Statute of limitations upheld; defendant's cassation appeal rejected and civil damages affirmed.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Criminal Section) rejected as unfounded the defendant's appeal against the appellate decision (no. 409/A of 14 May 2024), thereby upholding the final outcome that had terminated the criminal proceedings against the defendant due to the statute of limitations (art. 396(8) C. pr. pen., art. 16(1)(f) C. pr. pen., art. 154(1)(c) Penal Code) while maintaining the civil liability: the defendant was ordered to pay the civil party RON 325,879 in material damages, with the preventive seizure of his real estate upheld and the deposited sum of RON 331,879 earmarked for damages and costs. The defendant, as director of a state-owned hydroelectric subsidiary, was accused of abuse of office (art. 297(1) Penal Code, art. 132 Law 78/2000) and improper participation in abuse of office (art. 52(3) Penal Code) for authorizing payments in 2012 for a metal staircase falsely documented as built at the Vâlsan dam but actually built at the Vidraru dam on his own property, causing the company losses of RON 325,879. The Court held that the appeal ground under art. 438(1)(7) C. pr. pen. (conviction for an act not provided by criminal law) was unfounded because the defendant challenged factual findings—already settled by final judgment—rather than legal illegality; the violation of budget rules (art. 21, 22 Law 500/2002, mirrored by art. 5(1) O.U.G. 119/1999) and the existence of damage were confirmed by the lower courts, and a cassation appeal cannot re-examine merits.
Legislator headnote
AI generatedart. 396 alin. (8) C. proc. pen, art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen, art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen, art. 132 din Legea nr. 78/2000, art. 297 alin. (1) din C. pen, art. 35 alin. (1) din C. pen; Statute of limitations upheld; defendant's cassation appeal rejected and civil damages affirmed: 409/A of 14 May 2024), thereby upholding the final outcome that had terminated the criminal proceedings against the defendant due to the statute of limitations (art. 396(8) C. pr. pen., art. 16(1)(f) C. pr. pen., art. 154(1)(c) Penal Code) while maintaining the civil liability: the defendant was ordered to pay the civil party RON 325,879 in material damages, with the preventive seizure of his real estate upheld and the deposited sum of RON 331,879 earmarked for damages and costs. The defendant, as director of a state-owned hydroelectric subsidiary, was accused of abuse of office (art. 297(1) Penal Code, art. 132 Law 78/2000) and improper participation in abuse of office (art. 52(3) Penal Code) for authorizing payments in 2012 for a metal staircase falsely documented as built at the Vâlsan dam but actually built at the Vidraru dam on his own property, causing the company losses of RON 325,879. The Court held that the appeal ground under art. 438(1)(7) C. pr. pen. (conviction for an act not provided by criminal law) was unfounded because the defendant challenged factual findings—already settled by final judgment—rather than legal illegality; the violation of budget rules (art. 21, 22 Law 500/2002, mirrored by art. 5(1) O.U.G. 119/1999) and the existence of damage were confirmed by the lower courts, and a cassation appeal cannot re-examine merits.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for rejecting the appeal as unfounded.
Basis for obliging the appellant to pay judicial costs to the state.
Full text
Şedinţa publică din data de 05 noiembrie 2024
Deliberând asupra recursului în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 409/A din data de 14 mai 2024 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2020, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 102 din 24.03.2023, pronunţată de Tribunalul Argeş, în baza art. 396 alin. (8) C. proc. pen. cu ref. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. şi art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunilor de: - abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, în formă continuată (2 acte materiale) faptă prev. şi ped. art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen. (actul material din 01.06.2012 privind plata efectuată prin ordinul de plată nr. x pentru suma de 173.781,06 RON şi actul material din 25.05.2012 privind plata efectuată prin ordinul de plată nr. x pentru suma de 32.552,48 RON); - participaţie improprie la infracţiunea de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, faptă prev. şi ped. de art. 52 alin. (3) din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 modif. cu rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplic art. 5 alin. (1) din C. pen. (fapta din 16.05.2012 ce a determinat la 17.05.2012 plata sumei de 211.280,73 RON prin ordinul de compensare seria x nr. x), ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.
În temeiul art. 397 din C. proc. pen., rap la art. 19 din C. proc. pen., rap. la art. 1349 şi art. 1357 C. civ., s-a admis acţiunea civila formulata de partea civilă - S.P.E.E.H. HIDROECTRICA S.A. şi a fost obligat inculpatul către aceasta la plata sumei de 325.879 RON, despăgubiri materiale.
În baza art. 397 alin 2 din C. proc. pen., rap. la art. 20 din Legea 78/2000, s-a menţinut măsura asiguratorie a sechestrului dispusă prin ordonanţa cu nr. 143/P/2016 din data de 25.02.2020 asupra bunurilor imobile aflate în proprietatea inculpatului A., pusă în aplicare prin procesul-verbal cu nr. x/P/2016 din data de 25.02.2020, fiind sechestrate bunuri imobile evaluate la suma totală de 200.409,72 RON, respectiv asupra: cotei părţi de 10% din terenul în suprafaţa de 4.000 m.p, situat în tarlaua x/2, parcela x, aflat în extravilanul comunei Iepureşti, jud.
Giurgiu, valoarea cotei părţi din terenul ce revine suspectului A. fiind de 164 euro (4000*10%x 0.41 euro), respectiv 781,62 RON (164*4,766); cotei părţi de 10% din terenul în suprafaţa de 9.500 m.p, situat în tarlaua x/2, parcela x, aflat în extravilanul comunei Iepureşti, jud. Giurgiu, valoarea cotei părţi din terenul ce revine suspectului A. fiind de 389,5 euro (9500*10%x0.41 euro), respectiv 1.856,36 RON (389,5*4,766); cotei părţi de 10% din terenul în suprafaţa de 15.500 m.p, situat în tarlaua x/2, parcela x, aflat în extravilanul comunei Iepureşti, jud.
Giurgiu, valoarea cotei părţi din terenul ce revine suspectului A. fiind de 635,5 euro (15500*10%x 0.41 euro), respectiv 3.028,79 RON (635,5*4,766); cotei părţi de 10% din terenul în suprafaţa de 17.200 m.p, situat în tarlaua x/2, parcela x, aflat în extravilanul comunei Iepureşti, jud. Giurgiu, valoarea cotei părţi din terenul ce revine suspectului A. fiind de 705,2 euro (17.200*10%x0.41 euro), respectiv 3.360,98 RON (705,2*4,766); cotei părţi de 10% din terenul în suprafaţa de 10.000 m.p, situat în tarlaua x/2, parcela x, aflat în extravilanul comunei Iepureşti, jud.
Giurgiu, valoarea cotei părţi din terenul ce revine suspectului A. fiind de 410 euro (10000*10%x 0.41 euro), respectiv 1.954,06 RON (410*4,766); cotei părţi de 10% din terenul în suprafaţa de 4.700 m.p, situat în tarlaua x/2, parcela x, aflat în extravilanul comunei Iepureşti, jud. Giurgiu, valoarea cotei părţi din terenul ce revine suspectului A. fiind de 192,7 euro (4700*10%x0.41 euro), respectiv 918,40 RON (192,7*4,766); cotei părţi de 10% din terenul în suprafaţa de 7.500 m.p, situat în tarlaua x/2, parcela x, aflat în extravilanul comunei Iepureşti, jud.
Giurgiu, valoarea cotei părţi din terenul ce revine suspectului A. fiind de 307,5 euro (7500*10%x 0.41 euro), respectiv 1.465,55 RON (307,5*4,766); cotei părţi de 10% din terenul în suprafaţa de 20.000 m.p, situat în tarlaua x/2, parcela x, aflat în extravilanul comunei Iepureşti, jud. Giurgiu, valoarea cotei părţi din terenul ce revine suspectului A. fiind de 820 euro (20000*10%x0.41 euro), respectiv 3.908,12 RON (820*4,766); cotei părţi de 10% din terenul în suprafaţa de 24.700 m.p, situat în tarlaua x/2, parcela x, aflat în extravilanul comunei Iepureşti, jud.
Giurgiu, valoarea cotei părţi din terenul ce revine suspectului A. fiind de 1.012,7 euro (24700*10%x0.41 euro), respectiv 4.826,53 RON (1.012,7*4,766); cotei părţi de 10% din terenul în suprafaţa de 16.000 m.p, situat în tarlaua x/2, parcela x, aflat în extravilanul comunei Iepureşti, jud. Giurgiu, valoarea cotei părţi din terenul ce revine suspectului A. fiind de 656 euro (16000*10%x 0.41 euro), respectiv 3.126,5 RON (656*4,766); cotei părţi de 10% din terenul în suprafaţa de 10.000 m.p, situat în tarlaua x/2, parcela x, aflat în extravilanul comunei Iepureşti, jud.
Giurgiu, valoarea cotei părţi din terenul ce revine suspectului A. fiind de 410 euro (10.000*10%x0.41 euro), respectiv 1.954,06 RON (410*4,766); cotei părţi de 10% din terenul în suprafaţa de 5.000 m.p, situat în tarlaua x/2, parcela x, aflat în extravilanul comunei Iepureşti, jud. Giurgiu, valoarea cotei părţi din terenul ce revine suspectului A. fiind de 205 euro (5.000*10%x 0.41 euro), respectiv 977,03 RON (205*4,766); cotei părţi de 10% din terenul în suprafaţa de 12.700 m.p, situat în tarlaua x/2, parcela x, aflat în extravilanul comunei Iepureşti, jud.
Giurgiu, valoarea cotei părţi din terenul ce revine suspectului A. fiind de 520,7 euro (12.700*10%x0.41 euro), respectiv 2.481,66 RON (520,7*4,766); cotei părţi de 10% din terenul în suprafaţa de 7.000 m.p, situat în tarlaua x/2, parcela x, aflat în extravilanul comunei Iepureşti, jud. Giurgiu, valoarea cotei părţi din terenul ce revine suspectului A. fiind de 287 euro (7.000*10%x 0.41 euro), respectiv 1367,84 RON (287*4,766); cotei părţi de 10% din terenul în suprafaţa de 3.800 m.p, situat în tarlaua x/2, parcela x, aflat în extravilanul comunei Iepureşti, jud.
Giurgiu, valoarea cotei părţi din terenul ce revine suspectului A. fiind de 155,8 euro (3.800*10%x0.41 euro), respectiv 742,54 RON (155,8*4,766); cotei părţi de 10% din terenul în suprafaţa de 5.000 m.p, situat în tarlaua x/2, parcela x, aflat în extravilanul comunei Iepureşti, jud. Giurgiu, valoarea cotei părţi din terenul ce revine suspectului A. fiind de 205 euro (5000*10%x 0.41 euro), respectiv 977,03 RON (205*4,766); cotei părţi de 10% din terenul în suprafaţa de 10.700 m.p, situat în tarlaua x/2, parcela x, aflat în extravilanul comunei Iepureşti, jud.
Giurgiu, valoarea cotei părţi din terenul ce revine suspectului A. fiind de 438,7 euro (10.700*10%x0.41 euro), respectiv 2090,84 RON (438,7*4,766); cotei părţi de 10% din terenul în suprafaţa de 4.000 m.p, situat în tarlaua x/2, parcela x, aflat în extravilanul comunei Iepureşti, jud. Giurgiu, valoarea cotei părţi din terenul ce revine suspectului A. fiind de 164 euro (4.000*10%x 0.41 euro), respectiv 781,62 RON (164*4,766); cotei părţi de 10% din terenul în suprafaţa de 10.000 m.p, situat în tarlaua x/2, parcela x, aflat în extravilanul comunei Iepureşti, jud.
Giurgiu, valoarea cotei părţi din terenul ce revine suspectului A. fiind de 410 euro (10.000*10%x0.41 euro), respectiv 1.954,06 RON (410*4,766); cotei părţi de 10% din terenul în suprafaţa de 13.800 m.p, situat în tarlaua x/2, parcela x, aflat în extravilanul comunei Iepureşti, jud. Giurgiu, valoarea cotei părţi din terenul ce revine suspectului A. fiind de 565,8 euro (13.800*10%x0.41 euro), respectiv 2696,60 RON (565,8*4,766); cotei părţi de 10% din terenul în suprafaţa de 29.800 m.p, aflat în extravilanul comunei Iepureşti, jud.
Giurgiu, valoarea cotei părţi din terenul ce revine suspectului A. fiind de 1 221,8 euro (29.800*10%x 0.41 euro), respectiv 5.823,10 RON (1221,8*4,766); cotei părţi de 16,66% din terenul în suprafaţa de 10.000 m.p, situat în tarlaua x, aflat în extravilanul comunei Iepureşti, jud. Giurgiu, valoarea cotei părţi din terenul ce revine suspectului A. fiind de 683,06 euro (10.000*16,66%x 0.41 euro), respectiv 3.255,46 RON (683,06*4,766); cotei părţi de 16,66% din terenul în suprafaţa de 15.000 m.p, situat în tarlaua x, aflat în extravilanul comunei Iepureşti, jud.
Giurgiu, valoarea cotei părţi din terenul ce revine suspectului A. fiind de 1024,59 euro (15.000*16,66%x 0.41 euro), respectiv 4.883,20 RON (1024,59*4,766); cotei părţi de 16,66% din terenul în suprafaţa de 7.500 m.p, situat în tarlaua x, aflat în extravilanul comunei Iepureşti, jud. Giurgiu, valoarea cotei părţi din terenul ce revine suspectului A. fiind de 512,3 euro (7.500*16,66%x 0.41 euro), respectiv 2.441,60 RON (512,3*4,766); cotei părţi de 16,66% din terenul în suprafaţa de 12.200 m.p, situat în tarlaua x, aflat în extravilanul comunei Iepureşti, jud.
Giurgiu, valoarea cotei părţi din terenul ce revine suspectului A. fiind de 833,33 euro (12.200*16,66%x0.41 euro), respectiv 3.971,67 RON (833,33*4,766); cotei părţi de 16,66% din terenul în suprafaţa de 15.300 m.p, situat în tarlaua x, aflat în extravilanul comunei Iepureşti, jud. Giurgiu, valoarea cotei părţi din terenul ce revine suspectului A. fiind de 1.045,08 euro (15.300*16,66%x0.41 euro), respectiv 4.980,86 RON (1045,8*4,766); cotei părţi de 16,66% din terenul în suprafaţa de 18.000 m.p, situat în tarlaua x, aflat în extravilanul comunei Iepureşti, jud.
Giurgiu, valoarea cotei părţi din terenul ce revine suspectului A. fiind de 1229,51 euro (18.000*16,66%x0.41 euro), respectiv 5.859,84 RON (1229,51*4,766); cotei părţi de 16,66% din terenul în suprafaţa de 20.000 m.p, situat în tarlaua x, aflat în extravilanul comunei Iepureşti, jud. Giurgiu, valoarea cotei părţi din terenul ce revine suspectului A. fiind de 1366,12 euro (20.000*16,66%x0.41 euro), respectiv 6.510,93 RON (1366,12*4,766); cotei părţi de 25% din terenul în suprafaţa de 14.800 m.p, situat în tarlaua x/3, parcela x, aflat în extravilanul comunei Iepureşti, jud.
Giurgiu, valoarea cotei părţi din terenul ce revine suspectului A. fiind de 1517 euro (14.800*25%x0.41 euro), respectiv 7.230,02 RON (1517*4,766); cotei părţi din suprafaţa totală de 11.500 mp teren categoria de folosinţă păşune, situată în extravilanul Com. Merişani, punctul "Plaiul Oii", Tarla 19, Parcela 585, jud. Argeş, număr cadastral x, valoarea terenului fiind de 11.500 RON; cotei părţi din suprafaţa totală de 806 mp teren neproductiv, situată în extravilanul Com. Arefu, punctul "Cumpăna", jud. Argeş, număr cadastral x, valoarea terenului fiind de 403 RON (806 m.p.*0,5 RON/m.p.); cotei părţi din suprafaţa totală de 61,7 mp teren neproductiv DRUM, situată în extravilanul Com.
Arefu, punctul "Cumpăna", jud. Argeş, număr cadastral x, valoarea terenului fiind de 30,85 RON (61,7 m.p.*0,5 RON/m.p.); cotei părţi din suprafaţa totală de 100 mp etajul cabanei, cabană situată în extravilanul Com. Arefu, punctul "Piscu Negru", jud. Argeş, valoarea terenului fiind de 16.000 RON (100 m.p.*160 RON/m.p.); cotei părţi din suprafaţa totală de 54 mp a casei din lemn, construită în anul 1960, situată în Comuna Corbeni, str. x, punctul "Acasă", valoarea acesteia fiind de 16.200 RON (54 m.p.*300 RON/m.p.); cotei părţi din suprafaţa totală de 2.378 mp teren FÂNEAŢĂ, situată în extravilanul Com.
Corbeni, punctul "Predeal", jud. Argeş, valoarea terenului fiind de 7.134 RON (2.378 m.p.*3 RON/m.p.); cotei părţi din suprafaţa totală de 10.171 mp teren PĂŞUNE, situată în intravilanul Com. Corbeni, punctul "Acasă", jud. Argeş, valoarea acesteia fiind de 10.171 RON (10.171 m.p.*1 leu/m.p.); cotei părţi din suprafaţa totală de 254 mp teren curţi construcţii, situată în intravilanul Com. Corbeni, punctul "Acasă", jud. Argeş, valoarea acesteia fiind de 1.778 RON (254 m.p.*7 RON/m.p.); cotei părţi din suprafaţa totală de 11.237 mp teren FÂNEAŢĂ, situată în extravilanul Com.
Corbeni, str. x, valoarea acesteia fiind de 11.237 RON (11.237 m.p.*1 leu/m.p.); cotei părţi din suprafaţa totală de 5.000 mp teren FÂNEAŢĂ, situată în extravilanul Com. Corbeni, str. x, valoarea acesteia fiind de 5.000 RON (5.000 m.p.*1 leu/m.p.); cotei părţi din suprafaţa totală de 4.096 mp teren FÂNEAŢĂ, situată în intravilanul Com. Valea Iaşului, sat Uleiului, cu numărul cadastral x, valoarea acesteia fiind de 12.288 RON (4.096 m.p.*3 RON/m.p.); cotei părţi din suprafaţa totală de 4.757 mp teren LIVEZI, situată în extravilanul Mun.
Curtea de Argeş, punctul "Râpa de Vorbă" cu numărul cărţii funciare şi numărul cadastral: x, valoarea acesteia fiind de 9.514 RON (4.757 m.p.*2 RON/m.p.); cotei părţi din suprafaţa totală de 697 mp teren PĂŞUNE, situată în extravilanul Mun. Curtea de Argeş, punctul "Râpa de Vorbă" cu numărul cărţii funciare şi numărul cadastral: x, valoarea acesteia fiind de 1.394 RON (697 m.p.*2 RON/m.p.); cotei părţi din suprafaţa totală de 3.851 mp teren LIVADĂ, situată în intravilanul Mun. Curtea de Argeş, punctul "La Cişmea cu numărul cărţii funciare:85864 şi numărul cadastral: x, valoarea acesteia fiind de 11.553 RON (3851m.p.* 3 RON/m.p.), până la concurenţa sumei de 325.879 RON .
În baza art. 275 alin. (1) pct. 3 lit. b) din C. pen.., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 6000 RON cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 4.803,15 RON reprezintă cheltuieli aferente fazei de urmărire penală.
Ca situaţie de fapt, s-a reţinut că fapta inculpatului A., care, în calitatea sa de director al S.C. HIDROELECTRICA S.A. - Sucursala Hidrocentrale Curtea de Argeş, la data de 01.06.2012, a încălcat, dispoziţiile art. 22 alin. (1) şi alin. (2) din Legea 500/2002, privind obligaţia de a angaja şi de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituţiilor publice respective şi cu respectarea dispoziţiilor legale, fiind de altfel răspunzător şi de angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor în limita creditelor bugetare repartizate şi aprobate, potrivit prevederilor art. 21 din Legea nr. 500/2002, prin aceea că: a semnat, în mod direct, alături de martora B., ordinul de plată nr. x/01.06.2012 şi a asigurat decontarea către S.C.
FILIALA PENTRU REPARAŢII ŞI SERVICII HIDROSERV CURTEA DE ARGEŞ S.A. a sumei de 173.781,06 RON din factura seria x.CAA nr. x/30.04.2012, reprezentând plată parţială din suma totală de 293.326,52 RON aferentă situaţiei de plată cu nr. x privind "confecţionare şi montare scară acces priză energetică baraj" Vâlsan, asumându-şi la momentul plăţii, în justificarea acesteia, caracterul nereal al facturii seria x.CAA nr. x/30.04.2012 şi al centralizatorului de devize financiare numai prin prisma situaţiei de plată cu nr. x privind "confecţionare şi montare scară acces priză energetică baraj", documente ce atestau în fals că scara s-ar fi realizat (scriptic) la Barajul Vâlsan, aceasta fiind realizată în fapt la barajul Vidraru, pe corpul său de proprietate, din dispoziţia şi sub coordonarea sa, prejudiciind prin plata din 01.06.2012, S.C.
HIDROELECTRICA S.A. cu suma de 173.781,06 RON, sumă ce s-a constituit în folos necuvenit pentru inculpatul A.; a semnat, în mod direct, alături de martora C., ordinul de plată nr. x/25.05.2012 şi a asigurat decontarea către S.C. D. S.R.L. a sumei de 32.552,48 RON din factura seria nr. x/14.05.2012, cunoscând că tema de proiectare nu era necesară şi că respectiva scară era deja realizată la barajul Vidraru şi pe corpul său de proprietate, din dispoziţia şi sub coordonarea sa, prejudiciind S.C. HIDROELECTRICA S.A. cu suma de 32.552,48 RON ce s-a constituit în folos necuvenit pentru inculpatul A., constituie infracţiunea de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, faptă prev.
şi ped. de art. 132 din Lg. 78/2000 modif. cu rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale) şi cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen.
Fapta inculpatului A., care, în calitatea sa de director al S.C. HIDROELECTRICA S.A. - Sucursala Hidrocentrale Curtea de Argeş, deşi cunoştea caracterul nereal al menţiunilor din factura seria x.CAA nr. x/30.04.2012, din centralizatorul de devize financiare prin prisma situaţiei de plată nr. x privind "confecţionare şi montare scară de acces la priza energetică a barajului" Vâlsan, documente ce atestau în fals că scara s-ar fi realizat (scriptic) la Barajul Vâlsan, aceasta fiind realizată în fapt la barajul Vidraru, pe corpul său de proprietate, din dispoziţia şi sub coordonarea sa, a determinat, la data de 16.05.2012, pe martora B. şi pe martorul E., să comită, fără vinovăţie, prin încălcarea dispoziţiilor art. 10 alin. (3) şi alin. (4) din O.G. nr. 119/1999, un abuz în serviciu, la momentul la care au acordat vizele de acceptare la plată şi de control financiar preventiv pe factura seria x.CAA nr. x/30.04.2012, factură fiind însoţită de documente false (centralizatorul de devize financiare prin prisma situaţiei de plată nr. x şi situaţia de plată nr. x privind "confecţionare şi montare scară de acces la priza energetică a barajului" Vâlsan), vize ce au determinat, la data de 17.05.2012, introducerea acestei facturi, de către F. din cadrul S.C. HIDROELECTRICA S.A., într-un circuit de compensare, prin ordinul de compensare seria x nr. x şi stingerea datoriei de 211.280,73 RON către S.C. FILIALA PENTRU REPARAŢII ŞI SERVICII HIDROSERV CURTEA DE ARGEŞ S.A., prejudiciind astfel S.C. HIDROELECTRICA S.A. cu suma de 211.280,73 RON ce s-a constituit în folos necuvenit pentru inculpatul A., constituie participaţie improprie la infracţiunea de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, faptă prev. şi ped. de art. 52 alin. (3) din C. proc. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 modif. cu rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) din C. pen.. Ambele infracţiuni au fost săvârşite în concurs real, fiind aplicabile dispoziţiile art. 38 lin. 1 din C. pen.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA ST Piteşti şi inculpatul A..
Prin decizia penală nr. 409/A din data de 14 mai 2024 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti şi de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 102/24.03.2023 pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2020.
S-a constatat că inculpatul a depus la dispoziţia instanţei suma de 331.879 RON, în subcontul deschis la G. S.A., potrivit art. 27 alin. (3) din Legea nr. 318/2015 pe numele A., cu următoarele coordonate: A. - IBAN: x, urmând ca suma de 331.879 RON să fie folosită pentru plata despăgubirilor civile şi a cheltuielilor judiciare. În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuieli judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.
Decizia penală nr. 409/A din data de 14 mai 2024 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a fost comunicată către Direcţia Naţională Anticorupţie la data de 21.05.2024, părţii civile SPEEH Hidroelectrica S.A. la data de 20.05.2024 şi inculpatului A. la data de 17.05.2024, prin afişare (plus 7 zile de la afişare 24.05.2024).
Pentru inculpatul A. termenul s-a împlinit la data de 24.06.2024, în conformitate cu art. 269 alin. (2) şi (4) din C. proc. pen.
Împotriva deciziei penale nr. 409/A din data de 14 mai 2024 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a declarat recurs în casaţie inculpatul A. la data de 17.06.2024.
Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată către Direcţia Naţională Anticorupţie la data de 20.06.2024 şi părţii civile SPEEH Hidroelectrica S.A. la data de 01.07.2024.
În cuprinsul cererii de recurs în casaţie formulată, inculpatul A. a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, precizând că recursul în casaţie vizează atât latura penală, cât şi latura civilă.
În motivarea cererii, în esenţă, inculpatul a reiterat aceleaşi apărări invocate cu ocazia soluţionării pe fond a cauzei, cât şi în apel, arătând că prin conduita ilicită imputată nu se poate reţine întrunirea elementelor de tipicitate obiectivă a infracţiunilor deduse judecăţii, în sensul în care, pe de o parte, dispoziţiile Legii nr. 500/2022 nu sunt aplicabile în speţa de faţă, iar, pe de altă parte, prin fapta imputată acestuia nu a fost cauzată nicio pagubă în patrimoniul părţii civile S.C. HIDROELECTRICA.
Pentru a putea fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, cât şi a infracţiunii de participaţie improprie la abuz în serviciu, pe lângă încălcarea legislaţiei primare invocate în rechizitoriu, trebuie îndeplinită o cerinţă esenţială, respectiv aceea ca, prin încălcarea legislaţiei primare invocate, să se fi cauzat o pagubă. Or, în prezenta cauza, nu poate fi reţinută producerea unei pagube în patrimoniul Hidroelectrica, având în vedere că potrivit legislaţiei civile, scara a fost edificată pe terenul Hidroelectrica şi doar o suprafaţă de 4 mp din terenul inculpatului a fost ocupată de această scară, ca urmare a aspectelor de ordin tehnic ce nu au permis realizarea scării într-un alt mod.
De asemenea, nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la folosul necuvenit reţinut a fi obţinut de către inculpa, în speţă, folosul necuvenit a fost reprezentat de sumele de bani plătite unor terţi, ceea ce este imposibil, cu atât mai mult cu referire la suma plătită către proiectantul scării, S.C. D. S.R.L., dat fiind că s-a reţinut că proiectul nu era util pentru edificarea scării.
A solicitat inculpatul admiterea recursului în casaţie, casarea în tot a deciziei penale nr. 409/A din 14 mai 2024 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2020, desfiinţarea sentinţei penale nr. 102/24.03.2023 pronunţată de Tribunalul Argeş, cu consecinţa pronunţării unei soluţii de achitare, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. şi de respingere a acţiunii civile formulate de partea civilă.
În cauză, la data de 26.06.2024, au fost depuse concluzii scrise de către Direcţia Naţională Anticorupţie Serviciul Teritorial Piteşti.
În esenţă, s-a susţinut că se poate constata că instanţa de apel a făcut propriul examen al întrunirii elementelor de tipicitate obiectivă a infracţiunii dedusă judecăţii, arătând motivat de ce în raport de situaţia de fapt reţinută în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/1999, în sensul în care norma juridică precitată instituie în sarcina persoanelor care gestionează fonduri publice sau patrimoniul public aceleaşi obligaţii pe care le instituie disp. art. 21 şi art. 22 din Legea nr. 500/2002 în sarcina ordonatorilor de credite. Nu pot fi reţinute nici criticile inculpatului legate de împrejurarea că în acuzare nu s-ar face referire la aceste dispoziţii legale, în condiţiile în care, atât actul de inculpare, cât şi actul de sesizare, fac referire la art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/1999, atunci când se indică legislaţia încălcată prin conduita ilicită a inculpatului. Deşi se acreditează de către inculpat ideea conform căreia faptele imputate acestuia nu ar fi generat vreo pagubă în dauna părţii civile, instanţa de apel a statuat în mod definitiv că prin acţiunile sale ilicite, constând în efectuarea nelegală, în maniera mai sus descrisă, a unor plăţi inculpatul a produs o pagubă materială S.C. HIDROELECTRICA S.A. în sumă de 293.326,52 RON şi în sumă de 32.552,48 RON.
Faţă de cele de mai sus, s-a apreciat că, deşi se invocă în susţinerea cererii dispoziţiile art. 438 pct. 7 din C. proc. pen., din motivarea cererii reiese că această invocare este pur formală, argumentele aduse se circumscriu doar formal cazului de casare indicat în cererea de recurs în casaţie.
În prezenta cauză, recurentul a precizat că cererea de recurs în casaţie vizează şi latura civilă a cauzei şi este întemeiată în drept pe cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. referitor la condamnarea sa nelegală, pe latură civilă, la plata sumei de 325.879 RON, reprezentând despăgubiri materiale, către partea civilă S.P.E.E.H. HIDROECTRICA S.A.
Având în vedere motivul de casare invocat, se poate constata că în realitate, pe de o parte, nu a existat o hotărâre de condamnare a inculpatului, astfel încât acesta să se poată prevala de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., iar pe de altă parte, pe calea recursului în casaţie, nu se poate proceda reanalizarea circumstanţelor comiterii faptelor şi o reinterpretare a probelor administrate, pentru a se constata dacă sunt sau nu incidente prevederile legale în materia răspunderii civile delictuale, întrucât Înalta Curte de casaţie şi Justiţie examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 438 din C. proc. pen. şi verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, astfel că aspectele privind netemeinicia nu pot fi analizate în calea de atac a recursului în casaţie.
Aşa fiind, în temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., s-a solicitat respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., iar în subsidiar, dacă cererea de recurs în casaţie va fi admisă în principiu, în temeiul art. 448 pct. (l) C. proc. pen., respingerea recursului în casaţie ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate ca temeinică şi legală.
În cauză, la data de 11.07.2024, partea civilă SPEEH Hidroelectrica S.A. a depus concluzii scrise şi s-a susţinut, în esenţă, că profitând de atribuţiile ce i le conferă funcţia deţinuta, inculpatul a demarat lucrările de edificare a unei scări metalice, în lipsa unui proiect de execuţie şi a autorizaţiei de construire, în imediata apropiere a barajului Vidraru, costurile fiind asigurate prin schimbarea destinaţiei sumei de bani alocata lucrărilor de mentenanţă propus a fi executate la Centrala Hidroelectrica Valsan. Hidroelectrica s-a constituit parte civilă în dosarul penal nr. x/2020 pentru recuperarea prejudiciului în valoare totală de 325.879 RON, prejudiciu recuperat în totalitate. Totodată, în zona de siguranţă şi protecţie a lacului de acumulare Vidraru, conform avizului proiectantului - ISPH S.A. nr. 14298 din 06.11.1957, se interzice "amplasarea şi realizarea oricărei construcţii provizorii sau definitive".
După rămânerea definitivă a sentinţei penale nr. 102/24.03.2023, pronunţată de Tribunalul Argeş, în dosarul nr. x/2020, prin decizia penală nr. 409/A din 14.05.2024, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, Hidroelectrica a început demersurile pentru demolarea scării, inclusiv notificarea inculpatului A. pentru dezafectarea/demolarea scării respective (Notificarea nr. x/02.07.2024). Scara, aşa cum corect instanţa a constatat, nu are nicio utilitate pentru Hidroelectrica, accesul cât şi primele 14 trepte sunt pe proprietatea privata a inculpatului, fapt care îngreunează accesul salariaţilor Hidroelectrica.
În data de 20.05.2021, prin adresa nr. x (ataşata), Hidroelectrica a blocat accesul tuturor persoanelor, inclusiv salariaţilor Hidroelectrica, prin montarea unei porţi metalice încuiată cu lacăt, care blochează accesul pe respectiva scara.
În concluzie, în considerarea argumentelor expuse mai sus, s-a solicitat respingerea recursului în casaţie ca neîntemeiat.
Judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea verificării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 24.09.2024.
Prin încheierea din 24 septembrie 2024, s-a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 409/A din data de 14 mai 2024 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2020. S-a trimis cauza Completului 2, în compunere de 3 judecători. S-a acordat termen la data de 5 noiembrie 2024, cu citarea inculpatului A. şi a intimatei parte civilă SPEEH Hidroelectrica S.A. .
Procedând la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte a constatat că cererea de recurs în casaţie formulată inculpatul A. a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 435 din C. proc. pen. şi îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 434 din C. proc. pen., hotărârea recurată nefăcând parte din categoria celor care nu pot fi atacate cu recurs în casaţie.
Din examinarea cererii de recurs în casaţie rezultă şi îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 436 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen., precum şi a cerinţelor de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menţionate numele şi prenumele inculpatului A., hotărârea care se atacă decizia penală nr. 409/A din 14.05.2024 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, domiciliul, precum şi semnătura apărătorului ales, avocat H., cu împuternicire avocaţială aflată la fila x.
În continuare, procedând, în aceste coordonate de principiu, la verificarea respectării dispoziţiilor art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., Înalta Curte a constatat că recurentul şi-a întemeiat, în drept, cererea de recurs în casaţie pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.
În cauză, s-a constatat că prima instanţă a reţinut art. 396 alin. (8) din C. proc. pen. "Dacă inculpatul a cerut continuarea procesului penal potrivit art. 18 şi se constată că nu sunt incidente cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. a) - d), instanţa de judecată pronunţă încetarea procesului penal. În faţa instanţei de apel, inculpatul a solicitat continuarea procesului penal, apreciind că soluţia primei instanţe prin care se reţine că nu se impune achitarea inculpatului, aşa cum s-a solicitat de către acesta, dispunându-se şi admiterea acţiunii civile, este netemeinică şi nelegală.
Prin urmare, având în vedere motivele de recurs în casaţie formulate rezultă că argumentele dezvoltate, ce vizează greşita condamnare pentru o faptă ce nu este prevăzută de legea penală, întrucât nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunii deduse judecaţii şi având în vedere că inculpatul a solicitat continuarea procesului penal potrivit art. 18 din C. proc. pen., fila x din decizie, s-a apreciat că argumentele se circumscriu cazurilor prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi pct. 8 din C. proc. pen., neputând fi circumscrise cazurilor de casare motivele invocate ce vizează latura civilă a cauzei.
Examinând recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 409/A din data de 14 mai 2024 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale instanţa examinează exclusiv legalitatea deciziei recurate.
Se constată, astfel, că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi exclusiv pentru motive de nelegalitate, strict circumscrise dispoziţiilor art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.
Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi/sau apel intră în puterea lucrului judecat şi nu pot face obiectul cenzurii Înaltei Curţi învestită cu judecarea recursului în casaţie, fiind obligatoriu ca motivele de casare prevăzute limitativ de lege şi invocate de recurent să se raporteze exclusiv la situaţia factuală şi elementele care au circumstanţiat activitatea imputată astfel cum au fost stabilite prin hotărârea atacată, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză.
Astfel, calea de atac extraordinară a recursului în casaţie nu presupune examinarea unei cauze sub toate aspectele, ci doar controlul legalităţii hotărârii atacate, respectiv al concordanţei acesteia cu regulile de drept aplicabile, însă exclusiv din perspectiva motivelor prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., având, aşadar, ca scop exclusiv sancţionarea deciziilor neconforme cu legea materială şi procesuală şi nicidecum judecarea propriu-zisă a procesului penal prin reaprecierea faptelor şi a vinovăţiei persoanei condamnate/achitate.
Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi examinată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să poată fi invocate şi, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.
Conform art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., hotărârile definitive sunt supuse casării dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală. Prin sintagma "fapta nu este prevăzută de legea penală" legiuitorul a avut în vedere atât lipsa incriminării (neprevederea faptei ca infracţiune sau lipsa de tipicitate a faptei în sensul că nu corespunde modelului abstract de incriminare, fiind incident alt tip de răspundere, după caz, civilă, contravenţională, materială sau disciplinară), cât şi situaţia în care lipsesc anumite elemente constitutive ale infracţiunii.
În aceste coordonate de principiu, evaluând prezenta cale de atac, Înalta Curte constată că aceste consideraţii sunt valabile şi cu privire la cazul de recurs prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., invocat de inculpatul A. ce a susţinut, în esenţă, prin conduita ilicită imputată nu se poate reţine întrunirea elementelor de tipicitate obiectivă a infracţiunilor deduse judecăţii, în sensul că dispoziţiile Legii nr. 500/2022 nu sunt aplicabile în speţa de faţă, norma juridică precitată instituie în sarcina persoanelor care gestionează fonduri publice sau patrimoniul public aceleaşi obligaţii pe care le instituie disp. art. 21 şi art. 22 din Legea nr. 500/2002 în sarcina ordonatorilor de credite., iar, pe de altă parte, prin fapta imputată acestuia nu a fost cauzată nicio pagubă în patrimoniul părţii civile S.C. HIDROELECTRICA.
Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 21 alin. (1)-(4) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice este stabilit în mod concret rolul ordonatorului de credite în repartizarea creditelor de angajament şi a creditelor bugetare, respectiv acela de a angaja cheltuieli în limita creditelor de angajament repartizate şi de utilizare a acestora numai pentru realizarea sarcinilor instituţiilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate şi în condiţiile stabilite prin dispoziţiile legale. De asemenea, art. 22 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 stabileşte că ordonatorii de credite au obligaţia de a angaja cheltuieli în limita creditelor de angajament şi de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituţiilor publice respective şi cu respectarea dispoziţiilor legale. Alin. 2 al aceluiaşi articol 22 prevede faptul că ordonatorii de credite răspund, potrivit legii, de: a) angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor în limita creditelor de angajament şi creditelor bugetare repartizate şi aprobate potrivit prevederilor art. 21; c) angajarea şi utilizarea cheltuielilor în limita creditelor de angajament şi creditelor bugetare pe baza bunei gestiuni financiare;
La art. 23 şi art. 24 din Legea nr. 500/2002, s-a prevăzut faptul că acţiunea de control financiar preventiv şi auditul intern se exercită asupra tuturor operaţiunilor care afectează fondurile publice şi/sau patrimoniul public şi sunt exercitate conform reglementărilor legale în domeniu, angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor din fonduri publice fiind aprobată de ordonatorul de credite, iar plata acestora urmând a se efectua de către conducătorul compartimentului financiar-contabil/persoana responsabilă cu efectuarea plăţii, numai cu viza prealabilă de control financiar preventiv propriu şi a controlului financiar preventiv delegat, după caz, potrivit dispoziţiilor legale.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 500/2002, prezenta lege stabileşte principiile, cadrul general şi procedurile privind formarea, administrarea, angajarea şi utilizarea fondurilor publice, precum şi responsabilităţile instituţiilor publice implicate în procesul bugetar. Dispoziţiile prezentei legi se aplică în domeniul elaborării, aprobării, executării şi raportării: a) bugetului de stat; b) bugetului asigurărilor sociale de stat; c) bugetelor fondurilor speciale; d) bugetului trezoreriei statului; e) bugetelor instituţiilor publice autonome; f) bugetelor instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale, după caz; g) bugetelor instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii; h) bugetului fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat şi ale căror rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigură din fonduri publice; bugetului fondurilor externe nerambursabile. De asemenea, în conformitate cu disp. art. 2 alin. (1) pct. 30 din Legea nr. 500/2002, instituţii publice - denumire generică ce include Parlamentul, Administraţia Prezidenţială, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice, alte autorităţi publice, instituţiile publice autonome, precum şi instituţiile din subordinea/coordonarea acestora, finanţate din bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2);
Având în vedere dispoziţiile anterior menţionate, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile inculpatului, întrucât pe de o parte, în rechizitoriu se face referire la dispoziţiile art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/1999 la capitolul III - Legislaţie încălcată, iar pe de altă parte, dispoziţiile art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/1999 instituie în sarcina persoanelor care gestionează fonduri publice sau patrimoniul public aceleaşi obligaţii pe care le instituie disp. art. 21 şi 22 din Legea nr. 500/2002 în sarcina ordonatorilor de credite, dispoziţii ce au fost anterior redate.
În sarcina inculpatului A. s-a reţinut că, în calitatea sa de director al S.C. HIDROELECTRICA S.A. - Sucursala Hidrocentrale Curtea de Argeş, la data de 01.06.2012, a încălcat, dispoziţiile art. 22 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 500/2002, privind obligaţia de a angaja şi de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituţiilor publice respective şi cu respectarea dispoziţiilor legale, fiind de altfel răspunzător şi de angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor în limita creditelor bugetare repartizate şi aprobate, potrivit prevederilor art. 21 din Legea 500/2002, prin aceea că: - a semnat, în mod direct, alături de martora B., ordinul de plată nr. x/01.06.2012 şi a asigurat decontarea către S.C.
FILIALA PENTRU REPARAŢII ŞI SERVICII HIDROSERV CURTEA DE ARGEŞ S.A. a sumei de 173.781,06 RON din factura seria x.CAA nr. x/30.04.2012, reprezentând plată parţială din suma totală de 293.326,52 RON aferentă situaţiei de plată cu nr. x privind "confecţionare şi montare scară acces priză energetică baraj" Vâlsan, asumându-şi la momentul plăţii, în justificarea acesteia, caracterul nereal al facturii seria x.CAA nr. x/30.04.2012 şi al centralizatorului de devize financiare numai prin prisma situaţiei de plată cu nr. x privind "confecţionare şi montare scară acces priză energetică baraj", documente ce atestau în fals că scara s-ar fi realizat (scriptic) la Barajul Vâlsan, aceasta fiind realizată în fapt la barajul Vidraru, pe corpul său de proprietate, din dispoziţia şi sub coordonarea sa, prejudiciind prin plata din 01.06.2012, S.C.
HIDROELECTRICA S.A. cu suma de 173.781,06 RON, sumă ce s-a constituit în folos necuvenit pentru inculpatul A.,; a semnat, în mod direct, alături de martora C., ordinul de plată nr. x/25.05.2012 şi a asigurat decontarea către S.C. D. S.R.L. a sumei de 32.552,48 RON din factura seria nr. x/14.05.2012, cunoscând că tema de proiectare nu era necesară şi că respectiva scară era deja realizată la barajul Vidraru şi pe corpul său de proprietate, din dispoziţia şi sub coordonarea sa, prejudiciind S.C. HIDROELECTRICA S.A. cu suma de 32.552,48 RON ce s-a constituit în folos necuvenit pentru inculpatul A., fapte ce constituie infracţiunea de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, faptă prev.
şi ped. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 modif. cu rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale) şi cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen.
În calitatea sa de director al S.C. HIDROELECTRICA S.A. - Sucursala Hidrocentrale Curtea de Argeş, deşi cunoştea caracterul nereal al menţiunilor din factura seria x.CAA nr. x/30.04.2012, din centralizatorul de devize financiare prin prisma situaţiei de plată nr. x privind "confecţionare şi montare scară de acces la priza energetică a barajului" Vâlsan, documente ce atestau în fals că scara s-ar fi realizat (scriptic) la Barajul Vâlsan, aceasta fiind realizată în fapt la barajul Vidraru, pe corpul său de proprietate, din dispoziţia şi sub coordonarea sa, a determinat, la data de 16.05.2012, pe martora B. şi pe martorul E., să comită, fără vinovăţie, prin încălcarea dispoziţiilor art. 10 alin. (3) şi alin. (4) din O.G. nr. 119/1999, un abuz în serviciu, la momentul la care au acordat vizele de acceptare la plată şi de control financiar preventiv pe factura seria x.CAA nr. x/30.04.2012, factură fiind însoţită de documente false (centralizatorul de devize financiare prin prisma situaţiei de plată nr. x şi situaţia de plată nr. x privind "confecţionare şi montare scară de acces la priza energetică a barajului" Vâlsan), vize ce au determinat, la data de 17.05.2012, introducerea acestei facturi, de către F. din cadrul S.C. HIDROELECTRICA S.A., într-un circuit de compensare, prin ordinul de compensare seria x nr. x şi stingerea datoriei de 211.280,73 RON către S.C. FILIALA PENTRU REPARAŢII ŞI SERVICII HIDROSERV CURTEA DE ARGEŞ S.A., prejudiciind astfel S.C. HIDROELECTRICA S.A. cu suma de 211.280,73 RON ce s-a constituit în folos necuvenit pentru inculpatul A., constituie participaţie improprie la infracţiunea de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, faptă prev. şi ped. de art. 52 alin. (3) din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 modif. cu rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) din C. pen.
În ceea ce priveşte critica formulată în sensul că prin faptele imputate acestuia nu ar fi generat vreo pagubă în dauna părţii civile, Înalta Curte reţine că prima instanţă a constatat întrunirea cumulativa a condiţiilor necesare antrenării răspunderii civile delictuale, a admis acţiunea civilă formulata de partea civila S.P.E.E.H. HIDROECTRICA S.A. şi a fost obligat inculpatul A. la plata către aceasta a sumei 325.879 RON, despăgubiri materiale, iar instanţa de apel a constatat că inculpatul a depus la dispoziţia instanţei suma de 331.879 RON, suma ce urmează să fie folosită pentru plata despăgubirilor civile şi a cheltuielilor judiciare.
Înalta Curte subliniază că ceea ce s-a invocat de recurentul-inculpat ca temei al incidenţei dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. vizează, în esenţă, faptul că în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal, în condiţiile în care, prioritar, se impunea achitarea inculpatului, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., fapta nu este prevăzută de legea penală.
Prin urmare, raportat la motivele prezentate de inculpat prin cererea de recurs în casaţie, Înalta Curte reţine că, deşi se invocă chestiuni de drept, în realitate, se contestă existenţa faptelor. Or, în cauză s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A., în baza art. 396 alin. (8) C. proc. pen. cu ref. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. şi art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen.
Pentru considerentele prezentate, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 409/A din data de 14 mai 2024 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2020.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 409/A din data de 14 mai 2024 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2020.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 05 noiembrie 2024.