Active subject qualification for workplace safety crimes extends to contractual managers beyond formal employers

Şedinţa publică din data de 11 decembrie 2024

Asupra recursului în casaţie, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 595/2023 din 6.09.2023 pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ în dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. şi art. 349 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A., fără antecedente penale la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de neluare a măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă.

În temeiul art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. şi art. 192 alin. (2) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă.

S-a constatat că infracţiunile deduse judecăţii sunt concurente (concurs ideal de infracţiuni) astfel că, în temeiul art. 38 alin. (2) - art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 2 luni închisoare, reprezentând o treime din cuantumul celeilalte pedepse stabilite în cauză, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani şi 2 (două) luni închisoare.

În temeiul art. 91 din C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 2 ani şi 2 luni închisoare aplicate inculpatului A., pe durata unui termen de supraveghere de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatului A. i s-a impus să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bacău, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 94 alin. (1) din C. pen., s-a stabilit ca pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) să se comunice Serviciului de Probaţiune Bacău.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a impus inculpatului A. obligaţia de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen., s-a stabilit ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul A. să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o durată de 60 de zile, în cadrul Primăriei Primăriei Municipiului Bacău, judeţul Bacău sau în cadrul D.G.A.S.P.C Bacău, sub coordonarea Serviciului de Probaţiune Bacău, în afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În temeiul art. 404 alin. (3) din C. proc. pen. raportat la art. 96 din C. pen., s-a atras atenţia inculpatului A. că, dacă pe parcursul termenului de supraveghere de 2 ani şi 6 luni, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere, obligaţiile stabilite sau dacă săvârşeşte o nouă infracţiune, instanţa va revoca suspendarea şi va dispune executarea pedepsei de 2 ani şi 2 luni închisoare.

În temeiul art. 396 alin. (1), (2) din C. proc. pen., art. 349 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 136 alin. (1) din C. pen., art. 137 din C. pen., a fost condamnată inculpata S.C. B. S.R.L., prin administratorul C., la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 13.000 de RON (reprezentând 130 de zile-amendă x 100 RON cuantumul unei zile-amendă) pentru săvârşirea infracţiunii de neluare a măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă.

În temeiul art. 396 alin. (1), (2) din C. proc. pen., art. 192 alin. (1) şi (2) din C. pen., raportat la art. 136 alin. (1) din C. pen., art. 137 din C. pen., a fost condamnată inculpata S.C. B. S.R.L. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 20.000 de RON (reprezentând 200 de zile-amendă x 100 RON cuantumul unei zile-amendă) pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) din C. pen.

S-a constatat că infracţiunile deduse judecăţii sunt concurente (concurs ideal de infracţiuni) astfel că, în temeiul art. 39 alin. (1) lit. c) din C. pen., raportat la art. 38 alin. (2) din C. pen., s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 20.000 de RON, la care s-a adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă, şi anume 11.000 de RON, urmând ca inculpata să execute pedeapsa amenzii in cuantum de 31.000 de RON.

În temeiul art. 19 şi 397 alin. (1) din C. proc. pen., raportat la art. 1349, art. 1357, art. 1371, art. 1373, art. 1381 şi art. 1382 din C. civ., a fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de părţile civile: D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. şi au fost obligaţi, în solidar, pe inculpaţii A. şi B. S.R.L., în solidar şi cu partea responsabilă civilmente S.C. O. S.A. să plătească acestei fiecărei părţi civile suma de 40.000 RON, cu titlu de daune morale, iar părţilor civile K., L., M., N., suma de 300 RON lunar prestaţie periodică de la data producerii accidentului din data de 25.06.2019 şi până la împlinirea vârstei de 18 ani iar după majorat, până la împlinirea vârstei de 26 ani, doar sub condiţia continuării studiilor (în aplicarea principiului instituit de art. 524 C. civ., cel aflat în continuarea studiilor după vârsta de 18 ani neputându-se întreţine din munca sa).

A fost respinsă ca neîntemeiată solicitarea părţii civile D. de obligare a inculpaţilor şi a părţii responsabile civilmente la plata sumei de 20.000 cu titlu de daune materiale.

A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a P., cu sediul în Bucureşti, str. x bis, constatată lipsa calităţii procesuale pasive a P. şi a fost respinsă acţiunea civilă a părţilor civile în contradictoriu cu P. ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

S-a constatat că inculpaţii A. şi S.C. B. S.R.L. au fost asistaţi de apărător ales (dl. avocat Q.), iar părţile civile au fost asistate de apărător ales R..

S-a luat act că părţile civile au precizat că cheltuielile de judecată constând în onorariu avocat îl vor solicita pe cale separată.

S-a luat act că inculpaţii nu au solicitat cheltuieli de judecată.

În temeiul art. 274 alin. (1), (2) şi (3) din C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii A. şi S.C. B. S.R.L., fiecare la plata sumei de 1150 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în cursul procesului penal.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel inculpaţii A. şi S.C. B. S.R.L., părţile civile E., L., K., J., I., M., D., G., F., N. prin reprezentant legal D., H. şi apelanta-parte responsabilă civilmente O. S.A..

Prin decizia penală nr. 291/20.03.2024 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2020, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de apelanţii-inculpaţi A. şi S.C. B. S.R.L. şi de apelanta-parte responsabilă civilmente O. S.A. împotriva sentinţei penale nr. 595/2023 din 6.09.2023 pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ în dosarul nr. x/2020.

A fost desfiinţată în parte sentinţa penală apelată, în latura penală şi în latura civilă cu privire la soluţia dată acţiunii civile exercitate de părţile civile E., L., K., J., I., M., D., G., F., N., prin reprezentant legal D., şi H..

Rejudecând cauza, în aceste limite:

În baza art. 396 alin. (1), (5) din C. proc. pen., rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A., pentru infracţiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 192 alin. (2) din C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

În temeiul art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., a fost condamnat pe inculpatul A., fără antecedente penale, la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de neluare a măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă prevăzută de art. 349 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 91 din C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 6 luni închisoare aplicate inculpatului A., pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, calculat de la data pronunţării prezentei decizii.

În temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatului A. i s-a impus să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bacău, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 94 alin. (1) din C. pen., s-a stabilit ca pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probaţiune Bacău.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a impus inculpatului A. obligaţia de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen., s-a stabilit ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul A. să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o durată de 60 de zile, în cadrul Primăriei Primăriei Municipiului Bacău, judeţul Bacău sau în cadrul D.G.A.S.P.C Bacău, sub coordonarea Serviciului de Probaţiune Bacău, în afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În temeiul art. 404 alin. (3) din C. proc. pen. raportat la art. 96 din C. pen., i-a fost atrasă atenţia inculpatului A. că, dacă pe parcursul termenului de supraveghere de 2 ani şi 6 luni, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere, obligaţiile stabilite sau dacă săvârşeşte o nouă infracţiune, instanţa va revoca suspendarea şi va dispune executarea pedepsei de 2 ani şi 2 luni închisoare.

În baza art. 396 alin. (1), (5) din C. proc. pen., raporatat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitată inculpata S.C. B. S.R.L., înmatriculată la Registrul Comerţului sub nr. x/2017, CUI x, cu sediul social în mun. Bacău, str. x, jud. Bacău pentru infracţiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 192 alin. (2) din C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

În temeiul art. 396 alin. (1), (2) din C. proc. pen., raportat la art. 136 alin. (1) din C. pen., art. 137 din C. pen., a fost condamnată inculpata S.C. B. S.R.L., la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 13.000 de RON (reprezentând 130 de zile-amendă x 100 RON cuantumul unei zile-amendă) pentru săvârşirea infracţiunii de neluare a măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă prevăzută de art. 349 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., a fost lăsată nesoluţionată acţiunea civilă exercitată de părţile civile E., L., K., J., I., M., D., G., F., N., prin reprezentant legal D., şi H..

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate care nu sunt contrare celor dispuse prin prezenta decizie.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de apelanţii-părţi civile E., L., K., J., I., M., D., G., F., N., prin reprezentant legal D., şi H. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

În baza art. 275 alin. (2), (4) din C. proc. pen., au fost obligaţi apelanţii - părţi civile la plata către stat a sumei de câte 50 de RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat pentru soluţionarea apelurilor declarate de apelanţii-inculpaţi A. şi S.C. B. S.R.L. şi de apelanta-parte responsabilă civilmente O. S.A. au rămas în sarcina statului.

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de apel au declarat recurs în casaţie inculpaţii A. şi S.C. B. S.R.L., prin avocat Q., conform împuternicirii avocaţiale nr. x/2024, aflată la dosarul cauzei la fila nr. x, la data de 12.04.2024, prin e-mail .

Prin cererea formulată, inculpaţii A. şi S.C. B. S.R.L. au invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. (inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală).

Recurenţii au invocat, în esenţă, faptul că au fost condamnaţi în mod definitiv pentru săvârşirea infracţiunii de neluare a măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, prevăzută de art. 349 alin. (1) din C. pen., deşi fapta nu este prevăzută de legea penală.

Pentru aceste motive, au solicitat admiterea recursului în casaţie şi achitarea, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. pen.

În dezvoltarea cazului de casare precizat anterior, inculpaţii au invocat următoarele:

Referitor la soluţia de condamnare dispusă faţă de cei doi recurenţi, aceştia au invocat faptul că prin încheierea nr. 998 din data de 27.10.2023, pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ în dosarul nr. x/2022, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că S. nu a avut nicio culpă în producerea accidentului de muncă din 25.06.2019, ceea ce relevă în mod indirect ca nu a avut nicio înrâurire asupra producerii evenimentului împrejurarea ca acesta nu deţinea certificat de competenţă profesională pentru a conduce încărcătorul frontal T. şi nu subzistă nici legătura de cauzalitate dintre inacţiunea inculpaţilor A. şi B. şi decesul victimei L..

A solicitat să se aibă în vedere că prin aceeaşi hotărâre s-a stabilit şi faptul că nicio persoană, indiferent ce diligenţă ar fi manifestat sau ce pregătire ar fi avut, nu putea sa observe victima care intrase în zona de acţiune a utilajului si nu putea anticipa acţiunea acestuia din urma. Prin urmare, apărarea a apreciat că în acest caz inculpaţii nu au avut nicio contribuţie la producerea accidentului de muncă şi la decesul victimei L., în condiţiile în care măsurile de protecţie a muncii şi sănătăţii au fost luate de angajator prin Instrucţiunea nr. 23, însă victima nu a respectat aceste măsuri.

Câtă vreme s-a dispus achitarea inculpaţilor pentru infracţiunea de ucidere din culpă, iar prin hotărârea anterior evocată s-a reţinut că au fost luate măsurile de protecţie a muncii prin Instrucţiunea nr. 23, nu se poate aprecia că a existat un pericol iminent de producere a unui accident de muncă, motiv pentru care nu sunt întrunite elementele de tipicitate a infracţiunii prevăzute de art. 349 din C. pen.

Un alt element de nelegalitate a hotărârii pronunţate vizează faptul că inculpaţii nu au calitatea de subiect activ al infracţiunii prevăzute de art. 349 din C. pen.

În susţinerea acestei critici, recurenţii au invocat Decizia Curţii Constituţionale nr. 69/2017, prin care s-a apreciat că subiectul activ al infracţiunii prevăzute de art. 349 din C. pen. este unul calificat, responsabilitatea angajatorilor fiind exclusivă. Astfel, obligaţia angajatorului este legală, deci prevăzută de lege şi nu poate fi atrasă responsabilitatea unei alte persoane pe temei convenţional. Or, în cauza dedusă judecăţii, angajatorul este S.C. O. S.A., iar din interpretarea dispoziţiilor legale în domeniul muncii şi dreptului comercial, inculpaţii nu au calitatea de administratori ai angajatorului.

Contractul de prestări servicii nr. x/2017, încheiat între S.C. B. S.R.L. şi O. nu putea să ducă la transmiterea legală a masurilor de protecţie a muncii şi a sănătăţii lucrătorilor, atâta vreme cât dispoziţia din art. 6 alin. (2) din Legea 319/2006 prevede în mod expres că un asemenea act nu îi exonerează pe angajator de răspundere în domeniul protecţiei muncii, prevederea aceasta reprezentând o aplicare a art. 6 alin. (1) din lege, care precizează clar că numai angajatorul are obligaţia de a asigura securitatea si sănătatea lucrătorilor.

Prin încheierea din 29.05.2024, pronunţată în dosarul nr. x/2020, a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpaţii A. şi S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei penale nr. 291/20.03.2024 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2020.

În esenţă, s-a reţinut că cererea de recurs în casaţie îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute la art. 434-438 din C. proc. pen.

Examinând recursul în casaţie declarat de inculpaţii A. şi S.C. B. S.R.L. prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., astfel cum au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu din 29.05.2024, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Preliminar, Înalta Curte reţine că, în condiţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, caz de casare ce vizează situaţiile în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă sau subiectivă (doar în anumite cazuri) prevăzută de norma de incriminare; dacă instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune.

Este de menţionat că, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. nu se poate realiza o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supuse cenzurii starea factuală reţinută de instanţa de apel.

Înalta Curte subliniază că ceea ce s-a invocat de recurenţii-inculpaţi ca temei al incidenţei dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. vizează, în esenţă, lipsa tipicităţii obiective a infracţiunii de neluare a măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă prevăzute de art. 349 alin. (1) din C. pen., motivat de faptul că nu există legătură de cauzalitate între evenimentul produs şi acţiunea inculpaţilor, iar aceştia nu au calitatea de subiecţi activi ai infracţiunii.

În analiza conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, Înalta Curte va porni de la situaţia de fapt stabilită cu autoritate de lucru judecat de instanţa de apel, precum şi de la încadrarea juridică reţinută de aceeaşi instanţă, respectiv art. 349 alin. (1) din C. pen.

Astfel, instanţa de apel a reţinut în fapt, în esenţă, că inculpatul A., în calitate de reprezentant al S.C. B. S.R.L. Bacău, desemnată cu organizarea, conducerea, administrarea şi reprezentarea activităţii curente a S.C. O. S.A., nu a asigurat condiţiile necesare desfăşurării în siguranţă a activităţilor în cadrul societăţii, prin desemnarea unor lucrători neautorizaţi de a conduce şi manevra încărcătorul frontal T., fără a adopta soluţii conforme prevederilor legale în vigoare prin a căror aplicare să fie eliminate sau diminuate riscurile de accidentare contrar dispoziţiilor art. 7 alin. (1) lit. a), d) şi alin. (4) lit. c) şi art. 13 lit. a) din Legea nr. 319/2006 şi prevederilor pct. 2 din Instrucţiunea nr. 23 "Pentru lucrul cu vola în activităţile Încărcare-Transport-Descărcare" aparţinând S.C. O. S.A., creând astfel un pericol iminent de producere a unui accident de muncă concretizat în aceea că la data de 25.06.2019, numitul S. în timp ce manevra un utilaj mecanic tip volă în incinta societăţii S.C. O. S.A. din satul Stejaru, jud. Neamţ, l-a surprins şi accidentat mortal pe numitul L., prinzându-l între cupa utilajului şi un zid de beton al unei hale.

De asemenea, în sarcina inculpatei S.C. B. S.R.L. Bacău s-a reţinut că fiind desemnată cu organizarea, conducerea, administrarea şi reprezentarea activităţii curente al S.C. O. S.A., nu a adoptat soluţii conforme prevederilor legale în vigoare prin a căror aplicare să fie eliminate sau diminuate riscurile de accidentare, conform dispoziţiilor art. 7 alin. (1) lit. a), d) şi alin. (4) lit. c) şi art. 13 lit. a) din Legea nr. 319/2006 şi prevederilor pct. 2 din Instrucţiunea nr. 23 "Pentru lucrul cu vola în activităţile Încărcare-Transport-Descărcare" aparţinând S.C. O. S.A., creând astfel un pericol iminent de producere a unui accident de muncă concretizat în aceea că la data de 25.06.2019, numitul S. în timp ce manevra un utilaj mecanic tip volă în incinta societăţii S.C. O. S.A. din satul Stejaru, jud. Neamţ, l-a surprins şi accidentat mortal pe numitul L., prinzându-l între cupa utilajului şi un zid de beton al unei hale.

Fapta de care sunt acuzaţi inculpaţii este reglementată de art. 349 alin. (1) din C. pen., potrivit căruia constituie infracţiunea de neluare a măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă: "neluarea vreuneia dintre măsurile legale de securitate şi sănătate în muncă de către persoana care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri, dacă se creează un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională; se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă".

Din textul legal se poate observa că pentru existenţa laturii obiective a infracţiunii menţionate trebuie întrunite cumulativ trei condiţii:

- omisiunea de a lua una din măsurile legale de securitate şi sănătate în muncă;

- persoana care săvârşeşte această faptă să aibă îndatorirea legală de a lua aceste măsuri;

- prin neluarea măsurii să se creeze un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională.

Aşa cum rezultă din textul legal, existenţa faptei nu este condiţionată de producerea accidentului de muncă sau de apariţia bolii profesionale. Infracţiunea prevăzută de art. 349 din C. pen. este una de pericol concret, dispoziţiile legale prevăzând cerinţa ca fapta să creeze starea de pericol pentru valoarea socială ocrotită.

Urmarea infracţiunii este pericolul iminent de producere a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale.

În sensul legii, termenul de pericol iminent de accidentare reprezintă situaţia concretă, reală şi actuală căreia îi lipseşte doar prilejul declanşator pentru a produce un accident în orice moment.

Subiect activ al infracţiunii este persoana care are îndatorirea de a lua măsurile stabilite cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă. Legiuitorul prevede că angajatorul are obligaţia de a asigura securitatea şi protecţia sănătăţii salariaţilor. Subiectul pasiv este angajatul.

Raportul de cauzalitate dintre inacţiunea autorului şi urmarea imediată trebuie să existe şi, totodată, trebuie dovedit de fiecare dată, având în vedere prevederea expresă a urmării imediate în cuprinsul normei de incriminare. Nefiind vorba de un pericol generic, abstract, presupus, ci de un pericol concret şi iminent, raportul de cauzalitate nu se prezumă, ci trebuie dovedit de organele judiciare.

Înalta Curte constată că prin recursul în casaţie formulat, inculpaţii susţin că nu au calitatea de subiecţi activi ai infracţiunii prevăzute de art. 349 alin. (1) din C. pen., întrucât aceasta presupune un subiect activ calificat, respectiv angajatorul, care are o obligaţie legală, deci prevăzută de lege, şi nu una convenţională (acuzarea invocă contractul de prestări servicii nr. x/01.03.2017). În acest sens, apărarea a făcut trimitere la decizia nr. 69/2017 a Curţii Constituţionale a României, care face referire la faptul că angajatorul îşi păstrează responsabilitatea de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă, chiar şi în situaţia în care apelează la servicii externe.

Totodată, apărarea a susţinut că cei doi inculpaţi nu au calitatea de administratori ai angajatorului.

Instanţa de apel a reţinut că prin contractul de prestări servicii nr. x/01.03.2017 încheiat între S.C. O. S.A., reprezentată de U., în calitate de beneficiar, şi S.C. B. S.R.L., reprezentată de inculpatul A., părţile au stabilit ca "organizarea, conducerea, administrarea şi reprezentarea activităţii curente a firmei S.C. O. SA" să fie realizată de către S.C. B. S.R.L..

Potrivit art. V pct. 5.2 din contract s-a stabilit că serviciile ce fac obiectul contractului nr. x/17/01.03.2017 să fie prestate în mod exclusiv de către numitul A..

Activitatea desfăşurată de S.C. B. S.R.L. la punctul de lucru în judeţul Neamţ al S.C. O. S.A. se făcea pentru îndeplinirea obiectului de activitate al S.C. O. S.A. prin folosirea forţei de muncă a acesteia, prestatorului - S.C. B. S.R.L. revenindu-i şi următoarele obligaţii:

- de conducere efectivă şi directă a activităţii comerciale a societăţii conform obiectivelor stabilite de A.G.A., de Consiliul de Administraţie şi a obiectivelor stabilite prin contractul nr. x/17/01.03.2017;

- reprezentarea cu puteri depline a S.C. O. S.A. în faţa instituţiilor statului;

- respectarea normelor emise de autorităţi în vederea obţinerii certificatelor verzi pentru producţia de energie electrică şi termică şi evitarea sancţiunilor ...;

- realizarea oricărei activităţi având ca scop dezvoltarea normală a producţiei;

- organizarea şi apărarea integrităţii bunurilor mobile, imobile şi intangibile care fac parte din patrimoniul societăţii;

- prestarea propriilor servicii exclusiv de către domnul A..

Potrivit dispoziţiilor art. 5 lit. b) din Legea nr. 319/2006, angajatorul este persoana fizică sau juridică ce se află în raporturi de muncă ori de serviciu cu lucrătorul respectiv şi care are responsabilitatea întreprinderii şi/sau a unităţii.

Având în vedere noţiunea de angajator, astfel cum a fost definită prin art. 5 lit. b) din Legea nr. 319/2006, dar şi împrejurarea că societatea S.C. B. S.R.L., prin reprezentant A., a preluat, prin contractul nr. x/17/01.03.2017, conducerea şi administrarea efectivă a societăţii S.C. O. S.A., Înalta Curte reţine că cei doi inculpaţi au calitatea de subiecţi activi ai infracţiunii prevăzute de art. 349 alin. (1) din C. pen., întrucât răspunderea penală se angajează faţă de persoana responsabilă pentru luarea măsurilor de securitate în muncă, adică faţă de persoanele care conduc, organizează şi controlează procesul muncii, deci persoanele cărora le revin obligaţii de a lua măsuri care să prevină ca cei pe care îi conduc, îi dirijează, îi organizează, să fie expuşi unor eventuale accidente de muncă sau boli profesionale, în cauză cei doi inculpaţi având această responsabilitate.

Pe lângă angajatorul persoană fizică sau juridică, poate fi subiect activ al infracţiunii prevăzute de art. 349 alin. (1) din C. pen., în lipsa unei circumstanţieri exprese a textului legal incriminator, orice altă persoană care are îndatorirea de a lua măsurile legale de securitate şi sănătate în muncă, indiferent de modalitatea juridică prin care i s-a atribuit sau şi-a asumat această îndatorire.

Astfel, poate fi subiect activ orice persoană care ocupă funcţii în baza cărora are astfel de îndatoriri profesionale, precum sunt persoanele din conducerea angajatorului, persoanele din cadrul angajatorului cu atribuţii în organizarea şi conducerea procesului de muncă sau personale care au responsabilităţi speciale de protecţia muncii.

Or, în raport cu aceste consideraţii teoretice, având în vedere că societatea S.C. B. S.R.L. şi reprezentantul său, A., aveau obligaţiile de a conduce efectiv şi direct activitatea comercială a societăţii şi de a realiza orice activităţi având ca scop dezvoltarea normală a producţiei, cei doi inculpaţi au calitatea de subiecţi activi ai infracţiunii reglementate de art. 349 alin. (1) din C. pen.

Faptul că angajatorul nu este exonerat de obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă chiar şi în situaţia în care apelează la servicii externe, nu exclude responsabilitatea persoanelor care conduceau efectiv procesul de muncă de la îndeplinirea obligaţiei de protecţie şi securitate în muncă, care are caracter continuu şi trebuie implementată pe toată durata desfăşurării activităţii economice.

În acest sens, instanţa de apel a reţinut că într-adevăr S.C. O. S.A. a luat măsuri în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, inclusiv prin încheierea contractului de prestări servicii în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 2/11.07.2012 cu V., persoană autorizată în domeniu, contractul fiind valabil şi în prezent, precum şi actul în temeiul căruia au fost implementate toate măsurile privind securitatea şi sănătatea în muncă, inclusiv în ceea ce priveşte lucrul cu vola (Instrucţiunea nr. 23), însă acest fapt nu i-a scutit pe inculpaţii S.C. B. S.R.L. şi A., organul de conducere al acestei societăţi, de luarea şi respectarea în continuare a măsurilor privind asigurarea securităţii şi protecţia sănătăţii lucrătorilor, în conformitate cu prevederile Legii nr. 319/2006 şi a normelor interne adoptate de organele de conducere ale S.C. O. S.A. anterior încheierii contractului de prestări servicii nr. x din 01.03.2017.

Elementul material al infracţiunii prevăzute de art. 349 alin. (1) din C. pen. constă într-o inacţiune, respectiv neluarea sau nerespectarea obligaţiilor sau a măsurilor legale privind securitatea şi sănătatea în muncă.

În ceea ce priveşte obligaţiile sau măsurile privind securitatea şi sănătatea în muncă, a căror neluare sau nerespectare intră în conţinutul infracţiunii, ele sunt prevăzute de legislaţia specifică, la care este necesar să se facă apel pentru stabilirea lor în concret.

În raport cu situaţia de fapt stabilită cu titlu definitiv de instanţele de fond, s-a reţinut că inculpaţii A. şi S.C. B. S.R.L. au încălcat pct. 2 din Instrucţiunea nr. 23 potrivit căruia conducerea volei trebuie încredinţată numai salariaţilor calificaţi şi autorizaţi de către conducerea societăţii pe bază de şcolarizare şi verificare a cunoştinţelor, precum şi dispoziţiile art. 7 şi art. 13 lit. a) din Legea nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă.

Art. 7.- (1) în cadrul responsabilităţilor sale, angajatorul are obligaţia să ia măsurile necesare pentru:

a)asigurarea securităţii şi protecţia sănătăţii lucrătorilor;

d)asigurarea cadrului organizatoric şi a mijloacelor necesare securităţii şi sănătăţii în muncă

(4) Fără a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, ţinând seama de natura activităţilor din întreprindere şi/sau unitate, angajatorul are obligaţia:

c) să ia in considerare capacităţile lucrătorului în ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea in muncă, atunci când îi încredinţează sarcini"

Art. 13 lit. a) din Legea nr. 319/2006, în vederea asigurării condiţiilor de securitate şi sănătate în muncă şi pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, angajatorii au următoarele obligaţii:

Să adopte, din faza de cercetare, proiectare şi execuţie a construcţiilor, a echipamentelor de muncă, precum şi de elaborare a tehnologiilor de fabricaţie, soluţii conforme prevederilor legale în vigoare privind securitatea şi sănătatea în muncă, prin a căror aplicare să fie eliminate sau diminuate riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională a lucrătorilor."

Din probele administrate în cauză, s-a reţinut cu autoritate de lucru judecat că inculpatul A. a permis lucrătorilor W. şi S. să conducă încărcătorul frontal T. în incinta punctului de lucru al S.C. O. S.A., deşi aceştia nu deţineau certificat de competenţă profesională care să le confere aptitudinile necesare conducerii acestui utilaj în deplină siguranţă.

Astfel, inculpatul a neglijat să asigure condiţiile necesare desfăşurării în siguranţă a activităţilor în cadrul societăţii, prin desemnarea unor lucrători neautorizaţi de a conduce şi manevra încărcătorul frontal T., tolerând o practică nepermisă.

Or, în acest mod s-a creat un pericol iminent de producere a unui accident de muncă (urmarea imediată), care s-a şi concretizat în accidentul soldat cu decesul victimei L..

În cazul infracţiunii prevăzute de art. 349 alin. (1) din C. pen., existenţa faptei nu este condiţionată de producerea accidentului de muncă sau de apariţia bolii profesionale.

În sensul legii, termenul de pericol iminent de accidentare reprezintă situaţia concretă, reală şi actuală căreia îi lipseşte doar prilejul declanşator.

În cauză, pericolul iminent de producere a accidentului s-a concretizat în accidentarea mortală a victimei L.. Este de subliniat aici, că instanţa de apel a reţinut că cei doi inculpaţi nu au săvârşit infracţiunea de ucidere din culpă, întrucât moartea victimei s-a produs ca urmare a acţiunii exclusive a acesteia, lipsind legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită comisă şi urmarea imediată.

Revenind la infracţiunea prevăzută de art. 349 alin. (1) din C. pen., în ceea ce priveşte legătura de cauzalitate dintre inacţiunea inculpaţilor şi urmarea imediată, adică pericolul iminent de producere a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale) este de subliniat că aceasta rezultă din situaţia de fapt descrisă şi probele administrate în cauză.

Astfel, s-a reţinut de instanţele de fond că victima L. a fost sunată cu o zi înainte de către inculpatul A., care i-a dispus ca sarcină de muncă efectuarea unui control în curtea societăţii în vederea verificării respectării normelor de mediu, în principal să verifice dacă cenuşa era depozitată corespunzător, motiv pentru care acesta împreună cu alţi lucrători au participat la strângerea cenuşii, încărcătorul frontal fiind utilizat de doi muncitori necalificaţi (W. şi S.). La un moment dat după ce martorul W. a oprit încărcătorul frontal, muncitorii au observat că înspre dreapta acestuia la o distanţă de 4 m se mai afla o grămadă de cenuşă care trebuia strânsă şi încărcată, grămada de cenuşă aflându-se în apropierea peretelui estic de biomasă, context în care s-a şi produs accidentul soldat cu decesul victimei L., acesta fiind prins între încărcător şi perete.

În aceste context, se impune a se evidenţia că persoana responsabilă de protecţia şi securitatea în muncă are o obligaţie cu conţinut general, care vizează întreaga activitate desfăşurată în procesul muncii.

Instanţa de apel a reţinut, cu titlu definitiv, că probatoriul administrat în cauză relevă implicarea mai multor factori cauzali care au concurat la producerea accidentului de muncă ce a avut ca urmare decesul victimei L., şi anume:

1) Acţiunea martorului S. constând în efectuarea unei manevre de deplasare a încărcătorului frontal T., la cererea victimei L.

2) Acţiunea victimei L. constând în deplasarea acestuia pedestră şi intempestivă în spaţiul îngust situat între cupa încărcătorului frontal T. şi zidul din beton al depozitului de biomasă, în momentul în care S. a început manevra de deplasare a utilajului;

3) Omisiunea/inacţiunea inculpatului A., care conducea activitatea S.C. O. S.A. la punctul de lucru unde s-a produs accidentul de muncă, de a încredinţa conducerea încărcătorului frontal T. doar salariaţilor calificaţi, în acest sens permiţând desfăşurarea acestei activităţi şi martorului S., ce nu deţinea certificat de competenţă profesională în acest sens.

Totodată, instanţa de apel a reţinut că prin raportul de expertiză tehnică specialitatea protecţiei muncii s-a concluzionat că la producerea accidentului de muncă din data de 25.06.2019 au concurat/contribuit mai multe cauze care au avut fie un rol determinant, fie un rol favorizant în această privinţă.

În ceea ce priveşte critica recurenţilor-inculpaţi potrivit căreia din moment ce prin încheierea pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Piatra-Neamţ la data de 27.10.2023, în dosarul nr. x/2022, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că S. nu a avut nicio culpă în producerea accidentului de muncă din 25.06.2019, ceea ce relevă în mod indirect ca nu a avut nicio înrâurire asupra producerii evenimentului împrejurarea ca acesta nu deţinea certificat de competenţă profesională pentru a conduce încărcătorul frontal T. şi nu subzistă nici legătura de cauzalitate dintre inacţiunea inculpaţilor A. şi B. şi decesul victimei L., Înalta Curte o consideră neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Urmarea imediată în cazul infracţiunii de neluarea măsurilor de securitatea şi sănătate în muncă presupune producerea stării de pericol iminent de accidentare sau îmbolnăvire profesională, şi nu producerea efectivă a accidentului, respectiv a îmbolnăvirii profesionale. Lipsa culpei martorului S. în producerea accidentului nu influenţează existenţa pericolului iminent de producere a unui accident, în situaţia în care nu au fost luate măsurile necesare pentru a se asigura un climat de muncă sigur pentru muncitori. În plus, astfel cum s-a arătat anterior, la producerea accidentului au concurat/contribuit mai multe cauze, unele dintre ele având un rol favorizant producerii accidentului.

Pe de altă parte, achitarea inculpaţilor pentru infracţiunea de ucidere din culpă, ca urmare a lipsei legăturii de cauzalitate, nu produce efecte asupra infracţiunii de neluare a măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, aceasta din urmă având propria sa autonomie.

În primul rând cele două infracţiuni au obiecte juridice diferite, respectiv relaţiile sociale referitoare la dreptul la viaţă şi relaţiile sociale referitoare la securitatea şi sănătate în muncă, precum şi urmări diferite, prima fiind o infracţiune de rezultat - moartea victimei, iar a doua o infracţiune de pericol - crearea unei stări de pericol iminent de producere a unui accident de muncă.

Astfel, în acord cu instanţa de apel, Înalta Curte reţine că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpaţii A. şi S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei penale nr. 291 din data de 20 martie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, în dosarul nr. x/2020.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obligă recurenţii-inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii - părţi civile M. şi N., în cuantum de câte 720 RON, rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE OTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpaţii A. şi S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei penale nr. 291 din data de 20 martie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, în dosarul nr. x/2020.

Obligă recurenţii-inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii - părţi civile M. şi N., în cuantum de câte 720 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 decembrie 2024.