Criminal complaint against prosecutor for fabricated reports rejected; case closure upheld with costs awarded.

Şedinţa publică din data de 18 februarie 2025

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin ordonanţa din data de 27 septembrie 2024, emisă în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de cercetare abuzivă, prevăzută de art. 280 din C. pen., represiune nedreaptă, prevăzută de art. 283 din C. pen. şi participaţie improprie sub forma instigării la comiterea infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 50 alin. (3) raportat la art. 297 din C. pen., întrucât faptele nu există.

Pentru a dispune această soluţie, în esenţă, s-a reţinut că 16.04.2019, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie a fost înregistrată sub nr. x/2019, plângerea formulată de petentul A. împotriva magistratului B., procuror în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia pentru combaterea infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie pentru săvârşirea infracţiunilor de cercetare abuzivă, represiune nedreaptă şi participaţie improprie sub forma instigării la comiterea infracţiunii de abuz în serviciu.

Procurorul a reţinut că petentul critică faptul că procurorul B., pentru a-şi susţine acuzaţiile în dosarul penal nr. x/2014 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, a procedat la punerea sub acuzare a persoanei vătămate A. şi a altor persoane în dosarul penal nr. x/2015 (dosar disjuns din dosarul nr. x/2014) pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală şi la dispunerea unor măsuri preventive, toate acestea în condiţiile în care aspectele de nevinovăţie rezultau în mod clar din coroborarea tuturor mijloacelor de probă.

S-a mai reţinut de procuror că petentul a susţinut că s-a procedat la reţinerea sa după mai bine de doi ani de la momentul începerii cercetărilor, fără să apară vreo împrejurare nouă care să impună luarea acestei măsuri, exact în ziua în care trebuia să semneze o tranzacţie judiciară între C. S.R.L. şi Primăria mun. Constanţa, în scopul stingerii unui litigiu aflat pe rolul Tribunalului Iaşi, în urma căruia C. S.R.L. urma să încaseze aproximativ 14 milioane de euro, procurorul de caz fiind direct interesat să nu se semneze tranzacţia pentru a justifica prejudiciul ce s-ar fi creat Primăriei Constanţa, instituţie căreia îi solicitase să se constituie parte civilă, deoarece înaintase dosarul penal nr. x/2014 cu rechizitoriu Înaltei Curţi şi una dintre acuzaţii era aceea că în anul 2008 C. S.R.L. a formulat o ofertă cu tarife supraevaluate.

De asemenea, procurorul a reţinut şi că petentul critică faptul că procurorul de caz a dispus trimiterea sa în judecată în dosarul nr. x/2014 pentru comiterea infracţiunii de dare de mită, fără să existe nicio probă în acest sens, în condiţiile în care la dosar existau probe care atestau că serviciile de publicitate, considerate active, au fost prestate în mod efectiv.

În continuare, procurorul a reţinut că petentul a afirmat că procurorul de caz a dispus efectuarea unor controale fiscale la sediul C. S.R.L., ale căror rezultate au fost dinainte stabilite şi impuse organelor fiscale, că la instigarea acestuia inspectorii ANAF au considerat unele cheltuieli înregistrate de C. S.R.L. ca fiind nedeductibile, fără a proceda la verificările ce se impuneau potrivit normelor legale incidente n cauză.

Prin ordonanţa nr. 1291/P/2019 din data de 09.03.2021 s-a dispus începerea urmăririi penale in rem sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de cercetare abuzivă, represiune nedreaptă şi participaţie improprie sub forma instigării la comiterea infracţiunii de abuz în serviciu, pentru ca ulterior desfiinţării secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie dosarul penal nr. x/2019 a fost înaintat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, fiind înregistrat sub nr. x/2022.

În urma cercetărilor, procurorul a constatat că la nivelul DNA, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie au fost constituite două dosare penale care vizau societatea C. S.R.L., respectiv:

- dosarul nr. x/2014 în care au fost cercetate mai multe persoane, printre care şi inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit şi dare de mită, finalizat prin rechizitoriul din data de 07.12.2015 al DNA, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie prin care s-a dispus trimiterea în judecată, printre alţii, a inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit şi dare de mită, dosar în care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 187/03.05.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2015, pentru ca în apel, prin decizia penală nr. 14/03.02.2020 Înalta Curte - Completul de 5 judecători să dispună achitarea inculpatului pentru complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală şi pentru dare de mită întrucât nu există suficiente probe;

- dosarul nr. x/2015 (format prin disjungere din dosarul nr. x/2014) în care s-au efectuat cercetări pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală şi unde s-a solicitat sprijinul Direcţiei Generale Antifraudă Fiscală pentru verificarea activităţii societăţilor comerciale cu privire la care existau indicii că ar fi efectuat operaţiuni comerciale fictive.

În continuare, procurorul a constatat că prin adresa nr. x/2014 din data de 14.04.2015, DNA, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie a solicitat efectuarea unor controale antifraudă privind activităţile comerciale derulate între D. S.R.L. şi E., F. S.R.L. şi E., G. S.R.L. şi H., I. S.R.L., Tutun şi Ziare S.R.L., J. S.R.L., K. S.R.L., Regia Autonomă Transport în comun RA, I. S.R.L. şi L. S.R.L. şi C. S.R.L. şi M. S.R.L., pentru ca ulterior, prin adresele nr. x/2015 din data de 21.07.2016, în continuarea adresei din data de 14.04.2015, s-a solicitat includerea în controlul efectuat şi a relaţiilor comerciale desfăşurate între S.C. C. şi N. S.R.L., O. S.R.L., P. S.R.L., Q. S.R.L., J., R., H., S. S.R.L., S.C. M. S.R.L., iar mai apoi, prin adresa nr. x/2015 din data de 21.07.2016 a solicitat includerea în controlul efectuat a relaţiilor comerciale desfăşurate între H. şi T. S.R.L., U. S.R.L., V., W. S.R.L., X. S.R.L., Nefermin S.R.L., Y. S.R.L., Z. S.R.L., Stop S.R.L..

Din situaţia registrului de control al C. S.R.L., procurorul a reţinut că:

- în data de 27.03.2015 s-au prezentat inspectorii AA. şi BB. din cadrul DRAF 2 Constanţa care au efectuat un control inopinat în temeiul O.U.G. nr. 74/2013 şi H.G. nr. 520/2013, finalizat cu procesul-verbal din data de 29.06.2016;

- în data de 20.04.2015 s-au prezentat inspectorii AA. şi CC. din cadrul DRAF 2 Constanţa care au efectuat un control încrucişat în temeiul O.U.G. nr. 74/2013, finalizat cu procesul-verbal din data de 30.06.2016;

- în perioada 17.08.2015-27.08.2015 s-au prezentat inspectorii DD. şi EE. din cadrul AJFP Brăila care au efectuat un control inopinat în temeiul O.G. nr. 92/2003, finalizat cu procesul-verbal din data de 27.08.2015;

- în data de 05.10.2015 s-au prezentat inspectorii DD., FF. şi GG. din cadrul AJFP Brăila care au efectuat o inspecţie fiscală parţială în temeiul O.G. nr. 92/2003, finalizat cu raport de inspecţie fiscală;

- în perioada 16.03.2016-30.08.2016 s-au prezentat inspectorii HH. şi II. din cadrul DRAF 2 Constanţa care au efectuat un control operativ în temeiul O.U.G. nr. 74/2013, Legea nr. 144/2014 şi H.G. nr. 520/2013, finalizat cu procesul-verbal din data de 30.08.2016;

- în data de 28.07.2016 s-au prezentat inspectorii JJ. şi KK. din cadrul DGAMC Bucureşti care au efectuat un control inopinat în temeiul O.G. nr. 92/2003 şi Legea nr. 207/2015;

- în data de 09.08.2016 s-au prezentat inspectorii LL. şi MM. din cadrul DRAF 2 Constanţa care au efectuat un control operativ în temeiul O.U.G. nr. 74/2013 şi H.G. nr. 520/2013, finalizat cu procesul-verbal din data de 09.08.2016;

- în data de 22.09.2016, s-au prezentat inspectorii NN. şi II. din cadrul DRAF 2 Constanţa care au restituit medii de stocare prin procesul-verbal de restituire.

În ceea ce priveşte controlul fiscal din data de 27.03.2015, procurorul a reţinut că la dosarul cauzei există înscrisuri din care rezultă că a fost demarat ca urmare a solicitării Oficiului Naţional de Spălare a Banilor, pe motiv că existau informaţii că C. S.R.L. efectuează retrageri în numerar în cuantum mai mare de 15.000 euro, fără a respecta obligaţia de raportare către oficiu, în termenul legal, conform prevederilor art. 5 alin. (7) din Lege nr. 656/2002.

Procurorul a reţinut şi că în perioada 17.08 -27.08.2015, inspectorii EE. şi DD. din cadrul AJFP Brăila au efectuat un control inopinat la S.C. C. S.R.L., ce a avut ca obiectiv verificarea activităţii economico-financiare aferente perioadei ianuarie 2009- iunie 2015 (analiza indicatorilor economico-financiari aferenţi perioadei 01.01.2009-31.12.2014, prezentarea relaţiilor de afiliere, prezentarea tranzacţiilor cu persoanele afiliate şi analiza, atât a tranzacţiilor intracomunitare, cât şi a celor de export), încheiat prin procesul-verbal nr. x din data de 27.08.2015.

S-a reţinut şi că în perioadele 27.03-31.08.2015, 01.03-15.03.2016 şi 01.06-29.06.2016, inspectorii antifraudă AA. şi BB. din cadrul DRAF 2 Constanţa au efectuat un control operativ şi inopinat la S.C. C. S.R.L., ce a avut ca obiectiv verificarea relaţiilor comerciale derulate cu M. S.A. în perioada 2007-2014 şi a contractului de cesiune de creanţă asupra UEG Mediu S.R.L., prin procesul-verbal din data de 29.06.2016, inspectorii antifraudă constatând că, prin înregistrarea unor tranzacţii comerciale care nu au la bază operaţiuni reale, S.C. C. S.R.L. a creat bugetului de stat un prejudiciu estimat în valoare totală de 1.901.011 RON, iar pentru acest prejudiciu, au fost instituite măsuri asigurătorii, fiind aplicat sechestrul asigurător asupra bunurilor mobile ale societăţii prin procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr. x/22.03.2016.

În continuare, procurorul a reţinut că în perioadele 27.03-31.08.2015, 01.03-15.03.2016 şi 01.06-30.06.2016, inspectorii antifraudă AA. şi BB. din cadrul DRAF 2 Constanţa au efectuat un control operativ şi inopinat la S.C. C. S.R.L. ce a avut ca obiectiv verificarea respectării prevederilor Legii nr. 656/2002 şi verificarea modului de înregistrare în evidenţa contabilă a tranzacţiilor comerciale derulale în perioada ianuarie 2013- martie 2015 cu C. S.R.L., OO. S.A., PP., QQ. S.R.L., RR. S.R.L. PP., SS. S.R.L., R. S.R.L., TT. S.R.L., încheiat prin procesul-verbal din data de 30.06.2016.

Cu privire la procesele-verbale încheiate la data de 29.06.2016 şi 30.06.2016, procurorul a avut în vedere declaraţia martorului UU. care a arătat că cele două procese-verbale au fost concepute şi redactate de echipa de control şi reprezintă convingerea acesteia pe baza constatărilor efectuate, precum şi că nu au discutat cu nimeni din conducerea direcţiei cu privire la concluziile pe care urmau să le formuleze sau perioada în care desfăşurau activitatea de control.

Procurorul a reţinut că în perioada 05.10.2015-05.07.2016, inspectorii fiscali DD., FF. şi GG. din cadrul AJFP Brăila au efectuat o inspecţie fiscală la S.C. C. S.R.L. ce a avut ca obiect verificarea datelor înscrise în jurnalele de vânzări şi cumpărări, în corelaţie cu balanţele de verificare lunare, deconturile de TVA întocmite şi documentele primare justificative, în perioada 01.01.2009-30.06.2015, fiind finalizată prin raportul de inspecţie fiscală nr. x din data de 15.07.2016, iar urmare a inspecţiei fiscale efectuate a fost majorată baza de impozitare cu suma de 33.465.018 RON şi a fost stabilit suplimentar un impozit pe profit de plată în sumă de 5.354.403 RON şi TVA de plată de 6.495.233 RON şi prin decizia nr. 19112 din data de 15.07.2016 au fost instituite măsuri asigurătorii asupra sumei totale de 19.052.164 RON.

Procurorul a constatat că prin procesul-verbal nr. x din data de 30.08.2016, inspectorii antifraudă HH. şi II. au verificat realitatea şi legalitatea tranzacţiilor comerciale efectuate de contribuabil în perioada 2006-2015 şi au constatat că C. S.R.L. a prejudiciat statul prin înregistrarea în evidenţa financiar contabilă a unor facturi care nu au la bază operaţiuni reale.

Cu privire la conţinutul acestui proces-verbal, s-a arătat de către procuror petentul consideră că magistratul procuror B. le-a impus inspectorilor antifraudă să insereze pasaje întregi din rechizitoriul nr. x/2014 sub formă de concluzii ale controlului efectuat cu scopul de a susţine reţinerea sa, iar mai apoi arestarea sa preventivă şi, mai ales, acuzaţia sub care a fost trimis în judecată în dosarul nr. x/2014.

Din declaraţiile martorei HH. procurorul a reţinut că aceasta a fost desemnată de şeful serviciului VV. să participe împreună cu II. la efectuarea unui control la C., iar cu privire la existenţa unor concluzii sau chiar pasaje dintr-un rechizitoriu întocmit de DNA, aceasta afirmând că bănuieşte că acele pasaje au fost preluate din materialele pe care le discutau împreună cu şeful de serviciu VV. care coordona lucrarea, că erau de fapt nişte materiale printate în format word din calculatorul şefului de serviciu VV., conţineau analize pe anumite tranzacţii comerciale şi prevederi legale aplicabile, erau ca nişte concluzii, dar că nu ştie de cine erau scrise aceste materiale, totodată precizând că aveau întâlniri periodice cu VV. în cadrul cărora îi prezentau constatările pe diferite tranzacţii, iar acesta le mai corecta, mai făcea adăugiri sau îşi exprima anumite opinii, însă concluziile din materialele respective erau în concordanţă cu ceea ce constataseră în urma verificărilor şi ar fi chiar concluziile pe care le-ar fi tras echipele de control.

Procurorul a reţinut că declaraţiile martorului II. din datele de 09.09.2020 şi 11.02.2021 confirmă declaraţiile martorei HH., acesta arătând că procesul-verbal de control încheiat la C. S.R.L. a fost conceput în integralitate de martor şi colega sa pe baza verificărilor pe care le-au efectuat personal şi a actelor de control întocmite de colegii săi la celelalte societăţi, menţionând şi că VV. avea nişte fişiere cu nişte constatări cu privire la relaţiile contractuale derulate de firma C. S.R.L. cu celelalte societăţi, pe care le-ar fi preluat şi inserat în conţinutul procesului-verbal, însă doar pentru că acestea corespundeau cu ceea ce constatase împreună cu colega lui de control şi precizând că nu cunoaşte de unde avea VV. aceste fişiere sau dacă erau constatările sale.

Cu privire la modalitatea în care au fost organizate şi s-au derulat contractele la S.C. C. S.R.L. şi societăţile cu care acest contribuabil se afla în relaţii contractuale, procurorul a reţinut că a fost audiat în calitate de martor VV., care a declarat că acţiunea de control efectuată la S.C. C. a fost demarată ca urmare a unei solicitări a DNA - Structura Centrală, transmisă DRAF 2 Constanţa prin Direcţia de Cooperare Interinstituţională din cadrul ANAF - Structura Centrală şi Serviciul Analiză Sinteză din cadrul DRAF 2 Constanţa, iar după ce a fost desemnat de inspectorul general adjunct WW. să coordoneze aceste controale a stabilit inspectorii antifraudă care vor efectua controalele şi un plan de activitate în care erau menţionate societăţile ce urmau a fi verificate. Din aceeaşi declaraţie a reţinut că înainte de demararea propriu-zisă a activităţii de control martorul împreună cu domnul WW. a mers la DNA, unde au purtat o discuţie scurtă, de prezentare, cu magistratul B., iar ulterior, după 6-7 luni de la demararea controlului, martorul a făcut o sinteză cu privire la activităţile desfăşurate până la acel moment, pe care a prezentat-o magistratului procuror B.. În continuare, martorul a relatat că în cadrul celei de-a doua întâlniri, doamna procuror a trasat anumite repere pentru a putea fi urmărite în activitatea de control, dar i-a şi dictat anumite fraze cu privire la relaţiile comerciale dintre C. S.R.L. şi anumite societăţi, iar pe baza aspectelor constatate pe care i le-a prezentat au fost dictate anumite fraze care ar putea fi considerate ca şi concluzii ale verificărilor efectuate de inspectorii antifraudă, materialul tehnoredactat de fiind pus la dispoziţia inspectorilor antifraudă pentru a fi utilizat dacă consideră necesar, fără a le impune inspectorilor antifraudă să includă în procesul-verbal aceste concluzii.

Totodată, s-a constatat că a fost audiat martorul XX., inspector antifraudă din cadrul DRAF Constanţa, care a efectuat un control la S. S.R.L. şi care, fiind întrebat cum îşi explică existenţa în procesul-verbal de control a unor opinii sau pasaje din rechizitoriul emis în dosarul nr. x/P/2015 al DNA, acesta a declarat ca au existat situaţii în care le-au fost puse la dispoziţie acte de control sau drafturi ale unor acte de control întocmite de alte echipe, fiind posibil ca aceste paragrafe să le fi preluat din actele de control ce le-au fost puse la dispoziţie de şeful de serviciu cu titlu de model, posibil să-şi fi notat martorul ceea ce le sugera dumnealui în timpul şedinţelor pe care le-au avut, însă acesta concluzia la care a ajuns în actul de control reprezintă convingerea sa bazată pe constatările efectuate de echipa care a efectuat verificări la firma C. S.R.L..

În acelaşi sens, procurorul a reţinut declaraţia martorului YY., inspector antifraudă din cadrul DRAF Constanţa, care a efectuat un control la Z. S.R.L. şi H. din perioada 2008-2014, declarând că nu au existat presiuni din partea şefilor pentru ca verificările efectuate la aceste societăţi să iasă prost pentru agenţii economici, nu i s-a impus nimic şi nici nu a primit indicaţii de la VV. cu privire la concluziile ce trebuiau formulate în actul de control.

Procedând la audierea petentului, procurorul a reţinut că acesta îşi menţine plângerea formulată pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu, cercetare abuzivă, represiune nedreaptă şi participaţie improprie sub forma instigării la comiterea infracţiunii de abuz în serviciu în legătură cu instrumentarea dosarelor penale nr. x/2014 şi y/2015, cauze înregistrate la Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie. Cu privire la dosarul penal nr. x/2014, s-a reţinut din declaraţia petentului că a fost trimis în judecată, fără ca acuzaţiile să fie susţinute de probe, iar în ceea ce priveşte dosarul penal nr. x/2015 că procurorul de caz nu a dorit aflarea adevărului, ci doar ticluirea unor probe care să susţină acuzaţiile prin solicitarea unor controale, ale căror concluzii erau deja stabilite.

Procurorul a constatat că la data de 08.05.2020 petentul a formulat un memoriu prin care a arătat că procesul-verbal de control întocmit de inspectorii fiscali HH. şi II. a fost cel care a stat la baza inculpării, reţinerii şi arestării sale preventive şi consideră că inspectorii fiscali erau dirijaţi şi controlaţi în activitatea întreprinsă de procurorul B., acesta fiind motivul pentru care îi aduceau la cunoştinţă fiecare pas făcut cu ocazia controlului.

În continuare, s-a reţinut că prin ordonanţa nr. 515/P/2015 din data de 20.09.2017 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de A., ZZ., AAA., BBB. şi S.C. C. S.R.L. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, prin ordonanţa din data de 03.10.2017 a DNA, secţia pentru combaterea infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie emisă în acelaşi dosar s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, iar prin ordonanţa nr. 515/P/2015 din data de 03.10.2017 s-a dispus reţinerea inculpatului A., cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, pe o durată de 24 de ore, începând de la data de 03.10.2017, ora 18:45 până la data de 04.10.2017, ora 18:45.

Ulterior, procurorul a constatat că prin ordonanţa nr. 515/P/2015 din data de 05.06.2020 s-a dispus extinderea, schimbarea încadrării juridice şi efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de A., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 şi delapidare, prevăzută de art. 295 din C. pen. raportat la art. 308 combinat cu art. 309 din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

Prin rechizitoriul nr. x/2015 din data de 06.07.2020 al DNA, secţia pentru combaterea infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie s-a dispus trimiterea în judecată, printre alţii, a inculpatului A. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 şi delapidare, prevăzută de art. 295 din C. pen. raportat la art. 308 combinat cu art. 309 din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., dosarul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr. x/2020, iar prin încheierea nr. 181 din data de 27.04.2021 a Tribunalului Constanţa s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. x/2015 şi s-a dispus începerea judecăţii cauzei cu privire la inculpaţii A., ZZ., AAA., BBB. şi S.C. C. S.R.L. Constanţa, fiind analizate şi respinse excepţiile şi cererile formulate de inculpaţi, inclusiv cererea privitoare la excepţia necompetenţei materiale a organului de urmărire penală referitor la incompatibilitatea procurorului de caz, pe motiv că acesta s-a antepronunţat cu privire la vinovăţia inculpaţilor, având în vedere că prin rechizitoriul emis în dosarul nr. x/2014 a reţinut că relaţia comercială între societăţile C. S.R.L. şi H. are caracter fictiv, precum şi faptul că procurorul de caz a refuzat administrarea oricărei probe solicitate de inculpat, întrucât avea opina deja formată.

În analiza infracţiunii de cercetare abuzivă reclamată de petent, procurorul a constatat că infracţiunea, în modalitatea descrisă de petent, ar fi fost săvârşită prin ticluirea de probe, cum ar fi rezultatele inspecţiilor/controalelor fiscale efectuate la societatea C. S.R.L., ale căror concluzii au fost stabilite de magistratul procuror B., prin ticluire de probe nereale înţelegându-se dispunerea, configurarea de probe mincinoase ori chiar probe reale, într-un mod care să conducă la aparenţa unei situaţii, împrejurări care constituie o faptă prevăzută de legea penală sau că o anumită persoană a comis acea faptă, reală sau ticluită.

Din analiza conţinutului proceselor-verbale de control, procurorul a constatat că au fost inserate anumite pasaje dintr-un rechizitoriu emis de DNA, însă cu privire la aceste aspecte, inspectorii antifraudă au confirmat faptul că în procesul-verbal de control au inserat câteva concluzii din materialele pe care le-au avut la dispoziţie sau le discutau împreună cu şeful de serviciu VV., materiale care conţineau analize pe anumite tranzacţii comerciale şi prevederi legale aplicabile, cu menţiunea că acestea erau în concordanţă cu ce au constatat în urma verificărilor la societatea C. şi că materialele puse la dispoziţie nu au fost impuse pentru a fi menţionate în procesul-verbal.

În speţă, a concluzionat procurorul că procesele-verbale de control întocmite de inspectorii antifraudă cuprind constatările inspectorilor şi concluziile acestora, în acord cu dispoziţiile legale care le reglementează atribuţiile, astfel că nu există probe în susţinerea acuzaţiilor de săvârşire a infracţiunii de cercetare abuzivă, prevăzută de art. 280 alin. (2) din C. pen. ori participaţie improprie sub forma instigării la comiterea infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 50 alin. (3) raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen.

Examinând susţinerea petentului privitoare la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, procurorul a constatat că organele de urmărire penală din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia pentru combaterea infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie au solicitat Direcţiei Generale Antifraudă efectuarea unor controale fiscale la societatea C. S.R.L., dar şi la alte societăţi care prezentau interes în cauză, persoana desemnată să coordoneze activitatea echipelor de control fiind VV., şef serviciu în cadrul DRAF 2 Constanţa, care a avut două întâlniri cu magistratul de caz, iar la cea de-a două întâlnire, pe baza aspectelor constatate de inspectorii antifraudă cu privire la relaţiile comerciale dintre C. S.R.L. şi anumite societăţi a avut o discuţie cu procurorul de caz, care i-ar fi dictat anumite fraze care ar putea fi considerate concluzii ale verificărilor efectuate de inspectorii antifraudă, însă aceste concluzii nu i-au fost impuse lui şi nici echipelor de control.

Procurorul a reţinut că echipele de control au întocmit proces-verbale ca urmare a unor constatări proprii, realizate în urma verificării actelor existente şi înregistrate în evidenţele financiar contabile ale societăţilor supuse controlului inopinat şi operativ/inspecţiei fiscale.

Referitor la infracţiunea de abuz în serviciu, procurorul a arătat că nu orice acţiune sau inacţiune a persoanei, care se circumscrie calităţilor cerute subiectului activ, poate intra în sfera de aplicabilitate a normei de incriminare, aşa cum se retine în Decizia nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale, fiind necesar să se ţină seama de principiul potrivit căruia incriminarea unei faptei ca infracţiune trebuie să intervină ca ultim resort în protejarea unei valori sociale, ghidându-se după principiul ultima ratio, principiu ce se interpretează ca având semnificaţia că legea penală este singura în măsură să atingă scopul urmărit, alte măsuri de ordin civil, administrativ fiind improprii şi din perspectiva acestui principiu nu este suficient să se constate că faptele incriminate aduc atingere valorii sociale ocrotite, ci această atingere trebuie să prezinte un anumit grad de intensitate, de gravitate care să justifice sancţiunea penală.

Plecând de faptul că sintagma "îndeplineste în mod defectuos" din cuprinsul dispoziţiilor art. 297 alin. (1) din C. pen. nu poate fi interpretată decât în sensul că îndeplinirea atribuţiei de serviciu se realizează "prin încălcarea legii", procurorul a concluzionat că, în speţă, nu au fost identificate elemente factuale de natură a atrage răspunderea penală a magistratului procuror sau a funcţionarilor din cadrul B., aceştia exercitându-şi atribuţiile de serviciu în conformitate cu dispoziţiile legale.

În ceea ce priveşte infracţiunea de represiune nedreaptă, care presupune ca cerinţă esenţială ca magistratul procuror, atât la momentul punerii în mişcare, cât şi al reţinerii, să fi cunoscut că persoana faţă de care a luat aceste măsuri este nevinovată, adică să fi cunoscut că faţă de acea persoană acţiunea penală nu putea fi pusă în mişcare, întrucât era incident unul dintre cazurile prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. a) - e) din C. proc. pen., procurorul a constatat că atât la momentul punerii în mişcare a acţiunii penale, cât şi la momentul reţinerii, magistratul procuror nu a avut la bază doar procesele-verbale de control întocmite de inspectorii antifraudă, ale căror concluzii A. le consideră ca fiind date de magistratul procuror pentru a obţine probe în susţinerea acuzaţiilor, ci printre probele cauzei au fost şi rapoarte de constatare tehnico ştiinţifică, declaraţii de martori, înscrisuri, probe pe baza cărora procurorul a concluzionat că existau suspiciuni rezonabile privind săvârşirea de inculpat a infracţiunii cu privire la care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, dar şi a reţinerii sale.

Totodată, procurorul a constatat că la data de 06.07.2020 a fost emis rechizitoriul în dosarul nr. x/2015 al DNA, secţia pentru combaterea infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, prin care s-a dispus trimiterea în judecată, printre alţii, a inculpatului A. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de evaziune fiscală şi delapidare, starea de fapt expusă în actul de sesizare al instanţei fiind probată cu o multitudine de mijloace de probă, printre care rapoarte de constatare tehnico - ştiinţifică, raport de expertiză fiscal contabilă, documente referitoare la relaţia dintre societatea C. şi cele 10 societăţi partenere N., O., P., Q., J., R., CCC., H., M., declaraţii ale martorilor audiaţi în cauză, extrase bancare ale tuturor societăţilor implicate, alte documente fiscale, rechizitoriul a fost supus controlului instanţei în procedura de cameră preliminară şi, prin urmare, nu există probe că fapta circumscrisă conţinutului constitutiv al infracţiunii de represiune nedreaptă, prevăzută de art. 283 din C. pen. există.

Împotriva ordonanţei de clasare petentul A. a formulat plângere, conform dispoziţiilor art. 339 din C. proc. pen.

Prin ordonanţa nr. 207/II/2/2024 din data de 08 noiembrie 2024 a procurorului şef al secţiei de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus respingerea plângerii petentului, ca nefondată.

În esenţă, în cuprinsul acestei ordonanţe, s-a reţinut că soluţia de clasare este temeinică şi legală, din probele administrate rezultând că acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare întrucât faptele nu există, susţinerile petentului neavând corespondent în materialul probator, neexistând indicii privind săvârşirea vreunei fapte de natură penală.

Împotriva ordonanţei nr. 207/II/2/2024 din data de 08 noiembrie 2024, petentul a formulat plângere, solicitând admiterea plângerii, desfiinţarea ordonanţelor procurorului şi trimiterea cauzei la procuror pentru continuarea cercetărilor în cauză, considerând ordonanţa de clasare ca fiind nelegală şi netemeinică.

Astfel, cu privire la infracţiunea de cercetare abuzivă, petentul a menţionat că aceasta s-a produs prin ticluirea de probe, respectiv procesele-verbale de control întocmite de inspectorii antifraudă, dovada fiind că la paginile 276-286 din rechizitoriul emis la data de 06.07.2020 în dosarul nr. x/2015 se regăsesc aceleaşi menţiuni ca cele din rechizitoriul emis în dosarul nr. x/2014, procurorul realizând o analiză a contractelor încheiate de C. S.R.L. cu firmele partenere din care ar fi rezultat caracterul lor fictiv, analiză identică cu cea existentă în rechizitoriul din dosarul nr. x/2014.

În opinia petentului, ceea ce conduce la săvârşirea infracţiunii de cercetare abuzivă este tocmai preluarea de inspectorii antifraudă, cărora acelaşi procuror le-a trasat sarcina verificării realităţii prestaţiilor în dosarul nr. x/2015, a concluziilor procurorului din dosarul nr. x/2014 fără nicio explicaţie obiectivă, rezultând că procurorul B. a impus inspectorilor antifraudă concluziile controalelor ordonate de DNA, în unele cazuri fiind preluate pasaje întregi din rechizitoriul emis în dosarul nr. x/2014 de acelaşi procuror, aceste probe fiind ticluite şi regăsindu-se valorificate în cuprinsul ordonanţei de reţinere a petentului din data de 03.10.2017, mai apoi pentru a susţine arestarea sa, dar şi acuzaţia sub care a fost trimis în judecată în dosarul nr. x/2014.

În susţinerea tezei sale, petentul a menţionat că prin ordonanţa din data de 09.03.2021 emisă în dosarul nr. x/2019 s-a reţinut că martorii XX., II. şi HH. au declarat că au fost preluate din alte materiale, respectiv din alte acte de control întocmite de colegi sau din materiale puse la dispoziţie de VV., care, la rândul său, a recunoscut că a pus la dispoziţia inspectorilor materiale pe care le-a primit de la procurorul din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie care instrumenta cauza, martorii afirmând şi că inspectorul fiscal VV., care a avut întrevederi dese cu procurorul ce instrumenta cauza, exercita presiuni asupra subalternilor.

Făcând referire la aceeaşi ordonanţă, petentul a susţinut şi că martorul XX. a identificat pasaje identice între procesele-verbale de control şi rechizitoriul nr. x/2014, că i s-a stabilit o anumită direcţie despre cum trebuie să iasă controlul fiscal, respectiv că martorul ar fi suferit consecinţe dacă nu se supunea directivelor, chiar şi alţi inspectori fiscali observând similitudini între pasaje din procesele-verbale şi rechizitoriul emis în dosarul nr. x/P/2014. Din aceste considerente, petentul a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de cercetare abuzivă.

Cu privire la infracţiunea de represiune nedreaptă reclamată, petentul a arătat că probele administrate în cauză au fost obţinute în mod nelegal, creând o realitate distorsionată cu privire la situaţia de fapt, respectiv că procurorul DNA B. a creat în complicitate cu inspectorii antifraudă aparenţa unei fictivităţi şi a lipsei de scop economic a contractului de publicitate încheiat cu societatea H.. Invocând aceeaşi ordonanţă din data de 03.09.2021, petentul a arătat că se face referire inclusiv la implicarea SRI în activitatea de control a inspectorilor fiscali, indicând în acest sens declaraţia martorului VV. din data de 15.12.2020 şi susţinând că SRI s-a implicat în stabilirea caracterului fictiv al operaţiunilor desfăşurate de C., pentru ca mai apoi procurorul B. să procedeze la reţinerea sa nelegală, fundamentându-şi decizia pe probe nereale, în urma exercitării de presiuni asupra inspectorilor fiscali, acţionând în cunoştinţă de cauză privind nevinovăţia sa şi prin urmare ar fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de represiune nedreaptă. În ceea ce priveşte realitatea tranzacţiilor efectuate de C., petentul a precizat că procurorul DNA B. a reţinut că infracţiunea de evaziune fiscală de care era acuzat a fost săvârşită în legătură cu infracţiunea de dare de mită, reţinută în dosarul nr. x/2014, în sensul că serviciile de publicitate reţinute ca fiind fictive, ar fi reprezentat în fapt folosul remis, însă, în urma judecării apelului împotriva sentinţei penale nr. 187 din data de 03.05.2019, prin decizia nr. 14 din data de 03.02.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2020 s-a stabilit că serviciile de publicitate reţinute de procuror ca fiind active au un caracter real şi au fost prestate în mod efectiv, procedându-se la achitarea sa.

Petentul, în referire la infracţiunea de participaţie improprie sub forma instigării la comiterea infracţiunii de abuz în serviciu, a menţionat că în ordonanţa atacată se face trimitere la art. 350 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, însă aceste măsuri nu prevăd şi trasarea de idei diriguitoare inspectorilor fiscali, impunerea unor obiective sau influenţarea inspectorilor fiscali pentru a ajunge la anumite concluzii şi, prin urmare, acţiunile procurorului DNA B. de instigare a inspectorilor fiscali de a ajunge la anumite concluzii fără respectarea normelor legale, ce nu reflectă realitatea, au produs vătămarea petentului.

Examinând actele şi lucrările dosarului, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie constată că plângerea formulată de petentul A. este nefondată, pentru motivele ce se vor arăta în continuare:

Prealabil, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie constată că este competent să soluţioneze prezenta plângere, în conformitate cu dispoziţiile art. 340 alin. (1) coroborat cu art. 40 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA a intimatei B..

În cauza de faţă, petentul A. şi-a exprimat nemulţumirea privind soluţia de clasare dispusă prin ordonanţa din data de 27 septembrie 2024 cu privire la infracţiunile de cercetare abuzivă, represiune nedreaptă şi participaţie improprie sub forma instigării la comiterea infracţiunii de abuz în serviciu, adoptată în temeiul art. 16 lit. a) din C. proc. pen., în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, menţinută prin ordonanţa nr. 207/II/2/2024 din data de 08 noiembrie 2024 a aceleiaşi unităţi de parchet, considerând nelegale şi netemeinice ordonanţele emise în cauză.

Fundamentul acuzaţiilor aduse intimatei de petentul A. este reprezentat, în esenţă, de faptul că aceasta, în calitate de procuror, a impus inspectorilor antifraudă concluziile controalelor ordonate de DNA, prin preluarea unor pasaje întregi din rechizitoriul întocmit în dosarul nr. x/2014, aceste probe fiind ticluite şi fundamentând ordonanţa de reţinere a sa din data de 03.10.2017, apoi arestarea sa preventivă, a procedat la obţinerea unor probe în mod nelegal, în urma exercitării de presiuni asupra inspectorilor antifraudă şi la trasarea unor directive inspectorilor fiscali, la impunerea unor obiective şi influenţarea acestora pentru a ajunge la anumite concluzii.

Potrivit dispoziţiilor art. 340 alin. (1) din C. proc. pen., persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare, dispuse prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă, conform art. 339, poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

Astfel, judecătorul de cameră preliminară realizează un control asupra modului în care s-au desfăşurat actele de cercetare penală, respectiv a soluţiei date.

Soluţionarea de către judecătorul de cameră preliminară a plângerii împotriva soluţiei de clasare este reglementată prin dispoziţiile art. 341 din C. proc. pen.

La soluţionarea plângerii se verifică soluţia atacată pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul de urmărire penală, precum şi a oricăror înscrisuri noi prezentate.

Judecătorul de cameră preliminară nu este învestit cu atribuţii de urmărire penală, aşa încât controlul judecătoresc priveşte exclusiv efectuarea urmăririi penale, cu respectarea dispoziţiilor legii procesuale.

Pornind de la aceste dispoziţii legale şi consideraţii teoretice, se constată că prezenta plângere, formulată în baza art. 340 din C. proc. pen., este nefondată, soluţia de clasare dispusă în temeiul art. 16 lit. a) din C. proc. pen., fiind legală şi temeinică. Acest caz de împiedicare rămâne incident şi când există o anumită conduită, dar aceasta nu este prevăzută ca element material al infracţiunii, astfel cum sunt faptele imputate de petent magistratului procuror.

Pentru declanşarea procesului penal este necesar ca datele existente să demonstreze elemente concrete de fapt, subsumate tiparului infracţional ori conduitei incriminate, care să conducă la presupunerea rezonabilă a săvârşirii unei fapte penale, ipoteză ce nu a fost dovedită în cauză.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi observă că fapta de cercetare abuzivă reclamată în sarcina magistratului procuror B., astfel cum este ea descrisă de petent, nu îmbracă forma unei cercetări abuzive, în sensul ticluirii unor probe, care ar presupune crearea prin mijloace sau aranjamente ingenioase, abile a unei aparenţe de fapt, care să constituie o faptă prevăzută de legea penală sau că o anumită persoană a comis acea faptă, reală sau ticluită.

Din probele administrate în cauză, se observă că procesele-verbale întocmite de inspectorii antifraudă cuprind constatările şi concluziile proprii, în acord cu dispoziţiile legale în materie, precum şi anumite concluzii din materialele pe care aceştia le-au discutat împreună cu şeful de serviciu cu ocazia analizelor efectuate pe anumite tranzacţii comerciale şi prevederi legale aplicabile, aspecte care nu corespund tiparului infracţiunii de cercetare abuzivă, în varianta ticluirii de probe nereale de către un procuror, prevăzută de art. 280 alin. (2) din C. pen.

Cu titlu de exemplu, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi aminteşte declaraţia martorului UU. care a arătat că cele două procese-verbale au fost concepute şi redactate de echipa de control şi reprezintă convingerea acesteia pe baza constatărilor efectuate, precum şi că nu au discutat cu nimeni din conducerea direcţiei cu privire la concluziile pe care urmau să le formuleze sau perioada în care desfăşurau activitatea de control.

În acelaşi sens, este şi declaraţia martorului YY., inspector antifraudă din cadrul DRAF Constanţa, care a declarat că nu au existat presiuni din partea şefilor referitor la verificările efectuate, nu i s-a impus nimic şi nici nu a primit indicaţii de la şeful de serviciu cu privire la concluziile ce trebuiau formulate în actul de control.

Martora HH., desemnată de şeful serviciului VV. să participe la efectuarea unui control la C., a afirmat că acele pasaje inserate ca şi concluzii în procesele-verbale de control au fost preluate din materialele pe care le discutau împreună cu şeful de serviciu VV. care coordona lucrarea, că erau de fapt nişte materiale ce conţineau analize pe anumite tranzacţii comerciale şi prevederi legale aplicabile. Martora a precizat şi că aveau întâlniri periodice cu VV. în cadrul cărora se prezentau constatări pe diferite tranzacţii, însă concluziile din procesele-verbale de control erau în concordanţă cu ceea ce constataseră în urma verificărilor echipele de control.

Şi declaraţiile martorului II. confirmă că procesul-verbal de control încheiat la C. S.R.L. a fost conceput în integralitate de martor şi colega sa pe baza verificărilor pe care le-au efectuat personal şi a actelor de control.

În calitate de martor a fost audiat şi VV., care a declarat că acţiunea de control efectuată la S.C. C. a fost demarată ca urmare a unei solicitări a DNA - Structura Centrală, iar după ce a fost desemnat de inspectorul general adjunct să coordoneze aceste controale a stabilit inspectorii antifraudă care vor efectua controalele şi un plan de activitate în care erau menţionate societăţile ce urmau a fi verificate, iar înainte de demararea propriu-zisă a activităţii de control a mers la DNA, unde au purtat o discuţie scurtă, de prezentare, cu magistratul B., iar ulterior, după demararea controlului a făcut o sinteză cu privire la activităţile desfăşurate până la acel moment, pe care a prezentat-o magistratului procuror B., fără a le impune inspectorilor antifraudă să includă în procesul-verbal anumite concluzii.

Infracţiunea de represiune nedreaptă, astfel cum este reglementată în art. 283 din C. pen. presupune acţiunea de a pune în mişcare acţiunea penală, de a lua o măsură preventivă neprivativă de libertate ori de a trimite în judecată o persoană, ştiind că este nevinovată ori de a reţine sau aresta ori condamna o persoană, ştiind că este nevinovată, ceea ce suprapus peste fapta reclamată de petent, aceea că magistratul procuror B. a pus în mişcare acţiunea penală, apoi a fundamentat şi procedat la reţinerea sa pe baza unor probe ticluite, conduce la concluzia că în speţă nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale acestei infracţiuni.

Din probele administrate în cauză, redate la analiza conţinutului constitutiv al infracţiunii de cercetare abuzivă, ce nu vor mai fi reluate, se constată că punerea în mişcare a acţiunii penale şi mai apoi măsura preventivă a reţinerii petentului au avut la bază un probatoriu vast, constând în rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică, declaraţii de martori, înscrisuri, probe pe baza cărora s-a concluzionat că există o suspiciune rezonabilă că petentul ar fi săvârşit infracţiunea pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală în cauză.

Petentul a susţinut că magistratul procuror B. a săvârşit şi infracţiunea de participaţie improprie sub forma instigării la comiterea infracţiunii de abuz în serviciu, dar fără a arăta în concret în ce ar consta această infracţiune, care aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 297 alin. (1) din C. pen. implică neîndeplinirea sau îndeplinirea cu încălcarea legii, de către un funcţionar public, a unui act care intră în sfera atribuţiilor sale de serviciu. Ambele variante alternative de realizare a elementului material al laturii obiective a infracţiunii analizate trebuie raportate, în contextul adoptării Deciziei nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale, la atribuţii şi exigenţe normative reglementate prin legislaţia primară.

Infracţiunea de abuz în serviciu este una de rezultat, astfel încât consumarea sa este condiţionată de producerea uneia dintre urmările prevăzute alternativ de norma de incriminare: cauzarea unei pagube, vătămarea drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, îngrădirea exercitării unui drept al unei persoane ori crearea pentru aceasta a unei situaţii de inferioritate pe temei de rasă, naţionalitate, origine etnică etc.

Or, în speţă, petentul a reclamat faptul că magistratul procuror le-ar fi trasat inspectorilor antifraudă directive privind controlul ce urmau să-l facă, le-ar fi impus obiective de urmat şi i-ar fi influenţat în concluziile la care trebuiau să ajungă, aspecte care nu întrunesc conţinutul constitutiv al infracţiunii imputate, în condiţiile în care probatoriul administrat, la care s-a făcut referire anterior, a relevat faptul că inspectorii antifraudă au efectuat controale privind activităţile comerciale derulate între C. S.R.L. şi societăţile comerciale partenere în conformitate cu dispoziţiile legale ce le reglementează activitatea.

Relevantă este declaraţia martorului VV., care a relatat că acţiunea de control efectuată la S.C. C. S.R.L. a fost demarată ca urmare a unei solicitări a DNA - Structura Centrală şi că înainte de demararea propriu-zisă a activităţii de control împreună cu adjunctul şef a mers la DNA, unde au purtat o discuţie scurtă, de prezentare, cu magistratul B., iar ulterior, după demararea controlului, martorul a făcut o sinteză cu privire la activităţile desfăşurate până la acel moment, pe care a prezentat-o magistratului procuror B.. Martorul a mai relatat că în cadrul celei de-a doua întâlniri, doamna procuror a trasat anumite repere pentru a putea fi urmărite în activitatea de control şi i-a dictat anumite fraze care ar putea fi considerate ca şi concluzii ale verificărilor efectuate de inspectorii antifraudă, iar materialul tehnoredactat l-a pus la dispoziţia inspectorilor antifraudă pentru a fi utilizat dacă consideră necesar, fără a le impune să includă în procesul-verbal aceste concluzii.

În astfel de condiţii, analizând întregul material probator administrat, similar procurorului anchetator, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi reţine că nu se poate identifica în ce ar fi constat pretinsa conduită ilicită a intimatei, care au fost dispoziţiile legale încălcate de către aceasta în exercitarea atribuţiilor de serviciu, în ce a constat urmarea imediată ori legătura de cauzalitate existentă între faptele presupus comise de intimată şi urmarea imediată.

Aşadar, faţă de cele de mai sus, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi reţine că nu sunt întrunite elementele constitutive ale niciuneia din infracţiunile pentru care petentul a formulat plângere penală împotriva magistratului procuror B. dat fiind că acesta nu a învederat fapte, date, împrejurări care să releve elementele de tipicitate ale infracţiunilor reclamate din perspectiva existenţei activităţii pe care norma de incriminare o descrie în verbum regens.

Totodată, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi reţine că actele de conduită pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale trebuie să rezulte din date ori informaţii cu caracter obiectiv, neputând fi deduse exclusiv din argumentele contrare ale unei părţi ori din nemulţumirea subiectivă a acestuia faţă de modul unor persoane de a acţiona sau nu în sensul dorit de petent.

Pentru a se iniţia cercetări faţă de o persoană pentru săvârşirea unei infracţiuni este necesar ca baza factuală invocată de petent să susţină suspiciuni de ilicit penal, iar faptele reclamate să corespundă formal tiparului legal de incriminare. Practica instanţei supreme este constantă în sensul că dispoziţiile legale permit dispunerea de către organele de urmărire penală a soluţiei de clasare dacă faptele sesizate nu susţin suspiciunile de ilicit penal (încheierea nr. 71/14.02.2017, I.C.C.J., secţia penală, dosar nr. x/2016, încheierea nr. 400/30.10.2019, I.C.C.J., secţia penală, dosar nr. x/2019).

Concluzionând, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi constată că, în speţă, contrar susţinerilor petentului A., din situaţia de fapt expusă şi din verificarea ansamblului actelor existente la dosar, nu se conturează elementele concrete ale vreunei infracţiuni în sarcina persoanei arătate în plângerea formulată.

Prin urmare, nu există faptele penale pentru care s-a început urmărirea penală in rem, motiv pentru care temeiul de drept al clasării prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. este legal şi temeinic.

Faţă de considerentele expuse anterior, în temeiul art. 341 alin. (7) pct. 1 teza a II-a din C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanţei din data de 27.09.2024 emisă în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, menţinută prin ordonanţa nr. 207/II/2/2024 din data de 08.11.2024 a procurorului şef al secţiei de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Totodată, faţă de culpa sa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanţei din data de 27.09.2024 emisă în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, menţinută prin ordonanţa nr. 207/II/2/2024 din data de 08.11.2024 a procurorului şef al secţiei de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Obligă petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa camerei de consiliu, astăzi, 18 februarie 2025.