Bribery convictions upheld; RAR inspectors deemed public officials under Article 175(1)(c), cassation appeals rejected as unfounded.

Şedinţa publică din data de 18 februarie 2025

Deliberând asupra recursurilor în casaţie declarate de inculpaţii A., B. şi C. împotriva deciziei penale nr. 955 din data de 10 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2019, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 212 din data de 30.09.2022 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, printre alţii, în baza art. 289 alin. (1) C. pen., rap.lart. 6 din Legea 78/2000, cu aplic art. 35 alin. (1) C. pen. (6 acte materiale), art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare. În baza art. 289 alin. (1) C. pen., rap.la rt. 67 alin. (1) şi (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice); lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) şi lit. g) (dreptul de a ocupa o funcţie, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii) pe o durată de 3 ani. În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. la art. 66 alin. (1) lit. a) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice); lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) şi lit. g) (dreptul de a ocupa o funcţie, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii).

În baza art. 91 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. În baza art. 92 alin. (1) C. pen., s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, care se va calcula de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe. În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a. să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Dâmboviţa, la datele fixate de acesta; b. să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa.; c. să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei sau orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d. să comunice schimbarea locului de muncă; e. să comunice informaţii şi documentele de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă. În baza art. 93 alin. (2) C. pen., s-a impus inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probaţiune Dâmboviţa sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate. În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei comunei Dragomireşti, judeţul Dâmboviţa sau Şcoala Gimnazială Râncaciov, judeţul Dâmboviţa. În baza disp.art. 94 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c)-e) C. pen., se comunică Serviciului de Probaţiune Dâmboviţa.

În baza art. 94 alin. (2) C. pen., s-a încredinţat supravegherea executării obligaţiilor impuse în temeiul disp.art. 93 alin. (2) C. pen. (obligaţia de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială) şi art. 93 alin. (3) C. pen. (obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii) Serviciului de Probaţiune Dâmboviţa. În baza art. 95 C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra posibilităţilor de modificare sau încetare a obligaţiilor stabilite în sarcina acestuia, dacă pe parcursul termenului de încercare intervin motive care să le justifice. S-a atras atenţia inculpatului asupra disp.art. 96 alin. (1) C. pen., anume, că dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse sau stabilite de lege se dispune revocarea suspendării şi executarea pedepsei.

În baza art. 72 C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei aplicată reţinerea de 24 de ore, din 30.01.2018 ora 01:30 până la 31.01.2018 ora 01:30 şi arestul la domiciliu de la 31.01.2018 până la 03.04.2018.

În baza art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale), art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 8 luni. În baza art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 67 alin. (1) şi (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice); lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) şi lit. g) (dreptul de a ocupa o funcţie, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii) pe o durată de 3 ani. În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. la art. 66 alin. (1) lit. a) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice); lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) şi lit. g) (dreptul de a ocupa o funcţie, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii).

În baza art. 91 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. În baza art. 92 alin. (1) C. pen., s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, care se va calcula de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe. În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a. să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Dâmboviţa, la datele fixate de acesta; b. să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa.; c. să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei sau orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d. să comunice schimbarea locului de muncă; e. să comunice informaţii şi documentele de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen., s-a impus inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probaţiune Dâmboviţa sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate. În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei comunei Cobia, judeţul Dâmboviţa sau Şcoala Gimnazială Căpşuna, comuna Cobia, judeţul Dâmboviţa.

În baza disp.art. 94 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c)-e) C. pen., se comunică Serviciului de Probaţiune Dâmboviţa. În baza art. 94 alin. (2) C. pen., s-a încredinţat supravegherea executării obligaţiilor impuse în temeiul disp.art. 93 alin. (2) C. pen. (obligaţia de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială) şi art. 93 alin. (3) C. pen. (obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii) Serviciului de Probaţiune Dâmboviţa.

În baza art. 95 C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra posibilităţilor de modificare sau încetare a obligaţiilor stabilite în sarcina acestuia, dacă pe parcursul termenului de încercare intervin motive care să le justifice. S-a atras atenţia inculpatului asupra disp.art. 96 alin. (1) C. pen., anume, că dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse sau stabilite de lege se dispune revocarea suspendării şi executarea pedepsei.

În baza art. 72 C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei aplicată reţinerea de 24 de ore, din 29.01.2018 ora 23:00 până la 30.01.2018 ora 23:00 şi arestul la domiciliu de la 30.01.2018 până la 01.03.2018.

În baza art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa închisorii de 2 ani. În baza art. 289 alin. (1) C. pen., rap .la rt. 67 alin. (1) şi (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice); lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) şi lit. g) (dreptul de a ocupa o funcţie, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii) pe o durată de 3 ani. În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. la art. 66 alin. (1) lit. a) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice); lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) şi lit. g) (dreptul de a ocupa o funcţie, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii).

În baza art. 91 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. În baza art. 92 alin. (1) C. pen., s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, care se va calcula de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe. În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a. să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Dâmboviţa, la datele fixate de acesta; b. să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c. să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei sau orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d. să comunice schimbarea locului de muncă; e. să comunice informaţii şi documentele de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen., s-a impus inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probaţiune Dâmboviţa sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate. În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Arhiepiscopiei Târgoviştei - Mânăstirea Stelea sau Ansamblul Muzeal Curtea Domnească din Târgovişte.

În baza disp.art. 94 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c)-e) C. pen., se comunică Serviciului de Probaţiune Dâmboviţa. În baza art. 94 alin. (2) C. pen., s-a încredinţat supravegherea executării obligaţiilor impuse în temeiul disp.art. 93 alin. (2) C. pen. (obligaţia de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială) şi art. 93 alin. (3) C. pen. (obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii) Serviciului de Probaţiune Dâmboviţa.

În baza art. 95 C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra posibilităţilor de modificare sau încetare a obligaţiilor stabilite în sarcina acestuia, dacă pe parcursul termenului de încercare intervin motive care să le justifice. S-a atras atenţia inculpatului asupra disp.art. 96 alin. (1) C. pen., anume, că dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse sau stabilite de lege se dispune revocarea suspendării şi executarea pedepsei.

În baza art. 249 alin. (1), (2) şi 5 C. proc. pen., s-a menţinut măsura sechestrului asigurător instituit prin ordonanţele Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa din 6.02.2019. În baza art. 289 alin. (3) C. pen., rap. la art. 112 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a următoarelor sume de bani care au făcut obiectul infracţiunilor de corupţie, printre alţii, de la inculpatul C. suma de 50 de RON. În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii în mod egal la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de urmărirea penală, în sumă de 6198,69 RON şi la plata sumei de câte 1600 RON, cheltuieli ocazionate de cercetarea judecătorească.

În fapt, în esenţă, s-a reţinut că inculpatul B., funcţionar public în cadru Registrul Auto Român Dâmboviţa, la data de 17.11.2017, a pretins şi a primit suma de 200 RON de la investigatorul cu identitate sub acoperire D. în legătură cu îndeplinirea atribuţiunilor sale de serviciu referitoare la efectuarea verificării tehnice în vederea eliberării certificatului de autenticitate şi a cărţii de identitate pentru un autoturism. Inculpatul B., funcţionar public în cadru Registrul Auto Român Dâmboviţa, la data de 30.06.2017, a primit foloase necuvenite (produse alimentare - roşii şi castraveţi evaluate de suspectă la suma de 10 RON) de la suspecta E., din comuna Corneşti, sat. Corneşti, Dâmboviţa, în legătură cu îndeplinirea atribuţiunilor sale de serviciu referitoare la efectuarea verificării tehnice în vederea eliberării certificatului de autenticitate şi a cărţii de identitate pentru un autoturism. Inculpatul B., funcţionar public în cadru Registrul Auto Român Dâmboviţa, la data de 27.06.2017, a primit suma de 40 RON de la suspectul F. care a plasat suma de bani în torpedoul autoturismului pe care îl deţinea, în legătură cu îndeplinirea atribuţiunilor sale de serviciu referitoare la efectuarea Inspecţiei Tehnice Periodice a autoturismului G. cu nr. x. Inculpatul B., funcţionar public în cadru Registrul Auto Român Dâmboviţa, în luna septembrie 2017, a primit de la suspectul H. foloase ce nu i cuveneau constând în produse alimentare (o sticlă cu ţuică şi brânză evaluate de către suspect la suma de 45 RON), în legătură cu îndeplinirea atribuţiunilor sale de serviciu referitoare la efectuarea Inspecţiei Tehnice Periodice pentru un autoturism. Inculpatul B., funcţionar public în cadrul Registrul Auto Român Dâmboviţa, în luna februarie 2017, a pretins şi a primit suma de 50 RON de la suspectul I. care a plasat suma de bani în apropierea schimbătorului de viteze al autoturismului pe care îl deţinea, în legătură cu îndeplinirea atribuţiunilor sale de serviciu referitoare la efectuarea verificării tehnice a unui autovehicul în vederea emiterii Cărţii de Identitate şi a Certificatului de Autenticitate.

Inculpatul A., în perioada noiembrie 2017 - ianuarie 2018, mai precis la datele de 17.11.2017, 23.11.2017 şi 25.01.2018, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de funcţionar public în cadrul Registrului Auto Român Dâmboviţa a pretins şi a primit suma de 700 RON, (200 RON la 17.11.2017,200 RON la 23.11.2017, respectiv 300 RON la 25.01.2018), de la investigatorul sub acoperire J. în legătură cu îndeplinirea atribuţiunilor sale de serviciu referitoare la efectuarea verificării tehnice în vederea eliberării certificatului de autenticitate şi a cărţii de identitate pentru două autovehicule mărcile Renault Megane şi Mercedes şi pentru efectuarea Inspecţiei Tehnice Periodice pentru un autovehicul.

Inculpatul C., la data de 30.06.2017, în calitate de funcţionar public în cadrul Registrului Auto Român Dâmboviţa a primit suma de 50 RON, de la suspectul K. din comuna Ocniţa, sat Ocniţa, Dâmboviţa în legătură cu îndeplinirea atribuţiunilor sale de serviciu referitoare la efectuarea verificării tehnice în vederea eliberării certificatului de autenticitate şi a cărţii de identitate pentru un autoturism.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa şi inculpaţii B., L., A. şi C..

Prin decizia penală nr. 955 din data de 10 octombrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în baza art. 421 alin. (1) pct. 1) lit. b) din C. proc. pen., s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii B., L., A. şi C. împotriva sentinţei penale nr. 212 din data de 30.09.2022 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa.

În baza art. 421 alin. (1) pct. 2) lit. a) din C. proc. pen., s-a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa împotriva sentinţei penale nr. 212 din data de 30.09.2022 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, desfiinţează în parte sentinţa penală apelată şi rejudecând în fond:

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. şi art. 5 C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen., interpretat prin Deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului M. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 291 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale), art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 308 C. pen., ca urmare a prescripţiei răspunderii penale.

S-a menţinut confiscarea specială a sumei de 350 RON de la inculpatul M.. În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de urmărirea penală, camera preliminară, judecarea fondului şi apelului cu privire la intimatul inculpat M. au rămas în sarcina statului. S-a menţinut în rest sentinţa penală atacată. În baza art. 275 alin. (2), (4) din C. proc. pen., au fost obligaţi apelanţii-inculpaţi B., L., A. şi C. la plata a 700 de RON, fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

Decizia penală nr. 955 din data de 10 octombrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a fost comunicată, printre alţii, către inculpatul C. la data de 18.10.2024, dosar curtea de apel. De asemenea, a fost comunicată inculpaţilor A. la data de 18.10.2024 şi B. la data de 18.10.2024.

Pentru inculpatul inculpaţii A., B. şi C. termenul s-a împlinit la data de 18.11.2024.

Împotriva deciziei penale nr. 955 din data de 10 octombrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie au declarat recurs în casaţie inculpatul C. la data de 28.10.2024 şi inculpaţii A. şi B. la data de 18.11.2024.

Cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul C. a fost comunicată către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti la data de 31.10.2024, inculpaţilor M. la data de 05.11.2024, A. la data de 04.11.2024, L. la data de 04.11.2024 şi B. la data de 05.11.2024.

Cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. a fost comunicată către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti la data de 22.11.2024, inculpaţilor C. la data de 25.11.2024, M. la data de 26.11.2024, L. la data de 25.11.2024 şi B. la data de 26.11.2024.

Cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul B. a fost comunicată către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti la data de 22.11.2024, inculpaţilor C. la data de 25.11.2024, M. la data de 26.11.2024, L. la data de 25.11.2024 şi A. la data de 26.11.2024.

În cauză, nu au fost depuse concluzii scrise.

Judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea verificării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 17.12.2024.

În cuprinsul cererii de recurs în casaţie formulată, inculpatul C., cu privire la admisibilitatea în principiu a recursului în casaţie, a solicitat să se constate că cererea îndeplineşte condiţiile pentru admiterea în principiu prevăzute de art. 434 - 438 din C. proc. pen., solicitând admiterea acesteia şi trimiterea cauzei completului de judecată învestit în vederea judecării recursului în casaţie, în conformitate cu prevederile art. 440 alin. (4) din C. proc. pen.

În ceea ce priveşte motivarea recursului, a invocat cazul de recurs în casaţie prev de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen., susţinând că la data de 30 iunie 2017, fiind angajat la R.A.R. - Reprezentanţa Dâmboviţa, în funcţia de specialist în reglementări/cărţi de identitate vehicule/verificare/înmatriculare/inspecţie tehnică/omologări oficiale, nu avea calitatea de funcţionar public, astfel cum este definit de art. 175 alin. (1) din C. pen. şi, deci, nu putea fi subiect activ al infracţiunii de luare de mită, situaţie în care pretinsa faptă săvârşită nu este prevăzută de legea penală, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 175 alin. (1) din C. pen., funcţionar public, în înţelesul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie: exercită atribuţii şi responsabilităţi, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătoreşti;exercită o funcţie de demnitate publică sau o funcţie publică de orice natură; exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat ori al unei persoane juridice declarate ca fiind de utilitate publică, atribuţii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.

De asemenea, este considerată funcţionar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.

Pe de altă parte, art. 308 din C. pen. prevede că dispoziţiile art. 289 -292, 295, 297 - 300 şi art. 304 privitoare la funcţionarii publici se aplică în mod corespunzător şi faptelor săvârşite de către sau în legătura cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul oricărei persoane juridice, caz în care limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime. Conform art. 1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, acest act normativ se aplică următoarelor persoane: care exercită o funcţie publică, indiferent de modul în care au fost învestite, în cadrul autorităţilor publice sau instituţiilor publice; care îndeplinesc, permanent sau temporar, potrivit legii, o funcţie sau o însărcinare, în măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot influenţa, în cadrul serviciilor publice, regiilor autonome, societăţilor comerciale, companiilor naţionale, societăţilor naţionale, unităţilor cooperatiste sau al altor agenţi economici; care exercită atribuţii de control, potrivit legii; care acordă asistenţă specializată unităţilor prevăzute la lit. a) şi b), în măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot influenţa; care, indiferent de calitatea lor, realizează, controlează sau acordă asistenţă specializată, în măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot influenţa, cu privire la: operaţiuni care antrenează circulaţia de capital, operaţiuni de bancă, de schimb valutar sau de credit, operaţiuni de plasament, în burse, în asigurări, în plasament mutual ori privitor la conturile bancare şi cele asimilate acestora, tranzacţii comerciale interne şi internaţionale; care deţin o funcţie de conducere într-un partid sau într-o formaţiune politică, într-un sindicat, într-o organizaţie patronală ori într-o asociaţie fără scop lucrativ sau fundaţie; g) alte persoane fizice decât cele la lit. a)-f), în condiţiile prevăzute de lege.

Or, din cuprinsul adresei nr. x/30 ianuarie 2018, eliberată de Registrul Auto Român, rezultă că angajaţii R.A.R. nu au statut de funcţionar public, acestora fiindu-le aplicabile dispoziţiile art. 3 şi art. 41 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 98/8 august 1990, de art. 1, art. 7 şi art. 12 din H.G. nr. 768/1991 privind înfiinţarea şi funcţionarea Regiei Autonome, Registrul Auto Român, republicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 307/1 noiembrie 1994 şi ale art. 1-3, art. 6, art. 11 pct. 11.8 şi art. 26 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Regiei Autonome "Registrul Auto Român" din 8 noiembrie 1991, parte integrantă din Hotărârea nr. 768/1991, dosar urmărire penală.

De asemenea, potrivit adresei nr. x/2023, eliberată de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, pe care a depus-o în apel, rezultă că, în calitate de angajat al Regiei Autonome - Registrul Auto Român, Reprezentanţa Dâmboviţa, nu deţine calitatea de funcţionar public în înţelesul Statutului funcţionarilor publici, reglementat de Titlul II, Partea a VI - a din O.U.G. nr. 57/2019, privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare.

Pentru a avea calitatea de funcţionar public potrivit dispoziţiilor art. 175 alin. (1) din C. pen., ar fi trebuit să exercite atribuţii legate de realizarea obiectului de activitate al Regiei autonome - Registrul Auto Român R.A., ca împuternicit al Ministerului Transporturilor (art. 1 - 3 din H.G. nr. 768/1991), să exercite atribuţii de control (art. 1 lit. b) şi c) din Legea nr. 78/2000) sau că deţină o funcţie de conducere, de la director inclusiv, în sus, în cadrul regiei conform art. 3 din Legea nr. 78/2000.

În cauză, a susţinut că a avut, însă, calitatea de funcţionar public asimilat astfel cum este definit de art. 175 alin. (2) din C. pen., având în vedere faptul că atribuţiile legate de realizarea obiectului de activitate al R.A.R. S.A. sunt exercitate de organele de conducere ale persoanei juridice, de la director inclusiv, în sus, şi nu de către acesta în calitate de specialist R.A.R. (art. 3 din Legea nr. 78/2000).

În consecinţă, în cazul în care s-ar fi dispus schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 289 alin. (2) din C. pen., care reglementează acea situaţie în care fapta prevăzută în alin. (1) (al art. 289 din C. pen.) este săvârşită de una din persoanele prevăzute în art. 175 alin. (2) şi care constituie infracţiune numai (atunci) când este comisă în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri, instanţa de apel ar fi constatat că acţiunile sale nu se încadrează în niciuna din modalităţile normative prevăzute de art. 289 alin. (2) din C. pen., având în vedere faptul că la data de 30 iunie 2017, în calitate de specialist R.A.R. şi-a îndeplinit, fără întârziere, îndatoririle de serviciu privind verificarea tehnică a autoturismului, aparţinând suspectului K. şi fără să efectueze vreun act contrar acestor îndatoriri, deoarece autovehiculul corespundea din punct de vedere tehnic (a întocmit raportul de verificare tehnică, folosind aparatura din dotare, împreună cu alţi angajaţi şi a atribuit autoturismului număr de omologare în vederea eliberării cărţii de identitate vehicul), dovadă că nu a fost trimis în judecată şi pentru infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 321 din C. pen., astfel că, în sarcina sa nu putea fi reţinută infracţiunea de luare de mită, chiar dacă instanţa de control judiciar ar fi considerat că ar fi primit suma de 50 RON.

Făcând aplicarea dispoziţiilor art. 289 alin. (1) şi (2) combinat cu art. 175 alin. (2) din C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cele două instanţe ar fi trebuit să dispună achitarea sa, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

Pentru aceste motive, a solicitat admiterea recursului în casaţie potrivit dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) şi alin. (3) din C. proc. pen., casarea hotărârilor atacate şi achitarea în temeiul art. 396 alin. (1) şi (5) combinat cu art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din acelaşi act normativ.

Prin cererile de recurs în casaţie, inculpaţii A. şi B. au invocat cazul de recurs în casaţie prev de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen., şi au solicitat, în principal, admiterea recursului în casaţie şi achitarea pentru săvârşirea faptei prevăzute de art. 289 alin. (1) din C. proc. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, fapta nefiind prevăzută de legea penală, iar în subsidiar, admiterea recursului în casaţie formulat şi în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., cu aplicarea art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, desfiinţarea deciziei penale nr. 955/10.10.2024 a Curţii de Apel Ploieşti, pentru motive de nelegalitate, şi trimiterea cauzei către rejudecare în faţa instanţei de apel pentru remedierea neregularităţilor sesizate prin prezenta.

Cu privire la admisibilitatea în principiu a cererilor de recurs în casaţie, s-a susţinut că la nivel normativ art. 440 din C. proc. pen. prevede criteriile minime care trebuie îndeplinite de cererea de recurs în casaţie pentru a putea fi admisă în principiu, indicându-se inter alia şi prevederile art. 438 din C. proc. pen. care definesc cazurile de recurs în casaţie.

În ceea ce priveşte primul motiv de recurs, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., s-a solicitat să se constate că cererile sunt întemeiate pe unul din motivele de recurs în casaţie prevăzute de lege, sunt formulate în termenul prevăzut de lege, de persoana prevăzută la art. 436 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., împotriva unei hotărâri care respectă criteriile inserate în cadrul art. 434 alin. (1) din C. proc. pen., fiind îndeplinite astfel toate condiţiile cerute de lege pentru promovarea în ceea ce priveşte admisibilitatea cererii. S-a menţionat că pentru reţinerea calităţii de funcţionar public, s-au avut în vedere prevederile art. 175 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., prin raportare la exercitarea în cadrul regiei autonome (RAR Dâmboviţa) atribuţii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.

Prin adresa nr. x/30.01.2018 eliberată de Registrul Auto Român, rezultă că angajaţii RAR nu au statut de funcţionar public, acestora fiindu-le aplicabile prevederile art. 3 şi art. 41 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale. Alte acte de egală importanţă pentru criticile aduse prin prezentul recurs în casaţie (H.G. nr. 768/1991, Regulamentul de organizare şi funcţionare a Regiei Autonome "Registrul Auto Român"), expun lipsa calităţii de funcţionar public per se al lucrătorilor din cadrul Registrului Auto Român.

Pentru întărirea argumentului, în cursul cercetării judecătoreşti din apel, a fost eliberată adresa nr. x/2023 de către Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, din care a reieşit faptul ca în calitate de angajaţi al Registrului Auto Român, recurenţii nu puteau deţine calitatea de funcţionar public, prin raportare la Statutul funcţionarilor publici, reglementat de prevederile O.U.G nr. 57/2019 privind Codul administrativ.

În aceste condiţii, optica privitoare la încadrarea juridică ar fi trebuit să se rezume la analiza prevederilor art. 175 alin. (2) din C. pen., ce descrie calitatea de funcţionar public asimilat, şi care, în raport cu prevederile art. 289 alin. (1) din C. pen. restrânge sfera de acţiune a textului de incriminare, faptele descrise constituind infracţiune numai în legătură cu "neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar", iar prin raportare la elementul material per se al faptelor sesizate instanţelor de judecată, s-ar fi observat lipsa prevederii penale a faptei, incidenţa art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

Motivele de recurs vizează, pe cale de consecinţă, încadrarea juridică a faptelor, şi, în continuare, existenţa în plan penal a faptelor imputate recurenţilor. În cauză recurenţii şi-au îndeplinit activităţile profesionale pentru care erau angajaţi de R.A.R. Reprezentanţa Dâmboviţa, actele materiale imputate nevizând condiţionarea actului. S-a făcut referire la art. 1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, arătând persoanele cărora se aplică, iar recurenţii nu au deţinut calitatea de funcţionar public, în înţelesul normelor anterior menţionate, astfel că, era necesar ca instanţa Curtea de Apel Ploieşti sa dispună achitarea conform art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

Dintr-o altă perspectivă, se constată că funcţia publică reprezintă ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor stabilite de autoritatea sau instituţia publică, în temeiul legii, în scopul realizării competenţelor sale, iar interesul public este acel interes care implică garantarea şi respectarea de către instituţiile şi autorităţile publice a drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor, recunoscute de Constituţie, legislaţia internă şi tratatele internaţionale la care România este parte. Aşadar, conceptul de funcţie publică se află în strânsă corelaţie cu noţiunea de interes public, ambele urmărind satisfacerea trebuinţelor de interes general, în baza prerogativelor constituţionale care fac să prevaleze interesul public faţă de cel privat.

De altfel, determinante pentru includerea sau excluderea persoanelor de la incidenţa normei penale, sunt criterii precum natura serviciului prestat, temeiul juridic în baza căruia se prestează respectiva activitate sau raportul juridic dintre persoana în cauză şi autorităţile publice, instituţiile publice, instituţiile sau alte persoane juridice de interes public.

Cu privire la subsidiarul recursurilor în casaţie, respectiv remediul prevăzut de art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., respectiv trimiterea cauzei spre rejudecare în faţa instanţei de apel, s-a menţionat că poate fi invocată direct în recurs, faţă de jurisprudenţa recentă a I.C.C.J. în materia recursurilor în casaţie.

Prin încheierea din 17 decembrie 2024, s-au admis în principiu cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii C., A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 955 din data de 10 octombrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2019. S-a trimis cauza Completului 2, în compunere de 3 judecători. S-a acordat termen la data de 18 februarie 2025, cu citarea recurenţilor-inculpaţi şi încunoştinţarea apărătorilor aleşi ai recurenţilor.

Procedând la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte a constatat că cererile de recurs în casaţie formulate de recurenţii inculpaţi C., A. şi B. sunt introduse în termenul legal prevăzut de art. 435 din C. proc. pen. şi îndeplinesc condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 434 din C. proc. pen., hotărârea recurată nefăcând parte din categoria celor care nu pot fi atacate cu recurs în casaţie.

Din examinarea cererilor de recurs în casaţie rezultă şi îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 436 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen., fiind formulate de inculpaţii C., A. şi B., care au declarat şi apel în cauză, precum şi a cerinţelor de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) din C. proc. pen., în cuprinsul acestora fiind menţionate numele şi prenumele inculpaţilor, hotărârea care se atacă, domiciliul, precum şi semnătura apărătorilor aleşi (cu împuterniciri avocaţiale aflate în original la dosar, fila x şi dosare RP Curtea de Apel Ploieşti).

În cauza de faţă, recurenţii inculpaţi C., A. şi B. au invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Procedând, în aceste coordonate de principiu, la verificarea respectării dispoziţiilor art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., s-a reţinut că din modul în care recurenţii inculpaţi au formulat criticile împotriva deciziei penale recurate rezultă că se circumscriu, formal, cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. chestiunile privind neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de luare de mită din perspectiva realizării unei corespondenţe depline între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, datorită împrejurării că faptele pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a recurenţilor nu întrunesc elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, drept pentru care recursurile în casaţie sunt admisibile în principiu sub acest aspect.

În concret, s-a reţinut că recurenţii, în esenţă, critică tipicitatea infracţiunii de luare de mită prev de art. 289 alin. (1) din C. pen., în considerarea faptului că angajaţii RAR nu au statut de funcţionar public, fiind aplicabile disp. art. 3 şi art. 41 din Legea nr. 15/1990, iar pentru a avea calitatea de funcţionar public în sensul art. 175 alin. (1) din C. pen. ar fi trebuit să exercite atribuţii legate de obiectul de activitate RAR, ca împuternicit al Ministerului Transporturilor, să exercite atribuţii de control sau să deţină o funcţie de conducere.

Ca atare, în raport de motivele cererilor de recurs în casaţie coroborat cu prevederile art. 447 din C. proc. pen., potrivit cărora, pe calea recursului în casaţie, instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., astfel cum a fost consacrată în jurisprudenţă, s-a constatat că, formal, criticile invocate de recurenţii inculpaţi C., A. şi B. se circumscriu în conţinutul dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, judecătorul de filtru, în temeiul art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., a admis, în principiu, şi a dispus trimiterea cauzei completului 2, în compunere de 3 judecători.

Examinând recursurile în casaţie declarate de inculpaţii A., B. şi C. împotriva deciziei penale nr. 955 din data de 10 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale instanţa examinează exclusiv legalitatea deciziei recurate.

Se constată, astfel, că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi exclusiv pentru motive de nelegalitate, strict circumscrise dispoziţiilor art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi/sau apel intră în puterea lucrului judecat şi nu pot face obiectul cenzurii Înaltei Curţi învestită cu judecarea recursului în casaţie, fiind obligatoriu ca motivele de casare prevăzute limitativ de lege şi invocate de recurent să se raporteze exclusiv la situaţia factuală şi elementele care au circumstanţiat activitatea imputată astfel cum au fost stabilite prin hotărârea atacată, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză.

Astfel, calea de atac extraordinară a recursului în casaţie nu presupune examinarea unei cauze sub toate aspectele, ci doar controlul legalităţii hotărârii atacate, respectiv al concordanţei acesteia cu regulile de drept aplicabile, însă exclusiv din perspectiva motivelor prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., având, aşadar, ca scop exclusiv sancţionarea deciziilor neconforme cu legea materială şi procesuală şi nicidecum judecarea propriu-zisă a procesului penal prin reaprecierea faptelor şi a vinovăţiei persoanei condamnate/achitate.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi examinată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să poată fi invocate şi, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Conform art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., hotărârile definitive sunt supuse casării dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Prin sintagma "fapta nu este prevăzută de legea penală" legiuitorul a avut în vedere atât lipsa incriminării (neprevederea faptei ca infracţiune sau lipsa de tipicitate a faptei în sensul că nu corespunde modelului abstract de incriminare, fiind incident alt tip de răspundere, după caz, civilă, contravenţională, materială sau disciplinară), cât şi situaţia în care lipsesc anumite elemente constitutive ale infracţiunii, altele decât cele referitoare la "vinovăţia prevăzută de lege".

În aceste coordonate de principiu, evaluând prezenta cale de atac, Înalta Curte constată că aceste consideraţii sunt valabile şi cu privire la cazul de recurs prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., invocat de inculpaţii A., B. şi C. ce au susţinut, în esenţă, că nu aveau calitatea de funcţionar public, astfel cum este definită de art. 175 alin. (1) din C. pen. şi, deci, nu puteau fi subiecţi activi ai infracţiunii de luare de mită, situaţie în care pretinsa faptă săvârşită nu este prevăzută de legea penală.

Înalta Curte reţine că în ceea ce priveşte infracţiunea de luare de mită, acţiunea care constituie elementul material trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: pretinderea, primirea, acceptarea promisiunii să aibă ca obiect bani sau alte foloase, condiţie îndeplinită în speţă, având în vedere că instanţa de apel a reţinut că din probele administrate în cauză a rezultat că elementul material s-a realizat printr-o acţiune de pretindere, respectiv primire de bani şi bunuri. De asemenea, banii sau celelalte foloase pretinse ori primite să fie necuvenite, să nu fie legal datorate, ci cu titlu de contraechivalent al conduitei pe care făptuitorul se angajează să o aibă pentru îndeplinirea, neîndeplinirea sau întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, condiţia fiind îndeplinită în cauză, reţinându-se de către instanţa de apel că inculpaţii au pretins şi primind sume de bani, respectiv produsele agricole în mod necuvenit pentru avizarea tehnică favorabilă a maşinilor supuse verificării. Totodată, banii sau foloasele să fie pretinse, primite sau acceptate pentru sine sau pentru altul, respectiv să reprezinte o contraprestaţie pentru activitatea care se cere funcţionarului public în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea sau efectuarea unui act contrar îndatoririlor de serviciu, de asemenea, condiţia este îndeplinită în cauză, instanţa de apel a reţinut că inculpaţii au pretins şi primit sume de bani în legătură cuexercitarea atribuţiilor lor de serviciu, iar actul pentru a cărui îndeplinire, neîndeplinire, se pretinde, se acceptă să facă parte din sfera atribuţiilor de serviciu ale funcţionarului public, condiţie, de asemenea, îndeplinită în speţă potrivit fişei postului inculpaţilor.

Mai mult, potrivit dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. c) din C. pen., funcţionar public, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie: exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuţii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.

Registrul Auto Român (RAR) este organismul tehnic de specialitate desemnat de Ministerul Transporturilor ca autoritate competentă în domeniul vehiculelor rutiere, siguranţei rutiere, protecţiei mediului înconjurător şi asigurării calităţii fiind înfiinţat în anul 1991 şi organizai sub forma unei regii autonome.

În conformitate cu legislaţia în vigoare, Registrul Auto Român are următoarele atribuţii principale: acordarea omologărilor de tip naţionale pentru vehicule rutiere, sistemele, componentele şi entităţile tehnice separate ale acestora; acordarea certificatelor de conformitate pentru sisteme componente şi entităţi tehnice separate ale vehiculelor rutiere; acordarea omologărilor individuale pentru vehicule rutiere; autorizarea staţiilor de inspecţie tehnică şi controlul activităţii de inspecţii tehnice periodice; efectuarea inspecţiei tehnice periodice pentru anumite categorii de autovehicule.

Regia Autonomă Registrul Auto Român este înfiinţată şi funcţionează în conformitate cu Hotărârea nr. 768/8.11.1991 a Guvernului României. Registrul Auto Român are sediul în municipiul Bucureşti şi are în structura sa reprezentanţe pe teritoriul României, una dintre acestea regăsindu-se în judeţul Dâmboviţa.

Conform fişei postului, inculpatul B. - îndeplineşte funcţia de specialist RAR în cadrul Reprezentanţei RAR Dâmboviţa, având relaţii de subordonare cu şeful de reprezentanţă pe linie administrativă în cadrul Registrului Auto Român Dâmboviţa şi având printre altele următoarele atribuţii de serviciu (rezultate din fişele postului): efectuează activitatea de inspecţie tehnică periodică; efectuează activitatea de redobândire certificat de înmatriculare; efectuează activitatea de inspecţie tehnică cu recunoaştere internaţională; efectuează verificările necesare înscrierii în CI V a sistemelor de alimentare cu combustibil alternativi; efectuează activitatea de reverificare tehnică şi poate dispune anularea inspecţiei tehnice periodice; efectuează activitatea de certificare a autenticităţii vehiculelor; efectuează activitatea de eliberare şi modificare CIV;

De asemenea, inculpatul A. - îndeplineşte funcţia de specialist RAR în cadrul Reprezentanţei RAR Dâmboviţa având relaţii de subordonare cu şefii de (reprezentanţă pe linie administrativă în cadrul Registrului Auto Român Dâmboviţa şi având printre altele următoarele atribuţii de serviciu (rezultate din fişele postului): efectuează activitatea de inspecţie tehnică periodică; efectuează activitatea de redobândire certificat de înmatriculare; efectuează activitatea de inspecţie tehnică cu recunoaştere internaţională; efectuează verificările necesare înscrierii în CIV a sistemelor de alimentare cu combustibil alternativi; efectuează activitatea de reverificare tehnică şi poate dispune anularea inspecţiei tehnice periodice; efectuează activitatea de certificare a autenticităţii vehiculelor; efectuează activitatea de eliberare şi modificare CIV; efectuează activitatea de verificare şi eliberare a certificatelor de clasificare pe categorii de confort a autobuzelor.

Inculpatul C. - îndeplineşte funcţia de specialist RAR în cadrul Reprezentanţei RAR Dâmboviţa având relaţii de subordonare cu şeful de reprezentanţă pe linie administrativă în cadrul Registrului Auto Român Dâmboviţa şi având printre altele următoarele atribuţii de serviciu(rezultate din fişele postului): efectuează activitatea de inspecţie tehnică periodică; efectuează activitatea de redobândire certificat de înmatriculare; efectuează activitatea de inspecţie tehnică cu recunoaştere internaţională; efectuează verificările necesare înscrierii în CIV a sistemelor de alimentare cu combustibil alternativi; efectuează activitatea de reverificare tehnică şi poate dispune anularea inspecţiei tehnice periodice; efectuează activitatea de certificare a autenticităţii vehiculelor; efectuează activitatea de eliberare şi modificare CIV; efectuează activitatea de omologare individuală;

Astfel specialiştii RAR se încadrează în dispoziţiile art. 175 alin. (1) lit. c) din C. pen., în sensul că exercită, în cadrul unei regii autonome, atribuţii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia, aspecte analizate şi de instanţa de apel prin încheierea din 19 septembrie 2023.

Pe cale de consecinţă, contrar susţinerilor recurenţilor, apreciază Înalta Curte că inculpaţii sunt funcţionari publici, în sensul dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., astfel că, sunt neîntemeiate criticile formulate.

Pentru considerentele prezentate, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie declarate de inculpaţii A., B. şi C. împotriva deciziei penale nr. 955 din data de 10 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata sumei de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie declarate de inculpaţii A., B. şi C. împotriva deciziei penale nr. 955 din data de 10 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2019.

Obligă recurenţii-inculpaţi la plata sumei de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 februarie 2025.