Scope of cassation review regarding the re-evaluation of factual evidence in the conviction for ATM demolition and theft.

Şedinţa publică din data de 30 octombrie 2024

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1593 din data de 13 noiembrie 2023 pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu, în dosarul nr. x/2020, s-au dispus printre altele următoarele:

A fost condamnat inculpatul A., la:

- 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la furt calificat, prev. de art. 32 alin. (1) C. pen.. rap. la art. 228 alin. (1) rap. la art. 229 alin. (1) lit. b), c) şi d) C. pen. (o faptă);

- 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere, prev. de art. 253 alin. (1) şi (4) C. pen. (o faptă), cât şi la pedeapsa complementară pentru o perioadă de doi ani a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.. În baza art. 65 alin. (1) C. pen., pe durata executării pedepsei principale, s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă accesorie;

- 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1) rap. la art. 229 alin. (1) lit. b), c), d), e) şi alin. (2) lit. b) C. pen. (o faptă), cât şi la pedeapsa complementară pentru o perioadă de doi ani a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.. În baza art. 65 alin. (1) C. pen., pe durata executării pedepsei principale, s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă accesorie;

- 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere, prev. de art. 253 alin. (1) şi alin. (4) C. pen. (o faptă) cât şi la pedeapsa complementară pentru o perioadă de doi ani a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.. În baza art. 65 alin. (1) C. pen., pe durata executării pedepsei principale, s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului A., stabilind pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 an şi 7 luni (19 luni), reprezentând 1/3 din totalul celorlalte 3 pedepse (6 luni+2 ani+2 ani=54 de luni), astfel încât, în final, s-a aplicat inculpatului B. pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare, ce s-a dispus a se executa în regim de detenţie, conform art. 60 C. pen.. În baza art. 45 alin. (1) C. pen. s-au aplicat pe lângă pedeapsa principală rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare, pedepsele complementare prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv: "dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, în condiţiile prevazute de art. 67 alin. (1) C. pen. şi art. 68 alin. (1) lit. c) şi C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. şi a art. 65 C. pen., s-au aplicat pe lângă pedeapsa principală rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare pedepsele acccesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.., respectiv: "dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, şi care se vor executa de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 25 şi art. 397 C. proc. pen. cu referire la art. 1357 C. civ. şi art. 1371 C. civ., s-a admis acţiunea civilă exercitată de către partea civilă C. şi au fost obligaţi în solidar inculpaţii B. şi A. la plata sumei 1108 RON reprezentând rest de plată despăgbiri civile, sumă ce va fi actualizată până la data achitării integrale.

În baza art. 25 şi art. 397 C. proc. pen., cu referire la art. 1357 C. civ. şi art. 1371 C. civ., s-a admis acţiunea civilă exercitată de către partea civilă D. şi au fost obligaţi în solidar inculpaţii B. şi A. la plata sumei 23.120,00 RON alcătuită din suma 17.700 RON, reprezentând valoarea ATM, suma de 4500 RON reprezentând valoare echipamente şi suma de 920 RON reprezentând contravaloarea intervenţiei furnizorilor în urma vandalizării, sumă ce va fi actualizată până la data achitării integrale.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B. durata de 58 de zile, reprezentând reţinerea şi arestarea preventivă de la data de 19.12.2019 la 14.02.2020.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a fost menţinută măsura asiguratorie a sechestrului ce a fost dispusă prin Ordonanţa nr. 875/P/2019 emisă la 03.04.2020 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Novaci asupra sumelor de 990 de euro şi de 3187 de RON, proprietatea inculpatului B., aflate la dispoziţia organelor judiciare şi depuse în contul deschis la E.-Sucursala Tg. Jiu, conform recipiselor nr. 1991B0041 din 19.02.2020 şi nr. 1991B0040 din 19.02.2020.

A fost obligat inculpatul B. să plătească statului suma de 10037,05 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă ce include şi cheltuielile de la urmărirea penală de câte 9537,05 RON.

A fost obligat inculpatul A. să plătească statului suma de 10037,05 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă ce include şi cheltuielile de la urmărirea penală de câte 9537,05 RON.

Au rămas în sarcina statului cheltuielile judiciare în cuantum de 868 de RON, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu F., conform delegaţiei nr. 603/2022, şi în cuantum de 868 de RON, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu G., conform delegaţiei nr. 604/2022.

Prin încheierea din data de 21 noiembrie 2023 pronunţată în dosarul nr. x/2020 s-a dispus:

În baza art. 278 alin. (1) C. proc. pen., s-a admis sesizarea de îndreptare eroare materială formulată din oficiu privitoare la eroarea strecurată în considerente şi dispozitivul sentinţei penale nr. 1593, pronunţată la 13 noiembrie 2023 în soluţionarea dosarului nr. x/2020 de către Judecătoria Târgu Jiu şi se va menţiona corect în paragraful considerentelor şi dispozitivului referitor la contopirea pedepselor aplicate inculpatului A. şi al pedepsei rezultante aplicate A., ca fiind: "În baza art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit.

b) C. pen., va contopi pedepsele aplicate inculpatului A., stabilind pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care adaugă un spor de 1 an şi 6 luni(18 luni), reprezentând 1/3 din totalul celorlalte 3 pedepse (6 luni+2 ani+2 ani=54 de luni), astfel încât, în final, aplică inculpatului A. pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare, ce se va executa în regim de detenţie, conform art. 60 C. pen..", respectiv "În baza art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit.

b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate inculpatului A., stabilind pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care adaugă un spor de 1 an şi 6 luni (18 luni), reprezentând 1/3 din totalul celorlalte 3 pedepse (6 luni+2 ani+2 ani=54 de luni), astfel încât, în final, aplică inculpatului A. pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare, ce se va executa în regim de detenţie, conform art. 60 C. pen..", "în loc de conţinuturile eronate: "În baza art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit.

b) C. pen., va contopi pedepsele aplicate inculpatului A., stabilind pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care adaugă un spor de 1 an şi 7 luni (19 luni), reprezentând 1/3 din totalul celorlalte 3 pedepse (6 luni+2 ani+2 ani=54 de luni), astfel încât, în final, aplică inculpatului B. pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare, ce se va executa în regim de detenţie, conform art. 60 C. pen..", respectiv "În baza art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit.

b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate inculpatului A., stabilind pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care adaugă un spor de 1 an şi 7 luni (19 luni), reprezentând 1/3 din totalul celorlalte 3 pedeapse (6 luni+2 ani+2 ani=54 de luni), astfel încât, în final, aplică inculpatului B. pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare, ce se va executa în regim de detenţie,conform art. 60 C. pen..".

S-a dispus că prezenta încheiere face parte integrantă din sentinţa penală nr. 1593, pronunţată la 13 noiembrie 2023 în soluţionarea dosarului nr. x/2020 de către Judecătoria Târgu Jiu.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 623 din data de 10 mai 2024 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020, în baza art. . 421 alin. (1) pct. 2 lit. a), b) C. proc. pen., printre altele, s-a admis apelul declarat de inculpatul A., împotriva sentinţei penale nr. 1593 din 13 noiembrie 2023 pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu, în dosarul nr. x/2020.

A fost desfiinţată în parte sentinţa penală apelată, în parte încheierea din 21.11.2023 şi în totalitate încheierea din 28.11.2023 şi rejudecând, în baza art. art. 32 alin. (1) C. pen. rap. la art. 228 alin. (1) rap. la art. 229 alin. (1) lit. b), c) şi d) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare (faptă din 17/18.10.2019).

În baza art. art. 253 alin. (1) şi (4) C. pen.., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare (faptă din 17/18.10.2019).

În baza art. 228 alin. (1) rap. la art. 229 alin. (1) lit. b), c), d), e) şi alin. (2) lit. b) C. pen., l-a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare (faptă din 19/20.10.2019).

În baza art. 253 alin. (1) şi alin. (4) C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare. (faptă din data de 19/20.10.2019).

A aplicat pedepsele complementare prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), i) (dreptul de a conduce autovehiculele prevăzute de art. 6 pct. 6 din O.U.G. nr. 195/2002), C. pen. pe o perioadă de 5 ani.

A aplicat pedepsele accesorii prev. de art. 66 lit. a), b), h), i) (dreptul de a conduce autovehiculele prevăzute de art. 6 pct. 6 din O.U.G. nr. 195/2002) C. pen.

În baza art. 38-39 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului A. în pedeapsa cea mai grea de 4 ani la care a adăugat 1/3 din totalul celorlalte pedepse, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, în regim de detenţie.

A aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă pedepsele complementare prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), i) (dreptul de a conduce autovehiculele prevăzute de art. 6 pct. 6 din O.U.G. nr. 195/2002) C. pen. pe o perioadă de 5 ani şi pedepsele accesorii prev. de art. 66 lit. a), b), h), i) (dreptul de a conduce autovehiculele prevăzute de art. 6 pct. 6 din O.U.G. nr. 195/2002) C. pen.

S-a dispus restituirea către inculpatul A. a bunurilor depuse la camera de corpuri delicte a IPJ Gorj, conform dovezii seria x, nr. x/29.04.2020, cu excepţia cămăşii albe, cu guler belumarin, H., aceasta din urmă urmând a fi conservată împreună cu dosarul cauzei.

În baza art. 162 alin. (3) C. proc. pen., mijloacele de probă din cuprinsul dovezii seria x nr. x/29.04.2020 vor fi conservate cu dosarul cauzei, cu excepţia telefoanelor mobile, a suporturilor cartelă, a înscrisurilor ce aparţin numitei I., acestea urmând a fi restituite inculpatului B..

Mijloacele de probă din cuprinsul dovezii seria x nr. x/26.05.2020 vor fi conservate cu dosarul cauzei

Trimite spre rejudecare acţiunea civilă formulată de partea civilă S.C. J. S.A..

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs în casaţie inculpatul A., la data de 17.06. 2024.

Prin motivele formulate, recurentul A. a arătat că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinicăă întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă a faptelor pentru care s-a dispus condamnarea recurentului, în sensul că instanţa de apel nu a realizat un minim de analiză a elementelor vizând tipicitatea subiectivă şi obiectivă a infracţiunilor presupus a fi săvârşite de cei doi inculpaţi, reţinând că ar fi încercat să sustragă sume de bani din interiorul A.T.M-ului aparţinând D. situat în incinta magazinului K. din municipiul Petroşani în noaptea de 17 - 18 octombrie 2019, precum şi că în noaptea de 19 - 20 octombrie 2019 ar fi sustras suma de 176.890 RON din interiorul unui A.T.M. aparţinând agenţiei C. Polovragi.

Recurentul a precizat că, instanţa a menţionat cu titlu abstract că recurentul, împreună cu inculpatul B., ar fi pus la cale spargerea unor bancomate de tip A.T.M. în scopul sustragerii unor sume de bani ce s-ar fi găsit în acestea, fătă a se face trimitere la vreun mijloc concretizat în vreun element material de probă, instanţa de control judiciar menţinând dispoziţia de condamnare în lipsa oricărui element concret.

Totodată, a arătat că, lipsa parcurgerii unui minim de analiză a elementelor de tipicitate aduce atingerii în mod direct asupra dreptului la apărare şi asupra dreptului la un proces echitabil în lumina jurisprudenţei conturate la nivel european în materia Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.

Prin încheierea din 18 septembrie 2024 pronunţată de Înalta Curte, secţia penală a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 623 din data de 10 mai 2024 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020, constatându-se, în esenţă că, recursul în casaţie formulat de recurentul inculpat A. este admisibil pentru cazul prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen., în ceea ce priveşte soluţia de condamnare pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la furt calificat, prev. de art. 32 alin. (1) C. pen. rap. la art. 228 alin. (1) rap. la art. 229 alin. (1) lit. b), c) şi d) C. pen. şi a infracţiunii de distrugere, prev. de art. 253 alin. (1) şi (4) C. pen., exclusiv sub aspectul chestiunilor de drept ce vizează legătura de cauzalitate între faptele imputate şi rezultatul produs, pe baza situaţiei de fapt stabilite cu caracter definitiv de instanţa de apel, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept.

Analizând recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 623 din data de 10 mai 2024 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte precizează că, potrivit C. proc. pen., recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat şi care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege şi numai pentru motive de nelegalitate. Astfel, potrivit art. 433 din C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din acelaşi cod, pe calea recursului în casaţie instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanţa de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie. Instanţa de casare nu judecă procesul propriu - zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Aşadar, recursul în casaţie are ca scop verificarea conformităţii hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.

Pe cale de consecinţă, recursul în casaţie nu are în vedere elementele de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, aşa încât, Înalta Curte nu poate să reevalueze materialul probator şi să stabilească o situaţie de fapt diferită de cea menţionată în hotărârile atacate.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., acesta este incident în situaţia în care "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Cazul de casare menţionat vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie datorită împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie datorită dezincriminării faptei.

Dispoziţiile menţionate exclud din sfera de analiză a instanţei de recurs situaţia de fapt şi modalitatea de interpretare a probatoriului, în acest stadiu verificându-se exclusiv doar dacă faptele astfel cum au fost reţinute de către instanţa de apel sunt prevăzute ca infracţiuni, respectiv dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc din punct de vedere obiectiv elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului.

Deopotrivă, prevederile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. nu permit o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator şi, pe această cale, stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală.

Verificările pe care instanţa de recurs în casaţie le face din perspectiva noţiunii de faptă care nu este prevăzută de legea penală vizează atât incriminarea abstractă, respectiv dacă conduita inculpatului este prevăzută de norma de incriminare, cât şi condiţiile de tipicitate obiectivă, respectiv identitatea dintre conduita propriu zisă şi elementele de conţinut ale incriminării sub aspectul laturii obiective.

În raport de consideraţiile teoretice expuse anterior, în limitele procesuale menţionate şi în raport cu situaţia de fapt astfel cum a fost stabilită definitiv de către curtea de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că argumentele recurentului inculpat, în sensul că nu sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunilor de tentativă la furt calificat, prev. de art. 32 alin. (1) C. pen. rap. la art. 228 alin. (1) rap. la art. 229 alin. (1) lit. b), c) şi d) C. pen. şi a infracţiunii de distrugere, pentru care acesta a fost condamnat, sunt nefondate.

În concret, în cauză Înalta Curte constată că instanţa de apel a reţinut potrivit situaţiei de fapt expusă detaliat în conţinutul deciziei atacate, că inculpatul A. se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor de tentativă la furt calificat şi a infracţiunii de distrugere, constând în aceea că, în noaptea de 17/18.10.2019, cu feţele acoperite cu cagule din material textil, au folosit un amestec de gaz pe care l-au detonat în interiorul bancomatului aparţinând D. din mun. Petroşani, dar şi prin utilizarea unui levier şi a unei securi prevăzută cu baros, au forţat şi distrus sistemele de închidere ale ATM-ului, cu scopul de a sustrage valori monetare depozitate în interiorul ATM-ului, fără a se reuşi acest lucru, împrejurare în care a fost distrus ATM-ul, dar şi alte bunuri din locaţia în care se afla amplasat bancomatul şi în imediata apropiere a acestuia, respectiv sistemele de închidere, geamurile ferestrelor şi uşilor de acces în interiorul zonei în care se afla amplasat ATM-ul şi porţiuni din tavanul aflat deasupra ATM-ului, producând un prejudiciu total în cuantum de 23.120,00 RON,

În noaptea de 19/20.10.2019, folosind acelaşi mod de operare, au detonat în interiorul ATM-ului aparţinând agenţiei C. - punctul de lucru în comuna Polovragi, sat Polovragi, jud. Gorj, un amestec de gaz, dar şi prin utilizarea unei securi prevăzută cu baros, au forţat şi distrus sistemele de închidere ale ATM-ului şi ale agenţiei bancare, împrejurare în care a fost distrus ATM-ul, dar şi alte bunuri din incinta agenţiei C., respectiv sistemele de închidere, geamurile ferestrelor şi uşilor de acces în interiorul zonelor în care se afla amplasat ATM-ul, inclusiv geamurile uşilor şi ferestrelor birourilor din sediul Agenţiei C. Polovragi, după care cei doi inculpaţi au pătruns în incinta agenţiei bancare şi au sustras din interiorul ATM-ului trei casete de depozitare numerar ce conţineau suma de 176.890,00 RON, cauzând un prejudiciu total în sumă de 211.339,27 RON, .

Astfel, Înalta Curte reţine în raport cu situaţia de fapt expusă prin decizia instanţei de apel că în cauză s-a stabilit că cei doi inculpaţi B. şi A. au acţionat asupra celor două ATM-uri, imaginile de pe camerele video au relevat că la infracţiuni au participat două persoane de sex bărbătesc, cu constituţia fizică atletică, asemănătoare celor doi inculpaţi, toate coroborate de probele directe - mijloacele materiale de probă găsite la locul faptelor de pe care au fost prelevate probe biologice, identificate ulterior a aparţine inculpaţilor L. şi A., precum şi de impresiunile digitale identificate a aparţine inculpatului L., ridicate de pe suprafaţa pungii din material plastic în culorile negru - auriu (probe cu privire la care inculpaţii nu au prezentat nicio explicaţie), toate acestea constituie probe directe şi indirecte care împreună au răsturnat prezumţia de nevinovăţiei de care au beneficiat inculpaţii.

Critica formulată de recurent, în sensul că nu ar exista probe că ar fi săvârşit infracţiunile de tentativă la furt calificat, şi distrugere, pentru care acesta a fost condamnat, sunt nefondate, prin raportare la situaţia de fapt stabilită cu titlu definitiv prin hotărârea recurată, conform scopului recursului în casaţie, reglementat ca o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept, nu şi faptic.

Or, sub acest aspect, Înalta Curte constată că, prin criticile aduse deciziei atacate prezentate în motivele de recurs în casaţie formulate de inculpat, în realitate, nu se invocă nelegalitatea hotărârii, ci se solicită reanalizarea situaţiei de fapt şi reevaluarea materialului probator cu consecinţa stabilirii unei alte situaţii de fapt decât cea avută în vedere de instanţa de apel cu titlu definitiv pe baza materialului probator administrat şi care să conducă la o soluţie favorabilă inculpatului, motive ce nu pot fi circumscrise cazurilor de casare expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile legale în materie, respectiv art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.. Analiza motivelor de recurs în casaţie nu vizează practic raportarea situaţiei de fapt reţinute la condiţiile de tipicitate subsumate normei de incriminare ce sancţionează penal tentativa la furt calificat, prev. de art. 32 alin. (1) C. pen. rap. la art. 228 alin. (1) rap. la art. 229 alin. (1) lit. b), c) şi d) C. pen. şi distrugerea, prev. de art. 253 alin. (1) şi (4) C. pen., ci, practic, s-a contestat însăşi săvârşirea acestora, împrejurare care, aşa cum s-a arătat anterior, nu poate forma obiectul examinării prin intermediul acestei căi extraordinare de atac.

În acest context, contrar susţinerilor apărării, Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt reţinută în cauză şi probele dosarului dovedesc că faptele inculpatului A., astfel cum au fost descrise de către instanţa de apel, se circumscriu elementelor ce caracterizează sub aspect obiectiv tentativei la furt calificat, prev. de art. 32 alin. (1) C. pen. rap. la art. 228 alin. (1) rap. la art. 229 alin. (1) lit. b), c) şi d) C. pen. şi distrugerii, prev. de art. 253 alin. (1) şi (4) C. pen.

De asemenea, constată că, în cauză, condamnarea nu se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, astfel că, instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a legii, iar din această perspectivă criticile recurentului inculpat sunt neîntemeiate.

Astfel, în raport cu criticile formulate, se constată că nu este incident cazul de recurs în casaţie menţionat, respectiv, cel prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 623 din data de 10 mai 2024 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 720 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 623 din data de 10 mai 2024 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 720 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 octombrie 2024.