Limits of Cassation Review: Failure to Reassess Factual Elements of Blackmail and Usury Under Articles 207 and 351 of the Penal Code

Şedinţa publică din data de 12 februarie 2025

Asupra recursului în casaţie, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Primul ciclu procesual

Prin sentinţa penală nr. 2099 din data de 22.12.2022 pronunţată de Judecătoria Braşov s-au dispus următoarele:

- a fost achitat inculpatul A. de sub acuzaţia privind săvârşirea infracţiunii de şantaj, prevăzută şi pedepsită de art. 207 alin. (1) şi (3) din C. pen. (persoană vătămată B., faptă din 09.09.2021).

- a fost achitat acelaşi inculpat de sub acuzaţia privind săvârşirea infracţiunii de şantaj în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 207 alin. (1) şi (3) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (persoană vătămată C., trei acte materiale din 16.06.2021, ora 13:48:28, respectiv din 17.06.2021, ora 10:24:09 şi ora 12:17:57).

- a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, formulată de inculpatul A. cu referire la infracţiunea de şantaj în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 207 alin. (1) şi (3) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (persoană vătămată D., patru acte materiale din 17/18.09.2020, 06.11.2020, februarie- martie 2021, respectiv 07.05.2021).

- a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 207 alin. (1) şi (3) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (persoană vătămată D., patru acte materiale din 17/18.09.2020, 06.11.2020, februarie- martie 2021, respectiv 07.05.2021).

- a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea dreptului de a se apropia la mai puţin de 50 metri de persoana vătămată D., pe o perioadă de 3 ani.

- a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a se apropia la mai puţin de 50 metri de persoana vătămată D..

- a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de camătă, prevăzută şi pedepsită de art. 351 din C. pen. (faptă din iulie 2020, persoană vătămată D., faptă din data de 26.10.2020 şi din decembrie 2020, respectiv din datele de 29.05.2021 şi 19.06.2021, persoană vătămată E., faptă din perioada premergătoare datei de 01.10.2021, persoană vătămată F., respectiv faptă din mai - septembrie 2021, persoană vătămată B.).

- a contopit pedepsele anterior stabilite, aplicând inculpatului pedeapsa principală rezultantă de 2 ani şi 10 luni închisoare.

- a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere şi a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispoziţiilor art. 92 din C. pen.

- a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsurile de supraveghere impuse.

- a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

- a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii, de la 11.11.2021, ora 11:15, până la 12.11.2021, ora 11:15, respectiv durata arestării preventive şi a arestului la domiciliu, de la 12.11.2021, până la 20.02.2022 inclusiv.

- a menţinut măsura controlului judiciar instituită împotriva inculpatului.

- a admis în parte acţiunea civilă exercitată de parte civilă D., dispunând, în consecinţă, obligarea inculpatului la plata, către această parte civilă, a sumei de 10.000 RON cu titlu de daune morale, respingând, pe cale de consecinţă, restul pretenţiilor civile.

- a obligat inculpatul să plătească părţii civile D. suma de 5000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare constând în onorariu apărător ales (conform chitanţelor ataşate la filele x din volumul II dosar instanţă).

- a constatat că persoanele vătămate E., F., B. şi C. nu s-au constituit părţi civile în cadrul procesului penal.

- a dispus confiscarea de la inculpat a sumei totale de 1450 RON, reprezentând dobânzile încasate efectiv de la persoana vătămată B..

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov şi inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 196/Ap/15.03.2023, Curtea de Apel Braşov a admis apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov şi inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 2099 din data de 22.12.2022 pronunţată de Judecătoria Braşov pe care a desfiinţat-o şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.

Al doilea ciclu procesual

Prin sentinţa penală nr. 494 din data de 29.03.2024 pronunţată de Judecătoria Braşov s-au dispus următoarele:

- în temeiul art. 207 alin. (1) şi (3) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj în formă continuată (patru acte materiale din 17/18.09.2020, 06.11.2020, 07.05.2021, februarie- martie 2021, persoană vătămată D.).

- în temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi n) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a comunica cu persoana vătămată D. ori de a se apropia de acesta la mai puţin de 50 metri, pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

- în temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi n) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a comunica cu persoana vătămată D. ori de a se apropia de acesta la mai puţin de 50 metri, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

- în temeiul art. 207 alin. (1) şi (3) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj (faptă din data de 09.09.201, persoană vătămată B.).

- în temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

- în temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

- în temeiul art. 207 alin. (1) şi (3) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj, în formă continuată (trei acte materiale, dintre care un act material în data de 16.06.2021 şi două acte materiale în data de 17.06.2021, persoană vătămată C.).

- în temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

- în temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

- în temeiul art. 351 din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de camătă.

- în temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen. a fos aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

- în temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

- în temeiul art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., au fost contopite pedepsele de 2 ani şi 4 luni, 2 ani, 2 ani şi 1 an închisoare şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 4 luni închisoare, la care s-a adaugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 1 an şi 8 luni, urmând ca, în final, pedeapsa rezultantă să fie de 4 ani închisoare.

- în temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., a fost aplicată inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă de 4 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi n) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a comunica cu persoana vătămată D. ori de a se apropia de acesta la mai puţin de 50 metri pe o perioadă de 5 ani calculată după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

- în temeiul art. 45 alin. (5) raportat la art. 45 alin. (3) din C. pen., a fost aplicată inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă de 4 ani închisoare, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi n) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a comunica cu persoana vătămată D. ori de a se apropia de acesta la mai puţin de 50 metri, care se va executa de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

Prin decizia penală nr. 583/AP din data de 1 august 2024, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală în dosarul nr. x/2021, s-au dispus următoarele:

În baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-inculpat A. împotriva sentinţei penale nr. 494 din data de 29 martie 2024 pronunţată de Judecătoria Braşov în dosarul nr. x/2021 care a fost menţinută.

În baza art. 399 alin. (1) raportat la 241 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a constatat încetată de drept măsura controlului judiciar luată faţă de inculpat prin încheierea din data de 18.02.2022, pronunţată de Judecătoria Braşov în dosarul nr. x/2021.3.

Împotriva deciziei penale nr. 583/AP din data de 1 august 2024, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2021, inculpatul A., prin avocat G. (cu împuternicire avocaţială la dosar), a declarat recurs în casaţie la data de 26.08.2024.

În motivare, inculpatul A., prin apărător ales, a criticat decizia penală nr. 583/AP din data de 1 august 2024, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2021, invocând cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

În susţinerea motivelor de recurs în casaţie, a arătat că toate faptele pentru care a fost condamnat (infracţiunile de camătă şi şantaj) nu sunt prevăzute de legea penală, în sensul că nu îndeplinesc elementele constitutive ale infracţiunilor care i-au fost reţinute în sarcină, atât în ce priveşte latura subiectivă, cât şi în privinţa laturii obiective.

Astfel, instanţa de apel a menţinut sentinţa penala dată cu încălcarea esenţială a prevederilor legale la care se face referire în prezenta cerere şi a pronunţat o hotărâre cu încălcarea esenţială a aceloraşi prevederi legale în temeiul aceloraşi considerente, respectiv că inculpatul a săvârşit infracţiunile de care este acuzat, deşi faptele comise de acesta nu sunt prevăzute de legea penală.

A precizat că nu a constrâns în nicio modalitate nicio persoană sa îi dea bani care să nu îi fie datoraţi, sa îi facă ceva în mod gratuit sau sa îi presteze munci sau servicii la un preţ subestimat ori să sufere ceva anume în sensul prevederilor legale care incriminează şantajul.

De asemenea, recurentul a mai precizat că nici pretinsa camătă pentru care a fost condamnat nu este prevăzută de legea penală în situaţia de fapt reală a cauzei, atât în ceea ce priveşte latura subiectivă, cât şi în ceea ce priveşte latura obiectivă a acestei infracţiuni.

A susţinut că nu a împrumutat niciodată bani ca îndeletnicire cu dobândă nelegală, că nu a fost şi nu este cunoscut ca fiind un cămătar, ci doar a ajutat respectivele persoane la cererea insistentă a acestora, împrumuturi pe care le-a făcut fără încălcarea legii şi cu un scop reciproc, avantajos.

Totodată, inculpatul A., a solicitat, în temeiul art. 441 din C. proc. pen., suspendarea executării deciziei nr. 583/AP din data de 1 august 2024, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2021.

Prin încheierea din 11.12.2024, pronunţată în dosarul nr. x/2021, a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 583/AP din data de 1 august 2024, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2021, şi a fost respinsă cererea privind suspendarea executării hotărârii formulată de inculpat.

În esenţă, s-a reţinut că cererea de recurs în casaţie îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute la art. 434-438 din C. proc. pen.

Examinând recursul în casaţie declarat de inculpatul A. prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., astfel cum au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu din 11.12.2024, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Preliminar, Înalta Curte reţine că, în condiţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, caz de casare ce vizează situaţiile în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare; dacă instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune.

Este de menţionat că, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. nu se poate realiza o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supuse cenzurii starea factuală reţinută de instanţa de apel.

De asemenea, nu poate fi analizată nici latura subiectivă a infracţiunii, întrucât presupune interpretarea materialului probator administrat în cauză.

Înalta Curte subliniază că ceea ce s-a invocat de recurenţii-inculpaţi ca temei al incidenţei dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. vizează, în esenţă, lipsa tipicităţii obiective a infracţiunilor de şantaj prev. de art. 207 alin. (1) şi (3) din C. pen. şi camătă prev. de art. 351 din C. pen., precum şi a tipicităţii subiective, motivat de faptul că din analiza întregului material probator administrat în cauză, precum şi a actelor aflate la dosar, rezultă în mod evident că faptele pentru care a fost condamnat inculpatul nu sunt prevăzute de legea penală.

În analiza conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, Înalta Curte va porni de la situaţia de fapt stabilită cu autoritate de lucru judecat de instanţa de apel, precum şi de la încadrarea juridică reţinută de aceeaşi instanţă, respectiv art. 207 alin. (1) şi (3) din C. pen. şi art. 351 din C. pen.

Astfel, instanţa de apel a reţinut în fapt şi în drept, în esenţă, următoarele:

- fapta inculpatului A., care, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a constrâns-o pe persoana vătămată D. în repetate rânduri, atât direct cât şi prin intermediul fiicei acestuia, martora H., respectiv în data de 17/18 septembrie 2020, a ameninţat-o pe persoana vătămată cu acte de violenţă îndreptate împotriva sa şi a familie sale; în data de 06.11.2020, a ameninţat-o pe persoana vătămată cu acte de violenţă; în data de 07.05.2021, a lovit-o pe persoana vătămată, a strâns-o de gât şi a ameninţat-o cu acte de violenţă şi cu moartea; iar în luna februarie/ martie 2021 s-a deplasat la locul de muncă al martorei şi i-a spus acesteia că îi va rupe picioarele tatălui său, în scopul de a-i restitui suma de bani împrumutată în regim de camătă, împreună cu dobânzile aferente, sau pentru a efectua în continuare lucrări pentru acesta, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de şantaj în formă continuată, prevăzută de art. 207 alin. (1) şi (3) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (patru acte materiale).

- fapta aceluiaşi inculpat care, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în cadrul discuţiilor telefonice din data de 16.06.2021, ora 13:48:28, respectiv data de 17.06.2021, ora 10:24:09 şi ora 12:17:57, purtate cu persoana vătămată C. i-a adresat acesteia ameninţări cu acte de violenţă, în scopul de a o constrânge pe aceasta să desfăşoare în beneficiul său activităţi în domeniul construcţiilor la pensiunea din localitatea Drăguş, jud. Braşov, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de şantaj în formă continuată, prevăzută de art. 207 alin. (1) şi (3) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (trei acte materiale).

- fapta inculpatului A. care, în data de 09.09.2021, a ameninţat-o pe persoana vătămată B., în scopul de a-i restitui suma de bani împrumutată în regim de camătă, împreună cu dobânzile aferente, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de şantaj, prevăzută de art. 207 alin. (1) şi (3) din C. pen.

- fapta aceluiaşi inculpat care, în perioada iulie 2020 - septembrie 2021, a împrumutat, ca îndeletnicire, sume de bani, către mai multe persoane (numiţii D., E., F. şi B.) de la care percepea o dobândă cuprinsă între 20%-30% din suma împrumutată, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de camătă, prevăzută de art. 351 din C. pen.

Faptele de care este acuzat inculpatul sunt reglementate de art. 207 alin. (1) şi (3) din C. pen. şi art. 351 din C. pen.

Referitor la infracţiunea de şantaj

Potrivit art. 207 alin. (1) din C. pen., infracţiunea de şantaj în varianta tip, constă în constrângerea unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, în scopul de a dobândi în mod injust un folos nepatrimonial, pentru sine ori pentru altul, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.

(3) "Dacă faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) au fost comise în scopul de a dobândi în mod injust un folos patrimonial, pentru sine sau pentru altul, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.

În primul rând se constată că acuzaţiile formulate împotriva inculpatului vizează trei infracţiuni de şantaj în raport cu persoanele vătămate D., B. şi C..

În varianta tip, elementul material al laturii obiective a infracţiunii de şantaj constă în acţiunea de constrângere a unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva.

Acţiunea de constrângere se poate săvârşi prin exercitarea oricăror acte de violenţă fizică împotriva unei persoane, în limitele prev. de art. 193 alin. (1) din C. pen., şi prin ameninţare, care constă în săvârşirea de acte care sunt de natură a inspira victimei temerea unui pericol pentru viaţa, integritatea corporală, sănătatea, libertatea, demnitatea sau avutul său ori al unei persoane de care este legată afectiv.

Prin constrângere se înţelege determinarea unei persoane să facă sau să nu facă ceva împotriva voinţei sale. Infracţiunea vizează libertatea persoanei, mai exact libertatea de ordin moral a persoanei, pentru că aceasta nu presupune o privare de libertate, în sens fizic, constrângerea exercitată împotriva subiectului pasiv al infracţiunii de şantaj trebuie să îi producă acestuia o stare de temere, de natură a-l determina să acţioneze conform conduitei prevăzute în dispoziţia normei de incriminare.

În cazul constrângerii fizice, aceasta poate fi exercitată, în mod direct şi capabilă să înfrângă rezistenţa fizică a subiectului pasiv, iar constrângerea psihică se exercită prin acte de natură să inspire victimei temerea că, în viitor, ea sau o altă persoană apropiată ei va suporta un rău. În ambele cazuri, pentru realizarea conţinutului constitutiv al infracţiunii, constrângerea trebuie să fie efectivă.

Având în vedere aceste particularităţi ale infracţiunii de şantaj şi, în mod special, obiectul său juridic, care are în vedere libertatea morală a persoanei, legiuitorul nu a prevăzut în cuprinsul normei de incriminare criticate modalităţile concrete de realizare a constrângerii, evitându-se astfel restrângerea, în mod nejustificat, a sferei de aplicare a prevederilor art. 207 alin. (1) din C. pen., în acest fel intră sub incidenţa dispoziţiei legale analizate toate formele de constrângere, care au ca rezultat determinarea unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, săvârşite în scopul de a dobândi în mod injust un folos nepatrimonial, pentru sine ori pentru altul, indiferent de acţiunile sau inacţiunile prin care constrângerea este executată". (paragr. 14 şi 15 din decizia nr. 689/2017 a Curţii Constituţionale referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 207 alin. (1) şi (3) din C. pen. şi paragr. 15 din decizia nr. 858/2018 a Curţii Constituţionale referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii legale).

Infracţiunea de şantaj presupune, sub aspectul elementului material, o constrângere exercitată asupra unei persoane, fie de natură fizică, fie de natură psihică, pentru a impune acesteia să facă ceea ce i se cere, aşa cum i se cere, sau să nu facă ceva. Constrângerea, în cazul infracţiunii de şantaj, trebuie să fie de aşa natură încât ea să prilejuiască o stare de temere (de alarmare), care determină victima să acţioneze într-un alt mod decât acela pe care şi-l doreşte şi să aibă drept scop o anumită comportare (aşa cum doreşte constrângătorul) din partea victimei, de pe urma căreia făptuitorul sau altă persoană să obţină un folos injust.

Prin hotărârea recurată, s-au reţinut, pe baza probatoriului administrat următoarele:

Referitor la persoana vătămată D.:

- a) în ceea ce priveşte primul act material ce intră în conţinutul infracţiunii imputate inculpatului, s-a reţinut că probele din care rezultă existenţa acestuia nu se limitează la declaraţia dată de persoana vătămată în cursul urmăririi penale, ci aceasta a fost în mod pertinent coroborată cu aspectele ce au rezultat în urma punerii în executare a măsurilor de supraveghere tehnică, probe din care rezultă că în cadrul întâlnirii ce a avut loc în data de 17/18 septembrie 2020 pe strada x din Braşov între inculpat şi persoana vătămată D., în cadrul căreia inculpatul i-a cerut să urce în maşina sa după care au mers cu maşina în parcarea I., în faţa societăţii comerciale "J.", inculpatul a proferat ameninţări la adresa persoanei vătămate, la adresa fiicei sale şi a părinţilor săi, în scopul de a-l constrânge pe acesta să-i restituie sumele de bani împrumutate anterior în regim de camătă.

S-a reţinut că întâlnirea dintre cei doi a avut loc în condiţiile în care anterior, în luna iulie 2020, inculpatul îi împrumutase persoanei vătămate suma de 800 de euro cu o dobândă de 200 de euro, iar pentru că acesta nu o restituise, inculpatul începuse să îl caute.

b) în ceea ce priveşte cel de al doilea act material, s-a reţinut că la data de 6 noiembrie 2020, după o lună şi jumătate de la primul incident, inculpatul a întâlnit-o pe persoana vătămată pe strada x din Braşov, unde acesta o aştepta pe concubina sa de la acel moment să iasă de la dentist, martora K., din declaraţia dată de persoana vătămată în cursul urmăririi penale rezultând că inculpatul A. l-a prins de gât din spate şi l-a dus cu forţa pe o bancă din faţa restaurantului "L.", unde i-a adresat ameninţări persoanei vătămate D., spunându-i că nu va scăpa de el până nu-şi va achita datoria, suma de 800 de euro împrumutată, plus dobânzile lunare acumulate, şi că îl va căuta până îi va da banii, propunându-i, totodată, să lucreze în continuare pentru el pentru a-şi achita această datorie, inculpatul schimbându-şi atitudinea la apariţia concubinei victimei.

c) în ceea ce priveşte cel de al treilea act material, s-a reţinut că în luna februarie/ martie 2021 inculpatul A. s-a deplasat la locul de muncă al fiicei persoanei vătămate, martora H. şi i-a spus acesteia că îi va rupe picioarele tatălui său -"îi va rupe picioarele dacă nu-i va da bani." în scopul de a-l constrânge în această modalitate, exercitând presiuni asupra familiei, să-i restitui suma de bani împrumutată în regim de camătă, împreună cu dobânzile aferente.

d) În ceea ce priveşte cel de al patrulea act material, s-a reţinut că acţiunea de constrângere exercitată de inculpat asupra persoanei vătămate a avut loc în interiorul magazinului M. din Braşov, unde persoana vătămată s-a întâlnit cu inculpatul în data de 7 mai 2021, interacţiunea dintre aceştia concretizându-se în schimbul de replici dintre cei doi, materializate în ameninţările cu moartea adresate persoanei vătămate în directă legătură cu starea de temere resimţită deja de persoana vătămată ca urmare a faptului că fusese căutat şi ameninţat deja de inculpat în circumstanţele reţinute, din declaraţia persoanei vătămate coroborată cu înregistrărilor surprinse de camerele de supraveghere video din incinta magazinului M. rezultând că inculpatul şi-a însoţit ameninţările verbale de folosirea forţei fizice, exercitând violenţe asupra persoanei vătămate, pe care a prins-o cu o mână de gât şi a condus-o forţat pe un culoar mai retras unde l-a lovit cu pumnul în zona feţei, din vizionarea imaginilor rezultând că inculpatul a iniţiat agresiunea, trăgând persoana vătămată pe un alt culoar unde putea fi mai greu observaţi, pentru a-l putea lovi fără să fie văzut de persoanele din magazin.

Referitor la persoana vătămată C.

Instanţa de apel a constatat că cele trei acte materiale ce intră în conţinutul infracţiunii de şantaj ce face obiectul acuzaţiei aduse inculpatului se regăsesc în cadrul discuţiilor pe care inculpatul le-a purtat la telefon cu persoana vătămată în datele de 16.06.2021, ora 13:48:28, 17.06.2021, ora 10:24:09 şi 17.06.2021, ora 12:17:57, din cuprinsul acestora rezultând că inculpatul a ameninţat în mod repetat persoana vătămată cu bătaia dacă nu vine să lucreze pentru acesta - "că dacă nu rămânem prieteni, noi nu mai suntem prieteni deloc, o să-i spun şi lui N., băi pe ăsta să nu mi-l mai aduci pe aici că dacă-l aduci pe aici ţi-l bat de se c*că pe el".

S-a constatat că ameninţările acestuia au produs asupra persoanei vătămate o stare de temere evidentă, acesta acţionând de maniera urmărită de inculpat, pe de o parte persoana vătămată percepând ca pe ceva cât se poate de real faptul că inculpatul va pune în practică ameninţarea cu bătaia dacă nu se va prezenta la muncă pentru acesta - "fac cumva şi vin pe jos şi stau pân’ la 5, no 6, no vin şi fac ce pot", "A.: No bun, aşteaptă-mă că vin acolo, unde eşti, în Ucea de Jos? O.: Păi nu, ce să-ţi mai spun P., să vii peste mine să mă baţi!"

S-a reţinut că ameninţările inculpatului nu au fost percepute de persoana vătămată drept nişte simple vorba aruncate la nervi, ameninţarea că acesta îi rupe dinţii fiind una violentă şi percepută ca atare de persoana vătămată, care la auzul acesteia s-a angajat să facă tot posibilul să ajungă şi să-şi conformeze astfel conduita constrângerii exercitate de inculpat.

S-a constatat că inculpatul a exercitat acte de ameninţare asupra persoanei vătămate în scopul de a o determina pe acesta să muncească în beneficiul său contrar voinţei sale, adică în scopul de a dobândi în mod injust - prin constrângere - un folos patrimonial concretizat în munca prestată în beneficiul său.

Referitor la persoana vătămată B.

Instanţa de apel a reţinut că din procesul-verbal de redare a convorbirii pe care inculpatul a avut-o în data de 9 septembrie 2021 ora 17:44.37 cu persoana vătămată B. rezultă nu doar că i-a adus acestuia injurii, dar se desprinde fără echivoc faptul că a ameninţat-o cu exercitarea de violenţe asupra sa precum şi asupra soţiei dacă nu restituie banii împrumutaţi în regim de camătă şi nu plăteşte dobânzile aferente, iar forma pe care au îmbrăcat-o aceste ameninţări depăşeşte fără echivoc cadrul unei simple mustrări ori al unui reproş al unui simplu avertisment, în condiţiile în care îl ameninţă că merge acasă la soţia sa, aflată singură în România, dat fiind că persoana vătămată se afla în Franţa precum şi că în acest scop convoacă şi pe alţii - "10 inşi" care să-l însoţească, după care îl ameninţă cu bătaia, de o manieră deosebit de violentă, în legătură cu neplata sumei împrumutate şi a dobânzii - "Datoria mea este să-ţi rup o bătaie, să nu stai în picioare 6 luni! (...) No, eu ţi-am spus ce datorii am! Tu ai la mine alta! Şi cine ştie cum, trebuie să fii prea şmecher ca s-o dai la întors, ca să mă îmbunezi O. Eu ţi-am spus-o, eu ţi-am spus-o prieteneşte!).

Totodată, instanţa de apel a reţinut că inculpatul s-a prezentat la locul de muncă al soţiei persoanei vătămate, martora Q., în R., aspect arătat de inculpat şi în declaraţia dată în faţa instanţei de apel, încercând să acrediteze ideea că s-a oprit ocazional pentru că dorea să mănânce mâncare italiană, aspect ce nu prezintă însă credibilitate, în condiţiile în care acesta i-a cerut soţiei persoanei vătămate să-l sune pe acesta în Franţa, pentru că nu îi răspunsese anterior la telefon, motivul pentru care îl căuta fiind acela de a-i cere să îi restituie suma împrumutată în regim de camătă şi dobânda.

Astfel, sub aspectul laturii obiective a infracţiunilor de şantaj, instanţa de apel a reţinut că, în concret, elementul material constă în constrângerea, prin ameninţări sau violenţe fizice, în scopul de a obţine din partea persoanelor vătămate diferite conduite, respectiv restituirea sumelor de bani împrumutate şi achitarea dobânzilor aferente ori continuarea desfăşurării de activităţi lucrative pentru inculpat.

Având în vedere consideraţiunile teoretice şi faptice expuse mai sus, Înalta Curte constată, contrar susţinerilor inculpatului, că acţiunile ce i-au fost reţinute în sarcină şi pentru care fost condamnat, astfel cum au fost stabilite cu titlu definitiv de către instanţa de apel în urma analizării probatoriului administrat în cauză, întrunesc elementele constitutive prevăzute de norma de incriminare a infracţiunii de şantaj.

În speţă există şi urmarea imediată cerută de normele ce incriminează şantajul, respectiv temerea persoanelor vătămate că, în viitor, ele sau persoane apropiate lor, vor suporta un rău în cazul în care nu vor restitui sumele de bani împrumutate împreună cu dobânda percepută de inculpat sau nu vor presta munca solicitată de acesta.

Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei, infracţiunea de şantaj fiind o infracţiune de pericol abstract.

Sub aspectul laturii subiective, s-a reţinut de instanţa de apel că inculpatul acţionat cu intenţie directă, calificată prin scopul urmărit, scopul fiind acela de a obţine pentru sine în mod injust un folos patrimonial. Astfel, potrivit art. 16 alin. (3) lit. a) din C. pen., inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale şi a urmărit producerea sa prin săvârşirea faptei.

Or, raportat la această situaţie factuală, care nu mai poate fi cenzurată de Înalta Curte prin intermediul recursului în casaţie, dat fiind specificul acestei căi extraordinare de atac, se constată că, prin decizia penală atacată sunt analizate elementele constitutive ale infracţiunii de şantaj, arătându-se în ce mod s-a realizat constrângerea celor trei persoane vătămate şi temerea acestora în urma constrângerii exercitate de către inculpat, demersuri care au fost expuse pe larg în considerentele deciziei penale atacate.

Aşadar, în raport de starea de fapt reţinută cu titlu definitiv de instanţa de apel, urmare a administrării probelor, în mod corect s-a constatat îndeplinirea elementelor de tipicitate ale infracţiunii de şantaj pentru care inculpatul a fost condamnat, curtea de apel realizând o analiză corespunzătoare sub acest aspect.

În ceea ce priveşte criticile formulate de inculpat în raport de infracţiunea de şantaj, Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate.

Inculpatul a solicitat să se constate că nu a acţionat cu intenţia de a dobândi în mod injust un folos nepatrimonial pentru sine sau pentru altul, şi, dimpotrivă doar a întreprins în mod stăruitor demersurile necesare pentru a-şi recupera banii împrumutaţi persoanelor în cauză, demersuri care nu intră sub incidenţa legii penale.

Totodată, a susţinut că nu le-a constrâns pe persoanele vătămate în nicio modalitate să îi dea bani care să nu îi fie datoraţi, să îi facă ceva gratuit sau să îi presteze munci sau servicii la un preţ subestimat ori să sufere ceva anume în sensul prevederilor legale care incriminează şantajul.

Or, Înalta Curte constată că în realitate inculpatul contestă situaţia de fapt stabilită cu autoritate de lucru judecat de instanţa de apel, aspect nepermis în cadrul recursului în casaţie, cale de atac în care are loc o verificare a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

S-a reţinut cu autoritate de lucru judecat că inculpatul a indus o stare de temere în cazul tuturor celor trei persoane vătămate pentru ca acestea să îi restituie împrumutul acordat în regim de camătă şi dobânzile percepute, respectiv de a lucra în beneficiul său în contul datoriilor.

Mai mult ameninţările inculpatului s-au concretizat şi prin deplasarea acestuia la locul de muncă al fiicei persoanei vătămate D. şi al soţiei persoanei vătămate B..

În cauză, a fost reţinută varianta agravată a infracţiunii de şantaj prevăzută de art. 207 alin. (3) din C. pen., faţă de împrejurarea că fapta a fost săvârşită de inculpatul A. în scopul de a dobândi în mod injust un folos patrimonial, respectiv restituirea unor sume de bani ori prestarea unor activităţi lucrative în favoarea acestuia, neprezentând relevanţă pentru reţinerea infracţiunii de şantaj faptul că folosul patrimonial ar fi just ori injust.

Referitor la infracţiunea de camătă

Potrivit dispoziţiilor art. 351 din C. pen., infracţiunea de camătă constă în darea de bani cu dobândă, ca îndeletnicire, de către o persoană neautorizată şi se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

Înalta Curte constată că instanţa de apel a analizat condiţiile de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de camătă comisă de inculpatul A. şi a constatat că sunt întrunite potrivit art. 351 din C. pen.

Astfel, s-a reţinut că elementul material al laturii obiective este reprezentat de acţiunea de dare de bani cu dobândă, ca îndeletnicire, realizată în prezenta cauză prin acţiunile succesive de remitere a sumelor de bani de către inculpatul A., în vederea recuperării acestora alături de dobânda solicitată. Remiterile succesive şi maniera elaborată în care inculpatul a urmărit să-şi asigure recuperarea sumelor împrumutate şi a dobânzilor aferente sunt apte să determine îndeplinirea cerinţei esenţiale ataşate elementului material, privind realizarea acţiunii de dare ca îndeletnicire.

Infracţiunea este una de pericol abstract, continuă şi de obicei, consumarea începând la momentul dării de bani cu dobândă, aceasta continuând pe toată durata de derulare a împrumuturilor până la momentul perceperii ultimei dobânzi, moment la care se epuizează, cu condiţia ca acest comportament să fie repetat de un număr suficient de ori încât să contureze caracterul de obişnuinţă. Au relevanţă penală, aşadar, simplele acţiuni de remitere efectivă a sumelor de bani cu titlu de împrumut, însoţite de solicitarea acordării/perceperii dobânzilor aferente pentru viitor, fără a fi strict necesar ca dobânzile să fie şi efectiv plătite şi încasate pentru ca infracţiunea să se consume.

Legătura de cauzalitate între acţiunea inculpatului şi urmarea imediată, în speţă, starea de pericol instituită în privinţa raporturilor financiare, a rezultat din materialitatea faptelor.

Sub aspectul laturii subiective, instanţa de apel a reţinut că inculpatul a acţionat cu intenţie directă, formă de vinovăţie prevăzută de art. 16 alin. (3) lit. a) din C. pen., calificată prin scopul urmărit, constând în obţinerea unor beneficii de natură patrimonială.

În ceea ce priveşte criticile formulate de inculpat în raport de infracţiunea de camătă, Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate.

În acest sens, recurentul-inculpat a susţinut că nu a împrumutat niciodată bani ca îndeletnicire, că nu a fost şi nu este cunoscut ca fiind cămătar, ci doar le-a ajutat pe persoanele vătămate la cererea lor cu împrumuturile respective, de altfel cerute cu insistenţă, însă acestea nu i-au restituit banii împrumutaţi, motiv pentru care a acceptat chiar şi ca acestea să presteze muncă pentru acoperirea datoriei.

Or, Înalta Curte constată că prin criticile formulate inculpatul contestă în realitate situaţia de fapt stabilită cu autoritate de lucru judecat de instanţa de apel, aspect nepermis în calea de atac a recursului în casaţie, în condiţiile în care în cadrul acestei căi extraordinare de atac are loc o verificare a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Pe de altă parte nu poate fi examinată în cadrul recursului în casaţie critica potrivit căreia inculpatul nu a împrumutat bani cu îndeletnicire, atâta timp cât se tinde la schimbarea situaţiei de fapt.

De altfel, caracterul repetat al infracţiunii de camătă rezultă din remiterile succesive şi maniera elaborată în care inculpatul a urmărit să-şi asigure recuperarea sumelor împrumutate şi a dobânzilor aferente apte să conducă la reţinerea întrunirii cerinţei esenţiale ataşate elementului material, privind realizarea acţiunii, ca îndeletnicire.

În unele aspecte teoretice din doctrină a unor autori, s-a evidenţiat în mod concret modalitatea de apreciere asupra condiţiei referitoare la "darea de bani cu dobândă" pentru a fi considerată o îndeletnicire, respectiv să fie comisă de mai multe ori pentru a avea caracter penal (de cel puţin 3 ori). Or, raportând şi aspectele teoretice mai sus menţionate la baza factuală reţinută de către curtea de apel, în mod concret există mai mult de trei acte materiale comise, aşa încât caracterul repetat al cerinţei legale enunţate pentru a fi considerată o îndeletnicire cu accepţiune penală este îndeplinită, realizând tipicitatea obiectivă a infracţiunii de camătă prevăzută de art. 351 din C. pen.

Înalta Curte consideră că între baza factuală stabilită de către instanţa de apel şi condiţiile de tipicitate obiectivă pentru infracţiunea de camătă şi analizate de aceasta, există o deplină concordanţă, aşa încât nu este aplicabil cazul de recurs în casaţie invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

În ceea ce priveşte latura civilă, Înalta Curte reţine că aceasta poate fi influenţată indirect ca efect al soluţiei cu privire la latura penală.

Or, cum în cauză nu au intervenit modificări asupra laturii penale, Înalta Curte reţine că aspectele ce ţin de latura civilă nu pot fi puse în discuţie pe cale indirectă.

Referitor la criticile vizând latura subiectivă a infracţiunii, Înalta Curte reţine că acestea excedează cadrului procesual al recursului în casaţie, întrucât presupun o reanalizare a materialului probator, aspect nepermis în prezenta procedură.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 583/AP din data de 1 august 2024, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2021.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE OTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 583/AP din data de 1 august 2024, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2021.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 februarie 2025.