Precautionary seizure of property for organized crime and money laundering: proportionality of seven-year duration and appeal withdrawal

Şedinţa publică din data de 28 noiembrie 2024

Asupra contestaţiei de faţă, constată următoarele:

Prin încheierea din 15 iulie 2024 pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală (instanţă învestită cu judecarea apelurilor declarate, printre alţii, de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi inculpaţii A. şi B. împotriva sentinţei penale nr. 237 din 20 iulie 2023 pronunţată de Tribunalul Giurgiu), printre altele, în baza art. 2502 C. proc. pen., a constatat legalitatea şi temeinicia măsurilor asigurătorii dispuse asupra bunurilor inculpaţilor A. şi B. prin ordonanţele nr. 791/D/P/2017 din datele de 6 octombrie 2017 şi 31 ianuarie 2018 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Structura Centrală, dispunând menţinerea lor.

În argumentarea acestei soluţii, instanţa a reţinut, sub aspectul împrejurărilor de interes pentru soluţionarea prezentei căi de atac, în esenţă, următoarele:

În cauza formată în urma sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. x/2017 din 10 aprilie 2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Structura Centrală, alături de coinculpaţii C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA. şi BB., au fost trimişi în judecată şi inculpaţii:

- A., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. camătă, prev. de art. 351 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. instigare la fals în declaraţii, prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 326 C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. instigare la spălarea banilor, prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 5 C. pen., toate cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen. şi

- B., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen. proxenetism (o faptă), prev. de art. 213 alin. (1) şi (2) C. pen. proxenetism (2 fapte), prev. de art. 213 alin. (1) C. pen. şi spălare a banilor, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, toate cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen.

În cursul urmăririi penale, prin ordonanţa din 6 octombrie 2017 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Structura Centrală, s-a dispus instituirea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra autoturismului, ridicat în urma efectuării percheziţiei domiciliare la locuinţa inculpatului B..

Totodată, prin ordonanţa din 31 ianuarie 2018 s-a dispus, printre altele, instituirea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra cotei ce se va stabili că îi revine inculpatului A. asupra următoarelor bunuri:

- imobil înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Giurgiu, situat în mun. Giurgiu, str. x, jud. Giurgiu, format din teren intravilan - categoria curţi şi construcţii, în suprafaţă de 697 mp., nr. cadastral x şi construcţiile edificate pe acesta, respectiv locuinţă în suprafaţă de 150 mp. şi 2 anexe în suprafaţă de 27 mp., nr. cadastral x şi C2, dobândit în baza CVC nr. 708/01.09.2011, cotă 1/1;

- imobil înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Frăţeşti, reprezentând teren extravilan, nr. cadastral x, în suprafaţă de 1.000 mp., situat în com. Frăţeşti, sat Remuş, jud. Giurgiu, dobândit în baza CVC nr. 563/09.04.2010, cotă 1/1 şi

- autovehicul, dobândit în baza facturii fiscale seria x nr. x/25.07.2011, emisă de S.C. CC. S.R.L., C.U.I. x.

Prin sentinţa penală nr. 237 din 20 iulie 2023 pronunţată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr. x/2018, printre altele, în baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. rap. la art. 249 C. proc. pen., s-au menţinut măsurile asigurătorii dispuse asupra bunurilor inculpaţilor A. şi B. prin ordonanţele nr. 791/D/P/2017 din datele de 6 octombrie 2017 şi 31 ianuarie 2018 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Structura Centrală.

Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel, printre alţii, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi inculpaţii A. şi B..

În cauza astfel formată - dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, dezbaterile pe fond au avut loc la termenul din 28 mai 2024, instanţa stabilind că pronunţarea se va face la data 2 iulie 2024, iar apoi, succesiv, la datele de 12 iulie 2024, 27 august 2024, 24 septembrie 2024, 22 octombrie 2024 şi 19 noiembrie 2024.

La termenul de dezbateri din 28 mai 2024, instanţa de apel a pus în discuţie şi măsurile asigurătorii dispuse în cauză, amânând pronunţarea asupra acestora la data de 14 iunie 2024, iar apoi, succesiv, la datele de 12 iulie 2024 şi 15 iulie 2024, când a pronunţat încheierea contestată.

În contextul prezentat, procedând, la data de 15 iulie 2024, în condiţiile art. 2502 din C. proc. pen., la verificarea, printre altele, a măsurilor asigurătorii dispuse în cursul urmăririi penale faţă de inculpaţii A. şi B., instanţa de apel a apreciat că subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea şi menţinerea acestora, impunându-se, prin urmare, menţinerea lor.

În acest sens, instanţa de apel a constatat, pe de o parte, că măsurile asiguratorii nu au depăşit un termen rezonabil, dată fiind amploarea situaţiei de fapt cu a cărei judecată a fost învestită, iar, pe de altă parte, că nici nu se întrevede, dat fiind faptul că dosarul se află în pronunţare în apel, depăşirea în viitor a termenului rezonabil.

În mod particular, cu privire la incupatul A. a reţinut că, deşi, raportat la momentul procesual în care se află cauza, nu poate să procedeze la o analiză aprofundată a probatoriilor care au fondat soluţia primei instanţe, poate constata însă o aparenţă de legalitate a probelor, în condiţiile caracterului definitiv al încheierii de cameră preliminară, astfel încât nu poate fi exclusă de plano posibilitatea dispunerii unei măsuri de siguranţă, chiar în situaţia în care s-ar constata intervenirea prescripţiei răspunderii penale a inculpatului.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au formulat contestaţie inculpaţii A. şi B., prin avocat DD..

Calea de atac a fost înaintată şi înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. x/2018/a63, la data de 21 noiembrie 2024, după ce cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală a fost definitiv soluţionată prin decizia penală nr. 1407/A din 19 noiembrie 2024, prin care, printre altele, instanţa de apel a menţinut măsurile asigurătorii dispuse în cursul urmăririi penale faţă de inculpaţii A. şi B..

În acest context, la termenul fixat în cauză, 28 noiembrie 2024, în prezenţa apărătorului său ales, contestatorul inculpat B. a învederat Înaltei Curţi că doreşte să retragă contestaţia formulată în cauză, concluziile apărării şi ale reprezentantului Ministerului Public cu privire la manifestarea de voinţă a părţii fiind fidel redate în practicaua prezentei hotărâri.

La acelaşi termen, apărătorul ales al contestatorului inculpat lipsă A. a susţinut că, în condiţiile nu are mandat special din partea acestuia pentru retragerea contestaţiei, înţelege doar să invoce faptul că, la acest moment procesual, partea nu mai are interes în soluţionarea căii de atac exercitate în cauză.

*

În contextul prezentat, evaluând, prioritar, manifestarea de voinţă a contestatorului inculpat B., exprimată, de o manieră neechivocă, în faţa instanţei de contestaţie, Înalta Curte constată că aceasta respectă exigenţele art. 415 alin. (1) C. proc. pen., aplicabile în procedura de faţă ca efect al dispoziţiilor art. 4251 alin. (1) şi (3) C. proc. pen. raportat la art. 2501 coroborat cu art. 2502 C. proc. pen.

Ca urmare, dând eficienţă principiului dreptului părţii de a dispune asupra căii de atac formulate, principiu instituit expres în materia dreptului procesual penal, Înalta Curte va lua act de retragerea contestaţiei formulate de inculpatul B. împotriva încheierii din data de 15 iulie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, dispunând, în consecinţă, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligarea contestatorului inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului.

În aceste condiţii, procedând, în continuare, la evaluarea contestaţiei formulate de inculpatul A., Înalta Curte constată, prioritar că, în condiţiile în care, prin decizia penală nr. 1407/A din 19 noiembrie 2024, Curtea de Apel Bucureşti a statuat în mod definitiv asupra măsurilor asigurătorii dispuse în cauză faţă de acesta, menţinându-le, apărarea contestatorului a precizat, în mod expres, la termenul din 28 noiembrie 2024, că partea nu mai are interes în soluţionarea prezentei căi de atac.

Deşi o astfel de poziţie a apărării are semnificaţia unei veritabile renunţări la calea de atac exercitată, întrucât nu îndeplineşte condiţiile legii, nu poate fi valorificată ca o manifestare de voinţă dirimantă de felul celei reglementate de art. 415 alin. (1) C. proc. pen., neproducând, prin urmare, efecte asupra obiectului învestirii instanţei în actuala procedură.

Ca atare, în limitele învestirii sale, în baza propriului examen, Înalta Curte constată că soluţia contestată a fost dispusă cu respectarea tuturor condiţiilor prevăzute de art. 2502 raportat la art. 2501 C. proc. pen., măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatului A. satisfăcând, la data verificării sale, exigenţele de necesitate, în condiţiile în care, date fiind faptele reţinute în sarcina inculpatului, în primă instanţă, o atare măsură era menită a asigura realizarea confiscării sumelor de bani obţinute din activitatea infracţională.

În ceea ce priveşte testul de proporţionalitate, Înalta Curte reţine că, deşi, într-adevăr, la momentul verificării sale, măsura asigurătorie menţinută prin încheierea contestată subzista de aproximativ 7 ani, având în vedere, pe de o parte, complexitatea deosebită a cauzei, determinată de numărul mare de inculpaţi cercetaţi (28) şi amploarea presupusei activităţi infracţionale, iar pe de altă parte, volumul actelor de urmărire efectuate în cauză şi amploarea cercetării judecătoreşti desfăşurate în primă instanţă şi în apel, care dovedesc atitudinea diligentă a organelor judiciare, durata acesteia nu putea fi considerată ca excesivă în raport cu întinderea şi evoluţia procedurii.

Pentru aceste considerente, constatând legală şi temeinică hotărârea atacată, Înalta Curte, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 2501 coroborat cu art. 2502 C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de inculpatul A. împotriva încheierii din data de 15 iulie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Urmare acestei soluţii, în conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea contestaţiei formulate de inculpatul B. împotriva încheierii din data de 15 iulie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de inculpatul A. împotriva aceleiaşi încheieri.

Obligă contestatorii inculpaţi la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 noiembrie 2024.