Preliminary chamber validity of anticorruption indictment: jurisdiction of national anti-corruption agency for abuse of office and rejection of procedural nullity defenses regarding jurisdictional conflicts and referral legality

Şedinţa publică din data de 06 februarie 2025

Asupra contestaţiei de faţă, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 21/CP/2024 din 7 noiembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, în baza art. 346 alin. (2) din C. proc. pen., s-au respins cererile şi excepţiile formulate de inculpata A., trimisă în judecată prin rechizitoriul nr. x/2020 din data de 23.08.2024 al Directiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Oradea.

În temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul din 23.08.2024 emis în dosarul de urmărire penală nr. 38/13/2020 al Directiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Oradea, privind pe inculpaţii:

- B., trimisă în judecată pentru comiterea infracţiunilor de instigare la abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit în formă continuată, prev. de art. 47 C. pen., raportat la art. 132 din Legea 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (11 acte materiale) şi uz de fals, prev. de art. 323 C. pen. totul cu aplicarea art. 38 alin. (2) C. pen.

- C., trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de instigare la infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, prev. de art. 47 C. pen., raportat la art. 132 din Legea 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (11 acte materiale);

- A. trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi fals intelectual prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (2) C. pen.

S-a dispus începerea judecăţii cauzei privind pe inculpaţii B., C. şi A., pentru infracţiunile de mai sus.

S-a reţinut că, prin rechizitoriul întocmit la data de 23.08.2024 de Directia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Oradea în dosar nr. x/2020, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

- B., pentru comiterea infracţiunilor de instigare la abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit în formă continuată, prev. de art. 47 C. pen., raportat la art. 132 din Legea 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (11 acte materiale) şi uz de fals, prev. de art. 323 C. pen. totul cu aplicarea art. 38 alin. (2) C. pen.

- C., pentru comiterea infracţiunii de instigare la infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, prev. de art. 47 C. pen., raportat la art. 132 din Legea 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (11 acte materiale);

- A., pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (2) C. pen.

În fapt, în rechizitoriu s-a reţinut cu privire la inculpata A., funcţionar public în sensul art. 175 alin. (2) C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea 36/1995, că aceasta, în calitate de notar public, în exercitarea atribuţiilor de serviciu privind procedura succesorală notarială referitoare la moştenirea rămasă după defunctul D., prin încălcarea dispoziţiilor art. 78 alin. (2) din Legea 36/1995, raportat la art. 1041, 1042 C. civ. şi la art. 107 alin. (3), (4) lit. b), d) din Legea 36/1995 ar fi întocmit următoarele acte:

- proces-verbal din data de 08.11.2019 de validare a testamentului olograf;

- încheiere finală din data de 08.11.2019 emisă în dos. 143/2019, prin care s-a dispus eliberarea certificatului de legatar pe numele moştenitoarei B. şi Certificatul de legatar nr. x din 08.11.2019 emis în dos. 143/2019, aferent;

- încheiere finală din data de 11.11.2019 emisă în dos. nr. 144/2019 prin care s-a dispus eliberarea certificatului suplimentar de legatar pe numele moştenitoarei B. şi Certificatul suplimentar de legatar nr. 104 din 11.11.2019 emis în dosar nr. x/2019, aferent;

- încheiere finală din data de 14.11.2019 emisă în dosar nr. x/2019 prin care s-a dispus eliberarea certificatului suplimentar de legatar pe numele moştenitoarei B. şi Certificatul suplimentar de legatar nr. 105 din 14.11.2019 emis în dos. nr. 145/2019, aferent;

- încheiere finală din data de 20.11.2019 emisă în dosar nr. x/2019 prin care s-a dispus eliberarea certificatului de calitate de legatar pe numele moştenitoarei B. şi Certificatul de calitate de legatar nr. 106 din 20.11.2019 emis în dos. nr. 148/2019, aferent;

- încheiere finală din data de 22.11.2019 emisă în dosarul nr. x/2019 şi în dosarul nr. x/2019 prin care s-a dispus eliberarea certificatului suplimentar de moştenitor şi a certificatului suplimentar de legatar şi Certificatul suplimentar de moştenitor nr. 109/2019 la CM 91/2014 emis de E. şi certificatul suplimentar de legatar nr. 109/2019 la CL 103/2019 al BNP A. din 22.11.2019, emise în dosarele x/2019 şi y/2019, aferente;

- încheiere finală din data de 19.12.2019 emisă în dosarele nr. x/2019 şi nr. y/2019, prin care s-a dispus eliberarea certificatului suplimentar de moştenitor şi a certificatului suplimentar de legatar şi Certificatul suplimentar de moştenitor nr. 115/2019 la CM 91/2014 emis de E. şi certificatul suplimentar de legatar nr. 115/2019 la CL 103/2019 al BNP A. din 19.12.2019, emise în dosarele x/2019 si y/2019, aferente;

- încheiere finală din data de 05.03.2020 emisă în dosar nr. x/2020 prin care s-a dispus eliberarea certificatului suplimentar de legatar pe numele moştenitoarei B. şi Certificatul suplimentar de legatar nr. 12 din 05.03.2020 emis în dos. nr. 16/2020, aferent;

- încheiere finală din data de 30.06.2020 emisă în dosar nr. x/2020 prin care s-a dispus eliberarea certificatului suplimentar de legatar pe numele moştenitoarei B. şi Certificatul suplimentar de legatar nr. 35 din 30.06.2020 emis în dos. nr. 42/2020, aferent;

- încheiere finală din data de 15.09.2020 emisă în dosar nr. x/2020 prin care s-a dispus eliberarea certificatului suplimentar de legatar pe numele moştenitoarei B. şi Certificatul suplimentar de legatar nr. 69/15.09.2020 emis în dos. nr. 78/2020, aferent;

- încheiere finală din 16.09.2020 emisă în dosar nr. x/2020 prin care s-a dispus eliberarea certificatului suplimentar de legatar pe numele moştenitoarei B. şi Certificatul suplimentar de legatar nr. 70/16.09.2020 emis în dos. nr. 81/2020, aferent, acte prin care ar fi cauzat o vătămare drepturilor şi intereselor succesorului legal F., care ar fi fost înlăturat de la moştenire, cauzându-i-se astfel acesteia şi o pagubă (în valoare de 1.854.867,2567 RON, reprezentând valoarea masei succesorale) şi corelativ un folos necuvenit inculpatei B., constând în atestarea calităţii de legatar universal după defunctul D. şi a drepturilor succesorale concrete asupra unora din bunurile mobile şi imobile din masa succesorală, indicate în certificatele de legatar emise.

De asemenea, inculpata A., ar fi falsificat înscrisul oficial intitulat "Proces-verbal de validare a testamentului olograf - Ziua 08 luna noiembrie anul 2019", la data de 8.11.2019, cu prilejul întocmirii lui, inculpata aflându-se în exercitarea atribuţiilor de serviciu reglementate de art. 107 alin. (3) din Legea 36/1995 (privitoare la întocmirea procesului-verbal de validare a testamentului olograf) prin atestarea în cuprinsul acestuia a împrejurării necorespunzătoare adevărului potrivit căreia concluziile expertizei extrajudiciare care a fost întocmită de către expertul G. ar fi în sensul că "testamentul a fost scris, datat şi semnat de către testatorul D.", când în realitate, concluzia acestei expertize ar fi una singură, respectiv că "semnătura depusa pe înscrisul olograf denumit TESTAMENT, datat DATA 22.08.2019 (pus la dispoziţie în copie xerox legalizată notarial) a fost executată de către persoana testatoare, D.."

Conform art. 344 alin. (2) C. proc. pen., s-a comunicat inculpaţilor câte un exemplar al copiei certificate a rechizitoriului, cu menţiunea că pot formula cereri şi excepţii cu privire la legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul, cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, în termen de 20 de zile de la comunicare.

La data de 08.10.2024, inculpata A. a formulat cereri şi excepţii, invocând nelegalitatea sesizării instanţei şi a efectuării actelor de urmărire penală, solicitând excluderea probelor administrate nelegal şi refacerea actului de sesizare.

În motivare a susţinut că, iniţial, a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor dosarul nr. x/2019 având ca obiect infracţiunea de omor calificat, dosar în care s-a pronunţat soluţie de clasare, care a fost infirmată de prim procurorul aceleiaşi unităţi de parchet, dispunându-se redeschiderea urmării penale pentru infracţiunea de omor calificat şi continuarea cercetărilor. De asemenea, s-a dispus şi infirmarea ordonanţei din 07.09.2020 prin care s-a dispus extinderea urmăririi penale in rem cu privire la infracţiunea de participaţie improprie la abuz în serviciu. Prin încheierea nr. 101/CP/2020 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribuinalului Bihor s-a dispus confirmarea ordonanţei emise de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor privind redeschiderea urmăririi penale cu privire la infracţiunea de omor calificat. Ulterior, s-a dispus de către procurorul de caz declinarea cauzei la Directia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Oradea, care la rândul său a dispus disjungerea cauzei cu privire la săvârşirea infracţiunii de omor calificat şi trimiterea acesteia la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, iar cu privire la infracţiunea de participaţie improprie la abuz în serviciu a reţinut cauza pentru continuarea cercetărilor. Totodată, Directia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Oradea a constatat că mai exista în lucru un dosar cu acelaşi obiect şi aceleaşi părţi, dispunând reunirea celor două cauze.

A susţinut că între Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor şi Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Oradea a existat un conflict negativ de competenţă care nu a fost soluţionat, fiind astfel încălcate prevederile art. 63 alin. (4) C. proc. pen., acesta reprezentând un aspect de nelegalitate care ar afecta actele de urmărire penală.

Totodată, a precizat că ordonanţa nr. 51/13/P/2020 emisă de Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Oradea, prin care s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 188 alin. (1) C. pen. raportat la art. 189 alin. (1) lit. b) C. pen. şi declinarea competenţei cu privire la această faptă în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, este nelegală deoarece încalcă autoritatea de lucru judecat a încheierii penale nr. 101/I/CP/2020 pronunţată la data de 23.09.2020 de Tribunalul Bihor, încheiere prin care s-a dispus confirmarea redeschiderii urmăririi penale în dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, devreme ce prin această încheiere judecătorul de cameră preliminară a apreciat că infracţiunile de omor şi de fals în înscrisuri sub semnătură privată trebuie cercetate împreună, iar ca urmare a disjungerii mai sus menţionate, cercetările cu privire la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată s-au efectuat într-un dosar distinct, respectiv în cel rămas în competenţa Directia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Oradea.

De asemenea, a invocat că ordonanţa nr. 605/P/2019 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor din 3.11.2020 prin care procurorul din cadrul acestei unităţi de parchet a declinat cauza în favoarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Serviciul Teritorial Oradea ar fi nelegală, deoarece, la acel moment, dispoziţia de extindere a urmăririi penale cu privire la infracţiunea de competenţa D.N.A., respectiv participaţie improprie la infracţiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 52 alin. (1) C. pen., raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. şi la art. 132 din Legea 78/2000, fusese infirmată definitiv prin încheierea penală nr. 101/I/CP/2020 pronunţată la data de 23.09.2020 de Tribunalul Bihor.

În ceea ce priveşte infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. şi uz de fals prev. de art. 323 C. pen. cu privire la care s-au dispus soluţii de clasare, deoarece a intervenit prescripţia răspunderii penale, inculpata a susţinut că nu au fost administrate suficiente probe în vederea stabilirii autorului infracţiunii de fals.

A mai susţinut că ordonanţa nr. 605/P/2019 din data de 03.11.2019 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, prin care s-a dispus declinarea competenţei în favoarea Directia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Oradea, este nelegală deoarece ar fi avut ca unic scop instituirea măsurilor asigurătorii pentru a împiedica ascunderea produsului infracţional de către făptuitori.

La data de 30.10.2024, Directia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Oradea a înaintat note de şedinţă prin care a solicitat respingerea cererilor şi excepţiilor invocate.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Oradea a reţinut, cu titlu prealabil, că orice analiză specifică fazei de cameră preliminară, din perspectiva obiectului acesteia, prevăzut de art. 342 C. proc. pen., trebuie să respecte limitele rezultate din aplicarea art. 371 C. proc. pen., orice analiză a legalităţii sesizării instanţei şi a efectuării urmăririi penale raportându-se şi limitându-se la faptele şi persoanele la care se referă dispoziţia de trimitere în judecată.

Prin urmare, în prezenta cauză, se impune a se analiza în ce măsură, în privinţa inculpatei B., în ceea ce priveşte infracţiunile de instigare la abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit în formă continuată, prev. de art. 47 C. pen., raportat la art. 132 din Legea 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (11 acte materiale) şi uz de fals, prev. de art. 323 C. pen., în privinţa inculpatului C., în ceea ce priveşte infracţiunile de instigare la infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, prev. de art. 47 C. pen., raportat la art. 132 din Legea 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (11 acte materiale) şi în privinţa inculpatei A. în ceea ce priveşte infracţiunile de abuz în serviciu prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi fals intelectual prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., au fost respectate dispoziţiile procesual penale specifice în cursul urmăririi penale şi în ce măsură rechizitoriul prin care inculpaţii de mai sus au fost trimişi în judecată respectă exigenţele de legalitate şi regularitate.

Potrivit art. 342 C. proc. pen., obiectul procedurii de cameră preliminară constă în verificarea, după trimiterea în judecată a inculpatului prin rechizitoriul procurorului, a următoarelor aspecte:

a) competenţa instanţei; în cadrul acestei evaluări, judecătorul de cameră preliminară verifică dacă instanţa a fost sesizată cu o faptă care să atragă competenţa respectivei instanţe, iar nu temeinicia acuzaţiei.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Oradea, verificându-şi competenţa, a constatat că inculpata A. are calitatea de notar public. Potrivit dispoziţiilor art. 38 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., calitatea de notar public a inculpatei, atrage competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă curţii de apel.

b) competenţa organelor de urmărire penală;

Urmărirea penală în cauză a fost efectuată de Directia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Oradea, competenţa acestuia fiind prevăzută de art. 13 alin 1 lit. a) din Ordonanţă de Urgenţă nr. 43/2002 din 4 aprilie 2002.

Conform textului de lege, sunt de competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie infracţiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, dacă, indiferent de calitatea persoanelor care le-au comis, au cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în RON a 200.000 euro ori dacă valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracţiunii de corupţie este mai mare decât echivalentul în RON a 10.000 euro.

Or, în prezenta cauză, inculpaţii B. şi C. au fost trimişi în judecată, între altele, pentru comiterea infracţiunii de instigare la abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit în formă continuată, prev. de art. 47 C. pen., raportat la art. 132 din Legea 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (11 acte materiale), iar inculpata A., între altele, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., reţinându-se că valoarea pagubei produse prin această infracţiune este în cuantum de 1.854.867,2567 RON.

c) legalitatea sesizării/actului de sesizare; în cadrul acestei evaluări, judecătorul de cameră preliminară verifică dacă:

(i) rechizitoriul a fost verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de procu­rorul ierarhic superior; (ii) rechizitoriul cuprinde menţiunile obligatorii prevăzute de art. 328 C. proc. pen. (iii) în cuprinsul rechizitoriului sunt descrise faptele care constituie obiectul acuzării faţă de fiecare inculpat în parte pentru a se putea stabili obiectul şi limitele judecăţii.

Judecătorul de cameră preliminară a constatat că rechizitoriul a fost întocmit de procuror H. din cadrul Directia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Oradea şi a fost verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de procurorul şef secţie I. din cadrul Directia Naţională Anticorupţie, secţia III.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Oradea a constatat, totodată, că actul de sesizare cuprinde menţiunile obligatorii prevăzute de art. 328 C. proc. pen., respectiv denumirea parchetului şi data emiterii rechizitoriului (Directia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Oradea şi 23.08.2024), numele, prenumele şi calitatea celui care l-a întocmit (procuror H. din cadrul Directia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Oradea), faptele care fac obiectul trimiterii în judecată şi încadrarea juridică a acestora, probele şi mijloacele de probă care au stat la baza soluţiei dispuse şi enumerate în rechizitoriu, dispoziţia de stabilire a cheltuielilor judiciare aferente fazei de urmărire penală, precum şi dispoziţia de trimitere în judecată.

În cuprinsul rechizitoriului este expusă pe larg starea de fapt, fiind indicate în mod clar şi coerent acuzaţiile, fiind analizate probele avute în vedere la susţinerea acestora, fiind prezentate in extenso încadrările juridice, cu referire la elementele factuale relevante, la actele materiale reţinute şi la motivele în raport de care se apreciază că respectivele încadrări juridice se impun a fi reţinute.

Totodată, în cauză au fost dispuse măsuri asigurătorii asupra bunurilor inculpaţilor B. şi C., solicitându-se prin rechizitoriu menţinerea acestora.

De asemenea, s-a menţionat că faţă de inculpata A. s-a dispus măsura controlului judiciar din data de 06.06.2024 până la 04.08.2024, iar faţă de inculpaţii B. şi C. în perioada 25.06.2024 - 23.08.2024.

De altfel, nu au fost invocate cereri şi excepţii care să vizeze neclaritatea rechizitoriului sub aspectul stării de fapt şi încadrărilor juridice şi nu au fost expuse critici care să vizeze nelegalitatea sau neregularitatea intrinsecă a actului de sesizare.

S-a concluzionat că rechizitoriul emis în cauză respectă exigenţele de legalitate şi regularitate.

d) legalitatea şi loialitatea administrării probelor în cursul urmăririi penale, pentru a verifica incidenţa sancţiunii derivate a excluderii

În cadrul acestei evaluări, judecătorul de cameră preliminară verifică respectarea exigenţelor procesual penale în administrarea probelor, dacă dreptul la apărare a fost respectat în cursul urmă­ririi penale în procesul de administrare a probatoriului şi dacă este incident vreunul dintre cazurile de nulitate absolută prevăzute de art. 281 alin. (1) lit. e) şi f) C. proc. pen. sau a unei alte încălcări a legii în procesul de administrare a probelor care să atragă incidenţa nulităţii relative în condiţiile art. 282 C. proc. pen.

Nu s-au evidenţiat astfel de încălcări în cadrul urmăririi penale efectuate în cauză.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Oradea a constatat, totodată, că pe tot parcursul urmăririi penale, atât inculpaţii cât şi părţile civile, şi-au exercitat dreptul la apărare prin avocaţi aleşi. Inculpata B. a dat o singură declaraţie în calitate de suspect, inculpatul C. a uzat de dreptul al tăcere, iar inculpata A. a dat o singură declaraţie în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Oradea cu ocazia judecării plângerii împotriva ordonanţei de luare a măsurii controlului judiciar.

Inculpaţilor li s-au adus la cunoştinţă drepturile procesuale pe care aceştia le au, iar probele au fost administrate în cauză cu respectarea dispoziţiilor legale.

e) legalitatea efectuării actelor procesuale/procedurale de către organele de urmărire penală, pentru a verifica incidenţa sancţiunii nulităţii (absolute sau relative)

În cadrul acestei evaluări, judecătorul de cameră preliminară a verificat dacă actele procesuale sau procedurale au fost efectuate cu respectarea dispoziţiilor legale, în ordinea impusă de C. proc. pen., dacă au fost parcurse etapele obligatorii ale urmăririi penale prevăzute de C. proc. pen. sau dacă este incident vreunul dintre cazurile de nulitate absolută prevăzute de art. 281 alin. (1) lit. e) şi f) C. proc. pen. sau a unei alte încălcări a legii în legătură cu actele procesuale sau procedurale din cursul urmăririi penale care să atragă incidenţa nulităţii relative în condiţiile art. 282 C. proc. pen.

Nu au fost identificate încălcări ale dispoziţiilor procesual penale în efectuarea urmăririi penale în prezenta cauză, cererile şi excepţiile invocate de inculpata A., în sens contrar fiind nefondate, pentru considerentele ce vor fi, în mod punctual, expuse.

În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 63 alin. (4) C. proc. pen., ca urmare a nesoluţionării conflictului negativ de competenţă dintre Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor şi Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul teritorial Oradea, s-a reţinut, în primul rând, pentru argumentele deja expuse, că Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Oradea a fost competentă să efectueze urmărirea penală cu privire la faptele şi faţă de persoanele cu care Curtea de Apel a fost sesizată, prin rechizitoriul întocmit la data de 23.08.2024 în dosar nr. x/2020.

În al doilea rând, sesizarea însăşi a Curţii de Apel Oradea cu prezenta cauză infirmă teza potrivit căreia în cursul urmăririi penale ar fi existat un conflict negativ de competenţă nesoluţionat conform dispoziţiilor art. 63 alin. (4) C. proc. pen., un astfel de conflict presupunând o negare reciprocă a competenţei între doi (sau mai mulţi) procurori.

Or, s-a constatat că, în privinţa faptelor şi persoanelor cu care Curtea de Apel Oradea a fost sesizată, un astfel de conflict negativ de competenţă nu a existat.

Prin Ordonanţa nr. 605/P/2019 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor din 3.11.2020 s-a declinat cauza în favoarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Oradea în considerarea infracţiunii (şi prejudiciului produs prin aceasta) de participaţie improprie la infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 52 alin. (1) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 132 din Legea 78/2000, dată în competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie, aspect ce rezultă din motivarea ordonanţei de declinare a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, arătându-se că ceea ce atrage competenţa D.N.A este criteriul cuantumului pagubei materiale cauzate prin comiterea infracţiunii prev. de art. 52 alin. (1) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 132 din Legea 78/2000, paguba fiind de peste 200.000 euro, conform art. 13 alin. (1) lit. a) teza I din O.U.G. nr. 43/2002.

Ca urmare a declinării cauzei la Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Oradea, s-a format dosarul nr. x/2020.

Subsecvent declinării cauzei prin ordonanţa de mai sus, niciun moment Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Oradea nu şi-a negat propria competenţă de efectuare a urmării penale cu privire la infracţiunea care a determinat Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor să-şi decline competenţa.

Dimpotrivă, prin Ordonanţa din 15.12.2020, s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 188 din. (1) raportat la art. 189 alin. (1) lit. b) C. pen. şi declinarea, cu privire la această infracţiune, a competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, dispunându-se continuarea cercetărilor în cauza nr. 51/13/P/2020 sub aspectul infracţiunilor de participaţie improprie la infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 52 alin. (1) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 13 din Legea 78/2000, uz de fals, prev. de art. 323 C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen.

S-au prezentat pe larg, în cuprinsul ordonanţei din 15.12.2020, motivele pentru care disjungerea cauzei pentru infracţiunea de omor calificat (care nu este în competenţa direcţiei) s-a impus pentru o mai bună desfăşurare a urmăririi penale.

Subsecvent constituirii dosarului nr. x/2020, s-a constatat că la nivelul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Oradea existau practic două dosare penale (nr. x/2020 şi nr. y/2020) în care se cercetau aceleaşi fapte (vizând împrejurările în care inculpata B. a devenit unica moştenitoarea a întregii mase succesorale a defunctului D., ca urmare a unei procedurii succesorale derulată în baza aceluiaşi testament olograf ce ridica suspiciuni de fals).

În consecinţă, prin Ordonanţa nr. 38/13/P/2020 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Oradea din 11.01.2021, s-a dispus reunirea acestora la dosarul cu numărul mai mic (nr. 38/13/P/2020), dosar în care ulterior s-a emis rechizitoriul ce reprezintă act de sesizare a Curţii de Apel Oradea.

Judecătorul de cameră preliminară a reţinut că eventualele critici care vizează soluţia de disjungere a cauzei cu privire la infracţiunea de omor calificat şi declinarea acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor excedează procedurii de cameră preliminară din prezenta cauză, care, cum s-a arătat, se raportează la dispoziţiile art. 371 C. proc. pen., limitându-se la faptele şi persoanele la care dispoziţia de trimitere în judecată se referă.

Pe de altă parte, soluţia de disjungere a cauzei cu privire la infracţiunea de omor calificat şi declinarea acesteia nu afectează sub nicio formă, nici sub aspect procedural şi nici sub aspect substanţial, justa soluţionare a cauzei, în ceea ce priveşte faptele şi persoanele la care dispoziţia de trimitere în judecată a rechizitoriului întocmit la data de 23.08.2024 de Directia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Oradea în dosar nr. x/2020, se referă.

Nici criticile care vizează pretinsa nesocotire a autorităţii de lucru judecat a încheierii penale nr. 101/I/CP/2020 pronunţată la data de 23.09.2020 de Tribunalul Bihor, din perspectiva considerentelor acesteia (în care se arată că infracţiunile de omor şi de fals în înscrisuri sub semnătură privată trebuie cercetate împreună), nu se circumscriu limitelor antereferite, cât timp instanţa penală nu a fost sesizată distinct nici cu privire la infracţiunea de omor calificat, nici cu privire la cea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în condiţiile în care în privinţa infracţiunii de omor calificat, prin Ordonanţa din 15.12.2020, s-a dispus declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor şi în privinţa infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată s-a dispus clasarea cauzei, conform punctului III din rechizitoriu.

Nici criticile care vizează aspecte de nelegalitate sau netemeinicie, vizând neadministrarea unui probatoriu suficient, critici care se raportează la infracţiunile pentru care, prin rechizitoriul din prezenta cauză, s-a dispus clasarea, nu se încadrează în limitele de mai sus.

Conform art. 339-341 C. proc. pen., persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

Prin urmare, C. proc. pen. reglementează un cadru procesual distinct de cel prevăzut de art. 342 şi următoarele C. proc. pen., pentru formularea de critici ce vizează nelegalitatea sau netemeinicia soluţiei de clasare dispuse inclusiv prin rechizitoriu, critici care ar putea fi iterate, cu respectarea celorlalte exigenţe legale, în respectivul cadru procesual.

În privinţa criticilor ce vizează nelegalitatea Ordonanţei nr. 605/P/2019 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor din 03.11.2020, prin care s-a declinat cauza în favoarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Oradea, din perspectiva faptului că la acel moment fusese infirmată Ordonanţa nr. 605/P/2019 din 07 septembrie 2020, infirmare confirmată de către judecătorul de cameră preliminară, prin încheierea 101/I/CP/2020 din 23.09.2020, şi sub aspectul dispoziţiei de extindere a urmăririi penale in rem cu privire la infracţiunea de participaţie improprie la abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, ajungându-se practic ca procurorul care a emis Ordonanţa numărul 51/13/P/2020 din 15.12.2020, să decline către DNA ceva ce nu mai exista, judecătorul de cameră preliminară le-a apreciat ca nefondate.

Contrar susţinerilor apărării, din actele şi lucrările dosarului de urmărire penală rezultă că la data de 03.11.2020, când prin Ordonanţa nr. 605/P/2019 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor s-a declinat cauza în favoarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Oradea, la nivelul aceleiaşi direcţii era înregistrat deja dosarul penal cu nr. x/2020, având ca obiect infracţiunile de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit (privind activitatea numitei A.), respectiv instigare la această infracţiune (faţă de numiţii B. şi C.), la data de 09.10.2020 fiind emisă Ordonanţa nr. 38/13/2020 de începere a urmăririi penale in rem pentru aceste infracţiuni, în baza denunţului formulat la data de 01.09.2020 de către J..

Totodată, anterior datei de 03.11.2020 (când s-au emis ordonanţele de extindere a urmăririi penale şi de declinare a cauzei în favoarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Oradea), respectiv la data de 12.10.2020, la dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, fusese depus de către partea civilă F., un înscris în cuprinsul căruia a solicitat efectuarea de cercetări penale şi extinderea urmăririi penale cu privire la infracţiunile de participaţie improprie la abuz în serviciu prevăzută de art. 297 C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 C. pen. şi uz de fals prevăzută de art. 323 C. pen.

Cum înscrisul respectiv îndeplinea exigenţele prevăzute de art. 311 cu referire la art. 305 C. proc. pen., în mod legal, s-a dispus, prin Ordonanţele nr. 605/P/2019 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor din 03.11.2020, extinderea urmăririi penale in rem pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 52 alin. (1) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 132 din Legea 78/2000.

Aplicarea dispoziţiilor art. 311 cu referire la art. 305 C. proc. pen., odată ce sunt îndeplinite exigenţele legale, nu este facultativă, ci obligatorie, cât timp acestea prevăd că organul de urmărire penală "dispune începerea urmăririi penale", respectiv "dispune extinderea urmăririi penale", şi nu "poate dispune".

Aceste extinderi ale urmăririi penale au determinat, la aceeaşi dată, declinarea cauzei în favoarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Oradea, motivându-se că obiectul infracţiunii şi cuantumul pagubei atrag competenţa direcţiei.

Din considerentele expuse, rezultă, pe de-o parte, legalitatea extinderii urmăririi penale cu privire la fapta ce a determinat declinarea de competenţă, pe de altă parte, că şi în lipsa ordonanţei de declinare a cauzei de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor la Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Oradea, la nivelul acestei din urmă unităţi de parchet exista, atât cadrul procesual (fiind deja constituit dosarul nr. x/2020), cât şi baza factuală care să permită cercetarea infracţiunilor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată în prezenta cauză (cu referire în principal la participaţia penală reţinută în sarcina inculpaţilor sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit).

Nici motivul de nelegalitate invocat cu privire la aceeaşi ordonanţă nr. 605/P/2019 din data de 03.11.2019 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, prin care s-a dispus declinarea competenţei în favoarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Oradea, în sensul că ar fi avut ca unic scop crearea cadrului procesual necesar instituirii măsurilor asigurătorii, pentru a împiedica ascunderea produsului infracţional de către făptuitori, nu a fost reţinut de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Oradea.

Dincolo de faptul că nu s-a identificat o argumentaţie logico-juridică aptă să susţină justeţea unui astfel de raţionament/scop, din perspectiva condiţiilor impuse de art. 249 C. proc. pen., nu au fost invocate şi nici identificate dispoziţiile procesual penale care să afecteze legalitatea ordonanţei respective, derivată din motivarea acesteia, reţinându-se că aceasta respectă exigenţele prevăzute de art. 286 C. proc. pen. şi de art. 58 C. proc. pen.

Împotriva încheierii penale nr. 21/CP/2024 din 7 noiembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, inculpata A. a formulat contestaţie, solicitând admiterea acesteia, desfiinţarea încheierii atacate, cu consecinţa constatării neregularităţii actului de sesizare a instanţei, iar în temeiul art. 347 raportat la art. 346 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., să se restituie cauza la parchet în vederea refacerii actului de sesizare, excluderea probelor administrate nelegal; în subsidiar, s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Oradea, apreciind că încheierea atacată nu conţine o motivare efectivă.

Examinând încheierea atacată, în raport de dispoziţiile legale aplicabile, Completul de 2 judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată contestaţia ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:

Prealabil, raportat la motivele contestaţiei, Completul de 2 judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie învederează dispoziţiile art. 347 alin. (4) C. proc. pen., potrivit cărora:

"în soluţionarea contestaţiei nu pot fi invocate sau ridicate din oficiu alte cereri sau excepţii decât cele invocate sau ridicate din oficiu în faţa judecătorului de cameră preliminară în procedura desfăşurată în faţa instanţei sesizate cu rechizitoriu, cu excepţia cazurilor de nulitate absolută".

Procedând la evaluarea contestaţiei, având în vedere obiectul controlului exercitat în camera preliminară, conform art. 342 C. proc. pen., Completul de 2 judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie notează că, judecătorul de cameră preliminară exercită atribuţii în domeniul legalităţii, rezolvând chestiuni ce ţin de competenţa şi legalitatea sesizării instanţei, de legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, iar rolul său este acela de a asigura premisele şi de a crea cadrul adecvat, propice pentru soluţionarea cauzei.

Cu alte cuvine, procedura camerei preliminare poartă exclusiv asupra aspectelor de legalitate a actului de trimitere în judecată şi a activităţii specifice urmăririi penale.

În ceea ce priveşte limitele controlului, verificarea efectuată sub aspectul legalităţii sesizării instanţei vizează îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 328 C. proc. pen. referitoare la conţinutul rechizitoriului. Concluzia se impune în raport cu dispoziţiile art. 345 alin. (2) şi (3) C. proc. pen. care se referă la "neregularităţi ale actului de sesizare" şi art. 346 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. care prevede sancţiunea în cazul în care rechizitoriul este neregulamentar întocmit, neregularitatea nu a fost remediată de procuror în termen, iar aceasta atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecăţii.

Ca atare, verificarea nu se poate face din perspectiva îndeplinirii condiţiilor pentru emiterea rechizitoriului prevăzute de art. 327 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., respectiv dacă urmărirea penală este completă şi există probe necesare trimiterii în judecată, judecătorul de cameră preliminară neputând analiza aparenţa de temeinicie a probelor, suficienţa sau insuficienţa acestora, şi nici dacă conduc la încadrarea juridică dată faptei, aceste elemente ţinând exclusiv de fondul cauzei (în sensul celor de mai sus, încheierea nr. 118 din 19 februarie 2015 a ICCJ, dosar x/2014).

În ceea ce priveşte legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, Completul de 2 judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie aminteşte că, în cadrul procedurii de cameră preliminară, se stabileşte dacă au fost parcurse etapele obligatorii în urmărirea penală şi, în cazul în care acestea există, concordanţa între actele efectuate şi dispoziţiile legale ce reglementează modul în care sunt efectuate actele de către organul de urmărire penală, conform art. 286 C. proc. pen., art. 281 alin. (1) lit. e), f) C. proc. pen. şi art. 282 C. proc. pen., precum şi actele propriu zise.

În situaţia incidenţei cazurilor de nulitate absolută sau relativă, legiuitorul a instituit o excepţie de la regula refacerii actului nul sau anulabil în materia mijloacelor de probă, în care constatarea nulităţii impune îndepărtarea mijlocului de probă din ansamblul probator (art. 102 şi art. 118 C. proc. pen.).

Referitor la modul de soluţionare a cererilor de probaţiune, verificările care pot fi efectuate din perspectiva legalităţii sunt legate de analizarea acestora de către procuror şi pronunţarea asupra lor prin ordonanţă motivată, procurorul având deplină libertate să aprecieze asupra pertinenţei, concludenţei şi utilităţii probei. Judecătorul de cameră preliminară nu examinează aptitudinea probelor de a conduce la pronunţarea unei hotărâri de condamnare sau lipsa de claritate a probelor; nu evaluează pertinenţa, utilitatea sau concludenţa probelor, astfel cum este cazul în cadrul cercetării judecătoreşti, ci se limitează la a constata dacă probele au sau nu caracter legal, dacă au fost administrate în condiţiile legii, iar atunci când constată o încălcare a dispoziţiilor legate de administrarea probelor, evaluează impactul acesteia asupra probatoriului.

Potrivit art. 346 alin. (3) C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară restituie cauza la parchet dacă:

a) rechizitoriul este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea nu a fost remediată de procuror în termenul prevăzut la art. 345 alin. (3), dacă neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecăţii;

b) a exclus toate probele administrate în cursul urmăririi penale;

c) procurorul solicită restituirea cauzei, în condiţiile art. 345 alin. (3), ori nu răspunde în termenul prevăzut de aceleaşi dispoziţii".

În aceste coordonate de principiu, Completul de 2 judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, în speţă, în cuprinsul rechizitoriului, nu se relevă vreo neregularitate în sensul dispoziţiilor art. 346 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., faptele care fac obiectul trimiterii în judecată a inculpatei A. fiind precis determinate, cu încadrarea juridică legală, astfel încât cadrul procesual poate fi stabilit.

Totodată, constată că nu se impune, în cauză, aplicarea sancţiunii excluderii vreunei probe administrate în cursul urmăririi penale.

Astfel, Completul de 2 judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că rechizitoriul poate conduce la stabilirea obiectului şi a limitelor judecăţii, notând că, în procedura de cameră preliminară nu se verifică temeinicia acuzaţiei, nici legalitatea şi temeinicia încadrării juridice ori concludenţa probelor, aceste operaţiuni fiind specifice unei alte etape a procesului penal, aceea a judecăţii. Or, imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecăţii presupune ca, în cauză, să nu se poată determina prin folosirea unor argumente logice sau sistematice, fapta şi/sau persoana pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.

În cauză, instanţa este în mod legal sesizată deoarece au fost arătate în concret faptele care fac obiectul trimiterii în judecată. Din această perspectivă, se reţine că rechizitoriul nr. x/2020 din data de 23.08.2024 al Directiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Oradea se limitează la faptele şi persoanele pentru care s-a efectuat urmărirea penală, cuprinde menţiunile prevăzute la art. 286 alin. (2), datele privitoare la faptele reţinute în sarcina inculpaţilor şi încadrările juridice, probele şi mijloacele de probă, cheltuielile judiciare, dispoziţia de trimitere în judecată, precum şi alte menţiuni necesare pentru soluţionarea cauzei - cum sunt cele referitoare la analiza probelor, cele referitoare la inculpată şi la urmărirea penală.

Concluzionând, Completul de 2 judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, în mod întemeiat, judecătorul de cameră preliminară de la instanţa de fond a reţinut că rechizitoriul ce face obiectul cauzei este legal întocmit şi cuprinde o descriere a faptelor reţinute în sarcina inculpatei, conţinând toate elementele necesare pentru judecarea cauzei.

Aşadar, judecata va avea loc în limitele stabilite prin actul de sesizare privitoare la fapte şi inculpată, urmând ca, în urma administrării/readministrării probatoriului şi a interpretării dispoziţiilor legale aplicabile, să se stabilească dacă faptele descrise în rechizitoriu sunt dovedite şi constituie infracţiunile pentru care inculpata A. a fost trimisă în judecată.

În consecinţă, Completul de 2 judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că dispoziţiile cuprinse în încheierea atacată sunt legale, iar în cuprinsul hotărârii sunt expuse, într-o formă sintetică, dar elocventă, argumentele faptice şi juridice avute în vedere de judecătorul de cameră preliminară. Ca atare, susţinerile contestatoarei inculpate privind lipsa unei motivări efective a încheierii atacate sunt neîntemeiate, argumentaţia judecătorului de cameră preliminară reflectând cu suficientă concizie considerentele esenţiale pe care şi-a fundamentat soluţia de constatare a legalităţii sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi de începere a judecăţii.

Faţă de considerentele expuse, în baza art. 4251 alin. (1) şi (7) pct. 1 lit. b) rap. la art. 347 C. proc. pen., Completul de 2 judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de inculpata A. împotriva încheierii penale nr. 21/CP/2024 din 7 noiembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatoarea inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi, în sumă de câte 914 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de inculpata A. împotriva încheierii penale nr. 21/CP/2024 din 7 noiembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatoarea inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi, în sumă de câte 914 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa din Camera de consiliu, astăzi, 6 februarie 2025.