Proportionality limits on decade-long criminal asset seizures in tax evasion cases under ECHR property rights

Şedinţa publică din data de 04 decembrie 2024

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 14 noiembrie 2024, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 2502 C. proc. pen.., procedând la verificarea subzistenţei temeiurilor care au determinat luarea măsurilor asigurătorii:

În cazul inculpatei A., de profesie consultant fonduri europene, fără antecedente penale):

A ridicat măsura asigurătorie a sechestrului instituită prin ordonanţa nr. 2200/D/P/2013 din data de 10.06.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism asupra imobilului (apartament) situat în oraşul Popeşti-Leordeni, str. x bis, jud. Ilfov, având valoare impozabilă de 113.404,06 RON, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. x/14.01.2014, precum şi măsura asigurătorie a sechestrului instituită prin ordonanţa nr. 2200/D/P/2013 din data de 18.12.2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism asupra sumelor de 2.300 RON şi 420 euro ridicate cu ocazia perchiziţiei domiciliare, sume pe care le restituie inculpatei.

În cazul inculpatului B. :

A menţinut măsura asigurătorie a sechestrului instituită prin ordonanţa nr. 2200/D/P/2013 din data de 29.05.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism asupra imobilului situat în Aleea x, Bucureşti.

Cu privire la inculpatul C. :

A menţinut măsura asigurătorie a sechestrului instituită prin ordonanţa nr. 2200/D/P/2013 din data de 14.05.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism asupra următoarelor bunuri:

- imobil situat în Bucureşti.

- teren în suprafaţă de 642 mp şi construcţie situate în jud. Prahova, mun. Ploieşti, str. x;

- cota de 1/2 din terenul în suprafaţă de 375 mp şi construcţia în suprafaţă de 113 mp situate în jud. Prahova, mun. Ploieşti, str. x;

- cota de 1/2 din terenul în suprafaţă de 141 mp şi construcţia de 125 mp situate în jud. Prahova, mun. Ploieşti, str. x;

- cota de 1/2 din terenul în suprafaţă de 4.170 mp situat în jud. Prahova, mun. Câmpina, str. x;

- apartament situat în mun. Câmpina, str. x, având valoare de impunere 113.039,44 RON;

- teren intravilan în suprafaţă de 2.724 mp situat în mun. Câmpina, str. x;

A ridicat măsura asigurătorie a sechestrului instituită prin ordonanţa nr. 2200/D/P/2013 din data de 14.05.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism asupra următoarelor bunuri:

- teren agricol în suprafaţă de 471 mp situat în mun. Câmpina, str. x;

- teren agricol în suprafaţă de 975 mp situat în mun. Câmpina, str. x;

- teren în suprafaţă de 134 mp situat în mun. Câmpina, Calea x.

Cu privire la inculpatul D. :

A menţinut măsura asigurătorie a sechestrului instituită prin ordonanţa nr. 2200/D/P/2013 din data de 14.05.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism asupra următoarelor bunuri:

- spaţiu comercial în suprafaţă de 134 mp, situat în mun. Bucureşti, la parterul imobilului din Piaţa Victoriei, nr. 1;

- teren în suprafaţă de 215 mp (având ca elemente de identificare, nr. cadastral x, nr. carte funciară x) situat în jud. Ilfov, localitatea Snagov;

- teren intravilan în suprafaţă de 1.560 mp situat în mun. Câmpina, str. x;

A ridicat măsura asigurătorie a sechestrului instituită prin ordonanţa nr. 2200/D/P/2013 din data de 14.05.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism asupra spaţiului comercial în suprafaţă de 38 mp, situat în Bucureşti şi asupra imobilului situat în mun. Câmpina, str. x, având valoare de impunere 31.017 RON.

A menţinut măsura asigurătorie a popririi sumelor datorate lunar inculpatului de către debitorii S.C. E. S.R.L şi S.C. F. S.R.L. instituită prin ordonanţa nr. 2200D/P/2013 din data de 11.11.2016 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.

Cu privire la inculpata G. :

A menţinut măsura asigurătorie a sechestrului instituită prin ordonanţa nr. 2200/D/P/2013 din data de 04.03.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism asupra următoarelor bunuri:

- imobilului reprezentat de locuinţa P+1 construită în 2003 cu valoare de impunere 255.725,04 RON, suprafaţa construită 281,62 mp, suprafaţa construită mansardă 140,81 mp, situat la adresa din jud. Bacău;

- teren intravilan în suprafaţa de 995,13 mp, suprafaţa construită 140,81 mp, cu valoare de impunere 105 RON, situat la adresa din jud. Bacău.

A ridicat măsura asigurătorie a sechestrului instituită prin ordonanţa nr. 2200/D/P/2013 din data de 04.03.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism asupra mijlocului de transport marca x, serie motor x, capacitate cilindrica 1595 cm3, serie şasiu x, serie carte de identitate x.

Cu privire la inculpatul H. şi petenta I.:

A ridicat măsura asigurătorie a sechestrului instituită prin ordonanţa nr. 2200/D/P/2013 din data de 18.12.2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, asupra sumelor de 7.200 RON şi 10.900 RON (în total 18.100 RON) ridicate cu ocazia efectuării perchiziţiei domiciliare şi a dispus restituirea acestora petentei I..

Cu privire la inculpatul J. :

A menţinut măsura asigurătorie a sechestrului instituită prin ordonanţa nr. 2200/D/P/2013 din data de 23.11.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism asupra apartamentului situat în mun. Bucureşti, str. x şi teren folosinţă 10 mp.

Cu privire la inculpatul K. (administrator în cadrul unei societăţi comerciale, cetăţean roman, căsătorit, studii superioare, de profesie reprezentant media, fără antecedente penale):

A ridicat măsura asigurătorie instituită prin ordonanţa nr. 2200/D/P/2013 din data de 02.06.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism asupra imobilului construcţie în suprafaţă de 70,77 mp, situată în mun. Ploieşti, str. x, jud. Prahova.

Cu privire la inculpatul L. (administrator în cadrul unei societăţi comerciale, cetăţean roman, căsătorit, stagiu militar satisfăcut, studii superioare, de profesie instructor militar de zbor, fără antecedente penale):

A menţinut măsura asigurătorie instituită prin ordonanţa nr. 2200/D/P/2013 din data de 22.09.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism asupra următoarelor bunuri:

- apartament mun. Focşani, jud. Vrancea, str. x, valoare impunere 106.568,23 RON + teren intravilan 34 mp;

- teren în suprafaţă de 197 mp, situat pe str. x. Potop, nr. 3, mun. Focşani, jud. Vrancea şi

- teren în suprafaţă de 870 mp, bd. x, mun. Focşani, jud. Vrancea.

Cu privire la inculpatul M. :

A menţinut măsura asigurătorie instituită prin ordonanţa nr. 2200/D/P/2013 din data de 22.09.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism asupra următoarelor bunuri:

- cota de 1/2 din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în str. x, P7, Bucureşti, având valoare de impunere de 15.848,25 RON şi

- cota de 1/2 din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în str. x, P6, Bucureşti, având valoare de impunere de 14.207,33 RON.

Cu privire la inculpatul N. :

A menţinut măsura asigurătorie instituită prin ordonanţa nr. 2200/D/P/2013 din data de 15.10.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism asupra următoarelor bunuri:

- imobil construcţie şi teren în suprafaţă de 807,1 mp, situate la adresa din oraş Măgurele, jud. Ilfov;

- cota de 1/3 din terenul în suprafaţă de 13.353 m.p., număr cadastral x, tarla x, parcela x, deţinut în coproprietate cu O. şi P. situat în oraş Măgurele, jud. Ilfov.

Pentru a pronunţa această soluţie, judecătorul de cameră preliminară de la prima instanţă a reţinut că, prin rechizitoriul nr. x/2016 din 30.01.2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală, secţia de Combatere a Criminalităţii Organizate (fost 2200/D/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti), înregistrat pe rolul Curţii iniţial la data de 06.02.2019 sub nr. x/2019, au fost trimişi în judecată, în stare de libertate, printre alţii, inculpaţii:

- A., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

•constituirea unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1), (3) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.;

•complicitate la tentativă la infracţiunea de folosirea şi prezentarea de documente ori declaraţii false, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al comunităţilor europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor în formă continuată prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 32 alin. (1) C. pen. rap. la art. 181 alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.;

•evaziune fiscală în forma continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale corespunzătoare celor trei de achiziţii înregistrate) şi

•spălare de bani în formă continuată prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (18 acte materiale corespunzătoare celor 18 operaţiuni de transfer sume de bani prin virament bancar către furnizori).

- C., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

•sprijinire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen.;

•evaziune fiscală în formă continuată prevăzută art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi

•spălare de bani în formă continuată prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen. (109 acte materiale corespunzătoare celor 109 operaţiuni de plăţi prin transfer sume de bani prin virament bancar către furnizori sau terţe persoane juridice, 19 operaţiuni pentru S.C. Q. S.R.L. şi 90 de operaţiuni pentru S.C. R. S.R.L.).

-D., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

•sprijinire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.;

•evaziune fiscala în formă continuată prevăzută art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (78 de acte materiale corespunzătoare celor 78 achiziţii înregistrate, 53 pentru S.C. R. S.R.L., 19 pentru S.C. S. S.A. şi 6 pentru S.C. S. S.R.L.), cu aplicarea art. 5 C. pen.;

•spălare de bani în formă continuată prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (94 acte materiale corespunzătoare celor 94 operaţiuni de plăţi prin transfer sume de bani prin virament bancar către furnizori sau terţe persoane juridice, 3 operaţiuni pentru S.C. S. S.A., 1 operaţiune pentru S.C. S. S.R.L. şi 90 pentru S.C. R. S.R.L.), cu aplicarea art. 5 C. pen.;

•fals în înscrisuri sub semnătură privată în forma continuată prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. raportat la art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi

•sustragere sau distrugere de probe sau înscrisuri prev. de art. 275 alin. (1) C. pen.

-G., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

•constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.;

•complicitate la tentativă la infracţiunea de folosirea şi prezentarea de documente ori declaraţii false, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al comunităţilor europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, în formă continuată, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 32 alin. (1) C. pen. rap la art. 181 alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (31 de acte materiale aferente celor 31 de solicitări de finanţare depuse la autorităţile competenţe) şi a art. 5 C. pen.;

•complicitate la tentativa la infracţiunea de stabilire cu rea-credinţă de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuţiilor, având ca rezultat obţinerea, fără drept a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat, în forma continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 32 alin. (1) C. pen. rap. la art. 8 alin. (1), (2) din Legea nr. 214/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale) şi a art. 5 C. pen.

•complicitate la infracţiunea de evaziune fiscala în formă continuată prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (194 de acte materiale de evaziune fiscală corespunzător celor 194 de operaţiuni de livrări către beneficiari), cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. şi

•spălare de bani în formă continuată prev. şi de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (13 acte materiale aferente operaţiunilor bancare de încasare sume de bani respectiv depunere sau creditare) şi a art. 5 C. pen.

-H., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

•constituirea unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1), (2) şi 3 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. şi

•complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală în forma continuată prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (100 de acte materiale aferente celor 100 de achiziţii de produse alimentare intermediate pentru beneficiari).

-J., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

•evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi a art. 5 C. pen. (3 acte materiale corespunzătoare celor trei achiziţii înregistrate) şi

•spălare de bani în formă continuată prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi a art. 5 C. pen. (27 acte materiale corespunzătoare celor 27 operaţiuni de transfer sume de bani prin virament bancar către furnizori)

-K., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

•evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi a art. 5 C. pen. (2 acte materiale corespunzătoare celor trei achiziţii înregistrate) şi

•spălare de bani în formă continuată prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi a art. 5 C. pen. (3 acte materiale corespunzătoare celor 3 operaţiuni de transfer sume de bani prin virament bancar către furnizori).

-L., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

•evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen. (2 acte materiale corespunzătoare celor 2 de achiziţii înregistrate) şi

•spălare de bani în formă continuată prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen. (12 acte materiale corespunzătoare celor 12 operaţiuni de transfer sume de bani prin virament bancar sau bilete la ordin direct către furnizor sau S.C. T.).

-M., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

•evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen. (21 acte materiale corespunzătoare celor 21 de achiziţii înregistrate) şi

•spălare de bani în formă continuată prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen. (47 acte materiale corespunzătoare celor 47 operaţiuni de transfer sume de bani prin virament bancar direct către furnizor sau către terţe societăţi prin bilete la ordin girate) şi

-N., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

•evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen. (33 acte materiale corespunzătoare celor 18 achiziţii înregistrate pentru propriile societăţi comerciale în calitate de autor şi acte materiale aferente intermedierii legăturii pentru S.C. U. S.R.L. - 7 acte materiale, S.C. V. S.R.L. - 2 acte materiale şi S.C. W. S.R.L. - 6 acte materiale, în calitate de complice) şi

•spălare de bani în formă continuată prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen. (28 de acte materiale corespunzătoare celor 28 de operaţiuni de transfer sume de bani prin virament bancar, file X., bilete la ordin direct către furnizori sau către terţe persoane juridice).

S-a mai notat că, în cursul urmăririi penale, procurorul a dispus instituirea unor măsuri asiguratorii cu privire la inculpaţii sus menţionaţi, astfel:

Prin ordonanţa nr. 2200/D/P/2013 din data de 10.06.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, s-a instituit măsura asiguratorie a sechestrului asupra imobilului (apartament) situat în oraşul Popeşti-Leordeni, str. x bis, jud. Ilfov, având valoare impozabilă de 113.404,06 RON, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. x/14.01.2014, deţinut de inculpata A. .

Prin ordonanţa nr. 2200/D/P/2013 din data de 14.05.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, s-a instituit măsura asiguratorie a sechestrului asupra următoarelor bunuri aparţinând inculpatului C.:

- imobil situat în Bucureşti.

- teren în suprafaţă de 642 mp şi construcţie situate în jud. Prahova, mun. Ploieşti, str. x;

- cota de 1/2 din terenul în suprafaţă de 375 mp şi construcţia în suprafaţă de 113 mp situate în jud. Prahova, mun. Ploieşti, str. x;

- cota de 1/2 din terenul în suprafaţă de 141 mp şi construcţia de 125 mp situate în jud. Prahova, mun. Ploieşti, str. x;

- cota de 1/2 din terenul în suprafaţă de 4.170 mp situat în jud. Prahova, mun. Câmpina, str. x;

- apartament situat în mun. Câmpina, str. x, având valoare de impunere 113.039,44 RON;

- teren agricol în suprafaţă de 471 mp situat în mun. Câmpina, str. x;

- teren intravilan în suprafaţă de 2.724 mp situat în mun. Câmpina, str. x;

- teren agricol în suprafaţă de 975 mp situat în mun. Câmpina, str. x;

- teren în suprafaţă de 134 mp situat în mun. Câmpina, Calea x.

Prin ordonanţa nr. 2200/D/P/2013 din data de 14.05.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, s-a instituit măsura asiguratorie a sechestrului asupra următoarelor bunuri aparţinând inculpatului D.:

- spaţiu comercial în suprafaţă de 134 mp, situat în mun. Bucureşti, la parterul imobilului din Piaţa Victoriei, nr. 1;

- spaţiu comercial în suprafaţă de 38 mp, situat în Bucureşti;

- teren în suprafaţă de 215 mp (având ca elemente de identificare, nr. cadastral x, nr. carte funciară x) situat în jud. Ilfov, localitatea Snagov;

- teren intravilan în suprafaţă de 1.560 mp situat în mun. Câmpina, str. x;

- imobil situat în mun. Câmpina, str. x, având valoare de impunere 31.017 RON.

Prin ordonanţa nr. 2200/D/P/2013 din data de 04.03.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, s-a instituit măsura asigurătorie a sechestrului asupra următoarelor bunuri aparţinând inculpatei G.:

- imobilului reprezentat de locuinţa P+1 construită în 2003 cu valoare de impunere 255.725,04 RON, suprafaţa construită 281,62 mp, suprafaţa construită mansardă 140,81 mp, situat la adresa din mun. Slanic Moldova, jud. Bacău;

- teren intravilan în suprafaţa de 995,13 mp, suprafaţa construită 140,81 mp, cu valoare de impunere 105 RON, situat la adresa din mun. Slănic Moldova, jud. Bacău;

- mijlocul de transport marca x, serie motor x, capacitate cilindrica 1595 cm3, serie şasiu x, serie carte de identitate x .

Prin ordonanţa nr. 2200/D/P/2013 din data de 18.12.2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, s-a instituit măsura sechestrului asigurător asupra sumelor de 7.200 RON şi 10.900 RON (în total 18.100 RON) ridicate de la inculpatul H. cu ocazia efectuării perchiziţiei domiciliare .

Prin ordonanţa nr. 2200/D/P/2013 din data de 23.11.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism s-a instituit măsura sechestrului asigurător asupra apartamentului situat în mun. Bucureşti, str. x şi teren folosinţă 10 mp, deţinute de inculpatul J. .

Prin ordonanţa nr. 2200/D/P/2013 din data de 02.06.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism s-a instituit măsura sechestrului asigurător asupra imobilului construcţie în suprafaţă de 70,77 mp, situată în mun. Ploieşti, str. x, jud. Prahova), deţinut de inculpatul K. .

Prin ordonanţa nr. 2200/D/P/2013 din data de 18.09.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism s-a instituit măsura sechestrului asigurător asupra imobilului apartament situat în mun. Bucureşti, str. x, valoare de impunere 75.502,42 RON şi asupra imobilului teren în suprafaţă de 26,87 mp, deţinute de inculpatul Y. .

Prin ordonanţa nr. 2200/D/P/2013 din data de 22.09.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism s-a instituit măsura asiguratorie a sechestrului asupra următoarelor bunuri aparţinând inculpatului L.:

- apartament mun. Focşani, jud. Vrancea, str. x, valoare impunere 106.568,23 RON + teren intravilan 34 mp;

- teren în suprafaţă de 197 mp, situat pe str. x. Potop, nr. 3, mun. Focşani, jud. Vrancea şi

- teren în suprafaţă de 870 mp, bd. x, mun. Focşani, jud. Vrancea.

Prin ordonanţa nr. 2200/D/P/2013 din data de 10.06.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism s-a instituit măsura asiguratorie a sechestrului asupra următoarelor bunuri aparţinând inculpatului M.:

- cota de 1/2 din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în str. x, P7, Bucureşti, având valoare de impunere de 15.848,25 RON şi

- cota de 1/2 din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în str. x, P6, Bucureşti, având valoare de impunere de 14.207,33 RON.

Prin ordonanţa nr. 2200/D/P/2013 din data de 15.10.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism s-a dispus luarea măsurii sechestrului asigurător asupra următoarelor bunuri aparţinând inculpatului N.:

- imobil construcţie şi teren în suprafaţă de 807,1 mp, situate la adresa din oraş Măgurele, jud. Ilfov;

- cota de 1/3 din terenul în suprafaţă de 13.353 m.p., număr cadastral x, tarla x, parcela x, deţinut în coproprietate cu O. şi P. situat în oraş Măgurele, jud. Ilfov.

Prin ordonanţa nr. 2200/D/P/2013 din data de 18.12.2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism s-a dispus luarea măsurii asiguratorie a sechestrului asupra sumelor de 2.300 RON şi 420 euro ridicate de la inculpata A. cu ocazia perchiziţiei domiciliare .

Prin ordonanţa nr. 2200/D/P/2013 din data de 15.12.2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism s-a dispus luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra conturilor deţinute de inculpata A. la Z. S.A. până la concurenţa sumei de 440.886 de RON .

Prin ordonanţa nr. 2200D/P/2013 din data de 11.11.2016 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism s-a dispus luarea măsurii asigurătorii a popririi a sumelor datorate lunar inculpatului D., de către următorii debitori, persoane juridice: S.C. AA. S.A., S.C. BB. S.R.L., S.C. E. S.R.L şi S.C. F. S.R.L. .

Prin încheierea judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală din data de 22.11.2016 s-a dispus ridicarea parţială a sechestrului instituit prin ordonanţa D.I.I.C.O.T. din data de 11.11.2016 cu privire la S.C. AA. S.A. şi S.C. BB. S.R.L. .

Prin ordonanţa nr. 2200/D/P/2013 din data de 15.12.2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism s-a dispus luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra conturilor deţinute de inculpata G. la CC. S.A., DD. S.A., EE. S.A., FF. S.A., GG. S.A., până la concurenţa sumei de 111.053.502 de RON .

S-a mai constatat că, în cuprinsul ordonanţelor procurorul a invocat în sprijinul luării măsurilor asigurătorii necesitatea de a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale, confiscării extinse ori care pot a servi la repararea pagubei produse prin infracţiuni sau la garantarea executării cheltuielilor judiciare, fiind indicat temeiul prev. de art. 249 alin. (1) C. proc. pen.. şi, după caz, dispoziţiile art. 254 C. proc. pen.

S-a arătat că, măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate - art. 249 alin. (4) C. proc. pen.

Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune şi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor inculpatului, până la concurenţa valorii probabile a acestora - art. 249 alin. (5) C. proc. pen.

Potrivit art. 11 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, în cazul în care s-a săvârşit o infracţiune prevăzută de prezenta lege, luarea măsurilor asiguratorii este obligatorie.

Conform art. 32 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului (actualul art. 50 din Legea nr. 129/2019), în cazul în care s-a săvârşit o infracţiune de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.

Deşi procurorul s-a referit atât la confiscarea specială şi confiscarea extinsă, cât şi la garantarea executării cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune, judecătorul de la prima instanţă a subliniat că, în concret, prin rechizitoriu nu s-a făcut nicio propunere în legătură cu luarea vreuneia dintre măsurile de siguranţă menţionate.

Este adevărat că potrivit art. 33 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului (actualul art. 51 alin. (1) din Legea nr. 129/2019) în cazul infracţiunilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului se aplică dispoziţiile privind confiscarea bunurilor, însă prin decizia nr. 23/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în ipoteza concursului de infracţiuni dintre infracţiunea de evaziune fiscală şi infracţiunea de spălare a banilor nu se impune luarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale a sumelor de bani ce au făcut obiectul infracţiunii de spălare a banilor şi care provin din săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală concomitent cu obligarea inculpaţilor la plata sumelor reprezentând obligaţii fiscale datorate statului ca urmare a săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală.

A mai fost arătat că, în cauză, în al treilea ciclu procesual, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală s-a constituit parte civilă, indicând în raport cu fiecare inculpat şi fiecare parte responsabilă civilmente (societăţile comerciale fiind introduse în cauză la solicitarea părţii civile prin încheierea din 25.05.2023, cererea fiind depusă încă din primul ciclu procesual - f.224 vol. III dosar nr. x/2019) natura şi întinderea pretenţiilor, a motivelor şi a probelor pe care se întemeiază (pretinsul prejudiciu derivând din presupusa comitere de către inculpaţi a infracţiunilor de evaziune fiscală).

Pe de altă parte, chiar dacă luarea măsurii de siguranţă a confiscării extinse nu depinde de o solicitare expresă în acest sens a procurorului exprimată în cuprinsul actului de sesizare, s-a apreciat de către judecătorul primei instanţe că la dosar nu există probe la acest moment din care să reiasă diferenţe între veniturile licite şi valoarea bunurilor dobândite de inculpaţi într-o perioadă de 5 ani înainte/după săvârşirea infracţiunilor, până la data emiterii actului de sesizare (art. 1181 alin. (5) C. pen. 1969/art. 1121 alin. (5) C. pen. 2009).

În concluzie, judecătorul de la Curte a precizat că, la acest moment procesual, măsurile asigurătorii luate şi menţinute asupra bunurilor inculpaţilor urmăresc evitarea ascunderii, distrugerii, înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor care pot servi la garantarea executării cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiunea de evaziune fiscală, cum de altfel s-a stabilit şi prin încheierea de şedinţă din 16.11.2023 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, definitivă prin încheierea de şedinţă nr. 16/10.01.2024 a judecătorilor de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, neintervenind elemente de noutate care să conducă la o altă concluzie.

A reţinut Curtea că, acuzarea susţine în esenţă că inculpaţii A., B., C., D., cristolţan ştefan-HH., J., K., L., M., şi N., în calitate de administratori de fapt/de drept ai unor societăţi comerciale (parte din ele, respectiv cele care nu au fost radiate, având calitatea de părţi responsabile civilmente), ar fi evidenţiat în actele contabile operaţiuni fictive, respectiv achiziţii efectuate de la societăţi fantomă înfiinţate şi controlate de membrii unui grup infracţional organizat (iniţiat şi constituit, printre alţii, de inculpatul II.), cauzând prejudicii bugetului de stat, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 (cu reţinerea formei continuate în cazul unor inculpaţi, respectiv reţinerea variantelor agravante prev. de art. 9 alin. (2) sau 3 din Legea nr. 241/2005).

Astfel, s-a reţinut că prin faptele inculpaţilor a fost prejudiciat bugetul de stat cu următoarele sume: A. - 440.886 de RON; B. - 1.068.563 RON; C. - 8.143.402 RON; D. - 9.678.942 RON; cristolţan ştefan-HH. - 1.899.328 RON; J. - 680.959 RON; K. - 601.329 RON; L. - 2.897.878 RON; M. - 3.174.432 RON; N. - 2.805.228 RON.

În cazul inculpatei G. s-a reţinut că, în perioada ianuarie 2013 - decembrie 2014 în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, la intervale diferite de timp l-ar fi sprijinit pe liderul grupării inculpatul II. în efectuarea de achiziţii intracomunitare de carne prin folosirea de societăţi comerciale tip fantoma controlate de către grupare ca intermediari între furnizorul extern şi beneficiarul final, prin sustragerea de la plata T.V.A. către bugetul de stat cauzându-se astfel un prejudiciu bugetului de stat în cuantum de 4.836.271 RON - complicitate la infracţiunea de evaziune fiscala în formă continuată prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005

De asemenea, inculpatul H., în perioada aprilie- decembrie 2014, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, la intervale diferite de timp, ar fi sprijinit membri grupării controlate de inculpatul II. în săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în modalitatea efectuării de achiziţii intracomunitare prin folosirea unor societăţi comerciale interpuse tip fantomă, facilitând identificarea clienţilor S.C. JJ. S.R.L., S.C. KK. S.R.L., S.C. LL. S.R.L., S.C. MM. S.R.L. şi S.C. NN. S.R.L. care au achiziţionat produse alimentare de la grupare pe teritoriul României, având cunoştinţă de caracterul fraudulos al demersului şi sustragerea de la plata T.V.A. către bugetul de stat de către societăţile interpuse, cauzându-se astfel un prejudiciu de 2.275.578 RON - complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală în forma continuată prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

În privinţa cheltuielilor judiciare, prin rechizitoriu acestea au fost defalcate după cum urmează: A. - 3.000 RON; C. - 5.000 RON; D. - 7.000 RON; G. - 3.000 RON; H. - 2.000 RON; restul inculpaţilor - 1.500 RON fiecare.

Inculpaţii nu au contestat în cauză standardul probatoriu minim pentru luarea/menţinerea măsurilor asigurătorii, astfel că se impune a se analiza în continuare dacă ingerinţa în dreptul de proprietate al inculpaţilor, generată de măsurile asigurătorii instituite asupra bunurilor mobile/imobile, este în continuare proporţională, ţinând seama şi de riscul potenţial ca inculpaţii să încerce ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a acestora.

Judecătorul de cameră preliminară de la Curte a subliniat, mai întâi, că obligativitatea luării măsurilor asigurătorii în cazul infracţiunilor de evaziune fiscală nu împiedică efectuarea unei analize asupra necesităţii şi proporţionalităţii acestora, dispoziţiile art. 2502 C. proc. pen.. evidenţiind implicit caracterul temporar al acestora.

În jurisprudenţa europeană în materia drepturilor omului, s-a statuat că orice ingerinţă în drepturile protejate de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale trebuie să fie prevăzută de lege, pentru a exclude caracterul arbitrar, să fie justificată de un interes public sau general legitim şi, nu în ultimul rând, să asigure un just echilibru între cerinţele de interes general ale comunităţii şi cele privind protecţia drepturilor fundamentale ale persoanei.

Referitor la proporţionalitatea dintre ingerinţa statului în dreptul recunoscut de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie şi interesul urmărit prin instituirea unei măsuri asigurătorii, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că aceasta trebuie analizată în funcţie de circumstanţele cauzei şi natura ingerinţei în discuţie, prin raportare la mai mulţi factori relevanţi:

- durata măsurii şi valoarea bunurilor supuse acesteia (cauza OOO Avrora Maloetazhnoe Stroitelstvo împotriva Rusiei, hotărârea din 07 aprilie 2020, par. 69; cauza Credit Europe Leasing IFN S.A. împotriva României, hotărârea din 21 iulie 2020, par. 87);

- necesitatea menţinerii măsurii, având în vedere desfăşurarea procedurii penale şi consecinţele acesteia asupra părţii interesate (cauza Lachikhina împotriva Rusiei, hotărârea din 10 octombrie 2017, par. 59);

- comportamentul reclamantului şi al autorităţilor statului, prin raportare şi la complexitatea cauzei (cauza OO. împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 09 octombrie 2008, par. 75).

Procedând conform art. 2502 C. proc. pen.. la verificarea subzistenţei temeiurilor care au determinat în cursul urmăririi penale luarea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând celor 12 inculpaţi, iar mai apoi menţinerea succesivă a acestora (prin încheierea nr. 156/24.02.2023 a judecătorilor de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2022 şi prin încheierea de şedinţă din 16.11.2023 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală), judecătorul de cameră preliminară de la Curte a constatat următoarele:

Măsurile asigurătorii au fost instituite asupra bunurilor inculpaţilor începând cu data de 18.12.2014, apoi în perioada 04.03.2015 - 23.11.2015, ultima ordonanţă fiind din data de 11.11.2016 (poprirea sumelor datorate lunar inculpatului D., de către debitori, persoane juridice S.C. AA. S.A. şi S.C. BB. S.R.L. - astfel cum a fost modificată prin încheierea judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală din data de 22.11.2016).

Rechizitoriul nr. x din 30.01.2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism -Structura Centrală, secţia de Combatere a Criminalităţii Organizate (fost 2200/D/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti) a fost înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 06.02.2019 sub nr. x/2019, iar la acest moment faza de cameră preliminară nu s-a finalizat, cauza aflându-se în al treilea ciclu procesual (prima rejudecare fiind dispusă pentru nelegala citare a unei părţi, a doua rejudecare pe motiv de nelegală compunere a completului - judecătorul de cameră preliminară fiind anterior judecător de drepturi şi libertăţi, începând cu luna noiembrie 2023 şi până în luna octombrie 2024 cauza aflându-se pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea verificării legalităţii activităţilor specifice culegerii de informaţii din care au rezultat înregistrările folosite în cauză ca mijloace de probă).

Aşadar, de la luarea măsurilor asigurătorii a trecut o perioadă de aproximativ 8-10 ani şi, în acord cu apărarea, complexitatea cauzei nu mai poate reprezenta o justificare pentru durata procedurilor.

De altfel, de la momentul sesizării organului de urmărire penală şi până la trimiterea în judecată a celor 93 de inculpaţi au trecut aproximativ 5 ani şi 3 luni, cu câteva excepţii organul judiciar manifestând diligenţă în efectuarea actelor procesuale şi procedurale, precum şi cu privire la administrarea probelor, în timp ce în februarie 2025 se vor împlini 6 ani de la debutul camerei preliminare.

Mai mult, inclusiv modificările legislative au condus la prelungirea procedurilor, timp de aproximativ 1 an procedura de cameră preliminară fiind suspendată ca urmare a sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea verificării legalităţii activităţilor specifice culegerii de informaţii din care au rezultat înregistrările folosite în cauză ca mijloace de probă (art. 1391 C. proc. pen.. fiind introdus prin Legea nr. 201/2023, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 618 din 6 iulie 2023)

În contrapondere faţă de comportamentul autorităţilor, comportamentul adoptat de inculpaţi pe parcursul procedurii de cameră preliminară a fost unul corect, orientat în general spre desfăşurarea cu celeritate a procedurilor judiciare, chiar dacă uneori cauza a suferit amânări ca urmare a lipsei de apărare şi li s-ar putea reţine şi inculpaţilor un anumit grad de culpă (cel puţin în acest ciclu procesual s-a constatat faptul că unii avocaţi din oficiu nu s-au prezentat la termenele de judecată ori că avocaţii aleşi nu şi-au asigurat substituirea).

Cu privire la inculpaţii A. şi K., judecătorul de cameră preliminară a avut în vedere, pe lângă durata excesivă a procedurilor, valoarea probabilă a prejudiciului - sub 100.000 euro/150.000 euro, astfel să riscul ascunderii, distrugerii, înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor imobile şi a sumelor de bani asupra cărora s-au instituit măsuri asigurătorii este totuşi redus.

În plus, la acest moment procesual capătă relevanţă împrejurarea că în cauză a fost introdusă în calitate de parte responsabilă civilmente şi S.C. PP. S.R.L. care, deşi nu a obţinut profituri consistente în ultimii ani (aspect constatat cu ocazia verificării anterioare),oferă un grad de siguranţă satisfăcător în sensul că în măsura în care cauza va depăşi faza de cameră preliminară şi ar urma să se pronunţe o soluţie pe latură penală care să susţină o soluţie de admitere a acţiunii civile partea civilă ar putea să îşi acopere prejudiciul probabil cauzat de inculpata A..

Judecătorul de cameră preliminară de la prima instanţă a mai reţinut faptul că, în principiu, bunurile mobile şi sumele de bani se devalorizează odată cu trecerea timpului, spre deosebire de bunurile imobile a căror valoare a crescut constant în ultimii ani (fapt notoriu).

Văzând natura bunurilor mobile (mijloc de transport marca x) şi cuantumul sumelor de bani (în total 18.100 RON - care nu este purtătoare de dobânzi) asupra cărora s-au instituit măsurile asigurătorii, în ciuda unui prejudiciu probabil substanţial reţinut în sarcina inculpaţilor G. şi H., judecătorul de cameră preliminară a constatat că menţinerea în continuare a acestora nu mai trece examenul de proporţionalitate, ingerinţa în dreptul de proprietate fiind semnificativă prin raportare la consecinţele negative decurgând din trecerea timpului asupra valorii acestora.

Mai mult, deşi suma de 18.100 RON ridicată de la soţii x reprezenta un bun comun la acel moment, între timp a intervenit divorţul şi lichidarea comunităţii legale, încă de la debutul cercetărilor inculpatul H. şi petenta I. arătând că suma fusese obţinută în fapt de aceasta din urmă. Prin urmare, apare ca nejustificată afectarea dreptului de proprietate al unei persoane (fie el şi în codevălmăşie la momentul instituirii măsurii) care nu ar putea cădea în pretenţii la sfârşitul procesului penal.

Aşadar, ca o consecinţă a ridicării măsurii asigurătorii, judecătorul a dispus ca suma de 18.100 RON să fie restituită petentei I., fiind întemeiate cererile de restituire formulate de inculpat şi de persoana interesată.

Analizând în continuare subzistenţa temeiurilor care au impus luare măsurilor asigurătorii asupra bunurilor imobile aparţinând inculpaţilor C. şi D., s-a considerat că este justificată la acest moment procesual ridicarea măsurii în ceea ce priveşte bunuri de o mai mică valoare (terenuri agricole, teren în suprafaţă de 134 mp situat în mun. Câmpina, Calea x - C., spaţiul comercial în suprafaţă de 38 mp şi imobil apartament situat în mun. Câmpina, str. x, având valoare de impunere 31.017 RON), dar care ar putea fi puse mai bine în valoare de către aceştia.

În opinia judecătorului de la Curte, în cazul acestora bunuri, dată fiind valoarea lor probabilă, riscul înstrăinării sau sustragerii de la urmărire s-a estompat după trecere unei perioade de aproximativ 10 ani de la instituirea măsurii asigurătorii.

De altfel, inculpatul D. a solicitat încă din primul ciclu procesual "emiterea unui acord scris" în vederea eliberării unei autorizaţii pentru consolidarea spaţiului comercial din Centrul Vechi (la care ulterior a renunţat), iar argumentele expuse de acesta la acest termen de judecată în susţinerea necesităţii ridicării măsurii asigurătorii sunt convingătoare, evidenţiind caracterul disproporţionat al ingerinţei în dreptul său de proprietate decurgând din menţinerea în continuare a măsurii asigurătorii.

Văzând durata îndelungată a procedurilor şi inclusiv a măsurilor asigurătorii, care i-a lipsit pe inculpaţi de posibilitatea de a dispune de bunurile mobile şi imobile (după distincţiile arătate), văzând şi comportamentul autorităţilor şi cel al părţilor, nu mai este respectată cerinţa proporţionalităţii acestor măsuri cu scopul în vederea realizării căruia au fost instituite, condiţii în care nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea acestora.

Menţinerea în continuare a măsurilor asigurătorii ar impune inculpaţilor să suporte o sarcină disproporţionată şi excesivă, ceea ce ar echivala cu însăşi încălcarea dreptului lor de proprietate asupra bunurilor.

În privinţa inculpaţilor J., L., M., N., iar în cazul inculpaţilor G., C. şi D. doar cu referire la celelalte bunuri, în ciuda duratei nerezonabile a procedurilor judiciare, judecătorul de cameră preliminară de la Curte a apreciat că la acest moment procesual se păstrează justul echilibru între interesul general al societăţii (constând în acoperirea prezumtivei pagube produse prin infracţiune) şi interesul acestora de a se bucura de toate atributele dreptului de proprietate.

Prin faptele acestora s-ar fi prejudiciat bugetul de stat cu următoarele sume: C. - 8.143.402 RON; D. - 9.678.942 RON; G. - 4.836.271 RON; J. - 680.959 RON; L. - 2.897.878 RON; M. - 3.174.432 RON; N. - 2.805.228 RON.

Deşi situaţia inculpatului J. pare asemănătoare cu cea a inculpatului K., totuşi acesta este cetăţean străin, iar singurul bun aflat în patrimoniul său este apartamentului situat în mun. Bucureşti, str. x şi terenul aflat în folosinţă comună de 10 mp (coproprietate forţată), astfel că o eventuală executare silită în cazul admiterii acţiunii civile s-ar putea dovedi iluzorie în măsura în care inculpatul ar dispune de acest bun. De altfel, prejudiciul probabil este ridicat, de aproximativ 135.000 euro, iar inculpatul nu a făcut dovada că el sau societatea S.C. QQ. S.R.L. ar avea alte bunuri care să formeze judecătorului convingerea că riscul ascunderii, distrugerii, înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunului menţionat ar fi minim.

În privinţa celorlalţi inculpaţi se remarcă valoarea deosebit de ridicată a prejudiciilor probabile generate prin presupusa comitere a infracţiunilor de evaziune fiscală, între 1.068.563 RON şi 9.678.942 RON (aproximativ 215.000 euro - 1.935.000 euro).

A mai reţinut judecătorul de cameră preliminară că recuperarea prejudiciilor în cazul infracţiunilor de evaziune fiscală, în cuantum atât de ridicat, reprezintă un deziderat poate la fel de important ca cel privind tragerea la răspundere penală a persoanelor vinovate de comiterea acestora. Îndeplinirea obligaţiilor fiscale de către toţi cetăţenii reprezintă o condiţie esenţială pentru funcţionarea în bune condiţii a statului, fiind o garanţie a îndeplinirii de către acesta, prin instituţiile sale, a atribuţiilor prevăzute de Constituţia României în domenii deosebit de importante precum sănătatea, educaţie, justiţia, transporturile, etc. De altfel, este de notorietate că nu de puţine ori lipsa fondurilor în aceste domenii primordiale conduce la o funcţionare defectuoasă a aparatului de stat, care se repercutează asupra cetăţeanului.

În ceea ce priveşte valoarea bunurilor sechestrate, s-a observat că este vorba de bunuri imobile, de o valoare mult inferioară prejudiciului probabil, exceptând situaţia inculpaţilor C. şi D., în cazul cărora se remarcă instituirea măsurii asigurătorii asupra a 15 imobile (în total), aceştia urmând în cazul admiterii acţiunii civile să răspundă în solidar pentru mare parte din prejudiciul probabil.

Ridicarea măsurii asigurătorii în legătură cu 5 imobile aparţinând celor doi inculpaţi (dintre cele mai puţin valoroase însă) răspunde imperativului păstrării unui raport de proporţionalitate rezonabil între scopul urmărit prin instituirea acestora şi nivelul sporit de intruziune a statului în exercitarea atributelor dreptului de proprietate.

În opinia judecătorului de cameră preliminară cu cât prejudiciul este mai ridicat, cu atât mai mare este riscul ca, în lipsa unor măsuri asigurătorii, inculpaţii să încerce diminuarea activelor (mai ales dacă bunul imobil constituie şi locuinţa acestora şi nu există alte bunuri care să servească acoperirii eventualelor obligaţii civile) şi, implicit, să îngreuneze recuperarea prejudiciului probabil în cazul în care s-ar dispune obligarea lor pe latură civilă.

Chiar dacă valoarea bunurilor asupra cărora urmează a se menţine sechestrul în cazul inculpaţilor C. şi D. este una semnificativă, fără ca apărarea să dovedească însă că valoarea acestora ar fi apropiată de prejudiciul imputat, subliniază judecătorul faptul că aceştia au în continuare posibilitatea să culeagă fructele civile, iar în cazul spaţiilor comerciale sumele de bani datorate de chiriaşi sunt poprite - poprire care se impune a fi de asemenea menţinută.

Prin urmare, văzând argumentele expuse anterior, s-a apreciat că subzistă la acest moment procesual temeiurile care au stat la baza luării şi menţinerii măsurilor asigurătorii faţă de inculpaţii menţionaţi, cu precizarea că în cazul inculpaţilor G., C. şi D. acestea vor viza doar parte din bunurile sechestrate (imobile şi sume de bani datorate de terţi).

Împotriva acestei încheieri au formulat contestaţie Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, precum şi inculpaţii N., J., L., M., G., C. şi D..

Ministerul Public a susţinut, în esenţă, că soluţia judecătorului de cameră preliminară de la prima instanţă este netemeinică, întrucât ingerinţa în dreptul de proprietate al inculpaţilor este în continuare proporţională ţinând seama de riscul potenţial ca inculpaţii să încerce ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor, fapt ce ar conduce la imposibilitatea executării silite a cheltuielilor judiciare, a reparării pagubei produse prin infracţiunea de evaziune fiscală, dar şi a dispunerii confiscării speciale şi/sau extinse.

În cuprinsul motivelor de contestaţie, procurorul a mai subliniat că repararea prejudiciilor în cazul infracţiunilor de evaziune fiscală reprezintă un deziderat la fel de importat ca şi cel privind tragerea la răspunderea penală a persoanelor vinovate de comiterea acestora, cu atât mai mult cu cât în prezenta cauză majoritatea inculpaţilor se vor bucura de efectele prescripţiei răspunderii penale.

Contestatorii inculpaţi au susţinut în cvasiunanimitate că, la acest moment procesual, faţă de durata îndelungată a procedurilor şi, implicit, a măsurilor asiguratorii, raportat la comportamentul autorităţilor şi cel al părţilor, nu mai este respectată cerinţa proporţionalităţii acestor măsuri cu scopul pentru care au fost instituite, inculpaţii solicitând, în esenţă, ridicarea tuturor măsurilor asiguratorii.

Examinând contestaţiile formulate în cauză, prin raportate la actele dosarului şi normelor legale incidente, Înalta Curte - completul de 2 judecători de cameră preliminară, constată următoarele:

Prin art. 19 din Legea nr. 6 din 18 februarie 2021 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce priveşte instituirea Parchetului European (EPPO), publicată în Monitorul Oficial al României nr. 167/18.02.2021, a fost introdus, după art. 2501, articolul 2502 din C. proc. pen.

Conform acestor noi dispoziţii legale, "În tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanţa de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecăţii, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menţinerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 şi 2501 aplicându-se în mod corespunzător."

Potrivit dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, în cazul în care s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.

Cu toate acestea, menţinerea lor pe tot cursul procesului penal nu este obligatorie, impunându-se, în lumina dispoziţiilor procesual penale, astfel cum au fost modificate în anul 2021, verificarea măsurilor asigurătorii sub aspectul subzistenţei temeiurilor care au determinat luarea măsurilor asigurătorii şi, pe cale de consecinţă, dispunerea menţinerii, restrângerii sau extinderii măsurilor, respectiv ridicarea acestora.

În privinţa temeiurilor la care se referă art. 2502 C. proc. pen.., instanţa de control judiciar reţine că, potrivit art. 249 alin. (1) C. proc. pen.., măsurile asigurătorii au fost luate în cursul urmăririi penale, pentru garantarea reparării pagubei pretins produse prin săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală, pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare, precum şi pentru confiscarea specială şi/sau extinsă.

Conform art. 249 alin. (1) C. proc. pen., procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecăţii, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanţă sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune.

Aplicabilitatea prevederilor art. 2502 din C. proc. pen., se impune a fi examinată din perspectiva mai multor criterii, printre care durata măsurilor asigurătorii, în ansamblul procedurilor derulate în prezenta cauză.

Astfel, se observă că urmărirea penală faţă de inculpaţii menţionaţi mai sus a fost începută în februarie 2014, respectiv mai 2015, măsurile asigurătorii fiind dispuse în aceeaşi perioadă (în cursul anului 2014 şi 2015).

Instanţa de judecată a fost sesizată prin rechizitoriul nr. x/2016 (2200/D/P/2013) din data de 30.01.2019 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Structura Centrală.

Din examinarea actelor de la dosar, se constată că, în prezent cauza, se află în al treilea ciclu procesual în faza de cameră preliminară, în prezent pe rolul Curţii de Apel Bucureşti fiind analizate cererile şi excepţiile formulate de inculpaţi cu privire la legalitatea probelor şi actelor de urmărire penală, precum şi regularitatea rechizitoriului, în contextul în care, prin încheierea nr. 388/17.09.2024 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2023, definitivă prin necontestare, în temeiul art. 1391 alin. (6) C. proc. pen.. s-a constatat nelegalitatea interceptării şi înregistrării comunicaţiilor electronice autorizate prin încheierile judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie efectuate în baza mandatelor de siguranţă naţională nr. x din 02.07.2013, nr. x din 02.10.2013, nr. x din 19.12.2013 şi a notelor de redare a convorbirilor telefonice şi comunicărilor electronice efectuate în baza acestor mandate.

Măsurile asiguratorii, aşa cum rezultă din cele arătate anterior, au fost luate în anul 2014-2015.

Prin urmare, instanţa de control judiciar constată că durata efectivă a măsurilor asigurătorii în prezenta cauză este exagerat de mare în raport de durata şi evoluţia procedurii, iar consecinţele pe care le produc asupra inculpaţilor depăşesc efectele normale ale unei astfel de măsuri, în raport de valoarea prejudiciului reţinut în sarcina fiecărui inculpat.

Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, atât la luarea măsurii sechestrului, cât şi în perioada în care acesta este menţinut trebuie respectată exigenţa de proporţionalitate a măsurii asigurătorii cu scopul urmărit pentru ca măsura procesuală restrictivă de proprietate să nu se transforme odată cu trecerea timpului într-o sarcină excesivă pentru persoana ale cărei bunuri sunt indisponibilizate. În acest sens, relevantă este cauza OO. c. Republicii Cehe (hotărârea din 2008), în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut necesitatea aplicării testului de proporţionalitate şi încălcarea exigenţelor art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană faţă de durata excesivă a măsurilor asigurătorii.

De asemenea, proporţionalitatea dintre scopul urmărit la instituirea măsurii şi restrângerea drepturilor persoanei acuzate trebuie asigurată indiferent de modul în care legiuitorul a apreciat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgând din lege sau ca fiind lăsată la aprecierea organului judiciar, întrucât măsurile asiguratorii sunt acele măsuri procesuale cu caracter real care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile care aparţin inculpatului, prin instituirea unui sechestru asupra acestora, afectând, atributul dispoziţiei juridice şi materiale, întrucât proprietarul acestor bunuri pierde dreptul de a le înstrăina sau greva de sarcini.

Atunci când se dispune luarea unei măsuri asigurătorii, trebuie avute în vedere mai multe valori implicate în cauză, respectiv se impune o evaluare a prejudiciului produs prin infracţiune, astfel încât valoarea bunurilor sechestrate ce ar urma să fie valorificată în vederea despăgubirii părţii civile să fie cât mai apropiată de valoarea prejudiciului pretins.

Prin Decizia nr. 19/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind recursul în interesul legii, instanţa supremă a reţinut că:

"instituirea unei măsuri asigurătorii obligă organul judiciar să stabilească un raport rezonabil de proporţionalitate între scopul pentru care măsura a fost dispusă ca modalitate de asigurare a interesului general, şi protecţia dreptului persoanei acuzate de a se folosi de bunurile sale, pentru a evita să se impună o sarcină individuală excesivă. Proporţionalitatea trebuie asigurată indiferent de modul în care legiuitorul a apreciat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgând din lege sau ca fiind lăsată la aprecierea judecătorului. Condiţia rezultă atât din art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia Europeană cât şi din art. 53 alin. (2) din Constituţia României, republicată (măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii)".

În prezenta cauză, astfel cum rezultă din actele dosarului, măsurile sechestrului asigurator s-au instituit asupra bunurilor inculpaţilor pentru garantarea reparării pagubei produse prin infracţiunile de evaziune fiscală/garantarea cheltuielilor de judecată/confiscare specială şi extinsă.

Ca atare, la acest moment procesual, evaluarea caracterului proporţional al măsurilor asiguratorii se va face prin raportare la scopul pentru care au fost instituite.

În materia măsurilor asigurătorii, cerinţa proporţionalităţii trebuie îndeplinită nu doar la instituirea măsurii, ci şi pe parcursul acesteia întrucât lipsa justului echilibru între satisfacerea interesului public şi protecţia dreptului de proprietate denotă o ingerinţă în exercitarea acestui drept fundamental, persoana în cauză suportând o sarcină disproporţionată şi excesivă, ceea ce contravine prevederilor comunitare, convenţionale şi constituţionale.

Cerinţa proporţionalităţii nu se confundă cu aceea a necesităţii măsurii, ceea ce înseamnă că raportul de proporţionalitate trebuie să existe în toate situaţiile (deci inclusiv atunci când se vădeşte necesitatea/obligativitatea măsurii, cum este cazul în speţă în cazul infracţiunilor de evaziune fiscală). Deşi între cele două există o strânsă legătură, necesitatea nu presupune automat şi existenţa proporţionalităţii. Dacă legea impune luarea măsurii asigurătorii, organul judiciar care verifică această măsură nu mai este ţinut de aprecierea oportunităţii, însă este obligat să facă un examen al proporţionalităţii. Cele două condiţii trebuie îndeplinite cumulativ, astfel că menţinerea sechestrului nu poate fi dispusă doar în considerarea subzistenţei necesităţii, cu ignorarea proporţionalităţii, oricât de grave ar fi acuzaţiile ori de mare ar fi pretinsa pagubă.

Fără a reprezenta un criteriu absolut, durata restrângerii exerciţiului dreptului de proprietate este unul dintre cei mai importanţi factori pentru determinarea proporţionalităţii măsurii asigurătorii.

În acest sens, reafirmând ideea constatării încălcării art. 1 din Protocolul 1 la Convenţie ca rezultat al unui cumul de factori, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că "În timp ce perioada de timp în care restricţiile au rămas în vigoare este o parte crucială a evaluării Curţii (a se vedea OO., citată mai sus, § 77), domeniul de aplicare şi natura restricţiilor, precum şi prezenţa sau absenţa garanţiilor procedurale nu sunt mai puţin relevante".

De asemenea, nu se poate face abstracţie de faptul că această măsură este "provizorie", noţiune care nu trebuie interpretată deformat (în sensul că întotdeauna durează pe tot parcursul procesului penal), ci acest caracter de provizorat semnifică şi o aplicare temporară, în sensul de acţiune limitată de intervenţia împrejurării care impune ridicarea măsurii.

În cauza OO. împotriva Republicii Cehe, Curtea a reţinut că: "În ceea ce priveşte proporţionalitatea sechestrului, dreptul societăţii reclamante de a dispune de acţiunile sale a fost suspendat începând cu 11 mai 1997, adică pentru mai mult de unsprezece ani. Drepturile sale de vot aferente acţiunilor au fost suspendate la 15 iunie 2006, în timp ce alte drepturi ataşate acţiunilor, cum ar fi dreptul de a primi dividende şi de a contesta hotărârile adunării generale, au fost păstrate de societatea reclamantă.

Curtea recunoaşte importanţa efectuării cercetărilor asupra presupuselor infracţiuni economice grave, ca şi în speţă, cu diligenţa necesară pentru a se asigura că aceste infracţiuni sunt evaluate în mod corespunzător şi că procedurile sunt încheiate în mod corespunzător. Cu toate acestea, Curtea, ţinând cont de durata sechestrului acţiunilor societăţii reclamante - mai mare de doisprezece ani - şi de valoarea considerabilă a acestor active, constată că nu s-a găsit un echilibru just în speţă între generalul interesele societăţii şi interesele societăţii reclamante, întrucât aceasta din urmă a fost obligată să suporte o povară excesivă ca urmare a continuării sechestrului. 78. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1".

La fel, în cauza Uzan şi alţii împotriva Turciei, în anul 2019 Curtea a constatat măsura sechestrului, care a durat zece ani pentru unii reclamanţi şi peste zece ani pentru alţii a devenit disproporţionată în timp, în condiţiile în care aceştia nu au beneficiat de nicio revizuire individuală a măsurilor (care au fost automate, generale şi inflexibile) şi care au durat şi după ce procedurile penale au fost suspendate sau încheiate prin achitare şi ordonanţele de plată au fost anulate de instanţele competente. În plus, s-a reţinut că reclamanţii nu au beneficiat de nicio garanţie procedurală pentru a contesta în mod efectiv aceste măsuri, care le-au fost impuse în cadrul unor procedure penale la care nu fuseseră părţi.

În cauza JGK Statyba Ltd şi Guselnikovas contra Lituaniei, în anul 2013, Curtea a constatat încălcarea proporţionalităţii nu doar pentru că sechestrul a durat mai mult de zece ani, ci şi pe faptul că instanţele naţionale nu au luat în considerare nicio măsură alternativă şi mai puţin restrictive, tratând problema într-un mod inconsecvent.

Raportat la datele speţei, Înalta Curte - Completul de 2 judecători de cameră preliminară constată că durata de aproximativ 10 ani a măsurilor asigurătorii în prezenta cauză este una îndelungată în raport cu durata şi evoluţia procedurii, inculpaţii fiind obligaţi să suporte o sarcină excesivă ca urmare a indisponibilizării continue existente. Fără îndoială, complexitatea cauzei influenţează durata de soluţionare a acesteia, fiind determinată de elemente diferite, cum ar fi: obiectul dosarului, numărul de volume, numărul participanţilor, probatoriul ce trebuie administrat, însă nu poate fi imputabil părţilor faptul că aceasta se află în al treilea ciclu procesual în faza de cameră preliminară.

Aşadar, indiferent de gradul de complexitate al cauzei susţinut de Ministerul Public sau de întinderea presupusului prejudiciu, instanţa de control judiciar subliniază că suspendarea drepturilor inculpaţilor de a dispune de bunurile sechestrate în scopul garantării reparării unor prejudicii, pe o perioadă de cca 10 ani, este de natură să încalce justul echilibru între interesul reparării pagubei şi interesele inculpaţilor şi să producă consecinţe ce depăşesc limitele normale ale unor astfel de măsuri creându-se o limitare nerezonabilă a dreptului de proprietate (în acelaşi sens, a se vedea jurisprudenţa ÎCCJ, SP încheierea din 07 mai 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2015).

În concluzie, fără a antama aspecte privind temeinicia acuzaţiilor sau întinderea prejudiciului (chestiuni ce exced prezentului cadru procesual), Înalta Curte - Completul de 2 judecători, faţă de durata îndelungată a procedurilor şi, inclusiv, a măsurilor asigurătorii, care i-a lipsit pe inculpaţi de posibilitatea de a dispune de bunurile mobile şi imobile (după distincţiile arătate de prima instanţă în cuprinsul încheierii contestate), văzând şi comportamentul autorităţilor şi cel al părţilor, constată că nu mai este respectată cerinţa proporţionalităţii acestor măsuri cu scopul în vederea realizării căruia au fost instituite, condiţii în care nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea acestora.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) raportat la art. 2502 C. proc. pen.., Înalta Curte - Completul de 2 judecători de cameră preliminară:

I. Va admite contestaţiile formulate inculpaţii N., J., L., M., G., C. şi D. împotriva încheierii din 14 noiembrie 2024, pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Va desfiinţa, în parte, încheierea contestată şi, rejudecând:

1. Va ridica măsura asigurătorie instituită prin ordonanţa nr. 2200/D/P/2013 din data de 15.10.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism asupra următoarelor bunuri aparţinând inculpatului N. :

- imobil construcţie şi teren în suprafaţă de 807,1 mp, situate la adresa din oraş Măgurele, jud. Ilfov;

- cota de 1/3 din terenul în suprafaţă de 13.353 m.p., număr cadastral x, tarla x, parcela x, deţinut în coproprietate cu O. şi P. situat în oraş Măgurele, jud. Ilfov.

2. Va ridica măsura asigurătorie a sechestrului instituită prin ordonanţa nr. 2200/D/P/2013 din data de 23.11.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism asupra apartamentului situat în mun. Bucureşti, str. x şi teren folosinţă 10 mp aparţinând inculpatului J. .

3. Va ridica măsura asigurătorie instituită prin ordonanţa nr. 2200/D/P/2013 din data de 22.09.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism asupra următoarelor bunuri aparţinând inculpatului L. (administrator în cadrul unei societăţi comerciale, cetăţean roman, căsătorit, stagiu militar satisfăcut, studii superioare, de profesie instructor militar de zbor, fără antecedente penale):

- apartament mun. Focşani, jud. Vrancea, str. x, valoare impunere 106.568,23 RON + teren intravilan 34 mp;

- teren în suprafaţă de 197 mp, situat pe str. x. Potop, nr. 3, mun. Focşani, jud. Vrancea şi

- teren în suprafaţă de 870 mp, bd. x, mun. Focşani, jud. Vrancea.

4. Va ridica măsura asigurătorie instituită prin ordonanţa nr. 2200/D/P/2013 din data de 10.06.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism asupra următoarelor bunuri aparţinând inculpatului M. :

- cota de 1/2 din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în str. x, P7, Bucureşti, având valoare de impunere de 15.848,25 RON şi

- cota de 1/2 din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în str. x, P6, Bucureşti, având valoare de impunere de 14.207,33 RON.

5. Va ridica măsura asigurătorie a sechestrului instituită prin ordonanţa nr. 2200/D/P/2013 din data de 04.03.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism asupra următoarelor bunuri aparţinând inculpatei G. :

- imobilului reprezentat de locuinţa P+1 construită în 2003 cu valoare de impunere 255.725,04 RON, suprafaţa construită 281,62 mp, suprafaţa construită mansardă 140,81 mp, situat la adresa din mun. Slanic Moldova, jud. Bacău;

- teren intravilan în suprafaţa de 995,13 mp, suprafaţa construită 140,81 mp, cu valoare de impunere 105 RON, situat la adresa din mun. Slănic Moldova, jud. Bacău.

6. Va ridica măsura asiguratorie a sechestrului instituită prin ordonanţa nr. 2200/D/P/2013 din data de 14.05.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism asupra următoarelor bunuri aparţinând inculpatului C. :

- imobil situat în Bucureşti.

- teren în suprafaţă de 642 mp şi construcţie situate în jud. Prahova, mun. Ploieşti, str. x;

- cota de 1/2 din terenul în suprafaţă de 375 mp şi construcţia în suprafaţă de 113 mp situate în jud. Prahova, mun. Ploieşti, str. x;

- cota de 1/2 din terenul în suprafaţă de 141 mp şi construcţia de 125 mp situate în jud. Prahova, mun. Ploieşti, str. x;

- cota de 1/2 din terenul în suprafaţă de 4.170 mp situat în jud. Prahova, mun. Câmpina, str. x;

- apartament situat în mun. Câmpina, str. x, având valoare de impunere 113.039,44 RON;

- teren intravilan în suprafaţă de 2.724 mp situat în mun. Câmpina, str. x;

7. Va ridica măsura asiguratorie a sechestrului instituită prin ordonanţa nr. 2200/D/P/2013 din data de 14.05.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism asupra următoarelor bunuri aparţinând inculpatului D. :

- spaţiu comercial în suprafaţă de 134 mp, situat în mun. Bucureşti, la parterul imobilului din Piaţa Victoriei, nr. 1;

- teren în suprafaţă de 215 mp (având ca elemente de identificare, nr. cadastral x, nr. carte funciară x) situat în jud. Ilfov, localitatea Snagov;

- teren intravilan în suprafaţă de 1.560 mp situat în mun. Câmpina, str. x;

Va ridica măsura asiguratorie a popririi sumelor datorate lunar inculpatului de către debitorii S.C. E. S.R.L şi S.C. F. S.R.L. instituită prin ordonanţa nr. 2200D/P/2013 din data de 11.11.2016 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.

Menţine restul dispoziţiilor încheierii contestate care nu contravin prezentei încheieri.

II. va eespinge, ca nefondată, contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism împotriva aceleiaşi încheieri penale privind şi pe inculpaţii A., H. şi K..

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiilor vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii G. şi H., în cuantum de câte 360 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Admite contestaţiile formulate inculpaţii N., J., L., M., G., C. şi D. împotriva încheierii din 14 noiembrie 2024, pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Desfiinţează, în parte, încheierea contestată şi, rejudecând:

1. Ridică măsura asigurătorie instituită prin ordonanţa nr. 2200/D/P/2013 din data de 15.10.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism asupra următoarelor bunuri aparţinând inculpatului N. :

- imobil construcţie şi teren în suprafaţă de 807,1 mp, situate la adresa din oraş Măgurele, jud. Ilfov;

- cota de 1/3 din terenul în suprafaţă de 13.353 m.p., număr cadastral x, tarla x, parcela x, deţinut în coproprietate cu O. şi P. situat în oraş Măgurele, jud. Ilfov.

2. Ridică măsura asigurătorie a sechestrului instituită prin ordonanţa nr. 2200/D/P/2013 din data de 23.11.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism asupra apartamentului situat în mun. Bucureşti, str. x şi teren folosinţă 10 mp aparţinând inculpatului J. .

3. Ridică măsura asigurătorie instituită prin ordonanţa nr. 2200/D/P/2013 din data de 22.09.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism asupra următoarelor bunuri aparţinând inculpatului L. (administrator în cadrul unei societăţi comerciale, cetăţean roman, căsătorit, stagiu militar satisfăcut, studii superioare, de profesie instructor militar de zbor, fără antecedente penale):

- apartament mun. Focşani, jud. Vrancea, str. x, valoare impunere 106.568,23 RON + teren intravilan 34 mp;

- teren în suprafaţă de 197 mp, situat pe str. x. Potop, nr. 3, mun. Focşani, jud. Vrancea şi

- teren în suprafaţă de 870 mp, bd. x, mun. Focşani, jud. Vrancea.

4. Ridică măsura asigurătorie instituită prin ordonanţa nr. 2200/D/P/2013 din data de 10.06.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism asupra următoarelor bunuri aparţinând inculpatului M. :

- cota de 1/2 din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în str. x, P7, Bucureşti, având valoare de impunere de 15.848,25 RON şi

- cota de 1/2 din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în str. x, P6, Bucureşti, având valoare de impunere de 14.207,33 RON.

5. Ridică măsura asigurătorie a sechestrului instituită prin ordonanţa nr. 2200/D/P/2013 din data de 04.03.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism asupra următoarelor bunuri aparţinând inculpatei G. :

- imobilului reprezentat de locuinţa P+1 construită în 2003 cu valoare de impunere 255.725,04 RON, suprafaţa construită 281,62 mp, suprafaţa construită mansardă 140,81 mp, situat la adresa din mun. Slanic Moldova, jud. Bacău;

- teren intravilan în suprafaţa de 995,13 mp, suprafaţa construită 140,81 mp, cu valoare de impunere 105 RON, situat la adresa din mun. Slănic Moldova, jud. Bacău.

6. Ridică măsura asiguratorie a sechestrului instituită prin ordonanţa nr. 2200/D/P/2013 din data de 14.05.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism asupra următoarelor bunuri aparţinând inculpatului C. :

- imobil situat în Bucureşti.

- teren în suprafaţă de 642 mp şi construcţie situate în jud. Prahova, mun. Ploieşti, str. x;

- cota de 1/2 din terenul în suprafaţă de 375 mp şi construcţia în suprafaţă de 113 mp situate în jud. Prahova, mun. Ploieşti, str. x;

- cota de 1/2 din terenul în suprafaţă de 141 mp şi construcţia de 125 mp situate în jud. Prahova, mun. Ploieşti, str. x;

- cota de 1/2 din terenul în suprafaţă de 4.170 mp situat în jud. Prahova, mun. Câmpina, str. x;

- apartament situat în mun. Câmpina, str. x, având valoare de impunere 113.039,44 RON;

- teren intravilan în suprafaţă de 2.724 mp situat în mun. Câmpina, str. x;

7. Ridică măsura asiguratorie a sechestrului instituită prin ordonanţa nr. 2200/D/P/2013 din data de 14.05.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism asupra următoarelor bunuri aparţinând inculpatului D. :

- spaţiu comercial în suprafaţă de 134 mp, situat în mun. Bucureşti, la parterul imobilului din Piaţa Victoriei, nr. 1;

- teren în suprafaţă de 215 mp (având ca elemente de identificare, nr. cadastral x, nr. carte funciară x) situat în jud. Ilfov, localitatea Snagov;

- teren intravilan în suprafaţă de 1.560 mp situat în mun. Câmpina, str. x;

Ridică măsura asiguratorie a popririi sumelor datorate lunar inculpatului de către debitorii S.C. E. S.R.L şi S.C. F. S.R.L. instituită prin ordonanţa nr. 2200D/P/2013 din data de 11.11.2016 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.

Menţine restul dispoziţiilor încheierii contestate care nu contravin prezentei încheieri.

II. Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism împotriva aceleiaşi încheieri penale privind şi pe inculpaţii A., H. şi K..

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiilor rămân în sarcina statului.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii G. şi H., în cuantum de câte 360 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi, 04 decembrie 2024.