Inadmissibility of cassation for failure to expressly invoke statutory grounds for quashing in human trafficking conviction

Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2024

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de condamnatul A., în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 16 din 10.02.2023 pronunţată de Tribunalul Alba în dosar penal nr. x/2022, s-au dispus, printre altele, următoarele:

A fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 182 lit. c) C. pen.

În baza art. 45 alin. (1) C. pen., inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n), o) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. şi de a se apropia de aceasta la o distanţă mai mică de 100 metri, dreptul de a se apropia de locuinţa şi locul de muncă al persoanei vătămate B. la o distanţă mai mică de 100 metri, pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. raportat la art. 45 alin. (1) C. pen., inculpatului i-a fost interzisă ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n), o) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. şi de a se apropia de aceasta la o distanţă mai mică de 100 metri, dreptul de a se apropia de locuinţa şi locul de muncă al persoanei vătămate B. la o distanţă mai mică de 100 metri.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută măsura controlului judiciar luată faţă de inculpatul A. prin încheierea penală nr. 46/2022 din data de 04.05.2022 a completului de judecători de drepturi şi libertăţi de la Curtea de Apel Alba Iulia, precum şi obligaţiile impuse prin încheierea menţionată aşa cum au fost modificate prin încheierea nr. 73/2022 a judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Alba, pronunţată la data de 14.07.2022.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen. s-a scăzut din pedeapsă durata reţinerii şi a arestării preventive a inculpatului A. din perioada 03.03.2022 - 04.05.2022.

În baza art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen. cu referire la art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpaţii A. şi C., a următoarelor sisteme informatice, aparţinând acestora, care au fost folosite la săvârşirea infracţiunii şi anume: telefon mobil marca x, cu seriile IMEI 1: x şi IMEI 2: x, cartelă SIM x seria x , card memorie, capacitate 16 GB şi cartelă SIM D. seria x , ce a fost ridicat de la inculpatul A.; telefon mobil marca x, cu seriile IMEI 1: x şi IMEI 2: x, cartelă SIM x seria x , nr. apel x, cod acces x, ridicat de la inculpata C..

În baza art. 19, art. 25 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 397 C. proc. pen. cu aplicarea art. 1357 şi urm. C. civ., a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de persoana vătămată - parte civilă B. şi au fost obligaţi inculpaţii E., C. şi A., în solidar, la plata sumei de 30.000 RON, reprezentând daune morale.

În baza art. 272 rap. la art. 274 alin. (1) C. proc. pen. fiecare dintre inculpaţi a fost obligat la plata a câte 4900 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat (câte 4500 RON fiecare inculpat pentru faza de urmărire penală şi câte 400 RON fiecare inculpat pentru faza de cameră preliminară şi judecată).

Pentru a pronunţa această hotărâre, analizând probatoriul administrat în cursul urmăririi penale şi al judecăţii, inclusiv prin raportare la apărările formulate, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că faptele inculpatului A. care, în perioada 6-15 februarie 2022, a efectuat activităţi de recrutare şi transferare către ceilalţi doi inculpaţi, în scopul exploatării sexuale, cu privire la persoana vătămată B., aceasta fiind exploatată, obligată prin constrângere fizică şi morală, la practicarea prostituţiei pe raza oraşelor Piteşti (în perioada 09-10 februarie) şi Alba Iulia (15 februarie), mai precis a recrutat-o pe persoana vătămată B., prin metoda lover boy, comunicând cu aceasta pe facebook şi telefonic, în perioada 6-8.02.2022, convingând-o să se întâlnească cu el, a transportat-o (împreună cu inc.

E.) la domiciliul lui (08.02.2022), a convins-o că o iubeşte şi doreşte o relaţie serioasă cu ea, i-a propus să practice prostituţia, să facă videochat, şi după ce fata a refuzat, la data de 09.02.2022, a transferat-o pe aceasta către ceilalţi doi inculpaţi, fata fiind transportată (de inculpatul E. cu maşina, în prezenţa celorlalţi doi inculpaţi) în Piteşti, cazată într-un apartament închiriat de inculpata C., unde a fost obligată să practice prostituţia, prin acte de constrângere fizică şi morală, exercitate în principal de inculpatul E. (în perioada 09-10 februarie), clienţii fiind recrutaţi prin intermediul unor anunţuri postate pe site-ul F. de către inculpata C., inculpatul A. păstrând legătura cu fata şi ceilalţi doi inculpaţi în perioada respectivă cu privire la activităţile infracţionale, iar ulterior după ce fata a reuşit să plece de la acest apartament (noaptea de 10/11 februarie) şi a fost recuperată de inculpaţii E. şi C.

şi adusă la locuinţa inculpatul A. (probabil în cursul zilei de 13 februarie), acesta a exercitat din nou presiuni asupra ei pentru a practica prostituţia, şi în baza unei înţelegeri avute cu ceilalţi doi inculpaţi a trimis-o pe victimă împreună cu aceştia la Alba Iulia, la data de 15 februarie, pentru a practica prostituţia, fata fiind cazată într-un apartament închiriat de inculpata C., fiind constrânsă să practice prostituţia, faptele fiind întrerupte deoarece victima a comunicat mamei sale că "este prinsă" la Alba Iulia, aceasta apelând la nr. de urgenţă 112, inculpaţii E. şi C., după consultări telefonice cu inculpatul A., eliberând victima în zona gării din mun.

Alba Iulia, după ce şi-au dat seama că s-a apelat la nr. 112, întrunesc elementele de tipicitate ale infracţiunii de trafic de persoane, prev. de art. 210 alin. (1) lit.

a) C. pen. rap. la art. 182 lit.

c) C. pen.

La stabilirea pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv că inculpatul a profitat de starea psihică a persoanei vătămate - un IQ de 67, nivel ce indică un retard mintal uşor, nivel de dezvoltare generală şi intelectuală sub vârsta cronologică, de faptul că aceasta era o persoană naivă, imatură, care investea, cu mare uşurinţă, cu încredere persoanele străine, având o capacitate slabă de identificare a pericolelor. De asemenea, s-a avut în vedere gradul de pericol mediu rezultat din modalitatea de săvârşire a faptei - recrutare transportare, adăpostire, constrângere (lovire, ameninţare, manipulare emoţională), insistenţa cu care a urmărit să menţină controlul asupra persoanei vătămate, precum şi că faptele acestuia au determinat traumatizarea persoanei vătămate, pe fondul problemelor psihice pe care deja le aceasta le avea ca urmare a unei relaţii abuzive anterioare starea psihică a acesteia degradându-se urmare infracţiunii căreia i-a fost victimă.

Sub aspectul laturii civile, prima instanţă a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de B., considerând că suma de 30.000 RON acordată cu titlu de daune morale este suficientă şi echitabilă, fiind de natură să compenseze suferinţele psihice şi fizice resimţite de persoana vătămată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul A., solicitând, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei ce constituie obiectul acuzaţiei din infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 210 alin. (1) C. pen. coroborat cu art. 182 lit. c) C. pen., în infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 213 alin. (1) şi (4) C. pen. şi în subsidiar, pronunţarea unei soluţii de achitare în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I sau lit. c) C. proc. pen., cu consecinţa lăsării nesoluţionate a acţiunii civile sau respingerea acţiunii civile ca neîntemeiată sau reducerea cuantumului pedepsei aplicate până la limita prevăzută de dispoziţiile art. 91 lit. a) C. pen., iar ca modalitate de executare, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Prin decizia penală nr. 866/2023 din 09 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, printre altele, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 16 din 10.02.2023 pronunţată de Tribunalul Alba în dosar nr. x/2022.

În baza art. 241 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. s-a constatat încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar luată faţă de inculpatul A. prin încheierea penală nr. 46 din 04.05.2022 a Curţii de Apel Alba Iulia, modificată, sub aspectul obligaţiilor impuse, prin încheierea penală nr. 73 din 14.07.2022 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Alba.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 800 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpata intimată C. şi partea civilă B., au rămsa în sarcina statului şi au fost avansate din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această decizie, în urma examinării sentinţei apelate, Curtea a constatat că, în speţă, prima instanţă a reţinut corect starea de fapt şi a făcut o analiză temeinică a probelor administrate în cauză, fapta imputată inculpatului fiind corect calificată în drept ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 182 lit. c) C. pen.

Realizând propriul demers analitic în raport cu criticile invocate de către inculpat, Curtea a constatat că probele administrate (declaraţiile persoanei vătămate, raportul de expertiză medico legală psihiatrică nr. 879/A1/66/P.29/09.03.2022, raportul de expertiză psihologică seria x/2022 nr. x, procesele-verbale încheiate de către organele de poliţie din cadrul BCCO Alba Iulia privind datele informatice, datele identificate cu ocazia percheziţiei informatice efectuate asupra telefonului inculpatului A., procesele-verbale încheiate de către organele de poliţie din cadrul BCCO Alba Iulia conţinând datele identificate cu ocazia accesului la contul de facebook al inculpatului A., conversaţiile identificate pe contul de facebook al inculpatului A., listingul postului telefonic utilizat de persoana vătămată B., declaraţia martorului G., mesajele transmise de către victimă inculpatei C.) susţin concluzia că inculpaţii A. şi E. sunt, alături de coinculpata C., autorii infracţiunii de trafic de persoane săvârşită în dauna persoanei vătămate B.. În această situaţie, nu există temeiuri pertinente şi suficiente care să justifice adoptarea faţă de inculpatul A. a unor soluţii de achitare întemeiate pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. pen. întrucât fapta este prevăzută de legea penală sau art. 16 alin. (1) lit. c) C. pen., la dosarul cauzei existând probe că inculpatul a săvârşit infracţiunea imputată.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei aplicate inculpatului A. de prima instanţă, Curtea a constatat că aceasta corespunde criteriilor generale prevăzute de art. 74 C. pen., asigurând o sancţionare proporţională gravităţii faptei comise şi nu se impune reducerea acesteia, având în vedere maniera concretă în care inculpatul a acţionat în vederea atingerii scopului propus, care denotă o desconsiderare reală a demnităţii şi libertăţii persoanei vătămate, faptul că acesta a ignorat toate datele/elementele ce indicau intelectul liminar, profitând de naivitatea şi credulitatea accentuată a victimei, precum şi împrejurarea că abordarea persoanelor de sex opus prin intermediul platformelor de socializare cu scopul de a le connvinge să presteze diferite activităţi cu tentă sexuală se circumscrie unei practici constante a inculpatului.

De asemenea, Curtea a reţinut, referitor la individualizarea modalităţii de executare a pedepsei aplicată inculpatului A., pe de-o parte, că nu sunt întrunite cumulativ exigenţele impuse de art. 91 C. pen., cu referire specială la condiţia imperativă privind cuantumul pedepsei aplicate, care depăşeşte 3 ani închisoare şi exclude acordarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere, iar pe de altă parte, că în situaţia particulată a inculpatului, executarea pedepsei în regim de detenţie este singura modalitate aptă să corespundă scopului urmărit prin dispunerea lor şi să asigure realizarea funcţiilor de fermitate, intransigenţă şi exemplaritate a măsurii de constrângere.

Hotărârea din apel a fost comunicată la 15 noiembrie 2023 Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia, la 17 noiembrie 2023 inculpatului A. (la domiciliu) şi inculpatului E., la 20 noiembrie 2023 inculpatei C. şi părţii civile B..

Potrivit procesului-verbal întocmit de grefierul de şedinţă la 10 octombrie 2024, din verificarea bazei de date a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor- Sistemul de evidenţă a datelor persoanelor private de libertate a rezultat că inculpatul A. a fost încarcerat în Penitenciarul Mioveni începând cu data de 09 noiembrie 2023.

Faţă de menţiunile din respectivul proces-verbal, termenul de declarare a recursului în casaţie nu s-a împlinit, având în vedere că decizia de condamnare a fost comunicată la adresa de domiciliu, nu şi la locul de detenţie, unde inculpatul A. se afla încarcerat din 09 noiembrie 2023.

Împotriva hotărârii instanţei de apel, la data de 20 iunie 2024, a declarat recurs în casaţie inculpatul A. (personal), fără a invoca niciunul dintre motivele de casare reglementate de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În esenţă, recurentul a solicitat reanalizarea motivelor de apel invocate în faţa Curţii de Apel Alba Iulia, apreciind că acestea sunt întemeiate. În atare situaţie, a apreciat că se impune, în temeiul art. 448 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., admiterea recursului în casaţie şi înlăturarea greşitei aplicări a legii, sau, în temeiul art. 440 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., trimiterea cauzei spre rejudecare.

De asemenea, a solicitat ca, în cazul în care se admite recursul în casaţie, să se dispună punerea sa în libertate.

Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia la data de 26 iulie 2024, inculpaţilor E. şi C. şi părţii civile B. la 01 august 2024.

Termenul de 10 zile prevăzut de art. 439 alin. (2) C. proc. pen. a expirat, cel mai târziu, la data de 12 august 2024, fără ca la dosar să fie depuse concluzii scrise.

Dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 06 septembrie 2024. La înaintarea dosarului în calea de atac, procedura de comunicare a recursului în casaţie prevăzută de art. 439 alin. (2) C. proc. pen. era îndeplinită.

La data de 11 octombrie 2024 a fost depus la dosar raportul întocmit de magistratul-asistent desemnat, potrivit căruia cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. apare ca inadmisibilă în principiu întrucât în cauză nu sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 440 alin. (2) C. proc. pen. [nefiind respectate cerinţele de la art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. şi art. 438 C. proc. pen..].

Înalta Curte, analizând cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele motive:

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 440 alin. (2) C. proc. pen., în cazul în care, cu ocazia examinării admisibilităţii în principiu, se constată că cererea nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau că nu s-au respectat dispoziţiile art. 434 (ce stabilesc hotărârile supuse acestei căi extraordinare de atac), art. 436 alin. (1) şi (6) C. proc. pen. (privind persoanele îndreptăţite a promova recursul în casaţie), art. 437 (referitor la conţinutul cererii) şi art. 438 C. proc. pen. (ce reglementează cazurile în care se poate face recurs în casaţie), instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Reglementând conţinutul cererii de recurs în casaţie, art. 437 alin. (1) C. proc. pen. stabileşte că aceasta trebuie să cuprindă numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţii ori, după caz, numele şi prenumele procurorului care exercită calea extraordinară de atac şi organul judiciar din care acesta face parte (lit. a), indicarea hotărârii care se atacă (lit. b), indicarea cazurilor de casare pe care se întemeiază cererea şi motivarea acestora (lit. c), precum şi semnătura persoanei care a promovat recursul în casaţie (lit. d).

Rezultă, aşadar, din cuprinsul textului de lege menţionat că cererea de recurs în casaţie se caracterizează printr-un anumit formalism, fără a cărui respectare aceasta nu poate produce efectul învestirii instanţei cu soluţionarea pe fond a căii extraordinare de atac. Astfel, din conţinutul cererii trebuie să rezulte persoana care promovează recursul în casaţie, pentru a se putea verifica dacă aceasta se numără printre titularii căii extraordinare de atac, domiciliul sau reşedinţa părţii, întrucât judecarea cauzei, ulterior admiterii în principiu, se face cu citarea părţilor (conform art. 445 C. proc. pen.), hotărârea ce se atacă, precum şi voinţa de a recura respectiva hotărâre şi limitele acestei voinţe, respectiv motivele în fapt şi în drept ce au determinat exercitarea căii de atac, dat fiind faptul că numai între aceste limite operează controlul instanţei de recurs.

Aşa cum se prevede în art. 440 alin. (2) C. proc. pen., indicarea în cerere a tuturor elementelor de conţinut la care se referă expres art. 437 alin. (1) C. proc. pen. constituie o condiţie de admisibilitate a recursului în casaţie, a cărei neîndeplinire atrage în mod obligatoriu respingerea ca inadmisibilă a căii extraordinare de atac.

Examinând cererea de recurs în casaţie formulată de condamnatul A. sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate, Înalta Curte constată că aceasta respectă cerinţa prevăzută de art. 434 C. proc. pen., decizia penală nr. 866/2023 din 09 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, fiind susceptibilă de a fi atacată cu această cale extraordinară de atac.

Deopotrivă, se constată că recursul în casaţie a fost promovat, în termen legal, de către de către A., persoană care, faţă de calitatea sa de inculpat în cursul procesului în fond şi apel, se numără printre titularii acestei căi extraordinare de atac, enumeraţi în cuprinsul art. 436 alin. (1) C. proc. pen. Totodată, este îndeplinită şi condiţia prevăzută de art. 436 alin. (6) C. proc. pen., având în vedere că inculpatul A. a declarat apel în cauză, acesta fiind respins de către Curtea de Apel Alba Iulia.

Analizând, în continuare, cererea de recurs în casaţie din perspectiva respectării dispoziţiilor art. 437 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta întruneşte cerinţele de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen., întrucât cuprinde numele, prenumele şi locul de detenţie al recurentului, este indicată hotărârea atacată şi are aplicată semnătura persoanei care a întocmit-o, însă nu respectă condiţia de la art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., având în vedere că nu a fost invocat niciunul din cazurile de casare reglementate de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., recurentul limitându-se la a solicita reanalizarea motivelor de apel invocate în faţa Curţii de Apel Alba Iulia.

Motivele invocate nu se circumscriu, aşadar, niciunui caz de casare expres prevăzut de lege, în condiţiile în care recursul în casaţie nu presupune examinarea unei cauze sub toate aspectele, ci doar controlul legalităţii hotărârii atacate, respectiv al concordanţei acesteia cu regulile de drept aplicabile, însă exclusiv din perspectiva motivelor prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., având, aşadar, ca scop exclusiv sancţionarea deciziilor neconforme cu legea materială şi procesuală şi nicidecum judecarea propriu-zisă a procesului penal prin reaprecierea faptelor şi a vinovăţiei persoanei condamnate.

Pentru considerentele mai sus arătate, Înalta Curte constată că cererea de recurs în casaţie formulată de condamnatul A. nu îndeplineşte toate condiţiile prevăzute în mod cumulativ de dispoziţiile legale, fiind promovată cu încălcarea prevederilor art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., motiv pentru care, în baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen., va respinge calea extraordinară de atac exercitată de acesta ca inadmisibilă.

Totodată, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere culpa sa procesuală, îl va obliga pe recurent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art. 440 C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 866/2023 din 09 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 octombrie 2024.