Aggravated robbery conviction upheld on cassation review; threats vitiated consent, not a voluntary purchase.

Şedinţa publică din data de 12 februarie 2025

Asupra recursului în casaţie, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 357/12.03.2024 pronunţată de Judecătoria Braşov s-au dispus următoarele:

A fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată (fapta din data de 26.12.2018, persoană vătămată B.) şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., pe o perioadă de 1 an.

A fost interzisă inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea aceloraşi drepturi.

A fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată (fapta din data de 26.12.2018, persoană vătămată C.) şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., pe o perioadă de 1 an.

A fost interzisă inculpatului A., cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.

S-a constatat că cele două infracţiuni de tâlhărie calificată pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa apelată sunt concurente cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la pedepsele de câte 2 ani închisoare prin sentinţa penală nr. 1914/19.12.2023 a Judecătoriei Braşov, 9 luni închisoare şi 6000 de RON amendă prin sentinţa penală nr. 5/13.01.2022 a Judecătoriei, cu infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1000 de RON amendă (achitată integral) prin sentinţa penală nr. 1924/29.11.2022 a Judecătoriei Braşov, 4 ani 3 luni şi 20 de zile închisoare prin sentinţa penală nr. 2108/22.12.2021 a Judecătoriei Braşov, 2 ani şi 8 luni a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere prin sentinţa penală nr. 65/22.01.2021 a Judecătoriei Braşov şi cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 2 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 1073/28.06.2022 a Judecătoriei Braşov pronunţată în dosarul nr. x/2021 - primul termen al recidivei postcondamnatorii.

Au fost descontopite pedepsele rezultante de mai sus şi au fost repuse în individualitate pedepsele componente stabilite prin:

- sentinţa penală nr. 1914/19.12.2023 a Judecătoriei Braşov, definitivă la 28.02.2024, respectiv:

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie în formă continuată, prev de art. 233 din C. pen. cu aplicarea art. 35 din C. pen. (3 acte materiale din ianuarie 2017, aprilie 2017 şi 14.05.2017);

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj, prev de art. 207 alin. (1) şi (3) din C. pen. (faptă din aprilie 2020).

- sentinţa penală nr. 5/13.01.2022 a Judecătoriei Sinaia pronunţată în dosarul nr. x/2020 definitivă prin neapelare la 08.02.2022, respectiv:

- 6.000 RON amendă penală, pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen. (faptă din 31.05.2018);

- 9 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen. (faptă din 31.05.2018).

Prin sentinţa penală nr. 1740/01.11.2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Braşov definitivă prin necontestare la 23.11.2022, pedeapsa amenzii penale în cuantum de 6.000 RON, dispusă prin sentinţa penală 5/13.01.2022 pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Sinaia definitivă prin neapelare la 08.02.2022, a fost înlocuită cu muncă neremunerată în folosul comunităţii (200 de zile).

Prin sentinţa penală nr. 2108/22.12.2021 a Judecătoriei Braşov pronunţată în dosarul nr. x/2021, definitivă prin decizia penală nr. 402/11.05.2023 a Curţii de Apel Braşov, respectiv:

- 11 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen. (faptă din 04.05.2020);

- 9 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de punerea în circulaţie sau conducerea unui vehicul neînmatriculat, prevăzută de art. 334 alin. (1) din C. pen. (faptă din 04.05.2020);

- 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen. (faptă din 04.05.2020);

- 1 an şi o lună închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen. (faptă din 07.11.2020);

- 1 an şi 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 din C. pen. (faptă din 07.11.2020).

*sentinţa penală nr. 65/22.01.2021 a Judecătoriei Braşov pronunţată în dosarul nr. x/2020 definitivă prin neapelare la 03.02.2021, respectiv:

- 1 an şi 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen. (faptă din 27.09.2020);

- 1 an şi 5 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 din C. pen. (faptă din 27.09.2020);

- 1 an şi 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen. (faptă din 11.11.2020);

- 1 an şi 5 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 din C. pen. (faptă din 11.11.2020).

Prin sentinţa penală nr. 1073/28.06.2022 a Judecătoriei Braşov pronunţată în dosarul nr. x/2021, definitivă prin neapelare la 20.07.2022, respectiv:

- 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen. (faptă din 09.07.2020);

- 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (3) din C. pen. (faptă din 09.07.2020).

S-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea (3 ani închisoare) la care s-a adăugat o treime (6 ani 5 luni şi 10 zile închisoare) din totalul celorlalte (19 ani şi 4 luni închisoare), pedeapsa rezultantă parţială fiind de 9 ani 5 luni şi 10 zile închisoare.

Infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 2 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 361/09.03.2022 a Judecătoriei Braşov sunt concurente cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 9 luni închisoare şi 6.000 RON amendă prin sentinţa penală nr. 5/13.01.2022 a Judecătoriei Sinaia pronunţată în dosarul nr. x/2020 - al doilea termen al recidivei postcondamnatorii.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă şi s-au repus în individualitate pedepsele componente stabilite prin sentinţa penală nr. 361/09.03.2022 a Judecătoriei Braşov pronunţată în dosarul nr. x/2022, definitivă prin decizia penală nr. 406/30.05.2022 a Curţii de Apel Braşov, respectiv:

- 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen. (faptă din 16.12.2021), comisă în stare de recidivă postcondamnatorie;

- 1 an şi 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen. (faptă din 16.12.2021), comisă în stare de recidivă postcondamnatorie.

A fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea (1 an şi 2 luni închisoare) dintre pedepsele individuale stabilite prin sentinţa penală 361/09.03.2022, la care s-a adăugat o treime (4 luni închisoare) din cealaltă pedeapsă (1 an închisoare), pedeapsa rezultantă parţială fiind în cuantum de 1 an şi 6 luni închisoare.

Pedeapsa rezultantă parţială stabilită pentru primul termen al recidivei s-a adăugat la pedeapsa rezultantă stabilită pentru al doilea termen al recidivei, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă finală de 10 ani 11 luni şi 10 zile închisoare, în regim de detenţie.

A fost menţinută anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere dispusă prin sentinţa penală nr. 65/22.01.2021 a Judecătoriei Braşov.

A fost menţinută dispoziţia de înlocuire a pedepsei de 6.000 RON amendă, aplicată prin sentinţa penală nr. 5/13.01.2022 a Judecătoriei Sinaia pronunţată în dosarul nr. x/2020, definitivă prin neapelare la 08.02.2022, cu prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii, dispusă prin sentinţa penală nr. 1740/01.11.2022 a Judecătoriei Braşov, inculpatul urmând a presta cele 200 de zile de muncă neremunerată după executarea pedepsei principale.

A fost interzisă inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), i) din C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

A fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), i) din C. pen.

S-a dedus din pedeapsa principală perioada în care acesta a fost reţinut şi arestat preventiv începând cu data de 12.11.2020 până la data de 22.01.2021, conform sentinţei penale 1073/28.06.2022 pronunţate în dosarul nr. x/2021 al Judecătoriei Braşov.

A fost dedusă din pedeapsa principală a închisorii aplicate inculpatului durata deja executată de la 16.12.2021 la zi.

A fost dispusă prelevarea de la inculpat de probe biologice în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare şi l-a informat pe inculpat cu privire la scopul folosirii acestora.

S-a luat act de renunţarea la pretenţiile civile formulate de părţile civile B. şi C..

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 36 RON de la inculpat (sumă dobândită în urma săvârşirii infracţiunilor).

Împotriva sentinţei instanţei de fond, a declarat apel, în termen legal, inculpatul A., care a solicitat, în esenţă, achitarea, întrucât fapta nu există.

Prin decizia penală nr. 585/AP din data de 6.08.2024, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2023, a fost admis apelul declarat de către inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 357/12.03.2024 a Judecătoriei Braşov, care a fost desfiinţată în ceea ce priveşte conţinutul celui de al doilea termen al recidivei postcondamnatorii.

Rejudecând în aceste limite:

S-au înlăturat din conţinutul celui de al doilea termen al recidivei postcondamnatorii infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 9 luni închisoare şi 6.000 RON amendă prin sentinţa penală nr. 5/13.01.2022 a Judecătoriei Sinaia pronunţată în dosarul nr. x/2020, definitivă prin neapelare la 08.02.2022 (fapte din 31.05.2018).

Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Împotriva deciziei penale nr. 585/AP din data de 6.08.2024, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2023, inculpatul A., a declarat recurs în casaţie la data de 2 septembrie 2024.

În motivare, inculpatul A. a criticat decizia penală nr. 585/AP din data de 6.08.2024, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală în dosarul nr. x/2023, invocând cazul de casare prev.de art. 438 alin. (1) pct. (12) din C. proc. pen.

Inculpatul a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei atacate şi în urma rejudecării să se dispună achitarea pentru săvârşire infracţiunii de tâlhărie. Acesta a susţinut că infracţiunea de tâlhărie nu a fost comisă, respectiv că nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale acesteia, intenţia sa fiind aceea de a vinde petarde, ceea ce s-a şi întâmplat, iar persoanele vătămate au cumpărat, împrejurare care rezultă prin aceea că petardele au fost găsite asupra persoanelor vătămate. În plus, din declaraţiile acestora rezultă că la momentul la care şi-au dat seama că poate fi încheiată o tranzacţiei, nu le-a mai fost teamă, astfel că nu există o împosedare a inculpatului cu sume de bani sau bunuri pe nedrept cu consecinţa însuşirii acestora.

Cel mult există ipoteza unei violenţe, ca viciu de consimţământ, întrucât acţiunile de la data comiterii faptei au constat într-o tranzacţie, într-adevăr sub impulsul unor ameninţări, însă persoanele vătămate au înţeles să cumpere acele petarde, să remită banii pentru a se împoseda cu obiectele pe care inculpatul le vindea. În acest sens, în lipsa infracţiunii de furt, elementele de tipicitate ale infracţiunii de tâlhărie nu sunt întrunite, motiv pentru care a solicitat achitarea sa pentru cele două infracţiunii de tâlhărie pentru care a fost condamnat.

Prin încheierea din 27.11.2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023, a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 585/AP din data de 6.08.2024, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală în dosarul nr. x/2023.

S-a constatat că în cuprinsul motivelor de recurs a fost indicat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., însă în cuprinsul motivării, inculpatul a invocat argumente vizând cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

În esenţă, s-a reţinut că cererea de recurs în casaţie îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute la art. 434-438 din C. proc. pen.

Examinând recursul în casaţie declarat de inculpatul A. prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., astfel cum au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu din 27.11.2024, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Preliminar, Înalta Curte reţine că, în condiţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, caz de casare ce vizează situaţiile în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare; dacă instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune.

Este de menţionat că, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. nu se poate realiza o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supuse cenzurii starea factuală reţinută de instanţa de apel.

Înalta Curte subliniază că ceea ce s-a invocat de recurentul inculpat ca temei al incidenţei dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. vizează, în esenţă, lipsa tipicităţii obiective a infracţiunii de tâlhărie calificată, întrucât intenţia sa a fost aceea de a vinde petarde, ceea ce s-a şi întâmplat, fiind găsite asupra persoanelor vătămate petarde. În plus, din declaraţiile acestora rezultă că în momentul în care şi-au dat seama că poate fi încheiată o tranzacţie, nu le-a mai fost teamă, astfel că nu există o împosedare a inculpatului cu sume de bani sau bunuri pe nedrept, cu consecinţa însuşirii acestora.

În analiza conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, Înalta Curte va porni de la situaţia de fapt stabilită cu autoritate de lucru judecat de instanţa de apel, precum şi de la încadrarea juridică reţinută de aceeaşi instanţă, respectiv art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. d) din C. pen.

Fapta de care este acuzat inculpatul este reglementată de art. 234 lit. d) raportat la art. 233 din C. pen.

Potrivit art. 234 alin. (1) lit. d) rap. la art. 233 din C. pen., constituie infracţiunea de tâlhărie calificată - furtul săvârşit prin întrebuinţarea de violenţe sau ameninţări ori prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra, precum şi furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracţiunii ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea, săvârşit în următoarea împrejurare d) în timpul nopţii.

Fiind o infracţiune complexă, tâlhăria se comite printr-o pluralitate de acte materiale, pe de o parte, de furt (în sensul art. 228 din C. pen. - luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fără consimţământul acestuia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept) şi, pe de altă parte, de violenţă, ameninţare ori de punere a victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra.

Instanţa de apel a reţinut că prima instanţă a stabilit corect starea de fapt, prin coroborarea judicioasă a mijloacelor de probă administrate în cauză, în condiţii de legalitate, stare de fapt, care, în esenţă, constă în aceea că la data de 26.12.2018, în jurul orei 17:50, în timp ce persoanele vătămate B. şi C. se deplasau pe strada x din municipiului Codlea, inculpatul le-a ameninţat că le va omorî dacă nu vor cumpăra petarde de la acesta, obţinând ca urmare a proferării acestor ameninţări suma de 11 RON de la persoana vătămată B. şi suma de 25 RON de la persoana vătămată C..

Înalta Curte constată că instanţa de apel a analizat condiţiile de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de tâlhărie calificată comise de inculpatul A. şi a constatat că sunt întrunite potrivit art. 234 alin. (1) lit. d) raportat la art. 233 din C. pen.

Elementul material principal constă în acţiunea inculpatului care, prin folosirea de ameninţări (le-a ameninţat pe persoanele vătămate că le va omorî dacă nu vor cumpăra petarde de la el), şi-a însuşit sumele de bani de la persoanele vătămate, iar cel secundar în exercitarea de ameninţări.

Urmarea imediată este complexă, constând în împosedarea inculpatului cu sumele de bani remise (urmarea principală) şi starea de pericol creată pentru libertatea psihică a celor două persoane vătămate în vârstă de 16 ani la data comiterii faptei. (urmarea secundară).

Instanţa de apel a reţinut că tocmai starea de temere indusă de inculpat prin proferarea de ameninţări este cea care i-a determinat pe cei doi minori să remită sumele de bani pe care le aveau asupra lor, nu dorinţa viciată de a deţine petarde.

Pe de altă parte, satisfacerea de îndată a cerinţei făptuitorului face ca acţiunea acestuia să constituie infracţiunea de tâlhărie, deoarece relaţiile sociale încălcate în principal sunt cele referitoare la patrimoniul persoanei.

Astfel că, exercitarea actelor de violenţă asupra persoanelor vătămate, urmată de remiterea banilor, realizează conţinutul infracţiunii de tâlhărie.

Între acţiunea de remitere a banilor şi trecerea acestora în sfera de stăpânire a inculpatului, precum şi între ameninţările exercitate de inculpat şi starea de pericol pentru libertatea psihică a persoanelor vătămate există legătură de cauzalitate directă.

Având în vedere că fapta a fost comisă în jurul orei 17:50, în mod corect s-a reţinut agravanta prevăzută de art. 234 alin. (1) lit. d) din C. pen., fapta fiind săvârşită în luna decembrie, când noaptea era deja instalată la ora comiterii faptei.

Raportat la baza factuală reţinută de instanţa de apel, Înalta Curte constată că recurentul inculpat A. a evocat, în argumentarea cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., chestiuni ce antamează conţinutul constitutiv al infracţiunilor pentru care s-a dispus condamnarea sa, care însă contravin situaţiei de fapt reţinute, cu caracter definitiv, de instanţa de apel, susţinând, în esenţă, că ar fi fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, întrucât nu există o împosedare a sa cu sume de bani pe nedrept, cu consecinţa însuşirii acestora, din moment ce persoanele vătămate au cumpărat petarde, iar din declaraţiile acestora rezultă că la momentul când şi-au dat seama că poate fi încheiată o tranzacţie nu le-a mai fost teamă.

În aceste condiţii, văzând situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel, anterior expusă, nu se poate considera că lipsesc elementele de tipicitate ale infracţiunii pentru care recurentul inculpat a fost condamnat.

În această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie neputând proceda la reevaluarea materialului probator sau la modificarea situaţiei de fapt, instanţa de apel stabilind cu autoritate de lucru judecat că cei doi minori au remis sumele de bani pe fondul temerii produse prin ameninţările proferate de inculpat, şi nu din dorinţa de a cumpăra petarde de la acesta.

Instanţa de recurs, constată corespondenţa între fapta comisă şi tiparul de incriminare corespunzător infracţiunii de tâlhărie calificată reţinută în sarcina recurentului inculpat A..

Prin motivele de recurs în casaţie, recurentul inculpat a solicitat să se constate că cel mult există ipoteza unei violenţe, ca viciu de consimţământ, întrucât acţiunile de la data comiterii faptei au constat într-o tranzacţie, într-adevăr sub impulsul unor ameninţări, însă persoanele vătămate au înţeles să cumpere acele petarde, să remită banii pentru a se împoseda cu obiectele pe care inculpatul le vindea.

Referitor la acest aspect, instanţa de apel a reţinut că numai în accepţiunea inculpatului constituie o contraprestaţie împrejurarea că totuşi petardele au fost remise, lipsa oricărei intenţii de a cumpăra petarde fiind exprimată de persoanele vătămate B. şi C. în mod repetat.

Or, Înalta Curte observă că în realitate, recurentul-inculpat solicită o reinterpretare a materialului probator, cu consecinţa stabilirii unei situaţii de fapt favorabile acestuia, aspecte nepermise pe calea recursului în casaţie, în cadrul căruia are loc o verificare a conformităţii hotărârii atacat cu regulile de drept aplicabile, şi nu a temeiniciei hotărârii atacate.

Prin urmare, faptele acestui inculpat se circumscriu elementelor constitutive ale infracţiunii prev. de art. 233-234 alin. (1) lit. d) din C. pen., iar prin criticile aduse hotărârii definitive, recurentul nu a evidenţiat elemente de nelegalitate care să conducă la concluzia că fapta pentru care a fost condamnat nu este prevăzută de legea penală.

În ceea ce priveşte critica formulată de recurentul inculpat potrivit căreia se impunea reţinerea unei singure infracţiuni de tâlhărie calificată în formă continuată, şi nu a două infracţiunii de tâlhărie calificată în concurs, Înalta Curte aminteşte că încadrarea juridică a faptei nu face obiectul recursului în casaţie. Mai mult, în raport de situaţia de fapt stabilită cu autoritate de lucru judecat reiese că inculpatului i-au fost remise două sume de bani de către cele două persoane vătămate, iar în doctrină opinia este că într-o astfel de ipoteză se săvârşesc atâtea infracţiuni câte persoane au remis sume de bani.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 585/AP din data de 6 august 2024, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat A., în cuantum de 720 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 585/AP din data de 6 august 2024, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2023.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat A., în cuantum de 720 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 februarie 2025.