Scope of criminal offense for commercializing pyrotechnics: exclusion of F2-F3 categories from "articles intended for professional use"

Şedinţa publică din data de 04 februarie 2025

Deliberând asupra cauzei având ca obiect recursurile în casaţie formulate de inculpaţii S.C. A. S.R.L. şi B. împotriva deciziei penale nr. 307/A din data de 18 aprilie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2021, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 3719/21.12.2023 pronunţată de Judecătoria Timişoara, în dosarul nr. x/2021, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpaţilor C., D. şi E., pentru săvârşirea infracţiunii de comercializarea către publicul larg a articolelor pirotehnice destinate a fi utilizate de către pirotehnicieni, prev. şi ped. de art. 37 lit. c) din Legea nr. 126/1995, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (5 acte materiale comise la data de 18.12.2018) şi a art. 77 lit. a) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) şi art. 6 C. proc. pen., art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., cu referire la art. 17 alin. (2) C. proc. pen., art. 153 C. pen. şi art. 154 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a constatat intervenirea prescripţiei răspunderii penale şi s-a încetat procesul penal faţă de inculpaţii S.C. A. S.R.L. şi B., cu privire la infracţiunea de comercializarea către publicul larg a articolelor pirotehnice destinate a fi utilizate de către pirotehnicieni, prev. de art. 37 lit. c) din Legea nr. 126/1995, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (5 acte materiale comise la data de 18.12.2018).

În baza art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unor bunuri.

În baza 404 alin. (4) lit. f) C. proc. pen. raportat la art. 255 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpata S.C. A. S.R.L. Săcălaz a articolor pirotehnice din categoriile F1, P1.

În fapt, s-a reţinut, în esenţă că inculpaţii S.C. A. S.R.L. Săcălaz, B., C., D. şi E., la data de 18.12.2018, au comercializat către persoane fizice/juridice articole pirotehnice din categoriile F2-F3, cu toate că în trei cazuri (numiţii F., G. şi H.) nu deţineau nicio autorizare în acest sens, iar în două cazuri (SC I. S.R.L. Cluj-Napoca şi J.) deţineau autorizaţie doar pentru categoria F1, aspect care trebuia verificat de către comerciant în momentul perfectării operaţiunilor comerciale.

Împotriva sentinţei penale nr. 3719/21.12.2023 pronunţată de Judecătoria Timişoara, în dosarul nr. x/2021, au declarat apeluri, în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara şi inculpaţii S.C. A. S.R.L. şi B., dosarul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 15.01.2024.

Prin decizia penală nr. 307/A din data de 18 aprilie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara şi inculpaţii S.C. A. S.R.L. şi B. împotriva sentinţei penale nr. 3719/21.12.2023 pronunţată de Judecătoria Timişoara, în dosarul nr. x/2021. În temeiul art. 275 alin. (2), (4) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii S.C. A. S.R.L. şi B. la plata sumei de câte 400 RON fiecare, cheltuieli judiciare parţiale către stat în apel, în rest cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămânând în sarcina statului conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen.

Decizia penală nr. 307/A din data de 18 aprilie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a fost comunicată, printre alţii, către inculpaţii S.C. A. S.R.L. şi B. la data de 24.04.2024, filele x şi 82.

Pentru inculpaţii S.C. A. S.R.L. şi B. termenul s-a împlinit la data de 24.05.2024, în conformitate cu art. 269 alin. (2) şi (4) din C. proc. pen.

Împotriva deciziei penale nr. 307/A din data de 18 aprilie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală au declarat recurs în casaţie inculpaţii S.C. A. S.R.L. şi B. la data de 13.05.2024.

Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara la data de 17.05.2024 şi inculpaţilor E. la data de 21.05.2024, C. la data de 21.05.2024 şi D. la data de 20.05.2024.

Judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea verificării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 10.09.2024, dată la care s-a dispus amânarea cauzei la data de 24.09.2023, în vedere întocmirii raportului.

În cuprinsul cererii de recurs în casaţie formulată, inculpaţii au invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., şi au solicitat în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., admiterea recursului în casaţie şi achitarea pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 37 lit. c) din Legea nr. 126/1995, în baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen., dispunându-se şi înlăturarea dispoziţiei de confiscare şi restituirea tuturor articolelor pirotehnice către societatea A..

S-a susţinut că pornind de la norma de incriminare, trebuie verificat în primul rând dacă articolele pirotehnice din categoriile F2 şi F3 reprezintă "articole pirotehnice destinate a fi utilizate de către pirotehnicieni", iar răspunsul este negativ. Pe de altă parte, trebuie verificat dacă preluarea unor comenzi de articole pirotehnice, fără ca predarea acestora să fi avut loc, reprezintă un act consumat de comercializare, dat fiind faptul că în cazul acestei infracţiuni tentativa nu se pedepseşte, răspunsul fiind şi în acest caz negativ

Cu privire la primul aspect invocat, s-a apreciat că, raportat la prevederile legale, articolele pirotehnice din categoriile F2 şi F3 nu reprezintă "articole pirotehnice destinate a fi utilizate de către pirotehnicieni".

Pentru a ajunge la această concluzie, s-a menţionat că nu trebuie să ne raportăm la prevederile H.G. nr. 536/2002, astfel cum au procedat ambele instanţe, chiar dacă instanţa de apel într-o mai mică măsură, ci la dispoziţiile ulterioare şi diferite ale H.G. nr. 1102/2014 privind stabilirea condiţiilor pentru punerea la dispoziţie pe piaţa articolelor pirotehnice, context în care trebuie să prevaleze prevederile celui din urmă act normativ, acesta având rolul de a armoniza condiţiile de comercializare a produselor cu legislaţia UE, după cum se arată în preambul. Or, raportat la H.G. nr. 1102/2014, articolele pirotehnice din categoriile F2 şi F3 nu pot constitui obiect material al infracţiunii prevăzute de art. 37 lit. c) din Legea nr. 126/1995, deoarece doar categoriile F4, T2 şi P2 sunt destinate a fi utilizate exclusiv de pirotehnicieni, conform H.G. nr. 1102/2014. La această concluzie se ajunge coroborând dispoziţiile art. 4 lit. f), art. 11, art. 12 (în special lit. d), art. 13 (în special lit. b), art. 14 (în special lit. b), art. 33 lit. d) şi art. 34 lit. b), care statuează că reprezintă "articole pirotehnice destinate a fi utilizate de pirotehnicieni" numai categoriile 2 F4, T2 şi P2, în vreme ce categoriile celelalte nu se regăsesc în enumerarea specifică a articolelor pirotehnice destinate a fi utilizate numai de pirotehnicieni şi nu pot face astfel parte din conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de articolul 37 lit. c) din Legea nr. 126/1905.

Faptul că pirotehnicienii pot utiliza, în mod evident, orice categorie de articole pirotehnice, inclusiv din clase cu un risc mai scăzut, nu poate fundamenta o altă concluzie, căci gradul de pericol social ce caracterizează infracţiunea în discuţie este atins doar în măsura în care este vorba de articole pirotehnice destinate a fi folosite exclusiv de către aceştia, respectiv din categoriile F4, T2 şi P2. Concluzia nu poate fi diferită nici dacă ne raportam la prevederile art. 6 din H.G. nr. 1102/2014, cu toate că acest text instituie interdicţia de vânzare către publicul larg a articolelor de divertisment din categoriile F2 şi F3, aceasta nu echivalează cu extinderea categoriilor de articole pirotehnice ce constituie obiect material al infracţiunii în discuţie, ci dimpotrivă. Această interpretare privind disocierea celor două forme de răspundere este singura care corespunde voinţei legiuitorului, căci, în caz contrar, nu există vreo raţiune pentru care în prevederile art. 6 din H.G. nr. 1102/2014 să nu fie incluse şi categoriile F4, T2 şi P2, deşi în mod evident acestea pot fi vândute doar pirotehnicienilor.

Prin urmare, se poate observa diferenţa majoră dintre reglementarea avută în vedere de instanţe (H.G. nr. 536/2002), dar care a fost modificată implicit printr-un act normativ ulterior de aceeaşi forţă juridică (H.G. nr. 1102/2014), şi reglementarea actuală, schimbarea de reglementare reflectând schimbarea opticii legiuitorului cu privire la antrenarea răspunderii penale. Astfel, în vreme ce art. 5 din H.G. nr. 536/2002 prevedea explicit că pot fi utilizate exclusiv de către pirotehnicieni categoriile 2, 3, 4, TI, T2 şi P2, odată cu intrarea în vigoare a H.G. nr. 1102/2014 doar categoriile F4, T2 şi P2 au rămas în categoria celor destinate a fi utilizate exclusiv de pirotehnicieni şi care, astfel, pot constitui obiect material al infracţiunii analizate. Opinia exprimată în alineatele precedente se regăseşte inclusiv în Punctul de vedere numărul 12288/2021 din 13 ianuarie 2022 formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de Resurse Umane şi Documentare în cadrul analizei făcute privind conţinutul infracţiunii menţionate anterior, punctul de vedere reflectându-se în practica recentă a parchetelor (Ordonanţa nr. 206/II-2/2023 din 15.11.2023 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti).

Pe cale de consecinţă, din moment ce articolele pirotehnice din categoriile F2 şi F3 nu constituie obiect material al infracţiunii prevăzute de art. 37 lit. c) din Legea nr. 126/1995, se impune atât achitarea inculpaţilor, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală, cât şi restituirea acestora către societatea A. S.R.L., înlăturându-se dispoziţia de confiscare. Pe de altă parte, acţiunea de comercializare, ca element material al infracţiunii, reprezintă operaţiunea de vânzare a articolelor pirotehnice.

În vreme ce prima instanţă a reţinut în mod eronat incidenţa în cauză a prevederilor art. 1674 C. civ., pe care le-a preluat trunchiat, pentru a ajunge la concluzia că proprietatea s-a strămutat la cumpărător din momentul încheierii contractului, chiar dacă bunul nu a fost predat, reţinând că în cauză bunurile au fost vândute către clienţi, existând astfel o comercializare, instanţa de apel recurge la un alt argument, reţinând la fila x din decizie că,nu există nicio raţiune pentru care prevederea "comercializarea către publicul larg" ar presupune nu doar încheierea contractului de vânzare-cumpărare, ci şi transferul proprietăţii asupra articolelor pirotehnice prin predarea lor"Afirmaţia curţii de apel vine în completarea ideii că transferul proprietăţii ţine de executarea contractului, nu de încheierea lui.

Art. 1674 C. civ. are următorul conţinut:

"Cu excepţia cazurilor prevăzute de lege ori dacă din voinţa părţilor nu rezultă contrariul, proprietatea se strămută de drept cumpărătorului din momentul încheierii contractului, chiar dacă bunul nu a fost predat ori preţul nu a fost plătit încă". Şi din această perspectivă, fapta nefiind prevăzută de legea penală, întrucât transferul proprietăţii la cumpărător nu s-a realizat, se impune restituirea bunurilor către proprietarul A. S.R.L., societate autorizată să le deţină şi din al cărei patrimoniu nu au ieşit, neexistând o stare de pericol care să justifice confiscarea.

Deşi instanţa de apel nu a folosit acest argument, s-a subliniat, totuşi, că în mod neîntemeiat a reţinut prima instanţă încălcarea dispoziţiilor art. 32 din Legea nr. 126/1995, preluând astfel ideea nefundamentată a emitentului rechizitoriului. Astfel, articolul indicat prevede că "vânzarea articolelor pirotehnice se face numai de către persoanele juridice autorizate în acel sens şi numai în locurile autorizate în condiţiile legii", iar nu "către" (aşadar, condiţia autorizării se referă la vânzător, nu la cumpărător), cum greşit a înţeles procurorul din cadrul unităţii de parchet din Bacău şi a cărui eroare s-a perpetuat şi în prezentul dosar. Prin urmare, în condiţiile în care societatea A. este autorizată conform art. 8 din Legea nr. 126/1995, nu se poate reţine vreo încălcare din această perspectivă.

Referitor la admisibilitatea în principiu, s-a susţinut că sunt îndeplinite toate condiţiile legale prevăzute de art. 440 din C. proc. pen., inclusiv cea privind calitatea de inculpat ce formulează recurs în casaţie împotriva unei hotărâri prin care s-a dispus încetarea procesului penal, conform art. 436 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen.

Prin încheierea din 24 septembrie 2024, s-au admis în principiu cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii S.C. A. S.R.L. şi B. împotriva deciziei penale nr. 307/A din data de 18 aprilie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2021, s-a trimis cauza Completului 2, în compunere de 3 judecători şi s-a acordat termen la data de 05 noiembrie 2024, cu citarea recurenţilor-inculpaţi S.C. A. S.R.L. şi B..

Procedând la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte a constatat că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpaţii S.C. A. S.R.L. şi B. a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 435 din C. proc. pen. şi îndeplineşte şi condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 434 din C. proc. pen., hotărârea recurată nefăcând parte din categoria celor care nu pot fi atacate cu recurs în casaţie.

Din examinarea cererii de recurs în casaţie a rezultat şi îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind indicate denumirea societăţii, numele şi prenumele (SC A. S.R.L. şi B.) sediul şi domiciliu şi hotărârea care se atacă (decizia penală nr. 307/A din 18.04.2024 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, cererea fiind semnată de apărătorul inculpaţilor, avocat K., cu delegaţie aflată la dosarul cauzei, fila x.

Procedând la verificarea respectării dispoziţiilor art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., s-a constatat că recurenţii au invocat cazul de recurs în casaţie prev de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., şi au solicitat, în esenţă, achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., întrucât faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii prin raportare la conţinutul normelor reţinute de instanţele de judecată.

Totodată, s-a reţinut că în cauză prin sentinţa penală nr. 3719/21.12.2023 pronunţată de Judecătoria Timişoara, definitivă prin respingerea apelurilor, în baza art. 396 alin. (1) şi art. 6 C. proc. pen., art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., cu referire la art. 17 alin. (2) C. proc. pen., art. 153 C. pen. şi art. 154 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a constatat intervenirea prescripţiei răspunderii penale şi s-a încetat procesul penal faţă de inculpaţii S.C. A. S.R.L. şi B., cu privire la infracţiunea de comercializarea către publicul larg a articolelor pirotehnice destinate a fi utilizate de către pirotehnicieni, prev. de art. 37 lit. c) din Legea nr. 126/1995, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În raport cu motivele invocate întemeiate pe cazul de recurs în casaţie prev de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen., având în vedere că în cauză, inculpaţii nu au invocat şi pct. 8 din C. proc. pen., fiind dispusă o soluţie de încetare a procesului penal şi nu de achitare, în apel au solicitat achitarea în temeiul art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen. ceea ce echivalează cu o solicitare de continuare a procesului penal în condiţiile în care la dosarul cauzei nu a fost identificat niciun act procesual sau procedural prin care inculpaţilor să le fi fost puse în vedere disp. art. 18 C. proc. pen., s-a apreciat că este îndeplinită condiţia prev. de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., iar argumentele invocate se circumscriu cazurilor de recurs în casaţie prev de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi pct. 8 din C. proc. pen.

Examinând recursurile în casaţie formulate de inculpaţii S.C. A. S.R.L. şi B. împotriva deciziei penale nr. 307/A din data de 18 aprilie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale instanţa examinează exclusiv legalitatea deciziei recurate.

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, ce are ca scop verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, respectiv îndreptarea erorilor de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege. Astfel, recursul în casaţie nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci numai controlul legalităţii hotărârii atacate, respectiv al concordanţei acesteia cu dispoziţiile legii materiale şi procesuale aplicabile, pornind de la situaţia de fapt avută în vedere de instanţa de apel.

Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală) vizează situaţiile în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie pentru că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie datorită dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv). Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării atunci când "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal". Cazul de casare evocat este incident atunci când, în raport de actele şi lucrările existente la dosar la data pronunţării hotărârii definitive, se constată reţinerea eronată a unuia dintre impedimentele la exercitarea acţiunii penale, prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) C. proc. pen., şi, în temeiul acestuia, pronunţarea unei soluţii nelegale de încetare a procesului penal.

Faţă de cele reţinute, Înalta Curte va examina cauza sub aspectul constatării intervenirii prescripţiei răspunderii penale şi încetării procesului penal faţă de inculpaţii S.C. A. S.R.L. şi B., cu privire la infracţiunea de comercializarea către publicul larg a articolelor pirotehnice destinate a fi utilizate de către pirotehnicieni, prev. de art. 37 lit. c) din Legea nr. 126/1995, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. privind regimul materiilor explozive din perspectiva legii substanţiale, cele cinci acte materiale comise la data de 18.12.2018, mai precis, a corespondenţei între faptele reţinute în sarcina inculpaţilor şi norma de incriminare, pentru a verifica dacă aceste fapte, aşa cum au fost stabilită şi reţinută de instanţa de apel, constituie infracţiunea, altfel spus, dacă aceste fapte sunt sau nu prevăzute de legea penală.

Înalta Curte constată că atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au reţinut aceeaşi situaţie de fapt, constând în aceea că inculpaţii S.C. A. S.R.L. şi B., la data de 18.12.2018, au comercializat către persoane fizice/juridice articole pirotehnice din categoriile F2-F3.

Conform art. 37 lit. c) din Legea nr. 126/1995, constituie infracţiune comercializarea către publicul larg a articolelor pirotehnice destinate a fi utilizate de către pirotehnicieni.

Articolele pirotehnice se clasifică, potrivit art. 11 din H.G. nr. 1102/2014, privind stabilirea condiţiilor pentru punerea la dispoziţie pe piaţă a articolelor pirotehnice, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 931 din 19 decembrie 2014, după cum urmează: a) articole pirotehnice de divertisment; b) articole pirotehnice de scenă; c) alte articole pirotehnice.

Art. 12 statuează că articolele pirotehnice de divertisment se clasifică în următoarele categorii:a) categoria F1: articole pirotehnice de divertisment care prezintă un risc foarte scăzut şi un nivel de zgomot neglijabil şi care sunt destinate utilizării în spaţii restrânse, inclusiv articolele pirotehnice de divertisment destinate utilizării în interiorul clădirilor cu destinaţia de locuinţă; b) categoria F2: articole pirotehnice de divertisment care prezintă un risc scăzut şi un nivel de zgomot scăzut şi care sunt destinate utilizării în exterior în spaţii restrânse; c) categoria F3: articole pirotehnice de divertisment care prezintă un risc mediu, care sunt destinate utilizării în exterior în spaţii deschise vaste şi al căror nivel de zgomot nu este dăunător sănătăţii umane; d) categoria F4: articole pirotehnice de divertisment de mare risc, cunoscute sub denumirea de "articole pirotehnice de divertisment de uz profesional", care sunt destinate utilizării exclusiv de către pirotehnicieni şi al căror nivel de zgomot nu este dăunător sănătăţii umane.

Conform art. 13 articolele pirotehnice de scenă se clasifică în următoarele categorii:a) categoria T1: articole pirotehnice pentru utilizarea pe scenă care prezintă un risc scăzut; b) categoria T2: articole pirotehnice pentru utilizarea pe scenă, care sunt destinate utilizării exclusiv de către pirotehnicieni.

Potrivit art. 14 din acelaşi act normativ, alte articole pirotehnice se clasifică în următoarele categorii: a) categoria P1: articole pirotehnice, altele decât articolele pirotehnice de divertisment şi articolele pirotehnice de scenă, care prezintă un risc scăzut; b) categoria P2: articole pirotehnice, altele decât articolele pirotehnice de divertisment şi articolele pirotehnice de scenă, care sunt destinate manipulării ori utilizării exclusiv de către pirotehnicieni.

Aşadar, potrivit dispoziţiilor legale, singurele articole pirotehnice care sunt destinate utilizării lor exclusiv de pirotehnicieni sunt cele din categoriile F4, T2 şi P2.

Aceeaşi concluzie rezultă şi din dispoziţiile art. 33, art. 34 din acelaşi act normativ. Astfel, conform art. 33, articolele pirotehnice de divertisment sunt însoţite, de asemenea, de cel puţin următoarele informaţii: a) categoria F1: după caz: "A se utiliza numai în exterior", alături de distanţa minimă de securitate; b) categoria F2: "A se utiliza numai în exterior", alături de distanţa sau distanţele minime de securitate, după caz; c) categoria F3: "A se utiliza numai în exterior", alături de distanţa sau distanţele minime de securitate; d) categoria F4: "A se utiliza numai de pirotehnicieni", alături de distanţa sau distanţele minime de securitate.

Potrivit art. 34: Articolele pirotehnice de scenă sunt însoţite, de asemenea, de cel puţin următoarele informaţii: a) categoria T1: după caz: "A se utiliza numai în exterior", alături de distanţa sau distanţele minime de securitate; b) categoria T2: "A se utiliza numai de pirotehnicieni", alături de distanţa sau distanţele minime de securitate.

Este însă adevărat că, în conformitate cu prevederile art. 6 din H.G. nr. 1102/2014 din motive de ordine şi siguranţă publică se interzic deţinerea, utilizarea şi/sau vânzarea către publicul larg a articolelor pirotehnice de divertisment din categoriile F2 şi F3. Totodată, potrivit art. 18 din acelaşi act normativ producătorii, importatorii şi distribuitorii pot pune la dispoziţie pe piaţă exclusiv pirotehnicienilor următoarele articole pirotehnice: a) articole pirotehnice de divertisment interzise publicului larg din categoriile F2 şi F3, potrivit prevederilor art. 6 şi din categoria F4;b) articole pirotehnice de scenă din categoria T2 şi alte articole pirotehnice din categoria P2.

De asemenea, potrivit art. 4 lit. f) din acelaşi act normativ, pirotehnicianul este o persoană care are cunoştinţe de specialitate, autorizată să manipuleze şi/sau să utilizeze pe teritoriul României articole pirotehnice de divertisment din categoria F2, F3, F4, articole pirotehnice de scenă din categoria T2 şi/sau alte articole pirotehnice din categoria P2.

Însă nu orice încălcare a acestor dispoziţii legale constituie infracţiunea prevăzută de art. 37 lit. c) din Legea nr. 126/1995 privind regimul materiilor explozive, cerinţa esenţială ataşată elementului material al laturii obiective fiind aceea ca acţiunea de comercializare să vizeze articole pirotehnice destinate a fi utilizate de către pirotehnicieni.

Examinând situaţia de fapt, astfel cum a fost stabilită de către prima instanţă, confirmată şi de instanţa de apel, se constată că inculpaţii S.C. A. S.R.L. şi B. nu au comercializat materiale care intră în obiectul material al infracţiunii, respectiv articole pirotehnice destinate a fi utilizate de către pirotehnicieni respectiv F4, T2 şi P2, ci articole pirotehnice din categoriile F2 şi F3, pentru utilizarea cărora nu este necesară existenta calităţii de pirotehnician. Deşi este interzisă vânzarea către publicul larg şi a acestor categorii de articole pirotehnice, ele nu îndeplinesc condiţia prevăzută de lege, aceea de a fi destinate utilizării de către pirotehnicieni, legiuitorul apreciind că o atare faptă nu prezintă gradul de pericol social pentru a fi sancţionată penal.

Ca atare, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate obiectivă ale infracţiunii prevăzută art. 37 lit. c) din Legea nr. 126/1995 privind regimul materiilor explozive, impunându-se achitarea celor doi inculpaţi în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

În final, se constată că instanţele de fond şi apel au dispus confiscare specială, conform art. 112 lit. b) din C. pen., potrivit căruia sunt supuse confiscării speciale bunurile care au fost folosite, în orice mod, sau destinate a fi folosite la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă, aparţinând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor.

Având în vedere că articolele pirotehnice nu fac parte din categoria celor care intră sub incidenţa elementului material al infracţiunii prevăzute de art. 37 lit. c) din Legea nr. 126/1995, se impune schimbarea temeiului măsurii de siguranţă a confiscării speciale din art. 112 lit. b) din C. pen. în art. 112 lit. f) din C. pen., fiind supuse confiscării bunurile a căror deţinere este interzisă de legea penală.

Pentru considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursurile în casaţie declarate de împotriva deciziei penale nr. 307/A din data de 18 aprilie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2021.

Va casa, în parte, decizia recurată şi sentinţa penală nr. 3719 din 21 decembrie 2023, pronunţată de Judecătoria Timişoara şi, în rejudecare:

În baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., va achita pe inculpaţii S.C. A. S.R.L. şi B. pentru săvârşirea infracţiunii de comercializare către publicul larg a articolelor pirotehnice destinate a fi utilizate de către pirotehnicieni, prevăzută de art. 37 lit. c) din Legea nr. 126/1995, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (5 acte materiale comise la data de 18.12.2018).

Va schimba temeiul măsurii de siguranţă a confiscării speciale din art. 112 lit. b) din C. pen. în art. 112 lit. f) din C. pen.

Va menţine măsura de siguranţă a confiscării speciale

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare în fond, apel şi recurs în casaţie, vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi, în cuantum de câte 180 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile în casaţie declarate de inculpaţii S.C. A. S.R.L. şi B. împotriva deciziei penale nr. 307/A din data de 18 aprilie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2021.

Casează, în parte, decizia recurată şi sentinţa penală nr. 3719 din 21 decembrie 2023, pronunţată de Judecătoria Timişoara şi, în rejudecare:

În baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., achită pe inculpaţii S.C. A. S.R.L. şi B. pentru săvârşirea infracţiunii de comercializare către publicul larg a articolelor pirotehnice destinate a fi utilizate de către pirotehnicieni, prevăzută de art. 37 lit. c) din Legea nr. 126/1995, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (5 acte materiale comise la data de 18.12.2018).

Schimbă temeiul măsurii de siguranţă a confiscării speciale din art. 112 lit. b) din C. pen. în art. 112 lit. f) din C. pen.

Menţine măsura de siguranţă a confiscării speciale.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate care nu contravin prezentei.

Cheltuielile judiciare în fond, apel şi recurs în casaţie, rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi, în cuantum de câte 180 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 04 februarie 2025.