Cassation appeal rejected; criminal court retains jurisdiction over severed civil claim despite monetary threshold.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Criminal Section) dismissed as unfounded the extraordinary appeal for cassation filed by the defendants, thereby upholding the final appellate decision (no. 549/A of 08.05.2024) that had affirmed the lower court's judgment partially admitting the civil actions and ordering the defendants to pay damages to the civil parties; the court also ordered each appellant to pay 200 RON in judicial costs. The defendants had challenged the appellate decision after the criminal proceedings were discontinued due to prescription of criminal liability and the civil action was severed and adjudicated separately, arguing under Article 438(1)(1) of the Criminal Procedure Code that the court lacked material jurisdiction because the severed civil claim exceeded the 200,000 RON threshold, which under civil procedure rules would place jurisdiction with the tribunal rather than the court of first instance. The High Court rejected this argument, holding that severing the civil action under Article 26 of the Criminal Procedure Code does not divest the criminal court of material jurisdiction—the civil action remains accessory to the criminal action and is governed by criminal procedure rules, including jurisdiction, not by the civil procedure code's monetary thresholds.
Legislator headnote
AI generatedart. 253 alin. (1) C. pen, art. 77 alin. (1) C. pen, art. 346 C. proc. pen, art. 1357 C. civ, art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen, art. 440 alin. (4) C. proc. pen; Cassation appeal rejected; criminal court retains jurisdiction over severed civil claim despite monetary threshold: 549/A of 08.05.2024) that had affirmed the lower court's judgment partially admitting the civil actions and ordering the defendants to pay damages to the civil parties; the court also ordered each appellant to pay 200 RON in judicial costs. The defendants had challenged the appellate decision after the criminal proceedings were discontinued due to prescription of criminal liability and the civil action was severed and adjudicated separately, arguing under Article 438(1)(1) of the Criminal Procedure Code that the court lacked material jurisdiction because the severed civil claim exceeded the 200,000 RON threshold, which under civil procedure rules would place jurisdiction with the tribunal rather than the court of first instance. The High Court rejected this argument, holding that severing the civil action under Article 26 of the Criminal Procedure Code does not divest the criminal court of material jurisdiction—the civil action remains accessory to the criminal action and is governed by criminal procedure rules, including jurisdiction, not by the civil procedure code's monetary thresholds.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for rejecting the appeals in cassation as unfounded.
Legal basis for obliging the appellants to pay judicial costs.
Full text
Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2024
Asupra recursurilor în casaţie de faţă, în baza actelor din dosar, constată:
Prealabil, prin sentinţa penală nr. 310 din 31.08.2022, pronunţată de Judecătoria Tecuci în dosarul nr. x/2021, s-a dispus, în temeiul art. 396 alin. (1) şi (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., încetarea procesului penal faţă de inculpaţii A., B. şi C., pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere prevăzută de art. 253 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1) C. pen., ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale.
Prin aceeaşi sentinţă, s-a dispus disjungerea acţiunii civile exercitată de către părţile civile şi înregistrarea unui nou dosar, având ca obiect distrugere - acţiune civilă, sub nr. x/2022.
Prin sentinţa penală nr. 317/05.07.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Tecuci, în baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ. a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă D. şi a obligat pe inculpaţi la plata sumei de 162225 RON către aceasta, reprezentând despăgubiri civile.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ. a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă E. şi a obligat pe inculpaţi la plata sumei de 87396 RON către aceasta, reprezentând despăgubiri civile.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ. a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă F. şi a obligat pe inculpaţi la plata sumei de 560400 RON către aceasta, reprezentând despăgubiri civile.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ. a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă G. şi a obligat pe inculpaţi la plata sumei de 331883 RON către aceasta, reprezentând despăgubiri civile.
Prin decizia penală nr. 549/A din 08.05.2024, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii A., B. şi C. împotriva sentinţei penale nr. 317/05.07.2023 a Judecătoriei Tecuci.
Împotriva deciziei penale nr. 549/A din 08.05.2024, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022, inculpaţii A., B. şi C. au formulat cerere de recurs în casaţie, invocând dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., cu motivarea că "în cursul judecăţii nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente".
Au solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare instanţei mai mare în grad, respectiv Tribunalului Bucureşti.
Prin încheierea din 12 septembrie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2022, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpaţii B., A. şi C. împotriva deciziei penale nr. 549/A din 08.05.2024, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.
Analizând recursurile în casaţie, prin prisma criticilor formulate, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate, în considerarea celor ce succed:
Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 433 C. proc. pen., judecarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
În cauză, inculpaţii B., A. şi C. au formulat recurs în casaţie invocând cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., sub aspectul motivării susţinând că latura civilă a cauzei a fost soluţionată cu încălcarea dispoziţiilor procedurale privind competenţa după materie. Astfel, recurenţii inculpaţi au apreciat că, în urma disjungerii laturii penale de latura civilă, în privinţa noului dosar, format distinct de cauza penală, având ca obiect latura civilă, sunt incidente normele de procedură civilă, inclusiv sub aspectul competenţei materiale a instanţei de judecată.
În acest sens, au arătat că obiectul cererilor de constituire parte civilă derivă dintr-o presupusă faptă delictuală, iar valoarea pretenţiilor reprezentând daune materiale solicitată de fiecare parte civilă depăşeşte pragul valoric de 200.000 RON, prevăzut de art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., dispoziţii din a căror interpretare per a contrario, reiese că cererile evaluabile în bani, a căror valoare depăşeşte pragul indicat, având un alt obiect decât cel vizat la lit. a)-j) ale pct. 1 al art. 94 C. proc. civ., sunt de competenţa tribunalului ca primă instanţă de judecată.
Potrivit dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în cazul în care "în cursul judecăţii nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară în grad celei legal competente".
Astfel, acest caz de casare este incident numai atunci când judecata a fost făcută de o instanţă inferioară celei legal competente - după materie sau după calitatea persoanei -, nerespectarea dispoziţiilor privind competenţa având loc în cursul judecăţii, reglementarea fiind corespunzătoare modificărilor aduse de noua lege cu privire la condiţiile în care poate fi invocată excepţia de necompetenţă materială sau după calitatea persoanei a instanţei, precum şi cu privire la sancţiunea nulităţii absolute care poate fi invocată în orice stare a procesului, sancţiune ce intervine în cazul nerespectării dispoziţiilor referitoare la tipurile de competenţă menţionate, potrivit dispoziţiilor art. 281 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) C. proc. pen.
În speţă, Înalta Curte constată că prin sentinţa penală nr. 310 din 31.08.2022, pronunţată de Judecătoria Tecuci în dosarul nr. x/2021, s-a dispus, în temeiul art. 396 alin. (1) şi (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., încetarea procesului penal faţă de inculpaţii A., B. şi C., pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere prevăzută de art. 253 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1) C. pen., ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale.
Prin aceeaşi sentinţă, s-a dispus disjungerea acţiunii civile exercitată de către părţile civile şi înregistrarea unui nou dosar, având ca obiect distrugere - acţiune civilă, sub nr. x/2022, acesta fiind soluţionat de Judecătoria Tecuci, prin sentinţa penală nr. 317 din 05.07.2023, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 549/A din 08.05.2024, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.
Examinând motivele recurenţilor inculpaţi, prin prisma dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte apreciază ca neîntemeiată susţinerea că, prin disjungerea laturii civile de latura penală a cauzei, în ceea ce priveşte noul dosar având ca obiect latura civilă devin incidente normele de procedură civilă, inclusiv sub aspectul competenţei materiale a instanţei de judecată.
În acest sens, se reţine că, potrivit art. 19 alin. (1), respectiv alin. (4) C. proc. pen., "acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale. Acţiunea civilă se soluţionează în cadrul procesului penal, dacă prin aceasta nu se depăşeşte durata rezonabilă a procesului."
Conform art. 25 alin. (1) C. proc. pen., "instanţa se pronunţă prin aceeaşi hotărâre atât asupra acţiunii penale, cât şi asupra acţiunii civile", respectiv alin. (5), în caz de încetare a procesului penal, în baza art. 16 alin. (1) lit. f) - cu excepţia prescripţiei, instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă.
În temeiul art. 26 C. proc. pen., "instanţa poate dispune disjungerea acţiunii civile, când soluţionarea acesteia determină depăşirea termenului rezonabil de soluţionare a acţiunii penale. Soluţionarea acţiunii civile rămâne în competenţa instanţei penale."
Aşadar, disjungerea acţiunii civile de acţiunea penală a cauzei nu determină pierderea competenţei materiale a instanţei penale, dispoziţiile art. 19 alin. (5) C. proc. pen., potrivit cărora "repararea prejudiciului material şi moral se face potrivit dispoziţiilor legii civile", invocate în susţinere de către recurenţii inculpaţi, neputând fi interpretate în sensul aplicării normelor de procedură civilă privind competenţa materială în cazul soluţionării acţiunii civile separat de acţiunea penală, contrar reglementării exprese, imperative, din cuprinsul art. 26 C. proc. pen.
Prin urmare, în speţă, acţiunea civilă exercitată în cauza penală privind pe inculpaţii B., A. şi C. - ce a format obiectul dosarului nr. x/2022 al Judecătoriei Tecuci, având caracter accesoriu faţă de acţiunea penală, a fost soluţionată de instanţa competentă, conform dispoziţiilor procesual penale incidente, neexistând nicio încălcare a normelor de procedură ce reglementează competenţa materială a instanţelor.
În raport de aceste considerente, constatând că în cauză nu este incident cazul de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii B., A. şi C. împotriva deciziei penale nr. 549/A din 08.05.2024, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 de RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii B., A. şi C. împotriva deciziei penale nr. 549/A din 08.05.2024, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 de RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 octombrie 2024.