Transfer of Belgian convictions upheld; appeal by Romanian inmate refusing consent dismissed as unfounded.

Şedinţa publică din data de 19 martie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 4 din 20 ianuarie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în baza art. 166 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală republicată, a fost admisă cererea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de apel Alba Iulia, privind cererea de transfer într-un penitenciar din România a persoanei condamnate A..

În baza art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală republicată, au fost recunoscute următoarele hotărâri judecătoreşti de condamnare privind pe A.:

1. Hotărârea de condamnare pronunţată la 05.12.2023 de Curtea de Apel din Liege, definitivă la 06.03.2024, prin care persoana transferabilă a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani şi o lună închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie calificată, furt calificat, accesul ilegal la un sistem informatic şi trecerea frauduloasă a frontierei de stat, prevăzute de art. 398 C. pen. belgian raportat la art. 461, art. 467, art. 468, art. 470, art. 471, art. 472, art. 479, art. 480, art. 483, art. 484, art. 486, art. 487, art. 496 C. pen. belgian, de art. 504 quater C. pen. belgian şi art. 145 din Legea comunicaţiilor electronice din 13.06.2005, şi de art. 75 din Legea privind accesul pe teritoriu, şederea, stabilirea şi îndepărtarea străinilor din 15.12.1980, având corespondent în legislaţia română în infracţiunile prevăzute de art. 233 - 234 alin. (1) C. pen. român, de art. 228 - 229 C. pen. român, de art. 360 C. pen. român şi de art. 262 C. pen. român.

2. Hotărârea de condamnare pronunţată la 05.05.2021 de Tribunalul corecţional Dinant, definitivă la 06.06.2021, prin care persoana transferabilă a fost condamnată la pedeapsa de 30 de luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată, prevăzute art. 461, art. 467, art. 468, art. 470, art. 471, art. 472, art. 479, art. 480, art. 483, art. 484, art. 486, art. 487, art. 496 C. pen. belgian C. pen. belgian, având corespondent în legislaţia română în infracţiunea prevăzută de art. 233 - 234 C. pen. român.

3. Hotărârea de condamnare pronunţată la 19.02.2020 de Tribunalul corecţional Dinant, definitivă la 20.03.2020, prin care persoana transferabilă a fost condamnată la pedeapsa de 20 de luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de violenţă în familie, hărţuire şi violare de domiciliu prevăzute de art. 398, art. 66, art. 392, art. 398, art. 405 bis, art. 410 C. pen. belgian, art. 439 C. pen. belgian şi de art. 442 bis C. pen. belgian, având corespondent în legislaţia română în infracţiunile prevăzute de art. 199 raportat la art. 193 C. pen. român, art. 208 C. pen. român şi de art. 224 C. pen. român.

Au fost contopite pedepsele aplicate persoanei transferabile A. în pedeapsa rezultantă de 2.260 zile închisoare de zile închisoare.

S-a dispus executarea de către numitului A. a pedepsei principale de 2.260 de zile închisoare într-un penitenciar din România.

Au fost scăzute din pedeapsa principală de 2.260 de zile închisoare aplicată persoanei condamnate A., perioada arestării preventive de 281 zile, precum şi perioada executată începând cu 25.02.2023 până la zi.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că, prin ordonanţa din data de 31.12.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. x/2024, s-a dispus sesizarea Curţii de apel Alba Iulia în vederea admiterii cererii de transferare în România a persoanei condamnate A. prin recunoaşterea hotărârilor de condamnare menţionate în certificatul transmis de autorităţile judiciare din Belgia şi a punerii în executare a acestora.

S-a notat că împreună cu sesizarea Parchetului au fost ataşate certificatul prevăzut la art. 4 din Decizia-Cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului U.E., copia hotărârii de condamnare din data de 05.12.2023, pronunţată de Curtea de Apel din Liege, copia hotărârii de condamnare din data de 05.05.2021, pronunţată de Tribunalul Corecţional din Dinant, copia hotărârii din data de 10.11.2023, pronunţată de Tribunalul Corecţional din Namur, prin care a fost revocată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 30 luni închisoare aplicată persoanei condamnate A. prin hotărârea de condamnare din data de 05.05.2021, pronunţată de Tribunalul Corecţional din Dinant, copia hotărârii de condamnare din data de 19.02.2020, pronunţată de Tribunalul Corecţional din Dinant, certificatul de executare a pedepsei, precum şi notificarea prevăzută în anexa II, în conformitate cu art. 6 alin. (4) din Decizia-cadru 2008/909/JAI, privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce a hotărârilor judecătoreşti în materie penală.

A mai fost arătat că, în urma verificărilor efectuate de către Ministerul Justiţiei s-a constatat că persoana transferabilă este cetăţean român şi a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 6 ani şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie, furt calificat, efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, acces ilegal la un sistem informatic, sustragere de la măsurile de îndepărtare de pe teritoriu, tâlhărie calificată, lovire sau alte violenţe în forma violenţei în familie, hârţuire şi violare de domiciliu.

Conform actelor transmise la dosar, s-a reţinut că pedeapsa cu închisoarea a persoanei condamnate A. a început la data de 25.02.2023, urmând să expire data de 27.07.2028.

Analizând sesizarea cu care a fost învestită pe baza lucrărilor dosarului, Curtea, în esenţă, a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004.

Astfel, s-a reţinut că hotărârile a căror recunoaştere se solicită sunt definitive şi executorii.

Apoi, faptele pentru care s-au aplicat pedepse ar fi constituit infracţiuni şi potrivit legii penale române. Sub acest aspect, evaluând situaţia de fapt reţinută cu privire la persoana condamnată, s-a arătat că:

1. La data de 19 mai 2022, în localitatea Dinant, numitul A. împreună cu numitul B. au comis un furt cu violenţă împotriva lui C.. Susnumiţii au doborât victima la pământ şi i-au sustras telefonul şi rucsacul.

În data de 19 mai 2022, în Dinant, numitul A. a furat un card bancar aparţinând lui D. şi E.. Acest furt a fost comis cu circumstanţa de efracţie, cu escaladare sau chei false. La data de 19 mai 2022, în Dinant, numitul A. a utilizat cardul bancar furat anterior la două magazine night and day şi a retras fraudulos de pe card suma totală de 87,25 euro.

La data de 25 februarie 2023 numitul A. a fost surprins în Namur, aflându-se în situaţia de şedere ilegală pe teritoriul belgian.

În raport cu această situaţie de fapt, prima instanţă a constatat că faptele comise de inculpat ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşite pe teritoriul României, infracţiunile prevăzute de art. 233 - 234 alin. (1) C. pen. român (tâlhărie calificată), de art. 208 şi 209 C. pen. român (furt calificat), de art. 360 C. pen. român (accesul ilegal la un sistem informatic) şi de art. 262 C. pen. român (trecerea frauduloasă a frontierei de stat).

2. În data de 22 noiembrie 2020 în localitatea Dinant, persona condamnată a sustras, cu ajutorul violenţei sau ameninţărilor, o sumă de bani mărunţi şi un pachet de ţigări, de la numitul F.., cu această ocazie fiind folosite sau prezentate arme sau obiecte similare ori vinovatul a lăsat să se creadă că era înarmat.

Astfel, Curtea a constatat că faptele comise de inculpat ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşite pe teritoriul României, infracţiunile prevăzute de art. 233 - 234 C. pen. român (tâlhărie calificată).

3. În perioada 01.06.2018 şi 30.09.2019, în timp ce se afla în Dinant sau în alte locuri din Regat, în mai multe rânduri, la date nespecificate, numitul A. a lovit-o cu intenţie şi i-a provocat leziuni numitei Ville C., partenera sa, care era însărcinată.

În perioada 01.02.2019 şi 30.09.2019, în timp ce se afla în Dinant sau în alte locuri din Regat, în mai multe rânduri, la date nespecificate, numitul A. a hărţuit-o pe Ville C., deşi ştia că acest comportament va afecta grav liniştea persoanei vizate, faptele fiind comise în timp ce victima era însărcinată.

În perioada 01.02.2019 şi 30.09.2019, în timp ce se afla în Dinant sau în alte locuri din Regat, în mai multe rânduri, la date nespecificate, susnumitul a hărţuit-o prin intermediul unei reţele sau a unui serviciu de comunicaţii electronice pe Ville C.

În data de 30.09.2019, persoana în cauză a violat domiciliul lui Ville C. din Dinant. În timpul nopţii acesta a pătruns prin efracţie în locuinţa fostei sale partenere prin spargerea cadrului ferestrei de la spălătorie.

Şi cu privire la aceste fapte, Curtea de Apel Alba Iulia a constat că există o corespondenţă în legislaţia penală română, acestea constituind infracţiunile prevăzute de art. 199 raportat la art. 193 C. pen. român (violenţă în familie), art. 208 C. pen. român (hărţuire) şi de art. 224 C. pen. român (violare de domiciliu).

Curtea a reţinut şi faptul că persoana condamnată A. are cetăţenie română.

În ceea ce priveşte acordul persoanei condamnate de a fi transferată în România, prima instanţă a reţinut că A. a fost notificat cu privire la demersurile efectuate în sensul transferării sale în vederea executării restului de pedeapsă în România, iar poziţia acestuia a fost de refuz al transferului. În motivarea refuzului de a fi transferat, persoana condamnată a invocat faptul că urmează în Belgia un curs de alfabetizare, că are o parteneră în Belgia şi doi copii care îl vizitează în mod regulat, persoane pe care nu le-ar mai vedea dacă ar fi transferat în România. De asemenea, persoana transferabilă a invocat faptul că are părinţii în România, dar nu este în relaţii bune cu mama sa; ar dori să fie liberat condiţionat şi să părăsească Belgia, pentru a merge la fratele său în Marele Ducat, unde îşi va găsi de lucru.

Judecătorul primei instanţe a susţinut că potrivit art. 167 alin. (1) lit. d) teza a II-a din Legea nr. 302/2004, consimţământul persoanei transferabile nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetăţean român […], şi deşi nu trăieşte pe teritoriul României, va fi expulzată în România.

Or, din actele dosarului rezultă cu claritate faptul că persoana transferabilă A. a fost expulzată din Belgia, ca o consecinţă a condamnării sale prin Hotărârea de condamnare pronunţată la 05.12.2023 de Curtea de Apel din Liege, definitivă la 06.03.2024, prin care aceasta a fost condamnată printre altele, şi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 75 din Legea privind accesul pe teritoriu, şederea, stabilirea şi îndepărtarea străinilor din 15.12.1980 având corespondent în legislaţia română în infracţiunea de art. 262 C. pen. român, reţinându-se în sarcina acestuia că, la data de 25 februarie 2023, la Namur, se afla în situaţia de şedere ilegală pe teritoriul belgian.

În considerarea acestei condamnări, la data de 18 martie 2024, persoanei transferabile i s-a comunicat Ordinul de părăsire a teritoriului belgian . A mai arătat Curtea că, deşi acest înscris nu este tradus în limba română, acest fapt nu constituie un impediment de a valorifica măsura expulzării dispusă de autorităţile belgiene, atâta timp cât această dispoziţie rezultă cu claritate din conţinutul ordinului de a părăsire a Belgiei. În plus, ordinul de părăsire a teritoriului este executoriu, persoana transferabilă putând să conteste măsura într-un termen de maxim 30 de zile. De asemenea, măsura poate fi suspendată dacă se solicită în maxim 5 zile. Raportat la data notificării persoanei transferabile cu ordinul de părăsire a Belgiei (18.03.2024), s-a constatat, dincolo de caracterul executoriu al acestuia, că măsura a rămas şi definitivă.

Cât priveşte motivele de refuz invocate de persoana transferabilă (respectiv faptul că are o relaţie cu o persoană din Belgia şi că are în această ţară doi copii minori), acestea nu au fost primite de prima instanţă, în contextul în care o parte dintre infracţiunile pentru care persoana transferabilă a fost condamnată au fost comise împotriva concubinei acestuia.

Nu în ultimul rând, Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată, precizându-se suplimentar că, în raport cu infracţiunile echivalente în legislaţia naţională nu a intervenit amnistia, graţierea, dezincriminarea faptei, nefiind incident vreun alt impediment legal privind recunoaşterea hotărârii şi executarea pedepsei în România.

Totodată, s-a menţionat că în cauză nu există informaţii potrivit cărora persoana transferabilă este cercetată în România pentru aceleaşi fapte penale pentru care a fost condamnată în străinătate.

Împotriva sentinţei penale nr. 4 din 20 ianuarie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală a formulat apel persoana condamnată A., care a susţinut, în esenţă, că urmează a fi prezentat comisiei pentru liberare condiţionată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi, secţia penală la data de 28 februarie 2025, sub numărul x/2025, fiind fixat termen de judecată la data de 05 martie 2025.

Prin încheierea din 05 martie 2025, Înalta Curte a admis cererea formulată de reprezentantului Ministerului Public şi a dispus emiterea unei adrese către autorităţile judiciare din Belgia pentru a comunica aspecte referitoare la situaţia juridică a persoanei transferabile, respectiv la posibilitatea ori condiţiile liberării sale condiţionate, precum şi dacă, în eventualitatea în care aceasta a fost liberată condiţionat, autorităţile străine îşi menţin solicitarea de recunoaştere şi transferare în România în vederea executării pedepsei.

Prin adresa din 13 martie 2025, autorităţile judiciare din Belgia au comunicat faptul că numitul A. este în prezent deţinut într-un penitenciar din Marche-en-Famenne şi a depus o cerere de eliberare în vederea părăsirii teritoriului, declarând că doreşte să se întoarcă în România, în Hunedoara la părinţii săi.

S-a precizat că asupra acestei solicitări Tribunalul de aplicare a pedepselor din Liege urmează să adopte o decizie în data de 24 martie 2025.

Examinând sentinţa penală apelată prin prisma criticilor formulate de persoana condamnată, a actelor depuse la dosare şi a normelor legale incidente, Înalta Curte constată că apelul declarat de persoana condamnată A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, obiectul procedurii judiciare de recunoaştere şi punere în executare a hotărârii judecătoreşti îl constituie verificarea condiţiilor prevăzute la art. 167 şi, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent.

Raportat la acest cadru normativ, evaluând datele particulare ale cauzei, Înalta Curte, în acord cu prima instanţă, constată întrunirea tuturor condiţiilor prevăzute de lege pentru admiterea cererii de recunoaştere şi executare pe teritoriul României a hotărârii de condamnare pronunţate de autorităţile judiciare belgienea faţă de apelantul A..

În acest sens se constată că, cele trei hotărâri de condamnare pronunţate, după caz, de Curtea de Apel din Liege şi de Tribunalul Corecţional Diant sunt definitive şi executorii [condiţia prev. de art. 167 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004]; faptele pentru care s-au aplicat pedepse cu închisoarea, astfel cum au fost redate/descrise în cuprinsul certificatului şi în hotărârea apelată, ar fi constituit infracţiuni în cazul în care ar fi fost săvârşite pe teritoriul României, acestea întrunind, în dreptul naţional, elementele constitutive ale infracţiunilor de tâlhărie calificată, prev. de art. 233-art. 234 C. pen., furt calificat, prev. de art. 228-229 C. pen., accesul ilegal la un sistem informatic, prev. de art. 360 C. pen., trecerea frauduloasă a frontierei de stat, prev. de art. 262 C. pen., violenţă în familie, prev. de art. 199 rap. la art. 193 C. pen., hărţuire, prev. de art. 208 C. pen. şi violare de domiciliu, prev. de art. 224 C. pen. [condiţia prev. de art. 167 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004]; persoana condamnată A. nu a fost condamnată în România pentru aceeaşi faptă [condiţia negativă prev. de art. 163 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004]; persoana condamnată este cetăţean român [condiţia prev. de art. 167 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004]; deşi persoana condamnată nu a consimţit la executarea pedepsei în România, faţă de aceasta a fost emis, la data de 18.03.2024 un "Ordin de părăsire a teritoriului" belgian [condiţia prev. de art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004].

Înalta Curte constată că motivul de apel susţinut de persoana transferabilă A., în sensul că ar urma să fie prezentat unei comisii pentru liberarea condiţionată, nu este susţinut de actele din dosar. Aşa cum s-a menţionat anterior, la solicitarea instanţei române în legătură cu liberarea condiţionată şi precizarea expresă privind menţinerea certificatului, autorităţile judiciare din Belgia au comunicat că apelantul a formulat o cerere de eliberare în vederea părăsirii teritoriului motivat de faptul că doreşte să se întoarcă în România, în Hunedoara la părinţii săi.

În aceste condiţii, cererea de părăsire a teritoriului belgian formulată la data de 24 martie 2025, nu împiedică transferul persoanei condamnate într-un penitenciar din România, ci ar putea constitui o măsură complementară faţă de Ordinul de părăsire a teritoriului Belgiei dispus cu privire la cetăţeanul român A., la data de 18 martie 2024 .

În altă odine de idei, se reţine că apelantului i-a fost respectat dreptul la un proces echitabil (aceasta fiind prezentă personal la judecata desfăşurată de autorităţile belgiene) şi că nu există date cu privire la pronunţarea unei hotărâri de condamnare pentru aceleaşi fapte ale acesteia în România sau într-un alt stat şi, în fine, nu este incident vreunul dintre cazurile de nerecunoaştere prevăzute de art. 163 alin. (1) lit. c) - f) ori alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

În concluzie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, în mod corect, prima instanţă a dispus recunoaşterea hotărârilor penale definitive pronunţate de autorităţile judiciare belgiene, hotărârea apelată fiind legală şi temeinică.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 166 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 republicată raportat la art. 421 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 4 din 20 ianuarie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va fi obligat apelantul persoană condamnată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1163 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 4 din 20 ianuarie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală.

Obligă apelantul persoană condamnată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1163 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 martie 2025.