Scope of preliminary chamber review: exclusion of substantive merit and evidentiary sufficiency from admissibility assessment

Şedinţa publică din data de 6 februarie 2025

Asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor dosarului, constată:

Prin încheierea penală nr. 95/2024 din 12 noiembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în dosarul nr. x/2024, în baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen., s-au respins cererile şi excepţiile invocate de inculpatul A..

S-a constatat legalitatea sesizării Curţii de Apel Alba Iulia cu rechizitoriul emis la data de 24.09.2024, în dosarul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

S-a constatat legalitatea administrării probelor şi legalitatea efectuării actelor de urmărire penală în dosarul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

S-a dispus începerea judecăţii în cauza privind pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută în art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

S-a reţinut că, prin rechizitoriul emis la data de 24.09.2024 în dosarul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută în art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În fapt, s-a reţinut în sarcina inculpatului că, în calitate de reprezentant al Asociaţiei "Institutul Eminescu" Bucureşti, în perioada aprilie 2021 - iunie 2022, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a expediat prin diferite firme de curierat persoanelor vătămate societăţile B. S.R.L. Alba Iulia, C. S.R.L. Sibiu, D. S.R.L. Sibiu, E. S.R.L. Mediaş şi F. S.R.L. Sibiu câte un colet în valoare de 500 RON, conţinând un CD inscripţionat cu denumirea unor acte juridice, produse exceptate de la politica de retur, colete recepţionate la datele de 12.10.2021, 25.02.2022, 16.06.2022, 21.04.2021 şi 24.0,8.2021 de către angajaţi ai persoanelor vătămate care au achitat curierilor câte 500 RON şi care au avut credinţa că respectivele colete fuseseră comandate de administratorii firmelor, astfel cum era indicat în AWB-ul însoţitor al acestora, fără ca aceştia din urmă să comande coletele în prealabil nici măcar telefonic, cauzând prin această modalitate un prejudiciu în dauna persoanelor vătămate în sumă totală de 2.500 RON, plus suma de 18 RON reprezentând taxa de curierat achitată de societatea E. S.R.L. Mediaş.

Situaţia de fapt mai sus menţionată se susţine cu următoarele mijloace de probă: declaraţiile lui G., reprezentant legal al societăţii B. S.R.L. Alba Iulia, H., reprezentant legal al societăţii C. S.R.L. Sibiu, I., reprezentant legal al societăţii D. S.R.L. Sibiu, J., reprezentant legal al societăţii F. S.R.L. Sibiu, declaraţiile martorilor K., L., M., N., O., P., adresa de răspuns a Ministerului Justiţiei având ataşate datele cu privire la Asociaţia "Institutul Eminescu" Bucureşti, raport de analiză privind datele de trafic şi listingurile telefonice obţinute de la operatorii de telefonie mobilă, suport optic conţinând listingul unor convorbiri telefonice, provenite de la persoana vătămată B. S.R.L., adresă de răspuns a unei societăţi de coletărie şi înscrisuri referitoare la coletul expediat către persoana vătămată B. S.R.L., înscrisuri provenite de la persoana vătămată C. S.R.L., înscrisuri provenite de la persoana vătămată D. S.R.L., înscrisuri comunicate de societăţile de curierat implicate în distribuirea coletului în favoarea persoanei vătămate E. S.R.L., răspunsul comunicat de o societate de curierat privitor la persoana vătămată F. S.R.L., răspunsul comunicat de o societate de curierat privitor la coletele expediate persoanelor vătămate, cu înscrisuri ataşate, adrese de răspuns şi alte înscrisuri privitoare la verificarea şi obţinerea unor date referitoare la Asociaţia "Institutul Eminescu" Bucureşti.

Potrivit dispoziţiilor art. 344 alin. (2) C. proc. pen., s-a comunicat inculpatului copia certificată a rechizitoriului şi s-a adus la cunoştinţă acestuia şi părţilor civile obiectul procedurii în camera preliminară, precum şi dreptul de a formula cereri şi excepţii cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organul de urmărire penală în termen de 20 de zile de la comunicarea actului de inculpare.

La data de 16.10.2024, a fost înregistrat la dosar un înscris din partea inculpatului, prin care acesta a contestat rechizitoriul şi a formulat cereri şi excepţii cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de organele de urmărire penală.

În cuprinsul înscrisului, inculpatul a precizat că nu i-a fost comunicată copia certificată după rechizitoriul cauzei, aşa cum prevede legea penală, susţinând că organul de cercetare şi de urmărire penală a apreciat greşit faptele sale, dispunând, ca urmare a întocmirii rechizitoriului, trimiterea sa în judecată.

De asemenea, procurorul-şef secţie urmărire penală a apreciat eronat probele aflate în dosarul de cercetare şi urmărire penală privind infracţiunea de înşelăciune în formă continuată pe care ar fi săvârşit-o.

A arătat că a fost citat de mai multe ori de acest procuror spre a se prezenta la audieri, la sediul Parchetului Curţii de Apel Alba Iulia. A dat curs acelor solicitări din citaţiile emise, s-a prezentat la audieri, a fost audiat şi înregistrat audio-video. A arătat aceluiaşi procuror că fapta de care este acuzat nu există, ori nu e prevăzută de legea penală.

A susţinut că nu există niciun mijloc de probă prin a cărui interpretare legală să poată fi pus sub acuzaţie penală.

Procurorul de caz face referire la o listă de numere de telefoane care îi aparţin şi care ar fi fost verificate de organele competente şi s-ar fi constatat că "din analiza listingurilor telefonice ale telefoanelor folosite de inculpat, de administratorii şi angajaţii firmelor vătămate reiese că de pe cele două numere de telefon (n.n. x, x) indicate de către inculpat în zilele primirii coletelor, s-a constat că apărarea inculpatului nu se confirmă".

I-a precizat aceste numere de telefon procurorului, arătându-i că se află inscripţionate de produsul informatic Q., care e menţionat în rechizitoriu, produs care a fost expediat persoanelor vătămate menţionate de procuror în rechizitoriu. I-a mai precizat procurorului că fapta de care este acuzat, de înşelăciune, e o faptă de comerţ, nu una care cade sub incidenţa legii penale: fapta de a comercializa un produs prevăzut de legea vânzărilor directe.

A adus la cunoştinţă că a fost judecat pentru o speţă similară de către Judecătoria Beiuş, în dosarul nr. x/2023 având ca obiect confirmarea renunţării la urmărirea penală, şi care a dat o soluţie de admitere a cererii în data de 29.03.2023, motivaţia instanţei penale fiind că fapta penală nu există, ori nu e prevăzută de legea penală.

De asemenea, o altă instanţă de judecată, Curtea de Apel Braşov, s-a pronunţat în dosarul nr. x/2023, având ca obiect: confirmare renunţare la urmărirea penală, soluţia instanţei de Cameră preliminară fiind dată prin încheierea finală de cameră preliminară 4/05.02.2024, instanţa pronunţând soluţia de admite a cererii în data de 5.02.2024.

A mai arătat procurorului care a dispus trimiterea în judecată, înaintând rechizitoriul din data de 24.09.2024 din dosar nr. x că plângerile penale formulate împotriva sa nu sunt motivate temeinic, că fapta de înşelăciune pentru care este acuzat nu e prevăzută de legea penală. A dat detalii în acest sens la audierile în care a fost citat. Procurorul dovedind un exces de zel, a interpretat legea în mod eronat, a coroborat mijloacele probatorii aflate în dosarul de cercetare şi urmărire penală în mod absolut subiectiv, spre a îl pedepsi precum foştii procurori politici din vremea comunismului.

Analizând cererile şi excepţiile invocate de inculpat pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul de urmărire penală şi în raport cu obiectul camerei preliminare reglementat prin dispoziţiile art. 342 C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară a constatat următoarele:

Referitor la critica inculpatului conform căreia organul de urmărire penală nu i-a comunicat copia certificată a rechizitoriului, judecătorul de cameră preliminară a arătat că nu există o prevedere legală care să oblige procurorul să comunice inculpatului copia certificată a rechizitoriului, făcând trimitere la dispoziţiile art. 329 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora rechizitoriul însoţit de dosarul cauzei şi de un număr necesar de copii certificate ale rechizitoriului, pentru a fi comunicate inculpaţilor, se trimit instanţei competente să judece cauza în fond. Prin urmare, critica a fost respinsă.

Mai departe, judecătorul de cameră preliminară a arătat că în procedura pendinte, administrarea probelor şi efectuarea actelor de către organul de urmărire sunt analizate exclusiv din perspectiva legalităţii. Aşadar, afirmaţiile inculpatului conform cărora procurorul "a apreciat greşit faptele" sau "a apreciat eronat probele" excedează acestei proceduri, fiind chestiuni ce ţin de soluţionare pe fond a cauzei.

În aceeaşi notă se înscrie şi opinia inculpatului cu privire la natura civilă a obiectului cauzei, precum şi trimiterile la soluţiile pronunţate în alte dosare ale inculpatului, aspecte care nu pot face obiectul analizei în procedura camerei preliminare.

Concluzionând, judecătorul de cameră preliminară a constatat că inculpatul nu a formulat veritabile cereri şi excepţii care să se circumscrie obiectului camerei preliminare, motiv pentru care le-a respins.

În continuare, având în vedere calitatea de avocat (suspendat) a inculpatului, şi văzând prevederile art. 38 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a constatat că instanţa competentă material să judece infracţiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este curtea de apel. Din punct de vedere teritorial, judecătorul de cameră preliminară a constatat că în actul de sesizare s-a reţinut de către organul de urmărire penală că infracţiunea ce face obiectul acuzaţiei ar fi fost comisă pe raza judeţelor Alba şi Sibiu. Prin urmare, judecătorul de cameră preliminară a constatat că instanţa competentă material şi teritorial să judece infracţiunea de care inculpatul este acuzat este Curtea de Apel Alba Iulia.

În ceea ce priveşte legalitatea actului de sesizare a instanţei, s-a constatat că rechizitoriul emis la data de 24.09.2024 în dosarul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia este verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de conducătorul unităţii de parchet emitente. Totodată, s-a observat că rechizitoriul cuprinde menţiunile obligatorii prevăzute de art. 328 C. proc. pen.. În cuprinsul rechizitoriului fapta de care inculpatul este acuzat este descrisă de o manieră aptă că asigure posibilitatea unei apărări efective, precum şi pentru a putea stabili obiectul şi limitele judecăţii.

În ceea ce priveşte legalitatea administrării probelor, judecătorul de cameră preliminară nu a reţinut nici un motiv pentru a constata în cauză incidenţa sancţiunii excluderii probelor potrivit art. 102 C. proc. pen.

Totodată, a constatat că actele de urmărire penală au fost efectuate cu respectarea dispoziţiilor legale, în ordinea impusă de legea procesual-penală, fiind parcurse etapele obligatorii ale urmăririi penale prevăzute de C. proc. pen.

Împotriva încheierii penale nr. 95/2024 din 12 noiembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în dosarul nr. x/2024, inculpatul A. a formulat contestaţie, susţinând că judecătorul de cameră preliminară nu a ţinut cont de apărările sale, dovedind lipsă de imparţialitate.

În opinia sa, cauza nu trebuia soluţionată, întrucât cererea de strămutare a cauzei pe care a formulat-o, obliga judecătorul cauzei să "se recuze".

Examinând încheierea atacată, în raport de dispoziţiile legale aplicabile, Completul de 2 judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată contestaţia ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:

Prealabil, Completul de 2 judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie învederează dispoziţiile art. 347 alin. (4) C. proc. pen., potrivit cărora:

"în soluţionarea contestaţiei nu pot fi invocate sau ridicate din oficiu alte cereri sau excepţii decât cele invocate sau ridicate din oficiu în faţa judecătorului de cameră preliminară în procedura desfăşurată în faţa instanţei sesizate cu rechizitoriu, cu excepţia cazurilor de nulitate absolută".

Critica privind soluţionarea cauzei de către judecătorul de cameră preliminară, în condiţiile în care inculpatul formulase o cerere de strămutare a dosarului, dincolo de faptul că excede cadrului procesual actual, este neavenită având în vedere că nu există o dispoziţie procesual penală care să oblige instanţa să suspende judecarea cauzei, într-o atare ipoteză.

Procedând la evaluarea contestaţiei, având în vedere obiectul controlului exercitat în camera preliminară, conform art. 342 C. proc. pen., Completul de 2 judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie notează că, judecătorul de cameră preliminară exercită atribuţii în domeniul legalităţii, rezolvând chestiuni ce ţin de competenţa şi legalitatea sesizării instanţei, de legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, iar rolul său este acela de a asigura premisele şi de a crea cadrul adecvat, propice pentru soluţionarea cauzei.

Cu alte cuvine, procedura camerei preliminare poartă exclusiv asupra aspectelor de legalitate a actului de trimitere în judecată şi a activităţii specifice urmăririi penale.

În ceea ce priveşte limitele controlului, verificarea efectuată sub aspectul legalităţii sesizării instanţei vizează îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 328 C. proc. pen. referitoare la conţinutul rechizitoriului. Concluzia se impune în raport cu dispoziţiile art. 345 alin. (2) şi (3) C. proc. pen. care se referă la "neregularităţi ale actului de sesizare" şi art. 346 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. care prevede sancţiunea în cazul în care rechizitoriul este neregulamentar întocmit, neregularitatea nu a fost remediată de procuror în termen, iar aceasta atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecăţii.

Ca atare, verificarea nu se poate face din perspectiva îndeplinirii condiţiilor pentru emiterea rechizitoriului prevăzute de art. 327 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., respectiv dacă urmărirea penală este completă şi există probe necesare trimiterii în judecată, judecătorul de cameră preliminară neputând analiza aparenţa de temeinicie a probelor, suficienţa sau insuficienţa acestora, şi nici dacă conduc la încadrarea juridică dată faptei, aceste elemente ţinând exclusiv de fondul cauzei (în sensul celor de mai sus, încheierea nr. 118 din 19 februarie 2015 a ICCJ, dosar x/2014).

În ceea ce priveşte legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, Completul de 2 judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie aminteşte că, în cadrul procedurii de cameră preliminară, se stabileşte dacă au fost parcurse etapele obligatorii în urmărirea penală şi, în cazul în care acestea există, concordanţa între actele efectuate şi dispoziţiile legale ce reglementează modul în care sunt efectuate actele de către organul de urmărire penală, conform art. 286 C. proc. pen., art. 281 alin. (1) lit. e), f) C. proc. pen. şi art. 282 C. proc. pen., precum şi actele propriu zise.

În situaţia incidenţei cazurilor de nulitate absolută sau relativă, legiuitorul a instituit o excepţie de la regula refacerii actului nul sau anulabil în materia mijloacelor de probă, în care constatarea nulităţii impune îndepărtarea mijlocului de probă din ansamblul probator (art. 102 şi art. 118 C. proc. pen.).

Referitor la modul de soluţionare a cererilor de probaţiune, verificările care pot fi efectuate din perspectiva legalităţii sunt legate de analizarea acestora de către procuror şi pronunţarea asupra lor prin ordonanţă motivată, procurorul având deplină libertate să aprecieze asupra pertinenţei, concludenţei şi utilităţii probei. Judecătorul de cameră preliminară nu examinează aptitudinea probelor de a conduce la pronunţarea unei hotărâri de condamnare sau lipsa de claritate a probelor; nu evaluează pertinenţa, utilitatea sau concludenţa probelor, astfel cum este cazul în cadrul cercetării judecătoreşti, ci se limitează la a constata dacă probele au sau nu caracter legal, dacă au fost administrate în condiţiile legii, iar atunci când constată o încălcare a dispoziţiilor legate de administrarea probelor, evaluează impactul acesteia asupra probatoriului.

Potrivit art. 346 alin. (3) C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară restituie cauza la parchet dacă:

a) rechizitoriul este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea nu a fost remediată de procuror în termenul prevăzut la art. 345 alin. (3), dacă neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecăţii;

b) a exclus toate probele administrate în cursul urmăririi penale;

c) procurorul solicită restituirea cauzei, în condiţiile art. 345 alin. (3), ori nu răspunde în termenul prevăzut de aceleaşi dispoziţii".

În aceste coordonate de principiu, Completul de 2 judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, în speţă, în cuprinsul rechizitoriului, nu se relevă vreo neregularitate în sensul dispoziţiilor art. 346 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., fapta care face obiectul trimiterii în judecată a inculpatului A. fiind precis determinată, cu încadrarea juridică legală, astfel încât cadrul procesual poate fi stabilit.

Totodată, constată că nu se impune, în cauză, aplicarea sancţiunii excluderii vreunei probe administrate în cursul urmăririi penale.

Astfel, Completul de 2 judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că rechizitoriul poate conduce la stabilirea obiectului şi a limitelor judecăţii, notând că, în procedura de cameră preliminară nu se verifică temeinicia acuzaţiei, nici legalitatea şi temeinicia încadrării juridice ori concludenţa probelor, aceste operaţiuni fiind specifice unei alte etape a procesului penal, aceea a judecăţii. Or, imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecăţii presupune ca, în cauză, să nu se poată determina prin folosirea unor argumente logice sau sistematice, fapta şi/sau persoana pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.

În cauză, instanţa este în mod legal sesizată deoarece au fost arătate în concret faptele care fac obiectul trimiterii în judecată. Din această perspectivă, se reţine că rechizitoriul nr. x/2021 din data de 24.09.2024 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia se limitează la fapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală, cuprinde menţiunile prevăzute la art. 286 alin. (2), datele privitoare la faptele reţinute în sarcina inculpatului şi încadrările juridice, probele şi mijloacele de probă, cheltuielile judiciare, dispoziţia de trimitere în judecată, precum şi alte menţiuni necesare pentru soluţionarea cauzei - cum sunt cele referitoare la analiza probelor, cele referitoare la inculpat şi la urmărirea penală.

Concluzionând, Completul de 2 judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, în mod întemeiat, judecătorul de cameră preliminară de la instanţa de fond a reţinut că rechizitoriul ce face obiectul cauzei este legal întocmit şi cuprinde o descriere a faptei reţinute în sarcina inculpatului A., conţinând toate elementele necesare pentru judecarea cauzei.

Aşadar, judecata va avea loc în limitele stabilite prin actul de sesizare privitoare la faptă şi inculpat, urmând ca, în urma administrării/readministrării probatoriului şi a interpretării dispoziţiilor legale aplicabile, să se stabilească dacă fapta descrisă în rechizitoriu este dovedită şi constituie infracţiunea pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată.

În consecinţă, Completul de 2 judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că dispoziţiile cuprinse în încheierea atacată, de constatare a legalităţii sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi de începere a judecăţii, sunt legale.

Faţă de considerentele expuse, în baza art. 4251 alin. (1) şi (7) pct. 1 lit. b) rap. la art. 347 C. proc. pen., Completul de 2 judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de inculpatul A. împotriva încheierii penale nr. 95/2024 din 12 noiembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în dosarul nr. x/2024.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de inculpatul A. împotriva încheierii penale nr. 95/2024 din 12 noiembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatorul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa din Camera de consiliu, astăzi, 6 februarie 2025.