Typicity of explosive regime violation for substances extracted from pyrotechnic articles

Şedinţa publică din data de 12 februarie 2025

Asupra recursului în casaţie, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 56 din 22.02.2024, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2023, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 253 alin. (4) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere, în forma continuată (două acte materiale).

În baza art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1), lit. b), c), d) şi e) şi alin. (2) lit. b) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, în formă continuată (două acte materiale consumate şi un act material de tentativă).

În baza art. 346 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea regimului materiilor explozive, în formă continuată (două acte materiale).

În baza art. 342 alin. (2) din C. pen., cu aplic. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor.

În baza art. 271 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal, cu aplic. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de introducerea în sau scoaterea din ţară, fără drept, de arme, muniţii, materiale explozibile, precursori de explozivi restricţionaţi, droguri, precursori, materiale nucleare sau alte substanţe radioactive, substanţe toxice, deşeuri, reziduuri ori materiale chimice periculoase.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., art. 67 alin. (2) din C. pen. şi art. 271 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal, a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1), alin. (3) din C. pen., rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale privative de libertate.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a contopit cele 5 pedepse principale stabilite şi a aplicat inculpatului A. pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 11 luni închisoare (pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul de 3 ani şi 5 luni închisoare, reprezentând 1/3 din totalul celorlalte 4 pedepse).

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen., 72 alin. (1) din C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată, de 6 ani şi 11 luni închisoare, perioada reţinerii, arestării preventive şi a arestului la domiciliu, de la data de 30.11.2022 la zi.

În baza art. 45 alin. (1) din C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 3 ani, stabilită prin prezenta pentru infracţiunea prev. de art. 271 alin. (1) din Legea 86/2006 privind Codul Vamal, se va aplica după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 253 alin. (4) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnată inculpata B., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de distrugere, în forma continuată (complicitate la două acte materiale).

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1), lit. b), c), d) şi e) şi alin. (2) lit. b) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de furt calificat, în formă continuată (complicitate la două acte materiale consumate şi la un act material de tentativă).

În baza art. 346 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea regimului materiilor explozive, în formă continuată (două acte materiale).

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a contopit cele 3 pedepse stabilite prin prezenta şi a aplicat inculpatei B. pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 6 luni închisoare (pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 6 luni închisoare, la care a adăugat sporul de 2 ani închisoare, reprezentând 1/3 din totalul celorlalte 2 pedepse).

Pedeapsa rezultantă, de 5 ani şi 6 luni închisoare, se va execută în regim de detenţie, conform art. 60 din C. pen.

În baza art. 25 raportat la art. 397 din C. proc. pen. coroborat cu art. 1357 şi urm. din C. civ., a obligat pe inculpaţii A. şi B., în solidar, la plata următoarelor sume:

- 50.000 RON către partea civilă U.AT. Comuna Castelu, prin primar; 48.492,23 RON către partea civilă C.; 47.601,89 RON către partea civilă D.;15.000 EURO, echivalentul în RON la data plăţii, către partea civilă Consiliul Judeţean Constanţa; 860 EURO, echivalentul în RON la data plăţii, către partea civilă E..

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., a menţinut măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanţa nr. 2507/P/2022 din 10.01.2023 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa asupra bunurilor mobile şi imobile, a sumelor de bani ridicate cu ocazia percheziţiilor cât şi a celor aflate în conturi bancare, prezente şi viitoare, deţinute de inculpaţii A. şi B., precum şi asupra autoturismului şi a autoutilitarei.

În baza art. 274 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., a obligat pe fiecare dintre inculpaţii A. şi B. la plata sumei de câte 7000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de statul român.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel, în termen legal, inculpaţii A., B., precum şi partea civilă Consiliul Judeţean Constanţa.

Prin decizia penală nr. 722/P din data de 27.06.2024, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2023, în baza art. 421 pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de inculpaţii A. şi B..

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a fost admis apelul formulat de partea civilă Consiliul Judeţean Constanţa împotriva sentinţei penale nr. 56 din data de 22.02.2024, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2023, desfiinţată în parte sentinţa atacată şi, rejudecând:

S-a majorat cuantumul despăgubirilor civile la care au fost obligaţi inculpaţii A. şi B., în solidar, către partea civilă Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Constanţa, reprezentată de Consiliul Judeţean Constanţa, la suma de 195.059,83 RON.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate, care nu sunt contrare prezentei.

În baza art. 241 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., s-a constatat încetată de drept măsura preventivă a arestului la domiciliu luată faţă de inculpaţii A. şi B., urmând ca faţă de aceştia să se emită mandatele de executare a pedepsei închisorii şi ordinele prin care li se interzice să părăsească ţara.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii A. şi B. la plata sumei de câte 1500 RON cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

Împotriva deciziei penale nr. 722/P din data de 27.06.2024, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa - sectia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2023, inculpaţii A. şi B., prin apărător ales F. cu împuternicire la dosar, au declarat recurs în casaţie.

În motivare, inculpaţii A. şi B., prin apărător ales, au criticat decizia penală nr. 722/P din data de 27.06.2024, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2023, invocând cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., solicitând, admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei penale recurate, şi, rejudecând, în conformitate cu dispoziţiile art. 396 alin. (5), rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., să se dispună achitarea inculpaţilor pentru presupusa săvârşire a infracţiunii prev. şi ped. de art. 346 alin. (1) din C. pen.

În subsidiar, au solicitat, admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei recurate şi, trimiterea cauzei spre rejudecare în acord cu dispoziţiile art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen.. Au arătat că în cauză se reţine săvârşirea faptei de distrugere prin folosirea de materiale explozive, astfel că, alături de infracţiunea de distrugere, s-a reţinut şi infracţiunea de nerespectarea regimului materialelor explozive prev. şi ped. de art. 346 alin. (1) din C. pen. pentru care ambii coinculpaţi au primit o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare.

De asemenea, instanţa de apel nu a indicat o probă concretă la care se raportează atunci când analizează elementul de tipicitate al acestei infracţiuni, din care să rezulte care este natura substanţelor folosite în cauză la distrugerea bancomatului, astfel încât să existe o delimitare clară între materialul exploziv şi alte categorii de substanţe, care nu intră în conţinutul acestei sfere de noţiune, cum ar fi spre exemplu materialele pirotehnice (acestea din urmă cad sub incidenţa Legii 126/1995).

Potrivit art. 37 lit. a) din Legea nr. 126/1995, privind regimul materiilor explozive:

"Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă: a) orice operaţiuni cu articole pirotehnice efectuate fără drept".

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 83 din 14 februarie 2024, publicată în M. Of. nr. 418 din 8 mai 2024 a fost admisa excepţia de neconstituţionalitate, constatându-se că dispoziţiile art. 37 lit. a) din Legea nr. 126/1995 privind regimul materiilor explozive sunt constituţionale în măsura în care vizează operaţiunile prevăzute de art. 346 alin. (1) şi (2) din C. pen., operaţiuni având ca obiect articole pirotehnice. Această decizie a fost adoptată ulterior săvârşirii faptei de către inculpaţi, astfel încât în mod clar nu le poate fi opozabilă.

Acţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor nu se circumscriu însă operaţiunilor cu articole pirotehnice incriminate la art. 37 lit. a) din Legea nr. 126/1995, întrucât aceştia nu au utilizat articolele pirotehnice la care au făcut referire (artificii, petarde) ca atare, ci au extras din acestea substanţa explozivă, obţinând astfel o cantitate mai mare, pe care au folosit-o pentru confecţionarea unor dispozitive metalice pe care le-au introdus pe fanta de eliberare numerar a bancomatelor, distrugându-le.

Mai mult decât atât, apărarea a susţinut şi faptul că inculpaţii nu puteau avea reprezentarea faptelor pe care le săvârşesc din perspectiva previzibilităţii faptelor în condiţiile în care aceştia au efectuat operaţiuni cu substanţe pirotehnice, şi nicidecum nu puteau să prevadă că într-o modalitate nelegală ar putea fi interpretate ca fiind substanţe explozive.

Astfel, instanţa de apel a reţinut că deşi substanţele folosite la detonarea bancomatelor sunt substanţe pirotehnice, modalitatea în care au fost folosite reflectă conţinutul unor materiale explozive din perspectiva tipicităţii art. 346 alin. (1) din C. pen.

În opinia apărării, instanţa de apel s-a transformat în legiuitor şi a apreciat în mod subiectiv că fapta ar reprezenta elementele unei alte infracţiuni strict prin raportare la modalitatea de comitere a faptei, fără a reţine elementele de tipicitate obiectivă.

Prin încheierea din 27.11.2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023, a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpaţii A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 722/P din data de 27.06.2024, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2023.

În esenţă, s-a reţinut că cererea de recurs în casaţie îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute la art. 434-438 din C. proc. pen.

Examinând recursul în casaţie declarat de inculpaţii A. şi B. prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., astfel cum au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu din 27.11.2025, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Preliminar, Înalta Curte reţine că, în condiţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, caz de casare ce vizează situaţiile în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare; dacă instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune.

Este de menţionat că, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. nu se poate realiza o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supuse cenzurii starea factuală reţinută de instanţa de apel.

Înalta Curte subliniază că ceea ce s-a invocat de recurenţii-inculpaţi ca temei al incidenţei dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. vizează, în esenţă, lipsa tipicităţii obiective a infracţiunii de nerespectarea regimului materialelor explozive prev. de art. 346 alin. (1) din C. pen., motivat de faptul că instanţa de apel nu indică nicio probă concretă la care se raportează atunci când analizează elementul de tipicitate al acestei infracţiuni, din care să rezulte care este natura substanţelor folosite în cauză la distrugerea bancomatului, astfel încât să existe o delimitare clară între materialul exploziv şi alte categorii de substanţe, care nu intră în conţinutul acestei noţiuni, cum ar fi spre exemplu materialele pirotehnice, precum şi faptul că deşi reţine că substanţele folosite la detonarea bancomatului sunt substanţe pirotehnice, se transformă în legiuitor şi apreciază că din modalitatea în care au fost folosite reflectă conţinutul unor materii explozive.

În analiza conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, Înalta Curte va porni de la situaţia de fapt stabilită cu autoritate de lucru judecat de instanţa de apel, precum şi de la încadrarea juridică reţinută de aceeaşi instanţă, respectiv art. 346 alin. (1) din C. pen.

Astfel, instanţa de apel a reţinut în fapt şi în drept, în esenţă, următoarele:

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul A. a reţinut că:

- în noaptea de 18.11.2022, în jurul orelor 03:10, după ce în prealabil a smuls camera de supraveghere aparţinând sistemului de supraveghere video al Primăriei Castelu, prin folosirea de materiale explozive, a provocat distrugeri la aparatul ATM aparţinând C., situat în comuna Castelu, str. x, jud. Constanţa, iar din interiorul ATM-ului distrus a sustras suma de 1550 RON, în urma deflagraţiei imobilul suferind prejudicii prin distrugerea structurii sale,

- în noaptea de 28/29.11.2022, în jurul orelor 03:32, având faţa acoperită, prin folosirea de materiale explozive, a provocat distrugeri la aparatul tip ATM aparţinând D., instalat pe peretele exterior al Pavilionului Expoziţional Constanţa situat în municipiul Constanţa, bulevardul x, judeţ Constanţa, sustrăgând suma de 98.900 RON, iar din cauza deflagraţiei fiind provocate distrugeri masive asupra clădirii, fapte, ce întrunesc, printre altele, elementele constitutive ale infracţiunii de nerespectarea regimului materiilor explozive, prev. de art. 346 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (două acte materiale),

În ceea ce o priveşte pe inculpata B. a reţinut că:

- în noaptea de 18.11.2022, în baza unei înţelegeri prealabile, l-a însoţit şi l-a transportat cu autoturismul, pe inculpatul A. pe raza localităţii Castelu jud. Constanţa, unde acesta, în jurul orelor 03:10, după ce în prealabil a smuls camera de supraveghere aparţinând sistemului de supraveghere video al Primăriei Castelu, prin folosirea de materiale explozive, a provocat distrugeri la aparatul ATM aparţinând C., situat în comuna Castelu, str. x, jud. Constanţa, de unde a sustras suma de 1550 RON, ulterior, în urma deflagraţiei, imobilul suferind prejudicii prin distrugerea structurii sale,

- în noaptea de 28/29.11.2022, în baza unei înţelegeri prealabile, cu autoturismul, l-a transportat pe inculpatul A., în zona Pavilionului Expoziţional Constanţa situat în municipiul Constanţa, bulevardul x, judeţ Constanţa, unde a asigurat locul săvârşirii faptei, în timp ce inculpatul A., în jurul orelor 03:32, având faţa acoperită, prin folosirea de materiale explozive fabricate de către inculpată, a provocat distrugeri la aparatul tip ATM aparţinând D., instalat pe peretele exterior al Pavilionului Expoziţional Constanţa, de unde a sustras suma de 98.900 RON, din cauza deflagraţiei fiind provocate distrugeri masive asupra clădirii, iar ulterior l-a preluat pe inculpat cu acelaşi autoturism din zona G. situat pe bd. x,

fapte, ce întrunesc, printre altele, elementele constitutive ale infracţiunii de nerespectarea regimului materiilor explozive, prev. de art. 346 alin. (1) din C. pen. (două acte materiale), cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen.

Faptele de care sunt acuzaţi inculpaţii sunt reglementate de art. 346 alin. (1) din C. pen., potrivit căruia constituie infracţiunea de nerespectarea regimului materiilor explozive,,(1) producerea, experimentarea, prelucrarea, deţinerea, transportul ori folosirea materiilor explozive sau orice alte operaţiuni privind circulaţia acestora, fără drept".

Obiectul juridic special al acestei infracţiuni îl constituie relaţiile sociale privitoare la garantarea respectării regimului juridic stabilit pentru operaţiile care au ca obiect materii explozive.

Obiectul material îl formează materiile explozive, Legea nr. 126/1995 fiind cea care reglementează regimul acestor materii.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 126/1995, materiile explozive sunt explozivii de tipul amestecuri explozive, emulsii explozive, mijloace de iniţiere, fitile detonante, fitile de siguranţă, fitile de aprindere, capse electrice, capse pirotehnice, tuburi de şoc, relee detonante, inclusiv explozivii de uz civil şi articolele pirotehnice.

Subiectul activ nemijlocit al infracţiunii de nerespectare a regimului materiilor explozive nu este circumstanţiat, acesta poate fi orice persoană care îndeplineşte condiţiile generale ale răspunderii penale.

Subiectul pasiv este statul.

În ceea ce priveşte latura obiectivă, elementul material constă într-una din următoarele acţiuni incriminate: producerea, experimentarea, prelucrarea, deţinerea, transportul ori folosirea materiilor explozive sau orice alte operaţiuni privind circulaţia acestora, fără drept.

După cum se observă din exprimarea legiuitorului, norma din art. 346 alin. (1) din C. pen. este o normă deschisă.

Folosirea de materii explozive presupune utilizarea acestora indiferent de scopul în care aceasta se face (pentru producţie, pentru confecţionare de muniţii, pentru experimentări sau pentru confecţionarea unor obiecte de distracţie).

Însă, pentru întregirea elementului material al laturii obiective a infracţiunii trebuie să se constate îndeplinirea unei cerinţe esenţiale, anume ca oricare dintre acţiunile incriminate să se efectueze "fără drept", adică în alte condiţii decât cele stabilite prin Legea nr. 126/1995.

Urmarea imediată a infracţiunii constă în crearea unei stări de pericol pentru relaţiile sociale care fac obiect de ocrotire a acestei fapte.

Raportul de cauzalitate între acţiunea care constituie elementul material al infracţiunii şi urmarea imediată trebuie să existe şi rezultă, implicit, din executarea acţiunii incriminate.

Faţă de consideraţiunile teoretice expuse şi în raport cu situaţia de fapt reţinută cu autoritate de lucru judecat de instanţa de apel, în sensul că cei doi inculpaţi au folosit materiale explozive, fără drept, Înalta Curte constată că faptele acestora constituie infracţiunea prevăzută de art. 346 alin. (1) din C. pen.

În ceea ce priveşte criticile inculpaţilor, Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate, pentru următoarele considerente:

Referitor la critica potrivit căreia instanţa de apel nu a indicat nicio probă concretă la care se raportează atunci când analizează elementul de tipicitate al infracţiunii, din care să rezulte care este natura substanţelor folosite în cauză la distrugerea bancomatului, Înalta Curte constată că în realitate apărarea aduce critici de netemeinicie a hotărârii atacate, cu referire la natura substanţei, aspecte ce ţin de situaţia de fapt şi interpretarea probatoriului administrat în cauză, care însă nu pot face obiectul recursului în casaţie, în raport de scopul acestei căi extraordinare de atac, anume verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile (art. 433 din C. proc. pen.).

Pe de altă parte, s-a reţinut cu autoritate de lucru judecat de către instanţa de apel că inculpaţii au utilizat articolele pirotehnice la care au făcut referire (artificii, petarde), însă nu ca atare, ci au extras din acestea substanţa explozivă, obţinând astfel o cantitate mai mare, pe care au folosit-o pentru confecţionarea unor dispozitive metalice pe care le-au introdus pe fanta de eliberare numerar a bancomatelor, distrugându-le.

Cu alte cuvinte, instanţa de apel a reţinut că inculpaţii au extras substanţa explozivă din articole pirotehnice şi au folosit-o la distrugerea bancomatelor, şi nu articolele pirotehnice ca atare.

Or, textul prevăzut de art. 346 alin. (1) din C. proc. pen. se referă tocmai la substanţe explozive folosite fără drept, adică în alte condiţii decât cele stabilite prin Legea nr. 126/1995.

De asemenea, nu este întemeiată nici critica apărării potrivit căreia instanţa de apel se transformă în legiuitor, în sensul că reţine totuşi că într-adevăr substanţele folosite la detonarea bancomatelor sunt substanţe pirotehnice, însă modalitatea în care au fost folosite reflectă conţinutul unor materii explozive din perspectiva tipicităţii art. 346 alin. (1) din C. pen., şi nu a infracţiunii prevăzute în legea specială (art. 37 lit. a) din Legea nr. 126/1995), întrucât apărarea conturează o altă situaţie de fapt decât cea stabilită cu autoritate de lucru judecat de instanţa de apel, anume aceea că inculpaţii au folosit substanţele explozive extrase din articole pirotehnice, obţinând astfel o cantitate mai mare, şi nu articolele pirotehnice ca atare.

Într-adevăr art. 37 lit. a) din Legea nr. 126/1995 incriminează orice operaţiune cu articole pirotehnice efectuate fără drept, însă în cauză s-a reţinut cu autoritate de lucru judecat că s-au folosit materiale explozive extrase din articole pirotehnice, obiectul material al infracţiunii fiind reprezentat de materiile explozive, şi nu de articolele pirotehnice.

De asemenea, nu este întemeiată nici susţinerea apărării în sensul că substanţa explozivă este exclusă din sfera noţiunii de substanţă pirotehnică, având în vedere că art. 1 alin. (2) din Legea nr. 126/1995 prevede tocmai că articolele pirotehnice sunt materiale explozive.

Referitor la Decizia nr. 83/2024 a Curţii Constituţionale, Înalta Curte constată că nu are aplicabilitate în prezenta cauză, întrucât prin aceasta a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 lit. a) din Legea nr. 126/1995. Or, în sarcina inculpaţilor s-a reţinut infracţiunea prevăzută de art. 346 alin. (1) din C. pen., şi nu infracţiunea din legea specială.

Faţă de cele ce precedă, Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpaţii A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 722/P din data de 27 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2023.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. va obliga recurenţii-inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE OTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpaţii A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 722/P din data de 27 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2023.

Obligă recurenţii-inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 februarie 2025.