Proportionality of preventive asset seizures in corruption cases for guaranteeing damage repair

Şedinţa publică din data de 8 octombrie 2024

Deliberând asupra contestaţiilor formulate de contestatorii A. şi B. împotriva încheierii din data de 29 august 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II a penală, în dosarul nr. x/2022, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 29 august 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II a penală, în dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 2502 din C. proc. pen., s-au menţinut măsurile asiguratorii luate, printre alţii: -prin ordonanţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, din data de 17.02.2022 şi procesul-verbal de îndreptare a erorii materiale din data de 23.02.2022 asupra bunurilor aparţinând inculpatului A. până la concurenţa sumei de 536.483.056,637 RON; -prin ordonanţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, din data de 04.03.2022 asupra bunurilor aparţinând inculpatului B. până la concurenţa sumei de 578.446.818,637 RON.

Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că prin rechizitoriul nr. x/2020, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie a dispus trimiterea în judecată, printre alţii, a inculpaţilor: B., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, totul cu aplic. art. 309 din C. pen., a infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit ce a produs consecinţe deosebit de grave prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 309 din C. pen., a complicităţii la infracţiunea de fals intelectual prev de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 321 alin. (1) din C. pen. şi a instigării la infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 309 din C. pen., totul cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen. -A., sub aspectul săvârşirii complicităţii la infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, totul cu aplic. art. 309 din C. pen. şi a complicităţii la infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit ce a produs consecinţe deosebit de grave prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap la art. 297 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 132 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 309 din C. pen., totul cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen.

În fapt şi în drept, s-a reţinut în actul de sesizare:

I. Pentru inculpatul B.: privind prelungirea Contractului de salubritate nr. x/11.11.1999 pentru o perioadă de încă 10 ani, prin încheierea Actului adiţional nr. x cu încălcarea prevederilor legale în vigoare, s-a reţinut că, în calitate de funcţionar public, în sensul dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. b) din C. pen., în realizarea atribuţiilor de serviciu prev. de art. 209 C. civ. rap. la art. 62 alin. (1), (63) alin. (1), a, b, d, e, art. 77, art. 83 alin. (1) din Legea 215/2001; art. 44 alin. (1) din O.G. 35 din 2002, şi art. 24 alin. (4) din Legea 101 din 25 aprilie 2006 a serviciului de salubrizare a localităţilor, art. 23 din Legea 273/2006 privind finanţele publice locale, art. 10 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv şi în calitate de primar al Sectorului 3 Bucureşti şi ordonator de credite, cu intenţie: - a aprobat Raportul de specialitate nr. x/19.11.2013 şi Nota de Fundamentare nr. x/19.11.2013 ale Direcţiei Utilităţi Publice; -a întocmit şi semnat Expunerea de motive nr. 11538/20.11.2013, prin care a iniţiat proiectul de hotărâre pe care l-a supus aprobării Consiliului Local Sector 3.

La data de 20.11.2013, a prezentat membrilor Consiliului Local al Sectorului 3 regularitatea operaţiunii propuse spre votare motivate de necesitatea adaptării contractului de salubritate la schimbările legislative, în acest sens determinând, un număr de 17 membri ai Consiliului Local Sector 3 să săvârşească infracţiunea de abuz în serviciu, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit cu consecinţe deosebit de grave fără vinovăţie, prin aprobarea H.C.L. 420 privind, printre altele, proiectul Actului Adiţional la Contractul de salubritate nr. x/11.11.1999 care, sub pretextul implementării Programului de dezvoltare a sistemului de gestionare integrată a deşeurilor municipale de pe raza administrativă a sectorului 3, în realitate, viza prelungirea nelegală a contractului de salubritate cu încă 10 ani;

La data de 05.05.2014, în baza mandatului primit prin H.C.L. 420 a încheiat şi semnat Actul adiţional nr. x la Contractul de salubritate nr. x/11.11.1999, prin care se prelungea nelegal termenul contractual, operatorului nelicenţiat legal - C.- parte în contractul cu nr. de mai sus, toate acestea cu nerespectarea: legislaţiei primare incidente în domeniul salubrizării, în care se dezvoltă principiile organizării şi funcţionării serviciilor de utilităţi publice, concurenţa, competenţele autorităţilor, atribuirea contractului de delegare în baza unei proceduri concurenţiale, regimul juridic al contractelor de delegare a gestiunii serviciului de salubrizare, deţinerea unei licenţe de operare, aprobarea tarifelor în mod legal, aprobarea contractului, eficienţa, finanţarea serviciilor de salubrizare respectiv: art. 3 alin. (1), (4); art. 6 lit. d); art. 7 alin. (2) lit. i); art. 8 alin. (1), alin. (3) lit. d), i), j), k); art. 9 alin. (1), alin. (2),lit. a), alin. (4) lit. a) şi b); art. 22 alin. (1)-(3); art. 24 alin. (1), (2); art. 29 alin. (1), (3), (5), (6), (7) lit. a), 8, 9, 14; art. 30 alin. (1), (2); art. 33 alin. (1), (3), (4) lit. b), 5; art. 44 alin. (1) din Legea 51/2006 a serviciilor comunitare de utilităţi publice; art. 1 alin. (2) lit. c), i); art. 13 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (6), art. 39 alin. (1) din O.G. 71 din 29 august 2002 privind organizarea şi funcţionarea serviciilor publice de administrare a domeniului public şi privat de interes local; art. 3 lit. i), art. 5 alin. (1); art. 6 alin. (1), lit. e), h), art. 11, art. 13 alin. (3); art. 25 din Legea 101 din 25 aprilie 2006 a serviciului de salubrizare a localităţilor; art. 217 rap la art. 2 alin. (2) lit. a), b), d), f); art. 9 lit. f); art. 218, art. 2181 din O.U.G. 34 din 19 aprilie 2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii; din Legea nr. 273/2006 a finanţelor publice locale a: art. 14 alin. (3) privind necesitatea existenţei unei baze legale pentru cheltuielile angajate, efectuate; art. 20 alin. (1) lit. d), h) privind competenţele şi responsabilităţile autorităţilor administraţiei publice locale în ceea ce priveşte finanţele publice locale; din Legea nr. 215/2001 a: art. 61 alin. (2) privind obligaţia primarului de a asigura respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, a prevederilor Constituţiei, precum şi punerea în aplicare a legilor; din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv a: art. 5 alin. (1) privind buna gestiune financiară; ceea ce a dus la un angajament legal sub forma unui contract cu executare succesivă, din care a rezultat: o obligaţie pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public a U.A.T.

Sector 3 Bucureşti, prin care s-a cauzat un prejudiciu în sumă de 375.640.537,61 RON şi un folos patrimonial corelativ obţinut de către S.C. C. în acelaşi cuantum, faptă întrunind condiţiile de tipicitate sub aspect obiectiv şi subiectiv ale infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, totul cu aplic. art. 309 din C. pen.

În ceea ce priveşte încheierea Actului adiţional nr. x la Contractul de salubritate nr. x/11.11.1999 şi modificarea tarifului practicat de operatorul - C., s-a reţinut că, fiind funcţionar public, în sensul dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. b) din C. pen., în realizarea atribuţiilor de serviciu prev. de art. 209 C. civ. rap. la art. 63 alin. (1), a, b, d, e; art. 61 alin. (2); art. 62 alin. (1); art. 77, art. 83 alin. (1) din Legea 215/2001, art. 24 alin. (4) din Legea 101 din 25 aprilie 2006 a serviciului de salubrizare a localităţilor, art. 23 din Legea 273/2006 privind finanţele publice locale, art. 10 alin. 1din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, în calitate de primar şi ordonator de credite, cu intenţie, a aprobat la data de 05.05.2014 înscrisul care cuprindea aspecte necorespunzătoare adevărului, denumit - Referatul privind creşterea frecvenţelor pentru operaţiunile de curăţenie a căilor publice al Direcţiei Utilităţi Publice, mijloc fraudulos pe care s-a întemeiat Actul adiţional 47.

La data de 15.05.2014, împiedicând exercitarea de către autoritatea deliberativă Consiliul Local sector 3 a competenţei exclusive asupra serviciului public de salubritate prin eludarea necesităţii obţinerii unei hotărâri de consiliu local pentru aprobare tarife în legătură cu remuneraţia prestatorului nelicenţiat legal S.C. C. şi prin eludarea necesităţii obţinerii unei hotărâri de consiliu local pentru a obţine un mandat de desemnare de la Consiliul Local, a încheiat şi semnat, cu ajutorul lui D., în calitate de Director General, A. - în calitate de director al Direcţiei de Utilităţi Publice, E. - în calitate de director executiv Direcţia Economică, F. - în calitate de director executiv Direcţia Investiţii şi Achiziţii şi G. - în calitate de director executiv Direcţia Juridică, şi S.C.

C., Actul adiţional nr. x la Contractul de salubritate nr. x/11.11.1999, prin care s-au crescut frecvenţele de realizare a activităţilor de curăţenie a căilor publice, ceea ce a dus la mărirea cantităţii prestaţiei, cu influenţă asupra creşterii costurilor operatorului de salubritate, elemente ce au dus la modificarea tarifului practicat de operatorul - C. - parte în contractul cu nr. de mai sus, toate acestea cu nerespectarea din Legea 101 din 25 aprilie 2006 a: art. 3 lit.

f) privind principiul tarifării echitabile; art. 6 alin. (1), lit. k), l) privind competenţa exclusivă a autorităţii deliberative a unităţii administrativ teritoriale; art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1), (2) privind licenţa art. 19 alin. (2) lit.

a) privind tariful aprobat de autorităţile administraţiei publice locale; art. 24 alin. (4) privind responsabilităţile autorităţilor deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale, împreună cu primarii, în calitate de autorităţi executive şi de semnatari ai contractelor de delegare a gestiunii, art. 26 alin. (4), (5), art. 27 alin. (2) lit.

a) privind tarifele, cu nerespectarea din Legea 51 din 8 martie 2006 a: a art. 1 alin. (4) lit. a), h), i), j), l), art. 6 lit. d), art. 7 alin. (2) lit.

i) privind particularităţile/principiile serviciilor de utilităţi publice; art. 3 alin. (1), (4) privind responsabilitatea autorităţilor administraţiei publice locale; art. 8 alin. (3), lit. j), k), art. 43 alin. (5) privind competenţa autorităţilor administraţiei publice locale privind tarifele; art. 9, alin. (1) lit. h), alin. (2), lit. d), g) privind raporturile juridice dintre autorităţile administraţiei publice locale şi operatori/utilizatori; art. 20 lit. d), art. 43 alin. (3), (4) privind competenţa A.N.R.S.C. P. metodologia de calcul a tarifelor; art. 29 alin. (1), (3), (14) lit.

h) privind aprobarea şi semnarea contractelor de gestiune delegată şi obligativitatea existenţei clauzei privind tarifele practicate şi procedura de stabilire, modificare sau ajustare a acestora; art. 32 alin. (1) lit. e); privind prerogativele şi răspunderea autorităţii administraţiei publice locale referitor la tarife; art. 38 alin. (3), art. 39 alin. (1) privind obligativitatea licenţei; art. 43 alin. (7) privind consecinţele practicării unor tarife cu încălcarea legii; cu nerespectarea din Legea nr. 273/2006 a finanţelor publice locale a: art. 14 alin. (3) privind necesitatea existenţei unei baze legale pentru cheltuielile angajate, efectuate;

C. art. 20 alin. (1) lit. d), h) privind competenţele şi responsabilităţile autorităţilor administraţiei publice locale în ceea ce priveşte finanţele publice locale;cu nerespectarea din Legea nr. 215/2001 a: art. 119 coroborat cu art. 45 alin. (3) privind cvorumul de vot al consiliului local în hotărâri privind patrimoniul, ceea ce a dus la prejudicierea bugetului local al Sectorului 3 cu suma de 160.842.519,027 RON, şi obţinerea în mod corelativ a unui folos patrimonial necuvenit în cuantum de 153.477.124,30 RON către S.C. C., faptă întrunind condiţiile de tipicitate sub aspectul laturii obiective şi subiective ale infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit ce a produs consecinţe deosebit de grave faptă prev.

şi ped. de art. 297 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 309 din C. pen. privind ratificarea Contractului pentru achiziţia serviciului de salubritate în Sectorul 3 nr. 24165/09.11.1999 (nr. 5066/11.11.1999) şi a actelor adiţionale nr. 1-54 şi scutirea S.C. C. de la plata debitului - prejudiciu aferent încălcărilor constatate de Curtea de Conturi, s-a reţinut că, fiind funcţionar public, în sensul dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit.

b) din C. pen., în realizarea atribuţiilor de serviciu prev. de art. 21 din Legea 273/2006 privind finanţele publice locale, art. 155 şi art. 157 coroborat cu art. 167 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul Administrativ, art. 196 alin. (1) lit.

b) din O.U.G. nr. 57/2019, în calitate de primar al Sectorului 3 Bucureşti, cu intenţie a emis la data de 03.10.2019 - Dispoziţia nr. 4558 şi la data 20.08.2019 - Dispoziţia nr. 3927 prin care şi-a delegat atribuţiile de primar al Sectorului 3, inclusiv cea de ordonator principal de credite al bugetului local, ajutând astfel pe numiţii E. şi H. să săvârşească cu vinovăţie infracţiunea de fals intelectual prev şi ped de art. 321 alin. (1) din C. pen., la data de 07.10.2019, când cu ştiinţă, cu prilejul întocmirii şi aprobării Referatului nr. 657480, s-a omis de a se insera împrejurarea că prejudiciul constatat de Curtea de Conturi prin Decizia nr 106/25.11.2016, nu a avut drept cauze şi împrejurări numai lipsa aprobării consiliului local în privinţa contractelor publice, ci şi înscrisul prin care în mod mincinos s-a făcut referire la creşterea numărului de particule în suspensie din aer şi şi s-a atestat necorespunzător adevărului că "măsura Curţii de conturi nr. 7 din Decizia nr 106/25.11.2016, referitoare la recuperarea integrală a prejudiciului şi virarea lui la bugetul local, devine fără obiect, având în vedere ratificarea, conform dispoziţiilor legii civile, a Contractului x din 11.11.1999 şi a actelor adiţionale 1-54, ceea ce a avut drept consecinţe denaturarea elementelor de activ din evidenţa contabilă a Sectorului 3 exprimate în Nota de contabilitate nr. 188 C. civ. din 07.10.2019, care prezintă Referatul în cauză drept document justificativ al operaţiunii de stornare, faptă întrunind condiţiile de tipicitate sub aspect obiectiv şi subiectiv ale complicităţii la infracţiunea de fals intelectual prev şi ped de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 321 alin. (1) din C. pen.

Totodată, s-a reţinut că, în calitate de funcţionar public, în sensul dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit.

b) din C. pen., în realizarea atribuţiilor de serviciu prev. de art. 209 C. civ. rap. la art. 63 alin. (1), a, b, d, e, art. 77, art. 83 alin. (1) din Legea 215/2001; art. 44 alin. (1) din O.G. 35 din 2002, şi art. 24 alin. (4) din Legea 101 din 25 aprilie 2006 a serviciului de salubrizare a localităţilor, art. 23 din Legea 273/2006 privind finanţele publice locale, în calitate de primar al Sectorului 3 Bucureşti, cu intenţie: şi-a însuşit prin semnătură, la data de 29.10.2018, Raportul de specialitate nr x/29.10.2018, proiectul expunerii de motive şi proiectul de hotărâre, întocmite de către numitul E., a semnat la data de 29.10.2018 Expunerea de motive prin care a iniţiat proiectul de hotărâre pe care l-a supus aprobării Consiliului local Sector 3, iar la data de 30.10.2018, a prezentat membrilor Consiliului local al Sectorului 3 regularitatea operaţiunii propuse spre votare motivate de girul Curţii de Conturi, a determinat un număr de 18 consilieri locali, ca fără vinovăţie, să săvârşească infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit cu consecinţe deosebit de grave prin aprobarea H.C.L. 511 cu amendament (condiţie) prin care, printre altele, s-a ratificat Contractul pentru achiziţia serviciului de salubritate în Sectorul 3 nr. 24165/09.11.1999 (nr. 5066/11.11.1999) şi actele adiţionale nr. 1-54, cu încălcarea dispoziţiilor legale prev. de: art. 1311-1312 C. civ. care prevăd condiţiile instituţiei ratificării raportate la art. 13, art. 14, art. 24 alin 4 din Legea 101/2016 şi art. 22 alin. (3) din Legea 51/2006 referitoare la competenţele autorităţilor unităţilor administrativ-teritoriale în materia contractelor de delegare a gestiunii serviciului de salubrizare; art. 1309 şi 1310 C. civ. rap la art. 2 alin. (1) lit. c) şi c)1 din Legea 554/2.12.2004, referitoare la definiţia actului administrativ şi regimul de putere publică; art. 58 din Legea 101/2016 privitor la cazul de nulitate absolută în materia de competenţă prin prisma regimului de putere publică; art. 80 din Legea 24/2000 cu privire la adoptarea ori emiterea actelor normative ale autorităţilor administraţiei publice locale pentru reglementarea unor activităţi de interes local, în limitele stabilite prin Constituţie şi prin lege şi numai în domeniile în care acestea au atribuţii legale; art. 81 din Legea 24/2000 cu privire la subordonarea H.C.L.-urilor faţă de actele de nivel superior; art. 119 coroborat cu art. 45 alin. (3) din Legea nr. 215/2001 referitor la modalitatea votului în cazul hotărârilor privind patrimoniul; art. 731 din Legea 500/2002 privind Recuperarea sumelor reprezentând prejudicii/plăţi nelegale din fonduri publice şi, în realizarea atribuţiilor de serviciu prev. de art. 21 din Legea 273/2006 privind finanţele publice locale, art. 155 şi art. 157 coroborat cu art. 167 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul Administrativ, art. 196 alin. (1) lit.

b) din O.U.G. nr. 57/2019, în calitate de primar al Sectorului 3 Bucureşti, cu intenţie a emis la data de 03.10.2019 - Dispoziţia nr 4558 şi la data 20.08.2019 - Dispoziţia nr. 3927 prin care şi-a delegat atribuţiile de primar al Sectorului 3, inclusiv cea de ordonator principal de credite al bugetului local, ajutând astfel pe numitul E. să săvârşească cu vinovăţie infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit cu consecinţe deosebit de grave prin nerespectarea dispoziţiilor legale prev. de: art. 154 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2019, privind rolul primarului de a asigura punerea în aplicare a legilor, a decretelor Preşedintelui României, a ordonanţelor şi a hotărârilor consiliului local raportate la art. 1311-1312 C. civ. care prevăd condiţiile instituţiei ratificării raportate la art. 13, art. 14, art. 24 alin. (4) din Legea 101/2016 şi art. 22 alin. (3) din Legea 51/2006 referitoare la competenţele autorităţilor unităţilor administrativ-teritoriale în materia contractelor de delegare a gestiunii serviciului de salubrizare; art. 1309 şi 1310 C. civ. rap la art. 2 alin. (1) lit. c) şi c)1 din Legea 554/2.12.2004, referitoare la definiţia actului administrativ şi regimul de putere publică; art. 58 din Legea 101/2016 privitor la cazul de nulitate absolută în materia de competenţă prin prisma regimului de putere publică; care au avut ca urmare: vătămarea drepturilor şi intereselor legitime ale Sectorului 3 Bucureşti, crearea unui prejudiciu acestui sector prin lipsa de folosinţă (lucrum cessans) a creanţei Sectorului 3 asupra debitorului S.C.

C., în cuantum de 41.963.762 RON urmare a stornării din evidenţele contabile cu Nota contabilă nr. 188/7.10.2019 a debitului în sumă de 195.440.885 RON, ca urmare a invocării documentului justificativ - Referatul nr. x - privind propunerea de stornare a debitului constatat de Curtea de Conturi - Camera de Conturi Bucureşti şi obţinerea în mod corelativ a unui folos patrimonial necuvenit în acelaşi cuantum - 41.963.762 RON - de către S.C. C., faptă întrunind condiţiile de tipicitate sub aspectul laturii obiective şi subiective ale instigării la infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit cu consecinţe deosebit de grave faptă prev.

şi ped. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 309 din C. pen.

II. Pentru inculpatul A.:privind prelungirea Contractului de salubritate nr. x/11.11.1999 pentru o perioadă de încă 10 ani, prin încheierea Actului adiţional nr. x cu încălcarea prevederilor legale în vigoare, s-a reţinut că, fiind funcţionar public, în sensul dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit.

b) din C. pen., în calitate de director al Direcţiei de Utilităţi Publice, în realizarea atribuţiilor de serviciu, cu intenţie, la data de 19.11.2013, a întocmit şi semnat Raportul de specialitate nr. 11518 şi Nota de Fundamentare nr. 11517 ale Direcţiei Utilităţi Publice, pe care le-a înaintat Primarului Sectorului 3 Bucureşti în calitate de ordonator principal de credite spre aprobare. La data de 05.05.2014, a semnat Actul adiţional nr. x la Contractul de salubritate nr. x/11.11.1999, împreună cu D. - Director General în cadrul S.C.

C., E. - în calitate de director executiv Direcţia Economică, F. - în calitate de director executiv Direcţia Investiţii şi Achiziţii, G. - în calitate de director executiv Direcţia Juridică, şi S.C. C., prin toate acestea înlesnind şi ajutând astfel cu intenţie, anterior şi posterior, la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit cu consecinţe deosebit de grave, cu vinovăţie de către numitul B., cu privire la încheierea unui angajament legal - Actul adiţional nr. x - la Contractul de salubritate nr. x/11.11.1999, prin care se prelungea nelegal termenul contractual, operatorului nelicenţiat legal - C.- parte în contractul cu nr. de mai sus, toate acestea cu nerespectarea: - legislaţiei primare incidente în domeniul salubrizării, în care se dezvoltă principiile organizării şi funcţionării serviciilor de utilităţi publice, concurenţa, competenţele autorităţilor, atribuirea contractului de delegare în baza unei proceduri concurenţiale, regimul juridic al contractelor de delegare a gestiunii serviciului de salubrizare, deţinerea unei licenţe de operare, aprobarea tarifelor în mod legal, aprobarea contractului, eficienţa, finanţarea serviciilor de salubrizare respectiv: art. 3 alin. (1), (4); art. 6 lit. d); art. 7 alin. (2) lit. i); art. 8 alin. (1), alin. (3) lit. d), i), j), k); art. 9 alin. (1), alin. (2),lit. a), alin. (4) lit. a) şi b); art. 22 alin. (1)-(3); art. 24 alin. (1), (2); art. 29 alin. (1), (3), (5), (6), (7) lit. a), 8, 9, 14; art. 30 alin. (1), (2); art. 33 alin. (1), (3), (4) lit. b), 5; art. 44 alin. (1) din Legea 51/2006 a serviciilor comunitare de utilităţi publice; art. 1 alin. (2) lit. c), i); art. 13 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (6), art. 39 alin. 1din O.G. 71 din 29 august 2002 privind organizarea şi funcţionarea serviciilor publice de administrare a domeniului public şi privat de interes local; art. 3 lit. i), art. 5 alin. (1); art. 6 alin. (1), lit. e), h), art. 11, art. 13 alin. (3); art. 25 din Legea 101 din 25 aprilie 2006 a serviciului de salubrizare a localităţilor; art. 217 rap la art. 2 alin. (2) lit. a), b), d), f); art. 9 lit. f); art. 218, art. 2181 din O.U.G. 34 din 19 aprilie 2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii; din Legea nr. 273/2006 a finanţelor publice locale a: art. 14 alin. (3) privind necesitatea existenţei unei baze legale pentru cheltuielile angajate, efectuate; art. 20 alin. (1) lit. d), h) privind competenţele şi responsabilităţile autorităţilor administraţiei publice locale în ceea ce priveşte finanţele publice locale; din Legea nr. 215/2001 a: art. 61 alin. (2) privind obligaţia primarului de a asigura respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, a prevederilor Constituţiei, precum şi punerea în aplicare a legilor; din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv a: art. 5 alin. (1) privind buna gestiune financiară, rezultând în acest mod o obligaţie pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public a U.A.T.

Sector 3 Bucureşti, prin care s-a cauzat un prejudiciu în sumă de 375.640.537,61 RON şi un folos patrimonial corelativ obţinut de către S.C. C. în acelaşi cuantum, faptă întrunind condiţiile de tipicitate sub aspectul laturii obiective şi subiective ale complicităţii la infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit cu consecinţe deosebit de grave faptă prev. şi ped. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, totul cu aplic. art. 309 din C. pen.

În ceea ce priveşte încheierea Actului adiţional nr. x la Contractul de salubritate nr. x/11.11.1999 şi modificarea tarifului practicat de operatorul - C., s-a reţinut că, fiind funcţionar public, în sensul dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit.

b) din C. pen., în calitate de director al Direcţiei de Utilităţi Publice, în realizarea atribuţiilor de serviciu, cu ştiinţă, - la data de 05.05.2014, a întocmit Referatul privind creşterea frecvenţelor pentru operaţiunile de curăţenie a căilor publice nr. 286, iar - la data de 15.05.2014, a semnat Actul adiţional nr. x la Contractul de salubritate nr. x/11.11.1999, împreună cu D. - Director General în cadrul S.C. C., E. - în calitate de director executiv Direcţia Economică, F. - în calitate de director executiv Direcţia Investiţii şi Achiziţii, G. - în calitate de director executiv Direcţia Juridică, şi S.C.

C., prin toate acestea ajutând astfel la săvârşirea cu vinovăţie de către numitul B. a infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit cu consecinţe deosebit de grave cu privire la încheierea unui angajament legal - Actul adiţional nr. x - la Contractul de salubritate nr. x/11.11.1999, prin care s-au crescut frecvenţele de realizare a activităţilor de curăţenie a căilor publice, ceea ce a dus la mărirea cantităţii prestaţiei, cu influenţă asupra creşterii costurilor operatorului de salubritate, elemente ce au dus la modificarea tarifului practicat de operatorul - C. - parte în contractul cu nr. de mai sus, toate acestea cu nerespectarea din Legea 101 din 25 aprilie 2006 a: art. 3 lit.

f) privind principiul tarifării echitabile; art. 6 alin. (1), lit. k), l) privind competenţa exclusivă a autorităţii deliberative a unităţii administrativ teritoriale; art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1), (2) privind licenţa; art. 19 alin. (2) lit.

a) privind tariful aprobat de autorităţile administraţiei publice locale; art. 24 alin. (4) privind responsabilităţile autorităţilor deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale, împreună cu primarii, în calitate de autorităţi executive şi de semnatari ai contractelor de delegare a gestiunii, art. 26 alin. (4), (5), art. 27 alin. (2) lit.

a) privind tarifele cu nerespectarea din Legea 51 din 8 martie 2006 a: a art. 1 alin. (4) lit. a), h), i), j), l), art. 6 lit. d), art. 7 alin. (2) lit.

i) privind particularităţile/principiile serviciilor de utilităţi publice; art. 3 alin. (1), (4) privind responsabilitatea autorităţilor administraţiei publice locale; art. 8 alin. (3), lit. j), k), art. 43 alin. (5) privind competenţa autorităţilor administraţiei publice locale privind tarifele; art. 9, alin. (1) lit. h), alin. (2), lit. d), g) privind raporturile juridice dintre autorităţile administraţiei publice locale şi operatori/utilizatori; art. 20 lit. d), art. 43 alin. (3), (4) privind competenţa A.N.R.S.C. P. metodologia de calcul a tarifelor; art. 29 alin. (1), (3), (14) lit.

h) privind aprobarea şi semnarea contractelor de gestiune delegată şi obligativitatea existenţei clauzei privind tarifele practicate şi procedura de stabilire, modificare sau ajustare a acestora; art. 32 alin. (1) lit. e); privind prerogativele şi răspunderea autorităţii administraţiei publice locale referitor la tarife; art. 38 alin. (3), art. 39 alin. (1) privind obligativitatea licenţei; art. 43 alin. (7) privind consecinţele practicării unor tarife cu încălcarea legii; cu nerespectarea din Legea nr. 273/2006 a finanţelor publice locale a: art. 14 alin. (3) privind necesitatea existenţei unei baze legale pentru cheltuielile angajate, efectuate; art. 20 alin. (1) lit. d), h) privind competenţele şi responsabilităţile autorităţilor administraţiei publice locale în ceea ce priveşte finanţele publice locale; cu nerespectarea din Legea nr. 215/2001 a art. 119 coroborat cu art. 45 alin. (3) privind cvorumul de vot al consiliului local în hotărâri privind patrimoniul, rezultând, în acest mod, prejudicierea bugetului local al Sectorului 3 cu suma de 160.842.519,027 RON, şi obţinerea în mod corelativ a unui folos patrimonial necuvenit în cuantum de 153.477.124,30 RON de către S.C.

C., faptă întrunind condiţiile de tipicitate sub aspectul laturii obiective şi subiective ale complicităţii la infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit ce a produs consecinţe deosebit de grave prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap la art. 297 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 132 din Legea 78/2000, cu aplic. art. 309 din C. pen.

Cu privire la inculpatul A., prin ordonanţa din data de 17.02.2022 şi procesul-verbal de îndreptare a erorii materiale din data de 23.02.2022, parchetul a dispus:

1.instituirea sechestrului asigurătoriu până la concurenţa sumei de 536.483.056,637 RON, asupra următoarelor bunuri imobile: - imobil cu destinaţia teren intravilan - arabil situat în oraş Voluntari, cartier Pipera, jud. Ilfov, tarlaua x, parcela x, în suprafaţă de 1.028 mp, deţinut în cotă de 1/2 în coproprietate cu soţia I., înscris în cartea funciară nr. x a O.C.P.I. Ilfov - B.C.P.I. Buftea; - imobil situat în loc. Voluntari, str. x, jud. Ilfov, tarla x, parcela x, 325, 326, compus din teren intravilan şi 2 construcţii edificate pe acesta, construcţia C1-locuinţă, cu număr cadastral x şi construcţia C2-locuinţă cu număr cadastral x, imobil deţinut în coproprietate cu soţia sa, I., întreg imobilul fiind înscris în cartea funciară nr. x a O.C.P.I. Ilfov - B.C.P.I. Buftea; - imobil situat în oraş Voluntari, str. x, jud. Ilfov, tarla x, parcela x-330, format din teren intravilan, categoria de folosinţă curţi construcţii, deţinut în coproprietate cu soţia sa, I., înscris în cartea funciară nr. x a O.C.P.I. Ilfov - B.C.P.I. Buftea.

2. instituirea sechestrului asigurătoriu prin poprire până la concurenţa sumei de 536.483.056,637 RON, la dispoziţia D.N.A., secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, asupra: - sumelor de bani prezente şi viitoare din conturile bancare curente deschise la J., K. şi L.., cu menţiunea că salariile şi alte venituri periodice, pensiile acordate în cadrul asigurărilor sociale, precum şi alte sume ce se plătesc periodic debitorului şi sunt destinate asigurării mijloacelor de existenţă ale acestuia pot fi urmărite până la o treime din venitul lunar net, pentru orice alte datorii.

3. instituirea sechestrului asigurătoriu până la concurenţa sumei de 536.483.056,637 RON asupra următoarelor părţi sociale: - 20.000 părţi sociale evaluate la suma totală de 200.000 RON, având cota de participare la beneficii şi pierderi de 22.22%, la societatea M. S.R.L., Cod unic de înregistrare: 5854268; Capital social subscris: 900000 RON, integral vărsat, în care este asociat cu un aport de capital de 200.000 RON; - 10 părţi sociale evaluate la suma totală de 100 RON, având cota de participare la beneficii şi pierderi de 0.002%, la societatea N. S.R.L., Cod unic de înregistrare: 44619689; capital social subscris: 3.663.600 RON, integral vărsat, în care este asociat cu un aport de capital de 100 RON; - 360 părţi sociale evaluate la suma totală de 3600 RON, având cota de participare la beneficii şi pierderi de 90%, la societatea O. S.R.L., Cod unic de înregistrare: 29867052; capital social subscris, integral vărsat: 4000 RON, în care este asociat cu un aport de capital de 3.600 RON; - 150 părţi sociale evaluate la suma totală de 1500 RON, având cota de participare la beneficii şi pierderi de 50%, la societatea P. S.R.L., Cod unic de înregistrare: 35562834; capital social subscris, integral vărsat: 3000 RON, în care este asociat cu un aport de capital de 1500 RON, precum şi asupra tuturor veniturilor prezente şi viitoare generate de deţinerea acestora la societăţile menţionate anterior (de la lit. a) la d).

Prin procesul-verbal de aplicare a sechestrului din 18.02.2022, a fost îndeplinită măsura asiguratorie dispusă prin ordonanţa menţionată mai sus, în sensul în care a fost aplicată măsura sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor imobile şi asupra părţilor sociale şi acţiunilor deţinute de A. (punctele 1 şi 3 din ordonanţă), cu o valoare totală estimată de 1.871.514,225 RON, echivalentul a 378.083,68 euro.

Împotriva ordonanţei din data de 17.02.2022, suspectul A. a formulat contestaţie la Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, iar prin Încheierea F/DL din data de 09.03.2022, emisă în dosarul penal nr. x/2022, a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia formulată împotriva măsurii sechestrului asigurător instituite prin ordonanţa din data de 17.02.2022.

De asemenea, împotriva ordonanţei din data de 17.02.2022 prin care au fost instituite măsuri asiguratorii asupra bunurilor imobile şi asupra părţilor sociale deţinute de A., a formulat contestaţie şi S.C. N. S.R.L. (CUI x), la Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, iar prin încheierea din data de 18.04.2022, emisă în dosarul penal nr. x/2022 s-a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Urmare a transmiterii ordonanţei din data de 17.02.2022 şi procesului-verbal de îndreptare a erorii materiale din data de 23.02.2022, conform adresei cu nr. x/18.02.2022 L. a dispus poprirea sumei de 705.238,89 RON, existente în contul x deţinut de A..

Urmare a transmiterii ordonanţei din data de 17.02.2022 şi procesului-verbal de îndreptare a erorii materiale din data de 23.02.2022, conform adresei cu nr. x/18.02.2022, K. a dispus poprirea sumei de 3.251,83 RON, existente în contul x deţinut de A..

Cu privire la inculpatul B. prin ordonanţa din data de 04.03.2022, parchetul a dispus:

1. Instituirea sechestrului asigurătoriu până la concurenţa sumei de 578.446.818,637 RON, asupra mai multor bunuri imobile, identificate în rechizitoriu, proprietatea suspectului B., pentru a evita distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a acestora;

2. Instituirea sechestrului asigurătoriu până la concurenţa sumei de 578.446.818,637 RON asupra următoarelor instrumente financiare: un număr de 10 deţineri, cu o valoare nominală de 0,10 RON/acţiune, deţinute la Q. S.A., BACĂU-COD FISCAL 2816642, având ca titular pe suspectul B.; -un număr de 6 deţineri, cu o valoare nominală de 0,10 RON/acţiune, deţinute la S.I.F. Banat-Crişana S.A. Arad, având ca titular pe suspectul B.; -un număr de 32 deţineri, cu o valoare nominală de 0,10/acţiune, deţinute la S.I.F.Transilvania S.A. Braşov, având ca titular pe suspectul B.; -un număr de 38 deţineri, cu o valoare nominală de 0,10/acţiune, S.I.F.Muntenia S.A. Bucureşti, având ca titular pe suspectul B.; -un număr de 10 deţineri, cu o valoare nominală de 0,10/acţiune, S.I.F. Oltenia S.A. Craiova, având ca titular pe suspectul B..

3. Instituirea sechestrului asigurătoriu până la concurenţa sumei de 578.446.818,637 RON asupra următoarelor părţi sociale deţinute la următoarele societăţi: -5.178.941 de părţi sociale (valoarea nominală a unei părţi sociale fiind de 10 RON) cu o valoare totală de 51.789.410 RON, având procentul de beneficii şi pierderi de 99.9996%, la societatea R.- CUI x; -21.500 de părţi sociale (valoarea nominală a unei părţi sociale fiind de 10 RON) cu o valoare totală de 215.000 RON, având procentul de beneficii şi pierderi de 50%, la societatea S.- CUI x.

4. Instituirea sechestrului asigurătoriu prin poprire până la concurenţa sumei de 578.446.818,637 RON, la dispoziţia Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie:- asupra sumelor de bani prezente şi viitoare din conturile bancare curente deschise la T., K., U., J., V., W., X., ce au ca titular pe suspectul B., cu menţiunea că salariile şi alte venituri periodice, pensiile acordate în cadrul asigurărilor sociale, precum şi alte sume ce se plătesc periodic debitorului şi sunt destinate asigurării mijloacelor de existenţă ale acestuia pot fi urmărite până la o treime din venitul lunar net, pentru orice alte datorii."; - asupra tuturor sumelor de bani prezente şi viitoare din conturile bancare de depozit deschise la U. şi V., ce au ca titular pe suspectul B..

Prin procesul-verbal de aplicare a sechestrului din 07.03.2022, a fost îndeplinită măsura asiguratorie dispusă prin ordonanţa menţionată mai sus, în sensul în care a fost aplicată măsura sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor imobile şi asupra părţilor sociale şi acţiunilor deţinute de suspectul B. (punctele 1, 2, 3 şi 4 din ordonanţă), cu o valoare totală estimată de 77.605.944,142 RON, echivalentul a 15.677.968,5 euro.

În urma comunicărilor transmise de Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară care a pus în aplicare ordonanţa de instuire a măsurilor asigurătorii din data de 04.03.2022 şi procesul-verbal de aplicare a sechestrului din 07.03.2022, a rezultat faptul că Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Ilfov - Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Buftea prin încheierea nr. 109080/10.03.2022 a respins înscrierea sechestrului instituit cu privire la imobilul cu nr. cadastral x, înscris în cartea funciară x UAT Popeşti Leorderni, întrucât proprietar al acestui imobil figurează Y., şi nu B., conform încheierii nr. 108616/10.03.202, în baza actului administrativ nr. x din 25.10.2017 emis de A.N.A.F.

Analizând măsurile asiguratorii dispuse în cauză, Curtea a constatat că în cauza de faţă, măsurile asiguratorii au fost dispuse la 17.02.2022, 04.03.2022, respectiv 05.08.2022, iar instanţa, după sesizarea acesteia cu rechizitoriu, s-a pronunţat iniţial cu privire la menţinerea măsurii prin încheierea de şedinţă din data de 26.09.2022 şi ulterior la data de 12.09.2023, la acest termen fiind a treia verificare, în cursul judecăţii, a măsurilor asiguratorii dispuse în cauză, respectându-se astfel termenul de 1 an, termen pe care instanţa l-a apreciat, de altfel, ca fiind de recomandare.

În privinţa temeiurilor la care se referă art. 2502 din C. proc. pen., instanţa s-a reţinut că, potrivit art. 249 alin. (1) din C. proc. pen., procurorul, în cursul urmăririi penale, poate lua măsuri asigurătorii prin ordonanţă pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a reparării pagubei produse prin infracţiune.

Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a acestora (art. 249 alin. (5).

Inculpaţii au fost trimişi în judecată pentru infracţiuni prevăzute de Legea nr. 78/2000, în cazul acestor infracţiuni fiind obligatorii măsurile asigurătorii în raport de art. 20 din această lege.

Instituirea unei măsuri asiguratorii obligă organul judiciar să stabilească un raport rezonabil de proporţionalitate între scopul pentru care măsura a fost dispusă (în speţă, în vederea acoperirii prejudiciului cauzat prin presupusa infracţiune pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, pentru o eventuală confiscare specială şi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare), ca modalitate de asigurare a interesului general.

Proporţionalitatea dintre scopul urmărit la instituirea măsurii şi restrângerea drepturilor persoanei acuzate trebuie asigurată indiferent de modul în care legiuitorul a apreciat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgând din lege sau ca fiind lăsată la aprecierea judecătorului. Condiţia decurge atât din art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, cât şi din art. 53, alin. (2) din Constituţia României, republicată (măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii).

În speţă, Curtea, procedând, prin prisma criteriilor anterior arătate, la verificarea temeiurilor care au determinat luarea, în cursul urmăririi penale, şi, ulterior, menţinerea, prin încheierile din 26.09.2022 şi 12.09.2023 ale Curţii, a măsurilor asigurătorii în privinţa inculpaţilor B., E., G., F., S.C. C., D., A., H. şi Z., s-a reţinut că acestea au fost dispuse în vederea garantării reparării pagubei, fiind invocate şi prevederile art. 20 din Legea nr. 78/2000, prin instituirea sechestrului asigurător asupra unor bunuri imobile şi mobile aparţinând acuzaţilor, inclusiv asupra unor sume de bani, actuale sau viitoare.

S-a apreciat că scopul şi condiţiile legale pentru menţinerea măsurilor asigurătorii luate în cursul urmăririi penale sunt îndeplinite, constatând că nu au intervenit elemente noi care să conducă la concluzia că se impune o modificare în ceea ce priveşte situaţia bunurilor supuse măsurilor asiguratorii. De asemenea, s-a reţinut că măsura este în continuare proporţională cu scopul pentru care s-a dispus, în raport cu acuzaţiile aduse inculpaţilor, valoarea estimativă a prejudiciului (de 578.446.818,637 RON) şi este necesară în continuare, nefiind de natură să greveze excesiv patrimoniile inculpaţilor.

În plus, s-a constatat şi faptul că, de la momentul instituirii măsurilor asigurătorii asupra bunurilor imobile şi mobile (inclusiv sume de bani) aparţinând inculpaţilor B., E., G., F., S.C. C., D., A., H. şi Z. au trecut aproximativ 2 ani şi 7 luni, respectiv 2 ani şi 1 lună (în cazul inc. Z.), perioade de timp rezonabile, prin raportare şi la celelalte criterii de analiză, la care s-a făcut anterior referire şi care trebuie avute în vedere din perspectiva dispoziţiilor art. 2502 din C. proc. pen.

Pentru a ajunge la o astfel de concluzie, Curtea a evaluat în mod coroborat complexitatea ridicată a cauzei, generată de numărul mare al persoanelor trimise în judecată (10), dar şi numărul faptelor penale materiale imputate acestora, circumscrise în principal infracţiunii de infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit ce a produs consecinţe deosebit de grave - în forma autoratului, complicităţii şi participaţiei improprii, după caz, ce se reţine că ar fi fost comisă într-un interval mare de timp (2013-2019), aspecte ce au determinat administrarea unui amplu probatoriu în faza de anchetă penală, comportamentul inculpaţilor şi cel al autorităţilor judiciare implicate, având în vedere vasta activitate de cercetare desfăşurată în cursul urmăririi penale, finalizarea camerei preliminare, derularea cercetării judecătoreşti, nu se identifică perioade de stagnare a procedurii judiciare din culpa autorităţilor, natura acuzaţiilor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, respectiv infracţiunile de fals intelectual şi abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit ce a produs consecinţe deosebit de grave, care este susceptibilă de producerea unei pagube materiale, precum şi faptul că UAT Sector 3 a înţeles să se constituie parte civilă în proces cu suma de 578.446.818,637 RON, astfel, s-a apreciat că, din perspectiva ingerinţei statului în dreptul de proprietate al acuzaţilor, perioada de timp în care aceştia au fost lipsiţi de posibilitatea de a dispune de bunurile lor mobile şi imobile asupra cărora s-au instituit măsuri asigurătorii la datele de 17.02.2022, printre alţii, inculpatul A. şi la data de 04.03.2022 inculpatul B. răspunde, şi în prezent, criteriului proporţionalităţii măsurilor cu scopul urmărit prin luarea lor, sarcina impusă nefiind una excesivă, context în care se impune menţinerea în continuare a respectivelor măsuri procesuale.

Drept urmare, constatând că nu s-au modificat temeiurile care au stat la baza acestora, Curtea, în conformitate cu dispoziţiile art. 2502 din C. proc. pen., a dispus menţinerea măsurilor asigurătorii luate, astfel cum s-a menţionat.

Împotriva încheierii din data de 29 august 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală au formulat contestaţii inculpaţii B. şi A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sub nr. x/2022/a5, fiind stabilit termen de judecată aleatoriu la data de 24 septembrie 2024.

Prin motivele de contestaţie susţinute cu ocazia dezbaterilor şi prin notele scrise depuse la dosar, contestatorii au solicitat admiterea contestaţiilor şi ridicarea măsurilor asigurătorii, pe motiv de nelegalitate a instituirii acestora, iar în subsidiar, restrângerea măsurilor la bunurile imobile, şi înlocuirea cu o sumă de bani echivalentă valorii imobilelor, sumă care să fie pusă de către inculpat la dispoziţia instanţei/ANABI;

În esenţă, s-a susţinut că orice măsură asigurătorie trebuie să fie corectă şi legală, adică luată în condiţii depline de procedibilitate şi cu respectarea garanţiilor procesual penale. În cauză de faţă, nu există un cuantum al prejudiciului stabilit în mod legal şi nici riscul de ascundere, distrugere, înstrăinare sau sustragere de la urmărire a bunurilor, motiv pentru care s-a apreciat că nu erau îndeplinite condiţiile art. 249 alin. (1) din C. proc. pen. pentru luarea măsurilor asigurătorii.

Cu privire la presupusul prejudiciu stabilit, s-a susţinut că organele de urmărire penală au dispus efectuarea unui raport de constatare tehnico-ştiinţifică în specializarea contabilitate deşi nu erau îndeplinite condiţiile limitative prevăzute în art. 172 alin. (9) din C. proc. pen., conform cărora, există pericol de dispariţie a unor mijloace de probă sau de schimbare a unor situaţii de fapt, este necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei, iar organul de urmărire penală poate dispune prin ordonanţă efectuarea unei constatări.

În acest sens, s-a menţionat că toate documentele au fost puse la dispoziţia specialistului DNA de către Primăria Sectorului 3, respectiv de către celelalte persoane cărora li s-a solicitat acest lucru.

De asemenea, raportat la împrejurările concrete ale cauzei, faptele ce sunt imputate, datând din anii 2013-2014, nu exista niciun pericol de dispariţie a mijloacelor de probă sau de schimbare a unor situaţii de fapt şi de asemenea nu era necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei.

În plus, pe lângă caracterul nelegal al raportului de constatare, s-a menţionat că acest raport nu este nici concludent şi util soluţionării cauzei, deoarece organul judiciar-parchetul a stabilit în mod incomplet gama obiectivelor la care să răspundă specialistul desemnat. Faptul că nu s-au dispus anumite obiective a afectat de la bun început soarta raportului de constatare tehnico-ştinţifică de a nu lămuri situaţia de fapt, deşi raportul de constatare şi-a propus să cuantifice prejudicii, tocmai acest lucru a fost realizat eronat.

Astfel, valoarea calculată a prejudiciului nu trebuia să se identifice cu cifra de afaceri realizată de C.. Totalul încasărilor din prestaţiile cercetate ca fiind nelegale sunt doar parţial profit efectiv, restul reprezentând costuri: salariile personalului, combustibilul folosit, taxele şi impozitele plătite, uzura utilajelor etc.

Cu privire la caracterul excesiv al presupusul prejudiciu stabilit, s-a susţinut că nu sunt incidente prevederile legale referitoare la aplicarea unei confiscări speciale, bunurile sechestrate nefăcând parte din acele categorii de bunuri presupuse a fi rezultat al infracţiunii, ori care au servit la săvârşirea sa.

Deşi la momentul actual se discută despre transpunerea directivelor europene din materia spălării banilor şi a confiscării produselor infracţiunii, nu este permisă ingerinţa asupra dreptului de proprietatea al unei persoane prin norme lipsite de concizie, care conduc la situaţii inechitabile. Chiar dacă scopul măsurilor asigurătorii este unul patrimonial, impactul acestora constituie un punct de emergenţă care, în planul vieţii private, poate să provoace prejudicii serioase care să transgreseze sfera dreptului de proprietate, aşa cum am arătat mai sus, afectând inclusiv dreptul la un proces echitabil, ori libertatea persoanei.

O astfel de măsură este contrară jurisprudenţei C.E.D.O. în materia dreptului de proprietate, întrucât reprezintă o limitare nejustificată a exerciţiului unuia dintre atributele dreptului de proprietate, respectiv dreptul de dispoziţie. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a afirmat în mai multe rânduri că o astfel de măsură intră sub incidenţa celui de-al doilea paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1 [AGOSI c. Regatului Unit, 24.10.1986, pct. 51, seria x nr. x, Raimondo c. Italiei, 22.02.1994, pct. 29, seria x nr. x-A, Butler c. Regatului Unit (dec), nr. 41661/98, C.E.D.O. 2002-V!, Yildirim c. Italiei (dec), nr. 38602/02, C.E.D.O. 2003-IV, Sud Fondisrl şi alţii c. Italiei, nr. 75909/01, pct. 129, 20.01.2009 şi Varvara c. italiei, nr. 17475/09, pct. 83, 29.10.2013].

În acest context, s-a arătat faptul că, imediat după instituirea măsurilor asigurătorii, a solicitat procurorului înlocuirea sechestrului instituit asupra imobilelor şi a participaţiilor din societăţi, asupra unei sume de bani echivalenta cu evaluarea făcută de parchet acestor bunuri, iar suma să fie pusă la dispoziţia parchetului, ori ANAB1. A motivat această cerere, pe de o parte, prin aceea că bunurile respective erau deţinute în coproprietate cu alte persoane, afectând exercitarea atributelor de proprietate ale acestora, iar pe de altă parte, prin aceea că şi pentru organele de urmărire penală, sechestrul asupra unor sume de bani prezintă mai multă stabilitate decât ar prezenta măsura instituită asupra unor active ce se pot deprecia ori ruina, cu trecerea timpului.

După multiple amânări, parchetul a respins cererea, motivat de faptul că ar exista o contestaţie împotriva măsurii de instituire a sechestrului introdusă (greşit, la o instanţă necompetentă material) de către una din societăţile unde inculpatul, suspect la acel moment, are o participaţie de 0.002%, mai exact, 10 părţi sociale, echivalentul a 100 RON.

Pe lângă faptul că argumentul procurorului este vădit nefundat, chiar în eventualitate admiterii contestaţiei, sumele, eventual reţinute la dispoziţia parchetului - deţinerii în societatea N. S.R.L. - 0.002% -100 RON - ar fi putut fi eliberate), măsura este detrimentală scopului declarat al actului de instituire a măsurilor asigurătorii, anume asigurarea unor sume certe la dispoziţia organelor de urmărire penală/instanţei, pentru eventuala reparate a prejudiciului, bunurile imobile fiind supuse deprecierii, la fel cum deţinerile de capitaluri sunt fluctuante, putându-se deprecia.

Pentru aceste considerente, s-a solicitat admiterea cererii de înlocuire a sechestrului dispus asupra imobilelor şi al participaţiilor din societăţile comerciale, asupra unor sume de bani echivalente, care să fie puse la dispoziţia organelor judiciare/ANABI. Nu în ultimul rând, s-a susţinut că măsura depăşeşte termenul rezonabil, aceasta fiind dispusă şi menţinută în lipsa unui prejudiciu judicios calculat.

Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată următoarele:

Conform art. 249 alin. (1) din C. proc. pen., măsurile asigurătorii se pot lua pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune; (4) măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate.

Potrivit dispoziţiilor art. 53 alin. (1) şi (2) din Constituţia României, exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav; restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.

Prin Decizia nr. 19 din 16 octombrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată de Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 953 din 4 decembrie 2017, s-a stabilit că "Instituirea unei măsuri asigurătorii obligă organul judiciar să stabilească un raport rezonabil de proporţionalitate între scopul pentru care măsura a fost dispusă, ca modalitate de asigurare a interesului general, şi protecţia dreptului persoanei acuzate de a se folosi de bunurile sale, pentru a evita să se impună o sarcină individuală excesivă."

În jurisprudenţa europeană în materia drepturilor omului, s-a statuat că orice ingerinţă în drepturile protejate de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale trebuie să fie prevăzută de lege, pentru a exclude caracterul arbitrar, să fie justificată de un interes public sau general legitim şi, nu în ultimul rând, să asigure un just echilibru între cerinţele de interes general ale comunităţii şi cele privind protecţia drepturilor fundamentale ale persoanei.

Aplicând aceste consideraţii de ordin teoretic speţei de faţă, Înalta Curte constată că, în cauză, sunt întrunite exigenţele legale pentru menţinerea măsurilor asigurătorii.

Evaluând, în continuare, criteriul proporţionalităţii menţinerii măsurilor asigurătorii instituite asupra bunurilor aparţinând inculpaţilor B. şi A. sub aspectul scopului urmărit prin instituirea acestora şi restrângerea dreptului de proprietate al inculpatului asupra bunurilor sale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că măsurile asigurătorii au fost dispuse şi menţinute în vederea garantării reparării pagubei şi acoperirii cheltuielilor judiciare, fiind aplicabile prevederile obligatorii ale art. 20 din Legea nr. 78/2000, potrivit cărora, în cazul infracţiunilor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, este obligatorie.

Analizând contestaţiile formulate prin prisma temeiurilor care au determinat luarea, în cursul urmăririi penale, şi, ulterior, menţinerea, prin încheierile din 26.09.2022 şi 12.09.2023 ale Curţii, a măsurilor asigurătorii în privinţa inculpaţilor B. şi A., Înalta Curte reţine că acestea au fost dispuse în vederea garantării reparării pagubei, având în vedere prevederile art. 20 din Legea nr. 78/2000, prin instituirea sechestrului asigurător asupra unor bunuri imobile şi mobile aparţinând acestora.

De asemenea, întrucât măsura asigurătorie se dispune în considerarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege, încetarea sau schimbarea acestora trebuie să conducă la reevaluarea măsurii respective, respectiv dacă pe parcursul acestora au intervenit elemente noi, însă Înalta Curte constată că, până la acest moment procesual, nu au fost furnizate informaţii apte să conţină împrejurări intrinseci sau extrinseci care pot determina modificări care să conducă la necesitatea sau oportunitatea restrângerii măsurilor dispuse şi menţinute (exemplu, când se stabileşte un prejudiciu inferior celui iniţial) ori chiar ridicării totale sau parţiale a măsurii asigurătorii de natură să poată fi reformată concluzia instanţei în privinţa necesităţii şi proporţionalităţii măsurii.

Înalta Curte reţine că scopul şi condiţiile legale pentru menţinerea măsurilor asigurătorii luate în cursul urmăririi penale şi menţinute pe parcursul procesului penal, sunt îndeplinite, având în vedere că nu au intervenit elemente noi care să conducă la concluzia că se impune o modificare în ceea ce priveşte situaţia bunurilor supuse măsurilor asiguratorii.

Totodată, contrar susţinerii apărării, măsura este în continuare proporţională cu scopul pentru care s-a dispus, în raport cu acuzaţiile aduse inculpaţilor, valoarea estimativă a prejudiciului de 578.446.818,637 RON, suma cu care UAT Sector 3 s-a constituit parte civilă, astfel că, se apreciază că este necesară în continuare, nefiind de natură să greveze excesiv patrimoniile inculpaţilor.

În ceea ce priveşte critica apărării relativ la termenul nerezonabil, Înalta Curte reţine faptul că, de la momentul instituirii măsurilor asigurătorii asupra bunurilor imobile şi mobile, inclusiv sume de bani, aparţinând inculpaţilor B., A., au trecut aproximativ 2 ani şi 7 luni, perioade de timp rezonabile, prin raportare şi la celelalte criterii de analiză, la care s-a făcut anterior referire şi care trebuie avute în vedere din perspectiva dispoziţiilor art. 2502 din C. proc. pen.

Având în vedere aspectele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, prin soluţia de respingere a solicitării de revocare a măsurii ori de restrângere, prin încheierea contestată s-a concluzionat că subzistă temeiurile menţinerii măsurii, în care se poate exercita în continuare neîngrădit dreptul de proprietate, cu toate atributele sale, asupra bunurilor indisponibilizate, cu excepţia dreptului de dispoziţie şi se pot obţine satisfacţii patrimoniale în urma folosirii lor.

Aşadar, din perspectiva duratei rezonabile de desfăşurare a procedurilor judiciare sub măsura asigurătorie, Înalta Curte constată că nu a fost depăşit un termen rezonabil, iar C. proc. pen. nu stabileşte o anumită durată. În principiu, măsura asigurătorie se menţine până la soluţionarea definitivă a cauzei penale dacă nu intervin elemente noi care să modifice caracterul necesar al măsurii dispuse.

În ipoteza în care pe parcursul procesului penal sunt dispuse măsuri asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune, acestea trebuie să vizeze întreg prejudiciul cauzat şi nu o parte din acesta, fiind o garanţie pentru părţile civile, întrucât măsura asigurătorie fiind dispusă în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune trebuie să urmărească garantarea integrală a pagubei cauzate, aşa încât bunurile indisponibilizate să fie suficiente pentru acoperirea despăgubirilor acordate la soluţionarea cauzei.

Se reţine că întinderea prejudiciului va dobândi un caracter cert fiind atestată prin soluţia ce urmează a fi pronunţată şi la momentul când aceasta devine executorie, însă la acest moment procesual, se constată că subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea şi menţinerea măsurilor asigurătorii, din perspectiva caracterului necesar al acestora, iar consecinţele pe care le produc nu depăşesc efectele fireşti ale unei astfel de măsuri.

În ceea ce priveşte existenţa unui pericol concret de ascundere, distrugere, înstrăinare sau sustragere de la urmărire a bunurilor care pot servi la repararea pagubei, acesta poate rezulta nu doar dintr-un element faptic punctual, ci şi dintr-un ansamblu de indicii, care, apreciate global, conturează o stare de pericol concret şi de risc al unei viitoare insolvabilităţi, cu consecinţa imposibilităţii acoperirii prejudiciului ori a cheltuielilor judiciare.

Înalta Curte reţine că pe durata măsurii asigurătorii, nu s-au înregistrat perioade de stagnare, cauza este complexă, ceea ce presupune administrarea a numeroase probe, iar la acest moment, nu se poate considera ca fiind depăşită o durată rezonabilă a măsurilor dispuse.

În concluzie, în acord cu prima instanţă, Înalta Curte constată că măsurile asigurătorii respectă exigenţa de proporţionalitate nu doar în raport de durata acestora, cât şi de gravitatea ingerinţei în drepturile de proprietate ale celor doi inculpaţi, fiind necesare pentru realizarea scopurilor pentru care măsurile asigurătorii au fost dispuse şi menţinute în cauză, respectiv repararea pagubei produse prin infracţiune, precum şi garantarea executării cheltuielilor judiciare.

În acelaşi sens sunt şi considerentele Deciziei nr. 19/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii. Astfel, s-a reţinut că "Proporţionalitatea dintre scopul urmărit la instituirea măsurii şi restrângerea drepturilor persoanei acuzate trebuie asigurată indiferent de modul în care legiuitorul a apreciat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgând din lege sau ca fiind lăsată la aprecierea judecătorului. Condiţia decurge atât din art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, cât şi din art. 53 alin. (2) din Constituţia României, republicată (măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii)."

Curtea Constituţională în paragraful 23 din Decizia nr. 24 din 20 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 276 din 12 aprilie 2016, a reţinut că măsurile asigurătorii sunt măsuri procesuale cu caracter real care au ca efect indisponibilizarea unor bunuri mobile şi imobile prin instituirea unui sechestru. Ca efect al instituirii sechestrului, proprietarul acestor bunuri pierde dreptul de a le înstrăina sau greva de sarcini, măsura afectând, aşadar, atributul dispoziţiei juridice şi materiale, pe întreaga durată a procesului penal, până la soluţionarea definitivă a cauzei şi nu aduce atingere substanţei acestuia.

Înalta Curte are în vedere complexitatea concretă şi particularităţile cauzei, care se află în faza de debut a cercetării judecătoreşti în apel, astfel încât, apreciază că durata măsurilor asiguratorii se menţine în limite rezonabile, iar în ceea ce priveşte conţinutul şi întinderea măsurilor asiguratorii instituite faţă de cei doi inculpaţi au fost individualizate prin raportare la baza factuală ce constituie obiectul acuzaţiilor aduse în cauză.

În acest context, având în vedere scopul măsurile asigurătorii instituite, precum şi suspiciunile care planează asupra inculpaţilor A. şi B. cu privire la săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina acestora, Înalta Curte apreciază că menţinerea măsurilor asigurătorii este oportună, necesară, precum şi proporţională cu scopul urmărit. De altfel, măsura are un caracter temporar de împiedicare a înstrăinării bunurilor, astfel încât să poată fi asigurat scopul pentru care măsura a fost dispusă, prin luarea acesteia fiind restricţionat doar dreptul de dispoziţie asupra bunurilor mobile şi imobile (jus abutendi), iar nu şi celelalte prerogative ale dreptului de proprietate.

Concluzionând, Înalta Curte reţine că, în cauză, criticile formulate relativ la lipsa de proporţionalitate sunt nefondate, întrucât scopul măsurilor asigurătorii nu este acela de a priva pe cel cercetat de exerciţiul drepturilor sale fundamentale, ci de a ocroti un interes mai presus de interesul personal al acestuia, respectiv acela al statului, care, prin măsurile de politică penală adoptate, tinde să protejeze persoana vătămată prin săvârşirea faptelor penale.

Aşadar, contrar susţinerii apărării, se apreciază că nu se justifică în momentul de faţă ridicarea sechestrului asigurator şi nici restrângerea acestuia, fiind o garanţie pentru o posibilă plată a prejudiciului, cu atât mai mult cu cât, luarea măsurilor asiguratorii este obligatorie, şi totodată, criticile inculpaţilor vor fi supuse analizei în calea de atac a apelului, urmând a fi examinate prin prisma probele ce vor fi administrate.

Relativ la cele ce precedă, în acord cu prima instanţă, Înalta Curte constată că, în cauză, măsurile asigurătorii instituite asupra bunurilor, sunt necesare şi proporţionale cu scopul urmărit şi nu se impune restrângerea sau ridicarea acestora şi în mod corect s-a dispus menţinerea acestora.

Pentru aceste considerente, constatând încheierea atacată ca fiind legală şi temeinică, în temeiul art. 4251 raportat la art. 2501 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, contestaţiile formulate de contestatorii A. şi B. împotriva încheierii din data de 29 august 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II a penală, în dosarul nr. x/2022.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorii la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul A., în sumă de 80 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, contestaţiile formulate de contestatorii A. şi B. împotriva încheierii din data de 29 august 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II a penală, în dosarul nr. x/2022.

Obligă contestatorii la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul A., în sumă de 80 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 octombrie 2024.