Cassation appeal against criminal conviction for organized crime and tax evasion rejected; civil liability of company upheld

Şedinţa publică din data de 19 decembrie 2024

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 569 din data de 19.12.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Iaşi a dispus, între altele, în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen. şi art. 5 C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen. interpretat prin Deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, între alţii, faţă de inculpatul A. sub aspectul infracţiunilor de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup (modalitatea aderării), prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, spălare de bani, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 şi complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (3) din Legea nr. 241/2005, fiecare cu aplicarea art. 13 C. pen. anterior.

În baza art. 25 C. proc. pen., art. 397 C. proc. pen. raportat la 998 şi urm. vechiul C. civ., a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice, în contradictoriu cu inculpaţii B., C., D., E., A., F., G., H., I. şi cu partea responsabilă civilmente S.C. J. S.R.L. (fostă K.), şi, în consecinţă:

A fost obligată inculpata B., în solidar, cu inculpaţii E., D., A., H., G., I., C. şi în solidar şi cu partea responsabilă civilmente S.C. J. S.R.L. (fostă K.), să îi plătească părţii civile suma de 1.716.264 RON (399.015 euro), constând în T.V.A. şi impozit pe profit, la care se vor adăuga accesoriile aferente datorate conform art. 173 şi urm. din Codul de Procedură Fiscală până la data achitării integrale a debitului;

A fost obligată inculpata B., în solidar, cu partea responsabilă civilmente J. S.R.L. (fostă K.) şi în solidar şi cu inculpata E. să îi plătească părţii civile suma de 1.250.655 RON (290.765 euro), reprezentând T.V.A. şi impozit pe profit, la care se vor adăuga accesoriile aferente datorate conform art. 173 şi urm. din Codul de Procedură Fiscală până la data achitării integrale a debitului;

A fost obligată inculpata B., în solidar, cu partea responsabilă civilmente S.C. J. S.R.L. (fostă K.) şi în solidar şi cu inculpatul A. să îi plătească părţii civile suma de 1.464.386 RON (340.455 euro) reprezentând T.V.A. şi impozit pe profit, la care se vor adăuga accesoriile aferente datorate conform art. 173 şi urm. din Codul de Procedură Fiscală până la data achitării integrale a debitului;

A fost obligată inculpata B., în solidar, cu partea responsabilă civilmente S.C. J. S.R.L. (fostă K.) şi, în solidar, cu inculpatul D. să plătească părţii civile suma de 1.266.455 RON (294.438 euro) reprezentând T.V.A. şi impozit pe profit, la care se vor adăuga accesoriile aferente datorate conform art. 173 şi următoarele din Codul de procedură fiscală până la data achitării integrale a debitului;

A fost obligată inculpata B., în solidar, cu partea responsabilă civilmente S.C. J. S.R.L. (fostă K.), în solidar cu inculpatul C. şi în solidar cu inculpata G. să plătească părţii civile suma de 1.366.902 RON (317.791 euro) reprezentând T.V.A. şi impozit pe profit, la care se vor adăuga accesoriile aferente datorate conform art. 173 şi următoarele din Codul de procedură fiscală până la data achitării integrale a debitului;

A fost obligată inculpata B., în solidar, cu partea responsabilă civilmente S.C. J. S.R.L. (fostă K.), în solidar cu inculpatul C. şi în solidar cu inculpata H. să plătească părţii civile suma de 1.212.650 RON (281.929 euro) reprezentând T.V.A. şi impozit pe profit;

A fost obligată inculpata B., în solidar, cu partea responsabilă civilmente S.C. J. S.R.L. (fostă K.) şi în solidar cu inculpatul I. să plătească părţii civile suma de 55.586 RON (12.923 euro) reprezentând T.V.A. şi impozit pe profit.

A fost respinsă cererea inculpatului A. de constatare a nulităţii absolute a modalităţii de punere în executare a mandatelor de supraveghere tehnică şi a probelor obţinute în baza acestora.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel, între alţii, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Iaşi, inculpatul A., partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi şi partea responsabilă civilmente S.C. J. S.R.L. (fostă K. S.R.L.).

Prin decizia penală nr. 606 din 11.07.2024 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., au fost admise, între altele, apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Iaşi, inculpatul A. şi partea responsabilă civilmente S.C. J. S.R.L. (fostă K.) împotriva sentinţei penale nr. 569/19.12.2022, pronunţată de Tribunalul Iaşi, în dosarul nr. x/2017.

În temeiul art. 423 din C. proc. pen., a fost desfiinţată, în parte, pe latură penală şi pe latură civilă, sentinţa apelată şi în rejudecare:

Au fost înlăturate din sentinţa penală apelată dispoziţiile privind: încetarea procesului penal cu privire, între alţii, la inculpatul A., în raport de încadrările juridice reţinute de prima instanţă, obligarea inculpaţilor la plata către partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice a sumelor de bani constând în TVA şi impozit pe profit.

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen. şi art. 5 C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen. raportat la Deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 şi la Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a dispus încetarea procesului penal faţă de:

- inculpatul A. cu privire la infracţiunile de constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (2) C. pen., spălare de bani, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019 şi complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, fiecare cu aplicarea art. 5 C. pen.

A fost obligată inculpata B. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. J. S.R.L. (fostă K.) la plata către partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi a sumei de 1.587.717 RON (375.889 euro), constând în TVA şi impozit pe profit, la care se adaugă accesoriile aferente datorate conform art. 173 şi urm. din Codul de Procedură Fiscală, până la data achitării integrale a debitului.

A fost obligată inculpata B. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. J. S.R.L. (fostă K.) şi în solidar şi cu inculpata E. la plata către partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi a sumei de 1.228.162 RON (290.765 euro), reprezentând TVA şi impozit pe profit, la care se adaugă accesoriile aferente datorate conform art. 173 şi urm. din Codul de Procedură Fiscală, până la data achitării integrale a debitului.

A fost obligată inculpata B. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. J. S.R.L. (fostă K.) şi în solidar şi cu inculpatul A. la plata către partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi a sumei de 1.438.047 RON (340.455 euro) reprezentând TVA şi impozit pe profit, la care se adaugă accesoriile aferente datorate, conform art. 173 şi urm. din Codul de Procedură Fiscală, până la data achitării integrale a debitului.

A fost obligată inculpata B. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. J. S.R.L. (fostă K.) şi în solidar cu inculpatul D. la plata către partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi a sumei de 1.243.676 RON (294.438 euro) reprezentând TVA şi impozit pe profit, la care se adaugă accesoriile aferente datorate conform art. 173 şi urm. din Codul de Procedură Fiscală, până la data achitării integrale a debitului.

A fost obligată inculpata B. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. J. S.R.L. (fostă K.), în solidar cu inculpatul C. şi în solidar cu inculpata G. la plata către partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi suma de 1.342317 RON (317.791 euro) reprezentând TVA şi impozit pe profit, la care se adaugă accesoriile aferente datorate conform art. 173 şi urm. din Codul de Procedură Fiscală, până la data achitării integrale a debitului.

A fost obligată inculpata B. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. J. S.R.L. (fostă K.), în solidar cu inculpatul C. şi în solidar cu inculpata H. la plata către partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi a sumei de 1.190.839 RON (281.929 euro) reprezentând TVA şi impozit pe profit, la care se adaugă accesoriile aferente datorate conform art. 173 şi următoarele din Codul de Procedură Fiscală, până la data achitării integrale a debitului.

A fost obligată inculpata B. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. J. S.R.L. (fostă K.) şi în solidar cu inculpatul I. la plata către partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi a sumei de 54.585 RON (12.923 euro) reprezentând TVA şi impozit pe profit, la care se adaugă accesoriile aferente datorate conform art. 173 şi urm. din Codul de Procedură Fiscală, până la data achitării integrale a debitului.

A fost obligată inculpata B. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. J. S.R.L. (fostă K.), în solidar cu inculpatul C. la plata către partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi a sumei de 97.681 RON (23.126 euro) reprezentând TVA şi impozit pe profit, la care se adaugă accesoriile aferente datorate conform art. 173 şi urm. din Codul de Procedură Fiscală, până la data achitării integrale a debitului.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu contravin deciziei instanţei de apel.

II. În temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de inculpatul F. şi de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi împotriva sentinţei penale nr. 569/19.12.2022 pronunţată de Tribunalul Iaşi, în dosarul nr. x/2017.

Împotriva hotărârii instanţei de apel, la data de 26 iulie 2024, au declarat recurs în casaţie inculpatul A. şi partea responsabilă civilmente S.C. J. S.R.L., invocând motivul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. prin prisma căruia s-a solicitat achitarea inculpatului A. întrucât faptele pentru care s-a dispus încetarea procesului penal nu sunt prevăzute de legea penală, precum şi înlăturarea nelegalităţii constând în atragerea răspunderii părţii responsabile civilmente J. S.R.L., întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege în acest sens.

Totodată, în baza art. 441 C. proc. pen., s-a solicitat suspendarea hotărârii instanţei de apel.

În argumentare, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A., s-a arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în modalitatea aderării, întrucât nu există o legătură subiectivă între membrii grupării, în condiţiile în care din declaraţiile numiţilor F., L., M., N., O. rezultă că aceştia îl percepeau pe inculpatul A. drept un şofer, fără responsabilităţi în oricare palier al grupului infracţional organizat; nu s-a dovedit faptul că inculpatul cunoştea despre vreo acţiunea ilicită comisă de societate sau în legătură cu aceasta de către restul inculpaţilor, acuzaţia bazându-se doar pe deducţie; acuzaţia împotriva inculpatului gravitează în jurul faptului că acesta îndeplinea sarcinile trasate de soţii B. prevăzute de fişa postului; inculpatul nu avea acces la contabilitatea firmei pentru a putea verifica sau observa operaţiunile care se înscriu în aceasta.

Referitor la infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (3) din Legea nr. 241/2005, s-a arătat că fapta nu este prevăzută de legea penală, întrucât inculpata B. nu a ascuns bunul sau sursa impozabilă şi nu a efectuat vreo acţiune de a se feri, atâta timp cât produsele erau comercializate la vedere, on line.

De asemenea, s-a arătat că nu sunt îndeplinite elementele de tipicitate nici în ceea ce priveşte infracţiunea de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 sub aspectul elementului material al laturii obiective şi al inexistenţei prejudiciului, având în vedere că inculpatul nu cunoştea provenienţa sumei de bani, acesta cunoscând că afacerea se desfăşoară în legătură cu obiectul de activitate al J. S.R.L., iar, deşi, s-a considerat că valoarea imobilului a fost inferioară celei de piaţă nu s-a ţinut cont că imobilul a fost degradat datorită producerii unui incendiu.

În ceea ce priveşte acţiunea civilă în declararea simulaţiei, s-a subliniat că inculpatul şi-a revendicat calitatea de proprietar al imobilului, fiind cel care a achitat contravaloarea acestuia.

Referitor la partea responsabilă civilmente J. S.R.L., s-a solicitat să se constate că, în raport de soluţia de achitare ce urmează a se pronunţa faţă de inculpatul A., se impune lăsarea ca nesoluţionată a acţiunii civile exercitate de partea civilă, în temeiul art. 25 alin. (5) C. proc. pen.

De asemenea, s-a arătat că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru atragerea răspunderii J. S.R.L. în procesul penal, întrucât partea responsabilă civilmente a fost obligată să răspundă, în solidar, cu opt dintre inculpaţi, deşi cu şapte dintre aceştia nu a avut vreun raport juridic de prepuşenie.

Or, singurul raport juridic existent la data comiterii faptelor era între S.C. J. S.R.L. şi inculpata B., inculpata acţionând, în desfăşurarea activităţii infracţionale, în calitate de persoană fizică, în nume propriu.

Sub acest aspect, s-a arătat că activitatea de ambalare şi comercializare a produselor nu s-a efectuat la sediul J. S.R.L., achiziţiile efectuate de către partea responsabilă civilmente nu s-au efectuat în vederea realizării activităţii infracţionale, iar, faptele nu au fost comise în interesul societăţii (comitentului) şi nici prin depăşirea funcţiei sau prin exerciţiul abuziv al acesteia.

Prin încheierea din 24 octombrie 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2017, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpaţii A. şi S.C J. S.R.L. împotriva deciziei penale nr. 606 din 11 iulie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2017, dispunându-se, totodată, trimiterea cauzei Completului nr. 6, în vederea judecării pe fond a căii extraordinare de atac

În ceea ce priveşte solicitarea de suspendare a executării hotărârii atacate formulată de recurenţi, având în vedere că nu se identifică aspecte care să justifice o asemenea măsură, Înalta Curte a apreciat-o ca fiind nefondată, urmând ca, în baza art. 441 alin. (1) C. proc. pen., să o respingă ca atare.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casaţie formulat de inculpatul A. şi partea responsabilă civilmente S.C J. S.R.L. ca nefiind fondat, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte precizează că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 433 C. proc. pen., verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinează exclusiv legalitatea deciziei recurate.

Astfel, în recursul în casaţie, sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi exclusiv pentru motive de nelegalitate, circumscrise cazurilor prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Faţă de scopul căii de atac a recursului în casaţie, respectiv îndreptarea erorilor de drept comise la soluţionarea cauzei, în prealabil, se impune precizarea că, orice chestiune de fapt analizată de instanţa de fond, respectiv apel, intră în puterea lucrului judecat şi excede cenzurii instanţei învestită cu judecarea căii de atac extraordinare, fiind obligatoriu ca motivele de casare prevăzute limitativ de lege şi invocate de către recurent să se raporteze exclusiv la situaţia factuală şi la elementele care au circumstanţiat activitatea imputată, astfel cum au fost stabilite de instanţa de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză.

Aceste consideraţii sunt valabile şi cu privire la cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. potrivit căruia hotărârea este supusă casării când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

În cauză, se constată că recurentul inculpat A. a invocat acest motiv de casare susţinând, în esenţă, că, în ceea ce priveşte infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat (în modalitatea aderării), prevăzută de art. 367 alin. (2) C. pen. nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii imputate, întrucât nu a existat o legătură subiectivă între membrii grupării, în condiţiile în care, potrivit declaraţiilor numiţilor F., L., M., N., O. rezultă că inculpatul A. a fost perceput drept un simplu şofer, fără responsabilităţi pe vreunul dintre palierele grupului infracţional organizat, nefiind dovedit că acesta ar fi cunoscut despre existenţa vreunei acţiuni ilicite comisă de partea responsabilă civilmente S.C J. S.R.L. sau în legătură cu aceasta de către restul inculpaţilor, în condiţiile în care nu avea acces la contabilitatea firmei pentru a putea verifica sau observa operaţiunile înscrise.

Cu privire la infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, recurentul - inculpat a arătat că fapta imputată nu este prevăzută de legea penală, întrucât transportul mărfurilor, preluarea sumelor de bani, înmânarea acestora şi retragerea banilor din conturi nu pot alcătui un act omisiv de complicitate care îi revenea administratorului.

În plus, s-a arătat că, inculpata B. nu a ascuns bunul sau sursa impozabilă şi nu a efectuat vreo acţiune de a se feri, atât timp cât produsele erau comercializate la vedere, online.

În ceea ce priveşte infracţiunea de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 reţinută în sarcina sa, recurentul inculpat a arătată că nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunii imputate, întrucât, nu a cunoscut provenienţa sumei de bani, şi, deşi s-a considerat că valoarea imobilului a fost inferioară celei de piaţă nu s-a avut în vedere faptul că imobilul fusese degradat datorită producerii unui incendiu.

Totodată, a subliniat că, în ceea ce priveşte acţiunea civilă în declararea simulaţiei inculpatul şi-a revendicat calitatea de proprietar al imobilului, fiind cel care a achitat contravaloarea acesteia.

Partea responsabilă civilmente J. S.R.L., a solicitat să se constate că, în raport de soluţia de achitare ce urmează a se pronunţa faţă de inculpatul A., se impune lăsarea ca nesoluţionată a acţiunii civile exercitate de partea civilă, în temeiul art. 25 alin. (5) C. proc. pen.

De asemenea, s-a arătat că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru atragerea răspunderii J. S.R.L. în procesul penal, întrucât partea responsabilă civilmente a fost obligată să răspundă, în solidar, cu opt dintre inculpaţi, deşi cu şapte dintre aceştia nu a avut vreun raport juridic de prepuşenie.

Or, singurul raport juridic existent la data comiterii faptelor era între S.C. J. S.R.L. şi inculpata B., inculpata acţionând, în desfăşurarea activităţii infracţionale, în calitate de persoană fizică, în nume propriu.

Sub acest aspect, s-a arătat că activitatea de ambalare şi comercializare a produselor nu s-a efectuat la sediul J. S.R.L., achiziţiile efectuate de către partea responsabilă civilmente nu s-au efectuat în vederea realizării activităţii infracţionale, iar, faptele nu au fost comise în interesul societăţii (comitentului) şi nici prin depăşirea funcţiei sau prin exerciţiul abuziv al acesteia.

Examinând, din această perspectivă, actele dosarului, se constată că, sub aspectul situaţiei de fapt, instanţele de fond şi apel au reţinut în sarcina inculpatului A. că, în luna mai 2010, a aderat la grupul infracţional organizat constituit de către P. şi inculpaţii B., E. şi D. în scopul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală prin ascunderea sursei impozabile, la care au aderat alţi inculpaţi (C., F.) şi care a fost sprijinit de alţi inculpaţi (H., G., I.) şi a acţionat în cadrul acestuia până în luna aprilie 2011, având drept atribuţii principale: de a primi pe numele său şi de a transporta coletele venite de la furnizorii de produse de la sediul societăţilor de curierat la sediul S.C. K. S.R.L., respectiv de la sediul S.C. K. S.R.L. către firmele de curierat, atunci când era vorba despre colete cu produse care au fost deja ambalate; la solicitarea soţilor Bischof a deschis pe numele său conturi bancare, prin care au fost rulate sumele de bani rezultate din activitatea de comercializare a produselor (1.067.416,93 Euro, conform raportului de expertiză şi raportului de constatare) şi a pus la dispoziţia inculpatului P. instrumentele bancare; a retras sume de bani în numerar din conturi, provenite din încasări, pe care le-a predat lui P. şi inculpatei B. (194.856,78 Euro, conform raportului de constatare); a acceptat solicitarea ca pe numele său să fie deschise societăţile de tip offshore Q. (Sheychelles), R. (Emiratele Arabe Unite) şi S. (Emiratele Arabe Unite), din care de pe Q. (Sheychelles) a efectuat plăţi către furnizorii din Asia, a colectat sumele de bani retrase în numerar de către ceilalţi membrii ai grupului, pentru a le transmite, mai departe, numiţilor P. şi B.;

- în perioada mai 2010 - aprilie 2011, cu intenţie, a ajutat-o pe inculpata B. (administrator al K. S.R.L.) pentru a ascunde sursa impozabilă reprezentată de activitatea de comercializare a produselor din categoria stimulentelor erotice şi a celor pentru diminuarea greutăţii corporale prin intermediul unui mecanism complex de disimulare, în care a desfăşurat următoarele activităţi: deschiderea de conturi bancare în calitate de titular-persoană fizică şi punerea la dispoziţia membrilor grupului a instrumentelor bancare, în scopul ascunderii veniturilor obţinute din activitatea comercială, cunoscând faptul că sumele de bani rulate prin conturile sale reprezintă încasările din vânzarea online a produselor; deschiderea de societăţi offshore: Q. (Sheychelles), R. (Emiratele Arabe Unite) şi S. (Emiratele Arabe Unite), din care de pe Q. (Sheychelles) a efectuat plăţi către furnizorii din Asia, pentru a ascunde activitatea comercială şi legătura cu S.C. K. S.R.L.; ridicarea în numerar a sumei de 194.856,78 Euro provenind din comercializarea produselor şi predarea acesteia numiţilor P. şi B., iar prin sustragerea de la plata taxelor legale (T.V.A. şi impozit pe profit) a veniturilor astfel rezultate a participat la crearea unui prejudiciu total în cuantum de 1.937.316 Euro (contribuţia sa directă la crearea prejudiciului, stabilită prin raportare la veniturile în cuantum de 1.067.416,93 euro încasate prin conturile sale, fiind de 340.455 Euro (1.464.386 RON), reprezentat de impozit pe profit şi TVA);

- a ascuns adevărata provenienţă a sumei de 85.000 RON, cunoscând că aceasta provine din săvârşirea de infracţiuni, prin intermediul unui mecanism desfăşurat în perioada septembrie 2010 - ianuarie 2012 (respectiv a dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x/3.09.2010 o cotă indiviză de 1/2 din bunul imobil compus din: teren în suprafaţă măsurată de 722 m.p., situat în intravilanul oraşului Hârlău, jud. Iaşi, str. x, pe care se afla amplasată o construcţie cu o suprafaţă de 147 m.p., înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Hârlău, jud. Iaşi, pentru un preţ de 85.000 RON, sumă de bani care, anterior, a fost retrasă de inculpata E. din contul x sub forma a 20.000 Euro, după care a dobândit de la inculpata E. cealaltă cotă de 1/2 din imobil, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/12.09.2011 la un preţ inferior valorii de piaţă a imobilului şi a vândut întregul imobil părinţilor săi A. şi T., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/10.01.2012, la un preţ inferior valorii de piaţă a imobilului, mecanism prin care a fost spălată suma de 85.000 RON provenind din săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

Instanţele de fond şi apel au apreciat că faptele expuse anterior există şi se circumscriu conţinutului constitutiv al infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat (modalitatea aderării), prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 şi spălare a banilor, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, în cauză, fiind dispusă faţă de recurentul - inculpat o soluţie de încetare a procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Procedând, conform art. 447 C. proc. pen., la verificarea corespondenţei dintre împrejurările faptice reţinute şi configurarea legală a infracţiunii de luare de mită incriminată în legea specială, Înalta Curte constată, contrar susţinerilor recurentului, că faptele ce îi sunt imputate, aşa cum a fost stabilite cu titlu definitiv de către instanţele de fond şi apel în urma analizării probatoriului administrat în cauză, întrunesc toate elementele de conţinut prevăzute de normele de incriminare.

Astfel, contrar apărării inculpatului, în sensul că nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, faptul că acesta a fost angajat, în mod legal, în calitate de şofer în cadrul S.C J. S.R.L. nu exclude calitatea şi rolul acestuia în cadrul grupului infracţional, neprezentând relevanţă, sub acelaşi aspect, nici percepţia celorlalte persoane angajate în cadrul firmei cu privire la postul pe care acesta îl ocupa.

De asemenea, apărarea inculpatului în sensul că fapta de complicitate la evaziune fiscală reţinută în sarcina sa nu este prevăzută de legea penală, întrucât, nu ar fi cunoscut caracterul ilegal al comercializării produselor şi că ar fi crezut că activitatea de vânzare era realizată prin firmă, nu poate fi primită, în condiţiile în care, în cuprinsul declaraţiilor sale constante, inculpatul a recunoscut că avea cunoştinţă de provenienţa sumelor de bani intrate în contul deschis pe numele său: "din punctul meu de vedere, toate persoanele care aveau deschise conturi şi scoteau sume de bani în numerar cunoşteau faptul că acestea proveneau din vânzarea medicamentelor de către S.C. K. SRL" .

De asemenea, acesta a mai declarat: "eu ştiam foarte clar că banii retraşi în numerar provin din vânzarea online a medicamentelor. B. mi-a spus acest aspect, de faţă cu ceilalţi angajaţi de la Hârlău".

Recurentul - inculpat a mai arătat, în cuprinsul declaraţiilor sale, că s-a întâlnit cu persoane care retrăseseră sume de bani în numerar din conturi bancare înfiinţate pe numele lor la cererea inculpatei B., că a preluat sumele de bani de la aceştia şi apoi le-a predat liderilor grupării, aspect confirmat şi de inculpata G.. A arătat inculpatul că "am scos personal din conturile S.C. Q. cam de câte 1-2 ori pe lună câte 5000-20.000 euro pe care i-am înmânat lui P., iar din conturile personale timp de 10 luni de câte 4-5 ori pe săptămână câte 5000-10.000 euro pe care îi înmânam tot lui P.. Pentru aceste servicii primeam cadouri...".

Aşadar, inculpatul avea reprezentarea că banii intraţi în conturile deschise pe numele său, ridicaţi în numerar şi predaţi celor din conducerea societăţii era preţul încasat pe bunurile comercializate.

În ceea ce priveşte susţinerile apărării privind neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor, întrucât nu a cunoscut provenienţa ilicită a sumei de bani, Înalta Curte raportat la împrejurările de fapt reţinute cu titlu definitiv de către instanţa de apel, care nu mai pot fi reevaluate prin intermediul recursului în casaţie, constată că este îndeplinită cerinţa esenţială prevăzută de norma de incriminare, în sensul că scopul tranzacţiilor a fost acela de a da o aparenţă de legalitate asupra titlului de proprietate al imobilului şi de a se identifica, cu greutate provenienţa ilicită a sumei iniţiale cu care s-a dobândit imobilul, astfel încât, există concordanţă între situaţia de fapt stabilită cu autoritate de lucru judecat şi latura obiectivă a infracţiunii de spălare a banilor pentru care s-a constatat vinovăţia recurentului inculpat.

De altfel, chiar inculpatul A. a recunoscut că achiziţionarea imobilului s-a făcut în beneficiul inculpatei B., însă, prin folosirea sa şi a inculpatei E. ca persoane interpuse.

Prin urmare, se observă că susţinerile inculpatului A. cu privire la lipsa elementelor de tipicitate obiectivă ale infracţiunilor pentru care a fost constatată vinovăţia sa, critici circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., se tinde la o reapreciere a probelor administrate în cauză cu consecinţa stabilirii unor împrejurări faptice diferite de cele reţinute de instanţele inferioare, încercând să se dovedească că recurentul nu este vinovat de săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa, ceea ce nu este permis a se realiza pe calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, care se limitează la verificarea unei hotărâri intrată în puterea lucrului judecat doar la anumite chestiuni de drept, expres şi limitativ prevăzute de lege.

În ceea ce priveşte susţinerile părţii responsabile civilmente S.C. J. S.R.L., circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în sensul că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru atragerea răspunderii civile delictuale a S.C. J. S.R.L. în procesul penal, Înalta Curte constată că, potrivit probatoriului administrat la dosar cu titlu definitiv de către instanţele de fond şi apel, activitatea infracţională de evaziune fiscală s-a derulat prin implicarea inculpaţilor B. şi P., în calitate de administratori ai societăţii, iar, nu ca simple persoane fizice şi prin implicarea resurselor societăţii S.C. J. S.R.L. (fostă K.), astfel încât, acestei societăţi îi revenea obligaţia, în calitate de contribuabil, de a înregistra, declara şi supune taxării veniturile.

Aşadar, constatând îndeplinite condiţiile necesare antrenării răspunderii civile delictuale a inculpaţilor şi părţii responsabile civilmente, în mod corect, instanţele de fond şi apel au dispus obligarea inculpaţilor la repararea prejudiciului, în solidar, cu partea responsabilă civilmente, nefiind necesară existenţa unui raport de prepuşenie al părţii responsabile civilmente cu fiecare dintre membrii grupului infracţional organizat sau cu fiecare dintre persoanele în conturile cărora au fost încasate sumele de bani, fiind suficientă existenţa unui raport de prepuşenie cu inculpata B., care a avut alături de P., potrivit probatoriului administrat la dosar, atât calitatea de administratori ai S.C. J. S.R.L., cât şi aceea de lideri ai grupului infracţional, persoane la dispoziţia cărora complicii la evaziune fiscală au deschis conturi bancare, în calitate de titulari - persoane fizice, acţiunile fiind coordonate de către cei doi lideri anterior menţionaţi.

Faţă de considerentele anterior expuse, Înalta Curte constată că faptele pentru care a fost condamnat A. întrunesc toate elementele de tipicitate prevăzute de lege, iar, răspunderea civilă delictuală a părţii responsabile civilmente S.C J. S.R.L. a fost, în mod, corect stabilită, motiv pentru care, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. şi partea responsabilă civilmente S.C J. S.R.L. împotriva deciziei penale nr. 606 din 11 iulie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2017.

Totodată, faţă de culpa sa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. şi partea responsabilă civilmente S.C J. S.R.L. împotriva deciziei penale nr. 606 din 11 iulie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2017.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 decembrie 2024.