Ne bis in idem and the constitutive effect of a prosecutor's dismissal order under CJEU Case C-58/22

Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2024

Asupra recursului în casaţie, în baza actelor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 159 din data de 19.11.2018, pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr. x/2017, în baza art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 308 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea 78/2000, a fost condamnată inculpata A., la o pedeapsă de 1 an şi 4 luni închisoare şi la pedeapsa complementară constând în interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie publică, ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta, pe o perioadă de 1 an şi 4 luni.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică, ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta. Pedeapsa complementară se va executa în condiţiile art. 68 lit. b) C. pen.

În baza art. 91, 92 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 3 ani.

(…)

Prin decizia penală nr. 1207 din 20 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2017, în temeiul art. 421 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de inculpata A., împotriva sentinţei penale nr. 159/19.11.2018 a Tribunalului Olt, pronunţată în dosarul nr. x/2017.

În temeiul art. 421 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a fost respins apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt împotriva aceleiaşi sentinţe penale, ca nefondat.

A fost desfiinţată în totalitate sentinţa instanţei de fond şi, în rejudecare:

În temeiul art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. i) şi art. 17 alin. (2) C. proc. pen., a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei A., pentru infracţiunea prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 308 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 7 8/2000.

Prin decizia nr. 357/RC din 23 septembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosar nr. x/2017, s-a admis recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 1207 din 20 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2017, privind pe inculpata A..

A fost casată decizia penală atacată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova.

În esenţă, s-a reţinut că, instanţa de apel în mod greşit a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpata A., în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. i) C. proc. pen., nefiind incident principiul ne bis in idem, întrucât soluţia adoptată de procuror, prin ordonanţa de clasare din 27 septembrie 2016 emisă în dosarul nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, nu intră în categoria hotărârilor definitive, intrate în puterea lucrului judecat, în absenţa oricăror aprecieri cu privire la fondul cauzei; ordonanţa în discuţie nu este motivată de procuror, făcându-se doar menţiunea în sensul dispunerii soluţiei de clasare a cauzei sub aspectul săvârşirii infracţiunii de şantaj, prevăzută de art. 207 alin. (1) C. pen., pentru care a fost cercetată inculpata.

Al doilea ciclu procesual

Prin decizia penală nr. 770/2024 din 10 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2017, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de A. împotriva sentinţei sentinţei penale nr. 159 din data de 19.11.2018 pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr. x/2017.

S-a desfiinţat în totalitate sentinţa penală apelată şi rejudecând,

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. i) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpata A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 308 alin. (1) C. pen., art. 6 din Legea 78/2000.

Analizând, în rejudecare, apelurile declarate, Curtea de Apel Craiova a constatat următoarele:

Din cuprinsul dosarului de urmărire penală, reiese că martorii B., C., D., E. şi F. au formulat două plângeri identice în conţinut şi pentru aceeaşi faptă (pretinderea la data de 30.04.2015 a sumei de 3600 Euro +TVA - în total 4400 euro - reprezentând taxa de succes pentru avocatul G. într-un proces civil), împotriva aceleiaşi persoane (A.).

Una din plângeri a fost înaintată DNA - Serviciul Teritorial Craiova care a apreciat că din plângerea formulată de B., C., D., E. şi F. rezultă indicii privind o infracţiune de şantaj, astfel că a fost sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina, fiind înregistrat dosarul nr. x/2016.

Prin ordonanţa nr. 673/P/2016 din data de 14.03.2016 s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la infracţiunea de şantaj prev. de art. 207 alin. (1) C. pen.

La data de 14.04.2016, organele de cercetare penală au procedat la audierea persoanelor care au formulat sesizarea, respectiv C., D., B., E. şi F., declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul de urmărire penală al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, filele x.

La dosarului de urmărire penală a fost ataşat CD ul conţinând înregistrarea în mediul ambiental despre care s-a făcut vorbire în plângerea penală formulată şi în declaraţii.

De asemenea, în cursul urmăririi penale, Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina a administrat proba cu înscrisuri, la filele x ale dosarului de urmărire penală fiind ataşate înscrisuri relevante pentru soluţionarea cauzei, respectiv contracte de asistenţă juridică încheiate de inculpata A. cu avocaţii G., rapoarte privind activitatea cabinetului de avocat G., contracte de asistenţă juridică încheiate de H. cu avocaţii I., J., K., L., M., Legea nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, statutul H., certificat de grefă emisă de Tribunalul Olt prin care s-a comunicat că prin sentinţa civilă nr. 158/2016 s-a admis contestaţia formulată de F., s-a dispus anularea deciziei de sancţionare şi reintegrarea acesteia pe postul deţinut, decizia din 15.03.2016 de reintegrare pe post cu privire la F., informarea nr. x/09.04.2015 a inculpatei către Consiliul de administraţie prin care s-a solicitat analizarea posibilităţii de desfiinţare a unor posturi pe care erau încadrate persoanele care au sesizat parchetul, informarea de preaviz nr. 426/24.03.2016 emisă către F. prin care i s-a comunicat desfiinţarea postului pe care îl ocupa, cererea formulată de B., C., D., E. şi F. prin care au solicitat inculpatei comunicarea unei copii a contractului încheiat cu avocatul G., prin care au precizat şi că le este necesar pentru a se conforma solicitării inculpatei de a achita suma de 4464 euro.

Prin ordonanţa nr. 673/P/2016 din data de 27.09.2016 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, procurorul a dispus în baza art. 315 lit. b) rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., clasarea cauzei. Această soluţie a rămas definitivă întrucât nu a fost atacată în termenele şi condiţiile prevăzute de lege.

A doua plângere, cu conţinut identic, a celor cinci martori denunţători a fost adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt şi a format obiectul dosarului x/2016

În acest dosar s-a început urmărirea penală, s-a pus în mişcare acţiunea penală cu privire la aceeaşi faptă reclamată de aceeaşi martori, în condiţii identice cu cele din dosarul de şantaj ce a fost soluţionat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina, dar sub o altă încadrare juridică, respectiv aceea prevăzută de art. 289 C. pen.

În cursul instrumentării dosarului, constatându-se că Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina a pronunţat o soluţie de clasare cu privire la aceeaşi faptă care forma obiectul dosarului aflat în lucru la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, s-a solicitat Judecătoriei Slatina de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina confirmarea redeschiderii urmăririi penale în dosarul de şantaj nr. x/2016, cu motivarea că, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt are în lucru un dosar privitor la aceeaşi faptă şi în care se fac cercetări atât sub aspectul infracţiunii de luare de mită prev. de art. 289 C. pen., cât şi cu privire la săvârşirea infracţiunii de şantaj prev. de art. 207 alin. (1) C. pen.

Prin încheierea nr. 612 din data de 21.11.2016 pronunţată în dosarul penal nr. x/2016, Judecătoria Slatina, în baza art. 365 alin. (4) şi (4) indice 1 C. proc. pen. a respins cererea formulată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina, de redeschidere a urmăririi penale ca neîntemeiată, soluţia fiind definitivă.

Pentru a pronunţa această soluţie, judecătorul a constatat că potrivit art. 335 alin. (1) C. proc. pen. "dacă procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluţia constată, ulterior că nu a existat împrejurarea pe care se întemeia clasarea, infirmă ordonanţa şi dispune redeschiderea urmăririi penale", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi text de lege "în cazul în care au apărut fapte sau împrejurări noi din care rezultă că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia clasarea, procurorul revocă ordonanţa şi dispune redeschiderea urmăririi penale".

Din analiza ordonanţei nr. 673/P/2016 din 21.10.2016 emisă de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina s-a reţinut că motivul redeschiderii urmăririi penale îl constituie faptul că pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt se află dosarul nr. x/2016 în care se efectuează cercetări împotriva aceleiaşi persoane pentru mai multe infracţiuni, printre care şi cea de şantaj şi în vederea unei bune înfăptuiri a justiţiei se impune infirmarea soluţiei şi declinarea dosarului la Parchetul ierarhic superior.

Judecătorul a mai constatat că prin ordonanţa nr. 47/P/2016 din 15.09.2016 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt se reţine că împotriva numitei A. a fost începută urmărirea penală pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea 78/2000 şi s-a dispus luarea unei măsuri preventive neprivative de libertate faţă de această persoană, pentru aceeaşi faptă.

Judecătorul a reţinut că simpla invocare a faptului că împotriva aceleiaşi persoane se fac cercetări într-o altă cauză pe rolul altui organ judiciar şi că cercetările ar fi într-o fază avansată, nu conduc la concluzia legală că se impune infirmarea unei soluţii de clasare şi de redeschidere a urmăririi penale, în condiţiile în care textele de lege mai sus menţionate impun ca analiza ordonanţei de infirmare să vizeze faptul că nu a existat împrejurarea pe care s-a întemeiat soluţia de clasare sau au fost descoperite fapte sau împrejurări noi, care nu mai justifică soluţia de clasare, situaţie care nu se reţine în respectiva ordonanţă, iar în cauza organului judiciar superior cercetările se fac pentru o altă infracţiune decât cea de şantaj.

Prin rechizitoriul nr. x/2016 din data de 31 ianuarie 2017 al Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei A. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 308 alin. (1) C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 6 din Legea 78/2000.

În esenţă, inculpata este acuzată de aceeaşi faptă pentru care anterior, prin ordonanţa nr. 673/P/2016 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina s-a dispus clasarea cauzei, respectiv că la data de 30.04.2015, în calitate de preşedinte al H. S.C. Slatina, jud. Olt, a pretins de la numiţii F., D., C., E., B., angajaţi pe diverse funcţii în cadrul societăţii, suma de 4400 euro reprezentând un "onorariu de succes" al avocatului, la plata căruia s-a angajat inculpata A., pentru ca aceasta să renunţe a emite decizii de desfacere a convenţiilor individuale de muncă ale respectivelor persoane. Întrucât pretenţiile sale financiare nu au fost satisfăcute, inculpata a emis şi a semnat decizii individuale de încetare a convenţiilor individuale de muncă pentru fiecare dintre aceste persoane.

Analizând conţinutul celor două dosare penale, Curtea a constatat că probele esenţiale sunt reprezentate de declaraţiile martorilor B., C., D., E. şi F. şi de înregistrarea audio efectuată în mediul ambiental şi au fost administrate în ambele dosare.

Cu privire la martorii denunţători C., D., B., E. şi F., instanţa de apel a reţinut că au fost audiaţi, dând declaraţii detaliate, consemnate şi ataşate la filele x al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina.

De asemenea, înregistrarea audio ambientală, probă determinantă împotriva inculpatei, a fost ataşată la dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina şi a fost avută în vedere la adoptarea soluţiei de clasare.

În raport de motivele pentru care a fost admis recursul în casaţie - expuse de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în decizia nr. 357/RC din 23 septembrie 2021, respectiv că soluţia adoptată de parchet nu intră în categoria hotărârilor definitive, intrate în puterea lucrului judecat, în absenţa oricăror aprecieri cu privire la fondul cauzei, întrucât ordonanţa nr. 673/P/2016 din 27 septembrie 2016 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina nu este motivată de procuror, făcându-se doar menţiunea în sensul dispunerii soluţiei de clasare a cauzei sub aspectul săvârşirii infracţiunii de şantaj, prev. de art. 207 alin. (1) C. pen., pentru care a fost cercetată inculpata, instanţa de apel a solicitat CJUE să lămurească acest aspect.

Curtea de Apel a reţinut că potrivit art. 315 alin. (5) C. proc. pen. la momentul dispunerii clasării, menţionarea motivelor de fapt şi de drept este obligatorie numai dacă procurorul nu îşi însuşeşte argumentele cuprinse în propunerea organului de cercetare penală ori dacă a existat un suspect în cauză.

Or, în prezenta cauză, având în vedere că urmărirea penală era începută in rem, în cauză neexistând suspect, prin prisma dispoziţiilor art. 315 alin. (5) C. proc. pen., procurorul a însuşit toate argumentele organului de cercetare penală expuse în referatul cu propunere de clasare.

Conform referatului cu propunere de clasare, s-a reţinut că persoanele vătămate C., D., B., E. şi F. sunt membri cooperatori în cadrul cooperativei H., şi, pe fondul unui proces civil cu A. şi a unor plângeri penale formulate, au efectuat înregistrări ale unor convorbiri în mediul ambiental despre care susţin că au purtat-o cu A. data de 30.04.2015.

Persoanele vătămate au susţinut că numita A. le-a pretins suma de 3600 euro plus TVA, reprezentând o taxă de succes pe care ar fi trebuit să o plătească apărătorului ales dintr-un proces civil, în schimbul reluării unui climat de bună - înţelegere şi de colaborare la locul de muncă.

Din înregistrarea în mediu ambiental anexată la dosarul cauzei de persoanele vătămate la minutul 7, secunda 46, o persoană pretins a fi numita A. precizează faptul că persoanele vătămate ar trebui să plătească suma de 3600 euro şi TVA aferent acestei sume, sumă ce reprezintă o taxă de succes plătită avocatului G..

Din declaraţiile persoanelor vătămate C., F., B., D. şi E., consemnate la data de 14.04.2016, rezultă faptul că numita A. le-a precizat că suma de 3600 euro şi TVA aferent ar trebui să fie achitată de aceştia numitului G., sumă ce ar reprezenta taxa de succes ca urmare a câştigării unor procese civile intentate de susnumiţi numitei A..

De asemenea, din aceleaşi declaraţii rezultă faptul că numita A. nu a pretins ca suma respectivă să-i fie remisă ei pentru asigurarea unui "climat de buna - înţelegere şi de colaborare la locul de muncă, ci această sumă trebuia remisă avocatului ales al acesteia.

Din declaraţia numitei A., consemnată la data de 30.04.2016 a rezultat faptul că suma de 3600 fără TVA trebuia plătită de acesta avocatului G. în eventualitatea câştigării unui proces civil referitor la anularea hotărârii AGA din data de 12.02.2014 prin care a fost revocată din funcţia de preşedinte al cooperativei H..

Acţiunea privind anularea hotărârii AGA a fost admisă, fiind repusă în funcţia de preşedinte urmând să achite suma mai susmenţionată prevăzută în contractul încheiat cu avocatul G..

Referitor la suma de 3600 euro şi TVA, A. a declarat că această sumă urmează să fie plătită de ea avocatului G., conform contractului încheiat cu acesta, însă la această dată nu dispune de această sumă de bani.

A. a mai declarat că nu a cerut nicio sumă de bani pentru ea şi nu a şantajat pe nimeni în societate.

Sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 207 alin. (1) C. pen., constând în aceea că aceasta a şantajat nai mulţi angajaţi ai cooperativei H. să plătească suma de 3600 euro şi TVA în schimbul reluării unui climat de bună - înţelegere şi colaborare la locul de muncă, organele de urmărire penală au constatat că acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, întrucât în cauză nu există probe care să conducă la concluzia că A. i-a şantajat pe aceştia.

Din probele administrate, organele de cercetare penală au reţinut că A. nu a pretins nicio sumă de bani de la numiţii C., F., B., D. şi E., şi nu a urmărit dobândirea unui folos material nici pentru sine nici pentru altă persoană, aspect ce reiese şi din declaraţiile acestora care au precizat cu ocazia audierii că suma de 3600 euro şi TVA urma să fie remisă avocatului cu care numita A. încheiase un contract de asistenţă juridică şi nu pentru a fi însuşită de ea. Niciuna dintre persoanele audiate nu a precizat că numita A. ar fi cerut vreo sumă de bani pentru ea sau pentru a nu-i concedia.

Pentru argumentele expuse, organele de cercetare penală au propus clasarea cauzei în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., propunere însuşită de procuror prin ordonanţa nr. 673/P/2016 din 27.09.2016.

În cuprinsul Hotărârii pronunţate în cauza nr. C-58/22, parag. 63, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a tranşat problema ridicată de Înalta Curte la momentul admiterii recursului în casaţie, precizând că pentru a adopta ordonanţa de clasare în discuţie, procurorul s-a întemeiat pe un referat anexat la această ordonanţă, întocmit de organul de poliţie care îi audiase pe A. şi pe petenţii din litigiul principal şi care primise printre altele un CD care conţinea înregistrarea audio a şedinţei adunării generale a cooperativei din 30 aprilie 2015, concluzionând că aceste elemente par să indice că au fost adunate şi examinate diverse mijloace de probă în cursul anchetei, cu privire la care a fost efectuată o apreciere pe fond.

În cuprinsul aceluiaşi paragaraf, ultima teză, CJUE a atras atenţia instanţei de trimitere, să efectueze o analiză cu privire la lipsa audierii, în cadrul dosarului Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, a martorilor N., O., P., Q. şi R., audiaţi în cadrul dosarului Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, apreciind că absenţa audierii acestora ar putea constitui un indiciu al neexaminării situaţiei juridice inculpatei A. în calitate de persoană răspunzătoare din punct de vedere penal pentru infracţiunea reţinută.

Analizând declaraţiile indicate de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, ataşate la filele x dup, Curtea a constatat că acestea aduc doar un surplus cantitativ materialului probator.

Sub aspect calitativ, declaraţiile martorilor N., O., P., Q. şi R. nu sunt apte a modifica situatia de fapt, necuprinzând elemente noi care sa nu fi fost stabilite pe baza probelor administrate în dosarul nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina.

Curtea a reţinut că nu cantitatea probelor este relevantă în stabilirea caracterului efectiv al anchetei penale, ci cu prioritate valoarea informativă a probelor administrate suplimentar faţă de prima ancheta.

Pe de altă parte, sub aspect cantitativ, Curtea a reţinut, din cuprinsul procesului-verbal întocmit cu ocazia desfăşurării Adunării Generale din data de 30.04.2015, ataşat la filele x dup, că la respectiva şedinţă au participat 96 de membri cooperatori, oricare dintre aceste persoane putând avea, din punct de vedere procesual penal, calitatea de martor, însă organele de urmărire penală nu au considerat necesar ca, pentru stabilirea stării de fapt, să procedeze la audierea tuturor celor prezenţi.

În acest context, Curtea a constatat fondate apărările formulate de inculpată, prin apărător ales, în sensul că nu cantitatea probatorului este esenţială pentru a stabili caracterul aprofundat al anchetei, ci calitatea probatoriului administrat suplimentar.

În plus, Curtea a reţinut că declaraţiile martorilor R. şi Q. sunt favorabile inculpatei, ambii precizând, în esenţă, că inculpata nu este vinovată şi că din înregistrarea furnizată de D. nu ar rezulta că inculpata ar fi solicitat vreo sumă de bani pentru a nu denunţa convenţiile de muncă ale denunţătorilor.

Faţă de cele mai sus expuse, făcând examenul impus de CJUE, la punctele 48-74, instanţa de apel a reţinut că sunt întrunite condiţiile "bis" şi "idem", astfel cum au fost analizate exhaustiv în jurisprudenţa Curţii, respectiv a existat o anchetă aprofundată, probele esenţiale fiind administrate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina şi avute în vedere la adoptarea soluţiei de clasare, astfel cum rezultă din argumentele expuse în referatul cu propunere de clasare, însuşite de procuror, iar soluţia de clasare este una definitivă, fără a avea relevanţă că a fost adoptată în faza de urmărire penală in rem. (astfel cum rezultă din parag. 68 şi 70 ale Hotărârii pronunţate în cauza nr. C-58/22).

Faptul că declaraţiile martorilor şi înregistrarea în mediul ambiental sunt probe determinante, esenţiale, este relevată de chiar motivarea Tribunalului Olt în susţinerea soluţiei de condamnare a inculpatei, fiind folosite pentru a motiva vinovăţia inculpatei. În cuprinsul sentinţei apelate declaraţiile martorilor C., D., F., precum şi parte din înregistrarea efectuată în mediul ambiental sunt redate exhaustiv în motivarea soluţiei de condamnare.

Soluţia de clasare a Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina a vizat analiza probelor şi a aptitudinii acestora de a dovedi existenţa faptei şi vinovăţia inculpatei din prezenta cauză, iar ulterior adoptării soluţiei de clasare, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt a dispus trimiterea în judecată a inculpatei A. pentru aceeaşi faptă, însă sub o altă încadrare juridică, probele determinante fiind, în esenţă, aceleaşi.

Probele administrate suplimentar de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt nu sunt apte să conducă la concluzia că în dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina situaţia juridică a inculpatei A. nu a fost analizată în sensul impus de CJUE, respectiv ca persoană răspunzătoare din punct de vedere penal pentru faptele care constituie infracţiunea urmărită, acestea constituind un surplus de probatoriu la nivel cantitativ, iar nu calitativ.

Instanţa de apel a subliniat că hotărârea preliminară a Curţii de Justiţie este obligatorie (cauza C-173/09, Elchinov, Hotărârea din 5 octombrie 2010, Marea Cameră, pct. 29 şi urm.), inclusiv considerentele sale (cauzele conexate 76, 86-89 & 149/87, Seguela and Others, [1988] ECR 2397, pct. 11-14.), pentru toate statele membre ale Uniunii Europene (cauzele conexate 76, 86-89 & 149/87, Seguela and Others, [1988] ECR 2397, pct. 11-14). Mai mult, potrivit Constituţiei României, dreptul Uniunii Europene are prioritate faţă de legile interne, art. 148 alin. (2) din Constituţie statuând în acest sens următoarele:

"ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".

Curtea de Apel a recunoscut, pe deplin şi fără rezerve, supremaţia dreptului Uniunii, şi, în limitele competenţelor legitime, a aplicat cu prevalenţă, dispoziţiile acestuia. Instanţa de apel a urmărit ca, prin valorificarea interpretărilor date de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în deciziile pronunţate, să le asigure eficienţa practică, ţinând seama de domeniul de aplicare al acestora.

Aplicând în prezenta speţă Hotărârea pronunţată în cauza nr. C-58/22, Curtea a lăsat neaplicate dispoziţiile art. 450 alin. (1) C. proc. pen., astfel încât, în rejudecarea apelurilor, instanţa de apel nu trebuie să se conformeze deciziei pronunţate în recurs în casaţie, fiind lămurită de CJUE (paragr. 63) problema ridicată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în considerente, în sensul că soluţia adoptată de parchet nu intră în categoria hotărârilor definitive întrucât nu este motivată de procuror.

Problema de drept care a condus la admiterea recursului în casaţie a fost tranşată prin hotărârea pronunţată, ordonanţa în discuţie constituind hotărâre definitivă întrucât procurorul s-a întemeiat pe un referat anexat la această ordonanţă, întocmit de organul de poliţie, CJUE apreciind că aceste elemente indică faptul că au fost adunate şi examinate diverse mijloace de probă în cursul anchetei, cu privire la care a fost efectuată o apreciere pe fond.

În atare situaţie, în rejudecarea apelurilor, instanţa de apel a constatat existenţa unui impediment la continuarea exercitării acţiunii penale - dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. i) C. proc. pen., dispunând încetarea procesului penal.

(…)

Împotriva deciziei penale nr. 770/2024 din 10 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2017, privind pe inculpata A., în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a formulat cerere de recurs în casaţie, invocând dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

A solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova.

Prin încheierea din 12 septembrie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 770/2024 din 10 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2017, privind pe inculpata A..

Analizând recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, în considerarea celor ce succed:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 433 C. proc. pen., judecarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Limitarea obiectului judecăţii în recursul în casaţie la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii substanţiale sau a legii de procedură penală constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acele încălcări corespunzătoare unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege, fiind, aşadar, exclusă rejudecarea unei cauze pentru a treia oară, în parametrii în care a avut loc judecata în fond şi apel.

Potrivit art. 447 C. proc. pen., pe această cale instanţa examinează exclusiv legalitatea deciziei recurate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi, respectiv, cea de apel, intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.

În speţă, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a formulat recurs în casaţie întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., susţinând că, în mod greşit, instanţa de apel a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpata A., pentru infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 308 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea 78/2000, în baza art. 16 alin. (1) lit. i) C. proc. pen., prin reţinerea incidenţei principiului ne bis in idem.

În esenţă, inculpata A., trimisă în judecată prin rechizitoriul nr. x/2016 din data de 31 ianuarie 2017 al Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, este acuzată, în cauză, de aceeaşi faptă pentru care anterior, prin ordonanţa nr. 673/P/2016 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, s-a dispus clasarea cu privire la infracţiunea de şantaj, prevăzută de art. 207 alin. (1) C. pen., respectiv că, la data de 30.04.2015, în calitate de preşedinte al H. S.C. Slatina, jud. Olt, a pretins de la numiţii F., D., C., E., B., angajaţi pe diverse funcţii în cadrul societăţii, suma de 4400 euro reprezentând un "onorariu de succes" al avocatului, la plata căruia s-a angajat inculpata A., pentru ca aceasta să renunţe a emite decizii de desfacere a convenţiilor individuale de muncă ale respectivelor persoane. Întrucât pretenţiile sale financiare nu au fost satisfăcute, inculpata a emis şi a semnat decizii individuale de încetare a convenţiilor individuale de muncă pentru fiecare dintre aceste persoane.

Prin ordonanţa nr. 673/P/2016 din 27.09.2016, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina, s-a dispus, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., clasarea cauzei având ca obiect plângerea penală formulată de petenţii C., F., B., D. şi E. împotriva inculpatei A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de şantaj, prevăzută de art. 207 alin. (1) C. pen.. Conform referatului cu propunerea de clasare al I.P.J. Olt din data de 20.04.2016, probele administrate au relevat că inculpata nu a pretins nicio sumă de bani de la petenţi, neurmărind dobândirea unui folos material, nici pentru sine, nici pentru altă persoană, iar acest aspect reiese şi din declaraţiile petenţilor, care au precizat că suma de 3600 euro şi TVA urma să fie remisă avocatului cu care A. încheiase un contract de asistenţă juridică şi nu pentru a fi însuşită de aceasta.

În susţinerea cazului de casare, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a invocat că, în lipsa administrării probatoriului menţionat în Hotărârea CJUE din 25.01.2024, A., C-58/22, ordonanţa de clasare nr. 673/P/2016 din 27.09.2016 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina nu satisface exigenţele ce decurg din art. 6 C. proc. pen. şi nu se înscrie în categoria hotărârilor definitive, intrate în puterea lucrului judecat, în absenţa oricăror aprecieri cu privire la fondul cauzei, cum de altfel a constat anterior şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 357/RC din 23.09.2021, în dosarul nr. x/2017.

Conform dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în acele situaţii în care, în raport cu actele şi lucrările dosarului, s-a stabilit în mod eronat incidenţa unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) C. proc. pen., dispunându-se greşit încetarea procesului penal. În vederea stabilirii incidenţei acestui motiv de nelegalitate, aprecierea instanţei asupra existenţei/inexistenţei cauzei de încetare a procesului penal trebuie realizată prin raportare la situaţia concretă şi datele existente la momentul pronunţării hotărârii definitive atacate.

În aceste coordonate, examinând motivele circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., Înalta Curte constată neîntemeiate criticile Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, învederând că aspectele invocate în faţa instanţei de recurs, atât în primul, cât şi în al doilea ciclu procesual, referitoare la greşita reţinere a incidenţei principiului ne bis in idem (având în vedere soluţia de clasare dispusă prin ordonanţa nr. 673/P/2016 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina), cu consecinţa încetării procesului penal faţă de inculpata A., în baza art. 16 alin. (1) lit. i) C. proc. pen., au fost în mod judicios analizate şi evaluate, în rejudecarea cauzei de către instanţa de apel, nu doar din perspectiva considerentelor deciziei nr. 357/RC din 23 septembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2017, cât mai ales prin raportare la Hotărârea CJUE din 25.01.2024, A., C-58/22.

În acest sens, se are în vedere că, în cuprinsul Hotărârii CJUE pronunţate în cauza nr. C-58/22, parag. 63, s-a tranşat problema ridicată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la momentul casării deciziei recurate şi trimiterii cauzei spre rejudecare de instanţa de apel, respectiv că soluţia adoptată de parchet nu intră în categoria hotărârilor definitive, intrate în puterea lucrului judecat, în absenţa oricăror aprecieri cu privire la fondul cauzei, întrucât ordonanţa nr. 673/P/2016 din 27 septembrie 2016 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina nu este motivată de procuror. Astfel, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a precizat că, pentru a adopta ordonanţa de clasare în discuţie, procurorul s-a întemeiat pe un referat anexat la respectiva ordonanţă, întocmit de organul de poliţie care o audiase atât pe A., cât şi pe petenţii din litigiul principal şi care primise printre altele un CD ce conţinea înregistrarea audio a şedinţei din 30 aprilie 2015 a Adunării generale a Cooperativei, concluzionând că aceste elemente par să indice că au fost adunate şi examinate diverse mijloace de probă în cursul anchetei, cu privire la care a fost efectuată o apreciere pe fond.

În acest context, procedând la verificarea deciziei penale atacate, Înalta Curte constată că pentru a pronunţa soluţia de încetare a procesului penal cu privire la infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 308 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea 78/2000, conformându-se Hotărârii CJUE în cauza C-58/22, în urma efectuării examenului impus la punctele 48-74, instanţa de apel a reţinut, în mod just, că soluţia de clasare a Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina a vizat analiza probelor şi a aptitudinii acestora de a dovedi existenţa faptei şi vinovăţia inculpatei din prezenta cauză, iar ulterior adoptării soluţiei de clasare, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt a dispus trimiterea în judecată a inculpatei A. pentru aceeaşi faptă, însă sub o altă încadrare juridică, probele determinante fiind, în esenţă, aceleaşi. Probele administrate suplimentar de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt nu sunt apte să conducă la concluzia că în dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina situaţia juridică a inculpatei A. nu a fost analizată în sensul impus de CJUE, respectiv ca persoană răspunzătoare din punct de vedere penal pentru faptele care constituie infracţiunea urmărită, acestea constituind un surplus de probatoriu la nivel cantitativ, iar nu calitativ.

Prin urmare, aşa cum în mod corect a punctat instanţa de apel, Înalta Curte constată că sunt întrunite condiţiile "bis" şi "idem", astfel cum au fost analizate exhaustiv în jurisprudenţa Curţii, respectiv a existat o anchetă aprofundată, probele esenţiale fiind administrate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina şi avute în vedere la adoptarea soluţiei de clasare, astfel cum rezultă din argumentele expuse în referatul cu propunere de clasare, însuşite de procuror, iar soluţia de clasare este una definitivă, fără a avea relevanţă că a fost adoptată în faza de urmărire penală in rem (astfel cum rezultă din parag. 68 şi 70 ale Hotărârii pronunţate în cauza nr. C-58/22).

Raportat la cele expuse, Înalta Curte concluzionează că, deşi recursul în casaţie este întemeiat pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., acest caz de casare nu este incident în cauză, soluţia de încetare a procesului penal faţă de inculpata A., astfel cum a fost dispusă prin decizia recurată, respectând exigenţele de legalitate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 770/2024 din 10 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2017, privind pe inculpata A..

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată, în cuantum de 720 de RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 770/2024 din 10 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2017, privind pe inculpata A..

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată, în cuantum de 720 de RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 noiembrie 2024.