Criminal complaint against magistrates for abuse of office and forgery dismissed for lack of factual basis and impermissible judicial review of prior rulings

Şedinţa publică din data de 18 decembrie 2024

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin ordonanţa din 07 august 2024, în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul infracţiunilor de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen., neglijenţă în serviciu, prev. de art. 298 din C. pen., înşelăciune, prev. de art. 244 din C. pen., fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 320 alin. (1), (2) din C. pen., fals intelectual, prev. de art. 321 din C. pen. şi uz de fals, prev. de art. 323 din C. pen.

Pentru a dispune această soluţie, procurorul a reţinut că, la data de 13.03.2024, a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală dosarul penal nr. x/2022, având ca obiect plângerea numitei A. împotriva magistraţilor procurori B. şi C., ambii din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi comisar şef de poliţie D., din cadrul Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti, secţia 4 Poliţie, pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu, înşelăciune, favorizarea făptuitorului, cercetare abuzivă, neglijenţă în serviciu, fals material în înscrisuri oficiale, fals intelectual, uz de fals şi fals în declaraţii, în legătură cu instrumentarea şi soluţionarea dosarului penal cu nr. x/2018, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Dosarul a fost înregistrat la nivelul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti sub nr. x/2022, iar prin ordonanţa cu acelaşi număr din data de 30.01.2024 s-a dispus începerea urmăririi penale in rem sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen., neglijenţă în serviciu, prev. de art. 298 din C. pen., înşelăciune, prev. de art. 244 din C. pen., fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 320 alin. (1), (2) din C. pen., fals intelectual, prev. de art. 321 din C. pen. şi uz de fals, prev. de art. 323 din C. pen.

Prin ordonanţa nr. 229/158/P/2022 din 20.02.2024, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, având în vedere că magistratul procuror B. era delegat pe funcţia de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, începând cu data de 19.02.2024

În ceea ce priveşte conţinutul sesizării formulate de petentă, a fost reţinut de către procuror că aceasta a susţinut că, în data de 12.04.2018, a formulat plângere penală împotriva numitei E. pentru săvârşirea mai multor infracţiuni, dosarul fiind înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti sub nr. x/2018.

Petenta a mai sesizat că, la data de 06.11.2028, a fost audiată de către comisar şef D., care a ridicat tonul vocii pentru a o intimida şi să o facă să renunţe la plângere. De asemenea, petenta a mai arătat că anterior suferise un accident vascular cerebral, iar prin ridicarea tonului vocii poliţista i-a pus sănătatea şi viaţa în pericol.

Cu privire la această faptă s-a precizat că nu a fost dispusă începerea urmării penale in rem întrucât nu se circumscrie săvârşirii infracţiunii de cercetare abuzivă. De asemenea, fapta nu se circumscrie nici săvârşirii infracţiunii de purtare abuzivă.

În continuare, faţă de susţinerea petentei că, din modul de îndeplinire a procedurii de citare în dosarul penal x/2021, rezultă săvârşirea infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale şi fals intelectual, procurorul a constatat că nu a descris şi prezentat fapte ori indicii concrete din care să rezulte săvârşirea acestor infracţiuni.

Procurorul a considerat că petenta A. îşi manifestă nemulţumirea cu privire la modalitatea în care a fost administrat probatoriul în dosarul penal x/2018, respectiv audierea părţilor din dosar, petenta apreciind, totodată, că multe din înscrisurile depuse la dosar de persoana cercetată reprezintă falsuri.

S-a notat că, în finalul plângerii, persoana vătămată a susţinut că poliţista D., "în complicitate cu procurorul de caz şi prim procurorul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti au favorizat făptuitorul, au comis abuz în serviciu, neglijenţă în serviciu, înşelăciune, fals material în înscrisuri oficiale, fals intelectual şi uz de fals."

În cuprinsul ordonanţei de clasare s-a arătat că, din materialul probator administrat în cauză rezultă că, la data de 11.05.2018, sub nr. x/2018, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a fost înregistrată plângerea persoanei vătămate A., prin care a solicitat efectuarea de cercetări faţă de numita E. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de furt, înşelăciune, efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos, falsul în înscrisuri sub semnătură privată, uzul de fals şi fals în declaraţii.

Prin ordonanţa din data de 11.06.2018, a organelor de cercetare penală din cadrul secţiei 4 Politie, s-a dispus începerea urmăririi penale in rem cu privire la infracţiunile de înşelăciune şi fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Prin ordonanţa nr. 4232/P/2018 din 13.05.2021, s-a dispus clasarea cauzei cu privire la săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune şi fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Împotriva acestei din urmă soluţii a formulat plângere numita A., iar prin ordonanţa nr. 255/II-2/2021 din 12.10.2021 s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulate de petenta A. împotriva ordonanţei de clasare nr. 4232/P/2018 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Prin încheierea pronunţată în data de 19.04.2022, în dosarul x/2021 magistraţii din cadrul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti au respins plângerea formulată de petenta A. împotriva ordonanţei Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti nr. 4232/P/2018 din 13.05.2021.

În prezenta cauză, studiind plângerea formulată şi întregul material probator existent la dosar, procurorul a constatat că nu se poate reţine săvârşirea infracţiunilor sesizate, pentru care s-a dispus începerea urmăriri penale in rem, de către magistraţii procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi poliţistul din cadrul secţiei 4 Poliţie Bucureşti.

Astfel, în ceea ce priveşte infracţiunile sesizate, s-a constatat că acestea nu sunt descrise pentru a fi calificate din punct de vedere penal, petenta exprimând propriile convingeri cu privire la săvârşirea acestora. Or, din întregul material probator existent în cauză nu rezultă nici un minim de indicii cu privire la săvârşirea vreunei infracţiuni.

În acest sens, a fost arătat că, pentru a îmbrăca forma juridică a acestor infracţiuni, situaţia de fapt rezultată trebuie să se circumscrie descrierii din norma de incriminare. Or, în cauză, nu se realizează conţinutul constitutiv al infracţiunilor sesizate, în condiţiile în care, persoana vătămată şi-a exprimat nemulţumirea cu privire soluţiile dispuse de către magistraţii reclamaţi, fără a indica vreo împrejurare utilă, de substanţă, din care să rezulte un minim de indicii cu privire la săvârşirea vreunei infracţiuni.

S-a mai făcut precizarea că, deşi în materie penală, este posibilă atât teoretic cât şi practic constatarea existenţei unor infracţiuni de serviciu comise de către magistraţi în legătură cu activitatea lor judiciară, pentru aceasta însă sunt necesare probe certe vizând încălcarea dispoziţiilor legale şi/sau reaua credinţă cu care să fi acţionat, probe care să aibă la bază aspecte obiective exterioare sau colaterale în raport cu activitatea judiciară ca atare exercitată în virtutea atribuţiilor de serviciu. Cu alte cuvinte, pentru conturarea vinovăţiei penale în asemenea cazuri nu sunt suficiente argumentele de genul celor invocate în sesizarea de la prezentul dosar, ci este necesară dovedirea unor fapte/împrejurări dincolo de reinterpretarea deciziilor motivate de către magistratul reclamat.

În prezenta cauză procurorul a constatat că nu s-au conturat astfel de elemente, aşa încât nu există vreun indiciu care să întemeieze măcar bănuiala cu privire la reaua-credinţă relativ la faptele reclamate privind magistratul, fiind apreciat că soluţia legală şi temeinică este clasarea, pe temeiul inexistenţei faptei.

În susţinerea acestei soluţii, procurorul a amintit decizia Curţii Constituţionale nr. 631/2014, prin care s-a reţinut că trăsăturile esenţiale ale infracţiunii sunt prevederea faptei de legea penală (tipicitatea), caracterul nejustificat (cauzele justificative) şi caracterul imputabil (cauzele de neimputabilitate).

În ceea ce priveşte activitatea magistraţilor procurori şi judecători, a fost precizat că atribuţiile lor de serviciu se circumscriu soluţionării cauzelor cu care sunt investiţi, respectiv interpretării şi aplicării dispoziţiilor legale, în acord cu principiile dreptului substanţial şi ale celui procedural.

Nemulţumirile părţilor implicate în proces, cu referire la modul concret de soluţionare a cauzei, trebuie să îmbrace forma căilor de atac, în limitele cunoscute de lege, neputându-se obţine o suplimentare a gradelor de jurisdicţie, prin promovarea unei plângeri penale împotriva magistraţilor care au soluţionat respectivele cauze.

Potrivit reglementărilor interne (art. 124 şi art. 129 din Constituţie, ca şi art. 17 din Legea nr. 303/2004), cât şi a celor comunitare, sistemul de justiţie funcţionează pe baza principiului independenţei, fiecare magistrat având libertatea de a soluţiona cauzele ce îi sunt repartizate potrivit propriei sale conştiinţe şi în acord cu convingerea sa intimă, formulată pe baza probelor administrate.

Eventualele erori apărute în acest proces de interpretare şi aplicare a legii nu echivalează cu o exercitare abuzivă a atribuţiilor de serviciu, în sensul legii penale, ele putând fi îndreptate în urma exercitării căilor de atac prevăzute de lege în fiecare caz în parte, aceasta fiind, de altfel, şi justificarea existenţei lor.

Altfel spus, un magistrat nu poate constitui obiectul unei anchete penale pentru raţionamentul logico-juridic pe care s-a bazat în soluţionarea unei cauze, ci răspunderea sa va fi antrenată strict atunci când există indicii temeinice că a săvârşit o infracţiune în legătură cu cauza pe care a fost chemat să o soluţioneze.

În acest context, a mai fost menţionat că, în activitatea magistraţilor judecători şi procurori sunt inevitabile soluţii precum infirmarea, anularea, achitarea, casarea, desfiinţarea unora dintre numeroasele acte de dispoziţie emise, însă aceasta nu constituie dovadă a comiterii unor infracţiuni, ci a efectuării efective a controlului de legalitate şi temeinicie în căile de atac. Reţinerea de infracţiuni faţă de toţi magistraţii care au emis acte de dispoziţie despre care s-a reţinut ulterior că ar fi fost nelegale şi/sau netemeinice este inadmisibilă într-un stat de drept.

În acelaşi sens au fost menţionate consideraţiile instanţei supreme care, prin decizia nr. 3126 din 06.10.2008, a arătat că "instanţele judecătoreşti sunt suverane în a aprecia atât probatoriul administrat în cauzele cit care sunt învestite, cât şi textele de lege aplicabile, dându-le interpretarea pe care o consideră corespunzătoare, iar pronunţarea unor soluţii de către magistraţi în urma activităţilor specifice de cercetare şi potrivit convingerilor proprii, nu poate fi echivalată cu exercitarea abuzivă a atribuţiilor ce le revin potrivit legii, astfel încât nu pot constitui, prin ele însele, temei pentru reţinerea unor infracţiuni de abuz în serviciu sau neglijenţă în serviciu.

De altfel, verificarea legalităţii şi temeiniciei unei hotărâri judecătoreşti sunt de competenţa exclusivă a instanţelor superioare de control judecătoresc şi nu pot fi cenzurate de organul de urmărire penală, neputând constitui obiect de cercetare penală",

În acelaşi sens, din punct de vedere jurisprudenţial, a fost menţionată şi sentinţa nr. 157/2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit căreia "în ceea ce priveşte activitatea magistraţilor, atribuţiile de serviciu se circumscriu soluţionării cauzelor cu care sunt învestiţi, respectiv interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale, în acord cu principiile de drept substanţial şi procedural, eventualele erori apărute în acest proces [...] neechivalând cu o exercitare abuzivă a atribuţiilor de serviciu în sensul legii penale, ele putând fi îndreptate în urma exercitării căilor de atac prevăzute de lege în fiecare caz în parte, aceasta fiind de altfel şi justificarea existenţei lor"

Nu în ultimul rând, procurorul a amintit jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului care, referindu-se la independenţa magistraţilor, a statuat că este suficient ca aparenţele să arate o îndoială legitimă cu privire la independenţa magistraţilor pentru ca respectarea acestui principiu să fie contestat cu succes (Causbell şi Fell, Hotărârea din 28 iunie 1984, Sramek - Hotărârea din 22.10.1984, Belilos contra Elveţiei, Hotărâre din 29.04.1988).

Împotriva soluţiei de clasare dispuse prin ordonanţa din 07 august 2024, în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, a formulat plângere petenta A. la procurorul ierarhic superior, în conformitate cu art. 339 C. proc. pen.

Prin ordonanţa nr. 174/II/2/2024 din 17 septembrie 2024 a procurorului şef al secţiei de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost respinsă plângerea formulată de petenta A. împotriva ordonanţei nr. 229/158/P/2022 din data de 07 august 2024 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, ca nefondată.

Astfel, examinând plângerea, ordonanţa şi actele dosarului, procurorul şef a constatat că procurorul de caz, în raport de datele speţei, a dispus în mod just soluţia de clasare. S-a susţinut că, în cauză, procurorul a reţinut în mod corect, din probele administrate, că acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, fiind incident cazul prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.., potrivit căruia, fapta nu există.

A mai fost arătat că, prin raportare la conţinutul concret al faptelor descrise în plângerea penală şi mijloacele de probă administrate de procurorul de caz se relevă ca suficiente pentru lămurirea cauzei, prin raportare strictă la situaţia faptică reclamată şi în raport de care s-a dispus soluţia de clasare atacată.

Din aspectele relatate în plângerea formulată s-a constatat că nu sunt indicii privind săvârşirea vreunei fapte de natură penală. Astfel, s-a precizat că nemulţumirile petentei cu referire la modul concret de soluţionare a unor cauze trebuie să îmbrace forma căilor de atac, în limitele recunoscute de lege, neputând obţine o suplimentare a gradelor de jurisdicţie prin promovarea unei plângeri penale împotriva magistraţilor care au rezolvat cauzele.

În contextul în care se încearcă repararea unor drepturi pretins lezate pe cale unei plângeri penale formulate împotriva magistraţilor care au dispus soluţiile calificate drept vătămătoare, procurorul şef de secţie a amintit că, în conformitate cu prevederile constituţionale şi cele ale legii privind organizarea judiciară, soluţiile dispuse de procurori şi hotărârile pronunţate de judecători pot fi analizate ori cenzurate sub aspectul temeiniciei, numai în cadrul procedurii de control ierarhic jurisdicţional prevăzut de art. 340-341 C. proc. pen. (pentru procurori), respectiv doar prin căile de atac ordinare şi extraordinare prevăzute de lege şi exercitate conform dispoziţiilor legale, în ceea ce priveşte judecătorii.

În concluzie, s-a constatat că soluţia de clasare emisă în dosarul nr. x/2022 este legală şi temeinică.

La data de 17.10.2020 a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală sub nr. x/2024 plângerea formulată de petenta A., în baza art. 340 C. proc. pen.., împotriva soluţiei de clasare dispuse prin ordonanţa nr. 229/158/P/2022 emisă la 07 august 2024, de procurorul de caz de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, precum şi împotriva ordonanţei nr. 174/II/2/2024 din 17 septembrie 2024 emisă de procurorul şef al secţiei din cadrul aceleiaşi unităţi de parchet.

Prin intermediul plângerii formulate, petenta A. a solicitat desfiinţarea soluţiei de clasare, precum şi a ordonanţei procurorului ierarhic superior şi trimiterea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale şi punerea în mişcare a acţiunii penale.

Aceasta a învederat că a formulat plângere împotriva comisarului şef de poliţie D., din cadrul Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti, secţia 4 Politie şi împotriva magistraţilor procurori C. şi B., ambii din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, pentru săvârşirea presupuselor infracţiuni de abuz în serviciu, înşelăciune, favorizarea făptuitorului, cercetarea abuzivă, neglijenţă în serviciu, fals material în înscrisuri oficiale, fals intelectual, uz de fals şi fals în declaraţii, în legătură cu instrumentarea şi soluţionarea dosarului penal cu nr. x/2018, de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 Bucureşti.

A arătat că, potrivit art. 5 C. proc. pen.., legiuitorul a stabilit în sarcina organelor judiciare obligaţia de a asigura, pe bază de probe, aflarea adevărului, punând în sarcina organelor de urmărire penală obligaţia de a strângere şi de a administra probe.

Conform art. 285 C. proc. pen.., obiectul urmăririi penale constă în strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea persoanelor care au săvârşit o infracţiune şi la stabilirea răspunderii penale a acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul sa se dispună trimiterea în judecată.

Petenta a susţinut că de la data înregistrării plângerii penale - 14.03.2022, organele de cercetare penală de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti (n.r. unde a fost iniţial înregistrată cauza) au rămas în pasivitate aproape doi ani, declinând apoi competenţa către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penala, în data de 20.02.2024.

Petenta a solicitat să se constate că, deşi dosarul a stat aproape doi ani la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală a emis o ordonanţă de clasare după doar aproximativ cinci luni de la înregistrarea cauzei pe rolul acestei unităţi de parchet.

A mai fost invocată exercitarea dreptului la apărare prin raportare la drepturile enumerate la art. 81 C. proc. pen.., printre care se numără dreptul de a propune administrarea de probe de către organele judiciare, dreptul de a formula orice alte cereri ce ţin de soluţionarea laturii penale a cauzei, dreptul de a consulta dosarul, precum şi dreptul de a adresa întrebări martorilor.

Petenta a arătat că, pe data de 02.08.2024 a formulat o cerere prin care solicita să i se comunice stadiul cercetărilor în această cauză (nr. 229/158/P/2022), iar pe data de 07.08.2024 (la cinci zile distanţă de la formularea cererii) a fost emisă ordonanţa de clasare.

În esenţă, petenta a susţinut că organele de cercetare penală nu au ţinut cont şi nu au analizat probele depuse la dosar, ce susţineau sesizările privind fapte care, în opinia sa, conduceau la favorizarea făptuitorului, în speţă a numitei E. şi a numitei F..

A mai fost criticat faptul că nu a fost audiată şi nu s-a dispus nici audierea numitei F..

Petenta a susţinut că urmărirea penală a durat un timp excesiv de mare, sens în care a invocat dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care prevăd dreptul la un proces echitabil, în termen optim şi previzibil.

În fine, petenta A. a susţinut şi faptul că soluţia procurorului ierarhic superior din 17.09.2024, de menţinere a ordonanţei de clasare este netemeinică şi nelegală, având în vedere că cercetarea penală a fost incompletă.

Prin concluziile scrise depuse la dosar de petentă la data de 17.12.2024, aceasta a reiterat solicitarea de trimitere a cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale şi punerea în mişcare a acţiunii penale, susţinând că cercetarea penală este incompletă, superficială, soluţia de clasare nefiind susţinută de probe concludente. A mai arătat, de asemenea, că procurorul de caz nu s-a pronunţat pe toate capetele de acuzare din plângerea iniţială depusă la parchet.

Referitor la acuzaţiile formulate împotriva procurorului de caz C. şi a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, petenta a susţinut că aceştia au omis să sesizeze faptul că scrisul de pe procesul-verbal de predare a primei citaţii, în data de 13.08.2018 şi dovada de înmânare a citaţiei nu aparţine poştaşului G., ci consideră că aparţine comisarului şef D..

A considerat că organele de urmărire penală au favorizat pe făptuitorii E., F. şi H., acestea două din urmă nefiind audiate.

Invocând lipsa unui proces echitabil, petenta a susţinut că va fi nevoită să solicite redeschiderea dosarului penal nr. x/2018 şi continuarea cercetărilor, având în vedere noile probe care au ieşit la iveală de-a lungul anilor, precizând că a trebuit să deschidă noi dosare penale după anul 2018, pentru a putea afla adevărul cu privire la ceea ce s-a întâmplat la decesul mătuşii sale.

Examinând plângerea formulată de petenta A., în baza actelor şi lucrărilor din dosar şi în raport de criticile formulate, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi constată că aceasta este nefondată, pentru motivele ce se vor arăta în continuare:

Preliminar, judecătorul de cameră preliminară constată că, deşi în cuprinsul plângerii formulate petenta A. se referă şi la ordonanţa nr. 174/II/2/2024 din 17.09.2025 a procurorului şef de secţie din cadrul PÎCCJ - SUP, demersul său judiciar nu poate viza decât soluţia de clasare dispusă prin ordonanţa din data de 07.08.2024 emisă în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, iar nu soluţia dispusă de procurorul şef de secţie în etapa controlului ierarhic exercitat în condiţiile art. 339 C. proc. pen.

Sesizarea procurorului ierarhic superior dispusă conform art. 339 C. proc. pen. are o natură juridică distinctă, a unei condiţii de procedibilitate pentru sesizarea judecătorului de cameră preliminară în condiţiile art. 340 C. proc. pen. şi nu poate face, în sine, obiectul plângerii adresate judecătorului de cameră preliminară.

Procurorul ierarhic nu dispune clasarea cauzei, ci exercită atribuţii de verificare şi cenzurare a legalităţii soluţiei de clasare dispuse anterior de procurorul din subordine.

Prin urmare, criticile petentei referitoare la netemeinicia şi nelegalitatea ordonanţei procurorului şef al secţiei de urmărire penală excedează cenzurii judecătorului de cameră preliminară, în această procedură.

Prealabil analizării motivelor susţinute de petentă în cuprinsul plângerii, judecătorul de cameră preliminară va determina coordonatele normative aplicabile în cauză, respectiv art. 341 alin. (6) C. proc. pen.. -incident în cauzele în care nu s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, situaţie în care judecătorul de cameră preliminară examinează cauza pe baza materialului de urmărire penală, precum şi a înscrisurilor administrate de participanţi la procedură şi poate pronunţa una dintre următoarele soluţii:

a) respinge plângerea, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată;

b) admite plângerea, desfiinţează soluţia atacată şi trimite motivat cauza la procuror pentru a începe sau pentru a completa urmărirea penală ori, după caz, pentru a pune în mişcare acţiunea penală şi a completa urmărirea penală;

c) admite plângerea şi schimbă temeiul de drept al soluţiei de clasare atacate, dacă prin aceasta nu se creează o situaţie mai grea pentru persoana care a făcut plângerea.

Examinând plângerea petentei A., întemeiată pe prevederile art. 340 C. proc. pen.., se reţine că aceasta critică soluţia de clasare dispusă prin ordonanţa nr. 229/158/P/2022 din 07.08.2024, solicită desfiinţarea soluţiei şi completarea urmăririi penale pentru faptele sesizate.

Potrivit art. 305 alin. (1) C. proc. pen.., când actul de sesizare îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, organul de urmărire penală dispune începerea urmăririi penale cu privire la fapta săvârşită, chiar dacă autorul este indicat sau cunoscut.

Totodată, potrivit art. 305 alin. (3) C. proc. pen.., atunci când există probe din care să rezulte bănuiala rezonabilă că o anumită persoană a săvârşit fapta pentru care s-a început urmărirea penală şi nu există vreunul dintre cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1), organul de urmărire penală dispune ca urmărirea penală să se efectueze în continuare faţă de acesta, care dobândeşte calitatea de suspect.

În situaţia în care există unul dintre cazurile prev. de art. 16 alin. (1) C. proc. pen.., procurorul dispune prin ordonanţă clasarea, în condiţiile art. 315 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Rezultă, aşadar, că pentru a se dispune efectuarea urmăririi penale faţă de o persoană este necesar, pe de o parte, ca probatoriul administrat după începerea urmăririi penale in rem să contureze bănuiala legitimă că persoana a comis fapta pentru care s-a dispus aceasta, iar, pe de altă parte, să nu fie incident vreunul dintre cazurile care împiedică punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale.

În măsura în care un asemenea caz există, procurorul dispune prin ordonanţă clasarea.

În acord cu procurorul de caz, judecătorul de cameră preliminară constată, în baza materialului probator administrat în cauză, că în mod întemeiat prin ordonanţa din 07.08.2024 s-a dispus soluţia clasării, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., neglijenţă în serviciu, prev. de art. 298 C. pen., înşelăciune, prev. de art. 244 C. pen., fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 320 alin. (1), (2) C. pen., fals intelectual, prev. de art. 321 C. pen. şi uz de fals, prev. de art. 323 din C. pen.

Cu privire la infracţiunile sus menţionate, petenta a solicitat efectuarea de cercetări şi tragerea la răspundere a comisarului şef de poliţie D. din cadrul D.G.P.M.B. - Poliţia Sectorului 1 Bucureşti, Biroul investigaţii criminale, a procurorului C. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi a prim-procurorului B. de la aceeaşi unitate de parchet.

În esenţă, petenta a susţinut că a avut calitatea de parte vătămată în dosarul penal nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, dosar în care formulase plângere penală împotriva numitei E. şi care s-a aflat în instrumentarea doamnei comisar D.. Petenta a formulat o serie de critici privind modalitatea de citare şi audiere a sa, la data de 06.11.2018, de către comisarul D..

Deopotrivă, petenta a susţinut că acea cauză penală a stat mai mult timp în nelucrare (circa trei ani), perioadă în care doar petenta şi făptuitoarea E. au fost audiate.

În cuprinsul plângerii penale, petenta A. a reiterat situaţia de fapt expusă în cadrul sesizării ce a făcut obiectul dosarului penal nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Judecătorul de cameră preliminară subliniază că pentru a se iniţia cercetări faţă de o persoană pentru săvârşirea unei infracţiuni este necesar ca, din datele existente, să rezulte elemente concrete de fapt care să conducă la presupunerea rezonabilă că, în cauză, s-a săvârşit o faptă penală, indiciile fiind cele care declanşează procesul penal.

Or, în speţă, contrar susţinerilor petentei A. din plângerea formulată, din situaţia de fapt expusă şi din verificarea ansamblului actelor existente la dosar, judecătorul de cameră preliminară constată că nu se conturează elementele concrete ale vreunei infracţiuni în sarcina persoanelor anterior menţionate (organe de cercetare penală, comisarul şef D., procurorii C. şi B.), în speţă nerezultând existenţa unor acte sau fapte săvârşite de către acestea cărora să le poată fi conferite semnificaţia juridică a infracţiunilor reclamate de petentă.

Noţiunea de inexistenţă a faptei, în accepţiunea art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., are în vedere atât situaţia în care fapta nu există în materialitatea ei (respectiv, nu s-a săvârşit o acţiune sau inacţiune care să producă modificări fizice în realitatea obiectivă), cât şi ipoteza în care, chiar dacă s-ar aprecia că există o activitate faptică, aceasta nu are nicio legătură, nici măcar aparentă, cu conduita prevăzută ca element material al infracţiunii (interpretare dată noţiunii fapta nu există, atât în literatura de specialitate, cât şi în jurisprudenţă - încheierile nr. 71 din 14.02.2017 şi nr. 530 din 02.10.2018 pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul ICCJ, secţia Penală).

Aspectele sesizate de petentă referitoare cercetările derulate în dosarul de urmărire penală în care a avut calitatea de persoană vătămată, nu susţin suspiciuni de ilicit penal.

Modul de instrumentare a dosarului de urmărire penală nr. 4232/P/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti de către procurorul de caz şi verificarea sub aspectul legalităţii şi temeiniciei a soluţiei de clasare de către procurorul ierarhic, reprezintă activităţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu de către magistraţii procurori.

La nivel teoretic se subliniază că, toate actele procurorilor sunt supuse controlului procurorului ierarhic superior, soluţiile fiind supuse la rândul lor controlului instanţei de judecată, iar hotărârile pronunţate de instanţele de judecată sunt supuse controlului instanţei superioare, prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege.

În fiecare dintre aceste etape, orice persoană interesată poate formula critici cu privire la legalitatea şi temeinicia soluţiei atacate, acesta fiind aşadar singurul cadru prevăzut de lege în care poate fi analizată legalitatea şi temeinicia soluţiilor date de magistraţi.

În acest context, se constată că soluţia de clasare dispusă în dosarul de urmărire penală nr. 4232/P/2018, prin ordonanţa procurorului emisă la data de 13.05.2021, a fost supusă cenzurii judecătorului de cameră preliminară de la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în procedura reglementată de art. 340 şi urm. C. proc. pen.., care a constatat că soluţia de neîncepere a urmării penale este legală şi temeinică şi a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta A. (încheierea din 19.04.2022 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în dosarul nr. x/2021).

Cât priveşte citarea petentei în dosarul nr. x/2018, se constată că petenta a fost audiată în cauza respectivă la data de 06.11.2018, ca urmare a reluării procedurii de citare chiar de către organele de urmărire penală, la data de 14.10.2018 .

În realitate, petenta A. este nemulţumita de modul de instrumentare şi finalizare a cauzei penale ce a format obiectului dosarului nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, cauză pe care petenta a iniţiat-o împotriva numitei E. în legătură cu decesul mătuşii sale. Acest aspect rezultă chiar din susţinerile petentei, care a precizat în cuprinsul concluziilor scrise depuse la dosar, în data de 17.12.2024, următoarele:

"(...) subsemnata voi fi nevoită să solicit redeschiderea dosarului penal nr. x/2018 şi continuarea cercetărilor, având în vedere noile probe care au ieşit la iveală de-a lungul anilor care au trecut, subsemnata fiind nevoită să deschid noi dosare penale după anul 2018, pentru a afla adevărul cu privire la ceea ce s-a întâmplat la decesul defunctei noastre mătuşi".

Or, nemulţumirea unui justiţiabil cu privire la modul de instrumentare şi de soluţionare a unui cauze, nu poate conduce, de plano, la prezumţia existenţei unei fapte de natură penală, activitatea fiecăruia dintre participanţii la înfăptuirea actului de justiţie, fiind, aşa cum s-a arătat, supusă cenzurii controlului prin exercitarea căilor ordinare sau extraordinare de atac sau al organului abilitat cu cercetarea conduitei profesionale.

Concluzionând, în urma verificării actelor şi lucrărilor dosarului, reţinându-se că faptele sesizate prin plângerea penală nu există, se constată că ordonanţa atacată este temeinică şi legală, neexistând temeiuri pentru desfiinţarea acesteia.

Cât priveşte susţinerile petentei referitoare la durata urmăririi penale, care s-a întins pe o perioadă mai mare de timp, judecătorul de cameră preliminară precizează că acestea nu pot face obiectul cenzurii pe calea demersului judiciar promovat în prezenta cauză, reglementat de art. 340-341 C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen.., judecătorul de cameră preliminară va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta A. împotriva soluţiei de clasare dispuse prin ordonanţa din 07 august 2024, în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, menţinută prin ordonanţa nr. 174/II/2/2024 din 17 septembrie 2024 a aceleiaşi unităţi de parchet.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga petenta la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta A. împotriva soluţiei de clasare dispuse prin ordonanţa din 07 august 2024, în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, menţinută prin ordonanţa nr. 174/II/2/2024 din 17 septembrie 2024 a aceleiaşi unităţi de parchet.

Obligă petenta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în camera de consiliu, astăzi, 18 decembrie 2024.