Appeals upheld; EU subsidy fraud acquittal stands where eligibility met despite falsified form.

Şedinţa publică din data de 18 februarie 2025

Deliberând asupra recursurilor în casaţie formulate de inculpaţii A. şi S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei penale nr. 1315/A din 18 septembrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2021, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 313 pronunţată la data de 13.12.2023 de Tribunalul Cluj, în temeiul art. 181 din Legea nr. 78/2000 precum şi a art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 2 (doi) ani şi 2 (două) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 3 ani, a cărei executare va începe după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În temeiul art. 320 alin. (1) C. pen. precum şi a art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale.

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre şi s-a aplicat astfel inculpatul A. pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 2 luni închisoare, la care adaugă un spor de o treime din cealaltă pedeapsă, respectiv 4 luni închisoare, rezultând pedeapsa finală de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 45 alin. (5) rap. la alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi stabileşte un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Cluj la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) C. pen. s-a impus inculpatului să execute obligaţia prevăzută de lit. b) a acestui articol, respectiv să urmeze un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţiile din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei com. Floreşti sau a Primăriei mun. Cluj Napoca, pe o perioadă de 70 de zile lucrătoare.

În temeiul art. 94 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) - e) C. pen. se comunică Serviciului de Probaţiune Cluj.

În temeiul art. 91 alin. (4) C. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.

În temeiul art. 181 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 396 alin. (2) C. proc. pen. şi 137 alin. (2) şi (4) lit. c) C. pen., a fost condamnată inculpata B. S.R.L., la pedeapsa de 20.000 RON amendă penală (200 zile amendă x 100 RON pe zi), pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor.

În temeiul art. 138 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatei S.C. B. S.R.L. pedeapsa complementară prev. de art. 145 C. pen., constând în difuzarea în 2 apariţii a unui extras din hotărârea de condamnare (secţiunea În drept vizând persoana juridică) într-un ziar de circulaţie naţională, pe cheltuiala inculpatei.

În temeiul art. 320 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (2) C. proc. pen. şi 137 alin. (2) şi (4) lit. b) C. pen., a fost condamnată inculpata B. S.R.L., la pedeapsa de 15.000 RON amendă penală (150 zile amendă x 100 RON pe zi), pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri private.

În temeiul art. 147 alin. (1) rap. la art. 39 alin. (1) lit. c) C. pen., au fost contopite cele două pedepse aplicate inculpatei prin prezenta hotărâre şi s-a aplicat astfel inc. S.C. B. S.R.L. pedeapsa cea mai grea, de 20000 de RON amendă penală, la care s-a adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă, respectiv 5000 RON, rezultând pedeapsa finală de 25000 (douăzeci şi cinci mii) RON amendă penală (250 zile amendă x 100 RON pe zi).

În temeiul art. 147 alin. (2) rap. la art. 145 C. pen., s-a aplicat inculpatei pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară constând în difuzarea în 2 apariţii a unui extras din hotărârea de condamnare (secţiunea În drept vizând persoana juridică) într-un ziar de circulaţie naţională, pe cheltuiala inculpatei.

În temeiul art. 397 raportat la art. 25 C. proc. pen. precum şi art. 1349 şi urm. C. civ., a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată în cauză de partea civilă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi obligat inculpatul A. şi S.C. B. S.R.L. în solidar la plata către partea civilă a sumei de 37807,41 RON cu titlu de daune materiale cu dobânzi şi penalităţi de la 22.10.2018 la zi.

În temeiul art. 2502 C. proc. pen. au fost menţinute măsurile asigurătorii luate prin ordonanţa procurorului din 13.12.2021 emisă în dosarul penal x/2021 al PICCJ - DNA - ST Cluj.

În temeiul art. 25 alin. (3) C C. proc. pen., a fost desfiinţat înscrisul constatat ca fiind fals, folosit la comiterea infracţiunii denumit Fişa de înregistrare a producătorilor în agricultura ecologică anul 2018 - Anexa nr. 1 la Ordinul MADR nr. 1253/2013.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata câte unei sume de 2500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii A. şi B. S.R.L. şi partea civilă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.

Prin decizia penală nr. 1315/A din 18 septembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. au fost admise apelurile formulate de inculpaţii A. şi B. S.R.L. şi de partea civilă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură împotriva sentinţei penale nr. 313 din data de 13 decembrie 2023 pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2021, pe care desfiinţat-o în parte, şi judecând:

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. i-a achitat pe inculpaţii A. şi B. S.R.L., pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 320 alin. (1) C. pen.

A fost menţinută pedeapsa de 2 (doi) ani şi 2 (două) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000 la care a fost condamnat inculpatul A..

De asemenea au fost menţinute pedepsele accesorii şi complementare în durata şi natura stabilite de instanţa de fond în raport cu pedeapsa principală de mai sus, precum şi suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, durata termenului de supraveghere de 3 ani şi toate obligaţiile şi măsurile de supraveghere stabilite de instanţa de fond.

S-a mai menţinut pedeapsa de 20.000 RON amendă penală (200 zile amendă x 100 RON pe zi), pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000 la care a fost condamnată inculpata B. S.R.L..

Totodată s-au menţinut pedeapsa complementară în durata şi natura stabilite de instanţa de fond, în raport cu pedeapsa principală de mai sus, precum şi obligaţia solidară a inculpaţilor de plată a despăgubirilor civile în cuantum de 37.807,41 RON cu titlu de daune materiale, către partea civilă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi obligă inculpaţii în solidar la plata de dobânzi şi penalităţi legale calculate la suma anterior arătată, începând cu data de 22.10.2018 până la data achitării debitului.

În final, au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii penale.

Curtea de Apel Cluj a constatat că a fost dovedit dincolo de orice dubiu că inculpatul A. în data de 22.10.2018 în calitate de mandatar al S.C. B. S.R.L., a depus în cadrul dosarului cererii de plată nr. x/12.05.2018 înaintat către APIA Centrul Judeţean Cluj, "Fişa de înregistrare a producătorilor în agricultura ecologică anul 2018" - Anexa nr. 1 la Ordinul MADR nr. 1253/2013, cunoscând că înscrisul este contrafăcut sub aspectul semnăturilor reprezentanţilor instituţiei publice la rubricile de avizare (responsabil agricultură ecologică) şi de aprobare (director executiv), precum şi sub aspectul datei şi numărului de înregistrare, inducând în eroare autoritatea contractantă şi obţinând astfel, fără drept, plata de către APIA Centrul Judeţean Cluj (prin Decizia de plată nr. x/20.08.2019) a sumei de 37.807,41 RON, reprezentând subvenţii aferente componentei de agricultură ecologică pentru campania 2018). Având în vedere această stare de fapt, s-a apreciat în mod întemeiat că sunt întrunite elementele infracţiunii de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept sau reţinerea pe nedrept de fonduri ori active din bugetul Uniunii Europene sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000.

De asemenea, fapta inculpatei S.C. B. S.R.L. care la data de 22.10.2018, prin reprezentantul convenţional A., care a acţionat în interesul şi în numele inculpatei persoană juridică, a depus în cadrul dosarului cererii de plată nr. x/12.05.2018 înaintat către APIA Centrul Judeţean Cluj, "Fişa de înregistrare a producătorilor în agricultura ecologică anul 2018" - Anexa nr. 1 la Ordinul MADR nr. 1253/2013, cunoscând că înscrisul este contrafăcut, inducând în eroare autoritatea contractantă şi obţinând astfel, fără drept, plata de către APIA Centrul Judeţean Cluj (prin Decizia de plată nr. x/20.08.2019) a sumei de 37.807,41 RON, reprezentând subvenţii aferente componentei de agricultură ecologică pentru campania 2018), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept sau reţinerea pe nedrept de fonduri ori active din bugetul Uniunii Europene sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000.

Hotărârea din apel a fost comunicată inculpatului A. la data de 24 septembrie 2024, semnând de primire fiica acestuia, iar inculpatei S.C. B. S.R.L. la data de 25 septembrie 2024, astfel că data până la care aveau posibilitatea de declarare a recursului în casaţie este 25 octombrie 2024, inclusiv pentru inculpatul A., respectiv 28 octombrie 2024, inclusiv pentru inculpata S.C. B. S.R.L..

Împotriva hotărârii instanţei de apel, au declarat recurs în casaţie, prin email, la data de 21 octombrie 2024, inculpaţii A. şi S.C. B. S.R.L., prin apărător ales, avocat C., invocând cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., cu argumentarea faptului că nu este îndeplinită condiţia de tipicitate a faptei prev. de art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000, în concret cea de-a doua condiţie, respectiv fapta de folosire a unui înscris fals nu a avut ca rezultat obţinerea pe nedrept a fondurilor europene.

De asemenea, s-a mai susţinut că lipseşte forma de vinovăţie cerută de norma de incriminare, respectiv că nu există suficiente temeiuri care ar putea conduce la concluzia că inculpaţii au acţionat cu rea-credinţă în vederea obţinerii pe nedrept de fonduri europene.

Cererile de recurs în casaţie au fost comunicate participanţilor, iar până la expirarea termenului de 10 zile, prevăzut de art. 439 alin. (2) C. proc. pen., au fost depuse concluzii scrise de către partea civilă APIA.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 11 noiembrie 2024, procedura de comunicare a recursului în casaţie era îndeplinită.

La data de 28 noiembrie 2024 a fost întocmit raportul de magistratul-asistent.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererilor de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A. şi S.C. B. S.R.L., Înalta Curte, prin încheierea din 03.12.2024, le-a admis în principiu şi a dispus judecarea recursurilor în casaţie doar din perspectiva solicitării recurenţilor de a se dispune achitarea în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., respectiv fapta nu este prevăzută de legea penală, nu şi cu privire la teza a II-a a acestui text (fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege), care nu poate fi circumscrisă cazului de casaţie invocat.

Analizând recursurile în casaţie declarate de A. şi S.C. B. S.R.L. în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte constată că sunt fondate pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte precizează că, potrivit C. proc. pen., recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat şi care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege şi numai pentru motive de nelegalitate. Astfel, potrivit art. 433 din C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din acelaşi cod, pe calea recursului în casaţie instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanţa de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie. Instanţa de casare nu judecă procesul propriu - zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Aşadar, recursul în casaţie are ca scop verificarea conformităţii hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.

Pe cale de consecinţă, recursul în casaţie nu are în vedere elementele de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, aşa încât, Înalta Curte nu poate să reevalueze materialul probator şi să stabilească o situaţie de fapt diferită de cea menţionată în hotărârile atacate.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., acesta este incident în situaţia în care "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Cazul de casare menţionat vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie datorită împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie datorită dezincriminării faptei.

Dispoziţiile menţionate exclud din sfera de analiză a instanţei de recurs situaţia de fapt şi modalitatea de interpretare a probatoriului, în acest stadiu verificându-se exclusiv doar dacă faptele astfel cum au fost reţinute de către instanţa de apel sunt prevăzute ca infracţiuni, respectiv dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc din punct de vedere obiectiv elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului.

Deopotrivă, prevederile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. nu permit o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator şi, pe această cale, stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală.

Verificările pe care instanţa de recurs în casaţie le face din perspectiva noţiunii de faptă care nu este prevăzută de legea penală vizează atât incriminarea abstractă, respectiv dacă conduita inculpatului este prevăzută de norma de incriminare, cât şi condiţiile de tipicitate obiectivă, respectiv identitatea dintre conduita propriu zisă şi elementele de conţinut ale incriminării sub aspectul laturii obiective.

În raport de consideraţiile teoretice expuse anterior, în limitele procesuale menţionate şi în raport cu situaţia de fapt, astfel cum a fost stabilită definitiv de către curtea de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că nu sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000, pentru care au fost condamnaţi inculpaţii.

În cauza de faţă, starea de fapt valorificată prin decizia recurată ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care s-a dispus condamnarea, constă în aceea că:

Astfel, în cauză a fost dovedit dincolo de orice dubiu că inculpatul A., în data de 22.10.2018, în calitate de mandatar al S.C. B. S.R.L., a depus în cadrul dosarului cererii de plată nr. x/12.05.2018, înaintat către APIA Centrul Judeţean Cluj, "Fişa de înregistrare a producătorilor în agricultura ecologică anul 2018" - Anexa nr. 1 la Ordinul MADR nr. 1253/2013, cunoscând că înscrisul este contrafăcut sub aspectul semnăturilor reprezentanţilor instituţiei publice la rubricile de avizare (responsabil agricultură ecologică) şi de aprobare (director executiv), precum şi sub aspectul datei şi numărului de înregistrare, inducând în eroare autoritatea contractantă şi obţinând astfel, fără drept, plata de către APIA Centrul Judeţean Cluj (prin Decizia de plată nr. x/20.08.2019) a sumei de 37.807,41 RON, reprezentând subvenţii aferente componentei de agricultură ecologică pentru campania 2018).

De asemenea, fapta inculpatei S.C. B. S.R.L. care la data de 22.10.2018, prin reprezentantul convenţional A., care a acţionat în interesul şi în numele inculpatei persoană juridică, a depus în cadrul dosarului cererii de plată nr. x/12.05.2018, înaintat către APIA Centrul Judeţean Cluj, "Fişa de înregistrare a producătorilor în agricultura ecologică anul 2018"- Anexa nr. 1 la Ordinul MADR nr. 1253/2013, cunoscând că înscrisul este contrafăcut, inducând în eroare autoritatea contractantă şi obţinând astfel, fără drept, plata de către APIA Centrul Judeţean Cluj (prin Decizia de plată nr. x/20.08.2019) a sumei de 37.807,41 RON, reprezentând subvenţii aferente componentei de agricultură ecologică pentru campania 2018).

Potrivit art. 181 din Legea nr. 78/2000, folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept sau reţinerea pe nedrept de fonduri ori active din bugetul Uniunii Europene sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

Din acest punct de vedere, pentru a fi întrunite condiţiile de tipicitate obiectivă, sunt necesare îndeplinirea a două condiţii, respectiv ca folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, să conducă la producerea urmării specifice, respectiv să aibă ca rezultat obţinerea pe nedrept sau reţinerea pe nedrept de fonduri ori active din bugetul Uniunii Europene sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

Dacă în primul caz, această condiţie este îndeplinită, având în vedere că în cauză a fost dovedit caracterul fals al înscrisului, însă nu au existat probe certe de vinovăţie a celor doi inculpaţi cu privire la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri oficiale, instanţa supremă constată că nu acelaşi lucru se poate reţine şi în ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie, respectiv obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul Uniunii Europene sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

Instanţa supremă apreciază că este necesar a se face distincţia între abatere, neregulă şi fraudă în materia fondurilor europene cu atât mai mult cu cât din punct de vedere terminologic, atât aria de cuprindere a noţiunii de neregulă (orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul...) cât şi acţiunile ce constituie elemente de tipicitate ale infracţiunii prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000 [folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete (apare că orice folosire sau prezentare, fără a distinge în raport de pondere, subl. ns.), dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul... ] sunt foarte largi, fiind folosiţi termeni generali, fără nicio circumstanţiere.

În acest context, Înalta Curte evidenţiază jaloanele fixate prin orientările oferite de organismele Uniunii Europene, cât şi prin jurisprudenţa Curţii Constituţionale în ceea ce priveşte componenta de necesitate, proporţionalitate, respectiv ultima ratio, cu referire la recurgerea la instrumentele penale pentru refacerea echilibrului în ipoteza unei fapte ilicite, inclusiv a celor care se referă la gestiunea fondurilor europene.

În primul rând, reţinem că, aşa cum s-a evidenţiat anterior, graniţa dintre fraudă şi neregulă este extrem de sensibilă. Întrucât norma de incriminare (art. 181) nu circumstanţiază, pare că orice folosire/prezentare a unui document/declaraţie chiar incomplet(e) sau inexact(e), dacă generează obţinerea pe nedrept de fonduri, este infracţiune.

Caracteristica de generalitate a reglementării este regăsită şi în privinţa noţiunii de neregulă, aceasta fiind orice abatere de la legalitate/regularitate/conformitate dacă prejudiciază sau poate prejudicia bugetul UE şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit.

În al doilea rând, aşa cum rezultă atât din legislaţia internă, cât şi din normele Uniunii, consecinţele constatării unei nereguli, cu atât mai mult a unei fraude, sunt considerabile asupra bugetului statului beneficiarului programului/proiectului. Se aplică corecţii financiare, ceea ce semnifică excluderea totală/parţială de la finanţarea de fonduri europene şi recuperarea sumelor de către Comisa Europeană de la bugetul intern, iar in cazul fraudei (când este vorba despre infracţiune), prejudiciul se repară cu mare întârziere. Prin urmare, calificarea corectă a acestor acte/fapte prezintă o importanţă deosebită şi din această perspectivă.

În al treilea rând, atunci când sunt în analiză astfel de evaluări, chiar Comisia Europeană, Parlamentul European şi Consiliul subliniază nevoia respectării principiului proporţionalităţii. Potrivit art. 85 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013, "atunci când ia o decizie cu privire la o corecţie financiară, Comisia respectă principiul proporţionalităţii, ţinând seama de natura şi de gravitatea încălcării legislaţiei aplicabile şi de implicaţiile financiare ale acesteia pentru bugetul Uniunii", aspect regăsit şi în O.U.G. nr. 66/2011, în art. 2 lit. n). Prin urmare, doar în astfel de circumstanţe se aplică corecţiile financiare.

Revenind în zona fraudei, respectiv în zona penală, scopul urmărit de legiuitor prin instrumentele de drept penal este acela de a apăra ordinea de drept, de a apăra valorile sociale specifice domeniului reglementat.

Măsurile adoptate de legiuitor pentru atingerea scopului urmărit trebuie să fie adecvate, necesare şi să respecte un just echilibru între interesul public şi cel individual, iar legea penală să fie, din această perspectivă, ultima ratio.

Curtea Constituţională a subliniat că, din "perspectiva principiului ultima ratio în materie penală, nu este suficient să se constate că faptele incriminate aduc atingere valorii sociale ocrotite, ci această atingere trebuie să prezinte un anumit grad de intensitate, de gravitate, care să justifice sancţiunea penală" (Decizia nr. 405/15 iunie 2016, par. 69; Decizia nr. 392/6 iunie 2017 par. 53; Decizia nr. 176/22 martie 2022 par. 31-32; Decizia nr. 283/17 mai 2023).

Aşa cum a subliniat Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, sarcina aplicării principiului ultima ratio revine nu doar legiuitorului, ci şi instanţelor de judecată chemate să aplice legea (Decizia nr. 405/15 iunie 2016; Decizia nr. 392/6 iunie 2017; Decizia nr. 283/17 mai 2023).

Atribuţiile judecătorului implică identificarea normei aplicabile, analiza conţinutului său şi o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, astfel încât legiuitorul aflat în imposibilitate de a prevedea toate situaţiile juridice lasă judecătorului, învestit cu puterea de a spune dreptul, o parte din iniţiativă. Astfel, în activitatea sa de interpretare a legii, judecătorul trebuie să realizeze un echilibru între spiritul şi litera legii, între exigenţele de redactare şi scopul urmărit de legiuitor, fără a avea competenţa de a legifera, prin substituirea autorităţii competente în acest domeniu (par. 89 din Decizia nr. 283/17 mai 2023).

În limitele acestor jaloane, rolul instanţelor de judecată în cazul infracţiunilor cu un astfel de potenţial de interpretare, este de a delimita comportamentul cu semnificaţie penală faţă de cel care, deşi privit strict, s-ar putea încadra în sfera normei de incriminare, totuşi nu va fi urmărit să provoace daune intereselor financiare ale UE, iar abaterea de la legalitatea sau conformitatea normelor să fie una minoră, fără impact financiar şi justificată, pe alocuri, şi de complexitatea cadrului legislativ şi instituţional, de regulile specifice fiecărui program/proiect de finanţare, aşa încât, aplicând la proiect, să fi generat (chiar propriei-i situaţii) mai multe probleme decât ar fi rezolvat cu ajutorul finanţării.

În acest context, Înalta Curte trebuie să stabilească dacă fapta de folosire a unui înscris fals - fişa de înregistrare a producătorilor în agricultura ecologică anul 2018 - a determinat obţinerea de fonduri europene şi dacă această determinare a fost sau nu conformă legislaţiei naţionale şi europene incidente ori a avut un caracter nedrept.

Înalta Curte observă că S.C. B. S.R.L. îndeplinea condiţiile de fond privind derularea agriculturii ecologice pentru ca un fermier să beneficieze de subvenţie, acestea constând în adoptarea şi menţinerea practicilor privind agricultura ecologică conform Regulamentul UE nr. 834/2007 şi explicitate în Regulamentul CE nr. 889/2008):

- calitatea de fermier activ şi supunerea voluntară a acestuia la activităţi anuale de control, realizate de către organismul de control;

- respectarea practicilor privind agricultura ecologică este atestată în urma controlului anual de către organismul de control prin emiterea unui document justificativ, acesta fiind certificatul de conformitate.

Aplicând aceste condiţii de fond pentru anul 2018, anul aferent subvenţiei obţinute de către S.C. B. S.R.L., se observă că acestea sunt îndeplinite, având în vedere că:

1. Certificatul de conformitate nr. x cu durata de valabilitate 18.01.2017- 17.04.2018 şi certificatul de conformitate nr. x din 08.02.2018 cu durata de valabilitate 08.02.2018-07.05.2019 atestă faptul că în anul 2018 S.C. B. S.R.L. a realizat agricultură ecologică, aplicând regulile specifice, iar în ambele se menţionează îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 29 şi 11 din Regulamentul (CE) nr. 834/2007, acest certificat din urmă prezentând o importanţă deosebită fiind avut în vedere în procesarea cererii, aşa cum rezultă şi din solicitarea de clarificări transmisă de către APIA societăţii S.C. B. S.R.L.;

2. S.C. B. S.R.L. a aderat voluntar la sistemul de control specific, sens în care a încheiat cu organismul de control D. S.R.L. pe perioada de nedeterminată acordul de certificare RO/1750 din 25.08.2014;

3. Respectarea practicilor privind agricultura ecologică de către S.C. B. S.R.L. pe întreaga durată a anului 2018 a fost confirmată şi prin adresa D. transmisă în cursul urmăririi penale.

În ceea ce priveşte fişa de înregistrare la dosarul cererii unice de plată, Înalta Curte reţine că aceasta reprezintă actul ce atestă faptul că producătorul este înregistrat ca operator de agricultură ecologică, dosarul cererii de plată nr. x/12.05.2018 înaintat către APIA Centrul Judeţean Cluj era incomplet, iar subvenţia pentru agricultură ecologică, nu ar fi fost plătită către S.C. B. S.R.L..

Această condiţie este prevăzută de art. 28 alin. (1) din Regulamentul UE nr. 834/2007, care instituie obligaţia operatorilor în agricultură ecologică de a se înregistra înainte de a începe activitatea de producţie în agricultura ecologică, fără însă a impune condiţia repetării anuale a acestei înregistrări.

Conform art. 2 din Ordinul MADR nr. 1253/2013 (forma în vigoare la momentul comiterii prezumtivei fapte), stipulează că:

(1) în fiecare an, până la data de 16 mai (inclusiv), operatorii au obligaţia de a-şi înregistra activitatea la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, denumit în continuare MADR, prin entităţile mandatate, conform atribuţiilor prevăzute la alin. (21).

(26) Operatorii se pot înregistra la DAJ astfel:

- personal, prin depunerea documentelor în format fizic sau prin transmiterea documentelor informat electronic, utilizând semnătura electronică;

(10) Fişele de înregistrare sunt însoţite, obligatoriu, de următoarele documente:

a) contractul încheiat între operator şi organismul de inspecţie şi certificare menţionat în fişa de înregistrare;

b) declaraţia pe proprie răspundere în vederea înregistrării ca operator în sistemul de agricultură ecologică, conform anexei nr. 8 (pentru operatorii care accesează măsuri din cadrul PNDR sau POP);

c) declaraţia pe propria răspundere pentru deţinerea documentelor necesare înscrierii în agricultura ecologica, care se completează conform modelului prevăzut în anexa nr. 9.

(101) Documentele prevăzute la alin. (10) pot fi depuse şi ulterior înregistrării fişelor de înregistrare prin modalităţile prevăzute la alin. (26), dar nu mai târziu de termenul limită de înregistrare.

(11) Fişele de înregistrare ale operatorilor se avizează şi se aprobă de către DAJ şi Direcţia pentru Agricultură a Municipiului Bucureşti.

(12) Fişele de înregistrare aprobate sunt înapoiate, în original, operatorilor în cauză, iar o copie se păstrează la DAJ/EM.

(14) DAJ/EM vor transmite la MADR, la sfârşitul fiecărei luni, centralizatorul operatorilor din agricultura ecologică, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 10.

Deşi este adevărat că dispoziţiile europene stabilesc în ce condiţii statele membre pot institui condiţii suplimentare pentru obţinerea subvenţiei privind agricultura ecologică (art. 65 din Regulamentul UE nr. 1305/2013, art. 58 din Regulamentul UE nr. 1306/2013), Înalta Curte constată că o reînregistrare anuală este redundantă, atâta vreme cât operatorul în agricultură ecologică s-a înregistrat iniţial (art. 28 alin. (1) din Regulamentul UE nr. 834/2007 instituie obligaţia operatorilor în agricultură ecologică de a se înregistra înainte de a începe activitatea de producţie în agricultura ecologică) şi nu a notificat, ulterior, organele abilitate (cele de control) cu privire la orice schimbare a descrierii sau a măsurilor prevăzute de Regulamentul nr. 889/2008 (art. 63, 64, 74, 80, 82, 86 şi 88).

În consecinţă, având în vedere documentele care se anexează potrivit art. 2 alin. (10) din Ordin - contractul încheiat între operator şi organismul de inspecţie şi certificare menţionat în fişa de înregistrare, declaraţia pe proprie răspundere în vederea înregistrării ca operator în sistemul de agricultură ecologică sau declaraţia pe propria răspundere pentru deţinerea documentelor necesare înscrierii în agricultura ecologica - fişa de înregistrare anuală nu atestă în niciun mod îndeplinirea condiţiilor de fond pentru primirea subvenţiilor privind agricultura ecologică, rolul său fiind exclusiv unul formal, în scopul unei centralizări a operatorilor din agricultura ecologică.

În acest caz, ne aflăm în situaţia unei abateri de la conformitate/regularitate în raport cu angajamentele legal încheiate, dar această abatere nu poate fi calificată neregulă şi, cu atât mai puţin, fraudă.

Simpla constatare a unei abateri nu atrage automat concluzia că suntem în prezenţa unei nereguli, deoarece lipseşte prejudiciul sau potenţialitatea lui.

Raţionamentul din cauza de faţă, precum că, de fiecare dată când se constată o abatere de la normele care reglementează proiectele cu fonduri europene, există per se un prejudiciu sau un potenţial prejudiciu, este greşit. Dacă distincţiile anterior arătate dintre abatere, neregulă şi fraudă ar fi fără semnificaţie juridică şi orice abatere este/ar fi o fraudă, atunci nu s-ar mai fi justificat identificarea şi definirea diferenţiată, iar abaterea ar fi fost caracterizată direct fraudă.

Înalta Curte reţine că pentru infracţiunile împotriva intereselor financiare ale UE (art. 181 şi urm. din Legea nr. 78/2000) este necesar să existe o abatere de la legalitate/conformitate/regularitate în raport cu angajamentele legal încheiate, care doar în prezenţa prejudiciului sau a potenţialităţii lui constituie neregulă (abatere+prejudiciu) şi, mai departe, este necesar ca prin respectiva neregulă beneficiarul să fi indus (urmărit să inducă) în eroare finanţatorul, iar prin prisma impactului financiar produs şi a elementelor de proporţionalitate/necesitate, tragerea la răspundere penală să fie instrumentul adecvat şi necesar atingerii scopului de bună gestionare a finanţării, respectiv prevenire sau recuperare a prejudiciului.

În cauza pendinte, se constată o abatere (nu a fost depusă fişa de înregistrare anuală), însă aceasta nu a produs un prejudiciu, este o abatere minoră care poate/putea fi remediată prin instrumentele oferite de legislaţia specifică în materia fondurilor europene, prin pârghii extrapenale, atât timp cât toate celelalte cerinţe de fond au fost respectate/îndeplinite.

În această situaţie, Înalta Curte consideră că inculpaţii au avut un comportament fără semnificaţie penală şi, chiar privit de o manieră strictă, este evident că aceasta nu a urmărit să provoace daune intereselor financiare ale UE atât timp cât toate celelalte cerinţe de fond au fost respectate/îndeplinite, iar legislaţia europeană nu prevede condiţia reînregistrării anuale, după înregistrarea iniţială, abaterea fiind minoră, fără impact financiar.

Prin urmare, cum abaterea nu a generat obţinerea pe nedrept de fonduri europene, nu este întrunit elementul de tipicitate obiectivă prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursurile în casaţie formulate de inculpaţii A. şi S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei penale nr. 1315/A din data de 18 noiembrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori în dosarul nr. x/2021.

Va desfiinţa în parte decizia penală recurată, precum şi sentinţa penală nr. 313 din data de 13 decembrie 2023 pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia penală, şi, rejudecând:

În baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., va achita pe inculpaţii A. şi S.C. B. S.R.L. pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen., va lăsă nesoluţionată acţiunea civilă exercitată de partea civilă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, alăturată acţiunii penale vizând infracţiunea prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 397 alin. (5) C. proc. pen., va menţine măsurile asiguratorii luate prin ordonanţa procurorului din 13 decembrie 2021 emisă în dosarul penal nr. x/2021 al PICCJ - DNA - ST Cluj, având în vedere soluţia care va fi pronunţată sub aspectul acţiunii civile.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de urmărirea penală şi judecata în primă instanţă vor rămâne în sarcina statului.

Va anula formele de executare dispuse în baza deciziei penale recurate.

Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale recurate care nu sunt contrare prezentei.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de recursurilor în casaţie formulate de inculpaţii A. şi S.C. B. S.R.L. vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile în casaţie formulate de inculpaţii A. şi S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei penale nr. 1315/A din data de 18 noiembrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori în dosarul nr. x/2021.

Desfiinţează în parte decizia penală recurată, precum şi sentinţa penală nr. 313 din data de 13 decembrie 2023 pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia penală, şi, rejudecând:

În baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., achită pe inculpaţii A. şi S.C. B. S.R.L. pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen., lasă nesoluţionată acţiunea civilă exercitată de partea civilă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, alăturată acţiunii penale vizând infracţiunea prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000.

Menţine măsurile asiguratorii luate prin ordonanţa procurorului din 13 decembrie 2021 emisă în dosarul penal nr. x/2021 al PICCJ - DNA - ST Cluj.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de urmărirea penală şi judecata în primă instanţă rămân în sarcina statului.

Anulează formele de executare dispuse în baza deciziei penale recurate.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale recurate care nu sunt contrare prezentei.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de recursurilor în casaţie formulate de inculpaţii A. şi S.C. B. S.R.L. rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 18 februarie 2025.