Traffic in migrants: absence of fraudulent border-crossing purpose after independent illegal entry

Şedinţa publică din data de 19 decembrie 2024

Asupra recursului în casaţie de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 54 din 17 februarie 2023 pronunţată de Tribunalul Constanţa, în dosarul nr. x/2019, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitată inculpata A. sub aspectul infracţiunii de trafic de migranţi, prevăzută de art. 263 alin. (1) C. pen., întrucat fapta nu e prevazută de legea penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia.

În baza art. 272 C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiţiei, în favoarea Baroului Constanţa.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, prin rechizitoriul nr. x din 23.10.2019 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, au fost trimişi în judecată inculpaţii A. (...) cercetată sub măsura preventivă a controlului judiciar, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de migranţi, prevăzută de art. 263 alin. (1) C. pen. şi B. (...) cercetat in stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunii de trecere frauduloasă a frontierei de stat in formă calificată, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 262 alin. (1) şi alin. (2), lit. a) C. pen.

În esenţă, sub aspectul situaţiei de fapt, faţă de cei doi inculpaţi s-a reţinut că, inculpatul B., la data de 16.10.2019, a trecut fraudulos frontiera din Bulgaria în România, cu scopul de a se sustrage tragerii la răspunderea penală, operante la acest moment în Federaţia Rusă şi separat în Bulgaria, iar, inculpata A., la data de 16.10.2019, a procedat la transportul inculpatului B. din Sofia, Bulgaria în apropierea frontierei cu România, pentru ca acesta din urmă să treacă fraudulos frontiera de stat, după care inculpata a intrat legal in România şi pe teritoriul românesc l-a preluat pe coinculpat din locul indicat de acesta.

Prin sentinta penala nr. 493 din 05.11.2021 a Tribunalului Constanta s-a dispus condamnarea inculpatului B. pentru comiterea infractiunii de trecere frauduloasă a frontierei de stat in formă calificată, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 262 alin. (1) şi alin. (2), lit. a) C. pen. la pedeapsa de 8 luni inchisoare, iar, faţă de inculpata A. s-a dispus incetarea procesului penal pentru comiterea infractiunii de trafic de migranţi, prevăzută de art. 263 alin. (1) C. pen., în temeiul art. 16 lit. e) C. proc. pen.

Împotriva acestei sentinte a declarat apel Parchetul de pe langa Tribunalul Constanta si inculpatul B., criticand-o sub aspectul gresitei încetari a procesului penal, în raport de inculpata A., pentru infractiunea dedusa judecatii si a gresitei condamnari la o pedeapsa cu închisoarea în cazul inculpatului.

Prin decizia penala nr. 445/P din 13.05.2022 a Curtii de Apel Constanta s-a dispus respingerea apelului formulat de inculpatul B. si admiterea apelului formulat de procuror, desfiintarea sentintei penale în ceea ce o priveste pe inculpata A. si trimiterea spre rejudecare a cauzei în ceea ce o priveste pe aceasta.

Astfel, cadrul procesual a fost stabilit de instanta de fond, în sensul că, va fi judecată doar inculpata A. pentru comiterea infractiunii de trafic de migranţi, prevăzută de art. 263 alin. (1) C. pen., iar, B. va fi audiat în calitate de martor, având in vedere că faţă de acesta hotarârea a rămas definitivă.

În rejudecare, instanţa de fond a dispus faţă de inculpata A. o soluţie de achitare, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, sub aspectul situaţiei de fapt că, după ce a trecut fraudulos frontiera, inculpatul B. a sunat-o pe inculpata A., care a intrat, legal, în România prin P.T.F. Ostrov, indicându-i locul în care se află.

În continuare, inculpata A. s-a deplasat în locul indicat, de unde l-a preluat pe B., iar, după ce au început deplasarea spre localitatea Ostrov, autoturismul în care se aflau a fost oprit de poliţiştii de frontieră. Mai departe, inculpata A., l-a transportat pe fostul ei soţ, inculpatul B., din Sofia, Bulgaria, în apropierea frontierei cu România, după care acesta a trecut-o ilegal.

În acelaşi timp, în mod distinct, inculpata A. a intrat legal în România prin PTF Ostrov, iar, după ce a fost sunată de inculpatul B., care i-a comunicat că, a trecut ilegal frontiera in România, s-a deplasat la locul indicat de acesta, de unde l-a preluat cu autoturismul anterior menţionat.

Analizând prevederile art. 263 alin. (1) C. pen., instanţa de fond a arătat că infracţiunea de trafic de migranţi constă în "racolarea, îndrumarea, călăuzirea, transportarea, transferarea sau adăpostirea unei persoane, în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat a României".

Împrejurarea că, inculpatii au adoptat initial o anumita pozitie procesuala, în sensul că, A., l-ar fi transportat pe teritoriul Bulgariei cu autoturismul până în apropierea frontierei de stat pe sotul ei, în opinia primei instanţe nu este sustinuta de alte mijloace de proba, întrucât inculpata a revenit asupra declaratiei, sub acest aspect, iar martorul si-a asumat fapta sa de trecerea frauduloasa a frontierei, pe care sustine că, a comis-o singur, fara ajutor.

Prin urmare, prima instanţă a apreciat că această parte din activitatea infractionala ar trebui să fie înlaturată, întrucât nu poate îmbraca forma infractiunii de trafic de migranti, rămânând de analizat activitatea infracţională, ulterioara, momentului trecerii frauduloase a frontierei de către B., când acesta a fost preluat cu autoturismul din apropierea graniţei, mai exact de pe Drumul Comunal 42, care face legătura între localităţile Ostrov şi Esechioi.

În acest sens, s-a arătat că inculpata l-a preluat pe fostul ei soţ, în timp ce se afla pe teritoriul României, nefiind dovedita cu titlu cert o activitate infracţională comisă pe teritoriul Bulgariei, prin urmare, fapta acesteia nu a fost comisă în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat dintre Bulgaria şi România, iar, pentru faptele comise pe teritoriul statului bulgar, probatoriul administrat în cauză nu susţine, în opinia instanţei de fond, acuzatia reţinută prin actul de sesizare a instanţei de judecată.

Prin urmare, instanţa de fond a reţinut că, fapta inculpatei, care, după ce a intrat legal în România, l-a preluat pe inculpatul B. (care, însă, trecuse deja ilegal frontiera de stat a României), nu se circumscrie infracţiunii de trafic de migranţi, întrucât nu sunt probe că inculpatul B. ar fi urmărit să părăsească România, prin trecerea frauduloasă a frontierei de stat, ci scopul său a fost acela de a ajunge în România, unde a solicitat azil politic la data de 31.10.2019, astfel cum rezultă din adresele emise de autoritatile competente în domeniul migraţiei aflate la dosar.

Împotriva sentinţei penale nr. 54 din 17 februarie 2023 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2019, a formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul greşitei achitări a inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de migranţi.

Prin decizia penală nr. 590/P din 07.06.2024 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, a fost desfiinţată sentinţa penală atacată şi, în rejudecare, în baza art. 263 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., a fost condamnată inculpata A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de migranţi, la pedeapsa de 1 an închisoare şi 4 luni închisoare, cu executare în regim de detenţie.

Au fost înlăturate dispoziţiile privind achitarea inculpatei A., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de migranţi, prevăzută de art. 263 alin. (1) din C. pen.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate în măsura în care nu contravin deciziei.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a decide astfel, Curtea a reţinut că, sub aspect obiectiv, fapta inculpatei A. se materializează prin facilitarea transportului şi transportarea fostului său soţ, B., cu autoturismul, în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat a României, transportul acestuia începând de pe teritoriul Bulgariei şi continuând pe teritoriul României, astfel că, după ce B. a reuşit să treacă ilegal frontiera a României, având o înţelegere prealabilă cu inculpata A. a fost preluat de inculpată, cu acelaşi autoturism, cei doi fiind depistaţi de organele de poliţie la 4 km de frontieră, pe drumul dintre localităţile Ostrov şi Esechioi.

Apărarea inculpatei în sensul că nu a cunoscut că soţul său urmează să treacă graniţa nu a fost primită de instanţa de apel, în situaţia în care, în autoturismul condus de inculpată au fost identificate o serie de bunuri aparţinând lui B., respectiv, dispozitive electronice, tablete şi telefoane mobile, carduri bancare, documente personale ale inculpatului, precum şi trolerul, conţinând îmbrăcămintea şi încălţămintea lui B., bunuri care ar fi fost imposibil de transportat de către inculpat, cu ocazia trecerii frauduloase a frontierei, bunuri aduse din Bulgaria în România în autoturism, de către inculpată.

Contrar argumentelor judecătorului de la instanţa de fond, Curtea a reţinut că inculpata a fost conştientă că încalcă legea şi şi-a asumat fapta comisă, în sensul în care l-a transportat pe fostul său soţ, în scopul trecerii frontierei de stat a României, tocmai pentru a-l ajuta pe acesta să se sustragă de la executarea pedepsei ce îi fusese aplicată de Federaţia Rusă, pentru comiterea unor infracţiuni de înşelăciune.

Aşadar, Curtea a constatat că infracţiunea de trafic de migranţi a fost comisă atât pe teritoriul statului bulgar pentru că lui B. i-a fost facilitat transportul de către inculpată, până în apropierea frontierei cu România, cât şi pe teritoriul statului român, întrucât inculpata l-a preluat pe inculpat după trecerea frontierei de stat fiind depistaţi, împreună, în maşina condusă de inculpată.

Totodată, s-a arătat că, potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (4) din C. pen., infracţiunea se apreciază a fi săvârşită pe teritoriul României şi când pe acest teritoriu a fost comis un act de executare, condiţie care este îndeplinită în cauză, întrucât, inculpata a comis acte de executare pe teritoriul României, deplasându-se la locul indicat de inculpat, de unde l-a preluat pe acesta, fiind depistaţi, ulterior, de organele de poliţie.

Împotriva hotărârii instanţei de apel, la 08.07.2024 (data poştei), a declarat recurs în casaţie inculpata A., prin avocat C., invocând motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., prin prisma căruia a solicitat achitarea inculpatei, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., pentru infracţiunea de trafic de migranţi, prevăzută de art. 263 alin. (1) C. pen., întrucat fapta nu e prevazută de legea penală

În argumentare, s-a arătat că, transportarea unei persoane după ce aceasta a intrat în ţară, singură, prin trecerea ilegală a frontierei, nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de migranţi, prevăzută de art. 263 alin. (1) C. pen.

S-a subliniat că acţiunea de intrare în ţară prin trecerea ilegală a frontierei de stat a fost deja săvârşită de inculpatul B., în mod independent de acţiunea de trecere legală a frontierei de către recurentă, astfel încât, transportarea acestuia, ulterior, pe teritoriul României, nu întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii imputate, deoarece nu mai exista scopul infracţional, respectiv trecerea frauduloasă a frontierei.

Prin urmare, s-a susţinut că transportarea unei persoane până la frontiera româno - bulgară, neurmată şi de trecerea frauduloasă a frontierei împreună cu migrantul, nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de migranţi, aceste elemente nefiind întrunite, în egală măsură, nici în cazul transportării migrantului după ce acesta a intrat în ţară prin traversarea ilegală a frontierei de stat.

Prin încheierea din 05 decembrie 2024 pronunţată în dosarul nr. x/2019, apreciind că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 434 C. proc. pen. - art. 438 C. proc. pen., Înalta Curte - judecătorul de filtru, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 590/P din 07 iunie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2019 şi a dispus trimiterea cauzei la Completul nr. 6, în compunere de 3 judecători, pentru termenul de judecată din data de 19 decembrie 2024.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casaţie formulat de inculpata A., prin apărător ales, ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte precizează că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 433 C. proc. pen., verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinează exclusiv legalitatea deciziei recurate.

Astfel, în recursul în casaţie, sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi exclusiv pentru motive de nelegalitate, circumscrise cazurilor prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Faţă de scopul căii de atac a recursului în casaţie, respectiv îndreptarea erorilor de drept comise la soluţionarea cauzei, în prealabil, se impune precizarea că, orice chestiune de fapt analizată de instanţa de fond, respectiv apel, intră în puterea lucrului judecat şi excede cenzurii instanţei învestită cu judecarea căii de atac extraordinare, fiind obligatoriu ca motivele de casare prevăzute limitativ de lege şi invocate de către recurent să se raporteze exclusiv la situaţia factuală şi la elementele care au circumstanţiat activitatea imputată, astfel cum au fost stabilite de instanţa de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză.

Aceste consideraţii sunt valabile şi cu privire la cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. potrivit căruia hotărârea este supusă casării când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

În cauză, din actele dosarului, rezultă că inculpata A. a fost condamnată de către instanţa de apel pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de migranţi, prevăzută de art. 263 alin. (1) C. pen., în sarcina inculpatei reţinându-se, în fapt, că, l-a transportat pe inculpatul B. până în apropierea frontierei româno-bulgare, frontieră pe care recurenta a traversat-o legal, iar, după ce inculpatul B. a traversat ilegal frontiera (faptă pentru care s-a dispus condamnarea acestuia), recurenta a fost anunţată telefonic de B. despre locul în care se afla, astfel că l-a preluat pe acesta şi s-au deplasat, cu autoturismul, spre localitatea Ostrov.

Aşadar, instanţa de apel a reţinut că infracţiunea de trafic de migranţi a fost comisă atât pe teritoriul statului bulgar, întrucât inculpatului B. i-a fost facilitat transportul de către recurentă, până în apropierea frontierei cu România, cât şi pe teritoriul statului român, întrucât aceasta l-a preluat pe inculpat după trecerea frontierei de stat, fiind depistaţi împreună în maşina condusă de inculpată.

Procedând, în baza art. 447 C. proc. pen., la verificarea corespondenţei dintre împrejurările de fapt şi conţinutul constitutiv al infracţiunii de trafic de migranţi, prevăzută de art. 263 alin. (1) C. pen., Înalta Curte constată că susţinerile apărării în sensul că fapta imputată, aşa cum a fost stabilită în mod definitiv de către instanţa de apel, nu se circumscrie laturii obiective a normei de incriminare sunt întemeiate.

Conform art. 263 alin. (1) C. pen., infracţiunea constă în racolarea, îndrumarea, călăuzirea, transportarea, transferarea sau adăpostirea unei persoane, în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat a României.

În cauză, în raport cu situaţia de fapt, astfel cum a fost stabilită în mod definitiv de către curtea de apel, Înalta Curte constată că, deşi actele întreprinse pe teritoriul bulgar, respectiv deplasarea până la frontiera româno - bulgară, precum şi cele întreprinse pe teritoriul României, au fost efectuate de către recurentă împreună cu inculpatul B., momentul trecerii frontierei este caracterizat de autonomia de decizie şi de acţiune a fiecăruia.

Astfel, intrarea în ţară prin trecerea frauduloasă a frontierei de către B. s-a consumat independent şi separat de acţiunile recurentei A..

Aşadar, acţiunea de intrare în ţară prin trecerea ilegală a frontierei de stat a fost deja săvârşită de inculpatul B., în mod independent şi separat de acţiunea de trecere legală a frontierei de către recurentă, astfel încât, transportarea acestuia, ulterior, de către recurentă, pe teritoriul României, nu întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 263 alin. (1) C. pen., întrucât nu mai există scopul infracţional, respectiv trecerea frauduloasă a frontierei de stat.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte constatând că în cauză este incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite recursul în casaţie formulat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 590/P din 07 iunie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2019, va casa, în parte, decizia atacată şi, în rejudecare:

În baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., cu referire la art. 396 alin. (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., va achita pe inculpata A., pentru infracţiunea de trafic de migranţi, prevăzută de art. 263 alin. (1) C. pen.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei atacate, în măsura în care nu sunt contrare prezentei.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea cauzei vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie formulat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 590/P din 07 iunie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2019.

Casează, în parte, decizia atacată şi, în rejudecare:

În baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., cu referire la art. 396 alin. (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., achită pe inculpata A., pentru infracţiunea de trafic de migranţi, prevăzută de art. 263 alin. (1) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate, în măsura în care nu sunt contrare prezentei.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea cauzei rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 decembrie 2024.