Cassation appeal for influence peddling dismissed as unfounded; conviction upheld and judicial costs imposed on appellant

Şedinţa publică din data de 7 noiembrie 2024

Asupra recursului în casaţie, în baza actelor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 84 din 09 martie 2023, pronunţată de Tribunalul Argeş, în dosarul nr. x/2021, în baza art. 291 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

(…)

În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate pe o durată de 3 (trei) ani, reprezentând termen de supraveghere, calculat potrivit art. 92 alin. (1) C. pen.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 96 C. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor privind revocarea suspendării.

În baza art. 92 alin. (2) raportat la art. 93 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Argeş, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen. s-a impus inculpatului obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să efectueze, în total, 60 de zile de muncă neremunerată în cadrul Primăriei Piteşti sau Inspectoratul Şcolar Judeţean Argeş.

S-a luat act de faptul că inculpatul a fost supus reţinerii pe o perioadă de 24 ore, din 01.10.2019 ora 20:10 pana la data de 02.10.2019, ora 20:10.

În baza art. 291 alin. (2) C. pen. s-a dispus confiscarea sumei de 950 RON de la inculpat.

În baza art. 398 raportat la art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1662 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat din care suma de 662 RON cheltuieli aferente urmăririi penale.

Prin decizia penală nr. 294/A din 3 aprilie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 291 C. pen., împotriva sentinţei penale nr. 84 din 9 martie 2023, pronunţată de Tribunalul Argeş, în dosarul nr. x/2021.

Împotriva deciziei penale nr. 294/A din 3 aprilie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021, inculpatul A. a formulat cerere de recurs în casaţie, invocând dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Recurentul inculpat solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, achitarea sa, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Prin încheierea din 12 septembrie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 294/A din 3 aprilie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021.

Analizând recursul în casaţie formulat de inculpatul A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, în considerarea celor ce succed:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 433 C. proc. pen., judecarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Faţă de scopul căii de atac a recursului în casaţie, respectiv îndreptarea erorilor de drept comise la soluţionarea cauzei, în prealabil, se impune precizarea că, orice chestiune de fapt analizată de instanţa de fond, respectiv apel, intră în puterea lucrului judecat şi excede cenzurii instanţei investită cu judecarea recursului în casaţie.

Ca atare, motivele de casare trebuie să se raporteze la situaţia factuală şi la elementele care au circumstanţiat activitatea infracţională, astfel cum au fost stabilite de instanţa de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte neputând proceda la evaluarea materialului probator sau la reaprecierea situaţiei de fapt.

Limitarea obiectului judecăţii în recursul în casaţie la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a normelor substanţiale sau de procedură penală constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acele încălcări corespunzătoare unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.

În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut că "dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. exclud în totalitate din sfera de cenzură a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie modificarea situaţiei de fapt, în acest stadiu putându-se analiza doar dacă faptele, astfel cum au fost reţinute de către instanţa de apel, sunt prevăzute ca infracţiuni, dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc - din punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului." (decizia nr. 350/RC/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, www.x.ro).

Totodată, s-a reţinut că acest caz de casare vizează "acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblu sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv." (decizia nr. 442/R/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).

În cauză, inculpatul A. a formulat recurs în casaţie întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., susţinând în esenţă că, a fost condamnat pentru infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., deşi, în cauză, nu este îndeplinită condiţia de tipicitate a infracţiunii, constând în aceea ca inculpatul să aibă o influenţă reală sau să lase să se creadă că ar avea vreo influenţă reală asupra funcţionarilor din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. Argeş - Evidenţa Auto.

Astfel, recurentul inculpat a susţinut că nu există acţiunea de exercitare a unei influenţe reale asupra vreunui funcţionar din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. Argeş - Evidenţa Auto (nu reiese din probatoriu un angajament ferm al său faţă de martorul denunţător B., o promisiune neechivocă expresă de determinare la o anumită atitudine a funcţionarului S.P.C.R.P.C.Î.V. Argeş - Evidenţa Auto), precum şi că, acţiunea de promisiune a vreunei influenţe a sa faţă de martorul denunţător în schimbul pretinderii vreunei sume de bani nu este susţinută de nicio probă administrată în cauză; mai mult, probele administrate creează mai degrabă incertitudine cu privire la situaţia de fapt în ceea ce îl priveşte.

În aceste coordonate de principiu, în limitele criticilor ce se circumscriu motivului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte notează că, în cuprinsul hotărârii instanţei de fond, confirmată de instanţa de apel, a fost descrisă fapta care a justificat încadrarea acesteia ca realizând conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., fiind reţinute în concret acţiunile inculpatului A. şi motivele pentru care s-a considerat că acesta a săvârşit fapta.

În fapt, pe baza probatoriului administrat în cauză, instanţele de fond şi apel au reţinut că, în cursul lunii iunie 2019, martorul B. a fost interesat să înmatriculeze un autovehicul, cumpărat din judeţul Dolj, pe numele soţiei sale C. şi, în acest scop, s-a interesat la cunoştinţe de o persoană care întocmeşte dosare de înmatriculare, numitul D. recomandând-o pe numita E., care lucrează la un birou de copiat acte, pe raza mun. Piteşti, context în care martorul B. a luat legătura cu numita E., care a întocmit dosarul de înmatriculare a autovehiculului la respectivul birou, contra unei taxe şi l-a programat on-line, pentru data de 05.07.2019 la ghişeul S.P.C.R.P.C.I.V. Argeş - Evidenţă Auto, în scopul înmatriculării, cu menţiunea că E. l-a avertizat pe martorul denunţător că îi lipseşte din dosar procura de la soţia sa, care figura ca şi cumpărător şi un document prin care dreptul de proprietate asupra autoturismului trecea de la proprietarul iniţial la intermediar. La data menţionată, martorul B. s-a prezentat la ghişeul instituţiei, însă funcţionarul de la ghişeu a respins dosarul pe motivele deja arătate, dar ulterior martorul B. s-a deplasat din nou la biroul de copiat acte, a luat legătura cu numita E. şi explicându-i motivul pentru care i-a fost respins dosarul, aceasta i-a spus că nu poate fi înmatriculat autovehiculul în lipsa acestui document, însă ştie o persoană, pe nume F. (identificat de organele de urmărire penală ca fiind inculpatul A.), care contra unei sume de bani, poate să-i rezolve problema.

Ca atare, martorul B. s-a întâlnit cu inculpatul A. la biroul numitei E., acesta a studiat dosarul auto şi a solicitat de la denunţător suma de 200 de euro, în schimbul promisiunii înmatriculării autovehiculului, susţinând că are cunoştinţe la acest serviciu, iar ulterior, A. împreună cu martorul B. s-a deplasat la S.P.C.R.P.C.I.V. Argeş - Evidenţă Auto, în final autovehiculul fiind înmatriculat.

Deşi autoturismul a fost înmatriculat conform înţelegerii stabilite, pentru că martorul B. nu a remis, conform înţelegerii suma de 200 de euro vânzătorului de influenţă - inculpatul A., în cursul lunii septembrie 2019, E. a luat legătura telefonic cu martorul B., insistând pe lângă acesta să remită cei 200 de euro, reproşându-i că şi-a pus obrazul pentru el, iar dacă nu ar fi intervenit A. nu ar fi putut să înmatriculeze autoturismul, insistând totodată pe lângă martor să-i răspundă la telefon inculpatului A. şi să-şi rezolve problema.

La data de 01.10.2019, în urma organizării flagrantului organele judiciare au surprins-o pe E. primind suma de 950 RON (echivalentul a 200 euro) de la denunţătorul B., sumă ce urma să fie remisă mai departe de către aceasta inculpatului A..

În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului A., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de "trafic de influenţă", prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen.

Pentru a verifica dacă inculpatul A. a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, Înalta Curte are în vedere situaţia de fapt stabilită de instanţa de apel, care nu poate fi schimbată, având caracter definitiv. În ipoteza în care situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel nu se suprapune pe tipicitatea obiectivă a infracţiunii, astfel cum aceasta este prevăzută de lege, devin incidente dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 291 alin. (1) C. pen., pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public şi care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Pornind de la aceste considerente de ordin teoretic, în analiza motivelor de recurs în casaţie, Înalta Curte constată că, sub aspectul laturii obiective a infracţiunii, prin decizia recurată s-a reţinut că elementul material constă în acţiunea inculpatului A. de pretindere a unei sume de bani, în mod indirect, prin intermediul numitei E., în scopul folosirii influenţei sale pentru a determina lucrătorii de poliţie a îndeplini un act ce intră în atribuţiile lor de serviciu (respectiv înmatricularea autovehiculului în condiţiile în care existau anumite deficienţe), urmarea imediată a faptei constând în starea de pericol pentru buna desfăşurare a raporturilor de serviciu.

În condiţiile în care prin motivele de recurs în casaţie, în esenţă, inculpatul A. susţine că acţiunea de a pretinde martorului denunţător vreo sumă de bani în schimbul promisiunii folosirii influenţei sale asupra funcţionarilor S.P.C.R.P.C.Î.V. Argeş - Evidenţa Auto, pentru înmatricularea unui autoturism aparţinând soţiei martorului, nu este susţinută de nicio probă administrată în cauză, Înalta Curte constată că motivele invocate vizează, în concret, temeinicia deciziei penale recurate şi nu chestiuni de legalitate.

În plus, Înalta Curte observă că, nici în calea de atac a apelului, inculpatul A. nu a invocat motive de nelegalitate a sentinţei instanţei de fond, în sensul neprevederii faptei în legea penală, ci a solicitat achitarea în baza art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., susţinând că nu sunt suficiente probe care să conducă la dovedirea vinovăţiei sale.

Aşadar, criticând decizia instanţei de apel, susţinerile recurentului inculpat tind, în realitate, la reanalizarea probelor şi înlăturarea raţionamentului care a condus la soluţia de condamnare, practic, la o rejudecare a cauzei în parametrii unei căi ordinare de atac, nefiind reliefate aspecte de nelegalitate din perspectiva neprevederii faptei în legea penală.

Însă, reevaluarea situaţiei de fapt reţinută în cauză, cu titlu definitiv, de către instanţa de apel şi concordanţa cu probele administrate, precum şi interpretarea dată acesteia prin hotărârea definitivă, nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanţei supreme în actuala procedură a recursului în casaţie.

Concluzionând, raportat la cele expuse, Înalta Curte constată că fapta imputată inculpatului A., astfel cum au fost reţinută în mod definitiv de instanţa de apel, constând în aceea că, în vara anului 2019, prin intermediul numitei E., cunoscându-l pe martorul denunţător B., inculpatul A. i-a pretins acestuia suma de 200 euro, în schimbul folosirii influenţei sale, pe lângă funcţionarii S.P.C.R.P.C.Î.V. Argeş - Evidenţa Auto, pentru înmatricularea unui autoturism aparţinând soţiei lui B. al cărui dosar nu conţinea documentele necesare, întruneşte conţinutul constitutiv al infracţiunii de "trafic de influenţă", prevăzută de 291 alin. (1) C. pen.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpata G. împotriva deciziei penale nr. 781/2023 din 31 august 2023, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta inculpată la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 294/A din 3 aprilie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 720 de RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 noiembrie 2024.