Abuse in office by public officials excluded for lack of primary legislation breach under Article 297 Penal Code

Şedinţa publică din data de 26 februarie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin ordonanţa din data de 7 iunie 2024, emisă de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie în dosarul nr. x/2023 s-a dispus:

- clasarea cauzei cu privire la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 C. pen. (art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen..).

- clasarea cauzei cu privire la săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, prev. de art. 289 C. pen. rap. la art. 6 din Legea. nr. 78/2000 şi dare de mită, prev. de art. 290 C. pen. rap. la art. 6 din Legea. nr. 78/2000 (art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen..).

- disjungerea şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Vişeu de Sus în vederea continuării cercetărilor sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals informatic, prev. de art. 325 C. pen.

În acest sens, procurorul a reţinut că, la data de 18.08.2023, în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, a fost înregistrat dosarul nr. x/2023, având ca obiect sesizarea formulată de A., prin reprezentant B. - preşedintele asociaţiei, cu privire la săvârşirea, de către persoane din cadrul Ministerului Justiţiei (respectiv, secretar de stat, C., ministru al Justiţiei la data faptelor, D. şi alţi funcţionari ai Ministerului Justiţiei) şi din cadrul Primăriei Oraşului Borşa, jud. Maramureş, (respectiv, E., primarul oraşului Borşa şi alti funcţionari) a infracţiunilor de abuz în serviciu, prev. de art. 132 din Legea 78/2000 rap. la art. 297 C. pen., luare de mită, prev. de art. 289 C. pen. rap. la art. 6 din Lg. nr. 78/2000, dare de mită, prev. de art. 290 C. pen. rap. la art. 6 din Lg. nr. 78/2000 şi fals informatic, prev. de art. 325 C. pen.

La data de 05.12.2023, A., prin avocat F., a solicitat să se efectueze verificări şi cu privire la "modul în care a fost utilizată suma de bani ce ar fi fost primită drept mită de către secretarul de stat în Ministerul Justiţiei, C.", respectiv dacă suma de bani în discuţie a fost folosită pentru achiziţionarea unui teren în Mun. Zalău, jud. Sălaj, precum şi cu privire Ia provenienţa acestei sume de bani.

Prin ordonanţa din data de 07.09.2023 s-a dispus începerea urmăririi penale in rem, cu privire la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, faptă prev. şi ped. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen.

În esenţă, din conţinutul plângerii iniţiale s-a reţinut că A. este continuatoarea A., unitate istorică de proprietari - tezaur istoric al României, conform art. 95 din Legea nr. 46/2008. Regimul comunist a preluat abuziv tot patrimoniul composesoratului iar după apariţia Legii nr. 1/2000, A. a obţinut, prin sentinţa civilă nr. 217/05.04.2004, pronunţată de Judecătoria Alşed în dosarul nr. x/2003, reconstituirea titlului de proprietate pentru 17.000 hectare teren forestier, însă această sentinţă nu a fost pusă în executare de către Comisia Locală Borşa şi Comisia Judeţeană Maramureş.

În continuare s-a arătat că pentru a recupera o suprafaţă de 6056,9 hectare teren forestier atribuită nelegal G., A. a formulat acţiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2016, (în rejudecare nr. 1572/336/2016*), dosar soluţionat definitiv-prin decizia civilă nr. 88/09.02.2023, pronunţată de Tribunalul Sălaj, prin care a fost admisă acţiunea formulată.

După pronunţarea acestei hotărâri judecătoreşti definitive, Ministerul Justiţiei, prin adresa nr. x/23.02.2023, semnată de secretarul de stat C., a răspuns unei solicitări a Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor, oferind o "opinie cu privire la statutul terenului forestier aparţinând unui composesorat, respectiv efectele desfiinţării unei asociaţii prin raportare la dispoziţiile Legii nr. 247/2005 şi a Legii nr. 46/2008". În cuprinsul acestei adrese s-a susţinut că, deşi la primul punct se menţionează faptul că "MinisteruI Justiţiei nu are printre atribuţii emiterea de interpretări oficiale cu privire la efectele produse de aplicarea actelor normative sus-menţionate", la punctul doi, Ministerul Justiţiei face o interpretare a deciziei civile nr. 88/09.2023 a Tribunalului Sălaj, pronunţându-se asupra situaţiei de fapt, precum şi asupra unor proceduri judiciare soluţionate definitiv, arătând că pronunţarea acestei hotărâri are drept consecinţă aplicarea legilor de drept comun în materia nulităţii, respectiv repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii actelor anulate, prin reîntoarcerea terenurilor la dispoziţia entităţii UAT Borşa - prin comisiile de fond funciar.

Totodată, la solicitarea A., prin adresa nr. 17687,17895/03.04.2023, semnată de secretar de stat H., comunică faptul că Ministerul Justiţiei nu are atribuţia de a emite opinii juridice, interpretări cu caracter general-obligatoriu ori îndrumări în legătură cu aplicarea dispoziţiilor legale în vigoare de către instanţele judecătoreşti sau alte organe de jurisdicţie, naţionale sau internaţionale, alte autorităţi publice sau de către cetăţeni, iar cu referire la adresa nr. x din data de 23.02.2023, s-a precizat că acest înscris nu este o opinie juridică, ci o corespondenţă interinstituţională între Ministerul Justiţiei, Ministerul Finanţelor şi Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, neputând fi invocat în cadrul unui proces ori în faţa altor autorităţi publice, aspect ce a fost comunicat şi ministerului solicitant (Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor).

A. a mai aratat faptul că adresa nr. x/23.02.2023 a Ministerului Justiţiei a produs efecte juridice, ulterior emiterii acesteia fiind demarată o procedură de preluare de către instituţiile statului a proprietăţii forestiere de 6056,9 hectare ce i-ar aparţine.

În acest sens s-a precizat că Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor - Garda Forestieră Cluj, prin adresele nr. x/06.03.2023 şi y/07.07.2023, a solicitat Prefectului Judeţului Maramureş - Comisia Judeţeană Maramureş pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, "întreprinderea demersurilor necesare pentru reintrarea suprafeţei de 6056,9 ha pădure în domeniul public, în administrarea Regiei Naţionale Pădurilor".

Ulterior, la data de 17.07.2023, Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor - Garda Forestieră Cluj a emis Decizia nr. 183 prin care a stabilit, printre altele, faptul că Direcţia Silvică Maramureş va prelua în administrare de la Ocolul Silvic Silva Borşa S.R.L. terenul de 6056,90 ha aferent titlului de proprietate anulat şi va lua toate măsurile necesare pentru reintroducerea acestuia în proprietatea statului.

La data de 27 iulie 2023 G. (dizolvată, prin decizia civilă nr. 88 din 9 februarie 2023 a Tribunalului Sălaj) a formulat o cerere către Primăria Borşa, înregistrată sub nr. x/27.07.2023, prin care a solicitat să se efectueze demersurile necesare pentru trecerea în proprietate publică a suprafeţei de 6056,9 ha scrisă în titlul de proprietate nr. x din 02.11.2006.

La data de 19.08.2023, numitul E., preşedinte al Comisiei Locale Borşa şi Primar al Oraşului Borşa a publicat pe pagina personală de I. un anunţ în care comunică cetăţenilor faptul că oraşul Borşa va primi în proprietate şi în gestiune cele 6.056,88 ha de pădure ramase fără proprietar prin desfiinţarea G., iar urmare a acestui fapt, fiecare familie va primi cu titlu gratuit lemne de foc şi material lemnos să îşi ridice o casă.

La data de 24.08.2023, J., consilier juridic şi şef birou juridic la Primăria Oraşului Borşa, a întocmit un raport al Biroului juridic, relaţii cu publicul şi registratură arhivă, prin care a propus "efectuarea demersurilor în vederea trecerii în proprietatea publică a Consiliului local al Oraşului Borşa a suprafeţei 6056,90 ha teren cu vegetaţie forestieră".

La aceeaşi dată, 24 august 2023, E. a emis o dispoziţie prin care a Convocat o şedinţă extraordinară a Consiliului local Borşa pentru data de 28 august 2023, pe ordinea de zi a şedinţei fiind consemnat şi un proiect de hotărâre privind "trecerea în proprietatea publică a consiliului local al oraşului Borşa a suprafeţei de 6056,90 ha teren cu vegetaţie forestieră înscrisă în Titlul de Proprietate nr. x/02.11.2006, proiectul de hotărâre fiind întocmit tot în data de 24 august 2023.

La data de 28 august 2023 a fost publicat pe site-ul Primăriei Oraşului Borşa, un document PDF intitulat "Anexă" şi anunţul cu titlul:

"se convocă Consiliului local al oraşului Borşa în data de 28.08.2023 ora 15:00 în şedinţă extraordinară, în sistem de videoconferinţă, cu ordinea de zi cuprinsă în anexa care face parte integrantă din prezenta

S-a mai susţinut că se acest anunţ a consemnat în fals data ca fiind 24 august 2023, întrucât anunţul şi documentul PDF au apărut la data de 28 august 2023 iar din conţinutul acestuia a rezultat că acesta a fost modificat la data de 26 august 2023, ceea ce indică faptul că datele afişate pe site cu privire la ziua publicării nu sunt generate automat, ci pot fi scrise arbitrar.

La data de 28 august 2023, proiectul de hotărâre privind "trecerea în proprietatea publică a consiliului local al Oraşului Borsa a suprafeţei de 6056,90 ha teren cu vegetaţie forestiera înscrisă în Titlul de Proprietate nr. x/02.11.2006" a fost adoptat.

Analizând actele existente la dosarul cauzei, cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 C. pen., procurorul a constatat că aspectele relatate nu se circumscriu elementelor de tipicitate ale acestei infracţiuni întrucât nu au fost învederate acţiuni/inacţiuni prin care să se încalce prevederi ale legislaţiei primare (o lege, o ordonanţă a Guvernului, o ordonanţă de urgenţă a Guvernului sau un alt act normativ care, la data adoptării, avea putere de lege) având în vedere faptul că atribuţiile Ministerului Justiţiei, ce pot fi exercitate de către persoanele care deţin funcţia de secretar de stat, nu sunt reglementate de legislaţia primară.

Sub acest aspect s-a arătat că analiza existenţei infracţiunii prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 C. pen. trebuie să pornească de la dispoziţiile referitoare la infracţiunea de abuz în serviciu (astfel cum a fost reconfigurată prin Legea nr. 200/2023, în considerarea deciziei nr. 405/15.06.2016 a CCR), elementele constitutive ale acesteia fiind cele prevăzute de art. 297 din C. pen., la care se adaugă condiţia obţinerii pentru sine sau pentru altul a unui folos necuvenit. Situaţia premisă ce stă la baza infracţiunii prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 C. pen. presupune întotdeauna constatarea întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu în forma sa tip.

Potrivit art. 297 C. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 200/2023, o acţiune sau inacţiune dobândeşte semnificaţie penală doar dacă făptuitorul se află în executarea unei atribuţii de serviciu prevăzute de lege şi prin acţiunea sau inacţiunea sa se încalcă dispoziţii exprese dintr-o lege, o ordonanţă a Guvernului, o ordonanţă de urgenţă a Guvernului sau un alt act normativ care, la data adoptării, avea putere de lege.

Orice încălcări ale atribuţiilor de serviciu care nu îşi au izvorul într-o dispoziţie din legislaţia primară, se situează în afara ilicitului penal.

Or, în prezenta cauză, în urma administrării probatoriului, s-a reţinut că nu au rezultat încălcări ale legislaţiei primare.

Totodată, s-a apreciat că în cauză nu au rezultat indicii cu privire la săvârşirea infracţiunilor de luare şi dare de mită şi nici a altor infracţiuni aflate în competenţa de investigare a Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

De asemenea procuror de caz a menţionat că o parte din aspectele sesizate prin plângerea penală ar putea face obiectul unui litigiu civil astfel că persoanele care apreciază că au suferit vreun prejudiciu se pot adresa instanţei civile competente pentru ocrotirea drepturilor ce consideră că le-au fost încălcate.

Cu privire la săvârşirea infracţiunii de fals informatic, prev. de art. 325 C. pen. constând în aceea că în anunţul publicat pe site-ul Primăriei Oraşului Borşa referitor la convocarea Consiliului local al oraşului Borşa, în data de 28.08.2023 ora 15:00 în şedinţă extraordinară, a fost consemnată în fals data publicării ca fiind 24 august 2023, având în vedere decizia Curţii Constituţionale a României nr. 231/22.06.2021, s-a dispus disjungerea şi declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Vişeu de Sus, pentru continuarea cercetărilor.

Faţă de aceste consideraţii, s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.. care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale, ceea ce a impus soluţia clasării sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu, faptă prev. şi ped. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen.

De asemenea, întrucât în cauză nu au rezultat indicii referitoare la săvârşirea infracţiunilor de luare şi dare de mită, s-a dispus soluţia clasării, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Împotriva soluţiei de clasare dispusă prin această ordonanţă, a formulat plângere petenta A., prin apărător ales, susţinând, în esenţă, că ordonanţa este netemeinică şi nelegală, întrucât cercetările au fost făcute cu superficialitate precum şi faptul că nu s-au cercetat aspectele privind săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu (art. 297 C. pen.), luare de mită (art. 289 C. pen.) şi dare de mită (art. 290 C. pen.) săvârşite de primarul oraşului Borşa precum şi de alţi funcţionari din cadrul aceste primării.

Prin ordonanţa nr. 221/II-2/2024 din data de 29 iulie 2024 a procurorului şef al secţiei de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, în temeiul art. 339 C. proc. pen. rap. art. 222 alin. (2) din O.U.G. nr. 43/2002 a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petenta A. împotriva ordonanţei nr. 343/2/P/2023 din data de 07 iunie 2024 a aceleiaşi unităţi de parchet.

Pentru a emite această soluţie, procurorul ierarhic superior a reţinut că, plângerea formulată de petenta A. împotriva soluţiei dispuse în dosarul nr. x/2023 al D.N.A., secţia de combatere infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, este neîntemeiată raportat la următoarele considerente:

- sistemul de justiţie funcţionează pe baza principiului independenţei, fiecare magistrat având libertatea de a soluţiona cauzele ce îi sunt repartizate potrivit propriei sale conştiinţe şi în acord cu convingerea sa intimă, formulată pe baza probelor administrate;

- altfel spus, nemulţumirea subiectivă a unei persoane interesate în cauză, derivată doar din propria convingere, nu este un fapt îndestulător pentru cenzurare raţionamentului logico-juridic al procurorului magistrat învestit cu soluţionarea cauze penale.

În ceea ce motivul de critică privind faptul că ancheta efectuată, în cauză, este superficială nefiind analizate toate aspectele deduse urmăririi penale, inclusiv în ce priveşte fapta principală - infracţiunea de abuz în serviciu- constând în aceea că hotărârea adoptată la 28 august 2023 de Consiliul local al Oraşului Borşa are ca efect încălcarea dreptului la respectul bunurilor al A., respectiv prevederile art. 44 din Constituţia României (dreptul de proprietate privată), s-a reţinut că raţionamentul procurorului de caz, în sensul că aceste aspecte pot face eventual obiectul unui litigiu civil este corect. În acest context s-a arătat că eventuala nelegalitate a hotărârii consiliului local nu poate atrage răspunderea penală a celor care au adoptat-o şi nici a primarului care, în calitatea sa de autoritate executivă, avea obligaţia legală de a le pune în executare.

În continuare procurorul ierarhic superior a precizat că, Legea nr. 554/2004 reglementa paşii de urmat în procedura atacării actelor administrative emise de autorităţile locale - Cap. II Procedura de soluţionare contenciosul administrativ: (1) înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual care i se adresează trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Pentru motive temeinice, persoana vătămată, destinatara actului poate introduce plângere prealabilă, în cazul actelor administrative unilaterale şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului.

De altfel, s-a constatat că A. a solicitat în instanţă suspendarea Hotărârii Consiliului Local Borşa nr. 97/2023, iar la data de 11.12.2023, Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 1390/2023 a admis recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 1052/2023 pronunţată de Tribunalul Maramureş şi a dispus suspendarea acestei hotărâri.

Aşadar s-a apreciat că această concluzie a procurorului de caz este precedată de o analiză a înscrisurilor solicitate şi predate de Consiliul Local al Oraşului Borşa, respectiv Hotărârea C.L. în cauză, nr. 97/2023 şi a actelor care au stat la baza acesteia de faptul că, a fost audiat şi reprezentantul legal al petentei în legătură cu aspectele care fac obiectul sesizării, iar pentru lămurirea completă a împrejurărilor în care a fost emisă respectiva hotărâre, a fost analizată şi decizia civilă nr. 88/09.02.2023 a Tribunalului Sălaj, prin care a fost anulat titlul de proprietate nr. x/2006 pentru suprafaţa de 6.056,9 teren forestier, trecut ulterior în proprietatea publică a C.L. Borşa ca efect al hotărârii de mai sus.

În acest context s-a constatat că în cauză a fost efectuată o anchetă efectivă suficient de amplă să conducă la soluţia adoptată de procurorul care a efectuat urmărirea penală, ordonanţa fiind emisă în condiţii de legalitate şi temeinicie

La aceeaşi concluzie s-a ajuns şi în ceea ce priveşte emiterea adresei nr. x/23.02.2023 de către Ministerul Justiţiei, respectiv faptul că procurorul a efectuat analiza privind îndeplinirea condiţiei de tipicitate a faptei în sensul realizării corespondenţei între norma tip prevăzută de legea penală şi elementul material al faptei conturate de actul de sesizare şi mijloacele de probă administrate. Aşadar, în considerarea reconfigurării infracţiunii de abuz în serviciu (Legea 200/2023) ca urmare a Deciziei CCR 405/2016, s-a stabilit, în mod just, că atribuţiile concrete ale Ministerului Justiţiei sunt prevăzute în acte normative de rang secundar (H.G. nr. 652/2009 şi R.O.F. al Ministerului Justiţiei), situaţie în care, raportarea la acestea în sensul îndeplinirii defectuoase a unei atribuţii de serviciu, se situează în afara ilicitului penal.

De asemenea, sub aspectul reţinerii de către procurorul care a efectuat urmărirea penală a faptului că în urma anchetei nu a rezultat niciun indiciu cu privire la săvârşirea infracţiunilor de luare de mită şi dare de mită., procurorul ierarhic superior a reţinut că, încă de la momentul sesizării, petenta nu a furnizat indicii cu privire la săvârşirea infracţiunilor sus-menţionate, bazându-se nesusţinut pe faptul că situaţia juridică defavorabilă creată prin emiterea adreselor şi a H.C.L. este un efect implicit al coruperii funcţionarului public, secretar de stat în Ministerului Justiţiei. Aşadar s-a apreciat în mod judicios că simpla supoziţie nu este suficientă să pună la îndoială caracterul licit al averii acestuia, în condiţiile în care pe parcursul anchetei nu au fost obţinute probe în acest sens.

Împotriva ordonanţei nr. 343/2/P/2023 din data de 07 iunie 2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, menţinută prin ordonanţa nr. 221/II-2/2024 din data de 29 iulie 2024 a procurorului şef al aceleaşi unităţi de parchet, în temeiul art. 340 C. proc. pen.., a formulat plângere petenta A. reiterând aspectele din sesizarea iniţială şi solicitând, în esenţă, desfiinţarea soluţiei de clasare şi trimiterea cauzei la procuror în vederea punerii în mişcare a acţiunii penale şi completării urmăririi penale,

În acest sens s-a susţinut că motivarea ordonanţei nr. 343/2/P/2023 din 7 iunie 2024 este superficială, nefiind analizate toate elementele plângerii penale, astfel cum a fost completată precum şi faptul că în mod greşit s-a reţinut că făptuitorii nu au încălcat legislaţia primară.

Un prim aspect susţinut de petentă vizează faptul că nu s-a cercetat săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu (art. 297 C. pen.), luare de mită (art. 289 C. pen.) şi dare de mită (art. 290 C. pen.) de către primarul orasului Borşa (E.) precum şi de către alţii funcţionari din cadrul primăriei acestei localităţi, prin care aceştia au orchestrat o procedură administrativă prin care o suprafaţă de 6056,9 hectare teren forestier. proprietatea A.. a fost trecută. scriptic în domeniul public al Oraşului Borşa. fără o expropriere prealabilă şi cu încălcarea autorităţii de lucru judecat a mai multor hotărâri judecătoreşti definitive.

În acest sens, în cuprinsul plângerii formulate a fost prezentat pe larg istoricul litigios cu privire la suprafaţă de 6056,9 hectare teren forestier, concluzionându-se că hotărârea adoptată la 28 august 2023 de Consiliul local al Oraşului Borşa are ca efect încălcarea dreptului de proprietate al A., în condiţiile în care Statul Român a fost deja condamnat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în acest sens, conform Hotărârii din 8 noiembrie 2022 pronunţată în cauza Văleanu şi alţii contra României.

Un al doilea motiv de critică vizează faptul că nu s-a cercetat şi nu s-a motivat cum este posibil ca Ministerul Justiţiei să analizeze si să critice o soluţie definitivă a Tribunalului Sălai.

În acest sens, în esenţă, s-a susţinut că pentru a recupera o suprafaţă de 6056,9 hectare teren forestier, atribuită ilegal G., petenta a formulat o cerere de chemare în judecată ce a făcut obiectul dosarului x/2016, devenit în rejudecare 1572/336/2016*, dosar soluţionat definitiv prin decizia civilă nr. 88/2023 din 9 februarie 2023 pronunţată de Tribunalul Sălaj.

După pronunţarea acestei soluţii definitive s-a menţionat că a avut loc o imixtiune în actul de justiţie a Ministerului Justiţiei (prin analizarea soluţiilor din dosarul x/2016 şi stabilirea efectelor deciziei nr. 88/A din 9 februarie 2023 pronunţată de Tribunalul Sălai - raportat la adresa x in 23 februarie 2023 a Ministerului Justiţiei), cu încălcarea prevederilor art. 1 alin. (4) şi ale art. 124 alin. (3) din Constituţia României, republicată, care consacră principiile puterilor în stat şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale.

În acest context, s-a menţionat că adresa din 23 februarie 2023 a Ministerului Justiţiei este rezultatul unui abuz în serviciu precum şi a unor acte de corupţie săvârşite de funcţionari din cadrul acestei instituţii.

Sub acest aspect petenta a indicat că prin faptele săvârşite de persoanele din cadrul Ministerului de Justiţie au fost încălcate prevederile art. 1 alin. (4) şi ale art. 124 alin. (3) din Constituţia României.

De asemenea s-a menţionat că nu au fost cercetate condiţiile emiterii adresei nr. x/2023 din 21 martie 2023 de către Ministerul Justiţiei prin care s-a răspuns unei adrese a A., formulată tot la 21 martie 2023.

Referitor la acest motiv petenta a susţinut că formularea unui răspuns de către Ministerul Justiţiei, în aceeaşi zi cu primirea solicitării de la aceasta, demonstrează relaţiile dintre dizolvata G., prin reprezentanţii săi legali sau convenţionali şi secretarul de stat C., dar conturează şi actele de corupţie indicate în cuprinsul plângerii.

La data de 13.09.2024, în baza art. 340 C. proc. pen., petenta A. s-a adresat Tribunalul Bucureşti, secţia I penală împotriva ordonanţei nr. 343/2/P/2023 din data de 07 iunie 2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, menţinută prin ordonanţa nr. 221/II-2/2024 din data de 29 iulie 2024 a procurorului şef al secţiei de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie., solicitând trimiterea cauzei la procuror în vederea completării urmăririi penale.

Plângerea petentei a fost înregistrată pe rolul Tribunalul Bucureşti, la data de 13.09/2024, sub nr. de dosar x/2024

Prin încheierea din data de 12.11.2024 pronunţată în dosarul nr. x/2024 a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală privind soluţionarea plângerii împotriva soluţiei de clasare, formulată de petenta A. cu referire la ordonanţa nr. 343/2/P/2023 din data de 07.06.2024 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia de Combatere a Infracţiunilor Asimilate Infracţiunilor de Corupţie, invocată din oficiu de judecătorul de cameră preliminară şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2024, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi, secţia penală la data de 13 decembrie 2024, sub numărul x/2024, fiind fixat termen de judecată la data de 29.01.2025, termen la care s-a dispus amânarea cauzei la data de 26 februarie 2025,

La termenul de judecată din 26.02.2025, constatând cauza în stare de judecată, Înalta Curte a acordat cuvântul în dezbateri, fiind luate concluziile petentei prin reprezentant legal, ale intimaţilor J., K. şi E. şi ale reprezentantului Ministerului Public, acestea fiind redate în cuprinsul practicalei prezentei decizii.

Analizând ordonanţa atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul de urmărire penală, în conformitate cu dispoziţiile art. 341 alin. (5)1 C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că plângerea este nefondată, pentru considerentele expuse în continuare:

Preliminar, judecătorul de cameră preliminară va determina coordonatele normative aplicabile în prezenta cauză, respectiv dispoziţiile art. 336 alin. (1) C. proc. pen.., potrivit cărora orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime; dispoziţiile art. 340 alin. (1) C. proc. pen.., care stabilesc că persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

Plângerea, astfel cum este reglementată prin art. 341 C. proc. pen.., de natură a da eficienţă dispoziţiilor art. 21 din Constituţia României şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, învesteşte instanţa, sub un prim aspect, cu examinarea legalităţii şi temeiniciei ordonanţei.

Sesizat cu plângerea menţionată, judecătorul de cameră preliminară nu este învestit cu atribuţii de urmărire penală, aşa încât, controlul judecătoresc priveşte exclusiv efectuarea urmăririi penale, cu respectarea dispoziţiilor legii procesuale.

Verificând întregul material de urmărire penală, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi constată că soluţia de clasare dispusă prin ordonanţa ce face obiectul verificărilor în speţă este legală şi temeinică, reţinându-se în mod corect incidenţa dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.. (fapta nu este prevăzută de legea penală) în ceea ce priveşte infracţiunea abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 C. pen., respectiv art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.. (fapta nu există) în ceea ce priveşte infracţiunile de luare de mită, prevăzută de art. 289 C. pen. rap. la art. 6 din Legea. nr. 78/2000, şi dare de mită, prevăzută de art. 290 C. pen. rap. la art. 6 din Legea. nr. 78/2000, determinată de împrejurarea că probele administrate în cauză nu relevă existenţa vreunor indicii că persoanele reclamate ar fi săvârşit acţiuni sau inacţiuni care să se încadreze în elementul material al infracţiunilor sesizate sau al altor fapte penale.

A. Pentru a se reţine în sarcina unei persoane săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 C. pen., trebuie să se dovedească că aceasta a avut un comportament incorect, ilegal, cu scopul de a-şi încălca intenţionat atribuţiile de serviciu. Aşadar, în desfăşurarea pretinsei activităţi neconforme legii, persoanele reclamate ar fi trebuit să acţioneze cu rea-credinţă, respectiv cu intenţie, ca formă a vinovăţiei, în vederea producerii unei vătămări intereselor legale ale petentei, fie prin neîndeplinirea unor acte care trebuiau îndeplinite în virtutea îndatoririlor de serviciu, fie prin îndeplinirea lor defectuoasă (în sensul dat acestei sintagme prin decizia Curţii Constituţionale nr. 405/2016), scopul cercetării penale fiind de a identifica, dincolo de soluţiile emise, acel act de conduită contrar atribuţiilor de serviciu care să se înscrise în "verbum regens" prevăzut de lege şi care poate avea influenţă asupra soluţiei.

Prin Decizia nr. 405/2016, instanţa de contencios constituţional a statuat că dispoziţiile art. 297 alin. (1) din C. pen. sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii".

Aceasta înseamnă că orice acuzaţie având ca obiect o faptă, despre care se pretinde că a încălcat îndatoririle de serviciu, va putea angaja răspunderea penală a subiectului activ numai dacă nerespectarea acestor obligaţii a avut loc prin încălcarea legii, în accepţiunea stabilită de Curtea Constituţională în considerentele deciziei precitate (legislaţie primară - legi şi ordonanţe sau ordonanţe de urgenţă).

Aşadar, neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a îndatoririlor de serviciu nu va putea fi reţinută prin raportare la menţiuni sau obligaţii rezultate din: hotărâri ale Guvernului, ordine ale miniştrilor, regulamente de organizare şi funcţionare interne, coduri deontologice, proceduri interne, norme metodologice, fişe de post etc. Subliniem că într-o astfel de ipoteză nu este înlăturată de plano răspunderea funcţionarului pentru actul prejudiciabil, fapta este lipsită de valenţe penale, însă poate atrage răspunderea subiectului în măsura în care se constată îndeplinite condiţiile specifice, evaluare ce excedează competenţei procurorului şi judecătorului de cameră preliminară.

Astfel, "prin încălcarea legii", constituie cerinţa esenţială ataşată elementului material al infracţiunii de abuz în serviciu şi este o condiţie care ţine de tipicitatea faptei penale respective, a cărei neîndeplinire nu echivalează cu inexistenţa elementului material şi nu atrage incidenţa art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.. De altfel, din considerentele deciziei menţionate reiese că instanţa de contencios constituţional a apreciat că norma de incriminare este lipsită de previzibilitate prin aceea că nu prevede criteriile (cerinţă esenţială a elementului material) în raport de care îndeplinire defectuoasă a unui act realizat în exercitarea atribuţiilor de serviciu justifică tragerea la răspundere penală. Astfel, Curtea Constituţională, a arătat că norma de incriminare este lipsită de precizie prin aceea că "Având în vedere specificul dreptului penal, Curtea apreciază că, deşi propriu folosirii în alte domenii, termenul "defectuos" nu poate fi privit ca un termen adecvat folosirii în domeniul penal, cu atât mai mult cu cât legiuitorul nu a circumscris existenţa acestui element al conţinutului constitutiv al infracţiunii de abuz în serviciu de îndeplinirea anumitor criterii. Cu alte cuvinte, legiuitorul nu a operat o circumstanţiere expresă în sensul precizării elementelor faţă de care defectuozitatea trebuie analizată. (par. 53)." Mai mult, în considerentele deciziei se specifică expres că această cerinţă este necesară pentru a delimita răspunderea penală, care trebuie să opereze ultima ratio, de alte forme de răspundere.

Aceeaşi condiţie trebuie îndeplinită şi în ceea ce priveşte fapta prevăzută în art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie - infracţiune asimilată faptelor de corupţie - care, prin modul în care a fost incriminată, reprezintă o formă specială a infracţiunii de abuz în serviciu, iar din perspectiva clasificării normelor juridice, este o normă de trimitere, care se completează cu dispoziţiile din legea penală generală. Astfel, potrivit art. 5 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen.: "atunci când o normă penală face trimitere la o altă normă determinată, de la care împrumută unul sau mai multe elemente, modificarea normei completatoare atrage şi modificarea normei incomplete".

Analizând materialul de urmărire penală, în aceste limite, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi nu identifică asemenea acte de conduită cu aparente conotaţii ilicite care să poată fi circumscrise unor fapte prevăzute de legea penală, în condiţiile în care, aşa cum a reţinut şi procurorul de caz, atribuţiile concrete ale Ministerului Justiţiei sunt prevăzute în acte normative de rang secundar (H.G. nr. 652/2009 şi R.O.F. al Ministerului Justiţiei) şi nu de prevederile art. 1 alin. (4) şi ale art. 124 alin. (3) din Constituţia României aşa cum în mod greşit susţine petenta, situaţie în care, aspectele invocate în cuprinsul plângerii penale formulate, ce vizează, în principal, modalitatea de emitere şi conţinutul adresei nr. x/23.02.2023 precum şi a actelor subsecvente acesteia, în sensul îndeplinirii defectuoase a unei atribuţii de serviciu, de către funcţionari din cadrul Ministerului Justiţiei, se situează în afara ilicitului penal.

De asemenea, în ceea ce priveşte argumentele petentei cu privire la existenţa unor aspecte de nelegalitatea a hotărârii nr. 97, adoptată la 28 august 2023 de Consiliul local al Oraşului Borşa, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi reţine faptul că, procurorul de caz a apreciat în mod judicios faptul că, acestea nu pot fi supuse unei verificări din partea organelor de urmărire penală, având un caracter civil, putând fi, astfel, supuse unui eventual control exercitat de instanţele judecătoreşti, în temeiul art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. De astfel, aşa cum rezultă din actele dosarului de urmărire penală, acestă procedură a şi fost parcursă de petenta A., care a solicitat suspendarea Hotărârii Consiliului Local Borşa nr. 97/2023, iar la data de 11.12.2023, Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 1390/2023 a admis recursul declarat de aceasta împotriva sentinţei civile nr. 1052/2023 pronunţată de Tribunalul Maramureş şi a dispus suspendarea acestei hotărâri.

B. Sub aspectul verificării legalităţii şi temeiniciei soluţiei de clasare dispusă în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.. (fapta nu există) privind infracţiunile de luare de mită, şi dare de mită, judecătorul de cameră preliminară din cadul Înaltei Curţi precizează că declanşarea cercetărilor faţă de o persoană pentru săvârşirea unei infracţiuni presupune ca din datele existente să rezulte elemente concrete de fapt care să conducă la bănuiala rezonabilă a săvârşirii unei fapte penale, ipoteză care nu s-a realizat în cauză.

Or, din cuprinsul plângerii formulate de petent, nu rezultă, iar organul de urmărire penală nu a putut decela argumentele factuale care ar justifica reţinerea în sarcina persoanelor indicate a infracţiunilor indicate anterior. Aşadar se constată că în sprijinul acuzaţiilor formulate, nu este indicată nicio probă care să confirme existenţa faptelor în materialitatea acestora, în afara prevederilor C. pen., acuzaţiile bazându-se exclusiv pe supoziţiile petentei, aspect ce fundamentează concluzia că soluţia de clasare pe considerentul inexistenţei faptei este corectă, chiar în absenţa administrării de probe suplimentare faţă de înscrisurile aflate la dosar.

Sub aspectul susţinerilor petentei privind ambele soluţii de clasare dipsuse în cauză, în sensul că procurorul învestit cu soluţionarea plângerii sale penale nu a administrat probe suficiente pentru a imprima un caracter efectiv anchetei sale, Înalta Curte, judecătorul de cameră preliminară, reţine că, potrivit art. 100 şi art. 103 alin. (1) C. proc. pen.., sarcina administrării probelor, aprecierea şi interpretarea acestora sunt prerogative recunoscute exclusiv organelor judiciare, acestea din urmă fiind singurele în măsură a aprecia concludenţa şi utilitatea unor mijloace de probă determinate.

Caracterul efectiv al anchetei penale depinde, însă, de particularităţile cauzei, întinderea sau varietatea probatoriului pe care se grefează soluţia de clasare diferenţiindu-se în raport cu faptele cercetate.

În continuare, judecătorul de cameră preliminară preciează că dispoziţiile art. 294 alin. (3) şi art. 305 alin. (1) şi (3) C. proc. pen.. recunosc organelor de urmărire penală competenţa de a evalua, încă din faza iniţială a anchetei, atât măsura în care faptele reclamate corespund, formal, tiparului legal de incriminare, cât şi eventuala incidenţă a unui alt caz de împiedicare a exercitării acţiunii penale, prevăzut de art. 16 C. proc. pen.., concluzia acestei evaluări urmând a se reflecta în soluţiile dispuse (fie de efectuare a urmăririi penale in personam - atunci când sunt îndeplinite exigenţele art. 305 alin. (3) C. proc. pen.. - fie de clasare).

În cauza de faţă, dat fiind conţinutul concret al faptelor descrise în plângerea penală, concluzia procurorului de caz se grefează pe examinarea în drept a actelor/omisiunilor reclamate şi a înscrisurilor existente la dosar, fiind administrate probe suficiente pentru a se concluziona asupra soluţiilor dispuse.

Raportat, pe de o parte, la aspectele sesizate de către petentă şi, pe de altă parte, la verificările efectuate şi înscrisurile existente la dosar, judecătorul de cameră preliminară reţine că, în cauză, nu se identifică minime elemente din care să rezulte, distinct de acuzaţiile de încălcare a legii aduse persoanelor menţionate în plângere, în ce ar fi constat pretinsele activităţi de natură penală şi să justifice, pe cale de consecinţă, aserţiunile petentei referitoare la netemeinicia soluţiei dispuse.

Cu alte cuvinte, în absenţa oricăror elemente factuale care să confere un suport rezonabil suspiciunilor petentei cu privire la aspectele sesizate, respectiv la incidenţa unor fapte penale, dispunerea soluţiilor de clasare întemeiate pe prevederile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., respectiv art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. sunt legale şi temeinice. O atare soluţie are un suport probator suficient în înscrisurile existente la dosar, care permit stabilirea activităţilor imputate şi evaluarea semnificaţiei juridice a susţinerilor petentei.

Pentru aceste considerente, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen.., va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta A. împotriva ordonanţei nr. 343/2/P/2023 din data de 07 iunie 2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, menţinută prin ordonanţa nr. 221/II-2/2024 din data de 29 iulie 2024 a procurorului şef al secţiei de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga petenta la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta A. împotriva ordonanţei nr. 343/2/P/2023 din data de 07 iunie 2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, menţinută prin ordonanţa nr. 221/II-2/2024 din data de 29 iulie 2024 a procurorului şef al secţiei de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie.

Obligă petenta la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa din camera de consiliu, astăzi, 26 februarie 2025.