Cassation appeal dismissed on legality of sentencing for continued drug trafficking offense with concurrent mitigation and aggravation factors

Şedinţa publică din data de 28 noiembrie 2024

Asupra recursului în casaţie de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 5/F din 19 ianuarie 2024 pronunţată de Tribunalul Bistriţa - Năsăud s-au hotărât, printre altele, următoarele:

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. pentru comiterea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat, în modalitatea constituirii unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1), (3), (5) şi (6) C. pen., cu reţinerea art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa de 10 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. pen., pe o perioadă de 4 ani, respectiv: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a alege.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, respectiv, dreptul de a alege.

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. pentru comiterea infracţiunii de efectuarea fără drept a oricăror operaţiuni cu substanţe psihoactive, prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (306 acte materiale), art. 5 C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa de 2 ani şi 10 luni închisoare.

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. pentru comiterea infracţiunii de contrabandă calificată, prev. de art. 271 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. pen., pe o perioadă de 4 ani, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, respectiv, dreptul de a alege.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, respectiv, dreptul de a alege.

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. pentru comiterea infracţiunii de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prev. de art. 342 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa de 3 luni închisoare.

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. pentru comiterea infracţiunii de complicitate la nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 342 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. pentru comiterea infracţiunii de complicitate la uzul de armă fără drept, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 343 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa de 2 luni închisoare.

S-a constatat că cele şase infracţiuni care fac obiectul cauzei, care au fost săvârşite în concurs real, conform art. 38 alin. (1) C. pen., sunt în concurs şi cu infracţiunile de lipsirea de libertate în mod ilegal, prev. de art. 205 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. (comisă la data de 18.06.2021) şi complicitate la tâlhărie calificată, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 233 C. pen., art. 234 alin. (1) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. (comisă la data de 18.06.2021), pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 4 luni închisoare, în regim de detenţie, şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, aplicată prin sentinţa penală nr. 862/17.08.2022 a Judecătoriei Bistriţa, definitivă prin decizia penală nr. 28/16.01.2023 a Curţii de Apel Cluj.

În baza art. 40 alin. (1) şi (2) C. pen., s-a modificat pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 4 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 862/17.08.2022 a Judecătoriei Bistriţa, definitivă prin decizia penală nr. 28/16.01.2023 a Curţii de Apel Cluj, în sensul că s-a descontopit şi repus pedepsele în individualitatea lor, respectiv: 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 205 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. (comisă la data de 18.06.2021); 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 233 C. pen., raportat la art. 234 alin. (1) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. (comisă la data de 18.06.2021) şi sporul de 4 luni închisoare, care a fost înlăturat.

În baza art. 40 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului pentru faptele concurente şi s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv de 2 ani şi 5 luni închisoare, rezultând o pedeapsă principală finală de 5 ani şi 5 luni închisoare, în regim de detenţie.

În baza 45 alin. (1) şi (3) lit. a) C. pen. raportat la art. 67 alin. (1) şi (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa rezultantă principală, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a alege, pe o perioadă de 4 ani, care se execută în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza 45 alin. (5) C. pen. raportat în baza art. 66 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul aceloraşi drepturi sus-menţionate, care se va executa în condiţiile art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen.

Au fost menţinute dispoziţiile sentinţei penale atacate, care nu sunt contrare hotărârii, referitoare la soluţionarea laturii civile a cauzei.

În baza art. 399 alin. (10) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestului preventiv dispusă faţă de inculpatul A..

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., art. 40 alin. (3) C. pen. coroborat cu art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă durata reţinerii, a arestului preventiv şi a arestului la domiciliu, începând cu data de 04.05.2021 şi până la data de 05.05.2021 (măsură preventivă dispusă în cadrul dosarului de urmărire penală nr. 302/P/2021 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistriţa); din data de 07.07.2021 şi până la data de 27.11.2021, inclusiv (măsuri preventive dispuse în cadrul dosarului de urmărire penală nr. 2039/P/2021 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistriţa); durata reţinerii şi arestului preventiv începând cu data de 20.10.2022 la zi (măsuri preventive dispuse în cadrul dosarului de urmărire penală nr. 116/D/P/2022 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bistriţa-Năsăud), respectiv perioada executată în baza sentinţei penale nr. 862/17.08.2022 a Judecătoriei Bistriţa, definitivă prin decizia penală nr. 28/16.01.2023 a Curţii de Apel Cluj.

S-a dispus anularea vechiului mandat de executare a pedepsei şi emiterea unuia nou, corespunzător hotărârii.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A., după rămânerea definitivă a hotărârii.

Prin aceeşi hotărâre au fost dispuse soluţii şi faţă de inculpaţii B., C., D., E., F., G. şi H..

În art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumei totale de 91.350 RON, obţinută din vânzările de substanţe psihoactive, fiind avute în vedere sumele ridicate de la acesta cu ocazia percheziţiei domiciliare de 4090 Euro - recipisa nr. x/1, 1 dolar american - recipisa nr. x/1, 100 franci elveţieni - recipisa nr. x/1 şi 9439 RON - recipisa nr. x/1;

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea următoarelor bunuri şi cantităţi de substanţe susceptibile a produce efecte psihoactive, respectiv: de la inculpatul A.: cantităţile de 3.63 grame, 143,0 grame, 5,0 grame, 8,0 grame, 9,2 grame, 5,0 grame, 2,64 grame substanţă care conţine 3-CMC (Chloromethinone), rămase urmare a analizelor de laborator din RCTS nr. x/10.02.2023, conform dovezii seria nr. x; cantitatea de 7,55 grame substanţă care conţine 3- CMC (Chloromethinone) rămasă urmare a analizelor de laborator din RCTS nr. x/14.10.2022, conform dovezii seria nr. x; cantitatea de 0,48 grame substanţă care conţine 3-CMC (Chloromethinone) rămasă urmare a analizelor de laborator din RCTS nr. x/24.08.2022 .

În baza art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a pistolului - producător x, pentru model x calibru "9 mm P.A.K.", cu seria x, în stare de funcţionare (dovada seria x).

În baza art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea aparatelor telefonice folosite la comiterea actelor de vânzare de substanţe psihoactive şi de intermediere a unor vânzări, după cum urmează: telefon mobil; telefon mobil; telefon mobil ridicat cu ocazia percheziţiei auto din autoturismul, aparţinând inculpatului A.; telefon mobil ridicat cu ocazia percheziţiei percheziţiei auto din autoturismul, aparţinând inculpatului A.; laptop care pe carcasa din spate prezintă inscripţia, ridicat cu ocazia percheziţiei domiciliare de la locuinţa inculpatului A.; telefonul mobil, ridicat de la inculpatul A..

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul A. a fost obligat la plata sumei de 9.580 RON (din care 7.080 RON aferentă fazei de urmărire penală), cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Împotriva acestei hotărâri, printre alţii, a formulat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 644/A din 24 aprilie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea aceleiaşi instanţe din aceeaşi dată, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 5/F din 19 ianuarie 2024 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, dispunându-se obligarea apelantului la plata de cheltuieli judiciare către stat şi avansarea din fondurile Ministerului Justiţiei a onorariului cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru acesta.

În temeiul art. 422 şi art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. cu trimitere la art. 40 alin. (3) C. pen. şi art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 5 luni închisoare aplicate inculpatului A., durata reţinerii, a arestului preventiv şi a arestului la domiciliu, începând cu data de 04.05.2021 şi până la data de 05.05.2021 (măsură preventivă dispusă în cadrul dosarului de urmărire penală nr. 302/P/2021 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistriţa) şi din data de 07.07.2021 şi până la data de 27.11.2021, inclusiv (măsuri preventive dispuse în cadrul dosarului de urmărire penală nr. 2039/P/2021 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistriţa); durata reţinerii şi arestului preventiv, începând cu data de 20.10.2022 la zi (măsuri preventive dispuse în cadrul dosarului de urmărire penală nr. 116/D/P/2022 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bistriţa-Năsăud), respectiv perioada executată în baza sentinţei penale nr. 862/17.08.2022 a Judecătoriei Bistriţa, definitivă prin decizia penală nr. 28/16.01.2023 a Curţii de Apel Cluj, din data de 16.01.2023 la zi.

*

Împotriva deciziei penale nr. 644/A din 24 aprilie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori a formulat recurs în casaţie inculpatul A., invocând cazul de recurs în casaţie prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

În argumentarea acestuia, recurentul inculpat a susţinut că pedeapsa ce i-a fost aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., se află în limite nelegale.

În acest sens, a arătat că limitele de pedeapsă pentru infracţiunea sus-menţionată se situează între 6 luni şi 3 ani, respectiv între 6 luni şi 6 ani, în cazul infracţiunii în formă continuată. Or, în speţă, a beneficiat de o dublă reducere a limitelor de pedeapsă, respectiv: pentru efectuarea unui denunţ, pedeapsa s-a redus de la 3 luni la 3 ani, iar ca urmare a reducerii şi cu 1/3 - ca efect al recunoaşterii vinovăţiei, limitele de pedeapsă au ajuns la 2 luni - 2 ani închisoare. Instanţa de fond i-a aplicat însă o pedeapsă de 2 ani şi 10 luni închisoare, care depăşeşte maximul special prevăzut de lege anterior menţionat, pedeapsă nelegală care a fost menţinută de instanţa de apel.

A mai arătat că instanţa de fond a ajuns la pedeapsa nelegală de 2 ani şi 10 luni ca urmare a unei modalităţi defectuoase de calcul a acesteia: iniţial a redus limitele de la 6 luni la 3 ani la jumătate, ca efect al denunţului formulat; apoi, a redus limitele cu 1/3, ca urmare a recunoaşterii vinovăţiei, ajungând însă la limitele 2 luni - 1 an închisoare; ulterior, i-a aplicat şi un spor de 2 ani, context în care l-a condamnat la o pedeapsă de 2 ani şi 10 luni închisoare (pedeapsa a fost de 10 luni, iar sporul de 2 ani).

Or această modalitate de calcul este incorectă, câtă vreme prevederile legale impun aplicarea sporului pentru infracţiunea continuată doar în cazul în care maximul este neîndestulător (în speţă, acesta fiind de 1 an închisoare).

Tocmai de aceea, menţinerea pedeapsei de 2 ani şi 10 luni de către Curtea de Apel Cluj este nelegală.

Aplicarea pedepsei în cazul infracţiunii continuate se face într-o singură etapă, fără a se evidenţia separat sporul aplicat. Cu alte cuvinte, în situaţia stabilirii pedepsei după regulile prevăzute de art. 36 C. pen., nu se stabileşte mai întâi o pedeapsă concretă care s-ar fi aplicat dacă infracţiunea nu era comisă în formă continuată, la care să se adauge apoi sporul, ci se stabileşte de la început o pedeapsă care poate ajunge pană la maximul special, plus sporul prevăzut de lege.

Pentru argumentele prezentate, recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului în casaţie şi înlăturarea greşitei aplicări a legii.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 10 iulie 2024, sub nr. x/2023.

Prin încheierea din 17 octombrie 2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, judecătorul de filtru, a constatat că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 644/A din data de 24 aprilie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori a fost introdusă în termenul prevăzut de lege şi respectă condiţiile prevăzute de art. 434 şi art. 436 - 438 C. proc. pen.

Ca urmare, a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. şi a dispus trimiterea cauzei la completul de trei judecători, în vederea judecării pe fond a căii de atac.

La termenul fixat în cauză, 28 noiembrie 2024, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat şi reprezentantul Ministerului Public au expus opiniile asupra cererii de recurs în casaţie, concluziile acestora fiind fidel redate în practicaua prezentei decizii.

Analizând recursul în casaţie formulat de inculpatul A. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalităţii şi cel al respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres şi limitativ prevăzute de lege.

Dispoziţiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că recursul în casaţie urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Realizându-se în cadrul strict reglementat de lege, analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În cauza de faţă, recurentul-inculpat A. a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Delimitând sfera de aplicabilitate a acestui caz de recurs în casaţie, instanţa supremă a stabilit că el este incident numai în situaţia în care pedeapsa stabilită de instanţa de apel, prin raportare la toate normele de drept penal substanţial relevante pentru tratamentul sancţionator, este nelegală.

Altfel spus, prin intermediul acestui caz de casare pot fi cenzurate erorile care se produc în legătură cu stabilirea pedepsei principale, a pedepselor complementare sau accesorii, dar şi a măsurilor educative, fie prin aplicarea unei sancţiuni neprevăzute de lege, fie prin nerespectarea limitelor legale ori a tratamentului sancţionator.

În aceste coordonate, evaluând criticile formulate de inculpatul A. în actualul cadru procesual, care vizează, în esenţă, stabilirea cuantumului pedepsei pentru infracţiunea continuată prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu încălcarea dispoziţiilor art. 36 alin. (1) C. pen., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 5/F din 19 ianuarie 2024 pronunţată de Tribunalul Bistriţa - Năsăud, menţinută prin decizia ce face obiectul prezentului recurs în casaţie, inculpatul A. a fost condamnat pentru comiterea infracţiunii de efectuarea fără drept a oricăror operaţiuni cu substanţe psihoactive, prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (306 acte materiale), art. 5 C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa de 2 ani şi 10 luni închisoare.

Recurentul inculpat A. susţine că pedeapsa anterior menţionată se află în afara limitelor legale din cauza modalităţii incorecte de calcul al acesteia, întrucât, în situaţia aplicării pedepsei după regulile prevăzute de art. 36 C. pen., nu se stabileşte mai întâi o pedeapsă concretă care s-ar fi aplicat dacă infracţiunea nu ar fi fost comisă în formă continuată, la care să se adauge apoi sporul, ci se stabileşte de la început o pedeapsă care poate ajunge pană la maximul special, plus sporul prevăzut de lege.

Altfel spus, în cauză, instanţa trebuia să aplice prioritar dispoziţiile art. 36 alin. (1) C. pen., iar abia ulterior să facă aplicarea celor două cauze speciale de reducere a pedepsei prev. de art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Înalta Curte constată că, astfel formulate, susţinerile recurentului inculpat A. aduc în discuţie, în concret, mecanismul de stabilire a pedepsei pentru infracţiunea continuată în raport de care s-au reţinut şi cauze speciale de reducere a pedepsei [în speţă, cele prev. de art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002] şi, prin aceasta, chiar tratamentul sancţionator al unei infracţiuni comise în condiţiile concursului între cauze de atenuare şi de agravare a răspunderii penale.

Or, regimul sancţionator aferent unei infracţiuni comise în astfel de condiţii este guvernat de dispoziţiile art. art. 79 alin. (3) C. pen., potrivit căruia, "când în cazul aceleiaşi infracţiuni sunt incidente una sau mai multe cauze de reducere a pedepsei şi una sau mai multe cauze de majorare a pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită se reduc conform alin. (1), după care limitele de pedeapsă rezultate se majorează conform alin. (2).

Potrivit alin. (1) al aceluiaşi text de lege "când în cazul aceleiaşi infracţiuni sunt incidente două sau mai multe dispoziţii care au ca efect reducerea pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită se reduc prin aplicarea succesivă a dispoziţiilor privitoare la tentativă, circumstanţe atenuante şi cazuri speciale de reducere a pedepsei, în această ordine", iar conform alin. (2) "dacă sunt incidente două sau mai multe dispoziţii care au ca efect agravarea răspunderii penale, pedeapsa se stabileşte prin aplicarea succesivă a dispoziţiilor privitoare la circumstanţe agravante, infracţiune continuată, concurs sau recidivă".

Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că, în situaţia în care există concurs între mai multe cauze de atenuare (tentativă, circumstanţe atenuante, cauze speciale de reducere a pedepsei) şi de agravare (circumstanţe agravante, infracţiune continuată, concurs sau recidivă), în procesul de stabilire a limitelor de pedeapsă, instanţa dă întâietate cauzelor care atenuează răspunderea penală, reducând în mod obligatoriu limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită, conform regulilor instituite prin art. 79 alin. (1) C. pen., iar abia ulterior aplică cauzele de agravare, după altgoritmul prev. de art. 79 alin. (2) C. pen.

Aceasta înseamnă că, în cazul unei infracţiuni continuate în raport de care s-au reţinut cauze speciale de reducere a pedepsei (ipoteza speţei), stabilirea pedepsei presupune, într-un prim pas, reducerea limitelor speciale de pedeapsă prevăzute de norma de incriminare, ca efect al aplicării succesive a cauzelor speciale de reducere, iar abia ulterior aplicarea dispoziţiilor art. 36 alin. (1) C. pen.

Prin urmare, în acest caz particular, regimul sancţionator aplicabil infracţiunii continuate se raportează la limitele speciale de pedeapsă reduse ca efect al valorificării prealabile a cauzelor speciale de reducere a pedepsei, iar nu la limitele speciale de pedeapsă prevăzute de norma de incriminare.

În concret, aceasta presupune că, în speţă, stabilirea limitelor speciale de pedeapsă aferente infracţiunii continuate prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 impunea, în mod obligatoriu, în prealabil, reducerea, succesivă, a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiune, în condiţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002, abia ulterior acestei operaţiuni urmând a se face aplicarea dispoziţiilor art. 36 alin. (1) C. pen.

Potrivit art. 36 alin. (1) C. pen.:

"Infracţiunea continuată se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii, respectiv cu cel mult o treime în cazul pedepsei amenzii".

Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că, în cazul infracţiunii continuate, instanţa are facultatea să stabilească pedeapsa cu închisoarea fie între minimul şi maximul special prevăzute de lege, fie, atunci când, raportat la datele concrete ale speţei, apreciază că aceste limite sunt neîndestulătore, între minimul special prevăzut de lege şi maximul special prevăzut de lege, majorat cu 3 ani.

Prin urmare, în virtutea art. 36 alin. (1) C. pen., determinarea pedepsei închisorii pentru infracţiunea continuată între minimul special şi maximul special majorat cu 3 ani are caracter facultativ, instanţa de apel fiind cea care, în raport de circumstanţele particulare ale cauzei şi datele personale ale inculpatului, apreciază asupra necesităţii stabilirii pedepsei între aceste limite majorate.

În contextul considerentelor teoretice prezentate, Înalta Curte constată că, în speţă, respectând mecanismul prevăzut de art. 79 alin. (3) C. pen. rap. la art. 36 alin. (1) C. pen. anterior descris, instanţa de apel (achiesând la soluţia instanţei de fond) a optat pentru stabilirea pedepsei pentru infracţiunea continuată de efectuarea fără drept a oricăror operaţiuni cu substanţe psihoactive, prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, între limita minimă specială de 2 luni [rezultată în urma reducerii, succesive, a limitei minime prevăzute de norma de incriminare (6 luni), cu o jumătate, în baza art. 19 din Legea nr. 682/2002, iar ulterior, cu o treime, în baza art. 396 alin. (10) C. proc. pen..] şi limita maximă specială de 4 ani închisoare [în urma reducerii, succesive, a limitei maxime prevăzute de norma de incriminare (3 ani), cu o jumătate, în baza art. 19 din Legea nr. 682/2002, iar ulterior, cu o treime, în baza art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a rezultat o limită maximă de 1 an închisoare, care, fiind apreciată ca neîndestulătoare, a fost majorată cu 3 ani, conform art. 36 alin. (1) C. pen..], aplicându-i recurentului inculpat A. o pedeapsă de 2 ani şi 10 luni închisoare.

Prin urmare, în aplicarea dispoziţiilor art. 36 alin. (1) C. pen. privind tratamentul sancţionator al infracţiunii continuate, instanţa de apel a optat pentru stabilirea pedepsei la nivelul maximului special prevăzut de lege [1 an închisoare -calculat prin luarea în considerare a dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen..], majorat cu un spor de 1 an şi 10 luni închisoare.

Stabilirea acestui spor într-un cuantum superior limitei maxime rezultate în urma aplicării cauzelor speciale de reducere a pedepsei nu afectează legalitatea pedepsei efectiv aplicate, care este condiţionată doar de stabilirea acesteia între limitele stabilite conform art. 36 alin. (1) C. pen. (în speţă, între 2 luni - 4 ani închisoare), exigenţă îndeplinită, în mod evident, în cauză.

Temeinicia argumentelor pentru care instanţele de fond au apreciat că limita maximă specială de 1 an închisoare (rezultată în urma aplicării cauzelor speciale de reducere a pedepsei reţinute în cauză) este neîndestulătoare, motiv pentru care au majorat-o, în condiţiile art. 36 alin. (1) C. pen., cu 3 ani, aplicându-i recurentului inculpat o pedeapsă (de 2 ani şi 10 luni închisoare) superioară mediei limitelor astfel obţinute, nu poate fi cenzurată în actualul cadru procesual, întrucât aduce în discuţie nu o chestiune de legalitate a pedepsei, ci de temeinicie, care nu poate cenzurată în cadrul prezentului demers judiciar.

Pentru considerentele expuse, constatând neîntemeiate criticile formulate de inculpatul A. în actualul cadru procesual, Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de acesta împotriva deciziei penale nr. 644/A din data de 24 aprilie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Urmare acestei soluţii, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 720 RON, să fie suportat din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 644/A din data de 24 aprilie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 720 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 noiembrie 2024.