Cassation inadmissible due to failure to align factual and fault-based arguments with statutory legal grounds

Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2024

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de inculpata A., constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 186 din data de 20 noiembrie 2023 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2021, în baza art. 244 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 256 indice 1 C. pen. a fost condamnată inculpata A. la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată cu consecinţe deosebit de grave (50 de acte materiale); în baza art. 67 alin. (2) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii, graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate; în baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. în condiţiile art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., aceeaşi inculpată a fost condamnată la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată (3 acte materiale); în baza art. 67 alin. (2) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii, graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate; în baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. în condiţiile art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. s-a constatat că infracţiunile sunt concurente şi în baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea - de 4 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 an reprezentând o treime din cealaltă pedeapsă, urmând ca inculpata să execute o pedeapsă de 5 ani închisoare, în regim de detenţie; în baza art. 45 alin. (1) C. pen. s-a aplicat, pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară prev. de art. 65 alin. (1) rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv interzicea exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii, graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate; în baza art. 45 alin. (1) şi (5) C. pen. s-a aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa accesorie prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv interzicea exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 72 alin. (1) C. pen. s-a dedus din durata pedepsei închisorii pronunţate, durata reţinerii începând de la data de 08.01.2019 până la data de 09.01.2019, inclusiv.

S-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă B.; în baza art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 19-20 C. proc. pen. a fost obligată inculpata la plata către partea civilă a echivalentului în RON, calculat la cursul BNR din ziua efectuării plăţii, a sumei de 675.923 euro cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale, la care să se adauge dobânda legală penalizatoare calculată începând cu data epuizării infracţiunii de înşelăciune (28.09.2017) şi până la data efectuării plăţii; în baza art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 19-20 C. proc. pen. a fost obligată inculpata la plata către partea civilă a echivalentului în RON, calculat la cursul BNR din ziua efectuării plăţii, a sumei de 10.000 euro, cu titlu de despăgubiri pentru daunele morale suferite.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., art. 249 alin. (1), (2) şi 5 C. proc. pen., art. 2502 C. proc. pen. s-a menţinut măsura asiguratorie a sechestrului instituit asupra bunurilor mobile/imobile aflate în proprietatea inculpatei A., după cum urmează:

- clădire cu pereţi din cărămidă arsă piatră naturală sau alte materiale fără cadre de beton armat, construită la data de 03.08.2011, având o valoare impozabilă de 83.253 RON cu suprafaţa de 130,40 mp, cotă parte 100%, situată în jud Gorj;

- teren intravilan zona A, teren cu construcţii cu suprafaţa de 1000 mp având valoare impozabilă de 63 RON, cotă parte 100%, situat în com. Scoarţa;

- teren intravilan zona A arabil, cu suprafaţa de 1056 mp având valoare impozabilă de 3 RON cotă parte 100%, situat în com. Scoarţa, (ce fac obiectul măsurii instituite prin ordonanţa nr. 356/P/2018 din 14.01.2019 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj);

- apartament situat în Bucureşti, str. x, cu număr cadastral x;

- apartament situat în loc. Năvodari, str. x, lot x, mansardă, ap, 18, jud. Constanţa, în suprafaţă de 60,69 mp cu număr cadastral x;

- teren situat în loc. Năvodari, str. x, lot x, jud. Constanţa, în suprafaţă de 715 mp cu număr cadastral x (ce fac obiectul măsurii instituite prin ordonanţa nr. 356/P/2018 din 12.02.2019 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj), până la concurenţa sumei de 675.923 euro, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale şi a valorii dobânzii legale penalizatoare, care se va calcula începând cu data epuizării infracţiunii de înşelăciune (28.09.2017) şi până la data efectuării plăţii, precum şi până la concurenţa sumei de 10.000 euro, reprezentând despăgubiri pentru daune morale.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., art. 249 alin. (1), (2) şi 5 C. proc. pen., art. 2502 C. proc. pen. s-a menţinut măsura asigurătorie a popririi instituită, în limitele prevăzute de lege, cu respectarea art. 729 C. proc. civ., prin ordonanţa nr. 356/P/2018 din 10.01.2019 asupra tuturor sumelor actuale şi viitoare deţinute în conturile deschise la C. S.A., D. S.A., E., F. S.A., G. - Sucursala Bucureşti şi H. S.A. de către inculpata A., până la concurenţa sumei de 675.923 euro reprezentând despăgubiri pentru daune materiale şi a valorii dobânzii legale penalizatoare, care să se calculeze începând cu data epuizării infracţiunii de înşelăciune (28.09.2017) şi până la data efectuării plăţii, precum şi până la concurenţa sumei de 10.000 euro, reprezentând despăgubiri pentru daune morale.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., art. 249 alin. (1), (2) şi 5 C. proc. pen. raportat şi la Decizia nr. 19 din 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a instituit măsura asigurătorie a sechestrului asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare ale inculpatei A., până la concurenţa sumei de 675.923 euro reprezentând despăgubiri pentru daune materiale şi a valorii dobânzii legale penalizatoare, care să se calculeze începând cu data epuizării infracţiunii de înşelăciune (28.09.2017) şi până la data efectuării plăţii, precum şi până la concurenţa sumei de 10.000 euro reprezentând despăgubiri pentru daune morale; în temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., art. 249 alin. (1), (2) şi 5 C. proc. pen., art. 2502 C. proc. pen. s-a menţinut măsura asigurătorie a sechestrului asupra apartamentului cumpărat pe numele I. în Complexul Cosmopolis, str. x, comuna Ştefăneştii de Jos, jud. Ilfov (ce face obiectul măsurii dispusă prin ordonanţa nr. 356/P/2018 din 23.01.2019 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj), până la concurenţa sumei de 675.923 euro, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale şi a valorii dobânzii legale penalizatoare, care se va calcula începând cu data epuizării infracţiunii de înşelăciune (28.09.2017) şi până la data efectuării plăţii, precum şi până la concurenţa sumei de 10.000 euro, reprezentând despăgubiri pentru daune morale.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., art. 249 alin. (1), (2) şi 5 C. proc. pen., art. 2502 C. proc. pen. s-a menţinut măsura asigurătorie a sechestrului asupra autoturismului marca x, de culoare albă, an fabricaţie 2016, având seria de şasiu x, respectiv asupra autoturismului marca x, de culoare gri, an fabricaţie 2014, având seria de şasiu x, înmatriculat în luna martie 2018, în România cu numărul x (ce fac obiectul măsurii instituite prin ordonanţa nr. 356/P/2018 din 14.02.2019 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj), ambele înmatriculate pe numele martrorului J., până la concurenţa sumei de 675.923 euro, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale şi a valorii dobânzii legale penalizatoare, care se va calcula începând cu data epuizării infracţiunii de înşelăciune (28.09.2017) şi până la data efectuării plăţii, precum şi până la concurenţa sumei de 10.000 euro, reprezentând despăgubiri pentru daune morale.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., art. 2502 C. proc. pen. s-a dispus ridicarea sechestrului instituit prin ordonanţa nr. 356/P/2018 din 12.02.2019 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj asupra bunurilor mobile/imobile aflate în proprietatea numitei I., după cum urmează:

- imobil construcţie situat în comuna Scoarţa, localitatea Budieni, jud Gorj, cu suprafaţa măsurată de 37 mp, cu număr cadastral x;

- imobil construcţie situat în comuna Scoarţa, localitatea Budieni, jud Gorj, cu suprafaţa măsurată de 68 mp, cu număr cadastral xl;

- teren situat în comuna Scoarţa, localitatea Budieni, jud. Gorj, cu suprafaţa măsurată de 1771 mp, şi suprafaţa în acte 1769 mp cu număr cadastral x., cu menţiunea că această dispoziţie va deveni executorie la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe penale.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. f) C. proc. pen., art. 255 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către martorul K. a telefonului mobil marca x cu seria x şi a unei cartele SIM nr. FROG cu seria x cu nr. telefon x cu display-ul crăpat, cu obligaţia pentru martor de a-l păstra până la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.

În baza art. 52 din Legea nr. 129 nr. 129/2019, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, o copie a acesteia s-a dispus a se comunica Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor.

Împotriva acestei sentinţe, printre alţii, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, inculpata A., partea civilă B..

Prin decizia penală nr. 993/2024 din 18.07.2024, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, partea civilă B. împotriva sentinţei penale nr. 186 din data de 20 noiembrie 2023, pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a admis apelul inculpatei A. împotriva sentinţei penale nr. 186 din data de 20 noiembrie 2023, pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2021.

S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi, rejudecând:

S-a constatat că prin încheierea din data de 19.03.2024, în temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatei A., din infracţiunea de înşelăciune în formă continuată cu consecinţe deosebit de grave, faptă prev. de art. 244 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 256 indice 1 C. pen. (50 de acte materiale), în infracţiunea de înşelăciune în formă continuată cu consecinţe deosebit de grave, faptă prev. de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 256 indice 1 C. pen. (50 de acte materiale).

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a încetat procesul penal faţă de inculpata A. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată cu consecinţe deosebit de grave, faptă prev. de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 256 indice 1 C. pen. (50 de acte materiale).

În baza art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, a fost condamnată inculpata A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor (un singur act material din data de 10.01.2018).

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., s-a interzis inculpatei ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 3 ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 91 C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere şi stabileşte un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen., fiind obligată să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) C. pen., iar în baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 90 de zile, în cadrul Primăriei Comunei Scoarţa, Jud. Gorj., fiindu-i, totodată atrasă atenţia asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.

În temeiul art. 422 C. proc. pen. rap. la art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. s-au menţinut măsurile asiguratorii a sechestrului instituit asupra bunurilor mobile/imobile aflate în proprietatea inculpatei A. până la concurenţa sumei de 675.923 euro, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale şi a valorii dobânzii legale penalizatoare, care se va calcula începând cu data epuizării infracţiunii de înşelăciune (28.09.2017) şi până la data efectuării plăţii, precum şi până la concurenţa sumei de 10.000 euro, reprezentând despăgubiri pentru daune morale.

În temeiul art. 422 C. proc. pen. rap. la art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. s-a menţinut măsura asigurătorie a popririi instituită, în limitele prevăzute de lege, cu respectarea art. 729 C. proc. civ., prin ordonanţa nr. 356/P/2018 din 10.01.2019 asupra tuturor sumelor actuale şi viitoare deţinute în conturile deschise la C. S.A., D. S.A., E., F. S.A., G. - Sucursala Bucureşti şi H. S.A. de către inculpata A., până la concurenţa sumei de 675.923 euro, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale şi a valorii dobânzii legale penalizatoare, care se va calcula începând cu data epuizării infracţiunii de înşelăciune (28.09.2017) şi până la data efectuării plăţii, precum şi până la concurenţa sumei de 10.000 euro, reprezentând despăgubiri pentru daune morale.

În temeiul art. 422 C. proc. pen. rap. la art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. s-a menţinut măsura asigurătorie a sechestrului asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare, ale inculpatei A., până la concurenţa sumei de 675.923 euro, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale şi a valorii dobânzii legale penalizatoare, care se va calcula începând cu data epuizării infracţiunii de înşelăciune (28.09.2017) şi până la data efectuării plăţii, precum şi până la concurenţa sumei de 10.000 euro, reprezentând despăgubiri pentru daune morale.

S-au menţinut celalalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate, care nu contravin deciziei.

Împotriva deciziei penale nr. 993/2024 din 18.07.2024, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a formulat recurs în casaţie inculpata A. la data de 16.08.2024, prin apărător ales, avocat L. cu împuternicire avocaţială aflată la dosar de recurs în casaţie.

Prin cererea formulată de inculpată a fost indicat drept temei pe care se întemeiază calea de atac - art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., (inculpata a fost condamnată pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală) şi art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. (în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal).

În cuprinsul motivelor de recurs în casaţie, inculpata a arătat, în esenţă, că, referitor la infracţiunea de spălare a banilor, în baza art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019 (un singur act material din data de 10.01.2018), instanţa de apel a reţinut ca după ce inculpata a primit prin banca sumele de bani dobândite în urma săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, a donat o suma de bani de 56 000 euro mamei sale, prin contract de donaţie şi transfer bancar al acestei sume. iar mama a cumpărat un apartament pe numele sau, fără vreun alt transfer ulterior de drepturi reale.

Astfel, fapta inculpatei, a;a cum s-a pronunţat condamnarea, nu este prevăzută de legea penală, întrucât, conform rechizitoriului, sentinţei primei instanţe şi deciziei din apel, faptele inculpatei de spălare de bani au fost încadrate în dispoziţiile art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, fără a se retine vreodată incidenţa art. 5 C. pen.

La data faptei de spălare de bani pentru care a fost condamnata (10.01.2018) această lege nu exista şi evident nu era în vigoare, aşadar a fost condamnata în baza unei legi inexistente tempo regis actum, fără a se reţine aceasta lege ca fiind mai favorabilă.

Aşadar, fapta inculpatei din data de 10.01.2018, asa cum s-a pronunţat condamnarea, nu este prevăzuta de aceasta lege penala în baza căreia a fost condamnata.

În continuare, inculpatul a apreciat că ca faptele inculpatei, asa cum sunt reţinute de instanţa de apel, nu întrunesc tipicitatea obiectivă a infracţiunii de spălare de bani.

Spălarea banilor constă în disimularea activelor cu provenienţă ilegală prin intermediul utilizării abuzive a instrumentelor şi circuitelor pieţelor financiare, în scopul minimalizării riscului de descoperire a legăturilor între diferitele infracţiuni şi beneficiile acestora. Spălarea este tehnica de legalizare a banilor murdari, definind, totodată, procesul prin care se dă o aparenţă de legalitate unor profituri obţinute ilegal de către infractori care, fără a fi compromişi, beneficiază ulterior de sumele obţinute.

În speţă, se retine de instanţa doar că a donat bani, primiţi de inculpată prin bancă, ca preţ al vânzării unzufructului de la cumpărătorii apartamentului din Milano, mamei sale, prin contract notarial şi transfer bancar din contul său în cel al mamei. Aceasta a cumpărat cu banii donaţi un apartament pe numele ei, prin contract notarial şi plata bancară. Ulterior, nu s-a mai realizat vreun transfer de proprietate către inculpată sau altă persoană.

Aşadar, nu a existat nicio activitate tipică de disimulare, ascundere, plasare- stratificare- reintegrare a banilor obţinuţi din înşelăciune şi nu există tipicitatea obiectivă a infracţiunii, nu există acte de ascundere sau disimulare a originii ilicite a sumelor primite din înşelăciune. Tranzacţiile reţinute nu disimulează originea banilor, nu dau altă justificare provenienţei banilor şi aceasta nu este deloc ascunsă. Inculpata a justificat real originea banilor (încasare preţ vânzare uzufruct apartament) apoi la donaţia către mama şi la cumpărarea apartamentului de către mama justificarea a fost reala, donaţie bani care proveneau din sursa juridică reală-vânzare uzufruct.

Aşadar, a concluzionat că lipsesc elementele obiective ale unei acţiuni de ascundere/disimulare a provenienţei şi de albire a banilor.

Cu privire la infracţiunea de înşelăciune, de asemenea, a susţinut că nu există tipicitate obiectiva (în sensul ca fie lipseşte acţiunea de prezentare ca adevărată a unei fapte mincinoase, fie lipseşte prejudiciul şi legătura cauzală între faptă şi prejudiciu) pentru actele materiale 1-5 şi 49-50.

A opinat că este incident art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., întrucât noţiunea de condamnare în materie penală, în lumina art. 6 CEDO, include şi o hotărâre în care inculpata, ca urmare a unei acuzaţii în materie penală, este obligată să plătească o sumă foarte mare de bani ca prejudiciu, astfel că are deschisă calea recursului în casaţie.

Pe de alta parte, în subsidiar, a invocat dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. (în sensul ca în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal pentru actele materiale 1-5 şi 49-50) întrucât acest temei isi are izvorul în greşeala privind prioritatea achitării sau scoaterii din conţinutul unităţii legale de infracţiune a actelor materiale netipice faţă de încetarea procesului penal pentru prescripţia răspunderii penale.

În privinţa actelor materiale de pana la plecarea în Dubai a inculpatei (februarie 2016), adică actele materiale 1-5 lipseşte tipicitatea obiectivă a infracţiunii de înşelăciune, întrucât nu există acte de prezentare ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate.

Astfel, instanţa a retinut ca s-a transferat uzufructul unui apartament şi s-au remis sume de bani pentru nevoi invocate de inculpată, instanţa reţinând ca nu exista probe că nevoile invocate nu ar fi reale, iar persoana vătămată era interesată şi aprecia aspectul fizic al inculpatei şi beneficiase de serviciile acesteia la separeul localului unde se cunoscuseră şi îşi dorea enorm sa menţină aceste beneficii sentimentale: în acest context i-a cerut inculpatei sa se mute la el. Inculpata i-a transmis că dacă nu merge la un notar sa îi cedeze uzufructul, nu se va muta la el şi acesta nu va mai beneficia de serviciile sentimentale, persoana vătămată se temea mult să le piardă şi a hotărât să doneze uzufructul. Părţile au avut o viaţă de cuplu şi persoana vătămata a beneficiat în aceasta perioada de serviciile sentimentale dorite. Aceeaşi este şi situaţia acordării unor sume de bani, pana la plecarea inculpatei în Dubai. În tot acest timp, cei doi au locuit împreună, inculpata plecând doar la sfârşitul lui 2015 în România pentru sărbătorile de iarnă.

Fata de aceste aspecte reţinute de instanţă, este evident ca actele materiale 1 -5 (donaţia uzufructului şi remiterile de bani) nu exprimă prezentarea ca neadevărată a unei situaţii mincinoase, ci o pura tranzacţie sentimentală intre o persoană în vârstă şi singură, care începuse sa beneficieze de servicii sentimentale într-un local de profil, a dorit sa continue să beneficieze şi s-a deposedat voluntar de valori materiale, din teama de a nu pierde aceste beneficii. Locuind împreună, aceste beneficii s-au şi acordat pe durata actelor materiale 1-5. În plus, în ceea ce priveşte actul material nr. 3 (determinarea persoanei vătămate să cedeze uzufructul către inculpată), nu se retine niciun prejudiciu material al faptei, cum s-a reţinut la toate celelalte acte materiale, astfel ca lipseşte elementul material obiectiv de tipicitate al pagubei şi legătura de cauzalitate) pentru acest act material.

În concluzie, inculpata a arătat că:

a)În ceea ce priveşte actul material nr. 50 al infracţiunii, faptul ca inculpata a întrerupt comunicarea cu persoana vătămată şi i-a spus că îi poartă ghinion şi nu mai vrea sa mai aibă de a face cu ea, după consumarea actelor materiale de înşelăciune, nu constituie o acţiune tipică obiectiv pentru infracţiunea de înşelăciune;

b) acţiunea reţinută la actul material nr. 49, de a determina persoana vătămată să încheie litigiul cu M. şi să demareze formalităţile de vânzare a apartamentului (persoana vătămata la acel moment nu mai deţinea nici un drept real asupra apartamentului, inculpata avea uzufructul şi M. nuda proprietate), nu este acţiune tipică obiectiv pentru infracţiunea de înşelăciune, neproducând paguba de 480000 euro reţinută de instanţă, neexistând raportul de cauzalitate.

Astfel, conform stării de fapt reţinute, vânzarea apartamentului s-a făcut de către uzufructuar (inculpata) şi nudul proprietar (M.), preţul de 480000 euro fiind partea din preţ încasată de uzufructuara inculpată. Vânzarea apartamentului nu este reţinută ca act material şi nici nu putea fi, dată fiind inexistenţa unui drept real al inculpatului care să fie lezat.

Stingerea acelui litigiu prin tranzacţia care privea doar nuda proprietate nu a provocat prejudiciul de 480 000 euro, care reprezintă preţul vânzării uzufructului, neexistand nici o legătură de cauzalitate.

Aşadar, stingerea litigiului care viza nuda proprietate, prin tranzacţia dintre M. şi persoana vătămată, urmate de vânzarea nudei proprietăţi de către M., nu au produs prejudicial reţinut în cauză, aşadar determinarea persoanei vătămate de a stinge litigiul şi a încheia tranzacţia nu este act material tipic pentru înşelăciune, lipsind prejudiciul.

Prin urmare, a apreciat că latura civilă trebuie modificată, în sensul eliminării sumelor reţinute ca prejudiciu aferent actelor materiale netipice obiectiv.

După îndeplinirea procedurilor prevăzute de art. 439 C. proc. pen., cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, având fixat termen de judecată, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen., la 19 noiembrie 2024.

Magistratul asistent, în conformitate cu dispoziţiile art. 439 alin. (5) C. proc. pen., a întocmit şi a depus la dosar raportul asupra cererii de recurs în casaţie ce formează obiectul dosarului nr. x/2021, în vederea verificării admisibilităţii în principiu a acesteia.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie, în conformitate cu prevederile art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 440 alin. (2) C. proc. pen., cu titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Procedând, prioritar, la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 434, art. 435 şi art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen., Înalta Curte constată că, în cuprinsul cererii este menţionat numele şi prenumele recurentei, semnătura apărătorului ales al acesteia, iar decizia penală nr. 993/2024 din 18.07.2024, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, recurată în prezenta cauză, face parte din categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs în casaţie şi că recursul în casaţie a fost formulat în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel.

În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., astfel cum a fost consacrată în jurisprudenţă, se constată că, formal, criticile invocate de recurenta inculpată A. nu se circumscriu în conţinut dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 şi pct. 8 C. proc. pen.

Preliminar, se notează că, în actualul cadru procesual, verificarea respectării dispoziţiilor art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. (indicarea cazurilor de recurs în casaţie pe care se întemeiază cererea şi motivarea acestora), raportat la art. 438 C. proc. pen., care stabileşte cazurile în care se poate face recurs în casaţie, presupune examinarea, din punct de vedere formal, a existenţei motivării cererii de recurs în casaţie şi a unei concordanţe aparente a acesteia cu unul dintre motivele de casare expres prevăzute de lege.

Totodată, se constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalităţii şi cel al respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres şi limitativ prevăzute de lege.

Dispoziţiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând, în acest sens, că ea urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen., instanţa de recurs în casaţie examinând cauza numai în limitele motivelor de casare invocate în cererea de recurs în casaţie şi care pot fi circumscrise cazului de casare invocat, potrivit art. 442 alin. (2) C. proc. pen.

Ca atare, motivele de casare invocate trebuie să se raporteze la situaţia factuală şi la elementele care au circumstanţiat activitatea infracţională, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie neputând proceda la reevaluarea materialului probator sau la reaprecierea situaţiei de fapt.

Cu privire la sfera de incidenţă a motivului de recurs invocat de recurenta inculpată A., prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., având în vedere definiţia legală a infracţiunii, aşa cum este redată în cuprinsul art. 15 alin. (1) din C. pen., precum şi modul de reglementare, în textul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a cazurilor care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea în continuare a acţiunii penale, se reţine că, prin prisma acestuia, instanţa de casaţie verifică dacă faptele, astfel cum au fost reţinute în decizia atacată, corespund, din punct de vedere obiectiv, tiparului de incriminare ori întrunesc, sub aspectul laturii obiective, elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina persoanei condamnate.

Astfel, se observă că trăsătura esenţială a prevederii faptei de legea penală este enumerată în art. 15 alin. (1) C. pen. distinct de aceea ca fapta să fie comisă cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o, împrejurare din care reiese că, prin sintagma "faptă prevăzută de legea penală", se înţelege orice act de conduită (acţiune sau inacţiune) sau manifestare de voinţă exteriorizată care determină o modificare în realitatea obiectivă, neconvenabilă ordinii sociale şi, ca atare, incriminată în norma penală.

Dată fiind natura juridică a recursului în casaţie, de cale extraordinară de atac exclusiv de drept, dar şi faptul că existenţa unei cauze justificative sau de neimputabilitate, precum şi lipsa vinovăţiei prevăzute de lege constituie alte situaţii în care punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale sunt împiedicate, prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a şi lit. d) C. proc. pen., diferite de aceea a neprevederii faptei în legea penală, reglementată de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., rezultă fără putinţă de tăgadă că, în concepţia legiuitorului, înţelesul sintagmei folosite de acest din urmă text de lege nu poate fi decât acela la care se referă cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., caz de casare care exclude, astfel, orice analiză în legătură cu întrunirea condiţiilor de tipicitate subiectivă a infracţiunii.

Aşadar, în speţă, referitor la cazul de casare invocat, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., se constată că recurenta inculpată A. nu invocă critici ce ar putea fi subsumate lipsei condiţiilor de tipicitate obiectivă a infracţiunilor pentru care a fost condamnată, ci aceasta critică situaţia de fapt reţinută în cauză, modalitatea în care s-a reţinut comiterea faptelor, forma de vinovăţie reţinută, fiind aduse critici ce ţin doar de latura subiectivă a infracţiunii ce i-a fost imputată, apărarea criticând în esenţă concluzia instanţei de apel, pe care recurenta o consideră greşită, prin care s-a stabilit că fapta inculpatei este imputabilă, instanţa reţinând astfel că fapta a fost săvârşită de aceasta cu vinovăţia prevăzută de lege. Se solicită aşadar de apărarea inculpatei, o rejudecare a cauzei, prin reaprecierea şi cenzurarea probelor, cu consecinţa stabilirii unei alte situaţii de fapt decât cea avută în vedere de instanţele de fond şi apel sau o altă încadrare juridică, fiind vorba în consecinţă de aspecte care nu mai pot fi analizate de către instanţa de recurs în casaţie.

Se constată că toate argumentele apărării recurentei inculpate se referă la forma de vinovăţie reţinută de instanţe în sarcina acesteia, vizând în concret doar latura subiectivă a infracţiunilor, precum şi referiri la probele dosarului şi starea de fapt reţinută, contestându-se totodată şi prejudiciul stabilit în cauză, or, toate aceste aspecte nu se circumscriu cazului de recurs în casaţie invocat şi nici altui caz de casare prevăzut de lege.

Din această perspectivă, întrucât în etapa admisibilităţii în principiu se verifică şi aparenta corespondenţă între motivele susţinute şi cazurile de casare în care acestea au fost încadrate, în raport cu cele anterior reţinute în cauză, se apreciază că nu este îndeplinită cerinţa prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., rap. la art. 438 C. proc. pen., constatând că deşi, în drept, cererea de recurs în casaţie este întemeiată pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., din modul în care recurenta a formulat motivele de recurs în casaţie rezultă că argumentele dezvoltate nu se circumscriu nici măcar formal cazului de recurs în casaţie invocat.

Practic, se reţine că motivele invocate în cererea de recurs în casaţie vizează temeinicia deciziei din apel, recurată în cauză, iar analiza acestor motive ar presupune reevaluarea probatoriului administrat, cu consecinţa stabilirii unei situaţii de fapt diferite decât cea reţinută de instanţe şi prin urmare, o atare stare de fapt şi reţinând nevinovăţia inculpatei, aşa cum solicită apărarea, să se dispună o soluţie de achitare în baza art. 16 alin. (1) lit. a) sau lit. c) C. proc. pen. pe latură penală cu consecinţa respingerii acţiunii civile, aspecte care însă nu pot face obiectul analizei în recurs în casaţie neputând fi cenzurate prin prisma cazului de casare invocat sau a niciunui alt caz de casare prevăzut de lege.

Aşa cum s-a arătat, criticile vizând circumstanţele comiterii faptei, vinovăţia inculpatului sau solicitarea de reapreciere a probatoriului administrat, cu consecinţa schimbării situaţiei de fapt reţinută de instanţa de apel, nu mai pot fi analizate de către instanţa de recurs în casaţie, scopul căii extraordinare de atac fiind reformarea numai sub aspect legal, de drept, iar nu faptic, a hotărârii definitive.

Această cale extraordinară de atac nu are ca finalitate remedierea unei greşite aprecieri a faptelor şi a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. Aşa cum s-a arătat, recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept şi nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze în parametrii în care a avut loc judecata în fond şi apel.

În continuare, recurenta inculpată A. a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal".

Cazul de casare evocat este incident în ipoteza în care, în raport cu actele existente la dosar la data soluţionării definitive a cauzei, se constată reţinerea eronată a unuia dintre impedimentele la exercitarea acţiunii penale prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) C. proc. pen. şi, în temeiul acestuia, pronunţarea unei soluţii nelegale de încetare a procesului penal.

În speţă, cazul concret de împiedicare a exercitării acţiunii penale, valorificat de către instanţa de apel, este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., respectiv intervenirea prescripţiei răspunderii penale pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată cu consecinţe deosebit de grave, faptă prev. de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 256 indice 1 C. pen. (50 de acte materiale).

În susţinerea cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., recurenta inculpată A. a criticat starea de fapt reţinută în cauză cu titlu definitiv şi concordanţa acesteia cu probele administrate cu consecinţa unei soluţii de achitare, fără a fi invocate argumente care să se poată circumscrie cazului de casare invocat.

Sub acest aspect, se are în vedere şi practica conturată a instanţei supreme prin care s-a apreciat că, indicarea formală a unuia din cazurile de casare prevăzute de lege fără ca argumentele aduse în susţinere să se subsumeze cazului de casare invocat, nu este suficientă pentru constatarea admisibilităţii cererii de recurs în casaţie.

În concluzie, în verificarea îndeplinirii cerinţelor de admisibilitate prevăzute de lege, în raport de cele reţinute anterior, se constată că motivele invocate de inculpată, aşa cum au fost formulate, nu se circumscriu cazurilor de casare prevăzute de dispoziţiile legale în materie şi astfel, din această perspectivă nu este îndeplinită cerinţa prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., rap. la art. 438 C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, constatând neîndeplinite condiţiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât motivele invocate în cuprinsul cererii nu se circumscriu în conţinut cazurilor de recurs în casaţie invocate, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 şi pct. 8 C. proc. pen., acestea fiind invocate în mod formal, în temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 993/2024 din data de 18 iulie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta- inculpată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 993/2024 din data de 18 iulie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.

Obligă recurenta-inculpată la plata sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 noiembrie 2024.