., agent de poliţie în cadrul IPJ Olt-Serviciul Rutier, cu privire la infracţiunile:

- abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000 - raportat la faptul că în perioada 19-20.12.2021, în calitate de agent constatator al încălcării regimului legal de viteză de către numitul C., care a condus în data de 19.12.2021 autoturismul personal pe drumurile publice, nu l-a sancţionat contravenţional pe acesta.

- efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de numitul B., cu privire la infracţiunile:

- efectuare de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană ori încheierea de tranzacţii financiare, utilizând informaţiile obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiei sau însărcinării sale prev. de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 - raportat la operaţiunile de bancă şi tranzacţiile comerciale încheiate în perioada 2018-2020 de numitul B., agent de poliţie la acel moment, în numele şi interesul societăţii K. S.R.L. pe care o administra în fapt, cu societatea S.C. H. S.R.L..

- efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de numitul Q., cu privire la infracţiunile:

- o infracţiune de fals intelectual prev. de art. 321 C. pen.- raportat la faptul că în data de 3 noiembrie 2019, în timp ce se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a menţionat aspecte nereale în procesul-verbal de contravenţie nr. x/03.11.2019 întocmit pe numele numitei Z..

- efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de numitul AA., cu privire la infracţiunile:

- o infracţiune de complicitate la abuz în serviciu, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 - raportat la faptul că în data de 3 noiembrie 2019 a cunoscut, susţinut şi acceptat că nu va fi testat cu aparatul alcooltest şi nu va fi sancţionat pentru încălcarea regimului legal de viteză de către agentul de poliţie Q.,

- o infracţiune de complicitate la fals intelectual, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 321 C. pen. - raportat la faptul că în data de 3 noiembrie 2019 a cunoscut, susţinut şi acceptat că se vor întocmi documente false cu privire la cele constatate în acea noapte de către organele de poliţie.

Prin ordonanţa nr. 139/P/2022 din data de 4 mai 2023 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de A. pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 273 alin. (1) C. pen. - raportat la faptul că, în cursul cercetării judecătoreşti din dosarul civil nr. x/2022 aflat pe rolul Judecătoriei Corabia, fiind audiat în calitate de martor în data de 23.02.2023, A. a făcut afirmaţii mincinoase în legătură cu fapte şi împrejurări esenţiale cu privire la care a fost întrebat, aferente evenimentelor din data de 11.02.2022 de pe raza localităţii Studina, jud. Olt, declaraţia sa fiind determinantă în pronunţarea sentinţei civile nr. 353/23.02.2023 - prin care s-a reţinut o situaţie de fapt contrară celei evidenţiate în urma probelor administrate în dosarul penal nr. x/2022 şi s-a admis plângerea contravenţională formulată de petentul D. împotriva procesului-verbal de contravenţie nr. x/11.04.2022 emis de IPJ Olt.

În data de 30.08.2022 DNA- Serviciul Teritorial Craiova s-a sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea mai multor infracţiuni de corupţie sau asimilate acestora şi infracţiuni de fals în înscrisuri, în contextul desfăşurării unor activităţi incompatibile cu funcţiile deţinute, de către mai mulţi ofiţeri şi agenţi de poliţie din cadrul IPJ Dolj-Serviciul Rutier, respectiv comisarul şef de poliţie BB. - şeful Serviciului Rutier, subcomisarul de poliţie CC. - şef birou în cadrul BDNE, agentul şef principal de poliţie DD. şi agentul şef principal de poliţie P. - fiind întocmit dosarul penal nr. x/2022 pe rolul DNA-ST Craiova.

Prin ordonanţa nr. 128/P/2022 din data de 30.08.2022 s-a dispus începerea urmăririi penale în cauză sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană, prev. de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000, fals intellectual prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., uz de fals prev. de art. 323 C. pen., luare de mită prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, dare de mită prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

Prin ordonanţa nr. 128/P/2022 din data de 6 martie 2023 a DNA-Serviciul Teritorial Craiova s-a dispus, printre altele, disjungerea materialului de urmărire penală cu privire la infracţiunea de efectuare de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană, prev. de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 ce îi priveşte pe agentul şef principal de poliţie DD. şi agentul şef adjunct de poliţie P., prin raportare la activităţile derulate de S.C. EE. S.R.L. şi S.C. FF. S.R.L., şi declinarea acestui material de urmărire penală în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova pentru continuarea urmăririi penale - dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei ultime unităţi de parchet sub nr. x/2023.

Prin ordonanţa nr. 5776/II/6/2023 din data de 13 aprilie 2023 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus, în conformitate cu prevederile art. 325 alin. (1) C. proc. pen., preluarea cauzei nr. 2333/P/2023 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova şi înregistrarea acesteia în evidenţa secţiei de urmărire penală a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova în vederea efectuării urmăririi penale de către procurorul desemnat - cauza fiind înregistrată sub nr. x/2023.

Prin ordonanţa nr. 139/P/2022 din data de 26 aprilie 2023 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus reunirea dosarului penal nr. x/2023 înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova la dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Prin ordonanţa nr. 139/P/2022 din data de 8 mai 2023 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus:

1. Punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva numitului C., pentru săvârşirea infracţiunilor:

- abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 - raportat la instrumentarea dosarelor penale nr. x/2022, nr. y/2022 şi nr. 159/P/2022 înregistrate la Parchetul Corabia exclusiv în defavoarea persoanei poliţistului G. din cadrul IPJ Olt-Serviciul Rutier,

- favorizare a făptuitorului prev. de art. 269 alin. (1) C. pen. - raportat la instrumentarea dosarului penal nr. x/2022 înregistrat la Parchetul Corabia în scopul exonerării de la răspundere penală a reprezentanţilor S.C. H. S.R.L.,

- favorizare a făptuitorului în formă continuată prev. de art. 269 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. - raportat la modul de instrumentare şi soluţionare a cauzei nr. 396/P/2022 înregistrată la Parchetul Corabia şi la modalitatea de gestionare a informaţiilor clasificate înaintate la Parchetul Corabia de SJA Olt în luna decembrie 2022, în scopul protejării activităţii de comerţ ilicite desfăşurate de ofiţerul de poliţie B..

- folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii prev. de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 - raportat la faptul că în perioada 17-26 februarie 2022 a comunicat către persoane neautorizate - respectiv E. şi persoane din cercul relaţional al acestuia, prin intermediul lui B., informaţii nedestinate publicităţii din dosarele penale nr. x/2022 şi nr. y/2022 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia (la dosarul nr. x/2022 fiind reunit şi dosarul nr. x/2022), aflate în lucru în anchetă proprie/în supravegherea urmăririi penale la el însuşi.

- folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii prev. de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 - raportat la faptul că în perioada 21.12.2022-17.01.2023 a comunicat către persoane neautorizate - respectiv B. - date şi informaţii informaţii cu caracter secret de serviciu.

- abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. - raportat la faptul că în luna noiembrie 2016, în calitate de procuror coordonator în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, a intervenit la procurorul stagiar I. pentru ca acesta din urmă să pronunţe o anumită soluţie, favorabilă inculpatului, în dosarul penal nr. x/2015 în care exercita supravegherea urmăririi penale.

- abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000 - raportat la faptul că în data de 19.12.2021 şi-a folosit funcţia de prim procuror al Parchetului Corabia în mod abuziv, emiţând retroactiv un ordin de deplasare nereal, pentru a nu fi sancţionat de către organele de poliţie pentru încălcarea regimului legal de viteză

- fals intelectual prev. de art. 321 C. pen. - raportat la faptul că în perioada 19-20.12.2021, în calitate de prim procuror al Parchetului Corabia, a emis pe numele său un ordin de deplasare datat 17.12.2021, care să ateste faptul că în data de 19.12.2021 a circulat pe drumurile publice în interes de serviciu - pentru a nu fi sancţionat contravenţional pentru încălcarea regimului legal de viteză,

- uz de fals prev. de art. 323 C. pen. - raportat la faptul că în data de 20.12.2021, în calitate de prim procuror al Parchetului Corabia, a folosit în faţa organelor de poliţie din cadrul IPJ Olt-Serviciul Rutier, un ordin de deplasare datat 17.12.2021, care să ateste faptul că în data de 19.12.2021 a circulat pe drumurile publice în interes de serviciu - pentru a nu fi sancţionat contravenţional pentru încălcarea regimului legal de viteză.

- abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000 - raportat la faptul că în data de 27.10.2021, a intervenit la conducerea IPJ Olt, pentru ca prietenul său, ofiţerul de poliţei B., să fie mutat din cadrul Serviciului Rutier Olt în cadrul Poliţiei Oraş Corabia - localitatea de domiciliu, ca ofiţer coordonator al Formaţiunii Rutiere.

2. Punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva numitului B., pentru săvârşirea infracţiunilor:

- instigare (directă) la abuz în serviciu prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 - în perioada 11 februarie - 25 martie 2022, în calitate de şef al Formaţiunii Rutiere din cadrul Poliţiei Corabia, a intervenit, în interesul S.C. H. S.R.L., la numitul C., prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia, pentru tragerea la răspundere penală a poliţistului G. din cadrul IPJ Olt-Serviciul Rutier pentru faptul că oprise pentru control, în data de 11 februarie 2022, un transport aparţinând S.C. H. S.R.L..

- instigare (directă) la favorizarea făptuitorului prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 269 alin. (1) C. pen. - în perioada 11 februarie - 25 martie 2022, în calitate de şef al Formaţiunii Rutiere din cadrul Poliţiei Corabia, a intervenit, în interesul S.C. H. S.R.L., la numitul C., prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia, pentru exonerarea de răspundere penală a lucrătorilor/reprezentanţilor H. pentru faptele constatate de poliţistul G. din cadrul IPJ Olt-Serviciul Rutier în data de 11 februarie 2022 pe raza localităţii Studina, jud. Olt

- efectuare de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană ori încheierea de tranzacţii financiare, utilizând informaţiile obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiei sau însărcinării sale prev. de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 - raportat la operaţiunile de bancă şi tranzacţiile comerciale încheiate în perioada 2018-2020 de numitul B., agent de poliţie la acel moment, în numele şi interesul societăţii K. S.R.L. pe care o administra în fapt, cu societatea S.C. H. S.R.L..

3. Punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva numitului E., pentru săvârşirea infracţiunilor:

- instigare la sustragere sau distrugere de probe ori de înscrisuri prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 275 alin. (1) C. pen. - în data de 11 februarie 2022, în calitate de administrator al S.C. H. S.R.L. Dăbuleni a dat dispoziţie numitului F., şofer al firmei S.C. H. S.R.L., să răstoarne pe jos întreaga încărcătură de pietriş aflată în vehiculul trăgător marca x cu nr. de înmatriculare x şi semiremorca M. cu nr. de înmatriculare x, deşi ştia că trebuia să se asigure deplasarea ansamblului de vehicule la cântărire, conform dispoziţiilor organelor de poliţie - situaţie de fapt care a făcut imposibilă aflarea adevărului în cauza penală respectivă, respectiv dovedirea faptului dacă s-a depăşit sau nu masa maxim admisă de încărcătură pe sectorul de drum respectiv.

- instigare (indirectă) la abuz în serviciu prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 - în perioada 11 februarie - 25 martie 2022, cât timp cercetările în legătură cu cele întâmplate pe raza localităţii Studina, jud. Olt, în data de 11 februarie 2022, s-au efectuat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Corabia, a intervenit, în numele şi interesul S.C. H. S.R.L., la numitul B., şef al Formaţiunii Rutiere Corabia, pentru ca acesta să intervină, la rândul său, la numitul C. pentru tragerea la răspundere penală a poliţistului G., demersuri care au avut rezultatul urmărit în sensul că toate cercetările care au urmat zilei de 11 februarie 2022 au fost direcţionate exclusiv în defavoarea poliţistului G..

- instigare (indirectă) la favorizarea făptuitorului prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 269 alin. (1) C. pen. - în perioada 11 februarie - 25 martie 2022, cât timp cercetările în legătură cu cele întâmplate pe raza localităţii Studina, jud. Olt, în data de 11 februarie 2022 s-au efectuat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Corabia, a intervenit, în numele şi interesul S.C. H. S.R.L., la numitul B., şef al Formaţiunii Rutiere Corabia, pentru ca acesta să intervină, la rândul său, la numitul C. pentru exonerarea de răspundere penală a lucrătorilor/reprezentanţilor H., demersuri care au avut rezultatul urmărit.

- instigare (directă) la uzurparea funcţiei în formă continuată, prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 300 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. - în perioada ianuarie 2019-mai 2020, l-a determinat pe P., agent şef adjunct în cadrul IPJ Dolj-Serviciul Rutier-Compartimentul Drumuri Naţionale şi Europene, să îndeplinească în mod constant acte contrare atribuţiilor de serviciu, în sensul de a interveni în favoarea sa la alţi lucrători de poliţie pentru ca el însuşi sau societatea sa să nu facă obiectul unor sancţiuni contravenţionale şi pentru ca soţiei sale să îi fie ridicat abuziv permisul de conducere

- instigare (directă) la abuz în serviciu prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 - în data de 03.11.2019, l-a determinat pe Q., agent de poliţie în cadrul Poliţiei Oraş Dăbuleni, să nu îşi îndeplinească atribuţiile de serviciu, în sensul de a proteja un apropiat al său (AA.) de răspunderea penală/contravenţională.

- instigare (directă) la uzurparea funcţiei, prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 300 C. pen. - în data de 21.08.2019 l-a determinat pe agentul de poliţie Q., din cadrul Poliţiei Oraş Dăbuleni, să facă acte contrare atribuţiilor sale de serviciu, în sensul de a interveni în favoarea sa la alţi lucrători de poliţie pentru a nu fi sancţionat în trafic

4. Punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva numitului D., pentru săvârşirea infracţiunilor:

- instigare la sustragere sau distrugere de probe ori de înscrisuri prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 275 alin. (1) C. pen. - în data de 11 februarie 2022, pe raza localităţii Studina, jud. Olt, în calitate de reprezentant al S.C. H. S.R.L., a procedat la îndemnarea numitului F., şofer al firmei S.C. H. S.R.L., la răsturnarea pe jos a întregii încărcături de pietriş aflată în vehiculul trăgător marca x cu nr. de înmatriculare x şi semiremorca M. cu nr. de înmatriculare x, deşi ştia că trebuia să se asigure deplasarea ansamblului de vehicule la cântărire - situaţie de fapt care a făcut imposibilă aflarea adevărului în cauza penală respectivă, respectiv dovedirea faptului dacă s-a depăşit sau nu masa maxim admisă de încărcătură pe sectorul de drum respectiv.

- instigare (indirectă) la abuz în serviciu prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 - în perioada 11 februarie - 25 martie 2022, cât timp cercetările în legătură cu cele întâmplate pe raza localităţii Studina, jud. Olt, în data de 11 februarie 2022, s-au efectuat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Corabia, a intervenit, în numele şi interesul S.C. H. S.R.L., la numitul B., şef al Formaţiunii Rutiere Corabia, pentru ca acesta să intervină, la rândul său, la numitul C. pentru tragerea la răspundere penală a poliţistului G..

- instigare (indirectă) la favorizarea făptuitorului prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 269 alin. (1) C. pen. -- în perioada 11 februarie - 25 martie 2022, cât timp cercetările în legătură cu cele întâmplate pe raza localităţii Studina, jud. Olt, în data de 11 februarie 2022 s-au efectuat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Corabia, a intervenit, în numele şi interesul S.C. H. S.R.L., la numitul B., şef al Formaţiunii Rutiere Corabia, pentru ca acesta să intervină, la rândul său, la numitul C. pentru exonerarea de răspundere penală a lucrătorilor/reprezentanţilor H..

5. Punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva numitului A., pentru săvârşirea infracţiunilor:

- complicitate la sustragere sau distrugere de probe ori de înscrisuri prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 275 alin. (1) C. pen. - în data de 11 februarie 2022, pe raza localităţii Studina, jud. Olt, a procedat la imaginarea unei stări de şoc emoţional şi la ascunderea cheilor de la ansamblul de vehicule format din vehicul trăgător marca x cu nr. de înmatriculare x şi semiremorca M. cu nr. de înmatriculare x, având cunoştinţă de intenţia reprezentanţilor H., D. şi E., de a împiedica deplasarea acestor vehicule la cântărire, contribuind astfel la imposibilitatea aflării adevărului în cauza penală respectivă, respectiv dovedirea faptului dacă s-a depăşit sau nu masa maxim admisă de încărcătură pe sectorul de drum respectiv.

- mărturie mincinoasă prev. de art. 273 alin. (1) C. pen. - în cursul cercetării judecătoreşti din dosarul civil nr. x/2022 aflat pe rolul Judecătoriei Corabia, fiind audiat în calitate de martor în data de 23.02.2023, A. a făcut afirmaţii mincinoase în legătură cu fapte şi împrejurări esenţiale cu privire la care a fost întrebat, aferente evenimentelor din data de 11.02.2022 de pe raza localităţii Studina, jud. Olt, declaraţia sa fiind determinantă în pronunţarea sentinţei civile nr. 353/23.02.2023 - prin care s-a reţinut o situaţie de fapt contrară celei evidenţiate în urma probelor administrate în dosarul penal nr. x/2022 şi s-a admis plângerea contravenţională formulată de petentul D. împotriva procesului-verbal de contravenţie nr. x/11.04.2022 emis de IPJ Olt,

6. Punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva numitului F., pentru săvârşirea infracţiunilor:

- sustragere sau distrugere de probe ori de înscrisuri prev. de art. 275 alin. (1) C. pen. - în data de 11 februarie 2022, pe raza localităţii Studina, jud. Olt, deşi ştia că trebuia să asigure deplasarea ansamblului de vehicule (format din vehicul trăgător marca x cu nr. de înmatriculare x şi semiremorca M. cu nr. de înmatriculare x) la cântărire, a procedat la răsturnarea întregii încărcături a acestuia pe jos, urmare a dispoziţiilor numiţilor E. şi D., reprezentanţi ai S.C. H. S.R.L. - situaţie de fapt care a făcut imposibilă aflarea adevărului în cauza penală respectivă, respectiv dovedirea faptului dacă s-a depăşit sau nu masa maxim admisă de încărcătură pe sectorul de drum respectiv.

7. Punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva numitului Q., pentru săvârşirea infracţiunilor:

- folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii prev. de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 - în data de 21.08.2019, în calitate de agent de poliţie în cadrul Poliţiei Oraş Dăbuleni, a divulgat fără drept, către E., informaţii nedestinate publicităţii din evidenţele Poliţiei Române - respectiv faptul că se desfăşoară un control complex de către ISCTR, RAR şi Poliţia Rutieră - în scopul obţinerii de foloase necuvenite de către societatea S.C. H. S.R.L. administrată de E., constând în protejarea activităţii de transport derulată de această societate, inclusiv prin posibilitatea de a evita atragerea răspunderii contravenţionale sau de altă natură prin constatarea unor nereguli de către organele de control.

- uzurpare a funcţiei prev. de art. 300 C. pen. - în data de 21.08.2019, în calitate de agent de poliţie în cadrul Poliţiei Oraş Dăbuleni, în timpul serviciului dar fără a avea la acel moment atribuţii de serviciu în legătură cu controlul efectuat de poliţie asupra numitului E., la solicitarea numitului E., a îndeplinit acte contrare atribuţiilor sale de serviciu, făcând demersuri pentru ca acesta din urmă să nu fie sancţionat în trafic de către un echipaj de poliţie - prin abuzul său de putere vătămând interesele legitime ale unei persoane juridice- Poliţia Română.

- abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 - în data de 03.11.2019, în calitate de agent de poliţie în cadrul Poliţiei Oraş Dăbuleni, la solicitarea numitului E. nu şi-a îndeplinit propriile atribuţii de serviciu, protejând un apropiat al lui E. (AA.) de răspunderea penală/contravenţională, vătămând totodată interesele legitime ale unei persoane juridice- Poliţia Română

- fals intelectual prev. de art. 321 C. pen.- în data de 3 noiembrie 2019, în timp ce se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a menţionat aspecte nereale în procesul-verbal de contravenţie nr. x/03.11.2019 întocmit pe numele numitei Z..

8. Punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva numitului P., pentru săvârşirea infracţiunilor:

- uzurpare a funcţiei, în formă continuată, prev. de art. 300 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. - în perioada ianuarie 2019-mai 2020, în calitate de agent şef adjunct în cadrul IPJ Dolj-Serviciul Rutier-Compartimentul Drumuri Naţionale şi Europene, în timpul serviciului dar fără a avea la acel moment atribuţii de serviciu în legătură cu controalele efectuate în trafic asupra numitului E., soţiei sale şi societăţii sale S.C. H. S.R.L., la solicitarea numitului E., în mod repetat a îndeplinit acte contrare atribuţiilor de serviciu, făcând demersuri pentru ca E. să nu fie sancţionat în trafic de către un echipaj de poliţie, oferindu-se să întocmească acte în numele lui E. pentru recuperarea permisului de conducere de către acesta din urmă, acceptând să facă demersuri pentru a se ridica, fără motiv întemeiat, permisul de conducere soţiei lui E., acceptând să se deplaseze la locul unde fusese oprit pentru control un transport H. în scopul protejării acestuia de eventuale sancţiuni - prin abuzul său de putere vătămând interesele legitime ale unei persoane juridice- Poliţia Română.

Prin ordonanţa nr. 1918/II/2/2023 din data de 27 februarie 2023 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt s-a dispus infirmarea parţială a soluţiei de clasare dispusă în cauza nr. 51/P/2020, cu privire la infracţiunea prev. de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 pretins a fi fost comisă de agentul de poliţie B., redeschiderea urmăririi penale şi continuarea cercetărilor.

Prin încheierea nr. 26/21.03.2023 pronunţată de Judecătoria Corabia în dosarul penal nr. x/2023, s-a dispus confirmarea redeschiderii urmăririi penale.

Prin ordonanţa nr. 7032/II/6/2023 din data de 9 mai 2023 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus, în conformitate cu prevederile art. 325 alin. (1) C. proc. pen., preluarea cauzei nr. 51/P/2020 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt şi înregistrarea acesteia în evidenţa secţiei de urmărire penală a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova în vederea efectuării urmăririi penale de către procurorul desemnat - cauza fiind înregistrată sub nr. x/2023.

Prin ordonanţa nr. 1916/II/2/2023 din data de 27 februarie 2023 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt s-a dispus infirmarea parţială a soluţiei de clasare dispusă în cauza nr. 278/P/2015, cu privire la infracţiunea prev. de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 pretins a fi fost comisă de agentul de poliţie B., redeschiderea urmăririi penale şi continuarea cercetărilor.

Prin încheierea nr. 25/21.03.2023 pronunţată de Judecătoria Corabia în dosarul penal nr. x/2023, s-a dispus confirmarea redeschiderii urmăririi penale.

Prin ordonanţa nr. 7028/II/6/2023 din data de 9 mai 2023 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus, în conformitate cu prevederile art. 325 alin. (1) C. proc. pen., preluarea cauzei nr. 278/P/2015 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt şi înregistrarea acesteia în evidenţa secţiei de urmărire penală a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova în vederea efectuării urmăririi penale de către procurorul desemnat - cauza fiind înregistrată sub nr. x/2023.

Prin ordonanţa nr. 139/P/2022 din data de 24 mai 2023 s-a dispus reunirea dosarelor penale nr. x/2023 şi nr. y/2023 înregistrate la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova la dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, avându-se în vedere că între aceste cauze există o strânsă legătură, fiind supuse cercetării penale aspecte care privesc aceeaşi persoană şi este necesar să se stabilească întreaga activitatea infracţională în care a fost implicat agentul de poliţie B. în perioada 2013-2020.

Prin încheierea nr. 39/11.05.2023 pronunţată de Judecătoria Corabia în dosarul penal nr. x/2023, s-a dispus confirmarea redeschiderii urmăririi penale şi în dosarul penal nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia.

Avându-se în vedere că în privinţa inculpatului B. este necesară continuarea cercetărilor cu privire la întreaga activitate infracţională derulată în perioada 2013-2020, circumscrisă elementelor constitutive ale infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000,

Avându-se în vedere că în privinţa inculpatului P. şi făptuitorului DD. este necesară continuarea cercetărilor cu privire la infracţiunile prev. de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000,

Avându-se în vedere că în privinţa inculpaţilor Q. şi E. şi în privinţa suspecţilor W., U., V., AA. este necesară continuarea cercetărilor pentru a fi clarificate toate împrejurările comiterii infracţiunilor reţinute în sarcina acestora, ţinând cont de legăturile dintre aceşti suspecţi/inculpaţi în activitatea infracţională cercetată în cauză,

Avându-se în vedere că aceste cercetări sunt de natură să conducă la tergiversarea nejustificată a cauzei penale în privinţa celorlalţi inculpaţi şi celorlalte infracţiuni, pentru care urmărirea penală este în curs de finalizare,

Prin ordonanţa nr. 139/P/2022 din data de 26 mai 2023 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de soluţionare a acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova în vederea continuării cercetărilor:

- faţă de inculpatul B., subcomisar de poliţie în cadrul IPJ Olt cu privire la săvârşirea infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană, prev. de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 (raportat la activitatea de administrare în fapt a societăţii K. S.R.L. în perioada 2013-2020),

- faţă de inculpatul E., administrator S.C. H. S.R.L. Dăbuleni, cu privire la săvârşirea infracţiunilor de instigare (directă) la uzurparea funcţiei în formă continuată, prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 300 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (raportat la faptul că în perioada ianuarie 2019-mai 2020, l-a determinat pe P., agent şef adjunct în cadrul IPJ Dolj-Serviciul Rutier să îndeplinească în mod constant acte contrare atribuţiilor de serviciu), instigare (directă) la abuz în serviciu prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 (raportat la faptul că în data de 03.11.2019, l-a determinat pe Q., agent de poliţie în cadrul Poliţiei Oraş Dăbuleni, să nu îşi îndeplinească atribuţiile de serviciu, în sensul de a proteja un apropiat al său - AA. - de răspunderea penală/contravenţională), instigare (directă) la uzurparea funcţiei, prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 300 C. pen. (raportat la faptul că în data de 21.08.2019 l-a determinat pe agentul de poliţie Q., din cadrul Poliţiei Oraş Dăbuleni, să facă acte contrare atribuţiilor sale de serviciu, în sensul de a interveni în favoarea sa la alţi lucrători de poliţie pentru a nu fi sancţionat în trafic)

- faţă de inculpatul P. agent şef adjunct în cadrul IPJ Dolj-Serviciul Rutier-Compartimentul Drumuri Naţionale şi Europene cu privire la săvârşirea infracţiunilor de uzurpare a funcţiei, în formă continuată, prev. de art. 300 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (raportat la faptul că în perioada ianuarie 2019-mai 2020, la solicitarea numitului E., în mod repetat a îndeplinit acte contrare atribuţiilor de serviciu, făcând demersuri pentru ca E. să nu fie sancţionat în trafic de către un echipaj de poliţie, oferindu-se să întocmească acte în numele lui E. pentru recuperarea permisului de conducere de către acesta din urmă, acceptând să facă demersuri pentru a se ridica, fără motiv întemeiat, permisul de conducere soţiei lui E., acceptând să se deplaseze la locul unde fusese oprit pentru control un transport H. în scopul protejării acestuia de eventuale sancţiuni) şi efectuare de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană, prev. de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 (raportat la activitatea de administrare în fapt a societăţilor S.C. FF. S.R.L. şi S.C. GG. SRL).

- faţă de făptuitorul DD., agent de poliţie din cadrul IPJ Dolj-Serviciul Rutier,cu privire la săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 (raportat la activitatea de administrare în fapt a societăţii S.C. EE. SRL).

- faţă de inculpatul Q. agent de poliţie în cadrul Poliţiei Oraş Dăbuleni, cu privire la săvârşirea infracţiunilor de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii prev. de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 (raportat la faptul că în data de 21.08.2019, a divulgat fără drept, către E., informaţii nedestinate publicităţii din evidenţele Poliţiei Române), uzurpare a funcţiei prev. de art. 300 C. pen. (raportat la faptul că în data de 21.08.2019, la solicitarea numitului E., a îndeplinit acte contrare atribuţiilor sale de serviciu, făcând demersuri pentru ca acesta din urmă să nu fie sancţionat în trafic de către un echipaj de poliţie), abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 (raportat la faptul că în data de 03.11.2019, la solicitarea numitului E. nu şi-a îndeplinit propriile atribuţii de serviciu, protejând un apropiat al lui E. - AA. - de răspunderea penală/contravenţională), fals intelectual prev. de art. 321 C. pen. (raportat la faptul că în data de 3 noiembrie 2019, a menţionat aspecte nereale în procesul-verbal de contravenţie nr. x/03.11.2019 întocmit pe numele numitei Z.).

- faţă de suspectul W., agent de poliţie în cadrul Poliţiei Oraş Dăbuleni, pentru săvârşirea infracţiunilor de instigare (directă) la abuz în serviciu, prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 (raportat la faptul că, în seara zilei de 21 decembrie 2018, l-a determinat pe agentul de poliţie U. să îşi încalce atribuţiile de serviciu în sensul de a accepta să fie testat cu aparatul alcooltest el însuşi în locul conducătorului auto V.), fals intelectual prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 321 C. pen. (raportat la faptul că în seara zilei de 21 decembrie 2018, în timp ce se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a menţionat aspecte nereale în procesul-verbal de contravenţie nr. x).

- faţă de suspectul U., agent de poliţie în cadrul Poliţiei Oraş Dăbuleni, cu privire la infracţiunile de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 (raportat la faptul că în seara zilei de 21 decembrie 2018, şi-a încălcat atribuţiile de serviciu, acceptând să fie testat cu aparatul alcooltest el însuşi în locul conducătorului auto V.), complicitate la fals intelectual prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 321 C. pen. (raportat la faptul că în seara zilei de 21 decembrie 2018, în timp ce se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a cunoscut, susţinut şi acceptat că se vor întocmi documente false cu privire la cele constatate în seara zilei de 21.12.2018 de către organele de poliţie).

- faţă de suspectul V., administrator S.C. X. S.R.L. Călăraşi, cu privire la infracţiunile de complicitate la abuz în serviciu, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 (raportat la faptul că a cunoscut, susţinut şi acceptat că nu va fi testat cu aparatul alcooltest în seara zilei de 21.12.2018, evitând astfel atragerea răspunderii lui penale), complicitate la fals intelectual, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 321 C. pen. (raportat la faptul că a cunoscut, susţinut şi acceptat că se vor întocmi documente false cu privire la cele constatate în seara zilei de 21.12.2018 de către organele de poliţie).

- faţă de suspectul AA., cu privire la săvârşirea infracţiunilor de complicitate la abuz în serviciu, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 (raportat la faptul că în data de 3 noiembrie 2019 a cunoscut, susţinut şi acceptat că nu va fi testat cu aparatul alcooltest şi nu va fi sancţionat pentru încălcarea regimului legal de viteză de către agentul de poliţie Q.) şi complicitate la fals intelectual, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 321 C. pen. (raportat la faptul că în data de 3 noiembrie 2019 a cunoscut, susţinut şi acceptat că se vor întocmi documente false cu privire la cele constatate în acea noapte de către organele de poliţie).

Prin ordonanţa nr. 8314/II/6/2023 din data de 29 mai 2023 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus, în conformitate cu prevederile art. 325 alin. (1) C. proc. pen., preluarea cauzei nr. 3901/P/2023 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova şi înregistrarea acesteia în evidenţa secţiei de urmărire penală a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova în vederea efectuării urmăririi penale de către procurorul desemnat - cauza fiind înregistrată sub nr. x/2023.

Inculpaţii A., B., C., D., E. şi F., au formulat cereri şi excepţii privind legalitatea sesizării instanţei, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală după cum urmează:

Inculpatul C., prin cererile şi excepţiile formulate, depuse în scris la dosar, în esenţă, a solicitat următoarele:

- Nulitatea actului de sesizare a instanţei întrucât organul de urmărire penală a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C., în urma unei urmăriri penale incomplete şi nelegale fiind încălcate dispoziţiile art. 327 C. proc. pen. efectuate cu nerespectarea principiului aflării adevărului prevăzut în cuprinsul dispoziţiilor art. 5 şi disp. art. 100 C. proc. pen.. şi a încălcării dreptului la apărare reglementat de disp. art. 94 Cod penalproc. afectând echitatea procesului penal şi de administrarea probelor atât în favoarea, cât şi în defavoarea inculpatului.

- Nulitatea rechizitoriului. Incompleta descriere a faptelor; lipsa corespondenţei între fapta descrisă şi încadrarea în drept; neclaritatea descrierii faptei; neconcordanţa dintre faptele descrise în rechizitoriu şi faptele pentru care s-a dispus efectuarea în continuare şi punerea în mişcare a acţiunii penale, fapt ce are drept consecinţă trimiterea în judecată pentru alte fapte decât cele pentru care s-a efectuat urmărirea penală.

- Restituirea cauzei la parchet in conformitate cu disp. art. 346 alin. (3) C. proc. pen., deoarece rechizitoriul este neregulamentar întocmit, precum şi elementele de nelegalitate a administrării probelor şi a efectuării actelor organelor de urmărire penală.

- Nulitatea ordonanţei 139/P/2022 din data de 04.04.2022 şi a tuturor actelor subsecvente, prin care procurorul HH. a dispus infirmarea ordonanţei nr. 156/P/2022 din data de 18.02.2022 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia cu încălcarea dispoziţiilor art. 304 C. proc. pen. şi a considerentelor deciziei 23/2020 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Recurs în Interesul Legii.

- Urmărirea penală a fost efectuată de către un procuror lipsit de imparţialitate, toate actele efectuate în timpul urmării penale fiind întocmite de către procurorul HH. în stare de incompatibilitate.

- Nulitatea ordonanţelor de respingere a cererilor dc recuzare a procurorului HH. din datele de 26.01.2023, 09.02.2023 şi 27.02.2023.

- Nulitatea percheziţiei informatice, atât asupra telefonului mobil, cât şi asupra celorlalte dispozitive, cu încălcarea dipoziţiilor art. 168 C. proc. pen. şi ale Legii 51/1995, în lipsa apărătorilor II. şi JJ., care aveau cerere de participare înregistrate la datele de 08.12.2022 şi 16.12.2022, precum şi în lipsa mea şi a celorlalţi inculpaţi.

- Nulitatea probelor constând în procese-verbale de exploatare a datelor copiate (în realitate percheziţii informatice) din datele de 03.01.2023, 28.02.2023, 11.04.2023, 24.04.2023 şi 16.05.2023, în lipsa mea şi a celorlalţi inculpaţi, precum şi în lipsa apărătorilor care aveau cerere de asistenţă la efectuarea actelor de urmărire penală.

De asemenea, s-a mai solicitat constatarea nulităţii şi a următoarelor acte:

Procese-verbale din data de 03.01.2023 încheiate de către subinspector KK. din cadrul SRPT Craiova, în care se consemnează faptul că organul dc poliţie a analizat bazele de date copiate cu ocazia percheziţiei informatice: în fapt, organul de poliţie a efectuat o veritabilă percheziţie informatică. în lipsa noastră, asupra unor date pretins a fi copiate din telefonul meu. al inc B. şi E., date cu privire la care nu se oferă nicio garanţie de integritate. în acelaşi timp, activitatea este desfăşurată şi procesele-verbale sunt întocmite în lipsa apărătorilor care aveau cerere de participare la toate actele de urmărire penală.

Procese-verbale din datele de 28.02.2023, 11.04.2023, 24.04.2023, încheiate de către subinspector KK. din cadrul SRPT Craiova, în care se consemnează faptul că organul de poliţie a analizat bazele de date copiate cu ocazia percheziţiei i n formei ic e; în fapt, organul de poliţie a efectuat o veritabilă percheziţie informatică, în lipsa noastră, asupra unor date pretins a fi copiate din telefonul meu, al inculpaţilor B. şi E., date cu privire la care nu se oferă nicio garanţie de integritate. In acelaşi timp, activitatea este desfăşurată şi procesele-verbale sunt întocmite în lipsa apărătorilor care aveau cerere de participare la toate actele de urmărire penală.

Proces-verbal încheiat la data de 16.05.2023 de către subinspector KK. din cadrul SRPT Craiova. în care se consemnează faptul că organul de poliţie a analizat bazele de date copiate cu ocazia percheziţiei informatice: în fapt, organul de poliţie a efectuat o veritabilă percheziţie informatică asupra unor date pretins a fi copiate din telefonul meu, date cu privire la care nu se oferă nicio garanţie de integritate. In acelaşi timp, procesul-verbal este întocmit în lipsa apărătorilor care aveau cerere de participare la toate actele de urmărire penală.

- Nulitatea ordonanţelor de efectuare în continuare a urmăririi penale din data de 21.11.2022, 27.01.2023, 28.04.2023 şi a ordonanţei de punere în mişcare a acţiunii penale din data de 08.05.2023.

- Faptele reţinute şi descrise în ordonanţa de continuare a urmăririi penale diferă de faptele descrise în ordonanţa de punere în mişcare a urmăririi penale, prin această manieră fiind încălcare dreptul suspectului, respectiv a inculpatului de a cunoaşte în ce constă acuzaţia ce i se aduce şi i se încalcă dreptul la apărare întrucât este pus în imposibilitatea de a se apăra.

- Descrierea faptelor în ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale diferă de descrierea aceloraşi fapte în rechizitoriu fiind încălcate dispoziţiile art. 6 CEDO şi disp. art. 83 lit. a)1) Cod penalpen.

- Nulitatea rechizitoriului. Incompleta descriere a faptelor; lipsa corespondenţei între fapta descrisă şi încadrarea în drept; neclaritatea descrierii faptei; neconcordanţa dintre faptele descrise în rechizitoriu şi faptele pentru care s-a dispus efectuarea în continuare şi punerea în mişcare a acţiunii penale, fapt ce are drept consecinţă trimiterea în judecată pentru alte fapte decât cele pentru care s-a efectuat urmărirea penală.

- Nulitatea ordonanţei de respingere a cererii de recuzare a ofiţerilor de poliţie comisar şef LL., a inspectorului principal MM., a comisarului şef NN., a comisarului OO., a subinspectorului de poliţie KK., din cadrului SRPT Craiova- Biroul de Investigare a Fraudelor şi constarea nulităţii actelor încheiate de către aceştia.

- Nulitatea măsurii supravegherii tehnice, constând în accesul la un sistem informatic, autorizată de către judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Curtea de Apel Craiova, în dosarul de urmărire penală numărul 139/P/2022, conform mandatului de supraveghere tehnică numărul 16 din data de 05.12.2022.

- Nulitatea ordonanţei 283/C/2023 din data de 14.02.2023 prin care procurorul general al PP. a respins cererea de desemnare a unei alte unităţi de parchet pentru efectuarea urmăririi penale în cauza 139/P/2022 .

- încălcarea principiului loialităţii administrării probelor cu ocazia trimiterii de către SJA Olt a notei secret de serviciu la PJ Corabia la data de 21.12.2022 şi constatarea provocării la săvârşirea de infracţiuni prin trimiterea notei secret de serviciu de la SJA Olt la PJ Corabia.

Constatarea nulităţii urmăririi penale prin încălcarea dreptului la apărare:

- în cursul urmăririi penale faptele aduse la cunoştinţă cu procesele-verbale a calităţilor de suspect, iar apoi de inculpat nu corespund conţinutului constitutiv al unor infracţiuni, fapt ce i-a făcut imposibilă exercitarea apărării. împiedicarea în tot cursul urmăririi penale a accesului Ia toate actele dosarului de urmărire penală, accesul fiind în permanenţă restricţionat, inclusiv când rechizitoriu era deja întocmit.

Nulitatea proceselor-verbale de redare a înregistrărilor ridicate de la persoanele juridice din Piaţa Unirii, Bucureşti, înregistrări din data de 15.03.2023.

Inculpaţii E., B., D., în temeiul art. 344 alin. (2) din C. proc. pen. prin cererea formulată au solicitat admiterea cererilor şi excepţiilor formulate cu privire la nelegalitatea sesizării instanţei, nelegalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală şi, în consecinţă, în temeiul art. 345 alin. (3) lit. a) din C. proc. pen., să se dispună restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Pentru a proceda în acest mod, au solicitat să se aibă în vedere cererile şi excepţiile detaliate în cele ce urmează, invocate cu privire la:

I. Nelegalitatea sesizării instanţei derivând din neregularitatea întocmirii rechizitoriului

1.1. Neregularitatea actului de sesizare a instanţei rezultată din nerespectarea dispoziţiilor legale privind verificarea sub aspectul legalităţii şi temeiniciei rechizitoriului întocmit în cauză, raportat la dispoziţiile art. 328 alin. (1) din C. proc. pen.

1.2. Neregularitatea actului de sesizare a instanţei rezultată din extinderea acuzaţiei penale prin rechizitoriu, precum şi din formularea acuzaţiei direct prin rechizitoriu, prin raportare la dispoziţiile art. 311 şi art. 328 alin. (1) din C. proc. pen.

1.3. Neregularitatea actului de sesizare a instanţei rezultată din necorelarea încadrării juridice reţinute cu perioada de desfăşurare a activităţii infracţionale indicată în situaţia de fapt;

1.4. Neregularitatea actului de sesizare a instanţei rezultată din nerespectarea " dispoziţiilor legale privind descrierea faptelor, prin raportare la dispoziţiile art. 328 alin. (1) din C. proc. pen. rap. la art. 286 alin. (2) din C. proc. pen.

II. Nelegalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală

2.1. Necompetenţa organelor de urmărire penală/a altor organe ale statului

2.1.1. Necompetenţa funcţională a organelor de cercetare penală din cadrul S.R.P.T.C. şi din cadrul D.G.A. - SJ.A.D. de a efectua acte de urmărire penală în cauză, derivată din neîntocmirea în conformitate cu dispoziţiile legale a ordonanţelor de delegare, prin raportare la dispoziţiile art. 56 alin. (3) lit. a) rap. la art. 38 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. coroborat cu art. 324 alin. (1), (3) şi (4) din C. proc. pen.

2.1.2. Necompetenţa funcţională a persoanelor din cadrul D.I.P.I./S.R.I. de a pune în executare mandatele de supraveghere tehnică emise în Dosarul nr. x/2015 sau de a sprijini punerea în executare a acestor mandate, prin raportare la Decizia Curţii Constituţionale nr. 51/2016;

2.1.3. Necompetenţa funcţională a procurorului de caz, procuror cu funcţie de execuţie în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, de a infirma actele de procedură emise de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia, prin raportare la Decizia R.I.L. nr. 23/2020;

2.1.4. Necompetenţa funcţională a procurorului de caz de a dispune ridicarea telefonului mobil aparţinând avocatului QQ., în lipsa unui mandat emis de judecător în acest sens, prin raportare la dispoziţiile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 51/1995;

2.1.5. Necompetenţa funcţională a organului de cercetare penală KK. şi a specialistului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, RR., de a interoga copiile tuturor datelor informatice efectuate asupra tuturor informaţiilor găsite în sistemele informatice, în afara perioadei prevăzute în mandatul de percheziţie informatică.

2.2. încălcarea principiului loialităţii administrării probelor, prin provocarea la probă a reprezentantului legal al H. S.R.L., în sensul că, urmare a răspunsului formulat faţă de adresa emisă de parchet, s-a procedat la punerea sub acuzare a reprezentantului legal al acestei societăţi;

2.3. Nelegalitatea administrării declaraţiei dată de domnul B., în calitate de martor la data de 24.11.2022, derivând din neaducerea la cunoştinţă a dreptului martorului la tăcere şi la neautoincriminare, prin raportare la dispoziţiile art. 118 din C. proc. pen. şi prin raportare la Decizia Curţii Constituţionale nr. 236/2020;

2.4. Nelegalitatea administrării declaraţiei dată de avocatul QQ. în calitate de martor la data de 24.11.2022 şi a declaraţiei dată de avocatul O. în calitate de suspect la data de 24.11.2022, derivând din faptul că aceştia nu au avut dezlegarea prealabilă, expresă şi scrisă din partea clienţilor de a da declaraţie, prin raportare la dispoziţiile art. 116 alin. (3) şi (4) din C. proc. pen. coroborat cu art. 45 alin. (3) din Legea nr. 51/1995;

2.5. Nelegalitatea efectuării şi administrării interceptărilor comunicărilor dintre SS. şi avocatul acestuia, O., prin raportare la dispoziţiile art. 139 alin. (4) din C. proc. pen.

2.6. Nelegalitatea administrării declaraţiei dată de numitul TT. în calitate de martor la data de 19.04.2022, derivând din lipsa de audiere efectivă a acestuia, prin copierea de către organele de urmărire penală a celor consemnate in declaraţia martorului UU. din data de 19.04.2022;

2.7. Nelegalitatea administrării declaraţiilor date de suspecţi/inculpaţi, derivată din neînregistrarea declaraţiilor acestora, prin raportare la dispoziţiile art. 110 alin. (5) din C. proc. pen.

2.8. Nelegalităţi generale privind administrarea probei cu audierea martorilor

2.8.1. Nelegalitatea administrării declaraţiilor date de martori, derivată din nedepunerea jurământului de către aceştia, prin raportare la dispoziţiile art. 120 şi 121 din C. proc. pen.

2.8.2. Nelegalitatea administrării probei cu audierea martorilor, derivată din m necomunicarea, de către organul judiciar, a drepturilor şi obligaţiilor martorilor cu ocazia fiecărei audieri şi lipsa îndeplinirii obligaţiei de a le aduce la cunoştinţă obligativitatea depunerii jurământului şi, implicit, nedepunerea acestuia, prin raportare la dispoziţiile art. 120 şi 121 din C. proc. pen.

2.9. Încălcarea dreptului la apărare - prin raportare la dispoziţiile art. 10 şi art. 92 alin. (2) din C. proc. pen.

2.9.1. Nelegalitatea audierilor efectuate în cauză, derivând din încălcarea dreptului la apărare al inculpaţilor, din cauză că organele judiciare au procedat la încunoştinţarea avocaţilor aleşi de data şi ora efectuării actelor procedurale foarte aproape de data începerii acestor activităţi, nefiind posibil, din punct de vedere obiectiv, ca aceştia să se poată prezenta la audieri;

2.9.2. Nelegalitatea audierilor efectuate în cauză, derivând din faptul că organele judiciare au procedat la efectuarea de audieri paralele, în acelaşi timp, ori în cadrul aceleiaşi instituţii, ori în instituţii diferite, nefiind posibil, din punct de vedere obiectiv, ca avocaţii să poată fi prezenţi la toate audierile;

2.9.3. Nelegalitatea audierilor efectuate în cauză, derivând din încălcarea dreptului la apărare al inculpaţilor, din cauză că avocaţii aleşi ai acestora nu au fost încunoştinţaţi despre data şi ora de efectuare a acestor acte procedurale.

2.10. Nelegalitatea întocmirii Procesului-verbal din data de 03.01.2023 de analiză a datelor informatice găsite în sistemul informatic aparţinând domnului B., derivată din încălcarea dreptului la viaţă privată a acestuia, prin raportare la dispoziţiile art. 168 alin. (14) din C. proc. pen.

Inculpaţii E., B., D., A., F., au invocat argumente suplimentare cu privire la excluderea juridică şi fizică de la dosarul cauzei a interceptărilor efectuate în cadrul Dosarului nr. x/2015 instrumentat de Direcţia Naţională Anticorupţie - Structura Centrală, prin raportare la necompetenţa funcţională a lucrătorilor din cadrul D.I.P.I./S.R.I. de a pune în executare mandatele de supraveghere tehnică.

Inculpaţii E., B., D., A., F., au suplimentat cererile şi excepţiile invocate prin Cererea nr. x/21.07.2023 având în vedere noile aspecte constatate ca urmare a studierii fotocopiilor volumelor de urmărire penală ridicate de la Curtea de Apel Craiova.

Nelegalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală

- Necompetenţa organelor de urmărire penală/a altor organe ale statului.

- Necompetenţa funcţională a doamnei procuror HH. din cadru Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova de a efectua urmărirea penală în dosarul nr. x/2022 înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova anterior desemnării acesteia de către procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Ordinul nr. 82 din 19.05.2022, în conformitate cu dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 49/2022.

- Urmărirea penală în prezenta cauză trebuia efectuată de către un procuror anume desemnat în condiţiile Legii nr. 49/2022.

Analizând cererile şi excepţiile formulate de inculpaţii C., B., E., D., A. şi F., judecătorul de camera preliminară a constatat că acestea sunt neîntemeiate pentru motivele ce vor fi prezentate în continuare.

Prioritar, în îndeplinirea obligaţiei privind verificarea competenţei instanţei raportat la actele de urmărire penală existente la dosar, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Craiova a reţinut că această instanţă este competentă să judece cauza cu care a fost învestită, atât din punct de vedere teritorial, în condiţiile art. 41 din C. proc. pen., cât şi din punct de vedere material şi după calitatea persoanei, în conformitate cu prevederile art. 38 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. având în vedere calitatea de procuror avută de inculpatul C..

Potrivit art. 345 alin. (1) C. proc. pen., dacă s-au formulat cereri şi excepţii ori a ridicat din oficiu excepţii, judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra acestora prin încheiere motivată, în camera de consiliu, la expirarea termenului prev. de art. 344 alin. (4) C. proc. pen.

Inculpaţii C., B., E., D., A. şi F. au invocat cereri şi excepţii cu privire la nelegalitatea sesizării instanţei, nelegalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală după cum urmează:

În esenţă, toţi inculpaţii au invocat neregularitatea rechizitoriului nr. x din data de 08.06.2023 întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova cu încălcarea disp. art. 328 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 286 alin. (2) C. proc. pen. întrucât nu realizează o descriere clară şi completă a faptelor reţinute în sarcina lor, lipseşte corespondenţa între faptele descrise şi încadrarea juridică a acestora, toate acestea determinând imposibilitatea stabilirii obiectului şi limitelor judecăţii

Potrivit disp. art. 328 C. proc. pen. rechizitoriul se limitează la fapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală şi cuprinde, în mod corespunzător, menţiunile prevăzute la art. 286 alin. (2) C. proc. pen., datele privitoare la fapta reţinută în sarcina inculpatului şi încadrarea juridică a acestuia, probele şi mijloacele de probă, cheltuielile judiciare, menţiunile prevăzute de art. 330 şi 331 C. proc. pen., dispoziţia de trimitere în judecată precum şi alte menţiuni necesare pentru soluţionarea cauzei.

Contrar susţinerilor inculpaţilor, judecătorul de cameră preliminară constată că rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova se conformează întocmai cerinţelor de procedură şi de conţinut impuse de legiuitor prin dispoziţiile art. 328 C. proc. pen. cu referire la art. 286 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că este verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei acestuia de către procurorul ierarhic superior celui care l-a emis, iar pe lângă celelalte menţiuni esenţiale la care face trimitere cadrul normativ menţionat, acesta realizează şi descrierea, în fapt şi în drept, a faptelor imputate inculpaţilor de o manieră susceptibilă de a produce consecinţe juridice, respectiv de a învesti instanţa, în mod neîndoielnic, cu judecarea acelor fapte şi, totodată evidenţiază în concret şi în detaliu probele şi mijloacele de probă pe care se întemeiază acuzaţiile formulate împotriva persoanelor trimise în judecată, astfel că nu se poate dispune restituirea cauzei la parchet, pentru refacerea actului de sesizare, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 346 alin. (3) lit. a) din C. proc. pen.

Împrejurarea dacă situaţia de fapt prezentată în rechizitoriu se subsumează sau nu cerinţelor de tipicitate ale infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor nu poate fi analizată în cadrul procedurii de cameră preliminară, neîncadrându-se în obiectul acesteia, astfel cum este definit în art. 342 din C. proc. pen.

Examenul judecătorului de cameră preliminară este limitat la elemente ce ţin, în mod esenţial, de legalitatea actelor procesuale ori procedurale efectuate în faza de urmărire penală ori de legalitatea probelor în sine. Activitatea judecătorului de cameră preliminară nu priveşte fondul cauzei, în această fază procesuală nefiind verificată temeinicia, respectiv aparenţa de temeinicie a probelor sau a trimiterii în judecată şi nici caracterul complet al urmăririi penale sau oportunitatea ori suficienta probelor administrate în acuzare.

Credibilitatea informaţiilor expuse în rechizitoriu, a datelor obţinute prin probele administrate, modul de interpretare a probelor realizat de procuror în rechizitoriu nu formează obiectul camerei preliminare. Această împrejurare se referă la temeinicia acuzaţiilor, sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de tipicitate ale infracţiunilor obiect al judecăţi, constituind, prin urmare, o problemă de fond, a cărei lămurire este în sarcina judecăţii (ca etapă procesuală distinctă de cea actuală şi singura în care poate fi pronunţată o soluţie de rezolvare a acţiunii penale, dintre cele prevăzute în art. 396 alin. (1) din C. proc. pen.), practica judiciară fiind unanimă în acest sens.

În etapa camerei preliminare se verifică, în primul rând, claritatea acuzaţiei, respectiv a descrierii faptei penale - ca manifestare obiectivă în sfera realităţii - într-o manieră detaliată, explicită, lipsită de ambiguitate, care să permită inculpatului înţelegerea deplină a conţinutului faptic al acuzaţiei penale, iar judecătorului- individualizarea, dincolo de orice echivoc, a obiectului şi limitelor judecăţii.

În prezenta cauza rechizitoriul întocmit îndeplineşte toate cerinţele prevăzute de art. 328 C. proc. pen., cuprinzând expunerea detaliata a situaţiei de fapt, care nu este confuza, neclara sau incompleta. Situaţia de fapt este expusa într-o modalitate dezvoltata, cu trimitere la probele administrate, la procedeele probatorii efectuate. Sunt analizate declaraţiile inculpaţilor, apoi coroborate şi formulate concluzii privind elementele constitutive ale infracţiunilor deduse judecăţii. Au fost redate mijloacele de proba, încadrarea juridica, datele privitoare la inculpaţi, datele privind efectuarea urmăririi penale, propuneri formulate către instanţa de judecata.

Exista referiri la mijloacele de proba administrate, procedeele probatorii efectuate. Situaţia de fapt a fost analizata in mod exhaustiv iar mijloacele de proba au fost analizate si coroborate in mod corespunzător.

Trebuie menţionat că textul art. 328 C. proc. pen. nu prevede o prezentare a faptelor din perspectiva tuturor elementelor constitutive, cu analizarea laturii obiective şi a celei subiective sau cu detalierea mijloacelor de probă pentru fiecare aspect structural. O astfel de abordare este de natură teoretică, iar actul procedural în discuţie este analizat sub aspect formal.

Încadrarea juridica a faptelor pentru care inculpaţii sunt trimişi în judecată, este apanajul exclusiv al procurorului, acesta stabilind prin rechizitoriu persoanele şi faptele supuse judecăţii, conform art. 371 C. proc. pen., pe de o parte, iar pe de altă parte aceste critici privind încadrarea greşită a faptelor excedează cadrului procesual al camerei preliminare, aspectele învederate putând fi avute în vedere în cadrul analizei temeiniciei faptelor imputate. Numai în cursul judecăţii se poate analiza concordanţa deplină între fapta concret săvârşită de inculpat şi norma penala specială care incriminează acea faptă, precum şi în raport de dispoziţiile penale generale aplicabile faptei comise.

Susţinerile inculpaţilor privind caracterul incomplet al urmăririi penale de natură să influenţeze vinovăţia inculpaţilor, neconcordanţa între starea de fapt expusă şi conţinutul real al probelor, interpretarea eronată dată materialului probator nu pot fi analizate întrucât excedează controlului de legalitate ce se efectuează în procedura de cameră preliminară şi aparţin fazei de judecată.

S-a susţinut că către inculpatul C. că în ceea ce priveşte descrierea infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit prev. de art. 297 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, că nu s-au menţionat care sunt dispoziţiile legale ce au fost încălcate, nu a fost indicată persoana vătămată şi eventuala vătămare suferită respectiv data săvârşirii acesteia pentru a şti dacă ceea ce i se impută este o infracţiune simplă sau una continuată.

Contrar susţinerii inculpatului, în cuprinsul rechizitoriului procurorul face o descriere amplă situaţiei de fapt sub aspectul existenţei infracţiunii de abuz în serviciu, aceasta completându-se în mod natural cu descrierea în detaliu a faptelor reţinute, dispoziţiilor legale încălcate în calitate de organ competent să supravegheze urmărirea penală şi respectiv să efectueze urmărirea penală, data săvârşirii acestor activităţi precum şi cu menţiunile din capitolul "Încadrarea juridică,,.

Nu poate face obiectul procedurii de cameră preliminară examinarea probelor din care să rezulte întrunirea condiţiilor de tipicitate sub aspectul laturii subiective, această chestiune ţinând de fondul cauzei.

Critici similare au fost formulate de inculpat şi în privinţa celorlalte infracţiuni reţinute în sarcina sa în rechizitoriu susţinând că descrierea acestora este neclară şi este diferit descrisă de modul în care au fost descrise în ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale.

Analizând atât partea expozitivă a rechizitoriului cât şi secţiunea "Încadrarea juridică, judecătorul de cameră preliminară a constatat că aceste acuzaţii sunt descrise în detaliu, în mod concret şi explicit, atât din punct de vedere al perioadei infracţionale în ansamblu, al dispoziţiilor legale încălcate cât şi al formei îmbrăcate de fiecare act material în parte astfel încât criticile inculpatului sunt nefondate.

Deşi nu există o identitate absolută între descrierea faptelor în rechizitoriu şi respectiv în ordonanţele de efectuare în continuare a urmăririi penale şi punere în mişcare a acţiunii penale, diferenţele de redactare nu au semnificaţia unor fapte noi reţinute şi nu schimbă în niciun fel faptele în esenţa lor sau încadrarea juridică stabilită prin ordonanţele de schimbare a încadrărilor juridice.

Pe de altă parte, ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale şi implicit rechizitoriul sunt acte mai detaliate în raport de ordonanţa de continuare a urmăririi penale, acest aspect rezultând din reglementările legale privind actele întocmite de procuror şi conţinutul acestor acte.

Judecătorul de camera preliminară a reţinut că inculpatul nu s-a limitat la aceste critici de formă ale actului de sesizare (care de altfel îmbracă forma unor critici de stil), ci a formulat şi critici de fond care se încadrează cu exactitate în acuzaţiile aduse inculpatului, ceea ce dovedeşte faptul că inculpatul a înţeles pe deplin acuzaţiile ce îi sunt aduse.

Aceleaşi consideraţii sunt valabile şi în ceea ce priveşte criticile inculpaţilor B., E. şi D., critici care vizează în special corespondenţa dintre starea de fapt şi încadrarea juridică a faptelor şi pe care judecătorul de camera preliminară le-a apreciat ca fiind apărări de fond şi care excedează obiectului camerei preliminare.

Conţinutul constitutiv al infracţiunii ţine de încadrarea juridică a faptei, iar obiectul judecăţii la instanţa de fond este dat de fapta şi persoana arătată în actul de sesizare, nu de încadrarea juridică acesteia, încadrare care poate fi modificată de instanţă, conform art. 386 C. proc. pen.

Totodată, existenţa sau inexistenţa acţiunilor inculpaţilor despre care parchetul susţine ca ar constitui acte materiale ale infracţiunii continuate, respectiv fiabilitatea probelor ce ar putea conduce la dovedirea acestora, sunt, de asemenea, aspecte de fond, şi nu de regularitate a actului de sesizare.

Convingerea că o anumită stare de fapt întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni aparţine exclusiv procurorului în faza urmăririi penale, care stabileşte astfel dacă se impune sau nu trimiterea în judecată a inculpatului, şi poate fi supusă controlului judecătoresc doar în cercetarea pe fondul cauzei, care va urma camerei preliminare, neputând reprezenta o cauză de neregularitate (procedurală) a rechizitoriului sau de nulitate a actelor de urmărire penală.

În consecinţă, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că descrierea faptelor în rechizitoriu a fost prezentată într-o manieră suficient de clară încât să permită cunoaşterea şi înţelegerea acuzaţiilor formulate împotriva inculpaţilor şi pregătirea unei apărări corespunzătoare în raport de acestea, fiind totodată aptă pentru stabilirea exactă a obiectului şi limitele judecăţii.

Necompetenţa funcţională a d-nei procuror HH. de a efectua acte de urmărire penală în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova anterior desemnării de către procurorul general de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Ordinul nr. 82/20.05.2022, conform art. 3 alin. (2) din Legea nr 49/2022, atâta vreme cât în cauză se efectuau cercetări şi faţă de numitul C., prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia, excepţie invocată de toţi inculpaţii.

Potrivit C. proc. pen., urmărirea penală poate fi începută numai in rem (cu privire la faptă) atât în cazul în care în actul de sesizare este identificat făptuitorul, cât şi atunci când sesizarea priveşte un autor necunoscut sau în cazul infracţiunilor flagrante.

După începerea urmăririi penale in rem procurorul şi organele de cercetare penală procedează la administrarea probatoriului pentru realizarea obiectului urmăririi penale.

Potrivit art. 305 alin. (3) C. proc. pen., numai atunci când din datele şi probele existente în cauză rezultă indicii rezonabile că o anumită persoană a săvârşit fapta pentru care s-a început urmărirea penală, procurorul dispune ca urmărirea penală să se efectueze în continuare faţă de aceasta, care dobândeşte calitatea de suspect.

După dobândirea calităţii de suspect, conform art. 10 alin. (3) C. proc. pen. şi art. 307 C. proc. pen., acestuia i se aduce la cunoştinţă de procuror sau de organul de cercetare penală, de îndată şi înainte de prima sa audiere, această calitate, fapta pentru care este suspectată şi încadrarea juridică a acesteia, drepturile procesuale prev. de art. 83 C. proc. pen. şi respectiv obligaţiile procesuale prev. de art. 108 alin. (2) C. proc. pen.

Transpunând în speţa de faţă toate aceste prevederi legale care guvernează urmărirea penală, judecătorul de cameră preliminară a constatat că prin ordonanţa nr. 4496/II/6/2022 din data de 25 martie 2022 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus, în conformitate cu dispoziţiile art. 325 C. proc. pen., preluarea cauzei nr. 158/P/2022 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia şi înregistrarea acesteia sub nr. x/2022.

Prin ordonanţa nr. 139/P/2022 din data de 4 aprilie 2022 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus reunirea dosarului penal nr. x/2022 înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova la dosarul nr. x/2022 al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Ulterior, prin ordonanţa nr. 139/P/2022 din data de 4 aprilie 2022 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus - infirmarea ordonanţei nr. 156/P/2022 din data de 18.02.2022 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia (C.) prin care acesta a dispus infirmarea actelor de urmărire penală efectuate de către organele de poliţie, - infirmarea ordonanţei din data de 03.03.2022 a organelor de cercetare penală din cadrul IPJ Olt-Poliţia Oraş Corabia-Formaţiunea Rutieră şi - menţinerea celorlalte acte şi măsuri procesuale efectuate şi a probelor administrate de organele de cercetare penală din cadrul IPJ Olt-Serviciul Rutier, Poliţia Corabia - Formaţiunea Rutieră şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Corabia.

Prin ordonanţa nr. 139/P/2022 din data de 19 mai 2022 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de numitul F. cu privire la infracţiunea de sustragere sau distrugere de probe ori de înscrisuri prev. de art. 275 alin. (1) C. pen. şi faţă de numitul D. cu privire la infracţiunea de instigare la sustragere sau distrugere de probe ori de înscrisuri prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 275 alin. (1) C. pen.

Prin Ordinul nr. 82/20.05.2022 emis de procurorul general de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, d-na procuror HH. a fost desemnată pentru efectuarea urmăririi penale în cauzele prevăzute de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 49/2022 (infracţiuni săvârşite de judecătorii de la judecătorii, tribunale, tribunale militare şi procurorii care funcţionează pe lângă aceste instanţe)

Ulterior, prin ordonanţa nr. 139/P/2022 din data de 21 noiembrie 2022 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de numitul E., administrator al S.C. H. S.R.L. Dăbuleni, cu privire la infracţiunea de cumpărare de influenţă prev. de art. 292 alin. (1) C. pen., efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de numitul C., prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Corabia, cu privire la infracţiunile de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi favorizare a făptuitorului prev. de art. 269 alin. (1) C. pen., efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de numitul O., avocat Baroul Olt, cu privire la infracţiunea de instigare la sustragere sau distrugere de probe ori de înscrisuri prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 275 alin. (1) C. pen.

Aşadar, la data la care s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de numitul C., prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Corabia, cu privire la infracţiunile de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi favorizare a făptuitorului prev. de art. 269 alin. (1) C. pen., dată la care acesta a dobândit calitatea de suspect, d-na procuror HH., avea competenţa funcţională de a efectua urmărirea penală în cauza penală nr 139/P/2022 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Întrucât în perioada cuprinsă între data de 04.04.2022 (data infirmării prin ordonanţa nr. 139/P/2022 din data de 4 aprilie 2022 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova a ordonanţei nr. 156/P/2022 din data de 18.02.2022 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia (C.) şi data desemnării d-nei procuror HH. prin Ordinul nr. 82/20.05.2022 emis de procurorul general de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) se efectuau acte de urmărire penală faţă de alte persoane care nu intră sub incidenţa Legii nr. 49/2022, solicitarea inculpaţilor de excludere de la dosarul cauzei a acestor acte de urmărire penală ca efect al nulităţii absolute este total nefondată.

Necompetenţa funcţională a organelor de cercetare penală din cadrul SRPTC şi din cadrul DGA de a efectua acte de urmărire penală în cauză, derivată din neîntocmirea în conformitate cu dispoziţiile legale a ordonanţelor de delegare emise de procuror.

Potrivit art. 38 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., "curtea de apel judecă în primă instanţă infracţiunile săvârşite de judecătorii de la judecătorii, tribunale şi de procurorii de la parchetele care funcţionează pe lângă aceste instanţe".

Conform disp. art. 56 alin. (3) din C. proc. pen., urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu, de către procuror în cazul infracţiunile pentru care competenţa de judecată în primă instanţă aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau curţii de apel. Iar la alin (6) se menţionează că "este competent să efectueze ori, după caz, să conducă şi să supravegheze urmărirea penală procurorul de la parchetul corespunzător instanţei care, potrivit legii, judecă în primă instanţă cauza, cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel".

Totodată, se reţine că potrivit disp. art. 324 alin. (3) din C. proc. pen., "în cazurile în care procurorul efectuează urmărirea penală, poate delega, prin ordonanţă, organelor de cercetare penală efectuarea unor acte de urmărire penală cu excepţia celor menţionate expres în alin. (4) (Punerea în mişcare a acţiunii penale, luarea sau propunerea măsurilor restrictive de drepturi şi libertăţi, încuviinţarea de probatorii ori dispunerea celorlalte acte sau măsuri procesuale)."

Potrivit disp. art. 201 alin. (1) C. proc. pen., organul de urmărire penală poate dispune, în condiţiile art. 200 alin. (1) şi (2), efectuarea oricărui act de procedură şi prin delegare.

Din coroborarea textelor legale sus enunţate rezultă că procurorul poate delega organele de urmărire penală să efectueze mai multe acte de urmărire penală şi nici obligat să emită ordonanţă de delegare separat pentru fiecare dintre actele de procedură a căror efectuare urmează să o delege organelor de urmărire penală.

Ordonanţele de delegare puse în discuţie de apărare sunt cele emise la data de 14.11.2022 prin care procurorul a dispus efectuarea de către ofiţerii de poliţie judiciară din cadrul S.R.P.T.C.:

Cms. şef LL., a cms. şef NN., cms. OO., subinspector KK. a următoarelor activităţi:

"identificarea si audierea tuturor persoanelor implicate în săvârşirea infracţiunilor care fac obiectul prezentului dosar penal, precum şi efectuarea oricăror altor acte de urmărire penată apreciate ca necesare lămuririi situaţiei de fapt: audieri persoane, ridicări de obiecte, înscrisuri sau date informatice, participare la activităţile de interes operativ dispuse în cauză etc." şi respectiv la data de 17.11.2022 prin care procurorul a dispus efectuarea de către ofiţerii de poliţie judiciară din cadrul de DGA - SJAD, a următoarelor activităţi: "identificarea si audierea tuturor persoanelor implicate în săvârşirea infracţiunilor care fac obiectul prezentului dosar penai, precum şi efectuarea oricăror altor acte de urmărire penală apreciate ca necesare lămuririi situaţiei de fapt: audieri persoane, ridicări de obiecte, înscrisuri sau date informatice, participare ia activităţile de interes operativ dispuse în cauză etc."

Ulterior, procurorul a emis şi alte ordonanţe de delegare pentru activităţi punctuale, respectiv pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere, efectuarea percheziţiilor domiciliare şi cu ridicarea de obiecte şi înscrisuri, punerea în executare a mandatului de percheziţie informatică.

Astfel cum rezultă din cele prezentate anterior, procurorul enumeră activităţile concrete pentru care s-a dispus delegarea, iar acestea sunt urmate de noi ordonanţe detaliate dispuse în situaţia efectuării percheziţiilor domiciliare şi informatice.

Dispoziţiile procedurale prev. de art. 201 alin. (1) C. proc. pen. nu impun ca prin ordonanţă să fie desemnate persoanele care trebuie să efectueze actele de procedură ci doar ca aceasta să fie dată unui organ ierarhic inferior şi nici durata în care acestea se impun să fie îndeplinite, astfel cum susţin inculpaţii.

De altfel, inculpaţii nu au indicat punctual niciun act de urmărire penală care ar fi fost efectuat de către ofiţerii de poliţie judiciară şi care nu s-ar circumscrie delegării date de procuror, din lecturarea acestora rezultă că procurorul a indicat tipul actului de cercetare penală ce urmează a fi efectuat (de exemplu audierea de martori), iar pe de altă parte nici nu au invocat şi dovedit vreo vătămare care să atragă nulitatea relativă a ordonanţelor de delegare conform disp. art. 282 C. proc. pen. .

Judecătorul de cameră preliminară a apreciat că în realitate, critica nu vizează probleme de competenţă a organelor de urmărire penală, ci forma ordonanţei, mai precis nedetalierea activităţilor ce urmau a fi realizate, fără a preciza concret care este vătămarea adusă inculpaţilor pentru a fi analizată potrivit condiţiilor de incidenţă a dispoziţiilor art. 282 C. proc. pen., motiv pentru care cererea de excludere a actelor de urmărire penală efectuate de către ofiţerii de poliţie judiciară este neîntemeiată.

Necompetenţa funcţională a persoanelor din cadrul D.I.P.I./S.R.I. de a pune în executare mandatele de supraveghere tehnică emise în Dosarul nr. x/2015 sau de a sprijini punerea în executare a acestor mandate, prin raportare la Decizia Curţii Constituţionale nr. 51/2016, excepţie invocată de toţi inculpaţii.

În dosarul penal nr. x/2015 al DNA-Structura Centrală au fost autorizate interceptări şi înregistrări de convorbiri telefonice de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, prin încheierile emise în dosarele nr. x/2015, nr. y/2015, nr. z/2015, nr w/2015 şi respectiv nr. 2698/2/2015.

Prin adresa nr. x/15.01.2024 Serviciul Român de Informaţii a comunicat faptul că Centrul Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor a acordat sprijin tehnic organului de urmărire penală prin transmiterea semnalului către structurile de exploatare tehnică ale Ministerului Afacerilor Interne - Departamentul de Informaţii şi Protecţie Internă, respectiv Direcţiei Naţionale Anticorupţie, la nivelul cărora au fost puse în executare activităţile autorizate prin Mandatul de supraveghere tehnică nr 22/05.02.2015 emis de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2015 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie-Structura Centrală.

S-a mai menţionat totodată că până la publicarea motivării Deciziei Curţii Constituţionale a României nr. 51/16.02.2016 în Monitorul Oficial, metoda de supraveghere tehnică constând în interceptarea comunicaţiilor putea fi pusă în executare de către organele de urmărire penală numai cu sprijinul tehnic al Serviciului Român de Informaţii, prin intermediul CNIC. Ulterior acestei decizii, actele de autorizare emise în temeiul C. proc. pen. nu au mai fost înaintate pentru punerea în aplicare către Serviciul Român de Informaţii, deoarece organele de urmărire penală au dobândit acces nemijlocit şi independent la sistemele tehnice ale CNIC, în scopul supravegherii tehnice prev. de art. 138 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (filele-188-189 dos. Vol. III).

De asemenea, prin adresa nr. x/16.01.2024 Direcţia Generală de Protecţie Internă a comunicat faptul că în cadrul Mandatului de supraveghere tehnică nr. 22/05.02.2015 emis de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2015 al DNA -Structura Centrală, precum şi documentele subsecvente de extindere şi prelungire a măsurilor dispuse, unitatea a avut doar calitatea de beneficiar secundar, punerea în aplicare a actelor autorizate fiind realizată de unitatea de parchet.

S-a mai arătat că încheierile emise de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2015 al DNA precum şi mandatul de supraveghere tehnică nr. 22/05.02.2015 au fost transmise Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă de către DNA însă în ceea ce priveşte măsurile autorizate şi puse în aplicare în dosarul menţionat, instituţia lor a desfăşurat activităţi privind parcurgerea traficului de comunicaţii, întocmirea notelor de redare (un exemplar unic) pentru aspecte de interes, materialele rezultate fiind transmise, pe bază de adresă către beneficiarul legal al actelor autorizate, respectiv PICCJ-DNA. (dosar vol. III).

Din cuprinsul informaţiilor comunicate de Serviciul Roman de Informaţii şi Direcţia Generală de Protecţie Internă, judecătorul de camera preliminară constată că nu a operat o încălcare a normelor de competenţă în ceea ce priveşte punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică din dosarul nr. x/2015 al DNA - Structura Centrală a fost realizată de către Serviciu Tehnic din cadrul DNA-Structura Centrală, cu sprijinul strict de natură tehnică al D.I.P.I., anterior publicării în Monitorul Oficial, la data de 14 martie 2016, a Deciziei nr. 51/2016 a Curţii Constituţionale."

Prin decizia nr. 51/2016 a Curţii Constituţionale a României, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 142 alin. (1) din C. proc. pen., publicată în Monitorul Oficial Nr. 190 din 14 martie 2016, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că sintagma "ori de alte organe specializate ale statului" din cuprinsul dispoziţiilor art. 142 alin. (1) din C. proc. pen. este neconstituţională.

Nulitatea absolută reglementată de dispoziţiile art. 281 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., având în vedere şi considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 302 din 04.05.2017, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 566 din 17.07.2017, vizează încălcarea dispoziţiilor privind competenţa materială şi competenţa personală a instanţelor judecătoreşti şi a organelor de urmărire penală. De asemenea, nulitatea absolută vizează numai actele efectuate de o instanţă sau de un organ de urmărire penală ierarhic inferior celui competent.

Prin urmare, regulile de competenţă materială avute în vedere de dispoziţiile art. 281 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. vizează repartizarea prin lege a organelor judiciare, după anumite criterii, care pot fi anumite infracţiuni sau anumite acte ori măsuri dintr-o anumită fază a procesului penal (în acest sens, a se vedea paragraful nr. 53 din Decizia Curţii Constituţionale nr. 302 din 04.05.2017, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 566 din 17.07.2017), reguli care au fost respectate în cauză.

Or, administrarea probei cu sprijinul tehnic al altor organe specializate decât cele de urmărire penală nu intră în sfera de incidenţă a nulităţii absolute generată de nerespectarea competenţei materiale a organelor de urmărire penală, întrucât vizează sprijinul tehnic acordat pentru derularea unui procedeu probatoriu, care excedează noţiunii de "act de urmărire penală". În acest sens, sunt considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 779 din 28 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 439 din 24 mai 2018. Astfel, s- a reţinut că sintagma "alte organe specializate ale statului" din dispoziţiile art. 142 alin. (1) din C. proc. pen. nu vizează persoanele care sunt chemate să dea concurs tehnic la executarea măsurilor de supraveghere. În Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016, Curtea şi-a fundamentat soluţia din perspectiva persoanelor care pun în executare mandatul de supraveghere tehnică, iar nu din perspectiva persoanelor care asigură suportul tehnic pentru realizarea activităţii de supraveghere tehnică (paragraf 32).

În considerentele Deciziei nr. 779 din 28 noiembrie 2017, Curtea Constituţională subliniază, în mod explicit, că soluţia dispusă în Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016 cu privire la sintagma "alte organe specializate ale statului" nu a avut în vedere persoanele care asigură suportul tehnic pentru realizarea activităţii de supraveghere, ci persoanele care pun în executare mandatul de supraveghere tehnică.

Prin decizia 26/2019 a Curţii Constituţionale s-au reţinut următoarele:

"Din cele de mai sus rezultă că, la data încheierii protocolului de cooperare analizat, Serviciul Român de Informaţii nu avea atribuţii de cercetare penală (a se vedea şi Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 14 martie 2016, paragraful 37) şi, prin urmare, nu avea calitatea de organ de cercetare penală, activitatea sa mărginindu-se la asigurarea unui sprijin tehnic "la realizarea unor activităţi de cercetare penală pentru infracţiuni privind siguranţa naţională" (a se vedea mutatis mutandis şi Decizia nr. 734 din 23 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 23 aprilie 2018, paragrafele 17-18). În consecinţă, sprijinul/suportul/concursul tehnic nu poate fi echivalat cu o activitate de cercetare penală, specifică organelor de urmărire penală. De aceea, indiferent de faptul că sprijinul tehnic, acordat în temeiul Legii nr. 14/1992, a vizat perioada de activitate a C. proc. pen. din 1968 sau a noului C. proc. pen., Curtea reţine că acest sprijin nu putea fi valorizat ca o activitate de cercetare penală"(paragraful 155).

Trebuie menţionat că efectul deciziilor Curţii Constituţionale nr. 51/2016 si 26/2019 nu se produce automat cu privire la acte de procedură efectuate anterior publicării, ceea ce ar fi inadmisibil, în raport de principiul tempus regit actum, prevăzut de art. 13 alin. (1) din C. proc. pen. - aplicarea legii procesuale penale în timp şi spaţiu.

După cum se arată în paragraful 52 al deciziei nr. 51/2016 a CCR, această hotărâre obligă instanţele doar să analizeze, în fiecare caz în funcţie de particularităţile speţei, eventuala incidenţă a deciziei; Curtea nu a stabilit o excludere automată, iuris et de iure, din toate cauzele penale, a tuturor probelor obţinute din punerea în aplicare a supravegherii tehnice. Nu trebuie făcută confuzie între încălcarea dreptului la viaţă privată consacrat de art. 8 CEDO şi încălcarea dreptului la un proces echitabil reglementat de art. 6 CEDO, având în vedere că din jurisprudenţa Curţii EDO rezultă că "folosirea unor înregistrări nelegale aduce atingere art. 8 din Convenţie, privind dreptul la viaţă privată şi de familie însă nu încalcă dreptul la un proces echitabil, stabilirea admisibilităţii unei probe revenind instanţelor naţionale care trebuie să evalueze în raport de gravitatea încălcării drepturilor inculpaţilor, impactul pe care caracterul nelegal al probei îl are cu privire la credibilitatea mijlocului de probă şi importanţa acestui mijloc de probă în susţinerea acuzării (cauza Dumitru Popescu c României, cauza Khan c. Marii Britanii, Bykov c. Rusiei)".

Din perspectiva efectelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 51/2016 si ulterior a deciziei 26/2019 Curţii Constituţionale, eventuala nelegalitate a interceptărilor şi înregistrărilor convorbirilor, trebuie examinată prin prisma regimului nulităţilor, întrucât, potrivit art. 102 alin. (3) din C. proc. pen., nulitatea actului prin care s-a dispus sau autorizat administrarea unei probe ori prin care aceasta a fost administrată determină excluderea probei.

În conformitate cu dispoziţiile art. 282 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. cu referire la alin. (1) al aceluiaşi articol, încălcarea oricăror dispoziţii legale în afara celor prevăzute la art. 281 determină nulitatea actului atunci când prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus o vătămare drepturilor părţilor, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desfiinţarea actului şi poate fi invocată până la închiderea procedurii de cameră preliminară, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale.

Prin urmare, simpla invocare a unei încălcări nu este suficientă pentru anularea actelor, fiind necesar să se constate, cumulativ, o vătămare procesuală adusă celui care o invocă, dar şi o anumită gravitate a încălcării, care să releve anularea actelor procedurale ca unic remediu pentru înlăturarea acelei vătămări.

Din această perspectivă, inculpaţii nu au relevat în ce ar fi dovedit această vătămare ori motivele care ar impune anularea actului.

Inculpaţii nu au învederat niciun aspect de nerespectare a dreptului la un proces echitabil ori a dreptului la viaţă intimă familială şi privată, precum şi a secretului corespondenţei.

Nulitatea care poate interveni este doar una relativă, deoarece "încălcarea" art. 142 alin. (1) C. proc. pen.. nu este prevăzută în art. 281 C. proc. pen.. printre cazurile de nulitate absolută, iar constatarea nulităţii relative este supusă de lege unor condiţii (vătămarea, interesul invocării, imposibilitatea înlăturării vătămării alt fel).

Convorbirile telefonice înregistrate astfel în baza mandatului de supraveghere tehnică nr. 22/05.02.2015 şi respectiv de prelungire a acestui mandat, emise de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2015 al DNA -Structura Centrală, au fost preluate în cauza de faţă conform art. 142 alin. (5) C. proc. pen. care prevăd că, datele rezultate din măsurile de supraveghere tehnică pot fi folosite şi în altă cauză penală dacă din cuprinsul acestora rezultă date sau informaţii concludente şi utile privitoare la pregătirea ori săvârşirea unei alte infracţiuni dintre cele prevăzute de disp. art. 139 C. proc. pen.

Prin Ordonanţa nr. 139/P/2022 din data de 17.02.2023, s-a dispus delegarea subinspector KK. din cadrul S.R.P.T.C. pentru redarea în formă scrisă a convorbirilor telefonice care prezintă interes în cauză, a căror interceptare şi înregistrare a fost autorizată de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală în dosarul nr. x/2015 al DNA Structura Centrală.

Procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice înregistrate în baza mandatelor de supraveghere tehnică emise în dosarul nr. x/2015 al DNA Structura Centrală, întocmite de organul de poliţie judiciară în baza Ordonanţei de delegare din data de 17.02.2023 şi certificate pentru autenticitate de procuror conform art. 143 C. proc. pen. se află ataşate în vol. XII dosar u.p. filele x şi ele constituie mijloace de probă, conform art. 97 alin. (2) lit. e) C. proc. pen.

Întocmirea de către Direcţia Generală de Protecţie Internă a unor note de redare a convorbirilor telefonice nu are nicio consecinţă juridică, întrucât aceste note de redare nu sunt menţionate ca mijloace de probă în cauză şi nu există nicio dovadă din care să rezulte că organul de poliţie judiciară care a întocmit personal procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice a fost influenţat de aceste note de redare.

Concluzionând, judecătorul de cameră preliminară a constatat că în prezenta cauza nu a avut loc o implicare a altor organe specializate ale statului în activitatea de urmărire penală, întrucât conexiunea D.I.P.I a presupus doar o activitate pur tehnică, punerea la dispoziţie de către "organele specializate ale statului (DIPI)" a mijlocului tehnic pe care îl deţine cu autorizarea legii, dar pe care organul de urmărire penală nu este autorizat să îl deţină şi să îl folosească ori punerea la dispoziţie a acelor mijloacelor tehnice, deşi erau autorizaţi să le folosească nu le deţineau, nu poate fi apreciat că fiind un mijloc probator, câtă vreme se poate stabili că organul de urmărire penală a fost prezent, procurorul a realizat selecţia şi consemnarea celor rezultate prin utilizarea mijlocului tehnic pe care organele de urmărire penală nu-l deţineau şi pe cale de consecinţă a decis ce anume din cele obţinute prin folosirea mijloacelor tehnice pe care nu le deţineau se foloseşte la formularea acuzaţiei în materie penală.

La realizarea procedeului probatoriu al interceptării convorbirilor telefonice nu au contribuit efectiv alte organe specializate ale statului, ci doar au pus la dispoziţie acele resurse tehnice necesare realizării actului de justiţiei, întrucât organele de urmărire penală nu erau autorizate de lege să deţină şi să folosească acele mijloace ori deşi erau autorizate, nu le deţineau sau nu le deţineau pe cele specifice cauzei instrumentate ori măsurii de supraveghere autorizate ori nu aveau suficiente resurse umane la un moment dat.

Se reţine astfel distincţia făcută între "pune în executare supravegherea tehnică ori poate dispune ca aceasta să fie efectuată … de organe specializate ale statului" care reprezintă procedeu probatoriu potrivit deciziei Curţii Constituţionale, şi simpla punere la dispoziţie a unei aparaturi tehnice speciale deţinute în baza legii, către un organ de urmărire penală abilitat la rândul său legal să deţină astfel de aparatură (dar care, deşi abilitat, nu o deţinea în concret pe exact cea necesară faţă de circumstanţele situaţiei de fapt), punere la dispoziţie care nu reprezintă procedeu probatoriu.

În acelaşi sens este şi practica Înaltei Curţi, care, prin decizia penală nr. 118/A din 4 aprilie 2019, a statuat că "în ipoteza în care mandatele de supraveghere tehnică au fost puse în executare de către ofiţerii de poliţie judiciară din cadrul Serviciului tehnic al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, asigurarea de către Serviciul Român de Informaţii a funcţionării platformelor hardware şi software ale sistemului naţional integrat de interceptare nu echivalează cu participarea la punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică.

Aşadar, contrar susţinerilor inculpaţilor, simpla realizare a înregistrărilor cu un mijloc tehnic aparţinând unui alt organ abilitat legal să-l deţină la momentul respectiv, nu reprezintă procedeu probatoriu pentru a intra sub incidenţa deciziilor Curţii Constituţionale, motiv pentru care excepţia nulităţii absolute a proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice înregistrate în baza mandatelor de supraveghere emise în dosarul nr. x/2015 al DNA - Structura Centrală întocmite de organul de poliţie judiciară în baza Ordonanţei de delegare din data de 17.02.2023 şi certificate pentru autenticitate de procuror conform art. 143 C. proc. pen. cu consecinţa excluderii fizice din dosar este lipsită de fundament faptic iar pe de altă parte lipsită de temeinicie.

Nulitatea ordonanţei 139/P/2022 din data de 04.04.2022 şi a tuturor actelor subsecvente, prin care procurorul de caz a dispus infirmarea ordonanţei nr. 156/P/2022 din data de 18.02.2022 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia cu încălcarea dispoziţiilor art. 304 C. proc. pen. şi a considerentelor deciziei 23/2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Recurs în Interesul Legii, invocată de toţi inculpaţii.

În concret, în cauză, în data de 11.02.2022 organele de cercetare penală din cadrul IPJ Olt-Serviciul Rutier-Biroul Drumuri Naţionale şi Europene (agent şef G.) s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că în aceeaşi dată, orele 09:18, pe DN 54, în com. Studina, jud. Olt, la intersecţie cu DC 139, numitul A., conducător auto la S.C. H. S.R.L. Dăbuleni, în timp ce efectua un transport de marfă de bunuri divizibile (sort 8-16 mm), a fost oprit pentru control în ceea ce priveşte transportul de bunuri divizibile cu încălcarea masei maxim admise pe sectorul de drum, ocazie cu care a prezentat avizul de însoţire a mărfii seria x nr. x şi tichetul de cântar nr. 10634 emise în data de 11.02.2022 conform cărora operatorul de transport H. S.R.L. ar transporta cantitatea totală de 25.260 kg bunuri divizibile (sort 8-16 mm) din punctul de lucru din com. Giuvărăşti, jud. Olt către S.C. N. S.R.L. Craiova - existând indicii că transportul se efectuează cu depăşirea masei maxime admise pe sectorul de drum, de 40.000 kg, având în vedere cantitatea de marfă existentă în bena semiremorcii, coroborat cu volumul acesteia şi raportat la greutatea unui metru cub de sort 8-16 mm şi, pe cale de consecinţă, documentele specifice transportului nu corespund realităţii - fiind întocmit dosarul penal nr. x/2022 pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia.

Prin ordonanţa nr. 156/P/2022 din data de 18.02.2022 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia (C.) s-a dispus infirmarea actelor de urmărire penală efectuate de către organele de poliţie constând în: ordonanţa de începere a urmăririi penale in rem din data de 11.02.2022 orele 09:40, ordonanţa de dispunere a cântăririi din data de 11.02.2022 orele 10:00, proces-verbal de examinare din data de 11.02.2022 orele 10:50 - reţinându-se că deşi actul de sesizare din oficiu al organelor de cercetare penală este din data de 11.02.2022, a fost înştiinţat Parchetul de pe lângă Judecătoria Corabia în vederea înregistrării dosarului penal în registrul de lucrări penale şi atribuire număr unic abia în data de 17.02.2022, perioadă de timp în care organul de poliţie a efectuat acte de urmărire penală fără să existe o supraveghere a actelor de urmărire penală de către procuror conform art. 299 C. proc. pen., astfel încât s-a apreciat că aceste acte de urmărire penală sunt lovite de nulitate întrucât există o vătămare generată de faptul că nu au fost apărate ori protejate interesele generale ale societăţii. Totodată s-a dispus trecerea cauzei de la IPJ Olt-Serviciul Poliţiei Rutiere la Poliţia oraş Corabia-Formaţiunea Rutieră pentru continuarea cercetărilor.

Prin ordonanţa din data de 03.03.2022 a organelor de cercetare penală din cadrul IPJ Olt-Poliţia Oraş Corabia-Formaţiunea Rutieră s-a dispus începerea urmăririi penale în cauză cu privire la infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. şi art. 323 C. pen. - reţinându-se că în ziua de 11.02.2022 numitul A. a efectuat un transport de marfă cu ansamblul de vehicule format din vehicul trăgător marca x cu nr. de înmatriculare x şi semiremorca M. cu nr. de înmatriculare x, cu încălcarea masei maxim admise pe sectorul de drum, folosind acte false, respectiv avizul de însoţire a mărfii seria x nr. x şi tichetul de cântar nr. 10634 emise în data de 11.02.2022 de operatorul de transport H. S.R.L..

Prin ordonanţa nr. 4498/II/6/2022 din data de 25 martie 2022 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova în conformitate cu dispoziţiile art. 325 C. proc. pen., s-a dispus preluarea cauzei nr. 156/P/2022 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia şi înregistrarea acesteia sub nr. x/2022.

Ulterior, prin ordonanţa nr. 139/P/2022 din data de 4 aprilie 2022 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus - infirmarea ordonanţei nr. 156/P/2022 din data de 18.02.2022 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia (C.) prin care acesta a dispus infirmarea actelor de urmărire penală efectuate de către organele de poliţie, - infirmarea ordonanţei din data de 03.03.2022 a organelor de cercetare penală din cadrul IPJ Olt-Poliţia Oraş Corabia-Formaţiunea Rutieră şi - menţinerea celorlalte acte şi măsuri procesuale efectuate şi a probelor administrate de organele de cercetare penală din cadrul IPJ Olt-Serviciul Rutier, Poliţia Corabia - Formaţiunea Rutieră şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Corabia.

După cum se constată, infirmarea Ordonanţei nr. 156/P/2022 din data de 18.02.2022 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia, a avut loc după preluarea cauzei nr. 156/P/2022 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia în baza dispoziţiilor art. 325 C. proc. pen. de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova ocazie cu care s-a constatat că infirmarea actelor de urmărire penală efectuate în dosarul respectiv de procuror este nelegală şi netemeinică, întrucât ulterior s-a dispus din nou începerea urmăririi penale pentru aceleaşi fapte, context în care sancţionarea actelor efectuate de procurorul ierarhic inferior s-a făcut în temeiul art. 304 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. (situaţie în care nu era nevoie de infirmarea de procurorul ierarhic superior).

Aşadar, nefiind incidentă procedura de infirmare pe cale ierarhică a ordonanţei de clasare şi de redeschidere a urmăririi penale prevăzute de art. 335 C. proc. pen., pentru care C. proc. pen. stabileşte competenţa funcţională în favoarea procurorului ierarhic superior, decizia nr. 23/2020 pronunţată de instanţa supremă în recurs în interesul legii invocată de inculpaţi în susţinerea excepţiei nulităţii Ordonanţei nr. 139/P/2022 din data de 4 aprilie 2022 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, nu are aplicabilitate în cauză, motiv pentru care şi această critică urmează să fie respinsă ca nefondată.

Nulitatea percheziţiei informatice asupra telefonului mobil şi asupra celorlalte dispozitive în lipsa inculpaţilor şi apărătorilor aleşi care aveau cerere de participare la toate actele de urmărire penală, invocată de inculpatul C..

Potrivit art. 168 alin. (1) C. proc. pen. percheziţia informatică este un procedeu de cercetare, descoperire, identificare şi strângere a probelor stocate într-un sistem informatic sau suport de stocare a datelor informatice, realizat prin intermediul unor mijloace tehnice şi proceduri adecvate, de natură să asigure integritatea informaţiilor conţinute de acestea.

Conform art. 168 alin. (11) C. proc. pen., percheziţia în sistem informatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice se efectuează în prezenţa suspectului ori inculpatului, dispoziţiile art. 159 alin. (10) şi (11) aplicându-se în mod corespunzător, iar potrivit art. 159 alin. (10) C. proc. pen., persoanei percheziţionate i se va permite să fie asistată de o persoană de încredere.

Corelând aceste dispoziţii legale, rezultă că disp. art. 168 C. proc. pen. prevăd obligativitatea prezenţei inculpatului sau suspectului la efectuarea percheziţiei informatice atunci când sistemul informatic aparţine acestuia, inculpatul are dreptul să fie asistată de o persoană de încredere, scopul acestei reglementări fiind acela de a proteja drepturile persoanei căreia îi aparţin sistemele informatice şi mediile de stocare.

Din procesul-verbal încheiat la data de 08.12.2022 întocmit de specialistul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova rezultă că percheziţionarea telefonului mobil, menţionat în mandatul de percheziţie informatică nr. 11/05.12.2022 de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Craiova în dosarul nr. x/2022, aparţinând inculpatului C. s-a realizat în prezenţa organului de cercetare penală delegat în cauză, subinspectorul KK. şi a inculpatului C..

Cu această ocazie, s-a procedat la desigilarea telefonului şi efectuarea unei copii de pe sistemul informatic, participanţii la operaţiile de copiere, respectiv de percheziţie neavând de făcut obiecţii cu privire la activităţile desfăşurate.

Din menţiunile aceluiaşi proces-verbal rezultă că la finalizarea activităţii de percheziţie informatică, telefonul mobil va face obiectul mandatului de supraveghere tehnică nr. 16/05.12.2022 emis de Curtea de Apel Craiova, privind accesarea unor date informatice din mediul online, motiv pentru care nu s-a procedat la resigilarea acestuia.

Având în vedere că efectuarea percheziţiei informatice asupra telefonul mobil s-a realizat în prezenţa inculpatului C., acesta nu avea un apărător ales şi nu a solicitat fie asistat de o persoană de încredere, a semnat procesul-verbal încheiat cu această ocazie fără să aibă obiecţii, judecătorul de cameră preliminară a considerat că în cauză au fost respectate toate dispoziţiile legale privind efectuarea percheziţiei informatice.

Susţinerea inculpatului C. că efectuarea percheziţiei informatice s-a realizat în lipsa apărătorilor II. (apărător ales al inculpatului E.) şi VV. (apărător ales al inculpatului D.), care aveau cereri de participare la actele de urmările, fiindu-i astfel încălcat dreptul la apărare, este nefondată atâta vreme cât aceştia nu erau apărătorii săi aleşi, percheziţia informatică s-a realizat cu respectarea dispoziţiilor art. 168 alin (11) C. proc. pen., iar pe de altă parte inculpatul nici nu a precizat în ce a constat vătămarea dreptului său la apărare prin faptul că nu au fost prezenţi apărătorii aleşi ai inculpaţilor E. şi D. la percheziţionarea telefonului său mobil.

S-a apreciat că este neîntemeiată şi susţinerea inculpatului C. conform căreia în mandatul de percheziţie informatică nu se menţionează scopul pentru care a acesta a fost emis atâta vreme cât din încheierea nr. 3/05.12.2022 dată de judecătorul de drepturi şi libertăţi în dosarul x/2022 prin care a fost încuviinţată percheziţia informatică rezultă că scopul pentru care aceasta a fost încuviinţată, este "identificarea persoanei care a intermediat legătura S.C. H. cu prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia date fiind contradicţiile dintre declaraţiile suspecţilor şi restul probelor administrate în cauză şi conţinutul convorbirilor telefonice autorizate prin MST nr. 09.03.02.2022 emis de Judecătoria Caracal în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal", iar în mandatul de percheziţie nr. 11/05.12.2022 emis în baza acestei încheieri se menţionează că scopul mandatului este "descoperirea şi strângerea în continuare a probelor necesare desfăşurării urmăririi penale".

Inculpatul C. a mai susţinut, de asemenea, că mijloacele de probă obţinute ca urmare a percheziţiei informatic ar trebui excluse şi din cauza faptului că acestea nu au legătură cu obiectul cauzei şi vizează exclusiv viaţa sa privată.

Judecătorul de camera preliminară constată însă că inculpatul nu precizează în concret care sunt datele pe care le consideră că vizează exclusiv viaţa sa personală şi unde se află acestea în dosarul de urmărire penală făcând referire doar generic la astfel de date, situaţie în care nu se poate stabili dacă acestea au sau legătură cu faptele imputate.

Mai mult decât atât, pentru că în cauzele penale pot fi folosite ca probe şi anumite înscrisuri sau fotografii care vizează viaţa privată, în art. 95 alin. (6) din Regulamentul de ordine interioară a instanţelor de judecată se prevede un regim special de arhivare a acestora, pentru a se putea asigura protejarea vieţii private. În situaţia în care inculpatul apreciază că anumite probe sau înscrisuri din cauză nu respectă acest regim, poate sesiza organul judiciar pe rolul căruia se află cauza cu o cerere în care să solicite să fie aplicate dispoziţiile din regulament.

Pentru aceleaşi argumente, judecătorul de camera preliminară a considerat că este nefondată şi excepţia nulităţii relative a procesului-verbal de analiză a datelor informatice încheiat la data de 03.01.2023 formulată de inculpatul B. pe motivul că în cuprinsul acestuia, precum şi în anexele aferente se regăsesc fotografii cu o casă de locuit precum şi fotografii de la diverse evenimente fapt ce conduce la încălcarea vieţii private a inculpatului.

Nici solicitarea inculpatului de excludere de la dosar a transcrierilor convorbirilor telefonice purtate cu d-na avocat WW., apărător angajat într-o cauză civilă aflată pe rolul unei alte instanţe, întrucât a fost încălcat secretul profesional client - avocat nu este întemeiată atâta vreme cât interceptarea convorbirilor telefonice a fost făcută în baza unui mandat de supraveghere tehnică emis în mod legal pe numele inculpatului C., iar pe de altă parte dispoziţiile art. 139 alin. (4) C. proc. pen. protejează confidenţialitatea convorbirilor purtate de avocat şi clientul pe care îl apără în dosarul ce face obiectul interceptărilor, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă, d-na avocat fiind apărător ales al inculpatului în altă cauză.

Inculpatul a mai arătat totodată că prin transcrierea conversaţiilor purtate cu d-na avocat WW. şi ulterior cu numitul XX., s-a urmărit obţinerea de probe cu încălcarea principiului loialităţii administrării probelor într-o altă cauză penală în care persoana vătămată este un judecător, susţineri pe care judecătorul le-a apreciat ca fiind subiective şi lipsite de orice acoperire factuală.

Nulitatea absolută a proceselor-verbale întocmite de organul de cercetare penală şi specialistul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova în afara perioadei stabilită în mandatul de percheziţie informatică nr. 11/05.12.2022 şi în lipsa inculpaţilor şi a apărătorilor acestora invocată de toţi inculpaţii.

Susţinerea inculpaţilor că percheziţia informatică s-ar întinde şi după momentul în care au fost copiate datele informatice de pe mediile de stocare aparţinând acestora, respectiv şi asupra perioadei în care specialiştii tehnici valorifică aceste date informatice s-a apreciat că este nefondată. Aceasta este o etapă distinctă, echivalentă cu citirea ulterioară a înscrisurilor ridicate în cadrul percheziţiei domiciliare, caz în care nu se poate susţine că percheziţia domiciliară ar dura şi după momentul ridicării înscrisurilor de la domiciliu, până la momentul citirii conţinutului acestora.

Aşa cum s-a menţionat anterior, prezenţa persoanei percheziţionate este obligatorie la efectuarea copiei potrivit art. 168 alin. (9) şi a activităţilor prevăzute la art. 168 alin. (1) C. proc. pen. (cercetarea, descoperirea, identificarea şi strângerea probelor digitale). Ulterior finalizării percheziţiei informatice, analiza datelor informatice obţinute (în etapa strângerii probelor digitale) reprezintă o activitate care excedează prevederilor art. 168 C. proc. pen.

În acest sens a statuat şi practica judiciară "în momentul analizării datelor informatice nu se efectuează un act de urmărire penală propriu -zis, această etapă nu intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 92 C. proc. pen.. Deşi prevederile art. 168 alin. (11) C. proc. pen. instituie obligaţia şi totodată dreptul suspectului sau inculpatului de a asista la percheziţia informatică, după încheierea procesului-verbal şi resigilarea mediilor percheziţionate, percheziţia informatică s-a încheiat" (ÎCCJ, încheierea de camera preliminară nr. 230/2015).

Prin urmare, având în vedere că pe durata întregii activităţi cu valoare de procedeu probatoriu (efectuarea copiilor potrivit art. 168 alin. (9) C. proc. pen.) a fost asigurată în mod efectiv prezenţa inculpaţilor, cu respectarea exigenţelor legale în materie, activităţile ulterioare, de analiză şi listare a datelor şi fotografiilor de interes cauzei rezultate în urma percheziţiei informatice, sunt activităţi subsecvente procedeelor probatorii prevăzute de art. 168 alin. (1) C. proc. pen. având ca obiect filtrarea datelor şi informaţiilor obţinute în urma percheziţiei informatice şi evaluarea relevanţei probatorii a acestora de către organul judiciar.

În consecinţă, solicitarea inculpaţilor de a se constata nulitatea absolută a proceselor-verbale întocmite de organul de cercetare penală şi specialistul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, după data de 04.01.2022, ca fiind întocmite în afara perioadei de valabilitate a mandatului de percheziţie informatică, cu consecinţa excluderii de la dosarul cauzei, este nefondată.

Excepţia nulităţii actelor de urmărire penală ca urmare a stării de incompatibilitate a procurorului de caz, excepţie invocată de toţi inculpaţii.

În susţinerea acestei excepţii inculpaţii au arătat că prin emiterea ordonanţei nr. 139/P/2022 din data de 4 aprilie 2022 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova prin care s-a dispus - infirmarea ordonanţei nr. 156/P/2022 din data de 18.02.2022 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia, d-na procuror HH. a devenit incompatibilă întrucât s-a antepronunţat asupra soluţiei pe care urma să o adopte.

Prioritar, judecătorul de camera preliminară reţine că potrivit disp. art. 54 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. are competenţa de a verifica legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor procesuale de către organele de urmărire penală, iar obiectul procedurii camerei preliminare, conform art. 342 C. proc. pen. îl constituie verificarea legalităţii efectuării urmăririi penale, în ansamblul său. Cum condiţia imparţialităţii procurorului se subsumează dispoziţiilor legale ce reglementează desfăşurarea procesului penal, excepţia invocată poate fi analizată de judecătorul de camera preliminară în această procedură.

În ceea ce priveşte motivele invocate de inculpaţi ca fiind temei al incompatibilităţii procurorului de caz, judecătorul de camera preliminară a constatat, contrar susţinerilor inculpaţilor că acestea nu sunt pertinente şi nu pot determina reţinerea stării de incompatibilitate a procurorului de caz care a efectuat acte de urmărire penală şi a întocmit act de sesizare al instanţei.

Astfel, judecătorul de camera preliminară apreciază că efectuarea actelor de urmărire penală, luarea unor măsuri procesuale ce afectează implicit drepturile persoanelor puse sub acuzaţie nu pot constitui prin ele însele fundamentul constatării lipsei de imparţialitate sau a existenţei unui interes personal în finalizarea urmăririi penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor.

Referindu-se la conceptul de imparţialitate, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a decis că aceasta trebuie apreciată din punct de vedere subiectiv cât şi potrivit unui test obiectiv, statuându-se că în demersul obiectiv, opinia părţii în cauză cu privire imparţialitate este important dar nu decisive. Imparţialitatea obiectivă constă în a pune problema dacă independent de conduita personală a magistratului, anumite fapte verificabile, justifică suspectarea imparţialităţii acestuia din urmă (cauza Hauschidt c. Danemarcei).

Or, aspectele invocate de inculpaţi privind imparţialitatea procurorului, reprezintă susţineri de ordin subiectiv ce nu au suport probator, motiv pentru care judecătorul de camera preliminară a apreciat ca nefiind răsturnată prezumţia de imparţialitate a procurorului care a efectuat actele de urmărire penală, dispoziţiile art. 64 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. nu sunt incidente în cauză.

În consecinţă, judecătorul de camera preliminară a reţinut că este excepţia nulităţii actelor de urmărire penală şi a actului de sesizare al instanţei ca urmare a stării de incompatibilitate a procurorului de caz d-na HH., este neîntemeiată.

Pentru aceleaşi argumente, judecătorul de camera preliminară a apreciat ca fiind neîntemeiată şi excepţia nulităţii ordonanţelor de respingere a cererilor de recuzare a d-nei procuror HH. din datele de 26.01.2023, 09.02.2023 şi 27.02.2023 emise de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Inculpatul a mai invocat şi nulitatea ordonanţei din data de 23.02.2023 prin care procurorul de caz a respins cererea de recuzare a ofiţerilor de poliţie, excepţie pe care judecătorul de camera preliminară a apreciat-o de asemenea ca neîntemeiată, având în vedere că aceasta a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor legale şi temeinic motivată, atâta vreme cât argumentele invocate în susţinerea cererii de recuzare sunt supoziţii de ordin subiectiv care nu pot constitui prin ele însele fundamentul constatării lipsei de imparţialitate sau a existenţei unui interes personal în efectuarea actelor de urmărire penală de către organele de cercetare penală.

Excepţia nulităţii mandatului de supraveghere tehnică nr. 16/05.12.2022 constând în accesul la un sistem informatic emis de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Craiova susţinută de inculpatul C..

Inculpatul a criticat modalitatea în care judecătorul de drepturi şi libertăţi a emis mandatul de supraveghere pe considerentul că nu ar fi fost îndeplinite cerinţele legale prev. de art. 139 C. proc. pen. referitoare la suspiciunea rezonabilă privind săvârşirea unei fapte penale.

Potrivit disp. art. 54 lit. b) C. proc. pen. în competenţa funcţională a judecătorului de camera preliminară intră doar verificarea legalităţii încheierilor judecătorului de drepturi şi libertăţi prin care a autorizat procedeele probatorii, respective a legalităţii mijloacelor de probă obţinute în urma procedeelor probatorii încuviinţate, nicidecum verificarea temeiniciei acestor încheieri.

Aşadar, nu intră în competenţa funcţională a judecătorului de camera preliminară verificarea acestor încheieri sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de fond necesare pentru încuviinţarea sau autorizarea procedeelor probatorii, neputându-se verifica în acest cadru procesual dacă la momentul autorizării procedeului probatoriu existau probe din care să rezulte suspiciunea săvârşirii infracţiunii la care se referă activitatea de urmărire penală sau îndeplinirea condiţiilor de proporţionalitate a măsurii cu restrângerea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ori cele de subsidiaritate a măsurilor cu caracter de excepţie.

Pe de altă parte, contrar afirmaţiilor inculpatului, judecătorul de camera preliminară a constatat că încheierea judecătorului de drepturi şi libertăţi prin care a fost autorizată supravegherea tehnică conţine o descriere detaliată a elementelor de fapt şi a informaţiilor pe baza cărora s-a apreciat că există o suspiciune rezonabilă referitoare la comiterea unei infracţiuni, fiind astfel îndeplinite condiţiile prev. de art. 140 C. proc. pen. pentru emiterea mandatului de supraveghere tehnică.

Excepţia nulităţii Ordonanţei 283/C/2023 din data de 14.02.2023 prin care procurorul general al PP. a respins cererea de desemnare a unei alte unităţi de parchet pentru efectuarea urmăririi penale în cauza nr. 139/P/2022.

În susţinerea acestei excepţii inculpatul C. a arătat că Procurorul General PP. trebuia să se abţină de la soluţionarea cererii de desemnare a unei alte unităţi de parchet având în vedere că în ultimii 5 ani între el şi Procurorul General a existat un litigiu pe rolul instanţelor judecătoreşti născând astfel o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea acesteia este afectată.

Judecătorul de camera preliminară constată însă că Ordonanţa 283/C/2023 din data de 14.02.2023 prin care procurorul general al PP. a respins cererea de desemnare a unei alte unităţi de parchet pentru efectuarea urmăririi penale în cauza nr. 139/P/2022, nefiind un act de urmărire penală, excedează obiectului camerei preliminare, astfel că şi această excepţie este neîntemeiată.

Nulitatea ordonanţelor de efectuare în continuare a urmăririi penale din data de 21.11.2022, 27.01.2023, 28.04.2023 şi a ordonanţei de punere în mişcare a acţiunii penale din data de 08.05.2023 invocată de inculpatul C..

Inculpatul a susţinut că faptele reţinute şi descrise în ordonanţa de continuare a urmăririi penale diferă de faptele descrise în ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale, şi prin această manieră i-a fost încălcat dreptul de a cunoaşte în ce constă acuzaţia care i se aduce fiind astfel pus în imposibilitatea de a se apăra.

Cu titlu preliminar, judecătorul de camera preliminară reţine că urmărirea penală este prima fază a procesului penal şi constă în ansamblul activităţilor desfăşurate de organele de urmărire penală în vederea strângerii probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, identificarea infractorilor şi la stabilirea răspunderii penale sau civile a acestora, pentru a constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea lor în judecată (art. 285 C. proc. pen.).

Urmărirea penală are trei etape procesuale: etapa de investigare a faptei (odată cu începerea urmăririi penale in rem până la continuarea urmăririi penale faţă de suspect), cea de investigare a persoanei (după continuarea efectuării urmăririi penale faţă de suspect/punerea în mişcare a acţiunii penale) şi rezolvarea cauzei de către procuror.

Conform art. 288 alin. (1) C. proc. pen. "Organul de urmărire penală este sesizat prin plângere sau denunţ, prin actele încheiate de alte organe de constatare prevăzute de lege ori se sesizează din oficiu"

Potrivit art. 292 C. proc. pen., organul de urmărire penală se sesizează din oficiu dacă află că s-a săvârşit o infracţiune pe orice altă cale, decât cele prevăzute la art. 289-291 C. proc. pen. (plângere, denunţ, sesizările făcute de persoane cu funcţii de conducere). În acest caz, organele de urmărire penală întocmesc un proces-verbal de sesizare din oficiu.

După acest moment, în cazul în care organele de urmărire penală sau procurorul constată din cuprinsul actului de sesizare că nu există nici un impediment la punerea în mişcare a acţiunii penale dintre cele prevăzute de art. 16 C. proc. pen., dispun prin ordonanţă începerea urmăririi penale cu privire la faptă (art. 305 alin. (1) C. proc. pen.).

Potrivit C. proc. pen. actual, urmărirea penală poate fi începută numai in rem (cu privire la faptă) atât în cazul în care în actul de sesizare este identificat făptuitorul, cât şi atunci când sesizarea priveşte un autor necunoscut sau în cazul infracţiunilor flagrante.

După începerea urmăririi penale in rem procurorul şi organele de cercetare penală procedează la administrarea probatoriului pentru realizarea obiectului urmăririi penale.

Potrivit art. 305 alin. (3) C. proc. pen., numai atunci când din datele şi probele existente în cauză rezultă indicii rezonabile că o anumită persoană a săvârşit fapta pentru care s-a început urmărirea penală, procurorul dispune ca urmărirea penală să se efectueze în continuare faţă de aceasta, care dobândeşte calitatea de suspect.

După dobândirea calităţii de suspect, conform art. 10 alin. (3) C. proc. pen. şi art. 307 C. proc. pen., acestuia i se aduce la cunoştinţă de procuror sau de organul de cercetare penală, de îndată şi înainte de prima sa audiere, această calitate, fapta pentru care este suspectată şi încadrarea juridică a acesteia, drepturile procesuale prev. de art. 83 C. proc. pen. şi respectiv obligaţiile procesuale prev. de art. 108 alin. (2) C. proc. pen.

Potrivit disp. art. 311 C. proc. pen. "În cazul în care, după începerea urmăriri penale, organul de urmărire penală constată fapte noi sau, date cu privire la participarea unor alte persoane sau împrejurări care pot duce la schimbarea încadrării juridice a faptei, dispune extinderea urmăririi penale ori schimbarea încadrării juridice. Organul de urmărire care a dispus extinderea urmăririi penale sau schimbarea încadrării juridice este obligat să îl informeze pe suspect despre faptele noi cu privire la care s-a dispus extinderea sau cu privire la schimbarea încadrării juridice".

Conform art. 309 C. proc. pen. acţiunea penală se pune în mişcare de procuror, prin ordonanţă, în cursul urmăririi penale, dacă acesta constată că există probe din care rezultă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi nu există vreunul dintre cazurile de împiedicare prev. de art. 16 alin. (1).

Transpunând în cauza de faţă toate aceste prevederi legale care guvernează urmărirea penală, judecătorul de cameră preliminară a constatat că prin ordonanţa nr. 139/P/2022 din data de 21 noiembrie 2022 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus printre altele extinderea urmăririi penale cu privire la infracţiunile de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. şi favorizare a făptuitorului prev. de art. 269 alin. (1) C. pen., pretins a fi comise de numitul C. şi efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de numitul C., prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Corabia, cu privire la infracţiunile de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi favorizare a făptuitorului prev. de art. 269 alin. (1) C. pen.

Prin ordonanţa nr. 139/P/2022 din data de 27 ianuarie 2023 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de numitul C., cu privire la infracţiunile: - folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii prev. de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 - raportat la comunicarea către persoane neautorizate - respectiv E. şi persoane din cercul relaţional al acestuia - a unor date şi informaţii din dosarele penale nr. x/2022 şi nr. y/2022 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia, aflate în lucru în anchetă proprie/în supravegherea urmăririi penale la procuror şi favorizare a făptuitorului prev. de art. 269 alin. (1) C. pen. - raportat la instrumentarea şi soluţionarea cauzei nr. 396/P/2022 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia în favoarea numitului B..

În data de 24.10.2022 organele de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., reţinându-se că imediat după alegerile membrilor CSM din luna septembrie 2022, pe un grup privat de discuţii de pe R., format doar din magistraţi (S.), între procurorul T. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi (nickname T.) şi procurorul C. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Corabia a avut loc un schimb de mesaje scrise privind pretinsa intervenţie a procurorului C. la un procuror stagiar pentru ca acesta să dea o soluţie de clasare într-un dosar cu un politician, intervenţie confirmată pe forum de către C. dar explicată într-un mod de natură să o justifice - fiind întocmit dosarul penal nr. x/2022 pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Prin ordonanţa nr. 961/P/2022 din data de 25.10.2022 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus începerea urmăririi penale în cauză cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen.

Prin ordonanţa nr. 961/P/2022 din data de 27.01.2023 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de numitul C., cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen.

Prin ordonanţa nr. 139/P/2022 din data de 27.01.2023 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus reunirea dosarului penal nr. x/2022 înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova la dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Ulterior, prin ordonanţa nr. 139/P/2022 din data de 28 aprilie 2023 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus:

- efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de numitul C. cu privire la infracţiunile:

- folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii prev. de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 - raportat la transmiterea către ofiţerul B., în perioada 21.12.2022-17.01.2023, atât a faptului că este vizat de o notă de informare întocmită de DGPI, cu caracter secret de serviciu, cât şi elemente concrete din conţinutul documentului clasificat.

- abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000 - raportat la faptul că în perioada 19-20.12.2021 şi-a folosit funcţia de prim procuror al Parchetului Corabia în mod abuziv, susţinând în faţa organelor de poliţie rutieră, pentru a nu fi sancţionat contravenţional pentru încălcarea regimului legal de viteză, că se află în misiune, emiţând ulterior, pentru a susţine acest lucru, un ordin de deplasare nereal.

- fals intelectual prev. de art. 321 C. pen. - raportat la faptul că în perioada 19-20.12.2021, în calitate de prim procuror al Parchetului Corabia, a emis pe numele său un ordin de deplasare datat 17.12.2021, care să ateste faptul că în data de 19.12.2021 a circulat pe drumurile publice în interes de serviciu - pentru a nu fi sancţionat contravenţional pentru încălcarea regimului legal de viteză,

- uz de fals prev. de art. 323 C. pen. - raportat la faptul că în data de 20.12.2021, în calitate de prim procuror al Parchetului Corabia, a folosit în faţa organelor de poliţie din cadrul IPJ Olt-Serviciul Rutier, un ordin de deplasare fals, datat 17.12.2021, care să ateste faptul că în data de 19.12.2021 a circulat pe drumurile publice în interes de serviciu - pentru a nu fi sancţionat contravenţional pentru încălcarea regimului legal de viteză.

- abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000 - raportat la faptul că în data de 27.10.2021 a intervenit la conducerea IPJ Olt, pentru ca prietenul său, ofiţerul de poliţei B., să fie mutat din cadrul Serviciului Rutier Olt în cadrul Poliţiei Oraş Corabia - localitatea de domiciliu, ca ofiţer coordonator al Formaţiunii Rutiere.

- schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina suspectului C. din infracţiunile de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 (3 infracţiuni), favorizare a făptuitorului prev. de art. 269 alin. (1) C. pen. (2 infracţiuni), folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii (2 infracţiuni) prev. de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000, abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., fals intelectual prev. de art. 321 C. pen. şi uz de fals prev. de art. 323 C. pen. în infracţiunile:

- abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 - raportat la instrumentarea dosarelor penale nr. x/2022, nr. y/2022 şi nr. 159/P/2022 înregistrate la Parchetul Corabia exclusiv în defavoarea persoanei poliţistului G. din cadrul IPJ Olt-Serviciul Rutier,

- favorizare a făptuitorului prev. de art. 269 alin. (1) C. pen. - raportat la instrumentarea dosarului penal nr. x/2022 înregistrat la Parchetul Corabia în scopul exonerării de la răspundere penală a reprezentanţilor S.C. H. S.R.L.,

- favorizare a făptuitorului în formă continuată prev. de art. 269 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. - raportat la modul de instrumentare şi soluţionare a cauzei nr. 396/P/2022 înregistrată la Parchetul Corabia şi la modalitatea de gestionare a informaţiilor clasificate înaintate la Parchetul Corabia de SJA Olt în luna decembrie 2022, în scopul protejării activităţii de comerţ ilicite desfăşurate de ofiţerul de poliţie B..

- folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii prev. de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 - raportat la faptul că în perioada 17-26 februarie 2022 a comunicat către persoane neautorizate - respectiv E. şi persoane din cercul relaţional al acestuia, prin intermediul lui B., informaţii nedestinate publicităţii din dosarele penale nr. x/2022 şi nr. y/2022 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia (la dosarul nr. x/2022 fiind reunit şi dosarul nr. x/2022), aflate în lucru în anchetă proprie/în supravegherea urmăririi penale la el însuşi.

- folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii prev. de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 - raportat la faptul că în perioada 21.12.2022-17.01.2023 a comunicat către persoane neautorizate - respectiv B. - date şi informaţii informaţii cu caracter secret de serviciu.

- abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. - raportat la faptul că în luna noiembrie 2016, în calitate de procuror coordonator în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, a intervenit la procurorul stagiar I. pentru ca acesta din urmă să pronunţe o anumită soluţie, favorabilă inculpatului, în dosarul penal nr. x/2015 în care exercita supravegherea urmăririi penale.

- abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000 - raportat la faptul că în data de 19.12.2021 şi-a folosit funcţia de prim procuror al Parchetului Corabia în mod abuziv, emiţând retroactiv un ordin de deplasare nereal, pentru a nu fi sancţionat de către organele de poliţie pentru încălcarea regimului legal de viteză

- fals intelectual prev. de art. 321 C. pen. - raportat la faptul că în perioada 19-20.12.2021, în calitate de prim procuror al Parchetului Corabia, a emis pe numele său un ordin de deplasare datat 17.12.2021, care să ateste faptul că în data de 19.12.2021 a circulat pe drumurile publice în interes de serviciu - pentru a nu fi sancţionat contravenţional pentru încălcarea regimului legal de viteză,

- uz de fals prev. de art. 323 C. pen. - raportat la faptul că în data de 20.12.2021, în calitate de prim procuror al Parchetului Corabia, a folosit în faţa organelor de poliţie din cadrul IPJ Olt-Serviciul Rutier, un ordin de deplasare datat 17.12.2021, care să ateste faptul că în data de 19.12.2021 a circulat pe drumurile publice în interes de serviciu - pentru a nu fi sancţionat contravenţional pentru încălcarea regimului legal de viteză.

- abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000 - raportat la faptul că în data de 27.10.2021, a intervenit la conducerea IPJ Olt, pentru ca prietenul său, ofiţerul de poliţei B., să fie mutat din cadrul Serviciului Rutier Olt în cadrul Poliţiei Oraş Corabia - localitatea de domiciliu, ca ofiţer coordonator al Formaţiunii Rutiere.

Prin Ordonanţa nr. 139/P/2022 din data de 08.05.2023 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul C. pentru săvârşirea infracţiunilor:

- abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 - raportat la instrumentarea dosarelor penale nr. x/2022, nr. y/2022 şi nr. 159/P/2022 înregistrate la Parchetul Corabia exclusiv în defavoarea persoanei poliţistului G. din cadrul IPJ Olt-Serviciul Rutier,

- favorizare a făptuitorului prev. de art. 269 alin. (1) C. pen. - raportat la instrumentarea dosarului penal nr. x/2022 înregistrat la Parchetul Corabia în scopul exonerării de la răspundere penală a reprezentanţilor S.C. H. S.R.L.,

- favorizare a făptuitorului în formă continuată prev. de art. 269 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. - raportat la modul de instrumentare şi soluţionare a cauzei nr. 396/P/2022 înregistrată la Parchetul Corabia şi la modalitatea de gestionare a informaţiilor clasificate înaintate la Parchetul Corabia de SJA Olt în luna decembrie 2022, în scopul protejării activităţii de comerţ ilicite desfăşurate de ofiţerul de poliţie B..

- folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii prev. de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 - raportat la faptul că în perioada 17-26 februarie 2022 a comunicat către persoane neautorizate - respectiv E. şi persoane din cercul relaţional al acestuia, prin intermediul lui B., informaţii nedestinate publicităţii din dosarele penale nr. x/2022 şi nr. y/2022 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia (la dosarul nr. x/2022 fiind reunit şi dosarul nr. x/2022), aflate în lucru în anchetă proprie/în supravegherea urmăririi penale la el însuşi.

- folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii prev. de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 - raportat la faptul că în perioada 21.12.2022-17.01.2023 a comunicat către persoane neautorizate - respectiv B. - date şi informaţii informaţii cu caracter secret de serviciu.

- abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. - raportat la faptul că în luna noiembrie 2016, în calitate de procuror coordonator în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, a intervenit la procurorul stagiar I. pentru ca acesta din urmă să pronunţe o anumită soluţie, favorabilă inculpatului, în dosarul penal nr. x/2015 în care exercita supravegherea urmăririi penale.

- abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000 - raportat la faptul că în data de 19.12.2021 şi-a folosit funcţia de prim procuror al Parchetului Corabia în mod abuziv, emiţând retroactiv un ordin de deplasare nereal, pentru a nu fi sancţionat de către organele de poliţie pentru încălcarea regimului legal de viteză

- fals intelectual prev. de art. 321 C. pen. - raportat la faptul că în perioada 19-20.12.2021, în calitate de prim procuror al Parchetului Corabia, a emis pe numele său un ordin de deplasare datat 17.12.2021, care să ateste faptul că în data de 19.12.2021 a circulat pe drumurile publice în interes de serviciu - pentru a nu fi sancţionat contravenţional pentru încălcarea regimului legal de viteză,

- uz de fals prev. de art. 323 C. pen. - raportat la faptul că în data de 20.12.2021, în calitate de prim procuror al Parchetului Corabia, a folosit în faţa organelor de poliţie din cadrul IPJ Olt-Serviciul Rutier, un ordin de deplasare datat 17.12.2021, care să ateste faptul că în data de 19.12.2021 a circulat pe drumurile publice în interes de serviciu - pentru a nu fi sancţionat contravenţional pentru încălcarea regimului legal de viteză.

- abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000 - raportat la faptul că în data de 27.10.2021, a intervenit la conducerea IPJ Olt, pentru ca prietenul său, ofiţerul de poliţei B., să fie mutat din cadrul Serviciului Rutier Olt în cadrul Poliţiei Oraş Corabia - localitatea de domiciliu, ca ofiţer coordonator al Formaţiunii Rutiere.

Faţă de cronologia actelor de urmărire penală efectuate în cauză, susţinerea inculpatului C. în sensul că în cauză nu a fost o urmărire penală in rem cu privire la infracţiunile de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. şi favorizare a infractorului prev. de art. 269 alin. (1) C. pen. pentru care prin Ordonanţa din data de 21.11.2022 s-a dispus continuarea urmăririi penale, este nefondată, atâta vreme cât în cauză era deja începută o urmărire penală in rem cu privire la alte fapte.

Deşi potrivit dispoziţiilor C. proc. pen. urmărirea penală este scindată în două etape: urmărire penală cu privire la faptă şi urmărirea penală cu privire la persoană, suprimarea etapei urmăririi penale in rem în situaţia continuării urmăririi penale faţă de o persoană nu aduce atingere drepturilor şi garanţiilor procesuale ale acestora, întrucât urmărirea penală in rem nu conferă astfel de drepturi şi garanţii, nevizând vreo persoană căreia să i se acorde astfel încât nicio vătămare nu poate fi reţinută în acest sens.

Tocmai pentru a nu crea un tratament diferit persoanelor care dobândesc calitatea de suspect ca urmare a extinderii urmăririi penale conform art. 311 C. proc. pen. şi nu ca urmare a continuării urmăririi penale conform art. 305 alin. (3) C. proc. pen., legea asigură aceleaşi drepturi şi garanţii procesuale, art. 311 alin. (4) făcând trimitere tot la art. 307 C. proc. pen. incident şi în cazul aplicării art. 305 C. proc. pen.

Analizând în cauză respectarea acestor dispoziţii legale, singurele care ar putea contura o nulitate, judecătorul de cameră preliminară a constatat că au fost întru totul respectate garanţiile procesuale conferite de art. 307 C. proc. pen. atât prin aducerea la cunoştinţă a acuzaţiilor aduse conform proceselor-verbale de aducere la cunoştinţă a calităţii de suspect din data de 24.11.2022, 01.02.2023, 04.05.2023 precum şi prin ascultarea suspectului efectuată în cauză.

Prin urmare, în cauză nu sunt întrunite condiţiile prev. de art. 282 alin. (1) C. proc. pen. privind nulitatea relativă, întrucât inculpatul nu a suferit vreo vătămare în sens procesual, în condiţiile în care i-au fost respectate toate drepturile şi garanţiile procesuale atrase de calitatea de suspect, respective de inculpate, de la data continuării urmăririi penale şi până la data emiterii rechizitoriului, existând un interval de aproximativ 6 luni în care inculpatul avea posibilitatea să-şi facă apărările necesare şi în cunoştinţă de cauză faţă de acuzaţiile aduse.

S-a apreciat că este nefondată şi susţinerea inculpatului conform căreia i-a fost încălcat dreptul la apărare întrucât faptele descrise prin ordonanţa de continuare a urmăririi penale diferă de faptele descrise prin ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale fiind astfel pus în imposibilitatea de a se apăra.

Din analiza actelor dosarului, judecătorul de camera preliminară constată că descrierea faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată a suferit de-a lungul timpului modificări doar din punct de vedere semantic şi doar datorate detalierii suplimentare care a fost făcută pe parcurs ce urmărirea penală avansa şi erau cunoscute mai multe amănunte referitoare la activitatea sa infracţională.

Cum urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, identificarea persoanelor şi stabilirea răspunderii penale în conformitate cu disp. art. 285 C. proc. pen., este firesc ca la finalizarea activităţii de urmărire penală, procurorul să stabilească cu certitudine datele pe care nu le cunoştea într-un moment incipient al cercetărilor(începerea urmăririi penale/continuarea urmăririi penale), faptele care au format obiectul cercetărilor.

După dispunerea continuării urmăririi penale faţă de inculpat prin Ordonanţele din data de 21.11.2022, 27.11.2023 şi 28.04.2023, în măsura în care probele administrate au stabilit cu certitudine existenţa faptelor şi împrejurările comiterii acestora, s-a procedat la întocmirea ordonanţei şi aducerea la cunoştinţă a calităţii de inculpat, cu prezentarea şi mai amănunţită a activităţii infracţionale.

Din procesele-verbale de aducere la cunoştinţă rezultă că inculpatul a înţeles faptele ce i se impută, drepturile şi obligaţiile pe care le are şi a dat declaraţii de suspect în legătură cu faptele imputate iar după punerea în mişcare a acţiunii penale şi-a rezervat dreptul la tăcere.

Toate aceste date coroborate cu pregătirea sa profesională, respectiv aceea de procuror, îndreptăţesc judecătorul de camera preliminară să aprecieze că inculpatul a înţeles exact care sunt faptele pentru care s-a dispus continuarea urmăririi penale putând să-şi facă apărările corespunzătoare.

După cum se observă diferenţele de redactare din cuprinsul ordonanţelor de continuare a urmăririi penale şi de punere în mişcare a urmăririi penale nu au semnificaţia unor fapte noi reţinute şi nu schimbă în niciun fel faptele în esenţa lor sau încadrarea juridică stabilită prin ordonanţele de schimbare a încadrărilor juridice.

Pe de altă parte, ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale şi implicit rechizitoriul sunt acte mai detaliate în raport de ordonanţa de continuare a urmăririi penale, acest aspect rezultând din reglementările legale privind actele întocmite de procuror şi conţinutul acestor acte.

În consecinţă, deşi nu există o identitate absolută între descrierea faptelor în actele de urmărire penală, nu poate fi reţinută vreo încălcare a dreptului la apărare atâta vreme cât nici descrierea în fapt nici încadrarea juridică nu au suferit modificări de esenţă, faptele reţinute în ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale fiind identice cu faptele descrise în Ordonanţele de continuare a urmăririi penale.

Inculpatul C. a mai susţinut că deşi procurorul şi-a format convingerea asupra vinovăţiei sale o data cu infirmarea Ordonanţei nr. 156/P/2022 din data de 18.02.2022 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia (C.), dispusă prin Ordonanţa nr 139/P/2022 din data de 04.04.2022, a înţeles să dispună continuarea urmăririi penale în privinţa sa numai prin Ordonanţa din data de 21.11.2022, încălcându-i astfel dreptul la apărare.

Având în vedere modalitatea în care este reglementată procedura de efectuare a urmăririi penale, administrarea de probe după începerea urmăririi penale in rem şi până în momentul în care s-a dispus continuarea acesteia cu privire la suspectul C. era necesară pentru a stabili dacă rezultă indicii rezonabile că inculpatul ar fi săvârşit infracţiunile de care era acuzat.

Chiar dacă anumite date pot furniza un minim de indica asupra identităţii posibilului suspect, acestea pot să nu fie suficiente că să ducă la o concluzie rezonabilă că acea persoană ar fi săvârşit fapta care formează obiectul urmăririi penale şi atunci aceste date trebuie verificate şi întărite prin probe administrate după începerea in rem a urmăririi penale.

Cu alte cuvinte, doar cunoaşterea identităţii potenţialului autor al infracţiunii nu este suficientă pentru ca organul de urmărire penală să declanşeze automat urmărirea penală in personam, întrucât vinovăţia nu mai este o trăsătură distinctă a infracţiunii, ci un element care ţine de prevederea faptei în legea penală.

Aşadar procedeul utilizat de procuror în cauză este prevăzut de lege şi a fost efectuat potrivit dispoziţiilor legii şi cu respectarea principiilor care guvernează procesul penal.

De altfel, inculpatul s-a limitat la a invoca faptul că, procedându-se de această manieră, i-a fost încălcat dreptul la apărare, însă simpla enunţare a unor pretinse nelegalităţi sau a unor vătămări potenţiale nu poate atrage nulitatea relativă sau excluderea probelor, în măsura în care nu este indicat şi motivul pentru care eventuala vătămare nu ar putea fi înlăturată prin readministrarea probelor după ce a dobândit calitatea de suspect.

Judecătorul de camera preliminară apreciază că în realitate criticile inculpatului tind la examinarea existenţei sau inexistenţei conţinutului infracţiunii, a vinovăţiei ori a temeiniciei probelor şi interpretării date de procuror faptelor şi a încadrării juridice ceea ce excedează obiectului camerei preliminare, aşa cum este reglementat în art. 342 C. proc. pen., acestea fiind apărări de fond care vor fi analizate de instanţa de judecată.

Din perspectiva dreptului la apărare, judecătorul de camera preliminară constată că inculpatului i-a fost aduse la cunoştinţă infracţiunile pentru care se efectuează urmărirea penală, a avut posibilitatea de a formula cereri de probatorii, cereri de recuzare, a avut acces la dosarul de urmărire penală, cu excepţia situaţiilor impuse de specificul urmăririi penale, i-a fost admisă cererea de efectuare de copii de pe actele de urmărire penală, a participat la efectuarea unor acte de urmărire penală şi administrarea de probatorii.

Susţinerea inculpatului că procurorul nu s-a pronunţat prin ordonanţă asupra cererii de probatorii înaintată prin email anterior datei de 07.12.2022 nu poate fi reţinută în cauză atâta vreme cât aceasta nu se regăseşte la dosarul de urmărire penală, iar prin adresa nr. x/2022 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova rezultă că în corespondenţa electronică nu s-a regăsit nicio cerere de probatorii formulată de inculpatul C. în dosarul nr. x/2022 la data de 07.12.2022, sens în care au fost ataşate extrasele din sistemul informatic privind cererile formulate prin email în perioada 28.11.2022 -12.12.2022 de către inculpat.

În ceea ce priveşte cererea de probatorii formulată la data de 08.06.2023, aşa cum însuşi inculpatul a arătat, urmărirea penală era încheiată şi emis rechizitoriul.

Faţă de cele constatate, în dezacord cu inculpatul, judecătorul de camera preliminară a apreciat că inculpatului nu i-a fost încălcat dreptul la apărare ca valenţă a dreptului la un proces echitabil, fiind respectate faţă de acesta dispoziţiile art. 307 şi n309 C. proc. pen. .

În ceea ce priveşte modul de soluţionare a cererilor de probaţiune, verificările care pot fi făcute, din perspectiva legalităţii sunt legate de analiza acestora de către procuror şi pronunţarea asupra lor prin ordonanţă motivată, neputând fi realizată o analiză a pertinenţei, utilităţii şi concludenţei probei, procurorul având deplina libertate să aprecieze asupra acestor aspecte.

Trebuie menţionat de asemenea că dreptul de a contesta probele în acuzare şi de a obţine administrarea unor contraprobe, nu este limitată la una din fazele procesului penal, şi nici nu instituie o obligaţie procesuală a organelor de urmărire penală, de a administra un mijloc de probă ca urmare a contestării acesteia, urmărirea penală şi judecata fiind guvernate de principiul liberei aprecieri a probelor, ceea ce nu constituie o încălcare a dreptului la apărare.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că dreptul de a contesta probele acuzării este recunoscut şi satisfăcut în toate cazurile în care acuzatului i s-a dat efectiv această posibilitate fie cu ocazia administrării probei, fie ulterior, în cursul procedurii.

Dreptului inculpatului de a propune administrarea de probe în condiţiile prevăzute de lege, de a formula orice alte cereri de ţin de soluţionarea laturii penale şi civile a cauzei, îi corespunde obligaţia organelor de urmărire penală de a răspunde motivat cererilor formulate.

Admiterea sau respingerea unor cereri în probaţiune raportat la concludenţa şi utilitatea acestora pentru stabilirea adevărului în cauză este o chestiune de apreciere a organului judiciar astfel încât motivarea făcută de către procuror pentru admiterea sau respingerea unor astfel de cereri, pertinente sau nu, întemeiată sau nu, presupune o analiză ce vizează aspecte de fond şi nu de legalitate a administrării unei probe. O astfel de analiză nu poate fi făcută de către judecătorul de cameră preliminară ale cărui atribuţii sunt strict limitate de prevederile art. 342 C. proc. pen.

Aşa cum s-a arătat anterior, rolul procedurii în camera preliminară este acela de filtru privind aspecte exclusiv de legalitate asupra cauzei penale, filtru ce se exercită după trimiterea în judecată şi până la începerea judecăţii. În cursul acestei proceduri nu se analizează temeinicia acuzaţiei, substanţa probelor sau numărul lor, nu se stabileşte vinovăţia sau nevinovăţia inculpatului, nu se soluţionează acţiunea penală şi nici cea civilă, procedura în camera preliminară fiind o etapă de parcurs într-o cauză penală, niciodată punct de plecare şi niciodată punct terminus al acesteia.

De altfel, conform art. 103 alin. (2) C. proc. pen. probele nu au o valoare mai dinainte stabilită, aprecierea fiecărei probe se face de instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Convingerea că o anumită stare de fapt întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni aparţine exclusiv procurorului în faza urmăririi penale, care stabileşte astfel dacă se impune sau nu trimiterea în judecată a inculpatului, şi poate fi supusă controlului judecătoresc doar cu ocazia judecării pe fondul cauzei, care va urma camerei preliminare, neputând reprezenta o cauză de neregularitate (procedurală) a rechizitoriului sau de nulitate a actelor de urmărire penală.

Asupra existenţei unui dubiu în ceea ce priveşte săvârşirea faptei, a netemeiniciei acuzaţiei sau vinovăţiei inculpatului, va aprecia judecătorul de fond după aprecierea probelor administrate în timpul urmăririi penale ori în mod nemijlocit în faţa instanţei, toate aceste aspecte neputând face însă obiectul camerei preliminare.

Potrivit art. 99 alin. (1) C. proc. pen., în acţiunea penală, sarcina probei aparţine în principal procurorului, iar potrivit art. 100 alin. (1) C. proc. pen. în cursul urmăririi penale organul de urmărire penală strânge şi administrează probe atât în favoarea cât şi în defavoarea suspectului sau inculpatului atât din oficiu cât şi la cerere. Cererea privitoare la administrarea unor probe formulată în cursul urmăririi penale se admite sau se respinge motivat de către organele de urmărire penală.

În consecinţă, organul de urmărire penală este suveran în a aprecia în faza urmăririi penale relevanţa, utilitatea, necesitatea, legalitatea probei ce se solicită a fi administrată.

În acest context, administrarea legală de probe în timpul urmăririi penale de către organul de urmărire penală este atributul exclusiv al acestuia, neputând face obiectul unui control judecătoresc.

Judecătorul este chemat să verifice legalitatea administrării probelor, respectiv respectarea art. 97- 199 din C. proc. pen., prevederi legale respectate în cauză.

În consecinţă modalitatea de apreciere a probelor de către organul de urmărire penală, adoptarea unei soluţii de trimitere sau de netrimitere în judecată a inculpatului, nu reprezintă aspecte de nelegalitate ale actului de sesizare a instanţei sau a actelor de urmărire penală.

Faptul că procurorul a respins în cursul urmăririi penale cererile de probatorii solicitate de inculpat întrucât acestea au fost apreciate ca fiind neconcludente şi neutile cauzei nu echivalează cu o lipsă de apărare, aşa cum se susţine de către acesta, în cursul cercetării judecătoreşti inculpatul având posibilitatea să solicite readministrarea probatoriului din cursul urmăririi penale şi formuleze toate probele pe care înţelege să le invoce în apărarea sa.

După cum se constată criticile inculpatului vizează temeinicia acuzaţiei şi încadrarea juridică a faptelor, aspecte ce nu pot fi analizate însă în cadrul procedurii de cameră preliminară ele fiind atributul exclusiv al instanţei de judecată după administrarea întregului probatoriu pertinent, concludent şi util soluţionării cauzei cu respectarea principiului nemijlocirii, publicităţii şi oralităţii.

Concluzionând, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că, susţinerea inculpatului C. că urmărirea penală este incompletă şi nu au fost administrate toate probele necesare aflării adevărului, sunt apărări de fond şi excedează obiectului procedurii de cameră preliminară astfel cum este stabilit de art. 342 C. proc. pen.

Inculpatul C. a mai invocat faptul că a fost încălcat spaţiul privat al apărătorului prin redarea imaginilor înregistrate de camerele de supraveghere de la imobilul unde are biroul, motiv pentru care a solicitat să se constate nulitatea proceselor-verbale de redare a înregistrărilor ridicate de la persoanele juridice din Piaţa Unirii Bucureşti, înregistrări din data de 15.03.2023.

Judecătorul de cameră preliminară a constatat că şi această excepţie este neîntemeiată atâta vreme cât procesul-verbal din data de 20.03.2023 în care sunt redate imaginile înregistrate de camerele de supraveghere ale instituţiilor publice din data de 15.03.2023 este legal întocmit, în baza mandatului de supraveghere tehnică nr. 1/22.02.2023 emis de judecătorul de drepturi şi libertăţi prin care a fost autorizată supravegherea video, audio sau prin fotografiere a inculpaţilor C. şi B. pe o perioadă de 30 de zile începând cu data 22.03.2023 până la data de 23.03.2023 şi a ordonanţei de delegare a organelor de cercetare penală din data de 16.03.2023 pentru vizualizarea înregistrărilor audio/video de pe camerele de supraveghere amplasate în interiorul/exteriorul instituţiilor publice şi private din zona Unirii, sector 3 Bucureşti şi respectiv de ridicare a înregistrărilor audio video eferente intervalului de timp 15.03.2023 orele 14:30 -18.00 de pe camerele de supraveghere amplasate în interiorul/exteriorul acestor instituţii.

Mai mult decât atât, simpla susţinere că la etajul 6 al imobilului în care este surprins inculpatul în data de 15.03.2023, are biroul avocatul său şi că inculpatul a apăsat butonul corespunzător etajului 6 pentru a urca în lift, nu este de natură să aducă atingere secretului profesional, astfel că disp. art. 34 din Legea nr. 51/1995 invocate de inculpat în susţinerea excepţiei nu au aplicabilitate în cauză.

Provocarea la săvârşirea de infracţiuni prin trimiterea la data de 21.12.2022 de către SJA Olt, a notei secret de serviciu la Parchetul de pe lângă Judecătoria Corabia, invocată de inculpatul C..

Susţinerea inculpatului este neîntemeiată atâta vreme cât prin actul de sesizare al instanţei în sarcina sa nu a fost reţinută infracţiunea de omisiune a sesizării prev. de art. 267 C. pen., iar pe de altă parte trimiterea notei secret de serviciu de către SJA Olt nu se circumscrie unei încălcări a principiului loialităţii administrării probelor, astfel cum este reglementat prin dispoziţiile art. 101 C. proc. pen., inculpatul având posibilitatea de a direcţiona această notă organelor competente de îndată ce a constatat că faptele sesizate nu intră în competenţa materială a Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia.

Neregularitatea actului de sesizare al instanţei rezultată din nerespectarea dispoziţiilor legale privind verificarea sub aspectul legalităţii şi temeiniciei rechizitoriului întocmit în cauză, raportat la disp. art. 328 alin. (1) C.pr., excepţie invocată de inculpaţii B., E., D., A. şi F..

Potrivit disp. art. 328 alin. (1) teza a II-a C. proc. pen., rechizitoriul este verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de prim-procurorul parchetului sau după caz de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, iar când a fost întocmit de acesta, verificarea se face de procurorul ierarhic superior,,

Inculpaţii au susţinut că faţă de complexitatea cauzei şi mărimea rechizitoriului, verificarea acestuia de procurorul general a fost pur formală în condiţiile în care că acesta a fost întocmit la data de 08.06.2023, iar sesizarea instanţei a fost făcută în ziua următoare.

Judecătorul de camera preliminară a apreciat că susţinerea inculpaţilor ca fiind pur subiectivă, verificarea rechizitoriului sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de prim procurorul parchetului fiind efectuată cu respectarea dispoziţiilor legale cu atât mai mult cu cât dispoziţiile art. 328 alin. (1) C. proc. pen. nu impun condiţii suplimentare de validitate a acestui act procesual, nici din perspectiva formei procedurale în care se materializează şi nici a întinderii acestei verificări ori a limitei minime de timp în care ar trebui finalizată.

Mai mult decât atât dispoziţiile procesuale enunţate anterior instituie obligaţia procurorului ierarhic superior de a verifica, sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, un singur act procesual, respectiv rechizitoriul, ca act de finalizare a urmăririi penale şi nu reglementează obligaţia expresă a procurorului ierarhic superior de a verifica suplimentar rechizitoriul, precum şi legalitatea şi temeinicia tuturor actelor de urmărire penală premergătoare actului de sesizare ori a integralităţii probelor pe care se bazează acesta.

Teza avansată de inculpaţi sub acest aspect reflectă o interpretare extensivă a normei de procedură ce tinde la condiţionarea legalităţii actului de verificare a procurorului ierarhic superior de realizarea unor verificări suplimentare în absenţa unui act normativ corelativ ceea ce nu este posibil întrucât normele de procedură fiind de strictă interpretare şi aplicare, legalitatea oricărui act procesual/procedural nu poate fi realizată în alte coordonate decât cele prevăzute expres de lege.

Prin urmare, dat fiind conţinutul actual al prevederilor art. 328 alin. (1) teza a II-a C. proc. pen. precum şi considerentele Deciziei de recurs în interesul legii nr. 9 din 18.02.2008 a instanţei supreme, judecătorul de camera preliminară a constatat că evaluarea măsurii în care rechizitoriul se conformează acestei exigenţe legale implică exclusiv examinarea prezenţei, în cuprinsul său a menţiunii "verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei", urmată de semnătura procurorului ierarhic superior.

Prezenţa acestei menţiuni cu valoare procedurală constituie eo ipso o garanţie suficientă a realizării propriu-zise a actului procesual de verificare, în absenţa unor dispoziţii legale, exprese contrare, judecătorul nefiind abilitat să cenzureze verificarea procurorului ierarhic superior şi din alte perspective, de natura celor invocate de inculpaţi (cum ar fi calitatea propriu zisă a verificării ori întinderea ei în timp)

În consecinţă, excepţia neregularităţii actului de sesizare pentru aceste motive s-a apreciat ca fiind nefondată, susţinerea inculpaţilor cu privire la intervalul foarte scurt de timp între momentul întocmirii rechizitoriului şi data sesizării instanţei, raportat la complexitatea dosarului şi mărimea rechizitoriului fiind o supoziţie care nu este susţinută de nicio probă.

Inculpaţii B., E., D., au invocate neregularitatea actului de sesizare al instanţei rezultată din extinderea acuzaţiilor penale direct în rechizitoriu precum şi din formularea unei acuzaţii noi direct prin rechizitoriu.

Aşa cum s-a arătat anterior, cu prilejul criticilor asemănătoare formulate de inculpatul C., considerente care îşi păstrează valabilitatea şi de această data, deşi nu există o identitate absolută între descrierea faptelor în ordonanţele de punere în mişcare a acţiunii penale şi rechizitoriu, nu poate fi reţinută vreo încălcare a dreptului la apărare, atâta vreme cât nici descrierea în fapt, nici încadrarea juridică nu au suferit modificări de esenţă, faptele reţinute în ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale fiind identice cu faptele descrise actul de sesizare al instanţei.

Faptul că prin rechizitoriu, starea de fapt este mai amplu prezentată, fiind astfel detaliată urmarea imediată a infracţiunii "şi dacă există corespondenţă între încărcătură şi actele de însoţire a mărfii" (cazul inculpaţilor E. şi D.), respectiv a fost detaliat elementul material al infracţiunii "a intervenit…," determinându-l, faţă de verbul, a intervenit, reţinut prin ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale (cazul inculpatului B.), nu presupune o extindere a acuzaţiei penale atâta vreme cât nu există diferenţe de substanţă esenţiale care să conducă la eventuala reţinere a unor alte infracţiuni de natură să afecteze regularitatea actului de sesizare al instanţei.

Diferenţele sesizate de inculpaţi referitoare la detalierea în rechizitoriu a modului în care i se impută săvârşirea faptei nu au semnificaţia unei extinderi a bazei factuale a acuzaţiilor. Susţinerile contrare ale inculpaţilor se grefează pe o interpretare eronată a noţiunii de "faptă pentru care s-a efectuat urmărirea penală" în înţelesul art. 328 C. proc. pen.. Ca manifestare în sfera realităţii obiective, fapta penală se poate concretiza în forme şi modalităţi distincte, ce pot varia de la un act de conduită singular până la o pluralitate de astfel de acte. Atunci când actele multiple capătă semnificaţie juridică numai analizate global (în contextual realităţii obiective şi subiective) ele se pot circumscrie unei fapte penale unice care, din punct de vedere al încadrării juridice, poate fi o infracţiune simplă, continua sau continuată.

Formele particulare diverse în care s-a concretizat activitatea de încălcare a atribuţiilor de serviciu de către inculpatul B. nu schimbă caracterul unic al acuzaţiei sub acest aspect şi nu au semnificaţia unor fapte penale distincte, care să reclama dispoziţii succesive de începere urmărire penală ori după caz de punere în mişcare/extindere a acţiunii penale.

Faptul că, în cuprinsul părţii expozitive a rechizitoriului, procurorul a înţeles să prezinte detaliat toate modalităţile faptice în care s-a concretizat activitatea infracţională a inculpaţilor nu are semnificaţia unei extinderi a obiectului acuzaţiei şi nici efecte în planul legalităţii dispoziţiei de trimitere în judecată.

În acelaşi sens este şi practica instanţei supreme care a statuat că "opţiunea procurorului de redactare a sesizării instanţei are ca finalitate explicitarea acuzaţiilor în cuprinsul unui act procedural ale cărui natură şi anvergură (fiind superioare celor ce caracterizează ordonanţa prev. de art. 286 C. proc. pen.) asigură implicit cadrul procedural adecvat unei analize ample a fundamentului acuzării".

Cu privire la excepţia nelegalităţii administrării declaraţiilor date de suspecţi/inculpaţi derivată din neînregistrarea declaraţiilor acestora cu mijloace tehnice audiovideo, formulată de inculpaţii E., B., D., A. şi F..

Potrivit art. 110 alin. (5) C. proc. pen. "În cursul urmăririi penale, audierea suspectului sau inculpatului se înregistrează cu mijloace tehnice audio sau audiovideo. Atunci când înregistrarea nu este posibilă, acest lucru se consemnează în declaraţia suspectului sau inculpatului, cu indicarea concretă a motivului pentru care înregistrarea nu a fost posibilă"

După cum se observă textul nu prevede o sancţiune în cazul în care se procedează altfel decât statuează reglementarea, astfel că aspectele invocate de inculpaţi urmează să fie examinate prin prisma dispoziţiilor art. 280 raportate la cele prev. de art. 282 C. proc. pen., referitoare la nulităţile relative.

Potrivit disp. art. 282 C. proc. pen., încălcarea oricăror dispoziţii legale în afara celor prevăzute la art. 281 determină nulitatea actului, atunci când prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus o vătămare drepturilor părţilor ori ale subiecţilor procesuali principali, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desfiinţarea actului.

Pentru a fi incidente dispoziţiile legale privind nulităţile relative este necesar să existe o încălcare a dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal, prin nerespectarea cerinţei legale să se aducă o vătămare drepturilor părţilor ori ale subiecţilor procesuali principali, vătămarea să nu poată fi înlăturată altfel decât prin desfiinţarea actului, vătămarea să privească un interes personal propriu în respectarea dispoziţiei legale încălcate, nulitatea să fie invocată în termenul prevăzut de lege.

Judecătorul de camera preliminară a reţinut însă că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ aceste condiţii şi nici inculpaţii nu au arătat în concret care este vătămarea suferită ca urmare a neînregistrării cu mijloace tehnice audiovideo a declaraţiilor menţionate, ceea ce face ca invocarea acestei neregularităţi să fie pur formală.

Împrejurarea că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a fost dotat cu mijloace tehnice audiovideo, nu este de natură să pună sub semnul îndoielii menţiunile din cuprinsul declaraţiilor. În situaţia în care apărarea contestă realitatea celor menţionate în cuprinsul unor înscrisuri oficiale are deschisă calea formulării unei plângeri penale.

În consecinţă, judecătorul de camera preliminară constată că a fost respectată procedura reglementată de art. 110 C. proc. pen. iar semnarea declaraţiilor de către aceştia şi de avocaţii prezenţi fără niciun fel de obiecţiuni constituie o garanţie a faptului că audierile s-au desfăşurat cu respectarea principiului loialităţii administrării probelor, motiv pentru care solicitarea de excludere de la dosarul cauzei a acestor mijloace de probă este nefondată.

Judecătorul de camera preliminară nu a reţinut ca favorabilă nici susţinerea inculpaţilor E. şi D. privind necompetenţa funcţională a procurorului de a dispune ridicarea telefonului mobil de la avocatul QQ..

Dispoziţiile art. 34 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 51/2021 invocate de inculpaţi în susţinerea excepţiei prevăd că mandatul emis de judecătorul de drepturi şi libertăţi numai pentru efectuarea percheziţiei asupra unui avocat este obligatoriu doar în cazul percheziţiei domiciliare, nu şi în ipoteza ridicării bunurilor deţinute de o persoană ce are calitatea de avocat, situaţie în care sunt incidente disp. art. 169 C. proc. pen. potrivit cărora ridicarea de obiecte ce pot servi ca mijloc de probă nu implică filtrul şi mijlocirea judecătorului, după cum nu presupune parcurgerea unei proceduri

În cauza de faţă, procurorul de caz prin ordonanţa motivată din data de 24.11.2022 a dispus ridicarea telefonului mobil folosit de avocatul QQ. în vederea efectuării unei percheziţii informatice, care a fost încuviinţată ulterior prin încheierea judecătorului de drepturi şi libertăţi nr. 3/05.12.2022 dată în dosarul nr. x/2022.

Mai mult decât atât, din procesul-verbal de ridicare a telefonului mobil încheiat în data de 24.011.2022 rezultă că domnul avocat QQ. nu a avut obiecţiuni la predarea acestuia, iar dacă ar fi apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 35 din Legea nr. 51/1995, acesta avea obligaţia să se opună ridicării telefonului mobil.

De altfel judecătorul de camera preliminară a constatat că inculpaţii invocă nulitatea ordonanţei procurorului din data de 24.11.2022 prin care s-a dispus ridicarea telefonului mobil şi solicită înlăturarea probelor obţinute în urma procedeului probatoriu, fără să indice şi cazul concret de nulitate dintre cele prevăzute de art. 282-282 C. proc. pen.

De asemenea nici susţinerea inculpaţilor că procedura de ridicare a telefonului mobil de la avocatul QQ. trebuia să fie realizat în mod obligatoriu de către procuror, neputând face obiectul delegării, nu este întemeiată atâta vreme activitatea procedurală de punere în aplicare a actului procesual prin care s-a dispus ridicarea de bunuri nu este prevăzută expres în cazurile de excepţie prev. de art. 324 alin. (4) C. proc. pen., de unde rezultă că realizarea ei poate fi delegată organelor de cercetare penală, inclusiv în cazurile în care urmărirea penală se efectuează obligatoriu de procuror.

Trebuie menţionat totodată că obligativitatea efectuării actului procedural de către procuror se referă la participarea procurorului la procedura premergătoare emiterii unui act procesual, iar nu efectuarea de către procuror însuşi a unei activităţi cu valoare procedural, de punere în aplicare a acestui act.

Aşadar, neexistând niciun viciu de legalitate care să afecteze actul procesual reprezentat de Ordonanţa procurorului de ridicare bunuri din data de 24.11.2022, nu există niciun temei pentru excluderea de la dosarul cauzei a probelor obţinute în baza acesteia.

Cu privire la nelegalitatea administrării declaraţiei date de avocat QQ. în calitate de martor la data de 24.11.2022 şi respectiv declaraţiei date de avocat O. în calitate de suspect din data de 24.11.2022.

Potrivit art. 114 alin. (3) C. proc. pen. "Calitatea de martor are întâietate faţă de calitatea de avocat, cu privire la faptele şi împrejurările de fapt pe care le-a cunoscut înainte de a dobândi această calitate".

Din actele dosarului rezultă că domnul avocat QQ. a încheiat în cauza de faţă un contract de asistenţă juridică cu inculpatul E. la data de 31.07.2022, iar cu inculpatul D. la data de 07.06.2022.

Din declaraţia de martor din data 24.11.2022, rezultă aspectele faptele şi împrejurările cu privire la care a fost audiat nu au legătură cu relaţia avocat-client dintre acesta şi inculpaţii E. şi D., singurele menţiuni făcute de acesta fiind acelea că are încheiate contracte de asistenţă juridică cu inculpaţii fără să facă referire la aspecte ce ţin de pregătirea apărării în cauza de faţă.

În ceea ce priveşte declaraţia de suspect data în cauză de avocatul O. la data de 24.11.2022, după cum se observă acesta a fost audiat în calitate de suspect şi nu de martor, nu avea încheiat contract de asistenţă juridică în cauza de faţă cu numitul SS., acesta din urmă nu are vreo calitate în acest dosar astfel că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile legale privind încălcarea secretului profesional al avocatului.

În consecinţă solicitarea inculpaţilor de constatare a nulităţii absolute a declaraţiei de martor din 24.11.2022 date de avocatul QQ. şi respectiv a declaraţiei date de avocat O. în calitate de suspect la data de 24.11.2022, întemeiată pe disp. art. 281 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. cu referire la necompetenţa funcţională a organelor de urmărire penală în administrarea acestor probe, s-a considerat că este neîntemeiată.

Cu privire la nelegalitatea efectuării şi administrării interceptărilor comunicărilor dintre SS. şi avocatul acestuia O., prin raportare la disp. art. 139 alin. (4) C. proc. pen., excepţie invocată de inculpaţii B., E., D..

În dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal a fost emis Mandatul de supraveghere tehnică nr 9/03.02.2022 în baza căruia a fost autorizată interceptarea convorbirilor telefonice purtate de numitul SS. cu numiţii D. şi E., convorbirile telefonice fiind puse la dispoziţia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova la data de 12.10.2022 în conformitate cu disp. art. 142 alin. (5) C. proc. pen.

Din convorbirile telefonice autorizate în baza MST nr. 9/03.02.2022 emis de Judecătoria Caracal a rezultat faptul că avocatul O. a încercat să-l determine pe numitul SS. să îl convingă pe şeful IPJ Olt să distrugă probe care îl incriminau pe acesta.

Prin Ordonanţa din data de 21.11.2022 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspectul O. cu privire la infracţiunea de instigare la sustragere sau distrugere de probe ori de înscrisuri prev. de art. 47 rap la art. 275 alin. (1) C. pen.

Având în vedere că avocatul O. nu a făcut obiectul unui mandat de supraveghere tehnică, interceptarea convorbirilor telefonice purtate de acesta fiind făcute întâmplător, în baza mandatelor de supraveghere tehnică emise pe numele celor cu care inculpatul a purtat aceste convorbiri, judecătorul de camera preliminară a constatat că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile legale privind secretul profesional al avocatului.

De altfel, chiar textul de la art. 139 alin. (4) C. proc. pen. prevede această excepţie de la regula potrivit căreia raportul dintre avocat şi persoana pe care o asistă sau reprezintă nu poate forma obiectul supravegherii tehnice decât dacă există date că avocatul săvârşeşte ori pregăteşte săvârşirea unei infracţiuni dintre cele prev. de art. 139 alin. (2) C. proc. pen.

Astfel, legiuitorul a înţeles prin această reglementare să protejeze relaţia dintre client şi avocat numai în măsura în care acordarea asistenţei juridice se face cu respectarea legii, nu atunci când avocatul însuşi încalcă normele penale situaţie în care convorbirile sale cu respectivul client pot fi folosite ca mijloace de probă atât împotriva sa cât şi a avocatului.

Cu alte cuvinte, deşi avocatul O. nu a făcut obiectul unui mandat de supraveghere tehnică, aşa cum s-a arătat anterior convorbirile respective pot fi folosite în cadrul procesului penal dacă din ele rezultă date că avocatul ar fi săvârşit o infracţiune din cele prev. de art. 139 alin. (2) C. proc. pen.

Ulterior prin actul de sesizare al instanţei, în baza art. 315 lit. b) rap la art. 16 alin. (1) C. proc. pen. faţă de suspectul O. s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârşirii infracţiunii de instigare la sustragere sau distrugere de probe ori de înscrisuri prev. e art. 47 rap. la art. 275 alin. (1) C. pen.

Cu privire la înlăturarea declaraţiei martorului TT. din data de 19.04.2022, pentru lipsă de audiere efectivă întrucât în declaraţia acestuia au fost copiate cele consemnate în declaraţia martorului UU. din data de 19.04.2022.

Judecătorul de camera preliminară, deşi constată că aceste susţineri sunt reale, ele vizează modul în care au fost consemnate declaraţiile şi privesc cel mult valoarea lor probatorie ce urmează să fie apreciată de judecător în cursul judecăţii pe fond după administrarea lor nemijlocită şi după ce acuzarea şi apărarea au posibilitatea de a adresa întrebări martorului. Prin urmare, aceste aspecte neţinând de legalitatea administrării probei, ci de temeinicia acesteia, ele excedează obiectului camerei preliminare.

În ceea ce priveşte critica inculpatului E. de încălcare a principiului loialităţii probelor prin provocarea la probă întrucât urmare a răspunsului formulat la adresa emisă de parchet s-a procedat la punerea sa sub acuzare, judecătorul de camera preliminară a constatat că este neîntemeiată.

Prin adresa nr. x/2022 din data de 08.06.2022, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, a solicitat S.C. H. S.R.L. să comunice datele de identificare ale persoanei care în data de 11.02.2022 a dispus telefonic numitului F. să se deplaseze în loc Studina, Jud Olt să răstoarne încărcătura de pietriş aflată în vehiculul şi semiremorca societăţii după care să se prezinte cu aceste vehicule la sediul societăţii din Dăbuleni.

Prin răspunsul la această adresă, înregistrat la parchet la data de 22.06.2022, inculpatul E., în calitate de administrator al S.C. H. a comunicat numele persoanei care a transmis telefonic şoferului F., dispoziţia verbală a administratorului societăţii precum şi numele acestuia din urmă.

Ulterior, prin Ordonanţa din 27 iulie 2022 s-a dispus extinderea urmăririi penale cu privire la infracţiunea de instigare la sustragere sau distrugere de înscrisuri prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 275 alin. (1) C. pen. şi efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă numitul E. cu privire la această infracţiune.

La data de 03.08.2022, inculpatului E. i-au fost aduse la cunoştinţă drepturile şi obligaţiile şi a fost audiat în calitate de suspect, în prezenţa apărătorului ales, unde a confirmat că el a fost cel care a dispus ca în data de 11.02.2022, şoferul F. să descarce încărcătura de pietriş aflată în vehiculul şi semiremorca societăţii.

În aceste condiţii judecătorul de camera preliminară a constatat că nu poate fi acceptată susţinerea inculpatului că prin emiterea adresei către S.C. H. pentru a comunica numele persoanei care a dat dispoziţie în data de 11.02.2022 să răstoarne încărcătura de pietriş aflată în vehiculul şi semiremorca societăţii, organele judiciare l-ar fi provocat pe acesta la obţinerea de probe, atâta vreme cât şoferul F. arătase anterior că procedase de această manieră urmare a unui telefon primit de la conducerea societăţii.

Mai mult decât atât, la momentul respectiv, inculpatul nu avea nicio calitate în dosar, relaţiile fiindu-i solicitate acestuia în calitate de reprezentant legal al societăţii care avea obligaţia legală de a comunica organelor judiciare relaţiile solicitate, iar după dobândirea calităţii de suspect a avut angajat apărător, fiindu-i respectate toate garanţiile procesuale.

Cu privire la solicitarea inculpatului B. de excludere de la materialul probator a declaraţiei din 24.11.2022 date în calitate de martor prin neaducerea la cunoştinţă a dreptului la tăcere şi la neautoincriminare prev. art. 118 C. proc. pen.

Prin Ordonanţa din data de 27.01.2023 s-a dispus extinderea urmăririi penale şi efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă suspectul B. pentru infracţiunile de instigare la abuz în serviciu şi favorizarea făptuitorului prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132din Legea 78/2000 şi art. 269 alin. (1) C. pen.

În motivarea ordonanţei s-au reţinut ca probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că suspectul B. ar fi săvârşit infracţiunile pentru care s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale, rezultatele expertizei informatice efectuate asupra telefonului mobil al acestuia şi declaraţiile martorilor SS. şi YY., condiţii în care susţinerea inculpatului că declaraţia dată în calitate de martor a fost folosită la fundamentarea acuzaţiilor formulate împotriva sa, este neîntemeiată.

Judecătorul de cameră preliminară a constatat totodată că la momentul realizării acestei audieri de către organele de cercetare penală, nu existau suficiente informaţii concludente pentru a suspiciona posibila implicare a inculpatului în săvârşirea faptelor cercetate, iar pe de altă parte din examinarea conţinutului acestei declaraţii nu rezultă că inculpatul ar fi făcut afirmaţii incriminatoare la adresa sa, nefiind de altfel reţinută nici de procuror în actul de sesizare al instanţei unde se menţionează că pe parcursul urmăririi penale acesta şi-a rezervat dreptul la tăcere.

Totodată, în raport de dispoziţiile art. 282 C. proc. pen., se constată că inculpatul nu a invocat vătămarea care i s-a produs prin neaducerea la cunoştinţă de organele judiciare a dreptului la tăcere şi neautoincriminare atâta vreme cât declaraţia din 24.11.2022, dată în calitate de martor nu a fost reţinută împotriva sa, motiv pentru care cererea de excludere a acesteia de la materialul probator este neîntemeiată.

Inculpaţii B., E. şi D. au mai susţinut neregularitatea actului de sesizare al instanţei rezultată din necorelarea încadrării juridice cu perioada de desfăşurare a activităţii infracţionale reţinută în rechizitoriu.

După cum se constată, criticile inculpaţilor vizează încadrarea juridică a faptelor imputate, chestiune ce cade însă în sarcina judecătorului de fond, acesta urmând ca în baza interpretării întregului probatoriu pertinent, concludent şi util soluţionării cauzei cu respectarea principiului nemijlocirii, publicităţii şi oralităţii să verifice întrunirea tuturor componentelor infracţiunilor ce formează obiectul judecăţii.

Aşa cum s-a mai arătat anterior şi în cazul excepţiilor invocate de ceilalţi inculpaţi în procedura de cameră preliminară nu se poate face o analiză a corespondenţei între faptele reţinute de procuror în sarcina inculpatului, probele considerate de acesta ca făcând dovada săvârşirii acestor fapte şi încadrarea în drept a respectivelor fapte, acestea fiind tot atributul exclusiv al instanţei de judecată investite cu judecarea cauzei.

Convingerea că o anumită stare de fapt întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni aparţine exclusiv procurorului în faza urmăririi penale, care stabileşte astfel dacă se impune sau nu trimiterea în judecată a inculpatului, şi poate fi supusă controlului judecătoresc doar în cercetarea pe fondul cauzei, care va urma camerei preliminare, neputând reprezenta o cauză de neregularitate (procedurală) a rechizitoriului sau de nulitate a actelor de urmărire penală.

Asupra existenţei unui dubiu în ceea ce priveşte săvârşirea faptei, a netemeiniciei acuzaţiei sau vinovăţiei inculpatului, va aprecia judecătorul de fond după aprecierea probelor administrate în timpul urmăririi penale ori în mod nemijlocit în faţa instanţei, aceste aspecte neputând face obiectul camerei preliminare.

În consecinţă, judecătorul de cameră preliminară a constatat că şi această excepţie privind neregularitatea actului de sesizare al instanţei rezultată din necorelarea situaţiei de fapt cu încadrarea juridică a faptelor invocată de inculpaţi este nefondată.

Inculpaţii B., E. şi D., A. şi F. au mai invocat nelegalitatea administrării declaraţiilor date de martori derivată din nedepunerea jurământului de către aceştia şi necomunicarea de către organul judiciar a drepturilor şi obligaţiilor cu ocazia fiecărei audieri.

Potrivit disp. art. 121 C. proc. pen., în cursul urmăririi penale şi judecăţii după ce se procedează la identificarea martorului şi i se comunică acestuia drepturile şi obligaţiile prev. de art. 120 C. proc. pen., oraganul judiciar solicită martorului depunerea jurământului sau a declaraţiei solemne.

După cum se observă, în textul de lege care reglementează audierea martorului nu se regăsesc dispoziţii referitoare la aplicarea semnăturii martorului odată cu depunerea jurământului, ci doar la semnarea declaraţiei de martor care implică însuşirea şi acceptarea tuturor menţiunilor pe care aceasta o cuprinde.

Omisiunea semnării rubricii speciale din formularul în care este consemnată declaraţia de martor nu echivalează cu omisiunea depunerii jurământului, în condiţiile în care declaraţia a fost semnată şi asumată în totalitate de martor.

Tot astfel se constată că potrivit disp. art. 120 C. proc. pen., organelor judiciare au obligaţia de a comunica martorului care-i sunt drepturile şi obligaţiile după ce i se aduce la cunoştinţă calitatea în care este audiat nu şi atunci când se procedează la continuarea declaraţiilor, atâta vreme cât îi fuseseră aduse la cunoştinţa înainte de prima audiere.

Având în vedere că nu a fost încălcată nicio dispoziţie procesuală în audierea martorilor, iar inculpaţii nu au dovedit care este vătămarea suferită, judecătorul de cameră preliminară a constatat că probele au fost legal administrate, iar cererea de excludere a declaraţiilor de martori indicate, este neîntemeiată.

Inculpaţii B., E. şi D. au invocat încălcarea dreptului la apărare rezultată din neîncunoştinţarea apărătorilor aleşi despre data şi ora efectuării actelor procedurale ori încunoştinţarea apărătorilor aleşi foarte aproape de data efectuării acestor activităţi respectiv efectuarea de audieri paralele în acelaşi timp în instituţii diferite, nefiind posibil ca avocaţii să fie prezenţi la toate audierile.

Potrivit art. 92 din C. proc. pen.:

"În cursul urmăririi penale, avocatul suspectului sau inculpatului are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală, cu excepţia . . . . . . . . . .", iar potrivit alin. (2) "avocatul suspectului sau inculpatului poate solicita să fie încunoştinţat de data şi ora efectuării actului de urmărire penală încunoştinţarea se face prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin alte asemenea mijloace, încheindu-se în acest sens un proces-verbal."

În ceea ce priveşte neîncunoştinţarea apărătorilor despre datele la care urma să fie efectuate percheziţiile informatice asupra sistemelor informatice ridicate, judecătorul de cameră preliminară a constatat că este neîntemeiată, având în vedere că pe durata întregii activităţi cu valoare de procedeu probatoriu (efectuarea copiilor potrivit art. 168 alin. (9) C. proc. pen.), inculpaţii au fost asistaţi şi a fost asigurată în mod efectiv prezenţa inculpaţilor, iar activităţile ulterioare, de analiză şi listare a datelor şi fotografiilor de interes cauzei rezultate în urma percheziţiei informatice, fiind activităţi subsecvente procedeelor probatorii prevăzute de art. 168 alin. (1) C. proc. pen. având ca obiect filtrarea datelor şi informaţiilor obţinute în urma percheziţiei informatice şi evaluarea relevanţei probatorii a acestora de către organul judiciar, nu era necesară încunoştiinţarea apărătorilor.

În acest sens a statuat şi practica judiciară "în momentul analizării datelor informatice nu se efectuează un act de urmărire penală propriu-zis, această etapă nu intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 92 C. proc. pen.. Deşi prevederile art. 168 alin. (11) C. proc. pen. instituie obligaţia şi totodată dreptul suspectului sau inculpatului de a asista la percheziţia informatică, după încheierea procesului-verbal şi resigilarea mediilor percheziţionate, percheziţia informatică s-a încheiat" (ÎCCJ, încheierea de camera preliminară nr. 230/2015).

Din actele dosarului de urmărire penală rezultă că la data de 26.01.2023 a fost încheiat un proces-verbal de încunoştinţare a avocaţilor II. si VV., prin care li se aduce la cunoştinţă graficul audierilor ce vor avea loc în perioada 17.01.2023- 7.01.2023, activităţi procedurale ce vor avea loc la sediul D.G.A.-S.J.A.D., la data de 17.01.2023 şi ulterior la datele de 18,19,20 şi 25 ianuarie avocatul II. este încunoştinţat telefonic despre modificările cu privire la graficul de audieri, iar avocatul VV. este încunoştinţat despre modificările aduse graficului de audieri la data de 17.01.2023 şi ulterior la data de 18.01.2023, la data de 08.02.2023 a fost încheiat un proces-verbal de încunoştinţare a avocaţilor II. si VV., prin care li se aduce la cunoştinţă graficul audierilor ce vor avea loc în zilele de 09.02.2023 şi 10.02.2023, activităţi procedurale ce vor avea loc la sediul D.G.A.-S.J.A.D.

Conform procesului-verbal încheiat la data de 21.04.2023, domnii avocaţi II. şi VV. au fost încunoştinţaţi telefonic la orele 08:49 şi 08:51 despre audierea ce urma a avea loc la sediul DGA - SJAD la ora 10:00, cu menţiunea că audierea martorului a avut loc în intervalul orar 09:50 - 10:30, de unde rezultă că încunştinţarea apărătorilor a avut loc cu o oră înainte de a se proceda la audiere nu cu 10 minute înainte după cum susţin inculpaţii.

Tot astfel, la data de 13.02.2023 au fost încheiate două procese-verbale conform cărora domnii avocaţi II. şi VV. au fost încunoştinţaţi telefonic la orele 10:17 şi 10:19, despre audierea ce urma a avea loc la sediul DGA - SJAD la data de 13.02.2023, cu menţiunea că audierea martorului ZZ. ce a avut loc în intervalul orar 13:30 - 14:00, de unde rezultă că avocaţii au fost încunoştinţaţi despre această audiere cu trei ore înainte.

În aceste condiţii, judecătorul de cameră preliminară a reţinut că organele judiciare au respectat drepturile inculpaţilor şi apărătorilor prevăzute de art. 92 C. proc. pen., comunicând atât graficul audierilor ce urmau să aibă loc, modificările aduse acestui grafic, precum şi orele la care începe efectuarea actelor de urmărire penală în cauză. În situaţia în care apărătorii nu puteau să fie prezenţi decât începând cu o anumită oră, nimic nu îi împiedica să aducă la cunoştinţă procurorului această împrejurare şi să solicite ca ascultarea martorilor ce îi privesc în mod direct pe inculpaţii B., E. şi D. să aibă loc ulterior sosirii lor. În lipsa oricărei cereri în acest sens, în cauză au devenit incidente dispoziţiile art. 92 alin. (3) C. proc. pen., potrivit cărora lipsa avocatului nu împiedică efectuarea actului de urmărire penală sau a audierii dacă există dovada că aceştia au fost încunoştinţaţi conform art. 92 alin. (2) C. proc. pen.

Inculpaţii au mai susţinut că în mod nelegal s-a procedat la audieri paralele de martori în acelaşi timp în cadrul aceleiaşi instituţii sau în instituţii diferite ceea ce a pus în imposibilitatea avocaţilor de a participa la toate audierile, respectiv că domnul avocat II. a semnat declaraţiile a 3 martori, însă din analiza intervalelor orare menţionate în cuprinsul declaraţiilor rezultă că două dintre ele se suprapun pe un interval de 20 minute iar între două declaraţii există un interval liber de 10 minute iar acestea sunt luate în instituţii diferite.

Judecătorul de cameră preliminară a reţinut că raţiunea instituirii acestui drept special al avocatului nu poate fi legată de asigurarea dreptului prevăzut de 6 paragraf 3 lit. d) din Convenţia europeană a drepturilor omului, respectiv a dreptului acuzatului de a întreba sau de a solicita audierea martorilor acuzării. Acest drept priveşte persoana inculpatului şi nu avocatul acestuia şi trebuie asigurat în faza de judecată, iar nu în cursul urmăririi penale. Cum faza de judecată este caracterizată prin contradictorialitate, nu şi faza de urmărire penală, susţinerea inculpaţilor că le-a fost încălcat dreptul la apărare întrucât nu au avut posibilitatea de a adresa întrebări martorilor, nu este un argument suficient pentru excluderea probelor constând în declaraţiile martorilor audiaţi în cursul urmăririi penale în lipsa avocatului.

Astfel, având în vedere că raţiunea instituirii dreptului special al avocatului de a asista la efectuarea urmăririi penale nu poate fi legată de dreptul la un proces echitabil, întrucât acest din urmă drept trebuie raportat la faza de judecată, iar nu la faza de urmărire penală, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că dreptul prev. de art. 92 alin. (1) C. proc. pen. este o garanţie specială pentru asigurarea fiabilităţii probei obţinute în cursul urmăririi penale.

Cu alte cuvinte, aceasta este o garanţie că probele obţinute în prezenţa avocatului suspectului sau inculpatului, în special declaraţiile martorilor, suspecţilor şi inculpaţilor nu au fost luate cu încălcarea principiului loialităţii administrării probelor, adică nu au fost obţinute prin întrebuinţarea de violenţe, ameninţări ori alte mijloace de constrângere.

În condiţiile în care modalitatea de audiere a martorilor a fost impusă de necesităţi obiective ale anchetei, iar organul judiciar a luat măsuri ca avocatul să poată asista la audierea persoanelor care puteau furniza informaţii direct legate de activitatea pretins infracţională imputată inculpaţilor, nu poate fi invocată o încălcare a dreptului la apărare de către inculpat.

Pe de altă parte, încunoştinţarea de către procuror doar a avocaţilor la care se referă declaraţia persoanei audiate, iar nu a tuturor inculpaţilor din cauză, nu este de natură să conducă din start la excluderea probei astfel obţinute, decât dacă inculpatul al cărui avocat nu a fost încunoştinţat au justificat o vătămare legată de fiabilitatea probei astfel obţinută.

Este adevărat că au existat şi situaţii când s-a procedat la audierea unor martori fără să fie încunoştinţaţi apărătorii care aveau cerere de participare în dosar, însă nu trebuie ignorată şi complexitatea cauzei (urmărirea penală desfăşurându-se faţă de un număr mare de inculpaţi şi a presupus audierea unui număr foarte mare de persoane, prin rechizitoriu fiind propuşi spre audiere aproximativ 60 de martori ca martori), martorii respectivi fie nu au legătură cu faptele de care sunt acuzaţi inculpaţii în cauză, fie conţinutul declaraţiilor acestora nu par a fi furnizat organelor de urmărire penală elemente determinante pentru formularea acuzaţiilor astfel că nu se identifică o vătămare efectivă a drepturilor apărării.

Pentru a se putea dispune excluderea probelor din cursul urmăririi penale ca fiind obţinute în mod nelegal, ar trebui să fie întrunite condiţiile prev. la art. 281 sau art. 282 C. proc. pen. deoarece sancţiunea excluderii probelor este subsumată sancţiunii nulităţii şi nu acţionează independent de aceasta.

Cum în cauză nu este vorba de existenţa unei nulităţi absolute, trebuie întrunite condiţiile de la nulitatea relativă, respectiv existenţa unei vătămări ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin excluderea probei de la dosar. O vătămare legată de administrarea unei probe în cursul urmăririi penale care ar putea atrage excluderea acesteia ar fi caracterul nefiabil al probei obţinute.

Or, inculpaţii nu au detaliat în ce ar consta vătămarea produsă în cazul audierii unor persoane în lipsa avocatului sau al încunoştinţării acestora cu puţin timp înainte de a se proceda la audierea martorilor şi nici nu au invocat acest aspect în cursul urmăririi penale solicitând organului de urmărire penală ca aceste persoane să fie reaudiate în prezenţa apărătorilor.

Nici în ceea ce priveşte declaraţiile de martori care se suprapun pentru un interval de timp şi în care se face menţiunea că a participat în acelaşi timp la audieri domnul avocat II., inculpaţii nu au indicat care este vătămarea produsă şi nici care ar fi motivul pentru care aceasta nu poate fi înlăturată prin audierea persoanelor respective în cursul judecăţii.

Concluzionând, judecătorul de cameră preliminară a constatat că inculpaţii nu au suferit o vătămare prin modalitatea în care s-a procedat la audierea martorilor în cursul urmăririi penale, în condiţiile în care aceştia pot solicita în cursul judecăţii, audierea martorilor în condiţii de contradictorialitate şi publicitate, urmând ca instanţa să aprecieze la soluţionarea pe fond a cauzei veridicitatea informaţiilor furnizate de fiecare probă.

Prin suplimentarea cererilor şi excepţiilor, inculpaţii B., E. şi D. au invocat necompetenţa funcţională a organelor de urmărire penală de a proceda la interceptarea şi ascultarea apelurilor telefonice primite de subiecţii măsurilor de supraveghere tehnică, în baza ordonanţei procurorului de caz nr. 139/P/2022 din data de 22.11.2022 de autorizare provizorie, pe o durată de 48 de ore, a măsurilor de supraveghere tehnică.

S-a susţinut că prin ordonanţa nr. 139/P/2022 din data de 22.11.2022, procurorul de caz a dispus autorizarea cu titlu provizoriu pe o durată de 48 de ore, începând cu data de 22 noiembrie 2022, ora 12:00, până la data de 24.11.2022, ora 12:00, a următoarelor măsuri de supraveghere tehnică:

"1. Interceptarea comunicaţiilor ori a oricărui tip de comunicare la distantă efectuate de la următoarele posturi telefonice: (...) Posturile telefonice indicate în cuprinsul ordonanţei aparţin numiţilor C., AAA., SS., QQ., precum şi subsemnaţilor E., D. şi B..

Ulterior prin încheierea nr. 8 din 25.11.2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2022 prin care a fost confirmată ordonanţa la care în cauză, s-a prevăzut, şi de această dată, "interceptarea comunicaţiilor ori a oricărui tip de comunicare la distanţă efectuate de la următoarele posturi telefonice (...)".

Prin urmare, s-a susţinut că ceea ce s-a autorizat şi confirmat este numai interceptarea comunicaţiilor de la respectivele posturi telefonice nu şi efectuarea către aceste posturi telefonice, condiţii în care procesele-verbale de redare în scris a convorbirilor telefonice sunt lovite de nulitatea absolută deoarece organul de urmărire penală nu a fost autorizat în cauză să intercepteze convorbirile telefonice efectuate către aceste posturi telefonice.

Susţinerea inculpaţilor este neîntemeiată atâta vreme cât în disp. art. 138 alin. (2) se menţionează că prin interceptarea comunicaţiilor ori a oricărui tip de comunicare se înţelege interceptarea, accesul, monitorizarea, colectarea sau înregistrarea comunicărilor efectuate prin telefon, sistem informatic ori prin orice alt mijloc de comunicare.

Aşadar indiferent de modul de exprimare din ordonanţa prin care s-a autorizat interceptarea convorbirilor telefonice şi confirmarea acesteia prin încheierea judecătorului de drepturi şi libertăţi, potrivit dispoziţiilor legale, interceptarea, accesul sau înregistrarea comunicărilor efectuate prin telefon priveşte postul telefonic fără a se face o disociere între apelurile efectuate şi cele primite.

Având în vedere că Ordonanţa nr. 139/P/2022 din data de 22.11.2022, prin care procurorul de caz a dispus autorizarea cu titlu provizoriu pe o durată de 48 de ore, începând cu data de 22 noiembrie 2022, ora 12:00, până la data de 24.11.2022, ora 12:00, a măsurilor de supraveghere este dată cu respectarea dispoziţiilor legale, aceasta a fost confirmată prin încheierea judecătorului de drepturi şi libertăţi nr. 8 din 25.11.2022, nu se poate susţine că procesele-verbale de redare în scris a convorbirilor telefonice efectuate către posturile telefonice sunt lovite de nulitate absolută întrucât organele de urmărire penală nefiind autorizate în acest sens, nu aveau competenţa funcţională de a proceda la interceptarea acestora.

Suplimentar inculpatul B., a invocat necompetenţa funcţională a colaboratorului autorizat BBB. de a purta tehnică montată de Direcţia Operaţiuni Speciale Bucureşti şi de a înregistra, în acest mod, convorbirea purtată cu el din data de 11.03.2023, în lipsa unui mandat emis de judecătorul de drepturi şi libertăţi.

Prin Ordonanţa nr. 139/P/2023 din data de 23.02.2023 s-a dispus autorizarea în cauză pentru o perioadă de 30 de zile de la 23.02.2023 până la data de 24.03.2024 a colaboratorului BBB., menţionându-se că activităţile pe care le poate desfăşura colaboratorul sub supravegherea comisarului şef de poliţie CCC. sunt: strângerea de date şi informaţii privind autoturismele folosite de către numiţii C., B., DDD. şi EEE., folosirea locurilor frecventate de aceştia cu autoturismele respective, programul zilnic al acestora, persoanele cu care interacţionează respectiv acordarea de sprijin informativ în vederea punerii în aplicare, de către Direcţia de Operaţiuni Speciale Bucureşti, a măsurilor de supraveghere tehnică autorizate prin M.S.T. nr. 1/22.02.2023 emis de Curtea de Apel Craiova.

Cu ocazia audierii în calitate de martor la data de 14.03.2023, BBB. a menţionat că în data de 11.03.2023 a fost sunat de inculpatul B. care l-a rugat să treacă la el acasă pentru a-i arăta o problemă la roata unei maşini, martorul a acceptat propunerea acestuia şi s-a deplasat la domiciliul inculpatului unde a purtat o conversaţie în garajul imobilului. Martorul a mai arătat că cu această ocazie inculpatul i-a spus că are cunoştinţă că a fost citat la parchet în calitate de martor, să nu-şi facă probleme din această cauză şi i-a atras atenţia la ce va declara. În final martorul a menţionat că nu mai reţine toată conversaţia avută cu inculpatul însă aceasta este stocată automat în telefon şi este de acord să o pună la dispoziţia organelor de urmărire penală.

Din declaraţia martorului, rezultă astfel că înregistrarea ambientală din data de 11.03.2023 realizată de martorul BBB. în calitate de simplă persoană fizică şi nu de colaborator cu identitate reală, reprezintă o înregistrare făcută din proprie iniţiativă cu unul din partenerii de dialog cu privire la propriile discuţii purtate cu inculpatul în calitatea sa de persoană fizică pe care o cunoştea de mai multă vreme şi fără amestecul vreunui organ judiciar, chiar dacă la data respectivă fusese autorizat în cauză colaborator.

Prin urmare, înregistrarea convorbirii telefonice realizată de martorul BBB. intră sub incidenţa disp. art. 139 alin. (3) C. proc. pen. pentru care nu este necesară obţinerea unui mandat de supraveghere tehnică de la judecătorul de drepturi şi libertăţi, iar procesele-verbale de redare a convorbirii telefonice constituie mijloc de probă.

Susţinerea inculpatului că la data întâlnirii cu inculpatul B. din 11.03.2023, BBB. avea calitatea de colaborator autorizat în cauză iar înregistrarea discuţiei purtată cu inculpatul s-a realizat cu tehnică montată de Direcţia Operaţiuni Speciale Bucureşti, nu poate fi reţinută, fiind lipsită de orice susţinere factuală.

S-a apreciat că neîntemeiată este şi susţinerea inculpaţilor privind necompetenţa funcţională a numiţilor FFF. şi BBB. de a efectua acte specifice colaboratorilor autorizaţi în procesul penal, înainte si după autorizarea folosirii unor colaboratori în cauză de către procuror, atâta vreme cât procesele-verbale încheiate anterior şi respectiv ulterior ordonanţelor prin care au fost autorizaţi colaboratori nu sunt menţionate ca probe în cauză şi nu au stat la baza formulării acuzaţiilor.

Judecătorul de cameră preliminară a constatat, de asemenea, că toate celelalte aspecte invocate de inculpaţi se referă la netemeinicia acuzaţiei, vizând apărări de fond care excedează procedurii camerei preliminare şi nu pot constitui obiectul unei analize în această fază a procesului penal, ele urmând a fi avute în vedere şi supuse dezbaterilor în raport de probele pe care înţeleg să le administreze în cursul judecăţii.

Împotriva acestei încheieri au formulat contestaţie, în termene legal, inculpaţii E., D., F., B., A. şi C., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în data de 07 mai 2024 şi repartizată aleatoriu Completului C2 - 2 JUD. - B, cu prim termen de judecată la data de 04 iunie 2024.

Prin motivele de contestaţie formulate, contestatorii inculpaţi au reiterat cererile şi excepţiile invocate în faţa judecătorului de cameră preliminară de la prima instanţă.

Totodată, în faţa Completului de doi judecători de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală au mai fost invocate următoarele:

- excepţia nulităţii absolute a procedurii de cameră preliminară faţă de nelegala compunere a completului de la Curtea de Apel Craiova care a soluţionat prima etapă a procedurii de cameră preliminară în raport cu dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, invocată de inculpaţii E., D., F., B. şi A.;

- incompatibilitatea procurorului de caz invocată prin motivele de contestaţie formulate, însă la soluţionarea acesteia să se aibă în vedere şi aspectele noi ce rezultă din dosarul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova;

- încheierea din data de 07.03.2024 a Curţii de apel Craiova a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor privind publicitatea şedinţei de judecată, a principiului nemijlocirii şi contradictorialităţii (art. 351 C. proc. pen.) şi cu încălcarea obligaţiei de a asigura administrarea probelor pentru lămurirea completă a cauzei şi în scopul aflării adevărului (349 teza a II - a C. proc. pen.), fără ca proba în baza căreia a fost pronunţată să fie administrată, invocată de contestatorul inculpat C.;

- încheierea din data de 01.02.2024 este lovită de nulitate întrucât a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează deliberarea (art. 392 C. proc. pen.) şi a principiilor oralităţii, ne mijlocirii şi contradictorialităţii care guvernează procesul penal (art. 351 C. proc. pen.), invocată de contestatorul inculpat C..

Contestatorul inculpat C. a formulat şi o cerere prin care a solicitat sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene pentru pronunţarea, în temeiul art. 267 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, a unei hotărâri preliminare cu privire la următoarele întrebări:

1. Art. 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană, art. 19, alin. (1), paragraful 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană şi art. 4, paragraful 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, cu aplicarea art. 6, alin. (2) şi alin. (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, raportat la art. 2, paragrafele 1 şi 2 din Tratatul Uniunii Europene, care se referă la egalitate, nediscriminare şi justiţie, ca valori democratice, precum şi la respectarea drepturilor omului, trebuie interpretate în sensul că se opun ca un procuror, în cazul comiterii unei infracţiuni de corupţie sau asimilată corupţiei, sa atragă competenţa specială a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică şi a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel, prin procurori anume desemnaţi, de către procurorul general, la propunerea plenului Consiliului Superior al Magistraturii, format din secţia pentru judecători, compusă din 9 membri, şi secţia pentru procurori, compusă din 5 membri, în condiţiile în care competenţa comună aparţine Direcţiei Naţionale Anticorupţie?

2. Art. 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană, art. 19, alin. (1), paragraful 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană şi art. 4, paragraful 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, cu aplicarea art. 82, alin. (1) şi alin. (2), raportat la art. 83, alin. (1) şi alin. (2) din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene, care se referă la facilitarea cooperării judiciare în materie penală, trebuie interpretate în sensul că se opun situaţiei în care, în cazul comiterii unei infracţiuni de corupţie sau asimilată corupţiei, exista două organe naţionale de urmărire penală, respectiv Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel, prin procurori anume desemnaţi, în cazul în care infracţiunea reţinută este comisă de o persoană cu calitate specială, în acest caz procuror, şi Direcţia Naţională Anticorupţie, care are competenţa comună?

În esenţă, a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile cumulative de la art. 267 din Tratatul de Funcţionare a Uniunii Europene, respectiv:

- cererea de sesizare priveşte interpretarea dreptului Uniunii Europene, care nu rezultă, în mod direct şi clar, din dreptul european, iar chestiunea nu a fost tranşată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene;

- cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene este formulată în faţa instanţei de judecată învestită cu judecarea contestaţiei împotriva încheierii de şedinţă, prin care s-a constatat legalitatea actului de sesizare, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecăţii;

- decizia Curţii de Justiţie a Uniunii Europene este necesară pentru pronunţarea soluţiei cu privire la contestaţia formulată împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară din data de 07.03.2024, din cadrul Curţii de Apel Craiova.

Completul de doi judecători de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală constată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 267 alin. (1) şi (3) din T.F.U.E., "(1) Curtea de Justiţie a Uniunii Europene este competentă să se pronunţe, cu titlu preliminar, cu privire la: (a) interpretarea tratatelor; (b) validitatea şi interpretarea actelor adoptate de instituţiile, organele, oficiile sau agenţiile Uniunii; (2) În cazul în care o asemenea chestiune se invocă în faţa unei instanţe dintr-un stat membru, această instanţă poate, în cazul în care apreciază că o decizie în această privinţă îi este necesară pentru a pronunţa o hotărâre, să ceară Curţii să se pronunţe cu privire la această chestiune. (3) În cazul în care o asemenea chestiune se invocă într-o cauză pendinte în faţa unei instanţe naţionale ale cărei decizii nu sunt supuse vreunei căi de atac în dreptul intern, această instanţă este obligată să sesizeze Curtea".

Se constată, pe de altă parte, că prin art. 1 din Legea nr. 340/2009 s-a formulat, în baza prevederilor art. 35 parag. 2 din Tratatul privind U.E., precum şi în temeiul Declaraţiei nr. 10 privind art. K.7 din Tratatul privind U.E., anexată la Tratatul de la Amsterdam de modificare a Tratatului privind U.E., a tratatelor de instituire a Comunităţilor Europene şi a anumitor acte conexe, o declaraţie în sensul că "România declară că acceptă competenţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene în conformitate cu prevederile art. 35 parag. 3 lit. b) din Tratatul privind U.E. România îşi rezervă dreptul de a prevedea dispoziţii în dreptul intern pentru ca, în cazul în care se invocă o chestiune privind validitatea sau interpretarea unui act prevăzut la art. 35 parag. 1 din Tratatul privind U.E. într-o cauză pendinte pe rolul unei instanţe judecătoreşti naţionale a cărei hotărâre nu mai poate fi atacată prin intermediul căilor ordinare de atac, instanţa judecătorească să fie obligată să înainteze Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene o cerere pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare, dacă aceasta este necesară pentru pronunţarea unei hotărâri în cauză".

În continuare, s-a prevăzut apoi, prin art. 2 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 340/2009, că "(1) Instanţa de judecată, din oficiu sau la cerere, poate solicita Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene să se pronunţe cu titlu preliminar asupra unei întrebări ridicate într-o cauză de orice natură şi care se referă la validitatea sau la interpretarea unuia din actele prevăzute la art. 35 paragraful (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, în cazul în care apreciază că o decizie în această privinţă este necesară pentru pronunţarea unei hotărâri în cauză. (2) Dacă cererea este formulată în faţa unei instanţe a cărei hotărâre nu mai poate fi atacată prin intermediul căilor ordinare de atac, solicitarea Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene de a se pronunţa cu titlu preliminar este obligatorie, dacă aceasta este necesara pentru pronunţarea unei hotărâri în cauză. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1), judecată poate fi suspendată, iar în cazurile prevăzute la alin. (2), suspendarea judecăţii este obligatorie".

În cadrul procedurii preliminare, rolul Curţii este acela de a oferi o interpretare a dreptului Uniunii sau de a se pronunţa cu privire la validitatea acestuia, şi nu de a aplica acest drept la situaţia de fapt care face obiectul acţiunii principale, rol ce revine instanţei naţionale. Altfel spus, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene nu este competentă să se pronunţe cu privire la problemele de fapt ivite în cadrul litigiului principal şi nici să soluţioneze eventualele divergenţe de opinii în interpretarea sau aplicarea normelor de drept naţional.

Or, instanţele naţionale sunt cele în măsură să aprecieze, în funcţie de particularităţile fiecărei cauze, atât asupra necesităţii unei întrebări preliminare în vederea soluţionării fondului litigiului, cât şi asupra pertinenţei întrebărilor adresate Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. În materie, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a recunoscut instanţelor naţionale o marjă largă de apreciere a relevanţei unei hotărâri preliminare, acestor instanţe revenindu-le obligaţia de a înainta o cerere preliminară doar atunci când există dubii în legătură cu aplicarea sau interpretarea unei norme comunitare.

Completul de doi judecători de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală apreciază că nu se impune sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu întrebările preliminare formulate, din perspectiva cerinţelor de admisibilitate reglementate de normele legale în materie, întrucât, în concret, se solicită a se verifica stabilirea competenţei de a efectua urmărirea penală, fie de către Parchetul de pe lângă Curte de Apel, fie de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, în raport de calitatea inculpatului de procuror, întrucât această compentenţă aparţine exclusiv instanţei de judecată, în speţă judecătorului de cameră preliminară.

Pe de altă parte, cererea nu este admisibilă şi faţă de faptul că se solicită a se interpreta modalitatea de numire a procurorilor care efectuează urmărirea penală de către Consiliul Superior al Magistraturii, întrucât în cazul de faţă această interpretare excedează obiectului prezentei cauze.

Mai mult decât atât, se constată că, în cauză, nu este necesară pronunţarea unei decizii preliminare de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, aşa cum se prevede în art. 267 TFUE, având în vedere că reglementările interne conţin suficiente elemente pe baza cărora să fie lămurite aspectele de controversă dintre apărare şi acuzare.

Pentru aceste motive, va respinge cererea de sesizare a CJUE formulată de inculpatul C..

În continuare, analizând contestaţiile formulate în cauză, Completul de doi judecători de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală constată următoarele:

Cu titlu prioritar, se impune a fi analizate contestaţiile formulate de contestatorii inculpaţi prin prisma motivelor care, în raport cu o soluţie de desfiinţare cu trimitere spre rejudecare, fac nenecesară pronunţarea asupra celorlalte motive de contestaţie.

Aşadar, sub un prim aspect, va fi analizată excepţia referitoare la nelegala compunere a completului de judecată de la Curtea de Apel Craiova în raport cu dispoziţiile art. 281 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. şi art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, apărarea inculpaţilor susţinând că judecătorul de cameră preliminară nu era specializat în materia infracţiunilor de corupţie aşa cum impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Completul de doi judecători de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală reţine că, într-adevăr, articolul 29 alin. (1) din Legea 78/2000 prevede că "pentru judecarea în primă instanţă a infracţiunilor prevăzute în prezenta lege, se constituie complete specializate". Ca prim aspect, normele derogatorii fiind de strictă interpretare, rezultă că această condiţie a existenţei unui complet specializat este prevăzută doar pentru judecata în primă instanţă, nu pentru cea în calea de atac sau pentru procedura de cameră preliminară, în faza de urmărire penală sau cea execuţional penală.

Acest fapt rezultă fără echivoc din chiar textul de lege, care se referă la judecarea infracţiunilor de corupţie de către prima instanţă.

Astfel, potrivit art. 3 alin. (1) din C. proc. pen., în procesul penal se exercită următoarele funcţii judiciare:

a) funcţia de urmărire penală;

b) funcţia de dispoziţie asupra drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei în faza de urmărire penală;

c) funcţia de verificare a legalităţii trimiterii ori netrimiterii în judecată;

d) funcţia de judecată.

Alin. (6) al aceluiaşi articol prevede că asupra legalităţii actului de trimitere în judecată şi probelor pe care se bazează acesta, precum şi asupra legalităţii soluţiilor de netrimitere în judecată se pronunţă judecătorul de cameră preliminară, în condiţiile legii, iar alin. (7) prevede că judecata se realizează de către instanţă, în complete legal constituite.

Obiectul procedurii de cameră preliminare nu îl reprezintă judecarea infracţiunilor, în speţa de faţă a celor de corupţie, acesta fiind foarte bine stabilit de dispoziţiile art. 342 C. proc. pen.

Relevante sub acest aspect sunt considerentele Deciziei nr. 5/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent sa judece recursul în interesul legii, care, chiar dacă se referă la interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 348 C. proc. pen. privind competenţa de a se pronunţa asupra măsurilor preventive pe durata soluţionării contestaţiei prevăzute de art. 347 C. proc. pen., stabilesc foarte clar limitele de învestire a instanţei de control judiciar, respectiv cele prevăzute de art. 342 C. proc. pen. şi nicidecum judecarea infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, adică tocmai analiza asupra existenţei infracţiunii şi a vinovăţiei inculpatului.

În acest sens este şi jurisprudenţa Completului de 5 judecători din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 88 din 16.06.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020 reţinându-se următoarele:

"În plus, procedura de cameră preliminară este o fază distinctă a procesului penal şi nu o etapă a judecăţii, astfel că rejudecarea nu va putea avea în vedere decât reluarea acestei din urmă faze procesuale".

Prin Decizia nr. 417/2019, Curtea Constituţională, statuând asupra cererii de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională dintre Parlamentul României, pe de o parte, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de altă parte, nu a adus nicio critică şi nici nu a constatat ivit un conflict de natură constituţională în raport cu nespecializarea completurilor de cameră preliminară în judecarea infracţiunilor de corupţie prevăzute de Legea nr. 78/2000. Dimpotrivă, se observă că obiectul acestui conflict juridic priveşte nespecializarea completurilor de 3 judecători din cadrul secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care judecă, în primă instanţă, printre altele, cauzele penale în care sunt trimişi în judecată inculpaţi în sarcina cărora s-au reţinut infracţiuni de corupţie din Legea nr. 78/2000 şi nicidecum completurile de judecător de cameră preliminară.

Ceea ce solicită contestatorii inculpaţi, în fapt, reprezintă o extindere prin analogie, a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. Cu ocazia soluţionării cauzei în procedura de cameră preliminară, se analizează acuzaţia penală şi probatoriul administrat însă din perspectiva legalităţii, nu şi a temeiniciei, care este specifică soluţionării acţiunii penale, de către instanţa de judecată, potrivit art. 396 C. proc. pen.. În situaţia în care legiuitorul ar fi considerat necesară o specializare şi pentru completurile de cameră preliminară, ulterior intrării în vigoare a Noului C. proc. pen., dar şi după constarea conflictului de natură constituţională, ar fi procedat în consecinţă. În acest sens, se are în vedere că Legea nr. 78/2000 a suferit nu mai puţin de 5 modificări legislative până la momentul actual (Legea nr. 255/2013; Legea nr. 187/2012; Legea nr. 160/2019; Legea nr. 283/2020; Legea nr. 234/2022).

Completul de doi judecători de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, referitor la etapa prealabilă a camerei preliminare, reţine că instanţa de contencios constituţional a statuat în decizia nr. 641 din 11.11.2014, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 344 alin. (4), art. 345, art. 346 alin. (1) şi art. 347 C. proc. pen., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 05.12.2014 (paragraful 27), că, în concepţia legiuitorului, această nouă instituţie procesuală nu aparţine nici urmăririi penale, nici judecăţii, fiind echivalentă unei noi faze a procesului penal. Având în vedere caracterul distinct al procedurii de cameră preliminară de etapa procesuală a judecăţii, precum şi faptul că dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 se referă la completuri specializate pentru judecarea în primă instanţă a infracţiunilor prevăzute de actul normativ menţionat, se constată că nu este necesară această specializare şi pentru completurile de cameră preliminară, ca efect al deciziei Curţii Constituţionale nr. 417 din 3 iulie 2019.

Pe de altă parte, nu trebuie omis că, potrivit art. 346 alin. (7) C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară care a dispus începerea judecăţii exercită funcţia de judecată în cauză. În acest context, atâta vreme cât există specializarea completului de judecată potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în cărui compunere participă acelaşi judecător care a finalizat procedura de cameră preliminară, nu se poate vorbi de o nelegală compunere a completului de judecată.

Acest aspect este evidenţiat şi din consultarea aplicaţiei ECRIS a Curţii de Apel Craiova, coroborat cu Hotărârea nr. 94 din 19 ianuarie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia de judecători, din care rezultă că la nivelul secţiei penale a Curţii de Apel Craiova, completurile poartă denumirea "CD" şi sunt cele care judecă atât cauze date în competenţa judecătorului de cameră preliminară, cât şi cauze care sunt date în competenţa instanţei de judecată (prim grad de jurisdicţie). Aşadar, atâta vreme cât la nivelul secţiei penale nu există o delimitare între completurile de judecată (de cameră preliminară, de instanţă), completul fiind atât specific cauzelor date în competenţa judecătorului de cameră preliminară, cât şi celor date în competenţa instanţei de judecată, iar potrivit hotărârii mai sus enunţate acesta a fost înfiinţat ca un complet specializat în judecarea cauzelor prevăzute de Legea nr. 78/2000, nu se poate vorbi de o nespecializare, care să atragă nulitatea absolută invocată. Se are în vedere, totodată, că prezentul dosar a fost repartizat aleatoriu Completului CD 8, iar, în conformitate cu art. 98 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor de judecată, s-a procedat la crearea prezentului dosar asociat, care a fost repartizat aceluiaşi complet de judecată.

Referitor la motivul de contestaţie privind faptul că încheierea din data de 07.03.2024 a Curţii de apel Craiova a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor privind publicitatea şedinţei de judecată, a principiului nemijlocirii şi contradictorialităţii (art. 351 C. proc. pen.) şi cu încălcarea obligaţiei de a asigura administrarea probelor pentru lămurirea completă a cauzei şi în scopul aflării adevărului (349 teza a II - a C. proc. pen.), fără ca proba în baza căreia a fost pronunţată să fie administrată, invocată de contestatorul inculpat C., Completul de doi judecători de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală reţine că, în concret, se critică modalitatea în care judecătorul de cameră preliminară de la prima instanţă a respins cererea de ataşare a dosarului nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de apel Craiova.

Sub un prim aspect, se constată că teza probatorie a cererii priveşte conţinutul referatului întocmit de către procurorul HH. în baza căruia au fost preluate dosarele nr. x/2022 şi y/2022 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia, deoarece în conţinutul referatului, procurorul ar fi pornit de la considerentul că există date cu privire la existenţa unor interese personale ale procurorului C. în soluţionarea dosarului nr. x/2022, concluzii pe care le-ar fi tras din dosarul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Sub un al doilea aspect, se constată că respectiva cererea a fost pusă în discuţia participanţilor la proces, iar judecătorul de cameră preliminară de la prima instanţă s-a pronunţat în sensul că a respins cererea de conexare a dosarului nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova la prezenta cauză, având în vedere că din verificările efectuate, dosarul respectiv priveşte alţi inculpaţi trimişi în judecată pentru alte fapte infracţiuni care nu au legătură cu prezenta cauză.

Aşadar, pe de o parte, nu se poate vorbi de încălcarea publicităţii şedinţei de judecată, atâta vreme cât procedura de cameră preliminară se desfăşoară în cameră de consiliu, potrivit art. 345 şi art. 346 C. proc. pen., nefiind incidente dispoziţiile art. 352 alin. (1) teza I C. proc. pen., cum de altfel nu se poate concluziona că nu au fost asigurate oralitatea, nemijlocirea şi contradictorialitatea potrivit art. 351 C. proc. pen., aceste aspecte rezultând fără echivoc din încheierea de şedinţă din data de 07.03.2024, paginile 2-4.

În ceea ce priveşte susţinerea contestatorului inculpatul, în sensul că judecătorul de cameră preliminară s-ar fi pronunţat asupra altui aspect decât cel pus în discuţie (în speţă, s-ar fi pronunţat asupra conexării dosarului), Completul de doi judecători de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală apreciază că nu se poate reţine lipsa unei pronunţări asupra cererii, judecătorul de cameră preliminară având abilitatea de a califica juridic cererile puse în discuţie.

Pe de altă parte, prin încheierea din 05.11.2024, Completul de doi judecători de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a admis cererea formulată de apărarea contestatorului inculpat şi a dispus ataşarea dosarului nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, motiv pentru care nu se poate considera că a fost încălcată vreo dispoziţie legală care se determine incidenţa unei nulităţi relative sau absolute.

Referitor la motivul de contestaţie privind faptul că încheierea din data de 01.02.2024 ar fi lovită de nulitate întrucât a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează deliberarea (art. 392 C. proc. pen.) şi a principiilor oralităţii, nemijlocirii şi contradictorialităţii care guvernează procesul penal (art. 351 C. proc. pen.), invocat de contestatorul inculpat C., se reţine că acesta priveşte modalitatea de soluţionare a cererii de amânare formulată de către avocaţii inculpaţilor, care, în opinia lor, contravine principiului publicităţii, a secretului deliberării, a independenţei judecătorului şi principiilor oralităţii, nemijlocirii şi contradictorialităţii, fapt ce ar conduce la nulitatea absolută a acesteia.

Completul de doi judecători de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală constată că susţinerile inculpaţilor sunt contrare realităţii astfel cum rezultă din încheierea de şedinţă din 01.02.2024, fiind doar simple alegaţii fără un suport probator. Apărarea inculpaţilor a enumerat o multitudine de principii ale procesului penal care ar fi fost încălcate, însă din lecturarea încheierii din 01.02.2024 se observă cu certitudine că judecătorul de cameră preliminară de la prima instanţă a pus în discuţia participanţilor la proces cererea de amânare a cauzei, iar ulterior au fost efectuate verificări cu privire la cele învederate de către aceştia, pentru ca, în final, să se pronunţe în sensul respingerii (Judecătorul de cameră preliminară dispune reluarea şedinţei de judecată, precizând că secţia Penală a Curţii de Apel Craiova, nu are cunoştinţă oficial despre această hotărâre a baroului Bucureşti. S-au făcut verificări pe site-ul baroului Bucureşti pentru a se observa dacă există şi excepţii în ceea ce priveşte participarea la şedinţele de judecată a avocaţilor care protestează, constatându-se că nu există astfel de excepţii). Cu alte cuvinte, ceea ce apărarea inculpaţilor impută judecătorului de cameră preliminară este că s-a informat dacă susţinerea acestora privind protestul avocaţilor a fost transmisă în mod oficial instanţei.

De altfel, aspectul încălcării deliberării de către judecătorul de cameră preliminară de la prima instanţă a fost susţinut de apărarea contestatorului inculpat inclusiv în cererea de recuzare a preşedintelui prezentului complet de judecată, care a fost respinsă prin încheierea din data de 25.10.2024.

Referitor la motivele de contestaţie care privesc nemotivarea încheierii sau nepronunţarea pe anumite cereri formulate, se constată că acestea sunt nefondate.

Astfel, pe de o parte, se observă că sunt aduse critici din perspectiva faptului că judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Craiova nu a analizat în concret motivele prezentate detaliat de contestatorii inculpaţi E., D., F., B. şi A. şi nici aspectele reţinute în jurisprudenţă în speţe similare, jurisprudenţă ataşată la dosar, acesta rezumându-se la a indica anumite aspecte de natură pur teoretică, fără să procedeze la o aplicare practică a acestora, prin raportare la cele invocate. Acest aspect poate fi, cel mult, criticabil ca tehnică de redactare a unei hotărâri judecătoreşti, dar este cert că informaţiile conţinute în încheierea contestată, al căror conţinut a fost citat, erau pertinente pentru cauză.

Aceeaşi contestatori inculpaţi au criticat încheierea contestată şi prin prisma faptului că judecătorul de cameră preliminară de la prima instanţă ar fi argumentat doar cele învederate în cererea nr. x/04.12.2023, nu şi pe acelea din cererile nr. x/24.08.2023 şi nr. y/28.09.2023, care se refereau la noi argumente pentru excluderea interceptărilor efectuate în cadrul dosarului nr. x/2015 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Structura Centrală, prin raportare la necompetenţa funcţională a lucrătorilor DIPI, de a pune în executare mandatele de supraveghere tehnică.

Motivarea hotărârii judecătoreşti, indiferent de faza procesuală în care intervine, constituie nu numai o îndatorire a instanţei, ci şi o garanţie a evitării arbitrariului în realizarea justiţiei, oferind părţilor posibilitatea de a-şi forma convingerea cu privire la legalitatea şi temeinicia soluţiei adoptate, iar instanţelor de control judiciar, toate elementele necesare pentru realizarea unei cenzuri judiciare efective.

Hotărârea judecătorească pronunţată în camera preliminară nu este un act discreţionar, ci rezultatul unui proces de analiză logico-juridică efectivă a actelor efectuate în faza de urmărire penală. Ea reflectă rezultatul actului de judecată, astfel că motivarea soluţiei dispuse conferă credibilitate şi forţă obligatorie acestui act.

Dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 §1 din Convenţia Europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, cuprinde, printre altele, şi dreptul părţilor de a prezenta observaţiile pe care le consideră elocvente pentru cauza lor. Convenţia Europeană nu garantează, însă, drepturi teoretice şi iluzorii, ci drepturi concrete şi efective, ceea ce înseamnă că observaţiile părţilor trebuie să fie într-adevăr ascultate şi examinate de judecător, iar acest lucru trebuie să se reflecte în hotărârea pronunţată.

Tocmai de aceea, instanţa de contencios european a subliniat că motivarea soluţiei este o componentă a dreptului părţilor la un proces echitabil, în considerarea căruia este necesar ca o instanţă internă, care nu şi-a motivat decât pe scurt hotărârea, să fi examinat, totuşi, în mod real, problemele esenţiale care i-au fost prezentate; chiar dacă nu este obligatoriu ca judecătorul să răspundă fiecărui argument invocat de părţi, argumentele decisive pentru soluţia pronunţată trebuie să se regăsească în hotărâre.

Din acest punct de vedere, se observă că argumentele prezentate de judecătorul de cameră preliminară de la prima instanţă, sub aspectul interceptărilor efectuate în cadrul dosarului nr. x/2015 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Structura Centrală, sunt îndestulătoare (întinse pe aproximativ 5 pagini), iar pe de altă parte, raţionamentul expus face nenecesară analiza celorlalte motive suplimentare invocate de către apărarea contestatorilor inculpaţi.

Cu privire la motivul de contestaţie prin care se solicită restituirea cauzei la parchet în raport de competenţa materială a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, de a efectua urmărirea penală, contestatorii au arătat că această cauză este de competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova, în raport cu dispoziţiile art. 13 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 43/2002, Completul de doi judecători de cameră preliminară reţine că Noul C. proc. pen., care a intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014, nu cuprindea dispoziţii derogatorii cu privire la urmărirea şi judecarea infracţiunilor comise de către magistraţi, fiind aplicabile dispoziţiile art. 39-41, art. 56 şi art. 63 din acest act normativ.

Un exemplu ar fi acela în care un judecător de la tribunal comitea o infracţiune la legea circulaţiei, urmărirea penală se efectua de către parchetul de pe lângă curtea de apel, iar judecarea cauzei se făcea, în primă instanţă, de către curtea de apel. În schimb, dacă săvârşea o infracţiune de corupţie, urmărirea penală se efectua de către Direcţia Naţională Anticorupţie, judecata efectuând-se tot de către curtea de apel, în primă instanţă.

Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 49/2022 privind desfiinţarea secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, precum şi pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen., au fost aduse schimbări în privinţa urmăririi penale şi a judecăţii cauzelor cu privire la magistraţi.

Până la intrarea în vigoare a acestei legi, magistraţilor li se aplicau dispoziţiile Legii nr. 207/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, prin care s-a introdus în cadrul Legii nr. 304/2004, o nouă secţiune, respectiv Secţiunea a 21-a, intitulată "Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie", care, în art. 881 - art. 889, cuprindea dispoziţii derogatorii de la C. proc. pen. în privinţa cercetării infracţiunilor comise de către magistraţi.

Astfel, potrivit art. 881 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se înfiinţa şi funcţiona secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie care avea competenţa exclusivă de a efectua urmărirea penală pentru infracţiunile săvârşite de judecători şi procurori, inclusiv judecătorii şi procurorii militari şi cei care au calitatea de membri ai Consiliului Superior al Magistraturii.

În acest context, urmărirea penală pentru infracţiunile săvârşite de judecători şi procurori, inclusiv judecătorii şi procurorii militari şi cei care aveau calitatea de membri ai Consiliului Superior al Magistraturii era de competenţa exclusivă a secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie.

Prin Legea nr. 49/2022 s-a desfiinţat secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind stabilite dispoziţii procedurale noi privind urmărirea infracţiunilor săvârşite de judecătorii şi procurorii.

De asemenea, s-au stabilit norme tranzitorii cu privire la: cauzele aflate în curs de soluţionare; cauzele soluţionate ale căror dosare se află în arhivă; actele de procedură îndeplinite în cauzele acestei secţii; soluţiile de clasare, de renunţare la urmărirea penală şi de trimitere în judecată dispuse de procurorii secţiei; actele efectuate şi măsurile luate de procurorii secţiei; căile de atac declarate de secţie; posturile aflate în schema de funcţii şi de personal a secţiei şi competenţa de urmărire penală a infracţiunilor comise de către magistraţi.

Referitor la competenţă, dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 49/2022, prevăd următoarele:

(1) De la data intrării în vigoare a prezentei legi sunt de competenţa secţiei de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi infracţiunile săvârşite de judecătorii şi procurorii, membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, de judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi de procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de judecătorii de la curţile de apel şi Curtea Militară de Apel şi de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanţe, precum şi de judecătorii Curţii Constituţionale a României.

(2) De la data intrării în vigoare a prezentei legi sunt de competenţa parchetului de pe lângă curtea de apel şi infracţiunile săvârşite de judecătorii de la judecătorii, tribunale, tribunale militare şi de procurorii de la parchetele care funcţionează pe lângă aceste instanţe.

Aşadar, nu s-a revenit la competenţa iniţială prevăzută în C. proc. pen. şi în legile speciale care cuprindeau şi dispoziţii procedurale, preferându-se o altă soluţie decât cele existente anterior.

În funcţie de instanţa la care funcţionează magistratul, competentă să efectueze urmărirea penală în cazul infracţiunilor comise de judecători sau procurori, este secţia de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau parchetul de pe lângă curtea de apel.

Prin urmare, Direcţia Naţională Anticorupţie nu are competenţa să cerceteze un magistrat, indiferent de infracţiunea comisă.

În plus, se observă că pentru infracţiunile comise de magistraţi urmărirea penală nu se efectuează de către toţi procurorii care funcţionează în cadrul secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau parchetului de pe lângă curtea de apel, art. 3 alin. (3) din această lege prevede că aceasta se efectuează de procurori anume desemnaţi de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la propunerea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, pentru o perioadă de 4 ani.

În acest sens sunt relevante aspectele reţinute în expunerea de motive a legii, unde s-a arătat că "această modalitate de reglementare asigură în mod echilibrat atât exercitarea rolului de conducător al Ministerului Public al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cât şi atributul Plenului de a realiza selecţia procurorilor care vor efectua urmărirea penală în cauze cu magistraţi … constituie un mecanism suplimentar, cu rol de garanţie, în vederea asigurării unei protecţii adecvate a magistraţilor împotriva eventualelor presiuni exercitate asupra lor şi împotriva abuzurilor săvârşite prin sesizări/denunţuri arbitrare."

Completul de doi judecători de cameră preliminară concluzionează că toate argumentele contestatorilor inculpaţi (cele privind raportul MCV, care, de altfel a fost ridicat, raportul GGG. şi avizul Comisiei de la Veneţia), care converg spre ideea că Legea nr. 49/2022 ar avea un caracter special numai în raport cu C. proc. pen., acestea neabrogând dispoziţiile speciale din O.U.G. nr. 43/2002, sunt nefondate, atâta vreme cât prin Legea nr. 49/2022 s-a stabilit, în mod neechivoc, competenţa pentru infracţiunile săvârşite de magistraţi.

În ceea ce priveşte modalitatea de soluţionare a cererilor şi excepţiilor invocate, precum şi argumentele prezentate de judecătorul de cameră preliminară de la prima instanţă, se constată că acestea sunt corecte, motiv pentru care Completul de doi judecători de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală şi le însuşeşte, apreciind nenecesară reluarea acestora, limitându-se doar la a puncta anumite aspecte, prin prisma motivelor de contestaţie (a criticilor aduse încheierii contestate).

Relevante în aprecierea asupra respectării exigenţelor de claritate a acuzaţiei sunt considerentele expuse în jurisprudenţa CEDO în examinarea standardului impus de dispoziţiile art. 6 paragraful 3 lit. a) din Convenţie, care recunosc dreptul acuzatului de a fi informat în mod amănunţit asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa (cauza Pelissier şi Sasi c. Franţei), informare care cuprinde nu numai faptele materiale de care este acuzat, dar şi natura acuzaţiei, respectiv încadrarea juridică a acestora (cauza Dallos c. Ungariei). Totodată, Curtea a constatat că descrierea faptei sub aspectul plasării în timp şi spaţiu într-un mod cât mai precis este de natură să îi garanteze acuzatului oportunitatea şi posibilitatea de a-şi exercita dreptul la apărare, fiind încălcat dreptul la un proces echitabil în măsura în care detaliile esenţiale privind locul şi timpul săvârşirii infracţiunii erau vagi şi contradictorii (cauza Matoccia c. Italiei).

La rândul său, CJUE a arătat în jurisprudenţa sa că articolul 6 din Directiva 2012/13 prevede că "Statele membre se asigură că, cel târziu la prezentarea fondului acuzării în instanţă, se oferă informaţii detaliate cu privire la acuzare, inclusiv natura şi încadrarea juridică a infracţiunii, precum şi forma de participare a persoanei acuzate". Aceste dispoziţii constituie norme referitoare la dreptul la informare cu privire la acuzare, care urmăresc să garanteze caracterul echitabil al procedurii şi să permită exercitarea efectivă a dreptului la apărare (cauza C 282/20).

În raport cu aceste considerente, Completul de doi judecători de cameră preliminară constată că rechizitoriul emis în cauză îndeplineşte condiţiile de fond şi de formă prevăzute de lege şi este apt să investească instanţa de judecată.

În ceea ce priveşte condiţiile de fond ale actului de sesizare a instanţei, constată că acuzaţiile aduse inculpaţilor sunt formulate cu suficientă precizie pentru ca aceştia, apelând la consultanţă de specialitate, să înţeleagă faptele materiale imputate şi încadrarea juridică a acestora, putând să îşi exercite dreptul la apărare de o manieră corespunzătoare.

Indiferent de modalitatea în care fapta dedusă judecăţii şi contextul săvârşirii acesteia sunt prezentate în partea expozitivă a rechizitoriului, limitele învestirii instanţei sunt acelea care rezultă din menţiunile de la rubrica "În drept".

În acest context, prin raportare la motivele de contestaţie formulate de către inculpaţi, Completul de doi judecători de cameră preliminară apreciază că acestea vizează, în esenţă, încadrarea juridică stabilită de către procuror, caracterul incomplet al urmăririi penale, neconcordanţe între starea de fapt expusă şi conţinutul probelor, interpretarea eronată a materialului probator, corespondenţa dintre starea de fapt şi încadrarea juridică dată faptelor, conţinutul constitutiv al infracţiunilor.

Or, toate acestea, astfel cum au fost prezentate de către inculpaţi, excedează obiectului procedurii de cameră preliminară astfel cum este reglementat de art. 342 C. proc. pen., fiind apanajul exclusiv al instanţei de judecată la momentul soluţionării acţiunii penale conform art. 396 C. proc. pen.

Referitor la necompetenţa funcţională a d-nei procuror HH. de a efectua acte de urmărire penală în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova anterior desemnării de către procurorul general de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Ordinul nr. 82/20.05.2022, conform art. 3 alin. (2) din Legea nr. 49/2022, atâta vreme cât în cauză se efectuau cercetări şi faţă de numitul C., prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia, excepţie invocată de toţi inculpaţii.

Problema de drept supusă analizei Completului de doi judecători de cameră preliminară constă în faptul dacă în perioada cuprinsă între data de 04.04.2022 (data infirmării prin ordonanţa nr. 139/P/2022 din data de 4 aprilie 2022 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova a ordonanţei nr. 156/P/2022 din data de 18.02.2022 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia (C.) şi data desemnării d-nei procuror HH. prin Ordinul nr. 82/20.05.2022 emis de procurorul general de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie), în care s-au efectuat acte de urmărire penală faţă de alte persoane care nu intră sub incidenţa Legii nr. 49/2022, atrage nulitatea absolută a acestora.

Se are în vedere că efectuarea în continuare a urmăririi penale se dispune atunci când, urmărire penală fiind deja începută în conformitate cu art. 305 alin. (1) C. proc. pen., există probe din care să rezulte bănuiala rezonabilă că o anumită persoană a săvârşit fapta pentru care s-a început urmărirea penală şi nu există vreunul dintre cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) C. proc. pen., potrivit art. 305 alin. (3) C. proc. pen.

Prin urmare, este necesar ca procurorul să administreze probe care să conducă la concluzia existenţei unei bănuieli rezonabile că persoana în cauză a săvârşit fapta care face obiectul acuzaţiei sau, dimpotrivă, la concluzia că acuzaţia este nefondată şi se impune clasarea cauzei.

În această situaţie, se observă că analiza efectuată de judecătorul de cameră preliminară de la prima instanţă este corectă.

Ceea ce contează în prezenta cauză, în primul rând, este faptul dacă erau incidente dispoziţiile Legii nr. 49/2022 la data de 21.11.2022, momentul la care s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de inculpatul C..

Din actele dosarului, astfel cum au fost reţinute cronologic şi de judecătorul de cameră preliminară de la prima instanţă, rezultă fără putinţă de tăgadă, că la data la care s-a dispus efectuarea în continuare faţă de inculpatul C., doamna procuror HH. fusese desemnată pentru a efectua acte de urmărire penală în cauzele prevăzute de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 49/2022, începând cu data de 25.05.2022.

Ceea ce se solicită de către apărarea inculpaţilor vizează faptul dacă existau suficiente date din care să rezulte bănuială rezonabilă că inculpatul C. a săvârşit o faptă penală de la momentul la care procurorul a dispus infirmarea ordonanţei din data de 04.04.2022, a unor acte întocmite de către agentul de poliţie G. şi până la data de 21.11.2022.

În raport cu data 25.05.2022, de când procurorul putea să efectueze acte de urmărire penală în cauzele prevăzute de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 49/2022 conform ordinului nr. 82 emis de procurorul general de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, şi până la data de 21.11.2022, când s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale, nu se poate vorbi despre necompetenţa funcţională a procurorului.

O analiză a temeiniciei probatoriului din acest considerent în procedura camerei preliminare excedează, motiv pentru care devine nerelevantă susţinerea potrivit căreia aspectele reţinute în cuprinsul celor două ordonanţe sunt identice şi din acest considerent ar rezulta că inculpatul C. era deja vizat de ancheta penală. Faptul că procurorul de caz a reţinut anumite aspecte similare în cele două ordonanţe, nu poate duce la concluzia inculpaţilor, tocmai având în vedere obligaţia procurorului de a strânge probe care să conducă la concluzia existenţei unei bănuieli rezonabile că persoana în cauză a săvârşit fapta.

În ceea ce priveşte necompetenţa funcţională a organelor de cercetare penală din cadrul SRPTC şi din cadrul DGA de a efectua acte de urmărire penală în cauză, derivată din neîntocmirea în conformitate cu dispoziţiile legale a ordonanţelor de delegare emise de procuror, prin prisma motivele de contestaţie, Completul de doi judecători de cameră preliminară constată că judecătorul de cameră preliminară s-a pronunţat şi cu privire la această solicitare a inculpaţilor, apreciind că procurorul poate delega organele de urmărire penală să efectueze mai multe acte de urmărire penală şi nici nu este obligat să emită ordonanţă de delegare separat pentru fiecare dintre actele de procedură a căror efectuare urmează să o delege organelor de urmărire penală.

Contrar apărării inculpaţilor, o analiză detaliată a motivelor invocate este nenecesară, atâta vreme cât, pe de o parte, procurorul enumeră activităţile concrete pentru care s-a dispus delegarea, iar acestea sunt urmate de noi ordonanţe detaliate, iar, pe de altă parte, dispoziţiile art. 201 alin. (1) C. proc. pen. stabilesc că efectuarea de acte de procedură prin delegare se face de un organ ierarhic inferior, cerinţă respectată în prezenta cauză. În egală măsură, se observă că ordonanţele emise de procuror respectă dispoziţiile art. 286 alin. (2) C. proc. pen., criticile inculpaţilor vizând, aşa cum a reţinut şi judecătorul de cameră preliminară de la prima instanţă, mai degrabă forma ordonanţelor emise.

Referitor la necompetenţa funcţională a persoanelor din cadrul D.G.I.P.I./S.R.I. de a pune în executare mandatele de supraveghere tehnică emise în Dosarul nr. x/2015 sau de a sprijini punerea în executare a acestor mandate, prin raportare la Decizia Curţii Constituţionale nr. 51/2016, excepţie invocată de toţi inculpaţii, se constată că aceştia, în concret, critică faptul că lucrătorii nu s-au rezumat la punerea la dispoziţie a suportului tehnic necesar pentru interceptarea comunicaţiilor, ci au şi ascultat efectiv, întocmind note către procurorul de caz care, la rândul său, a delegat organul de poliţie judiciară şi care a întocmit procese-verbale cu conţinut identic cu aceste note.

Cu alte cuvinte, ceea ce se critică de către inculpaţi se referă la faptul că această modalitate de întocmire a proceselor-verbale (în opinia inculpaţilor, prin copierea conţinutului notelor), reprezintă o activitate de înregistrare, ascultare şi redare în scris a convorbirilor efectuate de D.G.I.P.I./S.R.I.

Pe de o parte, Completul de doi judecători de cameră preliminară constată că, aşa cum rezultă din cuprinsul informaţiilor comunicate de Serviciul Roman de Informaţii şi Direcţia Generală de Protecţie Internă, punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică din dosarul nr. x/2015 al DNA - Structura Centrală a fost realizată de către Serviciu Tehnic din cadrul DNA-Structura Centrală, cu sprijinul strict de natură tehnică al D.G.I.P.I., astfel că argumentele reţinute de judecătorul de cameră preliminară de la prima instanţă, în ceea ce priveşte legalitatea punerii în executare a mandatelor, sunt corecte.

Pe de altă parte, procesele-verbale au fost întocmite de către organul de poliţie judiciară delegat conform art. 324 alin. (3) C. proc. pen. şi certificate de către procuror potrivit art. 143 C. proc. pen.

Potrivit art. 342 C. proc. pen., obiectul procedurii de cameră preliminară se referă, printre altele, şi la verificarea legalităţi administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Din acest punct de vedere, se observă că notele întocmite de către D.G.I.P.I. nu reprezintă mijloace de probă în accepţiunea art. 97 C. proc. pen. şi, prin urmare, nu pot fi supuse cenzurii în procedura de cameră preliminară, acestea urmând a nu fi avute în vedere.

Inculpaţii nu au arătat în ce măsură cele consemnate în procesele-verbale întocmite de către organul de poliţie judiciară delegat nu sunt reale sau sunt distorsionate, influenţate, astfel încât să se procedeze la excluderea lor.

Cu privire la nulitatea ordonanţei 139/P/2022 din data de 04.04.2022 şi a tuturor actelor subsecvente, prin care procurorul de caz a dispus infirmarea ordonanţei nr. 156/P/2022 din data de 18.02.2022 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia cu încălcarea dispoziţiilor art. 304 C. proc. pen. şi a considerentelor deciziei nr. 23/2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Recurs în Interesul Legii, invocată de toţi inculpaţii.

Completul de doi judecători de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi, secţia penală reţine că potrivit art. 325 C. proc. pen., prin ordonanţa nr. 4498/II/6/2022 din data de 25 martie 2022 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a dispus preluarea cauzei nr. 156/P/2022 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia şi înregistrarea acesteia sub nr. x/2022, iar prin ordonanţa din data de 4 aprilie 2022 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus infirmarea ordonanţei nr. 156/P/2022 din data de 18.02.2022 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia (C.) prin care acesta a dispus infirmarea actelor de urmărire penală efectuate de către organele de poliţie, infirmarea ordonanţei din data de 03.03.2022 a organelor de cercetare penală din cadrul IPJ Olt-Poliţia Oraş Corabia-Formaţiunea Rutieră şi menţinerea celorlalte acte şi măsuri procesuale efectuate şi a probelor administrate de organele de cercetare penală din cadrul IPJ Olt-Serviciul Rutier, Poliţia Corabia - Formaţiunea Rutieră şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Corabia.

Aşadar, contrar susţinerii contestatorilor inculpaţi, infirmarea nu s-a dispus în procedura prevăzută de art. 335 C. proc. pen. pentru a atrage incidenţa deciziei nr. 23/2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, ci în virtutea art. 304 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.. Or, contestatorii inculpaţi solicită aplicarea, prin analogie, a dispoziţiilor art. 335 C. proc. pen. şi a considerentelor recursului în interesul legii mai sus menţionat care vizează strict aceste dispoziţii, fapt interzis în procedura penală.

În ceea ce priveşte nulitatea percheziţiei informatice asupra telefonului mobil şi asupra celorlalte dispozitive în lipsa inculpaţilor şi apărătorilor aleşi care aveau cerere de participare la toate actele de urmărire penală, invocată de inculpatul C., Completul de doi judecători de cameră preliminară reţine, în primul rând, că obiectul percheziţiei informatice l-a constituit telefonul inculpatului, motiv pentru care devin incidente dispoziţiile art. 168 alin. (11) şi art. 159 alin. (10) şi (11) C. proc. pen.

Potrivit procesului-verbal încheiat la data de 08.12.2022 de specialistul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova rezultă că percheziţionarea telefonului mobil, menţionat în mandatul de percheziţie informatică nr. 11/05.12.2022 emis de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Craiova în dosarul nr. x/2022, s-a realizat în prezenţa organului de cercetare penală delegat în cauză, subinspectorul KK., şi a inculpatului C..

Subsecvent se constată că inculpatul C. nu avut un apărător ales şi nu a solicitat să fie asistat de o persoană de încredere, ocazie cu care a semnat procesul-verbal încheiat fără să aibă obiecţii.

Contestatorul inculpat C. a invocat faptul că telefonul mobil a rămas nesigilat la dispoziţia organelor de poliţie după efectuarea percheziţiei informatice, însă, ceea ce nu are în vedere este faptul că, aşa cum rezultă din procesul-verbal pe care aceste l-a semnat, telefonul mobil va face obiectul mandatului de supraveghere tehnică nr. x/05.12.2022 emis de Curtea de Apel Craiova, privind accesarea unor date informatice din mediul online, activitate la care participarea inculpatului sau a apărătorilor nu este prevăzută de lege. Aşadar, indiferent dacă telefonul mobil ar fi fost sigilat după efectuarea percheziţiei informatice, activitatea subsecventă (accesarea de date informatice din mediul online) impunea desigilarea telefonului mobil. Atâta vreme cât această activitate s-a desfăşurat ulterior finalizării percheziţiei informatice, sigilarea telefonului în prezenţa inculpatului ar fi fost pur formală. Pe de altă parte, chiar dacă s-ar aprecia că a existat o încălcare a dispoziţiilor legale, pe care inculpatul nu a invocat-o în concret (menţionând generic art. 168 C. proc. pen.), nefiind vorba de o nulitate absolută, acesta ar fi trebuit să invoce şi celelalte condiţii pentru a atrage incidenţa nulităţii relative, aşa cum este reglementată de art. 282 alin. (1) C. proc. pen. (vătămarea dreptului şi imposibilitatea înlăturării acesteia decât prin desfiinţarea actului).

Referitor la neparticiparea celorlalţi apărători ai inculpaţilor care aveau cereri de participare la toate actele de urmărire penală, fiind vorba de dreptul la apărarea al acestor inculpaţi, contestatorul inculpat nu putea să invoce acest lucru decât dacă i-ar fi fost încălcat propriul drept la apărare sau un alt drept, or, din acest punct de vedere, se observă că acesta nu a menţionat în ce măsură şi care ar fi fost vătămarea adusă prin neparticiparea apărătorilor II. (apărător ales al inculpatului E.) şi VV. (apărător ales al inculpatului D.).

În ceea ce priveşte solicitarea inculpatului de excludere de la dosar a transcrierilor convorbirilor telefonice purtate cu d-na avocat WW., având în vedere dispoziţiile art. 139 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 34 din Legea nr. 51/1995, se constată că este vorba de un apărător angajat într-o cauză civilă aflată pe rolul unei instanţe de judecată.

Dispoziţiile art. 34 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 prevăd că raportul dintre avocat şi persoana pe care o asistă sau o reprezintă nu poate forma obiectul supravegherii tehnice decât dacă există date că avocatul săvârşeşte ori pregăteşte săvârşirea unei infracţiuni dintre cele prevăzute în art. 139 alin. (2) din C. proc. pen.. Dacă pe parcursul sau după executarea măsurii rezultă că activităţile de supraveghere tehnică au vizat şi raporturile dintre avocat şi suspectul ori inculpatul pe care acesta îl apără, probele obţinute nu pot fi folosite în cadrul niciunui proces penal, urmând a fi distruse, de îndată, de către procuror. Judecătorul care a dispus măsura este informat, de îndată, de către procuror. Judecătorul dispune informarea avocatului.

Pentru a fi incidente aceste dispoziţii legale, avocatul WW. ar fi trebuit să fie apărătorul inculpatului în prezenta cauză, or, după cum lesne se poate observa, nu este cazul în prezenta speţă, aceasta asigurând asistenţa juridică într-o cauză civilă.

Referitor la nulitatea absolută a proceselor-verbale întocmite de organul de cercetare penală şi specialistul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova în afara perioadei stabilită în mandatul de percheziţie informatică nr. 11/05.12.2022 şi în lipsa inculpaţilor şi a apărătorilor acestora invocată de toţi inculpaţii, Completul de doi judecători de cameră preliminară constată că toată activitatea pretins a fi desfăşurată în afara percheziţiei informatice (28.02.2023-16.05.2023) reprezintă, în fapt, analiza ulterioară a datelor informatice pe mijloacele de stocare aparţinând organului de urmărire penală, care nu se mai circumscrie dispoziţiilor art. 168 C. proc. pen.

În acord cu judecătorul de cameră preliminară de la prima instanţă, prezenţa persoanei percheziţionate şi a apărătorilor care au solicitat participarea este obligatorie la efectuarea copiei potrivit art. 168 alin. (9) şi a activităţilor prevăzute la art. 168 alin. (1) C. proc. pen.

Cu privire la excepţia nulităţii actelor de urmărire penală ca urmare a stării de incompatibilitate a procurorului de caz, excepţie invocată de toţi inculpaţii, Completul de doi judecători de cameră preliminară reţine că nemulţumirea acestora pleacă de la emiterea ordonanţei nr. 139/P/2022 din data de 4 aprilie 2022 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova prin care s-a dispus infirmarea ordonanţei nr. 156/P/2022 din data de 18.02.2022 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia, motiv pentru care s-a apreciat că procurorul de caz a devenit incompatibil, întrucât s-a antepronunţat asupra soluţiei pe care urma să o adopte, neputând să-şi infirme propriul raţionament.

Practic, ceea ce critică inculpaţii se referă la modalitatea de efectuare a actelor de urmărire penală, luarea de măsuri procesuale cu privire la inculpaţi de către procuror, precum şi neanalizarea de către judecătorul de cameră preliminară a tuturor motivelor invocate în susţinerea excepţiei.

În acest context, se observă că judecătorul de cameră preliminară de la prima instanţă a arătat care sunt motivele pentru care această excepţie a fost respinsă, nefiind necesară o analiză în detaliu, atâta vreme cât procedura în ansamblu a fost echitabilă.

Faptele şi împrejurările astfel cum au fost descrise de către inculpaţi nu pot ridica dubii legitime cu privire la lipsa de imparţialitate a procurorului de caz, întrucât aprecierea asupra oportunităţii măsurilor procesuale ori a efectuării actelor de urmărire penală, în cazul de faţă infirmarea ordonanţei, în faza de urmărire penală este atributul exclusiv al procurorului. Admiţând ipoteza propusă de inculpaţi, ar rezulta că procurorul devine incompatibil şi în situaţia în care, spre exemplu, dispune punerea în mişcare a acţiunii penale, reţinerea, luare măsurii controlului judiciar, etc., situaţii în care acesta analizează acuzaţia formulată faţă de inculpaţi în baza probelor administrate, concluzionând că există o suspiciune rezonabilă de săvârşire a faptelor.

Menţiunile din referatul întocmit de procuror în data de 21.03.2022, în care se motivează preluarea dosarelor nr. x/2022 şi nr. y/2022 prin aceea că se efectuează cercetări faţă de procurorul C. întrucât ar exista suspiciuni că ar favoriza interesele societăţii H. prin modul de instrumentare a acestor două dosare, nu poate duce la concluzia că imparţialitatea procurorului ar fi afectată în vreun fel.

Pe de altă parte, deşi s-a indicat vătămarea adusă inculpaţilor, respectiv dreptul la un proces echitabil, aşa cum s-a arătat anterior, procedura trebuie privită în ansamblu. Or, din actele dosarului rezultă că aceasta a fost respectată, nefiind incidente dispoziţiile art. 281 alin. (1) C. proc. pen.

În cazul cererilor de recuzare a procurorului de caz, critica inculpatului C. priveşte, pe de o parte, o nemotivare a excepţiei invocate de către judecătorul de cameră preliminară, iar, pe de altă parte, prin prisma temeiniciei cererilor de recuzare privite din aceeaşi perspectivă pentru care s-a arătat că procurorul de caz ar fi incompatibil.

Or, atâta timp cât motivul cererilor de recuzare a procurorului de caz este acelaşi cu cel al excepţiei invocate, în sensul că prin infirmarea ordonanţei acesta s-a antepronunţat, în mod corect a apreciat judecătorul de cameră preliminară de la prima instanţă că subzistă aceleaşi argumente.

În egală măsură, este nefondată şi solicitarea de a se constata nulitatea ordonanţei din data de 23.02.2023 prin care procurorul de caz a respins cererea de recuzare a ofiţerilor de poliţie, motivele invocate fiind speculative fără un minim probatoriu în susţinerea acestora.

Referitor la nulitatea mandatului de supraveghere tehnică nr. 16/05.12.2022 constând în accesul la un sistem informatic emis de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Craiova susţinută de inculpatul C., s-a criticat faptul că judecătorul de cameră preliminară de la prima instanţă a considerat că nu intră în competenţa funcţională în procedura actuală, analiza suspiciunii rezonabile privind săvârşirea faptei, îndeplinirea condiţiilor de proporţionalitate a măsurii ori a celei de subsiadiaritate în raport cu caracterul de excepţie.

Potrivit art. 342 C. proc. pen., obiectul procedurii de cameră preliminară îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Sub un prim aspect, ar rezulta că pot fi cenzurate de către judecătorul de cameră preliminară doar actele efectuate de către organele de urmărire penală, sens în care nu ar putea fi analizate, supuse controlului în procedura de cameră preliminară, actele emise de către judecătorul de drepturi şi libertăţi.

Cu toate acestea, în raport cu art. 3 alin. (6) C. proc. pen. (Asupra legalităţii actului de trimitere în judecată şi probelor pe care se bazează acesta, precum şi asupra legalităţii soluţiilor de netrimitere în judecată se pronunţă judecătorul de cameră preliminară, în condiţiile legii), care nu distinge între tipurile de acte de urmărire penale care se circumscriu administrării de probe, Completul de doi judecători de cameră preliminară apreciază că pot fi supuse verificării, în această procedură, toate actele efectuate în cursul urmăririi penale pe care se bazează acuzaţia penală, indiferent de organul care le-a dispus, cum este în cazul de faţă, judecătorul de drepturi şi libertăţi.

În acest context, din interpretarea dispoziţiilor art. 139-140 C. proc. pen., rezultă că, la momentul la care judecătorul de drepturi şi libertăţi dispune asupra măsurii de supraveghere tehnică, sunt analizate atât condiţii de formă, cât şi condiţii de fond.

Ceea ce solicită contestatorul inculpat să fie analizat în procedura de cameră preliminară reprezintă condiţii de fond, prin care se urmăreşte cenzurarea aspectelor de temeinicie a cererii procurorului (suspiciunea rezonabilă, proporţionalitatea, subsidiaritatea), aspecte care excedează acestei proceduri.

Chiar şi în contextul în care nu se poate efectua o analiză din perspectiva temeiniciei, se observă că judecătorul de cameră preliminară a considerat că au fost îndeplinite toate condiţiile prevăzute de lege (fond şi formă) pentru a fi încuviinţată măsura de supraveghere tehnică, răspunzând criticilor contestatorului inculpat.

Aşa cum s-a arătat mai sus, respectiv faptul că pot face obiectul procedurii de cameră preliminară, verificarea tuturor actelor de urmărire penală prin care s-au administrat probe pe care se bazează acuzaţia penală (legalitatea actului de trimitere în judecată şi probele pe care se bazează această), precum şi actele de urmărire penală care au condus la administrarea de probe, motivul de contestaţie privind nulitatea Ordonanţei 283/C/2023 din data de 14.02.2023, prin care procurorul general al PP. a respins cererea de desemnare a unei alte unităţi de parchet pentru efectuarea urmăririi penale în cauza nr. 139/P/2022, este nefondat, motiv pentru care nu se impune analiza pretinsului caz de incompatibilitate.

Că această ordonanţă nu priveşte acuzaţia penală, rezultă din dispoziţiile art. 326 C. proc. pen., care fac vorbire despre existenţa unei suspiciuni rezonabile că activitatea de urmărire penală este afectată din pricina împrejurărilor cauzei sau calităţii părţilor ori a subiecţilor procesuali principali ori există pericolul de tulburare a ordinii publice.

În ceea ce priveşte nulitatea ordonanţelor de efectuare în continuare a urmăririi penale din data de 21.11.2022, 27.01.2023, 28.04.2023 şi a ordonanţei de punere în mişcare a acţiunii penale din data de 08.05.2023 invocată de inculpatul C., Completul de doi judecători de cameră preliminară reţine că, în mod corect s-a dispus respingerea acesteia, argumentele prezentate, inclusiv cele rezultând din cronologia actelor de urmărire penală efectuate, fiind îndestulătoare. Totodată, se constată că, în concret, prezentând argumentele reţinute de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Curtea de Apel Craiova, cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă, inculpatul contestă tipicitatea infracţiunilor reţinute în sarcina sa, aspect specific soluţionării acţiunii penale.

În acest sens, se observă că este nefondată susţinerea inculpatului C. în sensul că în cauză nu a fost efectuată o urmărire penală in rem cu privire la infracţiunile de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. şi favorizare a infractorului prev. de art. 269 alin. (1) C. pen. pentru care prin ordonanţa din data de 21.11.2022 s-a dispus continuarea urmăririi penale, având în vedere că, aşa cum a reţinut şi judecătorul de al prima instanţă, era deja începută o urmărire penală in rem cu privire la alte fapte.

Acest aspect rezultă şi din jurisprudenţa Curţii Constituţionale (decizia nr. 563/2022), în care s-au reţinut următoarele:

"Astfel, criticile autorului excepţiei privesc, în esenţă, posibilitatea extinderii urmăririi penale in rem şi, respectiv, in personam prin acelaşi act procesual, pentru fapte noi, descoperite după începerea urmăririi penale. În ceea ce priveşte instituţia extinderii urmăririi penale, reglementată de art. 311 din C. proc. pen., Curtea a reţinut în jurisprudenţa sa (de exemplu, Decizia nr. 49 din 2 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 5 mai 2017) că vizează situaţia în care, după începerea urmăririi penale prin strângerea de date şi informaţii cu privire la fapta sau persoana ce formează obiectul urmăririi penale, organul de urmărire penală descoperă fie fapte noi, fie date privind implicarea altor persoane, astfel că dispune extinderea urmăririi penale. Practic se produce o lărgire a limitelor investirii iniţiale, obiectul urmăririi penale extinzându-se la fapte şi/sau la persoane noi. Consecinţele unei astfel de proceduri duc fie la o extindere a urmăririi penale in rem, fie la o extindere a urmăririi penale in personam.

Analizând dispoziţiile art. 311 alin. (1) din C. proc. pen., Curtea a observat că acestea vizează mai multe situaţii, respectiv: extinderea urmăririi penale in rem pentru altă faptă care constituie o nouă infracţiune; extinderea urmăririi penale in rem pentru altă faptă care constituie act material al aceleiaşi infracţiuni (fără schimbarea încadrării juridice; de exemplu, urmărirea penală se desfăşoară cu privire la infracţiunea de furt şi se descoperă luarea şi a altor bunuri, fără a fi în prezenţa infracţiunii continuate); extinderea urmăririi penale in rem pentru altă faptă care constituie act material al aceleiaşi infracţiuni (cu schimbarea încadrării juridice; în cazul infracţiunilor continuate şi complexe ori a celor cu consecinţe deosebit de grave; de exemplu, urmărirea penală se desfăşoară cu privire la infracţiunea de furt şi se descoperă luarea altor bunuri de la aceeaşi persoană la intervale de timp diferite sau se cercetează o infracţiune de furt şi se descoperă că s-au exercitat violenţe pentru luarea bunului); schimbarea încadrării juridice în cazul urmăririi penale in rem; extinderea urmăririi penale in personam pentru altă faptă comisă de suspect care constituie o nouă infracţiune; extinderea urmăririi penale in personam pentru altă faptă care constituie act material al aceleiaşi infracţiuni (fără schimbarea încadrării juridice); extinderea urmăririi penale in personam pentru altă faptă care constituie act material al aceleiaşi infracţiuni (cu schimbarea încadrării juridice în cazul infracţiunilor continuate şi complexe ori a celor cu consecinţe deosebit de grave); extinderea urmăririi penale in personam faţă de o altă persoană (coautor, instigator sau complice); schimbarea încadrării juridice în cazul urmăririi penale in personam (Decizia nr. 49 din 2 februarie 2017, precitată, paragraful 31)".

În continuare, Completul de doi judecători de cameră preliminară constată că inculpatului i-au fost respectate garanţiile procesuale conferite de art. 307 C. proc. pen., atât prin aducerea la cunoştinţă a acuzaţiilor aduse conform proceselor-verbale de aducere la cunoştinţă a calităţii de suspect din data de 24.11.2022, 01.02.2023, 04.05.2023, precum şi prin ascultarea sa, în calitate de suspect, iar perioada de timp de la data aducerii la cunoştinţă a calităţii de suspect şi până la data emiterii rechizitoriului (aproximativ 6 luni) este suficientă pentru ca acesta să îşi exercite drepturile prevăzute de lege. Astfel, se constată că acesta a avut posibilitatea de a formula cereri de probatorii, a formulat cereri de recuzare, a avut acces la dosarul de urmărire penală, i-a fost admisă cererea de efectuare de copii de pe actele de urmărire penală, a participat la efectuarea unor acte de urmărire penală şi administrarea de probatorii.

Referitor la susţinerea inculpatului în sensul că i-a fost încălcat dreptul la apărare întrucât faptele descrise prin ordonanţa de efectuare în continuare a urmăririi penale diferă de faptele descrise prin ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale fiind astfel pus în imposibilitatea de a se apăra, Completul de doi judecători reţine că nemulţumirea acestuia rezultă şi din faptul că judecătorul de la prima instanţă nu a analizat fiecare infracţiune în parte, pe elemente constitutive, pentru a aprecia dacă există corespondenţă între faptele descrise în ordonanţele de efectuare în continuare a urmării penale, de punere în mişcare a acţiunii penale şi rechizitoriu. Or, analiza elementelor constitutive, tocmai corespondenţa invocată de către apărare, este specifică soluţionării acţiunii penale şi nu procedurii de cameră preliminară.

De altfel, se constată că descrierea faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecat a fost modificată doar din punct de vedere semantic, fiind prezentate detalii suplimentare faţă de avansarea urmăririi penale, tocmai în virtutea principiului aflării adevărului prevăzut de art. 5 C. proc. pen.

Din acest considerent este corectă argumentarea judecătorului de la prima instanţă, în sensul că, întrucât urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, identificarea persoanelor şi stabilirea răspunderii penale în conformitate cu dispoziţiile art. 285 C. proc. pen., este firesc ca la finalizarea activităţii de urmărire penală, procurorul să stabilească cu certitudine datele pe care nu le cunoştea într-un moment incipient al cercetărilor, faptele care au format obiectul cercetărilor.

Aşa cum s-a arătat, diferenţele de redactare din cuprinsul ordonanţelor de efectuare în continuare a urmăririi penale şi de punere în mişcare a urmăririi penale şi rechizitoriu nu au semnificaţia unor fapte noi şi, în consecinţă, nu se poate concluziona asupra încălcării dreptului la apărare, al necunoaşterii acuzaţiei ori a neregularităţii actului de sesizare a instanţei.

Desigur, în cauzele cu o complexitate redusă, poate exista o identitate absolută între cele reţinute în ordonanţele de începere a urmăririi penale in rem, de efectuare în continuare a urmăririi penale, de punere în mişcare a acţiunii penale, precum şi rechizitoriu, însă, în cauzele complexe, cum este cea de faţă, pot exista modificări care nu conduc neapărat la încălcarea dreptului la apărarea sau la neregularitatea actului de sesizare.

Referitor la invocarea de către inculpatul C. a faptului că procurorul şi-a format convingerea asupra vinovăţiei sale o data cu infirmarea Ordonanţei nr. 156/P/2022 din data de 18.02.2022 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia (C.), dispusă prin Ordonanţa nr. 139/P/2022 din data de 04.04.2022, a înţeles să dispună continuarea urmăririi penale în privinţa sa numai prin Ordonanţa din data de 21.11.2022, încălcându-i astfel dreptul la apărare, Completul de doi judecători de cameră preliminară constată că aceasta este susţinută formal, fără a se arăta care este motivul concret.

Se constată că inculpatul s-a limitat la a invoca faptul că, procedându-se de această manieră, i-a fost încălcat dreptul la apărare, însă simpla enunţare a unor pretinse nelegalităţi sau a unor potenţiale vătămări nu poate atrage nulitatea relativă sau excluderea probelor, în măsura în care nu este indicat şi motivul pentru care eventuala vătămare nu ar putea fi înlăturată prin readministrarea probelor după ce a dobândit calitatea de suspect.

Judecătorul de camera preliminară apreciază că în realitate criticile inculpatului tind la examinarea existenţei sau inexistenţei conţinutului infracţiunii, a vinovăţiei ori a temeiniciei probelor şi interpretării date de procuror faptelor şi a încadrării juridice ceea ce excedează obiectului camerei preliminare, aşa cum este reglementat în art. 342 C. proc. pen., acestea fiind apărări de fond care vor fi analizate de instanţa de judecată.

Cu referire la motivul de contestaţie al inculpatului C. privind faptul că procurorul nu s-a pronunţat prin ordonanţă asupra cererii de probatorii înaintate prin email anterior datei de 07.12.2022, Completul de doi judecători de cameră preliminară, în plus faţă de de argumentele judecătorului de la prima instanţă, reţine că, în raport cu data formulării cererii de probe şi data de 08.06.2023 (aproximativ 7 luni), când a fost emis rechizitoriului, precum şi faţă de dreptul de a consulta dosarul, aşa cum este prevăzut de art. 94 C. proc. pen., inculpatul, personal sau prin apărător ales, constatând că această cerere nu a fost soluţionată avea posibilitatea să efectueze demersuri suplimentare pentru lămurirea situaţiei, inclusiv formularea unei plângeri potrivit art. 95 C. proc. pen.. În plus, se observă că ulterior datei de 07.12.2022, inculpatul a mai formulat şi alte cereri de probe care au fost soluţionate (cererea din 18.04.2023 respinsă prin ordonanţa procurorului din data de 26.04.2023).

Susţinerile inculpatului C. referitoare la caracterul incomplet al urmăririi penale, privit prin prisma art. 5 şi art. 100 C. proc. pen., se observă că, în mod corect, judecătorul de cameră preliminară de la prima instanţă a argumentat că atât modul de soluţionare a cererilor de probaţiune din perspectiva pertinenţei, utilităţii şi concludenţei probei, cât şi suficienţa probatoriului administrat pe care s-a fundamentat trimiterea în judecată, nu pot face obiectul procedurii de cameră preliminară, fiind specifice soluţionării acţiunii penale în faza de judecată.

În ceea ce priveşte motivul de contestaţie invocat de către inculpatul C., în sensul că judecătorul de cameră preliminară de la prima instanţă nu s-ar fi pronunţat asupra excepţiei invocate în sensul că a fost încălcat spaţiul privat al apărătorului prin redarea imaginilor înregistrate de camerele de supraveghere de la imobilul unde are biroul, motiv pentru care a solicitat să se constate nulitatea proceselor-verbale de redare a înregistrărilor ridicate de la persoanele juridice din Piaţa Unirii Bucureşti, înregistrări din data de 15.03.2023, Completul de doi judecători de cameră preliminară constată că este nereală această afirmaţie, argumentele, care de altfel sunt corect expuse, fiind reţinute în încheierea contestată la pagina 216 .

În ceea ce priveşte motivul de contestaţie privind provocarea la săvârşirea de infracţiuni prin trimiterea la data de 21.12.2022 de către SJA Olt, a notei secret de serviciu la Parchetul de pe lângă Judecătoria Corabia, invocată de inculpatul C., Completul de doi judecători de cameră preliminară constată că ceea ce se reţine în sarcina inculpatului constă în faptul că ar fi gestionat cu rea-credinţă informaţiile clasificate înaintate la Parchetul Corabia de către SJA Olt (făcând demersuri pentru a se întocmi şi soluţiona prin clasare la nivelul Parchetului Corabia dosar penal pe numele acestui ofiţerului de poliţie B. deşi competenţa de instrumentare a cauzei aparţinea DNA ST Craiova), exclusiv în scopul protejării activităţii infracţionale a ofiţerului de poliţie B. de administrare în fapt a societăţii K. S.R.L. şi protejării altor activităţi ilicite desfăşurate pe parcursul anului 2022 de către acelaşi ofiţer de poliţie (activităţi de comerţ, intervenţii la alţi poliţişti în favoarea unor prieteni/rude).

Se afirmă de către inculpat că avea posibilitatea de a direcţiona această notă organelor competente de îndată ce ar fi constatat că faptele sesizate nu intră în competenţa materială a Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia şi că, prin această activitate a SJA Olt, de trimitere a notei, s-a urmărit provocarea la săvârşirea unei fapte penale, respectiv infracţiunea de favorizare a făptuitorului, fiind nerelevantă reţinerea primei instanţe că nu a fost reţinută în sarcina sa infracţiunea de omisiune a sesizării prevăzută de art. 267 C. pen.

Conform art. 101 alin. (3) C. proc. pen., este interzis organelor judiciare penale sau altor persoane care acţionează pentru acestea să provoace o persoană să săvârşească ori să continue săvârşirea unei fapte penale, în scopul obţinerii unei probe.

Textul de lege distinge între două situaţii şi are în vedere provocarea poliţienească, din partea organelor de urmărire penală, a agenţilor statului, dar şi provocarea din partea oricărei persoane private - de exemplu cazul denunţătorului din speţă - în scopul obţinerii de probe care să ducă la incriminarea făptuitorului. Sintagma "să provoace" presupune o instigare la comiterea infracţiunii (îndemn, încurajare, în sensul reglementării formei de participaţie a instigării prevăzute de art. 47 C. pen.).

Principiile generale referitoare la garanţiile unui proces echitabil, în contextul recurgerii la tehnici speciale de investigaţie, sunt detaliate în cauza Opriş împotriva României (Cererea nr. 15251/07) din 23 iunie 2015.

În esenţă, s-a arătat de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului că intervenţia unor agenţi infiltraţi trebuie să fie restrânsă: deşi poate acţiona în secret, poliţia nu poate să provoace săvârşirea unei infracţiuni (paragraf 51). De asemenea, există provocare din partea poliţiei atunci când agenţii implicaţi - membri ai forţelor de ordine sau persoane care intervin la solicitarea acestora - nu se limitează la examinarea într-o manieră pur pasivă a activităţii infracţionale, ci exercită asupra persoanei care face obiectul unei supravegheri o influenţă de natură să o incite la săvârşirea unei infracţiuni, pe care, altfel, aceasta nu ar fi săvârşit-o, pentru a face posibilă constatarea infracţiunii, adică pentru a aduce dovada în acest sens şi pentru a determina urmărirea penală a persoanei în cauză (paragraf 52).

Este de competenţa autorităţilor judiciare să procedeze la o examinare a faptelor cauzei şi să ia măsurile necesare pentru aflarea adevărului, cu scopul de a stabili dacă a existat sau nu o provocare. Instanţele naţionale trebuie să examineze, în special, motivele pentru care a fost organizată operaţiunea specială de investigare, amploarea participării poliţiei la infracţiune, precum şi natura provocării sau a presiunilor exercitate asupra reclamantului (paragraf 53).

Agentul provocator se află, din punct de vedere al dreptului substanţial, în postura instigatorului care determină o persoană să ia o rezoluţie infracţională.

Or, tocmai posibilitatea inculpatului de a acţiona în moduri diferite, fie urma să aibă în vedere nota secret de serviciu la soluţionarea cauzei, fie urma să o trimită organelor competente, conduc la concluzi că nu a fost posibilă o provocare la săvârşirea de infracţiuni, fiind alegerea exclusivă a inculpatului în privinţa modului de gestionare a acesteia.

În ceea ce priveşte motivul de contestaţie invocat de inculpaţii B., E., D., privind neregularitatea actului de sesizare a instanţei rezultată din extinderea acuzaţiilor penale direct în rechizitoriu precum şi din formularea unei acuzaţii noi direct prin rechizitoriu, Completul de doi judecători de cameră preliminară observă că prin motivele de contestaţie formulate nu au fost aduse critici suplimentare faţă de cele expuse în faţa judecătorului de cameră preliminară de la prima instanţă, critica privind modul generic în care s-a răspuns la aspectele invocate.

În acest context, se constată că judecătorul de cameră preliminară de la prima instanţă a făcut o justă analiză, sens în care Completul de doi judecători de cameră preliminară şi le însuşeşte în totalitate, apreciind nenecesară o analiză în detaliu, atâta vreme cât, deşi nu există o identitate absolută între descrierea faptelor în ordonanţele de punere în mişcare a acţiunii penale şi rechizitoriu, nu poate fi reţinută vreo încălcare a dreptului la apărare, descrierea în fapt şi încadrarea juridică nu au suferit modificări de esenţă, faptele reţinute în ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale fiind identice cu faptele descrise actul de sesizare al instanţei.

Cu privire la excepţia nelegalităţii administrării declaraţiilor date de suspecţi/inculpaţi derivată din neînregistrarea declaraţiilor acestora cu mijloace tehnice audiovideo, formulată de inculpaţii E., B., D., A. şi F., Completul de doi judecători de cameră preliminară reţine că pentru încălcarea dispoziţiilor art. 110 alin. (5) C. proc. pen. ar fi incidentă nulitatea relativă prevăzută de art. 282 alin. (1) C. proc. pen.. Din această perspectivă, contestatorii inculpaţi au înţeles să invoce neloialitatea audierilor, întrucât au fost exercitate presiuni de către organele de anchetă, profitând de faptul că audierile nu au fost înregistrate.

În acest context, este necesar ca, pe lângă încălcarea dispoziţiilor legale, invocarea vătămării să fie dovedită, neputându-se trage concluzia, de plano, că neînregistrarea declaraţiilor inculpaţilor, coroborate cu susţinerea subiectivă a acestora în sensul că au fost exercitate presiuni de către organele de urmărire penală, constituie o dovadă aptă să conducă la excluderea declaraţiilor date, în condiţiile în care la audierea lor au participat şi apărătorii aleşi, care au semnat fără niciun fel de obiecţiuni (în sensul exercitării de presiuni şi nu al faptului că nu au fost înregistrate audio-video declaraţiile).

Având în vedere că, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, avocatul promovează şi apără drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale omului, practic se invocă propria culpă a apărătorilor care ar fi asistat la o abatere gravă de la lege de către organele de urmărire penală, fără a interveni în niciun mod. Din această perspectivă, excepţia invocată este formală şi, în plus, inculpaţii au dreptul de a da lămuriri în faţa instanţei de judecată ori de câte ori consideră necesar.

Referitor la motivul de contestaţie privind necompetenţa funcţională a procurorului de a dispune ridicarea telefonului mobil de la avocatul QQ., invocată de către inculpaţii E. şi D., prin prisma art. 34 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, Completul de doi judecători de cameră preliminară reţine că procurorul de caz, prin ordonanţa motivată din data de 24.11.2022, a dispus ridicarea telefonului mobil folosit de avocatul QQ. în vederea efectuării unei percheziţii informatice, care a fost încuviinţată ulterior prin încheierea judecătorului de drepturi şi libertăţi nr. 3/05.12.2022 dată în dosarul nr. x/2022.

Problema de drept care se pune este dacă ridicarea telefonului avocatului QQ. se face numai de procuror în baza unui mandat.

În primul rând, în acord cu apărarea inculpaţilor, este nerelevant faptul că avocatul nu a avut obiecţiuni, atâta vreme cât încălcarea dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 51/1995 ar conduce la constatarea nulităţii absolute, astfel cum, în mod corect s-a arătat prin motivele de contestaţie.

Cu toate acestea, se observă că dispoziţiile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 stabilesc că mandatul se emite în condiţiile legii. Astfel, cum legea care stabileşte emiterea unui mandat este C. proc. pen., se observă că singurele ipoteze în care se emite sunt cele prevăzute de art. 157-158 (percheziţia domiciliară) şi art. 168 (percheziţia informatică), nefiind reglementată instituţia mandatului în cazul ridicării de obiecte şi înscrisuri, cum, de altfel, nu este prevăzută nici în cazul altor forme de percheziţie.

Pe de altă parte, potrivit art. 170 alin. (1) C. proc. pen., în cazul în care există o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni şi sunt temeiuri de a se crede că un obiect ori un înscris poate servi ca mijloc de probă în cauză, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată poate dispune persoanei fizice sau juridice în posesia căreia se află să le prezinte şi să le predea, sub luare de dovadă. Or, în prezenta cauză avocatul QQ., fiindu-i solicitat, a predat de bună-voie telefonul mobil.

În ceea ce priveşte procedura de ridicare a telefonului mobil de la avocatul QQ., care, potrivit apărării inculpaţilor, trebuia să fie realizat în mod obligatoriu de către procuror, neputând face obiectul delegării în raport cu dispoziţiile art. 34 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 51/1955, se constată că, în mod corect, judecătorul de cameră preliminară de la prima instanţă a reţinut că activitatea procedurală de punere în aplicare a actului procesual prin care s-a dispus ridicarea de bunuri nu este prevăzută expres în cazurile de excepţie prev. de art. 324 alin. (4) C. proc. pen., motiv pentru care, per a contrario, realizarea acesteia poate fi delegată organelor de cercetare penală. Din acest punct de vedere, nu poate fi primită susţinerea contestatorilor inculpaţi în sensul că ridicarea propriu-zisă a telefonului avocatului se face numai de procuror.

Cu privire la nelegalitatea administrării declaraţiei date de avocat QQ. în calitate de martor la data de 24.11.2022 şi respectiv declaraţiei date de avocat O. în calitate de suspect din data de 24.11.2022, Completul de doi judecători de cameră preliminară reţine că inculpaţii critică faptul că cei doi avocaţi nu au avut dezlegare prealabilă, expresă şi scrisă din partea clienţilor pentru a putea declaraţie, prin raportare la dispoziţiile art. 116 alin. (3) şi (4) C. proc. pen. rap. la art. 45 alin. (3) din Legea nr. 51/1995, având în vedere că informaţiile furnizate provin din relaţia avocat-client (cu E., D. şi SS.).

Contrar apărării inculpaţilor, se observă că domnul avocat QQ. a încheiat în cauza de faţă un contract de asistenţă juridică cu inculpatul E. la data de 31.07.2022 şi cu inculpatul D. la data de 07.06.2022, iar din declaraţia dată în 24.11.2022, nu au rezultat fapte sau împrejurări care să aibă legătură cu relaţia avocat-client. Faptul că avocatul a menţionat în declaraţie că are încheiate contracte de asistenţă juridică cu inculpaţii fără să facă referire la aspecte ce ţin de pregătirea apărării în cauza, nu conduce sub nicio formă la concluzia încălcării obligaţiei prevăzute de art. 45 alin. (3) din Legea nr. 51/1995.

În egală măsură, nu sunt incidente dispoziţiile mai sus citate, referitor la declaraţia dată de avocatul O. din data de 24.11.2022, întrucât se observă că aceasta a fost dată în calitate de suspect, nu avea încheiat contract de asistenţă juridică în cauză cu numitul SS., care, de altfel, nu are vreo calitate în prezentul dosar.

În ceea ce priveşte motivul de contestaţie formulat de inculpatul E., privind încălcare a principiului loialităţii probelor prin provocarea la probă întrucât, urmare a răspunsului formulat la adresa emisă de parchet, s-a procedat la punerea sa sub acuzare, Completul de doi judecători de cameră preliminară reţine că nu există o provocarea din partea autorităţilor, respectiv prin solicitarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, adresată S.C. H. S.R.L., constând în comunicarea datelor de identificare ale persoanei care, în data de 11.02.2022, a dispus telefonic numitului F. să se deplaseze în loc Studina, Judeţul Olt, să răstoarne încărcătura de pietriş aflată în vehiculul şi semiremorca societăţii după care să se prezinte cu aceste vehicule la sediul societăţii din Dăbuleni, având în vedere următoarele considerente.

Provocarea reprezintă acţiunea neloială realizată în scopul obţinerii de probe, constând în determinarea cu ştiinţă a unei persoane să comită o infracţiune (agentul provocator se află practic în postura instigatorului care determină o persoană să îşi însuşească rezoluţia infracţională) sau să continue săvârşirea unei infracţiuni.

Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, existenţa provocării se apreciază în funcţie de următoarele criterii: dacă infracţiunea ar fi fost comisă fără intervenţia autorităţilor, motivele care stau la baza operaţiunii organelor statului şi comportamentul autorităţilor care o execută, dacă agenţii statului pur şi simplu s-au "alăturat" actelor criminale ori le-au instigat, dacă reclamantul a fost supus la presiuni/constrângeri pentru a comite infracţiunea.

Faţă de standardul european, organele judiciare care suspectează implicarea unei persoane în activităţi infracţionale nu trebuie să aibă o atitudine "activă", care să determine persoana "inactivă" să comită o infracţiune, ci doar să-i ofere acesteia o "tentaţie obişnuită", o oportunitate ce nu are caracter excepţional de a încălca legea, în cadrul unui joc de roluri disimulat, în vederea "observării pasive" a comportamentului făptuitorului.

În primul rând, se observă că, în accepţiunea art. 101 alin. (3) C. proc. pen., nu se poate vorbi de o determinare a inculpatului E., din partea autorităţilor, să săvârşească sau să continue săvârşirea unei fapte penale, în scopul obţinerii de probe, atâta vreme cât comunicarea sau nu a unui răspuns de către reprezentantul legal al societăţii nu constituie o faptă penală.

În al doilea rând, nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 101 alin. (1) C. proc. pen., având în vedere că în activitatea organelor de urmărire penală nu au fost întrebuinţate violenţe, ameninţări ori alte mijloace de constrângere, precum şi promisiuni sau îndemnuri în scopul de a se obţine probe.

Pe de altă parte, comunicarea răspunsului, în calitate de reprezentant legal al societăţii comerciale, nu echivalează cu o declaraţie pentru ca inculpatul E. să beneficieze de privilegiul împotriva autoincriminării.

Susţinerea inculpatului, în sensul că martorul F. a precizat că a primit un telefon de la conducerea societăţii, fără a face trimitere expresă la persoana sa, este nerelevantă în contextul în care rezultă, chiar dacă nu direct, persoana care a transmis dispoziţia de răsturnare a încărcăturii de pietriş.

În plus, indiferent de răspunsul comunicat parchetului, inculpatul avea posibilitatea invocării dreptului la tăcere, de care însă nu s-a prevalat ci, dimpotrivă, a declarat că el a fost cel care a dispus ca în data de 11.02.2022, şoferul F. să descarce încărcătura de pietriş aflată în vehiculul şi semiremorca societăţii.

În egală măsură, critica inculpatului B. de excludere de la materialul probator a declaraţiei din 24.11.2022 date în calitate de martor prin neaducerea la cunoştinţă a dreptului la tăcere şi la neautoincriminare prev. art. 118 C. proc. pen., este nefondată.

Astfel, Completul de doi judecători de cameră preliminară constată că prin ordonanţa din data de 27.01.2023 s-a dispus extinderea urmăririi penale şi efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă suspectul B. pentru infracţiunile de instigare la abuz în serviciu şi favorizarea făptuitorului prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 13 in. 2din Legea 78/2000 şi art. 269 alin. (1) C. pen., reţinându-se că există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta ar fi săvârşit infracţiunile pentru care s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale, rezultatele expertizei informatice efectuate asupra telefonului mobil al acestuia şi declaraţiile martorilor SS. şi YY..

În acest context, se observă că declaraţia dată în calitate de martor de inculpatul B. nu a constituit temeiul punerii sub acuzare.

Iniţiativa de a pune în vedere martorului că are dreptul de a nu se autoincrimina trebuia să fie a organului judiciar deţinător al unor date care ofereau suspiciuni privind implicarea martorului la comiterea unei fapte penale or, aşa cum în mod corect a reţinut şi judecătorul de cameră preliminară de la prima instanţă, la acel moment procesul (audierea în calitate de martor) nu existau date care să conducă la implicarea sa în săvâşirea faptelor cercetate. Pe de altă parte, inculpatul nici nu a invocat elemente din declaraţia dată în calitate de martor care să conducă la incriminarea sa, învederând doar situaţii ipotetice.

Cu privire la nelegalitatea efectuării şi administrării interceptărilor comunicărilor dintre SS. şi avocatul acestuia O., prin raportare la dispoziţiile art. 139 alin. (4) C. proc. pen., excepţie invocată de inculpaţii B., E., D..

În dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal a fost emis Mandatul de supraveghere tehnică nr 9/03.02.2022 în baza căruia a fost autorizată interceptarea convorbirilor telefonice purtate de numitul SS. cu numiţii D. şi E., convorbirile telefonice fiind puse la dispoziţia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova la data de 12.10.2022 în conformitate cu dispoziţiile art. 142 alin. (5) C. proc. pen.

Din convorbirile telefonice autorizate în baza MST nr. 9/03.02.2022 emis de Judecătoria Caracal a rezultat faptul că avocatul O. a încercat să-l determine pe numitul SS. să îl convingă pe şeful IPJ Olt să distrugă probe care îl incriminau pe acesta.

Prin Ordonanţa din data de 21.11.2022 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspectul O. cu privire la infracţiunea de instigare la sustragere sau distrugere de probe ori de înscrisuri prev. de art. 47 rap la art. 275 alin. (1) C. pen.

Având în vedere că avocatul O. nu a făcut obiectul unui mandat de supraveghere tehnică, interceptarea convorbirilor telefonice purtate de acesta fiind făcute întâmplător, în baza mandatelor de supraveghere tehnică emise pe numele celor cu care inculpatul a purtat aceste convorbiri, judecătorul de camera preliminară a constatat că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile legale privind secretul profesional al avocatului.

De altfel, chiar textul de la art. 139 alin. (4) C. proc. pen. prevede această excepţie de la regula potrivit căreia raportul dintre avocat şi persoana pe care o asistă sau reprezintă nu poate forma obiectul supravegherii tehnice decât dacă există date că avocatul săvârşeşte ori pregăteşte săvârşirea unei infracţiuni dintre cele prev. de art. 139 alin. (2) C. proc. pen.

Astfel, legiuitorul a înţeles prin această reglementare să protejeze relaţia dintre client şi avocat numai în măsura în care acordarea asistenţei juridice se face cu respectarea legii, nu atunci când avocatul însuşi încalcă normele penale situaţie în care convorbirile sale cu respectivul client pot fi folosite ca mijloace de probă atât împotriva sa cât şi a avocatului.

Cu alte cuvinte, deşi avocatul O. nu a făcut obiectul unui mandat de supraveghere tehnică, aşa cum s-a arătat anterior convorbirile respective pot fi folosite în cadrul procesului penal dacă din ele rezultă date că avocatul ar fi săvârşit o infracţiune din cele prev. de art. 139 alin. (2) C. proc. pen.

Ulterior prin actul de sesizare al instanţei, în baza art. 315 lit. b) rap la art. 16 alin. (1) C. proc. pen. faţă de suspectul O. s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârşirii infracţiunii de instigare la sustragere sau distrugere de probe ori de înscrisuri prev. e art. 47 rap. la art. 275 alin. (1) C. pen.

Inculpaţii B., E. şi D. au mai susţinut neregularitatea actului de sesizare al instanţei rezultată din necorelarea încadrării juridice cu perioada de desfăşurare a activităţii infracţionale reţinută în rechizitoriu.

După cum se constată, criticile inculpaţilor vizează încadrarea juridică a faptelor imputate, chestiune ce cade însă în sarcina judecătorului de fond, acesta urmând ca în baza interpretării întregului probatoriu pertinent, concludent şi util soluţionării cauzei cu respectarea principiului nemijlocirii, publicităţii şi oralităţii să verifice întrunirea tuturor componentelor infracţiunilor ce formează obiectul judecăţii.

Aşa cum s-a mai arătat anterior şi în cazul excepţiilor invocate de ceilalţi inculpaţi în procedura de cameră preliminară nu se poate face o analiză a corespondenţei între faptele reţinute de procuror în sarcina inculpatului, probele considerate de acesta ca făcând dovada săvârşirii acestor fapte şi încadrarea în drept a respectivelor fapte, acestea fiind tot atributul exclusiv al instanţei de judecată investite cu judecarea cauzei.

Convingerea că o anumită stare de fapt întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni aparţine exclusiv procurorului în faza urmăririi penale, care stabileşte astfel dacă se impune sau nu trimiterea în judecată a inculpatului, şi poate fi supusă controlului judecătoresc doar în cercetarea pe fondul cauzei, care va urma camerei preliminare, neputând reprezenta o cauză de neregularitate (procedurală) a rechizitoriului sau de nulitate a actelor de urmărire penală.

Asupra existenţei unui dubiu în ceea ce priveşte săvârşirea faptei, a netemeiniciei acuzaţiei sau vinovăţiei inculpatului, va aprecia judecătorul de fond după aprecierea probelor administrate în timpul urmăririi penale ori în mod nemijlocit în faţa instanţei, aceste aspecte neputând face obiectul camerei preliminare.

În consecinţă, judecătorul de cameră preliminară a constatat că şi această excepţie privind neregularitatea actului de sesizare al instanţei rezultată din necorelarea situaţiei de fapt cu încadrarea juridică a faptelor invocată de inculpaţi este nefondată.

Cu privire la motivele de contestaţie susţinute de inculpaţii B., E. şi D., A. şi F. privind nelegalitatea administrării declaraţiilor date de martori derivată din nedepunerea jurământului de către aceştia şi necomunicarea de către organul judiciar a drepturilor şi obligaţiilor cu ocazia fiecărei audieri, în plus de cele reţinute în mod just de către judecătorul de la prima instanţă, Completul de doi judecători de cameră preliminară constată că dispoziţiile art. 123 alin. (1) rap. la art. 110 alin. (2) C. proc. pen. stabilesc momentul la care se semnează declaraţia, respectiv după ce persoana audiată este de acord cu conţinutul acesteia, adică după finalizarea audierii. În niciun moment nu se prevede necesitatea de a semna depunerea jurământului potrivit art. 121 C. proc. pen.. Faptul că în formularul tipizat al declaraţiei există o astfel de rubrică, nu conduce la încălcarea vreunei dispoziţii legale, atâta vreme cât declaraţia a fost semnată de martor.

Trimiterea făcută de apărare la diferenţele privind modalitatea de consemnare a depunerii jurământului - în faţa instanţei, fiind consemnat în încheierea de şedinţă, în faţa organelor de urmărire penală, fiind consemnat în declaraţie, nu îşi regăseşte corespondent în legislaţia procesual penală şi, contrar acestei susţineri, în declaraţiile luate martorilor în faţa instanţei supreme, despre depunerea jurământului se face menţiune atât în declaraţia dată, cât şi în încheierea de şedinţă, fiind vorba, mai mult, de o tehnică de redactare a încheierii.

În ceea ce priveşte motivul de contestaţie constând în înlăturarea declaraţiei martorului TT. din data de 19.04.2022, pentru lipsă de audiere efectivă întrucât în declaraţia acestuia au fost copiate cele consemnate în declaraţia martorului UU. din data de 19.04.2022, Completul de doi judecători de cameră preliminară apreciază că s-ar putea reţine o nelegalitate a declaraţiei în cauză în ipoteza în care martorul nu a fost, în concret, audiat, dar, într-un fel sau altul s-a ajuns la semnarea de către acesta a unei declaraţii, sau, în ipoteza în care, deşi a dat o declaraţie, conţinutul susţinerilor acestuia nu concordă cu cele consemnate în actul procedural aflat la dosar, cu precizarea că organul judiciar care efectuează audierea nu are obligaţia de a consemna întocmai afirmaţiile martorului, ci de a nu altera sensul celor declarate. În prezenta cauză, însă, nu se contestă nici faptul că martorul a fost audiat, nici corespondenţa între cele declarate şi cele consemnate, ci doar similitudinea dintre modul de consemnare a declaraţiei martorului TT., a cărei excludere se cere, şi cea dată de un alt martor, audiat în aceeaşi zi. Completul de doi judecători de cameră preliminară apreciază că această similitudine poate fi explicată şi acceptată în contextul în care elementele de interes pentru organul judiciar care a efectuat audierea, în cazul ambelor declaraţii, erau aceleaşi, ceea ce a avut drept consecinţă faptul adresării aceloraşi întrebări, şi în contextul în care martorii au răspuns în aceeaşi modalitate întrebărilor adresate. Se constată că declaraţiile sunt tehnoredactate, fiind evident că, la consemnarea celei de-a doua declaraţii, din punct de vedere cronologic, s-a lucrat, pentru economie de timp, pe documentul deja creat cu ocazia primei audieri, lucru care nu comportă niciun aspect de nelegalitate, atât timp cât, aşa cum s-a menţionat deja, nu se alterează sensul celor declarate de cel de-al doilea martor. Or, se constată că, nici la momentul consemnării declaraţiei, pe care martorul TT. a semnat-o (exprimându-şi în acest fel acceptul pentru conţinutul ei), şi nici în procedura de cameră preliminară, nu s-a invocat că s-a consemnat în actul procedural altceva decât s-a declarat.

În condiţiile în care nu se identifică niciun elemente de nelegalitate a declaraţiei martorului, instanţa va putea în mod categoric să aibă în vedere această declaraţie la momentul stabilirii situaţiei de fapt, fără vătămarea drepturilor procesuale ale inculpaţilor, indiferent dacă în cadrul cercetării judecătoreşti martorul va fi reaudiat sau, din diferite motive, nu se va ajunge la o readministrare a probei.

În ceea ce priveşte nedepunerea jurământului şi neaducerea la cunoştinţa martorilor a drepturilor şi obligaţiilor de către organul judiciar, Completul de doi judecători constată că aceste susţineri sunt nefondate, pentru argumentele prezentate mai sus, declaraţiile fiind asumate de către aceştia în totalitate şi nu pentru fiecare rubrică în parte.

Prin urmare, se constată că argumentele reţinute de judecătorul de cameră preliminară de la prima instanţă sunt corecte şi suficiente, făcând nenecesară analiza oricăror altor susţineri prezentate de către apărare.

În ceea ce priveşte invocarea de către inculpaţii B., E. şi D. a încălcării dreptului la apărare rezultat din neîncunoştinţarea apărătorilor aleşi despre data şi ora efectuării actelor procedurale ori încunoştinţarea apărătorilor aleşi foarte aproape de data efectuării acestor activităţi respectiv efectuarea de audieri paralele în acelaşi timp în instituţii diferite, nefiind posibil ca avocaţii să fie prezenţi la toate audierile, precum şi faptul că, în mod nelegal s-a procedat la audieri paralele de martori în acelaşi timp în cadrul aceleiaşi instituţii sau în instituţii diferite ceea ce a pus în imposibilitatea avocaţilor de a participa la toate audierile, respectiv că domnul avocat II. a semnat declaraţiile a 3 martori, însă din analiza intervalelor orare menţionate în cuprinsul declaraţiilor rezultă că două dintre ele se suprapun pe un interval de 20 minute, iar între două declaraţii există un interval liber de 10 minute, iar acestea sunt luate în instituţii diferite, Completul de doi judecători de cameră preliminară reţine că, şi în ipoteza în care ar fi incidente anumite încălcări ale dreptului la apărare, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, este necesar să se examineze dacă procedura, inclusiv modul în care au fost obţinute probele, a fost echitabilă în ansamblu, ceea ce implică examinarea ilegalităţii respective şi, în cazul în care se constată în cauză încălcarea unui alt drept protejat de Convenţie, natura acestei încălcări (Khan împotriva Regatului Unit, pct. 34; P.G. şi J.H. împotriva Regatului Unit, pct. 76; Allan împotriva Regatului Unit, pct. 42).

În primul rând, se observă că apărarea inculpaţilor invocă situaţii ipotetice referitoare la consecinţa nerespectării anumitor dispoziţii legale privind respectarea dreptului la apărare prin prisma neadresării de întrebări martorilor audiaţi şi/sau neparticipării la audieri ca urmare a unei imposibilităţi obiective (audieri concomitente, lipsa încunoştinţării) - existenţa în cauză a două mijloace de probă (declaraţiile date în faza de urmărire penală şi cele în faza de judecată), readministrarea ipotetică a probelor în faza de judecată, imposibilitatea de parcurgere a procedurii simplificate deoarece judecătorul de cameră preliminară a constatat încălcarea unei dispoziţii legale şi existenţa unei vătămări, dar a păstrat totuşi actul ca fiind valabil, considerând că vătămarea poate fi înlăturată astfel decât prin desfiinţarea actului.

Astfel, contrar celor reţinute de judecătorul de cameră preliminară, dispoziţiile art. 123 alin. (1) rap. la art. 110 alin. (1) şi (4) C. proc. pen. prevăd posibilitatea avocatului suspectului sau inculpatului să adreseze întrebări martorului, indiferent de faza procesuală în care se realizează audierea (alin. (1) - În declaraţie se consemnează întrebările adresate pe parcursul ascultării, menţionându-se cine le-a formulat. alin. (4) - Declaraţia scrisă este semnată şi de organul de urmărire penală care a procedat la audierea suspectului sau a inculpatului, de judecătorul de drepturi şi libertăţi ori de preşedintele completului de judecată şi de grefier, de avocatul suspectului, inculpatului, al persoanei vătămate, părţii civile sau părţii responsabile civilmente, dacă aceştia au fost prezenţi).

Cu toate acestea, chiar dacă avocatul inculpatului nu ar fi fost prezent la audiere, fiind vorba de o nulitate relativă, apărarea inculpaţilor ar fi trebuit să indice, în concret, vătămarea adusă, respectiv ar fi trebuit să precizeze întrebările pe care ar fi urmat să le adreseze, astfel încât judecătorul de cameră preliminară să analizeze dacă dreptul la apărare al inculpaţilor a fost încălcat.

În această situaţie, chiar dacă au existat şi situaţii când s-a procedat la audierea unor martori fără să fie încunoştinţaţi apărătorii aleşi ai inculpaţilor care aveau cerere de participare în dosar, se constată că nu se poate reţine o vătămare a drepturilor inculpaţilor atâta vreme cât declaraţiile luate fie nu au legătură cu faptele de care sunt acuzaţi inculpaţii în cauză, fie nu au furnizat organelor de urmărire penală elemente determinante pentru formularea acuzaţiilor.

Totodată, din analiza actelor dosarului rezultă că organele judiciare au respectat drepturile inculpaţilor şi apărătorilor acestora prevăzute de art. 92 C. proc. pen., au comunicat atât graficul audierilor ce urmau să aibă loc, modificările aduse acestui grafic, precum şi orele la care începe efectuarea actelor de urmărire penală în cauză, argumentele reţinute de judecătorul de cameră preliminară de la prima instanţă fiind în mod just expuse.

Referitor la motivul de contestaţie invocat de inculpaţii B., E. şi D. privind necompetenţa funcţională a organelor de urmărire penală de a proceda la interceptarea şi ascultarea apelurilor telefonice primite de subiecţii măsurilor de supraveghere tehnică, în baza ordonanţei procurorului de caz nr. 139/P/2022 din data de 22.11.2022 de autorizare provizorie, pe o durată de 48 de ore, a măsurilor de supraveghere tehnică, Completul de doi judecători de cameră preliminară reţine că prin ordonanţa nr. 139/P/2022 din data de 22.11.2022, procurorul de caz a dispus autorizarea cu titlu provizoriu pe o durată de 48 de ore, începând cu data de 22 noiembrie 2022, ora 12:00, până la data de 24.11.2022, ora 12:00, a următoarelor măsuri de supraveghere tehnică:

"1. Interceptarea comunicaţiilor ori a oricărui tip de comunicare la distantă efectuate de la următoarele posturi telefonice: (...) Posturile telefonice indicate în cuprinsul ordonanţei aparţin numiţilor C., AAA., SS., QQ., precum şi subsemnaţilor E., D. şi B..

Ulterior prin încheierea nr. 8 din 25.11.2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2022 prin care a fost confirmată ordonanţa la care în cauză, s-a prevăzut, şi de această dată, "interceptarea comunicaţiilor ori a oricărui tip de comunicare la distanţă efectuate de la următoarele posturi telefonice (...)".

Potrivit art. 138 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. prevede, ca metodă de supraveghere tehnică, interceptarea comunicaţiilor ori a oricărui tip de comunicare la distanţă. La alin. (2) al aceluiaşi articol se arătă că interceptarea comunicaţiilor ori a oricărui tip de comunicare se înţelege interceptarea, accesul, monitorizarea, colectarea sau înregistrarea comunicărilor efectuate prin telefon, sistem informatic ori prin orice alt mijloc de comunicare.

Având în vedere aceste texte de lege, Completul de doi judecători de cameră preliminară apreciază excesivă interpretarea dată de către apărare, în sensul că măsurile ar fi fost autorizate doar pentru convorbirile efectuate de la posturile telefonice respective, nu şi pentru cele primite de către acestea.

Dispoziţiile legale citate, indiferent de tehnica de redactare a ordonanţei, respectiv a încheierii prin care s-a confirmat ordonanţa provizorie şi s-a dispus emiterea mandatelor de supraveghere tehnică, impun, în mod obligatoriu interceptarea convorbirilor atât iniţiate de către postul telefonic, cât şi urmare a unor apeluri primite de postul telefonic, neputându-se limita în sensul indicat la apărare (doar pentru cele efectuate de utilizatorul postului telefonic). În cazul invocat de către apărarea inculpaţilor, ar însemna ca procurorul să cunoască de dinainte cu cine ar urma să vorbească persoana supravegheată şi că ar exista suspiciuni că persoanele cu care urmează să poarte discuţii ar fi implicate în comiterea de infracţiuni. Altminteri, aproape în nicio situaţie o cerere de supraveghere tehnică nu ar îndeplini condiţiile prevăzute de lege pentru a fi admisă.

Completul de doi judecători de cameră preliminară subliniază faptul că, într-un asemenea caz, obiectul probei îl reprezintă convorbirile purtate între două sau mai multe persoane, indiferent de cine iniţiază apelul telefonic, astfel că, atâta vreme cât există o autorizare valabilă pentru interceptarea unuia dintre posturile telefonice, înregistrarea convorbirilor este legală pentru cele două persoane care poartă dialogul.

În susţinerea acestui aspect este şi jurisprudenţa CEDO (Matheron c. Franţei din 29 martie 205 şi Lamber c. Franţei din 24 august 1998), în care s-a arătat că este admisă posibilitatea folosirii înregistrărilor obţinute într-o cauză şi împotriva altor persoane decât cele în privinţa cărora s-a autorizat măsura, atâta vreme cât li se oferă posibilitatea de a le contesta.

Cu privire la motivul de contestaţie invocat de inculpatul B., privind necompetenţa funcţională a colaboratorului autorizat BBB. de a purta tehnică montată de Direcţia Operaţiuni Speciale Bucureşti şi de a înregistra, în acest mod, convorbirea purtată cu el din data de 11.03.2023, în lipsa unui mandat emis de judecătorul de drepturi şi libertăţi, Completul de doi judecători de cameră preliminară reţine că înregistrarea ambientală din data de 11.03.2023 realizată de martorul BBB. nu a fost efectuată în calitate de colaborator, susţinerea inculpaţilor fiind lipsită de orice fundament probatoriu, motiv pentru care sunt incidente dispoziţiile art. 139 alin. (3) C. proc. pen., pentru care nu este necesară obţinerea unui mandat de supraveghere tehnică de la judecătorul de drepturi şi libertăţi.

Referitor la necompetenţa funcţională a numiţilor FFF. şi BBB. de a efectua acte specifice colaboratorilor autorizaţi în procesul penal, înainte si după autorizarea folosirii unor colaboratori în cauză de către procuror, Completul de doi judecători de cameră preliminară reţine că prin Decizia nr. 64/2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală s-a stabilit, printre altele, că în procedura prevăzută de articolul 148 alin. (3) C. proc. pen., precum şi de articolul 150 alin. (5) C. proc. pen., sesizarea judecătorului de drepturi şi libertăţi în vederea emiterii mandatului de supraveghere tehnică este obligatorie în cazul în care procurorul apreciază că este necesar ca investigatorul să poată folosi dispozitive tehnice de înregistrare, chiar dacă există un mandat de supraveghere tehnică de aceeaşi natură emis anterior, aceste dispoziţii legale instituind o procedură specială, derogatorie de la prevederile art. 139 C. proc. pen.

Cu toate acestea, în raport cu faptul că procesele-verbale încheiate anterior şi respectiv ulterior ordonanţelor prin care au fost autorizaţi colaboratori nu sunt menţionate la secţiunea "Mijloace de probă" din rechizitoriu, iar în analiza probelor care a fundamentat trimiterea în judecată a inculpatului nu se regăseşte, de asemenea, nicio menţiune, nu se poate concluziona că instanţa de judecată le va avea în vedere la momentul soluţionării acuzaţiei penale.

Un ultim aspect se referă la lipsa menţiunii de dispunere a începerii judecăţii din minuta şi încheierea nr. 3 din data de 07 martie 2024, potrivit art. 346 alin. (2) C. proc. pen.. Sub acest aspect, se constată că, deşi această dispoziţie nu se regăseşte expres, în raport de menţiunea din dispozitiv "Fixează termen de judecată după rămânerea definitivă a prezentei încheieri" şi de temeiul invocat de către judecătorul de cameră preliminară de la prima instanţă, este suficient a se aprecia că, odată respinse cererile şi excepţiile invocate, s-a dispus şi începerea judecăţii. De altfel, în considerentele încheierii, judecătorul de cameră preliminară menţionează expres că "se va dispune începerea judecăţii" în ceea ce îi priveşte pe inculpaţi, putând fi vorba, cel mult, de o simplă omisiune sau de tehnica de redactare a încheierii.

Pentru aceste considerente, constatând legală şi temeinică încheierea atacată, Completul de doi judecători de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondate, contestaţiile declarate de inculpaţii E., D., F., B., A. şi C. împotriva încheierii finale de cameră preliminară nr. 3 din data de 07 martie 2024, pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) şi (4) C. proc. pen., va obliga contestatorii-inculpaţi la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de sesizare a CJUE formulată de inculpatul C..

Respinge, ca nefondate, contestaţiile declarate de inculpaţii E., D., F., B., A. şi C. împotriva încheierii finale de cameră preliminară nr. 3 din data de 07 martie 2024, pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.

Obligă contestatorii-inculpaţi la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în camera de consiliu, astăzi, 17 decembrie 2024.