Fraudulent EU Fund Claims: Verification of Objective Typicity of Document Forgery and Causal Link to Unlawful Acquisition in Cassation Review

Şedinţa publică din data de 18 decembrie 2024

Deliberând asupra recursurilor în casaţie, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 210/S din 11.10.2022, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2019, în temeiul prevederilor art. 396 alin. (1) şi (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) din C. pen. interpretat prin Deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, cu aplicarea Deciziei nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale, s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpaţii:

- A. pentru săvârşirea infracţiunilor de: folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. (7 acte materiale); complicitate la folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. (5 acte materiale); folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. (6 acte materiale); în final cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

- B. pentru săvârşirea infracţiunilor de: complicitate la folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. (7 acte materiale); complicitate la folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. (5 acte materiale); complicitate la folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. (6 acte materiale), în final cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

- C. pentru săvârşirea infracţiunii de: folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. (5 acte materiale).

- D. pentru săvârşirea infracţiunii de: complicitate la folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. (5 acte materiale).

- E. pentru săvârşirea infracţiunii de: complicitate la folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. (7 acte materiale).

- S.C. F. S.R.L. pentru săvârşirea infracţiunilor de: folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. (7 acte materiale); folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. (6 acte materiale), în final cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

- S.C. F. S.R.L. pentru săvârşirea infracţiunii de: folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. (5 acte materiale).

În baza art. 397 alin. (1), art. 25 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 1349, art. 1357 şi art. 1382 din C. civ. au fost obligaţi în solidar, inculpaţii, să plătească părţii civile MINISTERUL FONDURILOR EUROPENE - Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Centru, următoarele despăgubiri civile:

- inculpaţii B., A. E., S.C. F. S.R.L. (prin mandatar G. CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENŢĂ) şi D. în solidar pentru suma de 605.193,45 RON, inculpatul D. doar până la concurenţa sumei de 267.106,75 RON;

- inculpaţii B., A., C. şi F. S.R.L. (prin mandatar G. CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENŢĂ) în solidar pentru suma de 1.564.476,81 RON;

- inculpaţii B., A. şi S.C. F. S.R.L. (prin mandatar G. CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENŢĂ) în solidar pentru suma de 1.191.772,42 RON.

S-au menţinut măsurile asiguratorii dispuse în cauză.

Au fost obligaţi inculpaţii să plătească statului cheltuieli judiciare după cum urmează: S.C. F. S.R.L., A. şi B. câte 8.000 RON fiecare, inculpaţii F. S.R.L., C., D. şi E. câte 4.500 RON fiecare.

Onorariile avocaţilor din oficiu în cuantum de câte 1253 RON pentru faza de judecată pentru prestaţiile avocaţilor din oficiu H. (în substituirea avocatului din oficiu I. dosar cameră preliminară) şi J. au fost suportate din fondurile Ministerului Justiţiei.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov şi inculpaţii E., D., C., B. şi A..

Prin decizia penală nr. 470/Ap din 20.06.2024 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov împotriva sentinţei penale nr. 210/S din data de 11 octombrie 2022 a Tribunalului Braşov, pronunţată în dosarul penal nr. x/2019, care a fost desfiinţată sub aspectul soluţiilor de încetare a procesului penal şi, rejudecând:

În baza art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. vechi (7 acte materiale), art. 74 alin. (2) C. pen. vechi, art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. vechi şi art. 5 din C. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) din C. pen. vechi, pe o durată de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

În baza art. 26 din C. pen. vechi raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. vechi (5 acte materiale), art. 74 alin. (2) din C. pen. vechi, art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. vechi şi art. 5 din C. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) din C. pen. vechi, pe o durată de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

În baza art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. vechi (6 acte materiale), art. 74 alin. (2) din C. pen. vechi, art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. vechi şi art. 5 din C. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) din C. pen. vechi, pe o durată de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. vechi raportat la art. 33 lit. a) din C. pen. vechi cu aplicarea art. 5 din C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre şi s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) din C. pen. vechi şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) din C. pen. vechi pe o durată de 3 ani.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) din C. pen. vechi cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) din C. pen. vechi, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 861 din C. pen. vechi cu aplicarea art. 5 din C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 862 din C. pen. vechi care începe să curgă de la data prezentei decizii.

În baza art. 863 din C. pen. vechi, cu aplicarea art. 5 din C. pen., pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Braşov la datele fixate de acesta;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor prev. de art. 864 din C. pen. vechi, conform cărora dacă cel condamnat în cursul termenului de încercare săvârşeşte din nou o infracţiune, nu îndeplineşte, cu rea-credinţă, măsurile de supraveghere prevăzute de lege ori obligaţiile stabilite de instanţă, aceasta revocă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dispunând executarea în întregime a pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. vechi, cu aplicarea art. 5 din C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 26 din C. pen. vechi raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. vechi (7 acte materiale), art. 74 alin. (2) din C. pen. vechi, art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. vechi şi art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) din C. pen. vechi, pe o durată de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

În baza art. 26 din C. pen. vechi raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. vechi (5 acte materiale), art. 74 alin. (2) din C. pen. vechi, art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. vechi şi art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) din C. pen. vechi, pe o durată de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

În baza art. 26 din C. pen. vechi raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. vechi (6 acte materiale), art. 74 alin. (2) din C. pen. vechi, art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. vechi şi art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) din C. pen. vechi, pe o durată de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. vechi raportat la art. 33 lit. a) din C. pen. vechi cu aplicarea art. (5) din C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre şi s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. vechi şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) din C. pen. vechi pe o durată de 3 ani.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) din C. pen. vechi cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) din C. pen. vechi, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 861 din C. pen. vechi cu aplicarea art. 5 din C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 862 din C. pen. vechi care începe să curgă de la data prezentei decizii.

În baza art. 863 din C. pen. vechi, cu aplicarea art. 5 din C. pen., pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Braşov la datele fixate de acesta;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor prev. de art. 864 din C. pen. vechi, conform cărora dacă cel condamnat în cursul termenului de încercare săvârşeşte din nou o infracţiune, nu îndeplineşte, cu rea-credinţă, măsurile de supraveghere prevăzute de lege ori obligaţiile stabilite de instanţă, aceasta revocă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dispunând executarea în întregime a pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. vechi, cu aplicarea art. 5 din C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. vechi (5 acte materiale), art. 74 alin. (2) din C. pen. vechi, art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. vechi şi art. 5 din C. pen., a fost condamnată inculpata C. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) din C. pen. vechi cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) din C. pen. vechi, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 81 alin. (1) şi (2) din C. pen. vechi cu aplicarea art. 5 din C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani şi 6 luni, stabilit conform art. 82 din C. pen. vechi, care începe să curgă de la data prezentei decizii.

S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 din C. pen. vechi, conform cărora dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârşit din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă suspendarea condiţionată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. vechi cu aplicarea art. 5 din C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 26 din C. pen. vechi raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. vechi (5 acte materiale), art. 74 alin. (2) din C. pen. vechi, art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. vechi şi art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) din C. pen. vechi cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) din C. pen. vechi, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 81 alin. (1) şi (2) din C. pen. vechi cu aplicarea art. 5 din C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit conform art. 82 din C. pen. vechi, care începe să curgă de la data prezentei decizii.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 din C. pen. vechi, conform cărora dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârşit din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă suspendarea condiţionată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. vechi cu aplicarea art. 5 din C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 26 din C. pen. vechi raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. vechi (7 acte materiale), art. 74 alin. (2) din C. pen. vechi, art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. vechi şi art. 5 din C. pen., a fost condamnată inculpata E. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) din C. pen. vechi cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) din C. pen. vechi, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 81 alin. (1) şi (2) din C. pen. vechi cu aplicarea art. 5 din C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit conform art. 82 din C. pen. vechi, care începe să curgă de la data prezentei decizii.

S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 din C. pen. vechi, conform cărora dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârşit din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă suspendarea condiţionată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. vechi cu aplicarea art. 5 din C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. vechi (7 acte materiale), raportat la art. 531 din C. pen. vechi, art. 711 alin. (3) din C. pen. vechi, art. 717 alin. (1) şi (3) din C. pen. vechi şi art. 5 din C. pen., a fost condamnată inculpata S.C. F. S.R.L., la pedeapsa amenzii în cuantum de 15.000 RON şi pedeapsa complementară a interzicerii de a participa la achiziţii publice pe o durată de 2 ani, după rămânerea definitivă a hotărârii, pentru săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

În baza art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. vechi (6 acte materiale), raportat la art. 531 din C. pen. vechi, art. 711 alin. (3) din C. pen. vechi, art. 717 alin. (1) şi (3) din C. pen. vechi şi art. 5 din C. pen., a fost condamnată inculpata S.C. F. S.R.L., la pedeapsa amenzii în cuantum de 15.000 RON şi pedeapsa complementară a interzicerii de a participa la achiziţii publice pe o durată de 2 ani, după rămânerea definitivă a hotărârii, pentru săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

În baza art. 401 alin. (1) din C. pen. vechi raportat la art. 33 lit. a) din C. pen. vechi cu aplicarea art. 5 din C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus şi s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 15.000 RON amendă penală.

În baza art. 401 alin. (3) din C. pen. vechi raportat la art. 35 alin. (3) din C. pen. vechi şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii de a participa la achiziţii publice pe o durată de 2 ani, după rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. vechi (5 acte materiale), raportat la art. 531 din C. pen. vechi, art. 711 alin. (3) din C. pen. vechi, art. 717 alin. (1) şi (3) din C. pen. vechi şi art. 5 din C. pen., a fost condamnată inculpata S.C. F. S.R.L., la pedeapsa amenzii în cuantum de 10.000 RON şi pedeapsa complementară a interzicerii de a participa la achiziţii publice pe o durată de 1 an, după rămânerea definitivă a hotărârii, pentru săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

S-au menţinut restul dispoziţiilor hotărârii atacate.

În baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii B., A., C., E. şi D. împotriva aceleiaşi sentinţe.

S-a luat act de retragerea apelului declarat de CII G., prin reprezentant, împotriva hotărârii primei instanţe.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., au fost obligat inculpaţii la plata sumei de câte 440 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligată CII G., prin reprezentant, la plata sumei de 50 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpatele F. S.R.L. şi F. S.R.L., în cuantum de câte 1440 RON fiecare, s-au înaintat din fondul Ministerului Justiţiei şi au rămas în sarcina statului.

În ceea ce priveşte starea de fapt, Curtea de Apel a reţinut aceasta a fost reţinută în mod corect de către prima instanţă, în urma coroborării judicioase a materialului probator existent în cauză. Astfel, în fapt s-a reţinut că:

Inculpata A., cu rea-credinţă, în mod continuat şi în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, pe parcursul executării proiectului Centrul de dezvoltare şi formare profesională, derulat în perioada 01.07.2009 - 30.06.2011 şi care a beneficiat de finanţare în baza contractului nr. x înregistrat cu nr. x/25.06.2009, încheiat cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, în calitate de reprezentant al inculpatei S.C. F. S.R.L. (beneficiara proiectului) şi responsabil financiar, a depus la OIRPOSDRU - Regiunea Centru 7 cereri de rambursare, înregistrate cu nr. x din 30.12.2009, nr. 701 din 31.03.2010, nr. 1430 din 30.06.2010, nr. 2902 din 04.11.2010, nr. 414 din 31.01.2011, nr. 2313 din 31.05.2011, nr. 3162 din 02.08.2011, a declarat necorespunzător adevărului că toate cheltuielile sunt eligibile, conforme cu legislaţia naţională şi comunitară şi realizate în vederea îndeplinirii obiectivului proiectului, anexând în susţinerea acestora înscrisuri false/inexacte, respectiv foi colective de prezenţă, state de plată, centralizator cheltuieli, registru casă, prezenţe cursanţi, rapoarte activitate, ordine de deplasare/foi de parcurs etc., privitoare la pretinse cheltuieli efectuate sau activităţi desfăşurate (orarul acestora, numărul de ore predat efectiv, prezenţa cursanţilor sau persoanele înscrise în grupul ţintă, orele lucrate de lectori/manageri, salariile plătite), plăsmuite/întocmite cu ajutorul inculpaţilor B., E. şi D., cunoscând faptul că lectorii şi managerul nu au prestat toate orele pontate şi plătite din finanţarea nerambursabilă, întrucât nu era posibil din lipsa spaţiului sau timpului, cursurile nu s-au desfăşurat zilnic, foile de prezenţă la cursuri nu au fost semnate în mod real de toţi cursanţii, parte din persoanele înscrise în grupul ţintă aferent fiecărui curs nu au avut cunoştinţă de acest fapt sau nu şi-au dat acordul, rapoartele de activitate nu reflectă realitatea, iar cursurile modulului-aptitudini promovarea sănătăţii nu s-au desfăşurat, fapte care au avut ca rezultat obţinerea pe nedrept în numele S.C. F. S.R.L. suma de 605.193.45

Inculpata A. cu rea-credinţă, în mod continuat şi în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, pe parcursul proiectului Oportunităţi de creştere personală şi dezvoltare profesională, derulat de inculpata S.C. F. S.R.L., care a beneficiat de finanţare UE în baza contractului nr. x înregistrat cu nr. x/21.10.2010, încheiat cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, prin OIRPOSDRU - Regiunea Centru, în calitate de Autoritate Contractantă, urmare a înţelegerii frauduloase avute cu inculpaţii C. - reprezentant beneficiar şi B. - manager proiect şi lector, a întocmit şi/sau semnat documente cuprinzând cheltuieli nereale pretins a fi efectuate pe parcursul derulări proiectului, respectiv pontaje, state plată lunare, centralizatoare cheltuieli, înscrisuri justificative care au fost ataşate celor 5 cereri de rambursare înregistrate cu nr. x din 29.04.2011, nr. x din 31.10.2011, nr. 1911 din 02.04.2012, nr. 3229 din 30.06.2012, nr. 2634 din 30.04.2013, deşi cunoştea faptul că în realitate parte din activităţile proiectului şi parte din cursuri nu s-au desfăşurat, iar inculpatul B. în calitate de manager şi lector nu a prestat munca pontată şi plătită în mod nejustificat, documentele fiind întocmite în mod formal pentru a fi prezentate la autoritatea contractantă, ajutând în acest mod ca societatea beneficiară să obţină pe nedrept suma de 1.564.476,81 RON.

De asemenea, inculpata A., cu rea-credinţă, în mod continuat şi în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de reprezentant legal al inculpatei S.C. F. S.R.L., pe parcursul executării proiectului Centrul Regional pentru Activităţi Complexe de Ocupare a Forţei de Muncă, care a beneficiat de finanţare din bugetul UE în baza contractul de finanţare nr. x, înregistrat cu nr. x/21.10.2010, încheiat cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, prin OIRPOSDRU - Regiunea Centru, în calitate de Autoritate Contractantă, a depus la OIRPOSDRU 6 cereri de rambursare, înregistrate sub nr. x din 29.04.2011, nr. 3983 din 30.09.2011, nr. 562 din 31.01.2012, nr. 2290 din 27.04.2012, nr. 6114 din 31.10.2012, nr. 4416 din 26.07.2013, declarând necorespunzător adevărului că toate cheltuielile sunt eligibile, conforme cu legislaţia naţională şi comunitară şi realizate în vederea îndeplinirii obiectivului proiectului, anexând în susţinerea acestora înscrisuri false/inexacte, privitoare la pretinse cheltuieli efectuate în derularea proiectului sau proceduri desfăşurate, respectiv foi colective de prezenţă, state de plată, rapoarte activitate, prezenţe cursuri, centralizatoare cheltuieli, ordine de deplasare etc., cu care şi-a justificat cererile, înscrisuri plăsmuite/falsificate cu ajutorul inculpatului B., care a semnat în calitate de manager proiect/lector, deşi cunoştea faptul că inculpatul nu a desfăşurat activităţile/cursurile menţionate în documentele depuse şi pentru care a fost pontat şi remunerat, obţinând pe nedrept suma de 1.191.772,42 RON.

Inculpatul B., cu rea-credinţă, în mod continuat şi în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, pe parcursul executării proiectului intitulat Centrul de dezvoltare şi formare profesională, derulat în perioada 01.07.2009 - 30.06.2011 de către inculpata F. S.R.L., care a beneficiat de finanţare în baza contractului de finanţare nr. x şi înregistrat cu nr. x/25.06.2009, încheiat de societatea inculpată cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, prin OIRPOSDRU- Regiunea Centru, a ajutat-o pe inculpata A. să obţină în numele societăţii, pe nedrept, sume de bani din bugetul UE, cu ocazia celor 7 cereri de rambursare, înregistrate cu nr. x din 30.12.2009, nr. 701 din 31.03.2010, nr. 1430 din 30.06.2010, nr. 2902 din 04.11.2010, nr. 414 din 31.01.2011, nr. 2313 din 31.05.2011, nr. 3162 din 02.08.2011, prin aceea că în calitate de lector (cererile nr. 1-7) şi manager de proiect (cererile nr. 6-7) a întocmit şi/semnat înscrisuri cuprinzând date false/inexacte (privitoare la orele lucrate, activităţile, cursurile pretins a fi desfăşurate la sediul societăţii şi care din punct de vedere obiectiv nu au putut să aibă loc) cunoscând faptul că lectorii nu au prestat toate orele pontate şi plătite, întrucât nu era posibil din lipsa spaţiului sau timpului, cursurile nu s-au desfăşurat zilnic, foile de prezenţă la cursuri nu au fost semnate în mod real de toţi cursanţii, parte din persoanele înscrise în grupul ţintă aferent fiecărui curs nu au avut cunoştinţă de acest fapt, rapoartele de activitate nu reflectă realitatea, cursurile modulului-aptitudini promovarea sănătăţii nu s-au desfăşurat, înscrisuri justificative obligatorii pentru a obţine rambursarea şi în baza cărora s-a obţinut pe nedrept suma de 605.193,45 RON.

De asemenea inculpatul B. cu rea-credinţă, în mod continuat şi în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, pe parcursul proiectului Oportunităţi de creştere personală şi dezvoltare profesională, derulat de inculpata S.C. F. S.R.L., care a beneficiat de finanţare UE în baza contractului nr. x şi înregistrat cu nr. x/21.10.2010, încheiat cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, prin OIRPOSDRU - Regiunea Centru, urmare a înţelegerii frauduloase avute cu inculpatele C. - reprezentant beneficiar şi A. - responsabil financiar/administrator firmă, a ajutat ca societatea şi reprezentanţii acesteia să obţină pe nedrept sume de bani din bugetul UE cu prilejul celor 5 cereri de rambursare înregistrate cu nr. x din 29.04.2011, nr. x din 31.10.2011, nr. 1911 din 02.04.2012, nr. 3229 din 30.06.2012, nr. 2634 din 30.04.2013, sens în care, în calitate de manager de proiect şi lector a întocmit/semnat înscrisuri cuprinzând date false/inexacte privitoare la orele lucrate, cursurile şi activităţile pretins a fi desfăşurate şi care din punct de vedere obiectiv nu au putut să aibă loc, cunoscând faptul că nu s-au prestat toate orele pontate şi plătite, întrucât nu era posibil din lipsa spaţiului sau timpului, cursurile nu s-au desfăşurat zilnic, foile de prezenţă la cursuri nu au fost semnate în mod real de toţi cursanţii, parte din persoanele înscrise în grupul ţintă aferent fiecărui curs nu au avut cunoştinţă de acest fapt, rapoartele de activitate nu reflectă realitatea, înscrisuri justificative obligatorii pentru a obţine rambursarea şi în baza cărora s-a obţinut pe nedrept suma de 1.564.476,81.

Inculpatul B., cu rea-credinţă, în mod continuat şi în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, pe parcursul executării proiectului intitulat Centrul Regional pentru Activităţi Complexe de Ocupare a Forţei de Muncă care a beneficiat de finanţare din bugetul UE în baza contractului de finanţare nr. x, încheiat de inculpata S.C. F. S.R.L. cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, prin OIRPOSDRU- Regiunea Centru, în calitate de autoritate contractantă, urmare a înţelegerii frauduloase avute cu inculpata A., administratorul societăţii beneficiare, a ajutat-o pe aceasta să obţină pe nedrept sume de bani din bugetul UE cu prilejul depunerii celor 6 cereri de rambursare, înregistrate sub nr. x din 29.04.2011, nr. 3983 din 30.09.2011, nr. 562 din 31.01.2012, nr. 2290 din 27.04.2012, nr. 6114 din 31.10.2012, nr. 4416 din 26.07.2013, sens în care, în calitate de manager proiect şi lector a întocmit/semnat înscrisuri false/inexacte privitoare la orele lucrate, cursurile/activităţile desfăşurate şi care din punct de vedere obiectiv nu au putut să aibă loc, respectiv rapoarte de activitate, prezenţe cursanţi, state plată, foi colective prezenţă, raport tehnico-financiar, deşi cunoştea că în realitate parte din activităţile proiectului şi parte din cursuri nu s-au desfăşurat, documentele fiind întocmite în mod formal pentru a fi prezentate la autoritatea contractantă şi nu a prestat în totalitate munca pontată şi plătită în mod nejustificat, înscrisuri justificative obligatorii pentru a se obţine rambursarea şi în baza cărora a obţinut pe nedrept suma de 1.191.772,42 RON.

Inculpata C., cu rea-credinţă, în mod continuat şi în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de reprezentant al S.C. F. S.R.L., pe parcursul derulării proiectului Oportunităţi de creştere personală şi dezvoltare profesională, care a beneficiat de finanţare UE în baza contractului nr. x şi înregistrat cu nr. x/21.10.2010, încheiat cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, prin OIRPOSDRU - Regiunea Centru, în perioada 29.04.2011 - 30.04.2013, a depus la OIRPOSDRU 5 cereri de rambursare înregistrate cu nr. x din 29.04.2011, nr. x din 31.10.2011, nr. 1911 din 02.04.2012, nr. 3229 din 30.06.2012, nr. 2634 din 30.04.2013, declarând necorespunzător adevărului că toate cheltuielile sunt eligibile, conforme cu legislaţia naţională şi comunitară şi realizate în vederea îndeplinirii obiectivului proiectului, anexând în susţinerea acestora înscrisuri false/inexacte, întocmite cu ajutorul inculpaţilor A. - responsabil financiar şi B. - manager de proiect şi lector, respectiv foi colective de prezenţă, state de plată, centralizator cheltuieli, registru casă, foi de prezenţă cursanţi, rapoarte activitate etc., deşi cunoştea că, în realitate, parte din activităţile proiectului şi parte din cursuri nu s-au desfăşurat, documentele fiind întocmite în mod formal pentru a fi prezentate la autoritatea contractantă, iar inculpatul B., în calitate de manager şi lector, nu a prestat munca pontată şi plătită pe nedrept, înscrisuri justificative obligatorii şi în baza cărora s-a obţinut pe nedrept suma 1.191.772,42 RON.

Inculpatul D., cu rea-credinţă, în mod continuat şi în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de manager de proiect şi lector, pe parcursul executării proiectului Centrul de dezvoltare şi formare profesională, derulat în perioada 01.07.2009 - 30.06.2011 de inculpata S.C. F. S.R.L., care a beneficiat de finanţare în baza contractului de finanţare nr. x şi înregistrat cu nr. x/25.06.2009 încheiat cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, a ajutat-o pe inculpata A., reprezentantul societăţii beneficiare, să obţină pe nedrept sume de bani din bugetul UE cu ocazia a 5 cereri de rambursare, înregistrate cu nr. x din 30.12.2009, nr. 701 din 31.03.2010, nr. 1430 din 30.06.2010, nr. 2902 din 04.11.2010, nr. 414 din 31.01.2011, sens în care, a semnat înscrisuri cuprinzând date false/inexacte privitoare la orele lucrate, activităţile, cursurile pretins a fi desfăşurate la sediul societăţii şi care din punct de vedere obiectiv nu au putut să aibă loc, respectiv rapoarte de activitate, raport tehnico-financiar, prezenţe cursuri, pontaje/state plată etc., cunoscând faptul că lectorii nu au prestat toate orele pontate şi plătite, întrucât nu era posibil din lipsa spaţiului sau timpului, cursurile nu s-au desfăşurat zilnic, foile de prezenţă la cursuri nu au fost semnate în mod real de toţi cursanţii, parte din persoanele înscrise în grupul ţintă aferent fiecărui curs nu au avut cunoştinţă de acest fapt, rapoartele de activitate nu reflectă realitatea, cursurile modulului-aptitudini promovarea sănătăţii nu s-au desfăşurat, înscrisuri justificative obligatorii pentru cererile de rambursare şi în baza cărora s-a obţinut pe nedrept suma de 267.106,75 RON.

Inculpata E., cu rea-credinţă, în mod continuat şi în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de lector, pe parcursul executării proiectului intitulat Centrul de dezvoltare şi formare profesională, derulat în perioada 01.07.2009 - 30.06.2011, care a beneficiat de finanţare în baza contractului de finanţare nr. x şi înregistrat cu nr. x/25.06.2009 încheiat între inculpata S.C. F. S.R.L. şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, a ajutat-o pe inculpata A. să obţină pe nedrept sume de bani din bugetul UE cu ocazia celor 7 cereri de rambursare, înregistrate cu nr. x din 30.12.2009, nr. 701 din 31.03.2010, nr. 1430 din 30.06.2010, nr. 2902 din 04.11.2010, nr. 414 din 31.01.2011, nr. 2313 din 31.05.2011, nr. 3162 din 02.08.2011, sens în care, a întocmit/semnat înscrisuri false/inexacte privitoare la orele lucrate şi activităţile desfăşurate (rapoarte activitate, prezenţe cursanţi, state plată), cunoscând faptul că nu a prestat toate orele pontate şi plătite, întrucât nu era posibil din lipsa spaţiului sau timpului, cursurile nu s-au desfăşurat zilnic, foile de prezenţă la cursuri nu au fost semnate în mod real de toţi cursanţii, rapoartele de activitate nu reflectă realitatea, cursurile modulului-aptitudini promovarea sănătăţii nu s-au desfăşurat, înscrisuri justificative obligatorii şi în baza cărora s-a obţinut pe nedrept suma de 605.193,45 RON.

Împotriva deciziei nr. 470/Ap din 20.06.2024 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală au formulat cerere de recurs în casaţie inculpaţii E., A., B., C. şi D..

În cuprinsul cererii de recurs în casaţie, toţi cei cinci recurenţi inculpaţi au indicat cazurile de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., respectiv inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, iar inculpaţii E., A., B. şi C. au indicat şi cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., respectiv în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal.

Prin motivele formulate, recurenta E. a solicitat, în principal, să se dispună achitarea sa în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 181 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. şi lăsarea nesoluţionată a laturii civile în temeiul art. 25 alin. (1) din C. pen.. În subsidiar, a solicitat să se dispună încetarea procesului penală în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. cu privire la aceeaşi infracţiune, iar în ceea ce priveşte latura civilă să se dispună respingerea acţiunii civile şi ridicarea măsurilor asiguratorii.

În dezvoltarea motivelor de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., recurenta a arătat că acţiunile sau inacţiunile pentru care a fost condamnată nu sunt prevăzute de legea penală.

Sub un prim aspect, recurenta a arătat faptul prin decizia recurată nu s-a detaliat, într-o formă precisă, care este situaţia premisă în ceea ce priveşte infracţiunea pentru care a fost condamnată. Considerând că în cazul infracţiunii prev. de art. 18 1 din Legea nr. 78/2000 situaţia premisă este aceea de a exista, în prealabil, declaraţii false, inexacte sau incomplete, a căror identificare să fie făcută în mod explicit şi faţă de care să nu existe niciun dubiu relativ la lipsa veridicităţii lor, recurenta a apreciat că nu s-a dovedit, dincolo de orice dubiu rezonabil, care din înscrisurile întocmite de acesta erau false/inexacte pentru ca situaţia premisă a infracţiunii să existe.

În ceea ce priveşte elementul material al infracţiunii, a arătat că acesta reprezintă acele situaţii prevăzute de către legiuitor ca fiind variante alternative ale infracţiunii, respectiv fapte de folosire sau prezentare de documente sau declaraţii necorespunzătoare adevărului. În concret, recurenta a arătat că a prestat orele pentru care a contractat cu angajatorul său, iar aprecierile relativ la imposibilitatea prestării orelor din lipsă de timp au fost pure afirmaţii nesusţinute de ansamblul materialului probator. Astfel, a arătat că în situaţia prezentării unor înscrisuri cu privire la care s-a apreciat că "nu ar avea corespondent în realitate" din "lipsa de timp", acest aspect nu se poate circumscrie noţiunii de fraudă vizate de normele europene în materie, prin prisma lipsei relei-credinţe a acesteia.

Cu privire la urmarea imediată, recurenta a arătat că documentele pe care aceasta le redacta urmau o procedură administrativă de verificare, nefiind producătoare de efecte decât în urma verificării lor de către angajatorul său, neavând legătură cu Autoritatea.

Totodată, a arătat că nu există legătură de cauzalitate între fapta săvârşită şi urmarea imediată, respectiv obţinerea rambursării fondurilor, având în vedere că rambursarea s-a făcut în baza cererii formulate de către A., în calitatea de administrator al inculpatei S.C. F. S.R.L., iar aprobarea acestei cereri nu a avut ca şi singur fundament fişele de prezenţă sau rapoartele de activitate întocmite de recurentă, ci salariile care i-au fost plătite în baza raportului de muncă.

Pe de altă parte, recurenta a arătat că actele pe care le-a întocmit în exercitarea obligaţiilor sale de lector, în cadrul cursurilor respective, s-au rezumat doar la rapoarte activitate şi prezenţe cursanţi, făcând referire la situaţia de fapt şi la împrejurarea că nu a săvârşit fapta cu intenţie întrucât, nu a falsificat acele prezenţe şi nici nu a urmărit ori a acceptat că ar putea să fie false.

Relativ la forma de participaţie a complicităţii, a arătat că nu am avut nicio înţelegere anterioară sau concomitentă întocmirii acestora cu inculpata A. în sensul falsificării lor cu scopul de a produce efecte juridice.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., recurenta a arătat că în mod greşit nu s-a dispus încetarea procesului penală în raport de infracţiunea pentru care a fost trimisă în judecată şi ulterior condamnată prin constatarea incidenţei prescripţiei răspunderii penale.

În susţinerea acestui caz de casare, recurenta a arătat că pentru garantarea dreptului la un proces echitabil şi pentru a evita o discriminare, legiuitorul trebuia să reglementeze calea de atac a recursului, întemeiată pe motivul de casare de la pct. 8, în sensul în care elementele de nelegalitate cuprinse în hotărârea instanţei de apel referitoare la instituţia prescripţiei răspunderii penale să poată fi criticate în ambele sensuri, astfel încât scopul recursului în casaţie să fie îndeplinit, în sens contrar nefiind respectate exigenţele impuse de art. 6 din CEDO.

Pe de o parte, recurenta a arătat că, având în vedere succesiunea legilor în timp, legea penală mai favorabilă, cel puţin sub aspectul termenului de prescripţie, este noul C. pen., iar dispoziţiile art. 181 din Legea nr. 78/2000 în actuala reglementare ar fi mai favorabile sub aspectul cuantumului pedepsei, astfel că instanţa de apel a stabilit în mod greşit care este legea penală mai favorabilă.

Referitor la limitele de pedeapsă, s-a arătat că art. 18 1 din Legea nr. 78/2000, în forma în vigoare în perioada 01.02.2014-prezent, prevede că fapta săvârşită se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani, iar aplicând legea nouă, termenul de prescripţie aplicabil este de 8 ani, în cauză fiind aplicabile Deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, în interpretarea data prin Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Având în vedere aceste considerente, precum şi data comiterii faptei, recurenta a apreciat că se impunea a se constata încetarea procesului penal prin împlinirea termenului de prescripţie al răspunderii penale.

În ceea ce priveşte latura civilă, recurenta a criticat decizia recurată sub aspectul cuantumului prejudiciului reţinut ca rezultat al activităţii infracţionale aferente infracţiunii prevăzută de art. 18 1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. A susţinut că se impunea respingerea pretenţiilor civile având în vedere obligaţia de restituire a tuturor sumelor achitate în temeiul contractelor de finanţare, în condiţiile în care acuzaţiile priveau doar unele cursuri/activităţi, iar pretinsul prejudiciu nu a fost dovedit. Totodată a arătat că prejudiciu nu a fost individualizat şi nu poate fi determinat în mod obiectiv pentru că nu s-a efectuat nicio expertiză în cauză.

Prin motivele formulate de recurenţii inculpaţi A., B. şi C., printr-o cerere comună, în principal s-a solicitat pronunţarea unei soluţii de achitare, în subsidiar o soluţie de încetare a procesului penal, iar în terţiar trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Braşov.

În dezvoltarea motivelor de recurs în casaţie, recurenţii inculpaţi A., B. şi C. au arătat, cu titlu preliminar, că au formulat şi o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. şi art. 438 alin. (3) din Legea nr. 135/2010, apreciind că această cerere se impune a fi discutată prealabil admisibilităţii în principiu a cererii de recurs.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., recurenţii au arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, neexistând nici elementul material (folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, respectiv obţinerea pe nedrept), nici elementul subiectiv (reaua credinţă, respectiv vinovăţia sub forma intenţiei directe), acesta neavând reprezentarea că ar săvârşi o neregulă/fraudă. Au precizat că în cauză, există o neconcordanţă între starea de fapt reţinută de instanţa de judecată şi conţinutul constitutiv al normei de incriminare.

S-a arătat că în situaţia prezentării unor înscrisuri cu privire la care s-a apreciat că nu ar avea corespondent în realitate, acest aspect nu se poate circumscrie noţiunii de fraudă vizate de normele europene în materie, prin prisma lipsei relei credinţe a acestuia. Astfel, nu orice necorelare/neconcordanţă/încălcare a unor reguli din materia utilizării fondurilor europene conduce la încadrarea ca infracţiune a faptelor comise de persoanele implicate în procesul de folosire a acestor fonduri.

Recurenţii au mai arătat că în speţă, nu poate fi reţinută în acelaşi timp atât neregula, cât şi frauda în materia fondurilor europene, ambele sintagme fiind reglementate de Ordonanţa nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente, utilizate necorespunzător.

Cu privire la condiţia legală "obţinerea pe nedrept de fonduri", recurenţii au arătat că toate activităţile asumate prin contractele de finanţare au fost efectuate, toate obiectivele au fost atinse, iar indicatorii au fost realizaţi în întregime, chiar depăşiţi, astfel că nu poate fi reţinută frauda în sarcina acestuia şi nici intenţia directă, fapta pentru care au fost condamnat nefiind prevăzută de legea penală.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., recurenţii au arătat că în mod greşit nu s-a dispus încetarea procesului penală în raport de infracţiunea pentru care au fost condamnaţi prin constatarea incidenţei prescripţiei răspunderii penale.

În susţinerea acestui caz de casare, recurenţii au arătat că pentru garantarea dreptului la un proces echitabil şi pentru a evita o discriminare, legiuitorul trebuia să reglementeze calea de atac a recursului, întemeiată pe motivul de casare de la pct. 8, în sensul în care elementele de nelegalitate cuprinse în hotărârea instanţei de apel referitoare la instituţia prescripţiei răspunderii penale să poată fi criticate în ambele sensuri, astfel încât scopul recursului în casaţie să fie îndeplinit, în sens contrar nefiind respectate exigenţele impuse de art. 6 din CEDO.

S-a precizat că în privinţa legii penale mai favorabile, Curtea de Apel Braşov a stabilit ca fiind vechiul C. pen., iar în privinţa întreruperii termenului de prescripţie a răspunderii penale, instanţa de apel şi-a întemeiat soluţia pe dispoziţiile noului C. pen. şi pe Deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, pe Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 67/2022, precum şi pe Hotărârea CJUE din 24.07.2023. Cu privire la forma aplicabilă normei de incriminare prevăzute în legea specială, respectiv a art. 181 din Legea nr. 78/2000, instanţa de apel a stabilit că legea veche este mai favorabilă. Totuşi, având în vedere conţinutul infracţiunii, limitele de pedeapsă, precum şi prescripţia răspunderii penale, recurenţii au considerat că legea penală mai favorabilă este legea nouă.

În ceea ce priveşte incidenţa prescripţiei în speţa de faţă, recurenţii inculpaţi au arătat că în raport de perioada în care s-ar fi desfăşurat pretinsele activităţi infracţionale imputate acestuia, coroborat cu faptul că în perioada 01.02.2014-31.05.2022 nu a existat o dispoziţie legală care să reglementeze întreruperea termenului de prescripţie, faptele pentru care au fost trimişi în judecată sunt prescrise.

În ceea ce priveşte latura civilă, recurenţii inculpaţi au criticat decizia recurată sub aspectul cuantumului prejudiciului reţinut ca rezultat al activităţii infracţionale aferente infracţiunii prevăzută de art. 18 1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. Pe de o parte, au susţinut că se impunea respingerea pretenţiilor civile, iar pe de altă parte având în vedere obligat la restituirea tuturor sumelor achitate în temeiul contractelor de finanţare, în condiţiile în care acuzaţiile priveau doar unele cursuri/activităţi, iar pretinsul prejudiciu nu a fost dovedit. Totodată s-a arătat că prejudiciu nu a fost individualizat şi nu poate fi determinat în mod obiectiv pentru că nu s-a efectuat nicio expertiză în cauză. De asemenea, nu se impunea obligarea la plata vreunei sume de bani întrucât au fost desfăşurate toate activităţile proiectului, au fost atinse toate obiectivele, iar indicatorii au fost chiar depăşiţi.

Prin motivele formulate de recurentul inculpat D. a solicitat pronunţarea unei soluţii de achitare în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., iar în ceea ce priveşte latura civilă înlăturarea obligaţiei la plata, în solidar cu ceilalţi inculpaţi, la plata despăgubirilor către partea civilă şi ridicarea măsurilor asiguratorii.

În dezvoltarea motivelor de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., recurentul a arătat că reaua - credinţă a acestuia a fost analizată ca şi element constitutiv al infracţiunii în forma complicităţii reţinute în sarcina sa, în egală măsură cu condiţia relei-credinţe specifică tipicităţii infracţiunilor săvârşite de către autori (F. S.R.L. şi reprezentanta acesteia A.). Or, condiţia relei-credinţe reglementată de dispoziţiile art. 18 1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, vizează numai autorul infracţiunii, iar nu şi complicele, astfel că acuzaţia penală a fost greşit stabilită prin rechizitoriu.

A arătat că anterior modificării aduse textului prin Legea nr. 283/2020, complicitatea nu putea fi analizată prin prisma existenţei condiţiei speciale a relei - credinţe şi în persoana complicelui, ci doar prin analiza elementelor generale ale complicităţii, atât în plan obiectiv, cât şi în plan subiectiv.

În speţă, în ceea ce îl priveşte, recurentul a arătat că acuzaţia penală este atipică, deoarece instituie o condiţie pe care norma penală nu o conţine pentru existenţa complicităţii, respectiv condiţia relei-credinţe (separat de vinovăţia sub forma intenţiei), iar în condiţiile în care, atât urmărirea penală cât şi judecata s-au realizat în aceşti parametri, respectiv prin adăugarea acestei condiţii şi în persoana complicelui, fapta pentru care am fost condamnat (complicitate condiţionată de existenţa relei - credinţe a complicelui) nu este prevăzută de legea penală.

Sub un alt aspect, recurentul inculpat D. a arătat că prin rechizitoriu a fost trimis în judecată în calitate de complice al inculpatei A., însă complicitatea nu putea fi reţinută decât în raport cu beneficiarul fondurilor, care este F. S.R.L., iar nu A., cu atât mai mult cu cât, în ceea o priveşte pe aceasta din urmă, dispoziţia de trimitere în judecată descrie două fapte de autorat şi o faptă de complicitate, fără a menţiona pentru care dintre cele trei proiecte a fost trimisă în judecată în calitate de complice şi pentru care în calitate de autor.

A mai arătat că autorul infracţiunii de prezentare sau folosire de documente neconforme este inculpata F. S.R.L., care a fost trimisă în judecată şi condamnată pentru aceste fapte, menţiunile privind proiectul 40678 nu se referă la inculpata A., având în vedere şi menţiunea specială din rechizitoriu că aceasta a obţinut pe nedrept fonduri în numele F. S.R.L., adică nu în nume propriu. Cu privire la această situaţie recurentul a susţinut că instanţa de apel a reţinut complicitatea faţă de o altă persoană decât beneficiarul fondurilor, astfel că fapta nu este prevăzută de legea penală.

În ceea ce priveşte forma de complicitate, recurentul a arătat că acuzaţia penală, astfel cum rezultă din rechizitoriu, vizează o complicitate materială, constând în aceea că ar fi ajutat-o pe inculpata A., reprezentantul societăţii beneficiare, să obţină pe nedrept sume de bani din bugetul UE cu ocazia a 5 cereri de rambursare, sens în care, s-a reţinut că a semnat înscrisuri cuprinzând date false/inexacte. Cu toate acestea, considerentele deciziei recurate reţin o înţelegere pe care ar fi avut-o cu ceilalţi inculpaţi, înţelegere ce presupune o complicitate intelectuală, care nu face obiectul acuzaţiei penale. Drept urmare, având în vedere că forma de complicitate (materială sau intelectuală) a fost analizată numai prin existenţa unei înţelegeri în timpul derulării proiectului 40678, recurentul a considerat lipseşte condiţia de existenţă a complicităţii (legătura subiectivă dintre complice şi autor).

Având în vedere că infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată presupune intenţia ca formă de vinovăţie, recurentul a arătat că ajutorul pretins a fi fost dat autorilor prin semnarea unor documente depuse de către aceştia în susţinerea cererilor de rambursare nu a fost dat în cunoştinţă de cauză (respectiv cu intenţie), ci, eventual, prin îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de lector şi manager de proiect, din culpă, ceea ce exclude existenţa complicităţii.

În continuare, recurentul a făcut referiri cu privire la situaţia de fapt, respectiv modalitatea în care a fost analizată fapta comisă în calitate de complice cu privire la proiectul 40678, dar şi cu privire la celelalte două proiecte în care nu a avut nicio implicare (75604 şi 76493), prin raportare la numărul de ore prevăzute în contractele de muncă şi la neţinerea orelor de practică.

Sub un ultim aspect, recurentul a analizat existenţa complicităţi, ca formă de participaţie penală, arătând că nu există complicitate în ipoteza în care autorul, săvârşind fapta prevăzută de legea penală, nu s-a folosit de sprijinul pe care i l-a dat persoana care a intenţionat să devină complice şi nici în ipoteza în care autorul putea săvârşi fapta şi fără sprijinul complicelui, aceasta deoarece între contribuţia complicelui şi rezultatul infracţional nu se poate stabili un raport de cauzalitate, iar în lipsa acestuia, elementul material al complicităţii este absent.

În concluzie, recurentul a arătat că raportat la situaţia de fapt descrisă de instanţa de apel, faptele acestuia, astfel cum au fost descrise în decizia recurată, nu sunt prevăzute de legea penală şi, ca atare, nu poate fi antrenată răspunderea sa penală. A arătat că această concluzie rezultă şi din perspectiva laturii subiective, intenţia sa fiind aceea de a asigura buna desfăşurare a proiectului, în limitele legii şi nu de a înlesni sau a ajuta la săvârşirea, de către o altă persoană, a unei fapte prevăzute de legea penală.

Prin încheierea de admitere în principiu din 6 noiembrie 2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a admis în principiu cererile de recurs în casaţie formulate de recurenţii inculpaţi E., A., B., C. şi D., împotriva deciziei penale nr. 470/AP din 20 iunie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi a trimis cauza în vederea judecării recursului în casaţie, la completul C3, în compunere de 3 judecători.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte a constatat că cererile de recurs în casaţie formulate de cei cinci inculpaţi îndeplinesc formal condiţiile prevăzute de art. 434-art. 438 C. proc. pen., prezintă aparenţa de sustenabilitate, însă doar în ceea ce priveşte cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. şi doar cu privire la îndeplinirea condiţiilor de tipicitate obiectivă a infracţiunilor pentru care s-a dispus condamnarea acestor inculpaţi.

S-a constatat că acest caz de recurs în casaţie vizează exclusiv situaţiile în care fapta concretă, pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare, nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare sau cele în care instanţa a ignorat o normă de dezincriminare a faptei, în ansamblul său ori ca efect al modificării unor elemente constitutive, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între activitatea factuală şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune.

Din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte a reţinut că nu vor fi analizate aspecte în legătură cu latura subiectivă a conţinutului constitutiv al infracţiunii, cu încadrarea juridică, legea penală mai favorabilă, nu se va realiza o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator ori reaprecierea asupra situaţiei de fapt stabilită în mod definitiv de instanţa de apel, care constituie chestiuni de temeinicie şi nu de legalitate a hotărârii, pentru a putea fi încadrate într-un caz de casare.

Faţă de motivele dezvoltate de recurenţii inculpaţi E., A., B. şi C. s-a precizat că, în ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., s-a constatat că acesta vizând situaţia în care "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal", soluţie care nu a fost pronunţată în cauză, instanţa de apel dispunând condamnarea inculpaţilor E., A., B. şi C., astfel că nu pot fi încadrate în niciun caz de recurs în casaţie.

Referitor la latura civilă, Înalta Curte a constatat că aceasta poate fi criticată doar cu privire la aspectele de nelegalitate şi nu cu privire la aspecte de netemeinicie, având în vedere că prin soluţionarea recursului în casaţie nu se analizează modalitatea de calcul a prejudiciului sau interpretarea probatorului care a stat la baza judecării laturii civile.

Examinând recursul în casaţie declarat de inculpaţii E., A., B., C. şi D. prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., astfel cum au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu din 6 noiembrie 2024, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, reglementată de C. proc. pen., care se exercită într-un sistem fundamentat pe principiul dublului grad de jurisdicţie. Aceasta reprezintă ultimul nivel de control jurisdicţional în care părţile pot solicita verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Scopul recursului în casaţie constă în examinarea legalităţii hotărârii definitive, în raport cu cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege, conform dispoziţiilor art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Analiza instanţei de recurs vizează exclusiv aspecte de legalitate şi nu permite reexaminarea stării de fapt sau a probelor administrate în fond ori apel. Controlul de legalitate exercitat în această cale extraordinară este, aşadar, unul strict, subsumat limitelor prevăzute de lege.

Pentru o analiză completă a criticilor formulate, Înalta Curte va examina, în continuare, pe rând, cererile de recurs în casaţie ale fiecărui inculpat, în limitele în care acestea au fost admise în principiu prin încheierea din 6 noiembrie 2024, doar cu privire la cazul de recurs în casaţie prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. .

1. Inculpata E.

Recurenta a invocat, în esenţă, incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., susţinând că faptele reţinute în sarcina sa nu sunt prevăzute de legea penală.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut în dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., în jurisprudenţa instanţei supreme s-a reţinut "în esenţă, că acest caz de casare, se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, când instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune" (decizia nr. 250/RC din 14 octombrie 2014 şi decizia nr. 98/RC din 19 martie 2019 ale ÎCCJ, secţia Penală).

În temeiul cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie poate analiza exclusiv dacă faptele, astfel cum au fost reţinute prin decizia recurată, corespund tiparului de incriminare a celor pentru care s-a dispus condamnarea inculpatei, fără posibilitatea de a reaprecia probatoriul administrat sau de a statua asupra situaţiei de fapt reţinute de instanţa de apel.

În cauză, instanţa de apel a dispus în baza art. 26 din C. pen. vechi raportat la art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. vechi (7 acte materiale), art. 74 alin. (2) din C. pen. vechi, art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. vechi şi art. 5 din C. pen., condamnarea inculpatei E. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) din C. pen. vechi, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 81 alin. (1), (2) din C. pen. vechi cu aplicarea art. 5 din C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit conform art. 82 din C. pen. vechi.

Sub aspectul situaţiei de fapt, prin decizia recurată, în esenţă, s-au reţinut următoarele:

Inculpata E., cu rea-credinţă, în mod continuat şi în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de lector, pe parcursul executării proiectului intitulat Centrul de dezvoltare şi formare profesională, derulat în perioada 01.07.2009 - 30.06.2011, care a beneficiat de finanţare în baza contractului de finanţare nr. x şi înregistrat cu nr. x/25.06.2009 încheiat între inculpata S.C. F. S.R.L. şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, a ajutat-o pe inculpata A. să obţină pe nedrept sume de bani din bugetul UE cu ocazia celor 7 cereri de rambursare, înregistrate cu nr. x din 30.12.2009, nr. 701 din 31.03.2010, nr. 1430 din 30.06.2010, nr. 2902 din 04.11.2010, nr. 414 din 31.01.2011, nr. 2313 din 31.05.2011, nr. 3162 din 02.08.2011, sens în care, a întocmit/semnat înscrisuri false/inexacte privitoare la orele lucrate şi activităţile desfăşurate (rapoarte activitate, prezenţe cursanţi, state plată), cunoscând faptul că nu a prestat toate orele pontate şi plătite, întrucât nu era posibil din lipsa spaţiului sau timpului, cursurile nu s-au desfăşurat zilnic, foile de prezenţă la cursuri nu au fost semnate în mod real de toţi cursanţii, rapoartele de activitate nu reflectă realitatea, cursurile modulului-aptitudini promovarea sănătăţii nu s-au desfăşurat, înscrisuri justificative obligatorii şi în baza cărora s-a obţinut pe nedrept suma de 605.193,45 RON.

Raportat la această stare de fapt, urmează a fi analizată susţinerea recurentei în sensul că faptele imputate nu sunt prevăzute de legea penală.

Potrivit art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000 (forma în vigoare la data comiterii faptelor), folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţii Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, constituie infracţiune.

Aşa cum s-a arătat în considerentele Deciziei nr. 3 din 20 ianuarie 2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 138 din 21 februarie 2020), indiferent de forma concretă de comitere, elementul material al infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 constă în variantele comisive alternative de folosire sau prezentare de documente sau declaraţii necorespunzătoare adevărului.

De asemenea, prin decizia nr. 4/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, a stabilit că infracţiunea prevăzută de art. 181 din Legea nr. 78/2000 reprezintă "o formă specială de fraudă regăsită în domeniul accesării fondurilor comunitare", având ca obiect juridic principal ocrotirea relaţiilor sociale privitoare la corecta accesare a fondurilor comunitare.

Comisă în varianta folosirii sau prezentării de "documente ori declaraţii false", infracţiunea analizată cunoaşte şi un obiect juridic secundar, care include relaţiile sociale privitoare la încrederea pe care trebuie să o prezinte înscrisurile sau declaraţiile producătoare de consecinţe juridice."

Raportat la situaţia de fapt reţinută în cauză, Înalta Curte constată că elementul material al infracţiunii s-a realizat prin întocmirea şi semnarea de către inculpata E., în calitate de lector în cadrul proiectului x, a unor rapoarte de activitate, foi de prezenţă şi state de plată ce nu reflectau realitatea. Aceste documente au fost folosite ulterior la dosarul cererilor de rambursare şi au constituit baza justificativă pentru obţinerea finanţării.

Urmarea imediată a acţiunii constă în obţinerea efectivă, pe nedrept, a sumei de 605.193,45 RON din bugetul Uniunii Europene, consecinţă directă a utilizării documentelor necorespunzătoare adevărului.

Legătura de cauzalitate dintre acţiunea inculpatei şi urmarea imediată rezultă din împrejurarea că înscrisurile întocmite şi semnate de aceasta au fost depuse şi valorificate în procedura de decontare, fără de care autoritatea competentă nu ar fi putut dispune plata fondurilor. Astfel, între conduita concretă imputată inculpatei şi prejudiciul cauzat bugetului Uniunii Europene există o relaţie directă, neechivocă şi necesară.

În aceste coordonate, Înalta Curte constată că faptele imputate recurentei E. se circumscriu tiparului legal al infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În ceea ce priveşte susţinerea recurentei potrivit căreia situaţia de fapt reţinută s-ar circumscrie exclusiv unui raport juridic de muncă între inculpată şi societatea angajatoare S.C. F. S.R.L., iar urmarea imediată ar fi reprezentată de prejudiciul adus bugetului societăţii comerciale, întrucât veniturile salariale obţinute de către aceasta au fost finanţate iniţial de către angajator, urmând ca fondurile europene să fie acordate ulterior întocmirii fişelor şi rapoartelor, respectiv subsecvent plăţii salariilor şi desfăşurării activităţilor proiectului, Înalta Curte constată că această apărare este nefondată.

Astfel, Curtea de Apel Braşov a reţinut explicit că "rapoartele de activitate ale lectorilor aveau un caracter obligatoriu, fiind necesară ataşarea acestora la fiecare cerere de rambursare formulată de beneficiara F. S.R.L., motiv pentru care acţiunile inculpatei de a evidenţia, în mod nereal, prestarea unor activităţi decontate de autoritatea contractantă nu îşi găseşte nicio justificare, putând fi atrasă răspunderea penală a acesteia pentru infracţiunea prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000 în forma complicităţii". Totodată, instanţa de apel a subliniat că "actele întocmite de inculpata E. şi semnate personal de către aceasta, care în acest fel şi-a asumat veridicitatea informaţiilor furnizate, au stat la baza decontării cheltuielilor şi a aprecierii ca fiind eligibile, printre altele, şi cheltuielile cu personalul, incluzând şi salariul inculpatei în calitate de lector".

Rezultă, aşadar, că documentele întocmite şi semnate de inculpată nu au produs doar efecte interne în cadrul raportului de muncă, ci au fost instrumente justificative indispensabile pentru rambursarea cheltuielilor din bugetul Uniunii Europene. În lipsa lor, autoritatea finanţatoare nu ar fi putut dispune plata fondurilor, ceea ce confirmă existenţa legăturii directe dintre acţiunea recurentei şi prejudiciul cauzat bugetului european.

În ceea ce priveşte critica referitoare la inexistenţa unui raport direct între inculpată şi Ministerul Fondurilor Europene, Înalta Curte subliniază că tipicitatea infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 nu este condiţionată de existenţa unui raport juridic direct între autor sau participant şi autoritatea finanţatoare, fiind suficient ca documentele întocmite să fi fost utilizate în cadrul mecanismului de obţinere pe nedrept a fondurilor europene.

Curtea de apel a reţinut explicit că "calitate de complice la infracţiunea incriminată de art. 181 din Legea nr. 78/2000 poate să o aibă orice persoană, indiferent dacă deţine sau nu vreo calitate în cadrul proiectelor finanţate de UE", iar "rapoartele de activitate ale lectorilor aveau un caracter obligatoriu, fiind necesară ataşarea acestora la fiecare cerere de rambursare".

În raport cu aceste considerente, susţinerea recurentei potrivit căreia situaţia dedusă judecăţii ar reprezenta exclusiv un raport delictual civil între angajat şi angajator nu poate fi primită. Instanţa de apel a arătat că documentele întocmite şi semnate de inculpată au constituit înscrisuri obligatorii pentru justificarea cheltuielilor în faţa autorităţii finanţatoare, fiind folosite la obţinerea fondurilor europene. Astfel, fapta reţinută în sarcina inculpatei depăşeşte sfera răspunderii civile delictuale, întrucât nu se reduce la prejudicierea patrimoniului societăţii angajatoare, ci a produs efecte în raport cu bugetul Uniunii Europene, ceea ce atrage incidenţa normei de incriminare prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte constată că fapta reţinută în sarcina recurentei, astfel cum a fost descrisă de instanţa de apel, corespunde tiparului normativ al infracţiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea, cu rea-credinţă, de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 26 din vechiul C. pen.. Prin urmare, criticile formulate sub incidenţa art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. sunt neîntemeiate, iar solicitarea de achitare în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) din acelaşi cod este nefondată.

2. Inculpata A.

Recurenta a invocat, în esenţă, incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., arătând că faptele reţinute nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii prevăzute de art. 181 din Legea nr. 78/2000, invocând mai multe critici ce vizează lipsa legăturii de cauzalitate între acţiunile sale şi obţinerea fondurilor europene, caracterul neesenţial al documentelor întocmite şi modalitatea de desfăşurare a activităţilor din cadrul proiectului.

În cauză, instanţa de apel a dispus condamnarea inculpatei A., la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea a trei infracţiuni de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. vechi, art. 74 alin. (2) C. pen. vechi, art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. vechi şi art. 5 din C. pen., două dintre acestea fiind comise în forma autoratului (7 acte materiale şi 6 acte materiale), iar o infracţiune fiind comisă în forma complicităţii (5 acte materiale). În baza art. 861 din C. pen. vechi cu aplicarea art. 5 din C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 862 din C. pen. vechi.

Sub aspectul situaţiei de fapt, prin decizia recurată, în esenţă, s-au reţinut următoarele:

Inculpata A., cu rea-credinţă, în mod continuat şi în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, pe parcursul executării proiectului Centrul de dezvoltare şi formare profesională, derulat în perioada 01.07.2009 - 30.06.2011 şi care a beneficiat de finanţare în baza contractului nr. x înregistrat cu nr. x/25.06.2009, încheiat cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, în calitate de reprezentant al inculpatei S.C. F. S.R.L. (beneficiara proiectului) şi responsabil financiar, a depus la OIRPOSDRU - Regiunea Centru 7 cereri de rambursare, înregistrate cu nr. x din 30.12.2009, nr. 701 din 31.03.2010, nr. 1430 din 30.06.2010, nr. 2902 din 04.11.2010, nr. 414 din 31.01.2011, nr. 2313 din 31.05.2011, nr. 3162 din 02.08.2011, a declarat necorespunzător adevărului că toate cheltuielile sunt eligibile, conforme cu legislaţia naţională şi comunitară şi realizate în vederea îndeplinirii obiectivului proiectului, anexând în susţinerea acestora înscrisuri false/inexacte, respectiv foi colective de prezenţă, state de plată, centralizator cheltuieli, registru casă, prezenţe cursanţi, rapoarte activitate, ordine de deplasare/foi de parcurs etc., privitoare la pretinse cheltuieli efectuate sau activităţi desfăşurate (orarul acestora, numărul de ore predat efectiv, prezenţa cursanţilor sau persoanele înscrise în grupul ţintă, orele lucrate de lectori/manageri, salariile plătite), plăsmuite/întocmite cu ajutorul inculpaţilor B., E. şi D., cunoscând faptul că lectorii şi managerul nu au prestat toate orele pontate şi plătite din finanţarea nerambursabilă, întrucât nu era posibil din lipsa spaţiului sau timpului, cursurile nu s-au desfăşurat zilnic, foile de prezenţă la cursuri nu au fost semnate în mod real de toţi cursanţii, parte din persoanele înscrise în grupul ţintă aferent fiecărui curs nu au avut cunoştinţă de acest fapt sau nu şi-au dat acordul, rapoartele de activitate nu reflectă realitatea, iar cursurile modulului-aptitudini promovarea sănătăţii nu s-au desfăşurat, fapte care au avut ca rezultat obţinerea pe nedrept în numele S.C. F. S.R.L. suma de 605.193.45

Inculpata A. cu rea-credinţă, în mod continuat şi în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, pe parcursul proiectului Oportunităţi de creştere personală şi dezvoltare profesională, derulat de inculpata S.C. F. S.R.L., care a beneficiat de finanţare UE în baza contractului nr. x înregistrat cu nr. x/21.10.2010, încheiat cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, prin OIRPOSDRU - Regiunea Centru, în calitate de Autoritate Contractantă, urmare a înţelegerii frauduloase avute cu inculpaţii C. - reprezentant beneficiar şi B. - manager proiect şi lector, a întocmit şi/sau semnat documente cuprinzând cheltuieli nereale pretins a fi efectuate pe parcursul derulări proiectului, respectiv pontaje, state plată lunare, centralizatoare cheltuieli, înscrisuri justificative care au fost ataşate celor 5 cereri de rambursare înregistrate cu nr. x din 29.04.2011, nr. x din 31.10.2011, nr. 1911 din 02.04.2012, nr. 3229 din 30.06.2012, nr. 2634 din 30.04.2013, deşi cunoştea faptul că în realitate parte din activităţile proiectului şi parte din cursuri nu s-au desfăşurat, iar inculpatul B. în calitate de manager şi lector nu a prestat munca pontată şi plătită în mod nejustificat, documentele fiind întocmite în mod formal pentru a fi prezentate la autoritatea contractantă, ajutând în acest mod ca societatea beneficiară să obţină pe nedrept suma de 1.564.476,81 RON.

De asemenea, inculpata A., cu rea-credinţă, în mod continuat şi în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de reprezentant legal al inculpatei S.C. F. S.R.L., pe parcursul executării proiectului Centrul Regional pentru Activităţi Complexe de Ocupare a Forţei de Muncă, care a beneficiat de finanţare din bugetul UE în baza contractul de finanţare nr. x, înregistrat cu nr. x/21.10.2010, încheiat cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, prin OIRPOSDRU - Regiunea Centru, în calitate de Autoritate Contractantă, a depus la OIRPOSDRU 6 cereri de rambursare, înregistrate sub nr. x din 29.04.2011, nr. 3983 din 30.09.2011, nr. 562 din 31.01.2012, nr. 2290 din 27.04.2012, nr. 6114 din 31.10.2012, nr. 4416 din 26.07.2013, declarând necorespunzător adevărului că toate cheltuielile sunt eligibile, conforme cu legislaţia naţională şi comunitară şi realizate în vederea îndeplinirii obiectivului proiectului, anexând în susţinerea acestora înscrisuri false/inexacte, privitoare la pretinse cheltuieli efectuate în derularea proiectului sau proceduri desfăşurate, respectiv foi colective de prezenţă, state de plată, rapoarte activitate, prezenţe cursuri, centralizatoare cheltuieli, ordine de deplasare etc., cu care şi-a justificat cererile, înscrisuri plăsmuite/falsificate cu ajutorul inculpatului B., care a semnat în calitate de manager proiect/lector, deşi cunoştea faptul că inculpatul nu a desfăşurat activităţile/cursurile menţionate în documentele depuse şi pentru care a fost pontat şi remunerat, obţinând pe nedrept suma de 1.191.772,42 RON.

În raport de încadrarea juridică reţinută prin hotărârea recurată, Înalta Curte verifică dacă faptele descrise corespund tiparului legal al infracţiunilor pentru care inculpata a fost condamnată, raportat la criticile de nelegalitate formulate prin recursul în casaţie.

În ceea ce priveşte critica recurentei referitoare la lipsa legăturii de cauzalitate între centralizatoarele de prezenţă şi obţinerea fondurilor, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată. Deşi apărarea a susţinut că fondurile au fost acordate pentru atingerea obiectivului general al proiectului şi îndeplinirea indicatorilor, care au fost chiar depăşiţi, iar foile de prezenţă nu ar fi determinat decontarea sumelor, instanţa de apel a reţinut expres că rapoartele de activitate şi foile de prezenţă constituiau documente justificative obligatorii, ataşate la cererile de rambursare, fără de care autoritatea finanţatoare nu putea aproba plata.

Curtea de apel a subliniat că "Managerii de proiect şi responsabilii financiar (inculpaţii B., D., A. şi C.) au întocmit înscrisuri care conţineau date false (rapoarte de activitate, rapoarte tehnice de implementare prin care au prezentat derularea unor activităţi care în realitate nu au avut loc, foi colective de prezenţă şi state de plată care, contrar realităţii, certificau respectarea normelor de muncă conform contractelor de muncă încheiate) şi au depus documente ale căror veridicitate, contrar angajamentelor luate, nu le-au verificat, cu scopul obţinerii decontării pentru activităţi care în realitate nu au avut loc". Or, aceste constatări confirmă existenţa legăturii de cauzalitate dintre documentele neconforme cu realitatea şi obţinerea pe nedrept a fondurilor.

În ceea ce priveşte susţinerea recurentei potrivit căreia listele de prezenţă nu se regăseau printre actele necesare pentru decontarea sumelor, Înalta Curte constată că această critică este nefondată. Instanţa de apel a reţinut expres că rapoartele de activitate şi listele de prezenţă constituiau documente justificative obligatorii, ataşate la cererile de rambursare, fără de care autoritatea finanţatoare nu putea aproba plata, ceea ce confirmă caracterul lor esenţial şi rolul determinant în obţinerea fondurilor. Astfel, curtea de apel a subliniat că " listele de prezenţă au avut menirea de a completa rapoartele de activitate întocmite de inculpaţi întrucât prin existenţa unor semnături aplicate pe acestea, în mod aparent, chiar de către cursanţi care figurau în listă, se intenţiona a dovedi veridicitatea afirmaţiilor inserate în cuprinsul rapoartelor. Cu alte cuvinte, compararea listelor de prezenţă cu declaraţiile de martori conduce la înlăturarea susţinerilor inculpaţilor privind participarea şi ţinerea cursurilor de către aceştia conform planificării".

Prin urmare, susţinerile recurentei privind lipsa legăturii de cauzalitate sau caracterul neesenţial al documentelor nu pot fi primite, acestea fiind infirmate de constatările instanţei de apel, care au stabilit caracterul obligatoriu al documentelor şi rolul lor determinant în obţinerea fondurilor.

Celelalte critici, referitoare la obiectivul proiectului, depăşirea indicatorilor sau modalitatea de desfăşurare a activităţilor, vizează exclusiv temeinicia hotărârii, aspect ce excede controlului de legalitate exercitat în recursul în casaţie.

În aceste condiţii, Înalta Curte reţine că faptele pentru care inculpata A. a fost condamnată corespund cerinţelor de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de folosire sau prezentare, cu rea-credinţă, de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, atât în forma autoratului (pentru două infracţiuni), cât şi în forma complicităţii (pentru o infracţiune), astfel încât nu se poate reţine incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

3. Inculpatul B.

Recurentul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., susţinând neîndeplinirea condiţiilor de tipicitate obiectivă a infracţiunii prevăzute de art. 181 din Legea nr. 78/2000. Cererea sa de recurs a fost formulată în comun cu inculpatele A. şi C., apărările fiind expuse unitar de către acelaşi apărător ales. Întrucât o parte dintre criticile astfel formulate au fost deja analizate în cadrul motivării referitoare la inculpata A., Înalta Curte nu le va mai relua, urmând a se referi doar la aspectele care îl privesc în mod direct pe inculpatul B..

Prin decizia recurată, instanţa de apel a dispus condamnarea inculpatului B. pentru trei infracţiuni de complicitate la folosirea sau prezentarea, cu rea-credinţă, de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, prevăzute de art. 26 din C. pen. vechi raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. vechi, art. 74 alin. (2) din C. pen. vechi, art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. vechi şi art. 5 din C. pen. (7, 5 şi, respectiv, 6 acte materiale). Pentru fiecare dintre aceste infracţiuni, inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa de 2 ani închisoare. În baza art. 34 alin. (1) lit. b) raportat la art. 33 lit. a) din C. pen. vechi, s-au contopit pedepsele aplicate, stabilindu-se pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, iar în temeiul art. 861 din C. pen. vechi, cu aplicarea art. 5 din C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante, pe un termen de încercare de 4 ani, calculat de la data pronunţării deciziei.

Sub aspectul situaţiei de fapt, prin decizia recurată, în esenţă, s-au reţinut următoarele:

Inculpatul B., cu rea-credinţă, în mod continuat şi în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, pe parcursul executării proiectului intitulat Centrul de dezvoltare şi formare profesională, derulat în perioada 01.07.2009 - 30.06.2011 de către inculpata F. S.R.L., care a beneficiat de finanţare în baza contractului de finanţare nr. x şi înregistrat cu nr. x/25.06.2009, încheiat de societatea inculpată cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, prin OIRPOSDRU- Regiunea Centru, a ajutat-o pe inculpata A. să obţină în numele societăţii, pe nedrept, sume de bani din bugetul UE, cu ocazia celor 7 cereri de rambursare, înregistrate cu nr. x din 30.12.2009, nr. 701 din 31.03.2010, nr. 1430 din 30.06.2010, nr. 2902 din 04.11.2010, nr. 414 din 31.01.2011, nr. 2313 din 31.05.2011, nr. 3162 din 02.08.2011, prin aceea că în calitate de lector (cererile nr. 1-7) şi manager de proiect (cererile nr. 6-7) a întocmit şi/semnat înscrisuri cuprinzând date false/inexacte (privitoare la orele lucrate, activităţile, cursurile pretins a fi desfăşurate la sediul societăţii şi care din punct de vedere obiectiv nu au putut să aibă loc) cunoscând faptul că lectorii nu au prestat toate orele pontate şi plătite, întrucât nu era posibil din lipsa spaţiului sau timpului, cursurile nu s-au desfăşurat zilnic, foile de prezenţă la cursuri nu au fost semnate în mod real de toţi cursanţii, parte din persoanele înscrise în grupul ţintă aferent fiecărui curs nu au avut cunoştinţă de acest fapt, rapoartele de activitate nu reflectă realitatea, cursurile modulului-aptitudini promovarea sănătăţii nu s-au desfăşurat, înscrisuri justificative obligatorii pentru a obţine rambursarea şi în baza cărora s-a obţinut pe nedrept suma de 605.193,45 RON.

De asemenea inculpatul B. cu rea-credinţă, în mod continuat şi în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, pe parcursul proiectului Oportunităţi de creştere personală şi dezvoltare profesională, derulat de inculpata S.C. F. S.R.L., care a beneficiat de finanţare UE în baza contractului nr. x şi înregistrat cu nr. x/21.10.2010, încheiat cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, prin OIRPOSDRU - Regiunea Centru, urmare a înţelegerii frauduloase avute cu inculpatele C. - reprezentant beneficiar şi A. - responsabil financiar/administrator firmă, a ajutat ca societatea şi reprezentanţii acesteia să obţină pe nedrept sume de bani din bugetul UE cu prilejul celor 5 cereri de rambursare înregistrate cu nr. x din 29.04.2011, nr. x din 31.10.2011, nr. 1911 din 02.04.2012, nr. 3229 din 30.06.2012, nr. 2634 din 30.04.2013, sens în care, în calitate de manager de proiect şi lector a întocmit/semnat înscrisuri cuprinzând date false/inexacte privitoare la orele lucrate, cursurile şi activităţile pretins a fi desfăşurate şi care din punct de vedere obiectiv nu au putut să aibă loc, cunoscând faptul că nu s-au prestat toate orele pontate şi plătite, întrucât nu era posibil din lipsa spaţiului sau timpului, cursurile nu s-au desfăşurat zilnic, foile de prezenţă la cursuri nu au fost semnate în mod real de toţi cursanţii, parte din persoanele înscrise în grupul ţintă aferent fiecărui curs nu au avut cunoştinţă de acest fapt, rapoartele de activitate nu reflectă realitatea, înscrisuri justificative obligatorii pentru a obţine rambursarea şi în baza cărora s-a obţinut pe nedrept suma de 1.564.476,81.

Inculpatul B., cu rea-credinţă, în mod continuat şi în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, pe parcursul executării proiectului intitulat Centrul Regional pentru Activităţi Complexe de Ocupare a Forţei de Muncă care a beneficiat de finanţare din bugetul UE în baza contractului de finanţare nr. x, încheiat de inculpata S.C. F. S.R.L. cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, prin OIRPOSDRU- Regiunea Centru, în calitate de autoritate contractantă, urmare a înţelegerii frauduloase avute cu inculpata A., administratorul societăţii beneficiare, a ajutat-o pe aceasta să obţină pe nedrept sume de bani din bugetul UE cu prilejul depunerii celor 6 cereri de rambursare, înregistrate sub nr. x din 29.04.2011, nr. 3983 din 30.09.2011, nr. 562 din 31.01.2012, nr. 2290 din 27.04.2012, nr. 6114 din 31.10.2012, nr. 4416 din 26.07.2013, sens în care, în calitate de manager proiect şi lector a întocmit/semnat înscrisuri false/inexacte privitoare la orele lucrate, cursurile/activităţile desfăşurate şi care din punct de vedere obiectiv nu au putut să aibă loc, respectiv rapoarte de activitate, prezenţe cursanţi, state plată, foi colective prezenţă, raport tehnico-financiar, deşi cunoştea că în realitate parte din activităţile proiectului şi parte din cursuri nu s-au desfăşurat, documentele fiind întocmite în mod formal pentru a fi prezentate la autoritatea contractantă şi nu a prestat în totalitate munca pontată şi plătită în mod nejustificat, înscrisuri justificative obligatorii pentru a se obţine rambursarea şi în baza cărora a obţinut pe nedrept suma de 1.191.772,42 RON.

În continuare, Înalta Curte va analiza criticile formulate de recurent, prin prisma cazului de casare invocat, verificând dacă faptele descrise corespund tiparului legal al infracţiunilor de complicitate la folosirea sau prezentarea, cu rea-credinţă, de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri europene.

În ceea ce priveşte critica recurentului privind neîndeplinirea tipicităţii obiective a infracţiunii, întemeiată pe împrejurarea că încheierea mai multor contracte de muncă, însumând 20-24 de ore zilnic, nu ar indica inexistenţa activităţilor efectiv prestate, Înalta Curte constată că instanţa de apel a reţinut, pe baza probatoriului administrat, imposibilitatea obiectivă a realizării activităţilor consemnate în documentele justificative. Aceasta a stabilit, cu referire la fiecare dintre proiectele derulate, că orele pretins lucrate depăşeau, în numeroase cazuri, durata unei zile calendaristice, iar documentele depuse atestau activităţi care nu au fost efectiv realizate.

Astfel, cu privire la proiectul x, curtea de apel a reţinut că inculpatul "a încheiat cu S.C. F. S.R.L. un număr de 17 contracte individuale de muncă pe perioadă determinată, în baza cărora ar fi prestat activităţi ca manager de proiect (după plecarea inculpatului D.), lector psihologie pentru cursurile de baby sitter, îngrijitoare bătrâni la domiciliu şi promovarea sănătăţii, precum şi ca psiholog pentru activitatea de consiliere profesională şi vocaţională, fără ca, în realitate, toate activităţile să fie realizate şi toate orele pontate şi plătite să fie lucrate " şi că, pe toată perioada celor 17 contracte individuale de muncă încheiate cu societatea " a fost angajat cu normă întreagă la Inspectoratul Judeţean de Jandarmi Braşov".

Referitor la proiectul x, curtea de apel a reţinut că "inculpatul B. a încheiat un număr de 14 (paisprezece) contracte individuale de muncă pe perioadă determinată cu societăţile inculpate, în baza cărora trebuia să desfăşoare activităţi de manager de proiect, lector psihologie pentru cursurile de babysitter şi îngrijire bătrâni la domiciliu, precum şi ca psiholog pentru activitatea de consiliere profesională şi vocaţională. Şi în această perioadă, inculpatul B. a continuat să fie angajat cu normă întreagă la Inspectoratul Judeţean de Jandarmi Braşov".

În fine, în legătură cu proiectul x, curtea de apel a reţinut că, "inculpatul B. a încheiat un număr de 13 (treisprezece) contracte individuale de muncă pe perioadă determinată cu societatea beneficiară a europene, în baza cărora trebuia să desfăşoare activităţi de manager de proiect, lector psihologie pentru cursurile de babysitter şi îngrijire bătrâni la domiciliu, precum şi ca psiholog pentru activitatea de consiliere profesională şi vocaţională, în vederea realizării obiectivului proiectului, deşi era angajat cu normă întreagă la I.J.J. Braşov şi în acelaşi timp avea încheiate alte contracte de muncă pe perioadă determinată în baza cărora presta activităţi în calitate de manager sau lector în cadrul altor proiecte în curs de derulare, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar (datele transmise de ITM Braşov, procesul-verbal întocmit de organul de poliţie judiciară din data de 31.01.2019 şi din verificările DLAF)".

Prin urmare, critica recurentului, formulată sub aparenţa neîndeplinirii tipicităţii obiective, nu poate fi primită, câtă vreme instanţa de apel a stabilit că activităţile pretins efectuate erau, în mod obiectiv, imposibil de realizat, iar documentele justificative au fost întocmite doar formal, fără reflectarea realităţii. În acest sens, instanţa de apel a reţinut că, "din cauza numărului mare de activităţi asumate şi care trebuiau îndeplinite, termenele de realizare a activităţilor, documentele justificative ce trebuiau completate în cele trei proiecte desfăşurate în paralel, la care s-au adăugat activităţile curente ale celor implicaţi, era imposibilă atingerea obiectivelor propuse care erau imperios necesare pentru a duce la capăt proiectul astfel cum acesta a fost conceput, fiind afectată însăşi esenţa Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane".

Aceste constatări demonstrează întrunirea elementului obiectiv al infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în forma complicităţii, reţinute în sarcina inculpatului.

Restul criticilor formulate de apărare cu ocazia concluziilor susţinute pe fondul recursului în casaţie, referitoare la pretinsa inexistenţă a unei activităţi practice distincte, la verificarea abilităţilor cursanţilor prin promovarea examenelor, precum şi la modalitatea de desfăşurare a consilierii psihologice şi semnarea fişelor de evaluare, excedează obiectului recursului în casaţie, care se limitează la verificarea legalităţii hotărârii, sub incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

În aceste condiţii, Înalta Curte reţine că faptele imputate recurentului se circumscriu cerinţelor de tipicitate obiectivă ale infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în forma complicităţii, iar criticile formulate nu se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

4. Inculpata C.

Recurenta a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., susţinând neîndeplinirea condiţiilor de tipicitate obiectivă a infracţiunii prevăzute de art. 181 din Legea nr. 78/2000. Cererea de recurs a fost formulată în comun cu inculpaţii A. şi B., apărările fiind expuse unitar, prin concluziile formulate de acelaşi apărător ales, astfel cum s-a arătat anterior.

Având în vedere că o parte dintre criticile formulate au fost deja analizate în cadrul motivării referitoare la ceilalţi doi inculpaţi, Înalta Curte nu le va mai relua, urmând a se raporta exclusiv la aspectele privind elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii pentru care a fost condamnată inculpata.

În cauză, instanţa de apel a dispus condamnarea inculpatei C. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. vechi (5 acte materiale), art. 74 alin. (2) din C. pen. vechi, art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. vechi şi art. 5 din C. pen.. În baza art. 81 alin. (1) şi (2) din C. pen. vechi cu aplicarea art. 5 din C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani şi 6 luni, stabilit conform art. 82 din C. pen. vechi, calculat de la data pronunţării deciziei.

Sub aspectul situaţiei de fapt, prin decizia recurată, în esenţă, s-au reţinut următoarele:

Inculpata C., cu rea-credinţă, în mod continuat şi în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de reprezentant al S.C. F. S.R.L., pe parcursul derulării proiectului Oportunităţi de creştere personală şi dezvoltare profesională, care a beneficiat de finanţare UE în baza contractului nr. x şi înregistrat cu nr. x/21.10.2010, încheiat cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, prin OIRPOSDRU - Regiunea Centru, în perioada 29.04.2011 - 30.04.2013, a depus la OIRPOSDRU 5 cereri de rambursare înregistrate cu nr. x din 29.04.2011, nr. x din 31.10.2011, nr. 1911 din 02.04.2012, nr. 3229 din 30.06.2012, nr. 2634 din 30.04.2013, declarând necorespunzător adevărului că toate cheltuielile sunt eligibile, conforme cu legislaţia naţională şi comunitară şi realizate în vederea îndeplinirii obiectivului proiectului, anexând în susţinerea acestora înscrisuri false/inexacte, întocmite cu ajutorul inculpaţilor A. - responsabil financiar şi B. - manager de proiect şi lector, respectiv foi colective de prezenţă, state de plată, centralizator cheltuieli, registru casă, foi de prezenţă cursanţi, rapoarte activitate etc., deşi cunoştea că, în realitate, parte din activităţile proiectului şi parte din cursuri nu s-au desfăşurat, documentele fiind întocmite în mod formal pentru a fi prezentate la autoritatea contractantă, iar inculpatul B., în calitate de manager şi lector, nu a prestat munca pontată şi plătită pe nedrept, înscrisuri justificative obligatorii şi în baza cărora s-a obţinut pe nedrept suma 1.191.772,42 RON.

În continuare, în raport de starea de fapt reţinută de instanţa de apel, urmează a se verifica dacă faptele descrise se circumscriu tiparului legal al infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

Astfel cum s-a arătat şi cu prilejul analizării criticilor formulate de ceilalţi recurenţi, elementul material al infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 constă în folosirea sau prezentarea, cu rea-credinţă, de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene ori din bugetele administrate de aceasta sau în numele ei. Acest element material presupune, pe de o parte, existenţa unor documente justificative depuse în vederea decontării cheltuielilor, iar pe de altă parte, caracterul fals, inexact ori incomplet al acestora, apt să conducă la obţinerea pe nedrept a fondurilor europene.

Raportat la situaţia de fapt reţinută, Înalta Curte constată că aceste cerinţe sunt îndeplinite şi în cazul inculpatei C.. Astfel, în calitate de reprezentant legal al societăţii beneficiare S.C. F. S.R.L. a întocmit şi semnat documente justificative în care au fost consemnate date nereale cu privire la desfăşurarea activităţilor proiectelor şi la orele de muncă pretins efectuate. Documentele au fost depuse la autoritatea contractantă pentru decontarea cheltuielilor şi au avut ca rezultat obţinerea pe nedrept a unor sume de bani din bugetul Uniunii Europene.

În acest sens, Curtea de Apel a reţinut că "managerii de proiect şi responsabilii financiar (inculpaţii (..) şi C.) au întocmit înscrisuri care conţineau date false (rapoarte de activitate, rapoarte tehnice de implementare prin care au prezentat derularea unor activităţi care în realitate nu au avut loc, foi colective de prezenţă şi state de plată care, contrar realităţii, certificau respectarea normelor de muncă conform contractelor de muncă încheiate) şi au depus documente ale căror veridicitate, contrar angajamentelor luate, nu le-au verificat, cu scopul obţinerii decontării pentru activităţi care în realitate nu au avut loc."

Prin urmare, conduita inculpatei se circumscrie elementului material al infracţiunii, întrucât documentele întocmite şi prezentate nu reflectau realitatea faptică, fiind folosite în mod formal pentru a crea aparenţa îndeplinirii activităţilor asumate prin contractele de finanţare, iar nu pentru a dovedi activităţi efectiv realizate.

Totodată, urmare imediată a conduitei inculpatei a constat în obţinerea, pe nedrept, de fonduri din bugetul Uniunii Europene, sumele fiind acordate în baza documentelor justificative întocmite şi semnate de aceasta. Între fapta concretă a inculpatei - constând în atestarea unor împrejurări nereale în documentele depuse - şi rezultatul produs există legătura de cauzalitate directă, întrucât aceste înscrisuri au fost cele care au fundamentat decontarea sumelor de bani către societatea beneficiară.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că fapta reţinută în sarcina inculpatei se circumscrie cerinţelor de tipicitate obiectivă ale infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, astfel că criticile formulate nu se circumscriu cazului de casare invocat.

5. Inculpatul D.

Recurentul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., susţinând neîndeplinirea condiţiilor de tipicitate obiectivă a infracţiunii reţinute în sarcina sa. În susţinerea cererii a arătat, cu privire la latura obiectivă, că implicarea sa în proiectul nr. 40678 s-a limitat la semnarea unor documente aferente unor cereri de rambursare, fără ca această semnătură să fi fost necesară pentru decontarea fondurilor, împrejurare dovedită de faptul că cererea nr. x a fost admisă şi în lipsa semnăturii sale. A susţinut că aportul său nu a avut aptitudinea de a ajuta efectiv la obţinerea fondurilor, lipsind raportul de cauzalitate dintre actele sale şi rezultatul infracţional, astfel încât elementul material al complicităţii este absent.

Prin decizia recurată, instanţa de apel a dispus condamnarea inculpatului D., în baza art. 26 din C. pen. vechi raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. vechi (5 acte materiale), art. 74 alin. (2) din C. pen. vechi, art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. vechi şi art. 5 din C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea, cu rea-credinţă, de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei. În baza art. 81 alin. (1) şi (2) din C. pen. vechi, cu aplicarea art. 5 din C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit conform art. 82 din C. pen. vechi, calculat de la data pronunţării deciziei.

Sub aspectul situaţiei de fapt, prin decizia recurată, în esenţă, s-au reţinut următoarele:

Inculpatul D., cu rea-credinţă, în mod continuat şi în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de manager de proiect şi lector, pe parcursul executării proiectului Centrul de dezvoltare şi formare profesională, derulat în perioada 01.07.2009 - 30.06.2011 de inculpata S.C. F. S.R.L., care a beneficiat de finanţare în baza contractului de finanţare nr. x şi înregistrat cu nr. x/25.06.2009 încheiat cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, a ajutat-o pe inculpata A., reprezentantul societăţii beneficiare, să obţină pe nedrept sume de bani din bugetul UE cu ocazia a 5 cereri de rambursare, înregistrate cu nr. x din 30.12.2009, nr. 701 din 31.03.2010, nr. 1430 din 30.06.2010, nr. 2902 din 04.11.2010, nr. 414 din 31.01.2011, sens în care, a semnat înscrisuri cuprinzând date false/inexacte privitoare la orele lucrate, activităţile, cursurile pretins a fi desfăşurate la sediul societăţii şi care din punct de vedere obiectiv nu au putut să aibă loc, respectiv rapoarte de activitate, raport tehnico-financiar, prezenţe cursuri, pontaje/state plată etc., cunoscând faptul că lectorii nu au prestat toate orele pontate şi plătite, întrucât nu era posibil din lipsa spaţiului sau timpului, cursurile nu s-au desfăşurat zilnic, foile de prezenţă la cursuri nu au fost semnate în mod real de toţi cursanţii, parte din persoanele înscrise în grupul ţintă aferent fiecărui curs nu au avut cunoştinţă de acest fapt, rapoartele de activitate nu reflectă realitatea, cursurile modulului-aptitudini promovarea sănătăţii nu s-au desfăşurat, înscrisuri justificative obligatorii pentru cererile de rambursare şi în baza cărora s-a obţinut pe nedrept suma de 267.106,75 RON.

În continuare, în raport de starea de fapt reţinută de instanţa de apel, urmează a se verifica dacă actele atribuite inculpatului se circumscriu elementului material al complicităţii la infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Critica recurentului, potrivit căreia implicarea sa s-ar fi limitat la semnarea unor documente fără relevanţă pentru obţinerea fondurilor, iar semnătura nu era necesară pentru decontarea acestora, nu poate fi primită. Instanţa de apel a reţinut că, inculpatul D. nu s-a limitat la o simplă semnătură formală, ci a întocmit, în calitate de lector şi de manager de proiect, rapoarte de activitate şi rapoarte tehnico-financiare de implementare "în care, contrar adevărului, a descris, ca fiind realizate, activităţile asumate, printre care şi cea aferentă promovării sănătăţii, aspecte contrazise indubitabil de mijloacele de probă administrate în cauză".

Împrejurarea că o cerere de rambursare a fost admisă şi în lipsa semnăturii sale nu înlătură tipicitatea faptei, întrucât legea nu condiţionează existenţa faptei de indispensabilitatea actului concret întocmit, ci de aptitudinea acestuia de a contribui la realizarea conduitei infracţionale. Aşadar, actele recurentului au depăşit sfera unei simple formalităţi administrative şi s-au înscris în tiparul legal al elementului material al complicităţii la infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Totodată, urmarea imediată a conduitei inculpatului a constat în obţinerea, pe nedrept, de fonduri din bugetul Uniunii Europene, sumele fiind acordate în baza documentelor justificative întocmite şi semnate de acesta. Între fapta concretă reţinută în sarcina recurentului - constând în atestarea unor împrejurări nereale în rapoartele de activitate şi rapoartele tehnico-financiare - şi rezultatul produs există legătura de cauzalitate, întrucât aceste înscrisuri au fost apte să creeze aparenţa realizării activităţilor proiectului şi să justifice decontarea cheltuielilor.

Restul criticilor invocate de apărare cu ocazia dezbaterilor, referitoare la aportul efectiv al recurentului la comiterea faptei şi la forma materială sau intelectuală a complicităţii, excedează obiectului recursului în casaţie, care vizează exclusiv verificarea legalităţii hotărârii, sub incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

În consecinţă, Înalta Curte constată că fapta reţinută în sarcina inculpatului D. întruneşte elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în forma complicităţii, astfel încât criticile formulate nu se circumscriu cazului de casare invocat.

În ceea ce priveşte criticile recurenţilor privind latura civilă, Înalta Curte constată că acestea vizează, în realitate, temeinicia hotărârii sub aspectul modului de soluţionare a acţiunii civile, iar nu la legalitatea acesteia. Întrucât recursul în casaţie vizează exclusiv verificarea legalităţii hotărârii, asemenea critici nu pot fi primite.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte, va respinge, ca nefondate, cererile de recurs în casaţie formulate de recurenţii inculpaţi E., A., B., C. şi D., împotriva deciziei penale nr. 470/AP din data de 20 iunie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, cererile de recurs în casaţie formulate de recurenţii inculpaţi E., A., B., C. şi D., împotriva deciziei penale nr. 470/AP din data de 20 iunie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia penală.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 decembrie 2024.