Complaint against dismissal of abuse in office and intellectual forgery charges against prosecutor rejected as unfounded

Şedinţa publică din data de 18 februarie 2025

Deliberând asupra plângerii formulată de petentul A. împotriva ordonanţei de clasare din data de 06 noiembrie 2024 emisă în dosarul nr. x/2023 (509/P/2023) al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin ordonanţa din data de 06 noiembrie 2024, emisă în dosarul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală în baza art. 294 alin. (3) şi (4), art. 315 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect plângerea numitului A. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu prev de art. 294 din C. pen. şi fals intelectual prev de art. 321 din C. pen., deoarece faptele nu există.

Pentru a dispune astfel, procurorul a reţinut, că la data de 19.09.2023 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, sub nr. x/2023, plângerea formulată de numitul A. prin care a solicitat efectuarea de cercetări faţă de magistratul procuror B. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu, prev. de art. 297 din C. pen. şi fals intelectual, prev. de art. 321 din C. pen.

Petentul a arătat în plângere că magistratul procuror B. a întocmit procesul-verbal din data de 14.12.2022, prin care a atestat că s-ar fi strecurat "o eroare materială evidentă în sensul că data întocmirii este 16.06.2022 şi nu 15.06.2022" şi că acest "proces-verbal rezoluţionat în data de 16.06.2022 ar fi plecat în aceeaşi zi împreună cu rechizitoriul emis în dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, aspecte care nu corespund realităţii şi care au fost realizate cu scopul de a acoperi soluţia dispusă prin rechizitoriu, respectiv "Disjungerea cauzei şi constituirea unui nou dosar.,." în condiţiile în care dosarul penal era deja constituit şi înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.

De asemenea, numitul A. a reclamat modul în care magistratul procuror a instrumentat dosarul penal nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi prin care s-a dispus trimiterea sa în judecată, dar şi soluţii de clasare care au fost desfiinţate de instanţa de judecată prin trimiterea dosarului la parchet în vederea completării urmăririi penale. Petentul A. a considerat că "toate aceste mecanisme şi acţiuni utilizate de dna procuror B. ...reprezintă încălcări ale principiilor care guvernează procesul penal şi ale dreptului subsemnatului la un proces echitabil".

La dosarul cauzei, petentul A. a depus mai multe înscrisuri, respectiv ordonanţa nr. 469/P/2022 din data de 29.05.2023 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, procesul-verbal de sesizare din oficiu din data de 15.06.2022 emis în dosarul penal nr. x/P/2019, procesul-verbal din data de 14.12.2022 de îndreptare a erorii materiale, încheierea nr. x din data de 24.03.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Galaţi, ordonanţa de clasare nr. 3/P/2019 din data de 09.06.2023 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi ordonanţa de clasare nr. 975/242/P/2023 din data de 20.03.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.

Din examinarea plângerilor şi a înscrisurilor existente la dosar a rezultat că la data de 16.06.2022, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a emis rechizitoriul nr. x/2019 prin care s-a dispus trimiterea în judecată, printre alţii, a inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunilor de instigare la fals intelectual în formă continuată, uz de fals în formă continuată, două infracţiuni de abuz în serviciu în formă continuată, sustragere de probe ori înscrisuri şi abuz în serviciu. Totodată, s-a dispus clasarea faţă de mai mulţi suspecţi şi mai multe fapte (punctele 3-10 din rechizitoriu), reţinându-se, după caz, incidenţa cauzei de neimputabilitate a constrângerii morale ori intervenţia prescripţiei răspunderii penale.

În ceea ce priveşte trimiterea în judecată a inculpaţilor, rechizitoriul a fost înregistrat sub nr. x/2022 pe rolul Judecătoriei Galaţi, secţia Penală care, prin încheierea din 29.11.2022, definitivă prin încheierea Tribunalului Galaţi, s-a constatat legalitatea sesizării instanţei, legalitatea probelor şi a actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecaţii în cauză.

Împotriva soluţiilor de clasare a formulat plângere petentul A., aceasta fiind respinsă, ca nefondată, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, prin ordonanţa nr. 93/II-2/2022 din data de 16.11.2022.

Ulterior, prin încheierea nr. 424 din data de 24.03.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Galaţi, secţia Penală s-a admis, în parte, plângerea formulata de petentul A., s-a desfiinţat soluţia de clasare dispusă prin rechizitoriul nr. x/2019 din data de 16.06.2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, cu privire la infracţiunile de fals intelectual, uz de fals în formă continuată şi abuz în serviciu (punctul 10 din dispozitivul rechizitoriului) şi s-a trimis cauza la procuror pentru completarea urmăririi penale, fiind menţinute ca legale şi temeinice toate celelalte soluţii de clasare dispuse prin rechizitoriul nr. x/2019 din data de 16.06.2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi (punctele 3-9 din dispozitiv).

În motivarea încheierii, instanţa a reţinut că infracţiunile "nu sunt suficient individualizate pentru a se putea evita o suprapunere/o confuzie, chiar şi cu acuzaţiile formulate în cauză la adresa petentului A.. De asemenea, nu a fost indicată data comiterii/epuizării infracţiunilor, pentru a se putea verifica dacă, într-adevăr a intervenit prescripţia răspunderii penale. (. . . . . . . . . .) în final, se poate conchide că nu au fost indicate argumentele şi raţionamentul logico-juridic, care au condus la adoptarea soluţiei."

În urma completării urmăririi penale, prin ordonanţa nr. 3/P/2019 din data de 09.06.2023 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi s-a dispus clasarea cauzei cu privire la infracţiunile de fals intelectual şi uz de fals în formă continuata prev. de art. 321 alin. (1) din C. pen. şi art. 323 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 35 din C. pen., întrucât faptele nu există şi cu privire la infracţiunea de neglijenţă în serviciu prev. de art. 298 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

În motivarea ordonanţei, procurorul de caz a individualizat faptele şi le-a raportat perioadei 2015-31.12.2016, cu menţiunea că, în urma reanalizării materialului probator, pentru infracţiunile de fals intelectual şi uz de fals în formă continuată s-a constatat că faptele nu există, deşi prin soluţia iniţială s-a dispus clasarea intervenind prescripţia răspunderii penale la 5 ani deja epuizarea faptelor (temei de drept care se menţine, în subsidiar).

În ceea ce priveşte infracţiunea de neglijenţă în serviciu, prev. de art. 298 alin. (1) din C. pen., se poate constata că prin ordonanţa din data de 10.04.2023 s-a dispus extinderea urmăririi penale in rem pentru actele materiale ale infracţiunilor de fals intelectual, uz de fals în formă continuată şi abuz în serviciu, cu referire la orele suplimentare prestate de către poliţişti şi neevidenţiate în centralizatoarele lunare ale SIC (diferite de faptele deduse judecăţii) şi schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de abuz în serviciu în infracţiunea de neglijenţă în serviciu, pentru care a intervenit prescripţia răspunderii penale, termenul fiind împlinit în cursul anului 2021, respectiv în anul 2022.

În raport de cele expuse anterior, s-a constatat că nu poate fi reţinută infracţiunea de abuz în serviciu, pretins a fi săvârşită de magistratul procuror B. pentru raţionamentul logico-juridic pe care şi-a întemeiat soluţiile, în lipsa altor elemente concrete privind săvârşirea unor infracţiuni.

S-a reţinut că soluţiile pronunţate de magistraţi nu pot fi cenzurate decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege, analiza acestora realizându-se cu prilejul exercitării căilor de atac ordinare şi extraordinare.

S-a apreciat că excedează prezentei proceduri realizarea unei verificări a raţionamentului logico-juridic al magistraţilor, atât cu privire la modul de interpretare a materialului probator, cât şi a modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale incidente cauzei, legalitatea şi temeinicia soluţiilor putând forma obiectul verificării numai în cadrul căii de atac reglementate de lege.

Judecătorii şi procurorii trebuie să beneficieze de imunitate funcţională în ceea ce priveşte acţiunile întreprinse cu bună-credinţă în realizarea obligaţiilor lor profesionale sau în exercitarea atribuţiilor de serviciu. Interpretarea legii, evaluarea faptelor sau aprecierea probelor nu trebuie să fundamenteze tragerea la răspundere penală, cu excepţia situaţiilor în care se reţine reaua-credinţă. De asemenea, statele trebuie să se asigure că procurorii pot să îşi îndeplinească atribuţiile fără intimidare, împiedicare, hărţuire, intervenţie necorespunzătoare sau expunere nejustificată la răspundere civilă, penală sau de altă natură.

În altă ordine de idei, s-a precizat că petentul a reclamat că magistratul procuror a întocmit în fals procesul-verbal din data de 14.12.2022 pentru a justifica introducerea în rechizitoriu a unor soluţii de disjungere care au avut ca scop intimidarea judecătorilor şi avocaţilor şi descurajarea actului de justiţie.

Prin procesul-verbal din data de 14.12.2022 înregistrat la dosarul penal nr. x/P/2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, magistratul procuror B. a consemnat că în procesul-verbal de sesizare din oficiu în baza căruia s-a format dosarul penal nr. x/P/2022 "s-a strecurat o eroare materială evidentă în sensul că data întocmirii este 16.06.2022 şi nu 15.06.2022 cum greşit s-a tehnoredactat", sens în care se impune îndreptarea erorii materiale evidente din cuprinsul actului.

Potrivit art. 278 din C. proc. pen., erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se îndreaptă de însuşi organul de urmărire penală, de judecătorul de drepturi şi libertăţi, de judecătorul de cameră preliminară ori de instanţa care a întocmit actul, la cererea celui interesat ori din oficiu.

Prin erori materiale se înţeleg erorile înregistrate în activitatea de consemnare, într-un act procedural, a constatărilor organului judiciar ce rezultă din alte acte ale dosarului, iar prin erori evidente se înţelege acea diferenţă, de necontestat, dintre ceea ce rezultă din conţinutul materialului documentar din dosar şi ceea ce s-a consemnat în actul ce conţine eroarea, ce poate fi stabilită prin simpla comparaţie între acestea, fără a fi necesară o operaţiune de evaluare, interpretare sau judecată.

Conform procesului-verbal de sesizare din oficiu întocmit de magistratul procuror B., datat 15.06.2020, acesta a fost rezoluţionat şi înregistrat în evidenţele Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi la data de 16.06.2022, iar în conţinutul acestuia se menţionează că "un exemplar al rechizitoriului şi copii după acte relevante din dosar se ataşează procesului-verbal."

Astfel, s-a constatat că procesul-verbal a fost întocmit în acelaşi timp cu data emiterii rechizitoriului în dosarul nr. x/P/2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, respectiv data de 16.06.2022 şi că, din eroare, s-a consemnat data întocmirii procesului-verbal eroare care a fost îndreptată la data de 14.12.2022.

Infracţiunea de fals intelectual presupune ca menţiunea nereală din cuprinsului actului întocmit să fie generatoare de efecte juridice prin ea însăşi. În cazul infracţiunii de fals intelectual, cum s-a arătat în practica judiciară, "împrejurările atestate în mod mincinos, precum datele sau împrejurările ce nu au fost inserate în cuprinsul actului trebuie să fie apte, prin ele însele sau prin modul în care se repercutează asupra conţinutului actului în ansamblu să genereze efecte de drept." (a se vedea în acest sens Drept penal de C., D., E. s.a.). Or, îndreptarea unei erori materiale evidente şi menţionarea acesteia în conţinutul unui proces-verbal nu constituie element material al infracţiunii de fals intelectual.

În literatura de specialitate, s-a reţinut că organul de urmărire penală se poate sesiza din oficiu oricând acesta ia cunoştinţă despre comiterea unei infracţiuni atât din surse închise, cât şi din surse deschise, însă acesta nu constituie un act de inculpare sau o metodă de intimidare a judecătorilor.

Examinarea aspectelor sesizate şi a înscrisurilor existente la dosar relevă atât o lipsă de susţinere a acuzaţiilor formulate, cât şi o lipsă evidentă de legătură între aceste acuzaţii şi situaţia de fapt vizată, ceea ce conduce la concluzia că demersul întreprins de autorul sesizării este unul determinat şi motivat doar de o percepţie vădit subiectivă asupra celor relatate, având în vedere că acesta a fost cercetat şi trimis în judecată de către magistratul procuror B..

În consecinţă, constatând că nu există indicii care să fundamenteze bănuiala legitimă că magistratul reclamat ar fi săvârşit vreo infracţiune, în cauză se va dispune o soluţie de clasare în referire la infracţiunile sesizate, pretins comise de către acesta, deoarece faptele nu există

Împotriva soluţiei de clasare nr. 509/76/P/2023 din data de 06 noiembrie 2024, la data de 21 noiembrie 2024, petentul A. a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, cauza fiind înregistrată pe rolul secţiei de urmărire penală. În esenţă, a susţinut că procurorul de caz nu a efectuat cercetările care se impuneau, neefectuând o anchetă efectivă şi, ca atare, ordonanţa este netemeinică şi nelegală.

Prin ordonanţa nr. 232/II/2/2024 din 03 decembrie 2024 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală a dispus respingerea plângerii formulată de petentul A. împotriva ordonanţei nr. 509/76/P/2023 din data de 06 noiembrie 2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, ca nefondată, iar în temeiul art. 275 alin. (2) şi (5) din C. proc. pen., s-au stabilit cheltuieli judiciare în suma de 50 RON care vor fi suportate de petent.

Pentru a dispune astfel, s-a apreciat că, în cauză, procurorul a reţinut în mod corect, din probele administrate, că acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, fiind incident cazul prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., potrivit căruia, fapta nu există. S-a apreciat, dat fiind conţinutul concret al faptelor descrise în plângerea penală, că mijloacele de probă administrate de procuror se relevă ca suficiente pentru lămurirea cauzei, prin raportare strictă la situaţia faptică reclamată şi în raport de care s-a dispus soluţia de clasare atacată.

Din aspectele relatate în plângerea formulată s-a constatat că nu sunt indicii privind săvârşirea vreunei fapte de natură penală.

În ceea ce priveşte infracţiunea de fals intelectual, prev. de art. 321 din C. pen., în acord cu procurorul de caz, s-a constatat că îndreptarea unei erori materiale evidente şi menţionarea acesteia în conţinutul unui proces-verbal nu constituie element material al infracţiunii de fals intelectual.

Referitor la infracţiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 297 din C. pen., s-a reţinut că nemulţumirile petentului cu referire la modul concret de soluţionare a unei cauze trebuie să îmbrace forma căilor de atac, în limitele recunoscute de lege, neputând obţine o suplimentare a gradelor de jurisdicţie prin promovarea unei plângeri penale împotriva magistraţilor care au rezolvat cauza.

A încerca repararea unor drepturi pretins lezate pe cale unei plângeri penale formulate împotriva magistraţilor care au dispus soluţiile calificate drept vătămătoare, creează contextul în care se impune a se menţiona că, în conformitate cu prevederile constituţionale şi cele ale legii privind organizarea judiciară, soluţiile dispuse de procurori şi hotărârile pronunţate de judecători pot fi analizate ori cenzurate sub aspectul temeiniciei, numai în cadrul procedurii de control ierarhic jurisdicţional prevăzut de art. 340-341 C. proc. pen. (pentru procurori), respectiv doar prin căile de atac ordinare şi extraordinare prevăzute de lege şi exercitate conform dispoziţiilor legale, în ceea ce priveşte judecătorii.

Răspunderea penală a magistraţilor poate fi pusă în discuţie numai în situaţiile în care aceştia şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă, adică au cunoscut caracterul vădit nelegal al acţiunilor lor, urmărind sau acceptând vătămarea intereselor legale ale unei persoane.

În hotărârile pronunţate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că, "de principiu, în cauzele încredinţate spre soluţionare, magistraţii se supun numai legii, pronunţând soluţii în funcţie de probele administrate, interpretate potrivit propriei convingeri şi niciun magistrat nu poate fi tras la răspundere penală pentru raţionamentele logico-juridice pe care s-a bazat în adoptarea unei soluţii, iar simpla nemulţumire a uneia dintre părţile implicate în litigiu faţă de soluţia adoptată nu poate constitui un temei pentru angajarea răspunderii penale."

Altfel spus, în actualul sistem de drept, magistratul are libertatea de a dispune soluţiile propriei sale convingeri, formată pe baza unei analize logice, ştiinţifice şi riguroase a faptelor relevate, cu respectarea principiilor legale referitoare la loialitatea administrării probelor şi a aprecierii lor ca un tot unitar, neputând fi tras la răspundere pentru raţionamentul logico-juridic pe care s-a bazat în soluţionarea unei cauze, în lipsa dovedirii relei credinţe.

Soluţiile pronunţate de magistraţi nu pot fi cenzurate decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege, analiza acestora realizându-se cu prilejul exercitării căilor de atac ordinare şi extraordinare.

Aşa fiind, s-a constatat că soluţia de clasare emisă în dosarul nr. x/2023 este legală şi temeinică, motiv pentru care s-a respins, ca nefondată, plângerea.

Împotriva soluţiei de clasare dispusă prin ordonanţa din data de 06.11.2024, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, în dosarul nr. x/2023 a formulat plângere petentul A., în condiţiile art. 340 din C. proc. pen.

Prin plângerea formulată, a solicitat, în esenţă, admiterea plângerii, arătând că în cuprinsul acestui proces-verbal, doamna procuror B. a formulat o frază din care rezultă că în urma dispoziţiilor sale, angajaţii D.G.A. Galaţi au efectuat verificări în legătură cu doamna F., soţia petentului şi a rezultat că între aceasta şi judecătorul din cadrul Judecătoriei Galaţi exista o relaţie de amiciţie, respectiv de prietenie, chestiune care este, în realitate, falsă, chestiune ce nu a fost analizată, întrucât la dosar există o adresă de răspuns pe care petentul A. a depus-o şi din care rezultă că doamna procuror B. nu a dispus niciodată ca angajaţii din cadrul DGA Galaţi să verifice presupusa relaţie dintre soţia petentului şi judecătorul.

A arătat că există un alt proces-verbal din data de 14.12.2022, întocmit la 6 luni după ce procurorul s-a desesizat în legătură cu dosarul, în sensul că această chestiune pe care doamna procuror a învederat-o în procesul-verbal din iunie 2022, a făcut obiectul unui dosar penal în care s-a dispus o soluţie de clasare, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., susţinând că doamna procuror a intervenit, fără drept şi contrar dispoziţiilor legii penale, în dosarul penal nr. x/2022, dosar aflat în cercetare la un alt procuror, pentru a modifica, după 6 luni de la înregistrare, data actului de sesizare din oficiu, scopul urmărit fiind acela de a justifica introducerea în rechizitoriu a unor soluţii de disjungere, constituire de noi dosare şi declinare, deşi nu au fost îndeplinite acte de cercetare cu privire la faptele disjunse.

A mai susţinut că nu au fost efectuate acte de cercetare cu privire la aspectele sesizate de petent şi nici nu s-a pronunţat cu privire la acestea, în temeiul art. 341 din C. proc. pen. şi a solicitat admiterea plângerii, desfiinţarea soluţiei de clasare şi restituirea cauzei la parchet în vederea completării urmăririi penale.

Analizând plângerea formulată, pe baza actelor şi lucrărilor din dosar şi în raport de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte, Judecătorul de cameră preliminară, constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispoziţiilor art. 340 alin. (1) din C. proc. pen., persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare sau renunţare la urmărirea penală, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă. Conform alin. (2) "dacă plângerea nu a fost rezolvată în termenul prevăzut la art. 338, dreptul de a face plângere poate fi exercitat oricând după împlinirea termenului de 20 de zile în care trebuia soluţionată plângerea, dar nu mai târziu de 20 de zile de la data comunicării modului de rezolvare."

Aşadar, în conformitate cu art. 340 alin. (1) C. proc. pen., pot fi atacate cu plângere soluţiile procurorului, respectiv soluţia de clasare sau renunţare la urmărirea penală dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu.

În continuare, se observă că art. 341 din C. proc. pen., referitor la soluţionarea plângerii de către judecătorul de cameră preliminară, reglementează la alin. (6) soluţiile pe care acesta le poate pronunţa în cauză, astfel: a) respinge plângerea, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată; b) admite plângerea, desfiinţează soluţia atacată şi trimite motivat cauza la procuror pentru a începe sau pentru a completa urmărirea penală ori, după caz, pentru a pune în mişcare acţiunea penală şi a completa urmărirea penală; c) admite plângerea şi schimbă temeiul de drept al soluţiei de clasare atacate, dacă prin aceasta nu se creează o situaţie mai grea pentru persoana care a făcut plângerea.

Judecătorul de cameră preliminară realizează un control asupra modului în care s-au adus la îndeplinire actele de urmărire penală, respectiv, un control al soluţiei adoptate. Rezultă, aşadar, că, sesizat cu plângerea împotriva soluţiei de clasare dispuse de procuror, judecătorul de cameră preliminară nu este învestit cu atribuţii de urmărire penală, aşa încât controlul judecătoresc priveşte exclusiv efectuarea actelor inerente urmăririi penale, cu respectarea dispoziţiilor legii procesuale.

Judecătorul de cameră preliminară reaminteşte că pentru a se iniţia cercetări faţă de o persoană pentru săvârşirea unei infracţiuni este necesar ca din datele existente să rezulte elemente concrete de fapt care să conducă la concluzia că în cauză s-a săvârşit o faptă penală, indiciile fiind cele care declanşează procesul penal.

În cauză, petentul A. a formulat plângere penală sub aspectul infracţiunilor de abuz în serviciu, prev. de art. 297 din C. pen. şi fals intelectual, prev. de art. 321 din C. pen., solicitând, în esenţă, efectuarea de cercetări faţă de magistratul procuror B. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi pentru modul în care magistratul procuror a instrumentat dosarul penal nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.

Judecătorul de cameră preliminară constată că motivele de fapt invocate de către petentul A. se circumscriu unor motive de netemeinicie şi nu conţinutului constitutiv al infracţiunilor de abuz în serviciu şi fals intelectual, întrucât se referă la exercitarea funcţiei jurisdicţionale.

Totodată, în ceea ce priveşte activitatea de soluţionare a dosarelor de către magistraţii procurori şi exercitarea atribuţiilor de serviciu, în lipsa unor elemente de natură a le pune la îndoială buna credinţă, care se prezumă până la proba contrară, nu poate constitui temei pentru antrenarea răspunderii penale. În lipsa unor informaţii independente şi obiective, nemulţumirea petentului A. cu privire la actele de conduită imputate magistratului procuror nu poate conferi acestora, doar prin ea însăşi, o conotaţie ilicită şi, prin aceasta, semnificaţia penală invocată, or, în cauză, legalitatea activităţilor menţionate a fost verificată şi de procurorul ierarhic superior prin ordonanţa nr. 232/II/2/2024, constatând că nu sunt indicii privind săvârşirea vreunei fapte de natură penală.

Referitor la critica petentului cu privire la procesul-verbal din data de 14.12.2022 înregistrat la dosarul penal nr. x/P/2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, Judecătorul de cameră preliminară reţine că magistratul procuror B. a consemnat că în procesul-verbal de sesizare din oficiu în baza căruia s-a format dosarul penal nr. x/P/2022 "s-a strecurat o eroare materială evidentă în sensul că data întocmirii este 16.06.2022 şi nu 15.06.2022 cum greşit s-a tehnoredactat", fiind astfel o eroare materială potrivit art. 278 din C. proc. pen.. Aşadar, procesul-verbal a fost întocmit în acelaşi timp cu data emiterii rechizitoriului în dosarul nr. x/P/2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, respectiv data de 16.06.2022 şi din eroare, s-a consemnat data întocmirii procesului-verbal eroare care a fost îndreptată la data de 14.12.2022, prin procesul-verbal anterior menţionat.

În acest sens, raportat la faptele imputate, Judecătorul de cameră preliminară, notează că independenţa procurorului în deciziile sale presupune, printre altele, ca el să nu fie supus unor acţiuni de tragere la răspundere penală întemeiate exclusiv pe măsurile şi soluţiile dispuse în cauzele instrumentate. De aceea, anchetarea magistratului pentru eventuale infracţiuni, trebuie să se realizeze numai în scopul investigării actelor de conduită cu aparente conotaţii ilicite, pe care magistratul le-a adoptat distinct şi suplimentar soluţiilor dispuse în cauzele instrumentate. Or, cenzurarea soluţiilor dispuse de magistraţi - procurori sau judecători se poate realiza numai în formele şi procedurile prevăzute de lege, respectiv prin exercitarea căilor de atac prevăzute de legiuitor, iar nu prin intermediul unui proces penal declanşat ca urmare a formulării unei plângeri penale împotriva respectivilor magistraţi.

Concluzionând, se constată că din probele existente în dosar, nu se poate reţine că intimata B. a acţionat cu intenţie în ceea ce priveşte cauzarea unei vătămări a drepturilor sau intereselor legitime ale petentului A. în contextul plângerii formulate. Aşadar, în lipsa oricăror indicii care să contureze existenţa unui raport juridic de drept penal, simpla nemulţumire, subiectivă, a unei părţi ori subiect procesual, nu poate constitui temeiul angajării răspunderii penale.

În consecinţă, nefiind reţinută nicio încălcare a dispoziţiilor legale şi, în urma verificării actelor şi lucrărilor dosarului, constatându-se că faptele penale cu privire la care s-a solicitat a fi cercetată intimata B., nu există, ordonanţa prin care s-a dispus clasarea este temeinică şi legală, neexistând motive pentru desfiinţarea acesteia, deoarece nu rezultă existenţa acelui minim de date în baza cărora să se poată dispune începerea urmăririi penale, nefiind indicii privind existenţa în materialitatea lor a infracţiunilor reclamate, astfel cum, în mod corect, s-a apreciat şi în considerentele ordonanţelor.

Pentru aceste considerente, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondată, petentul A. împotriva ordonanţei de clasare din data de 06 noiembrie 2024 emisă în dosarul nr. x/2023 (509/P/2023) al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanţei de clasare din data de 06 noiembrie 2024 emisă în dosarul nr. x/2023 (509/P/2023) al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală.

Obligă petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în camera de consiliu, astăzi, 18 februarie 2025.