Penal jurisdiction transfer denied for lack of objective evidence that media coverage and prior professional contact impaired judicial impartiality

Şedinţa publică din data de 28 noiembrie 2024

Asupra cererii de strămutare de faţă, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 14 octombrie 2024, prin avocat A., înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 21 octombrie 2024, sub nr. x/2024, petenta B. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 al Curţii de Apel Iaşi, susţinând că există suspiciuni rezonabile că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei şi calităţii părţilor şi ca urmare a pericolului de tulburare a ordinii publice.

În argumentare, apărarea a arătat, în esenţă, că, prin rechizitoriul nr. x/2024 din 12 august 2024 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi Iaşi, petenta B. a fost trimisă în judecată pentru pretinsa săvârşire a unei infracţiuni de tentativă de omor.

La momentul la care se presupune că ar fi fost săvârşită infracţiunea, petenta avea calitatea de avocat în Baroul Iaşi, pe care o are şi la acest moment.

Referitor la împrejurărilor cauzei, apărarea a susţinut că în dosarul care face obiectul cererii de strămutare este judecată o pretinsă tentativă de omor comisă pe fondul unui eveniment rutier care a generat ample reacţii publice atât din partea societăţii civile, cât şi din partea unor persoane publice.

Mediatizarea a fost preluată şi de presa naţională, însă este evident faptul că în alte localităţi nu există aceeaşi rezonanţă socială a faptelor pentru care a fost trimisă în judecată petenta, în condiţiile în care cetăţenii sunt de regulă interesaţi de ceea ce se întâmplă în propria urbe. Imaginea creionată petentei atât de presa locală, cât şi de către acuzare, este aceea a unei "vânătoare de motociclişti", o persoană profund rău-voitoare care a căutat să se răzbune pe o categorie aparte de participanţi la trafic.

Or, aceste împrejurări nu doar că nu sunt susţinute de nicio probă, dar au fost contrazise în mod direct prin probatoriile administrate în apărare, atât judecătorul de drepturi şi libertăţi (în faza de urmărire penală), cât şi judecătorul de cameră preliminară (în faza de cameră preliminară) reţinând faptul că aceste aserţiuni nu pot fi confirmate.

Opinia publică, însă, ca organism ce reacţionează la stimuli bazaţi pe emoţie colectivă şi nevoia de aplicare a unei justiţii sociale, nu operează cu acelaşi standard probator cu care operează instanţele de judecată, fiind extrem de greu (dacă nu chiar imposibil) de a nu oferi acesteia imaginea reală a petentei şi de a accepta faptul că ceea ce s-a întâmplat în seara zilei de 30 mai 2024 nu a fost decât un regretabil accident rutier, iar nu o execuţie publică a unui motociclist.

În aceea ce priveşte calitatea părţilor, apărarea a susţinut că dosarul care face obiectul cererii de strămutare, aflat pe rolul Curţii de Apel Iaşi, cunoaşte o amplă mediatizare (mai cu seamă în presa locală) şi o lipsă generală de obiectivitate a relatărilor şi virulenţă a publicaţiilor, tocmai din pricina calităţilor persoanelor ce sunt părţi în prezenta cauză, în special, a calităţii de avocat pe care o are petenta.

Astfel, din înscrisurile depuse în susţinerea cererii de strămutare reiese cum o serie de publicaţii (C., D., E., F., etc.) susţin o amplă şi concentrată campanie de denaturare a adevărului şi de discreditare a petentei, toate acestea având drept scop inflamarea, în mod intenţionat, a opiniei publice şi crearea unor presiuni mediatice asupra judecătorului cauzei.

Or, dincolo de rolul presei de "câine de pază" al democraţiei într-un stat de drept şi dincolo de dreptul la informaţie (principii fundamentale ce nu au legătură cu scopul articolelor menţionate anterior), este evident că maniera de redactare a acestor articole nu face decât să creeze o presiune asupra judecătorilor instanţei ieşene, care, fiind exercitată pe o perioadă îndelungată de timp, poate conduce, în mod involuntar, la pronunţarea unor soluţii pe fondul cauzei care să conveargă cu dorinţele principalelor trusturi de presă locale.

Chiar dacă judecătorii în cauză nu resimt, în mod personal, presiunea creată asupra lor prin intermediul unor campanii de presă bine orchestrate, în mod obiectiv, toate aceste incursiuni în desfăşurarea actului de justiţie sunt apte a-i crea petentei inculpate B. adevărate temeri cu privire la dreptul său la un proces echitabil.

Având în vedere toate aceste presiuni, este justificată temerea petentei referitoare la faptul că judecătorii din cadrul Curţii de Apel Iaşi ar putea pronunţa o soluţie injustă, pripită, care să nu reflecte întocmai realitatea celor întâmplate, ci care să urmărească, în principal, satisfacerea opiniei create de trusturile de presă de la nivel local.

În plus, prin prisma calităţii de avocat, petenta a avut contact cu toţi judecătorii din cadrul Curţii de Apel Iaşi, pledând în faţa acestora pentru diverşi clienţi. Or, având în vedere existenţa unor interacţiuni anterioare profesionale între judecătorii instanţei şi petentă, fapt ce poate crea, cel puţin la nivel abstract, o serie de preconcepţii, judecarea cauzei în judeţul Iaşi constituie o situaţie procesuală nefirească.

Aceasta, în condiţiile în care presiunile exercitate de către principalele trusturi de presă de la nivel local nu fac decât să inflameze opinia publică cu privire la necesitatea pedepsirii petentei B. şi să pună o presiune suplimentară pe judecătorii ce vor soluţiona cauză.

De altfel, inclusiv pe platforma de socializare G. şi pe grupurile de H. a existat şi există o preocupare constantă a opiniei publice cu privire la parcursul procesual al dosarului, fiind expusă dorinţa de "răzbunare" pentru evenimentul din data de 30 mai 2024.

Or, aceste acţiuni exterioare actului de justiţie sunt apte a afecta aparenţa de imparţialitate şi de o face pe petentă să simtă că în cauză este mai degrabă supusă unui oprobriu public, iar nu unei judecăţi echitabile.

Altfel spus, prin campaniile de presă şi atacurile la persoana petentei este afectată aparenţa de imparţialitate a judecătorilor din cadrul Curţii de Apel Iaşi.

În ceea ce priveşte pericolul de tulburare a ordinii publice, apărarea a susţinut că încă de la trimiterea în judecată a inculpatei, opinia publică a fost inflamată de trusturile de presă locale şi de formatorii de opinie de pe platfirmele de socializare.

În concluzie, apărarea a susţinut că, pentru a se înlătura absolut orice dubiu în ceea ce priveşte aparenţa de imparţialitate a judecătorilor din cadrul Curţii de Apel Iaşi şi pentru a se evita tulburarea ordinii publice la momentul pronunţării unei soluţii în cauză, este necesară judecarea dosarului de strămutat de către o altă curte de apel de pe teritoriul ţării.

În anexa cererii, petenta a depus un set de documente aflat la dosar, care cuprinde: postări G. Iaşi: Info Trafic/Radare; articole de presă: B., "spaima motocicliştilor", vrea să scape de arest. Judecătorii nu i-au acceptat cererea. Ce urmează? -www. bzi.ro, 15 iunie 2024; Avocata acuzată de tentativă de omor în trafic nu renunţă la visul ei! B. a apelat din noi la judecători! - www.x.ro, 25 august 2024; Avocata care a lovit intenţionat cu maşina un motociclist rămâne în arest - www.x.ro, 7 august 2024; Decizie majoră pentru avocata care a lovit intenţionat cu maşina un motociclist. Hotărârea ICCJ - www.x.com, 14 iulie 2024; Avocata B., arestată preventiv pentru 30 de zile, după ce a lovit intenţionat cu masina un motociclist, în Iaşi - www.x.ro, 5 iunie 2024; Coincidenţă înspăimântătoare!Ce a postat B., avocata din Iaşi, înainte de a provoca accidentul cu motociclistul - www.romaniatv.net, 12 iunie 2024; Avocata acuzată că a dat intenţionat cu maşina peste un motociclist, trimisă în judecată: "Tentativă de omor" - www.x.ro, 16 august 2024.

La data de 7 noiembrie 2024, Curtea de Apel Iaşi a transmis dovezile de încunoştiinţare a părţilor prev. de art. 73 alin. (2) C. proc. pen., precum şi referatul de informaţii prevăzut de art. 72 alin. (6) C. proc. pen., în cuprinsul căruia a făcut un amplu istoric al cauzei, indicând obiectul acesteia - verificările aferente procedurii camerei preliminare în cauza constituită ca urmare a sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. x/2024 din 12 august 2024 întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatei B. (avocat definitiv în Baroul Iaşi), pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor, prev. de art. 32 alin. (1) raportat la art. 188 alin. (1) C. pen. şi măsurile dispuse de instanţă la fiecare termen de judecată, respectiv soluţia pronunţată de judecătorul de cameră preliminară la termenul din 1 noiembrie 2024.

Curtea de Apel Iaşi nu a transmis, însă, şi un punct de vedere asupra cererii de strămutare, limitându-se a comunica că lasă la apreciarea Înaltei Curţi necesitatea şi oportunitatea unei eventuale strămutări a cauzei.

Referatului de informaţii i-au fost ataşate, în copie, rechizitoriul nr. x/2024 din 12 august 2024 întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi; încheierile de şedinţă din 16 septembrie 2024, 14 octombrie 2024 şi 28 octombrie 2024 şi minuta încheierii din data de 1 noiembrie 2024, pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Iaşi în dosarul obiect al cererii de strămutare.

La termenul fixat pentru judecarea cauzei, 28 noiembrie 2024, apărătorul ales al petentei şi reprezentantul Ministerului Public au expus concluziile asupra cererii de strămutare, acestea fiind fidel redate în practicaua prezentei hotărâri.

*

Analizând cererea formulată de petenta B., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 71 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie "strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calităţii părţilor ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice."

Strămutarea este, prin urmare, un remediu procesual prin intermediul căruia, în mod excepţional, judecarea unei anumite cauze penale este luată din competenţa unei instanţe şi dată spre soluţionare unei alte instanţe din aceeaşi categorie şi de acelaşi grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra lipsei de obiectivitate şi imparţialitate a tuturor judecătorilor ce o compun.

Referindu-se la conceptul de imparţialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se defineşte prin "absenţa prejudecăţilor sau a părerilor preconcepute". În acest context, s-a decis că imparţialitatea trebuie apreciată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât şi potrivit unui test obiectiv, care stabileşte dacă judecătorul a oferit garanţii suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersackvs Belgia, hotărârea din 1 octombrie 1982).

Demersul obiectiv a fost explicat de CEDO în sensul că ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanţele trebuie să o inspire publicului (Fey vs. Austria). În aplicarea acestui test, opinia părţii în cauză cu privire la imparţialitatea instanţei este importantă, dar nu decisivă. Imparţialitatea obiectivă constă "în a pune problema dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparţialităţii acestuia din urmă." (Cazul Hauschildt vs Danemarca).

În cazul unei cereri de strămutare, imparţialitatea judecătorilor care compun instanţa trebuie analizată din perspectiva împrejurărilor cauzei, a calităţii părţilor şi a pericolului de tulburare a ordinii publice.

Examinând, în aceste coordonate, împrejurările invocate în speţă drept temeiuri ale cererii de strămutare - existenţa unei suspiciuni rezonabile că imparţialitatea judecătorilor învestiţi cu soluţionarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 al Curţii de Apel Iaşi este afectată ca urmare a împrejurărilor cauzei şi calităţii părţilor, existând, deopotrivă, şi pericolul de tulburare a ordinii publice, Înalta Curte constată că afirmaţiile petentei B. nu sunt susţinute de elemente obiective, care să releve întrunirea cerinţelor prevăzute de art. 71 din C. proc. pen.

În acest sens, constată că toate cele trei motive invocate în susţinerea cererii de strămutare sunt fundamentate, în mod determinant, pe pretinsa mediatizare excesivă a cauzei, aspect care, însă, nu poate pune, în mod real, în discuţie, imparţialitatea magistraţilor Curţii de Apel Iaşi, în condiţiile în care 5 dintre cele 7 articole ataşate de petentă prezentei cereri au apărut în presă într-un interval de timp plasat anterior înregistrării dosarului în procedura de cameră preliminară (la data de 14 august 2024), iar celelalte 2 articole (din 16 şi 25 august 2024), care au fost publicate imediat după sesizarea Curţii de Apel Iaşi cu rechizitoriul nr. x/2024 din 12 august 2024 întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, cuprind exclusiv informaţii referitoare la acuzaţia concretă aduse petentei în cauză, respectiv, la căile de atac exercitate de această împotriva măsurilor preventive sub imperiul cărora se află şi soluţiile pronunţate.

Or, chiar făcând abstracţie de data publicării articolelor de presă ataşate cererii de strămutare, se impune a se constata că, publicarea, în cotidiene locale sau regionale şi/sau naţionale, online sau scriptice, a unor articole vizând dosarul a cărui strămutare se solicită, în cuprinsul cărora, pe lângă informări privind stadiul dosarului şi obiectul acuzaţiei aduse petentei, se fac anumite comentarii referitoare la persoana acesteia, nu este aptă a susţine eo ipso temerea că judecătorii Curţii de Apel Iaşi nu pot da dovadă de imparţialitate, atât din punct de vedere subiectiv, cât şi obiectiv, în soluţionarea cauzei.

În virtutea specificului funcţiei deţinute, magistraţii au obligaţia de a-şi îndeplini atribuţiile fără părtinire şi cu respectarea dispoziţiilor legale, indiferent de calitatea părţilor şi împrejurările cauzei.

De altfel, în speţă, aşa cum s-a arătat, cererea de strămutare este fundamentată, în mod esenţial, pe mediatizarea excesivă a dosarului, apărarea susţinând că mass-media, în special cea locală, duce o campanie amplă şi concertată de denaturare a adevărului şi de discreditare a petentei, căreia i s-a creionat imaginea unei "vânătoare de motociclişti", toate acestea având drept scop inflamarea, în mod intenţionat, a opiniei publice şi crearea unor presiuni mediatice asupra judecătorului cauzei.

Corelativ, invocă şi calitatea de avocat a petentei, susţinând că în considerarea acesteia, B. a avut interacţiuni profesionale cu judecătorii Curţii de Apel Iaşi, fapt ce poate crea, cel puţin la nivel abstract, o suspiciune de lipsă de imparţialitate a acestora în judecarea cauzei.

Altfel spus, susţine că interesul manifestat, în special, de presa locală şi preocuparea arătată, inclusiv pe platforma de socializarea G. şi pe grupurile H., pentru parcursul dosarului în care a fost trimisă în judecată pentru comiterea infracţiunii de tentativă la omor, coroborată şi cu împrejurarea că a exercitat calitatea de avocat în faţa instanţelor ieşene, constituie aspecte de natură a afecta imparţialitatea judecătorilor Curţii de Apel Iaşi.

Susţinerile petentei sunt neîntemeiate.

În lipsa unor aspecte verificabile vizând aşa-zisa afectare a obiectivităţii judecătorilor, ca urmare a presupusei presiuni mediatice exercitate asupra acestora prin maniera de prezentare a cauzei, în elementele sale esenţiale şi a petentei, în presa locală şi/sau naţională, respectiv ca urmare a calităţii de avocat deţinută de aceasta, simpla invocare a unei suspiciuni în acest sens nu poate constitui temei pentru admiterea unei cereri de strămutare.

Motivele temeinice care pot fundamenta strămutarea vizează atitudini sau comportamente care nu pot fi încadrate strict în niciunul dintre cazurile de recuzare prevăzute de lege, dar care vădesc existenţa unei lipse de obiectivitate şi imparţialitate a majorităţii judecătorilor, reflex al influenţei exercitate de climatul în care se desfăşoară procesul penal.

Pentru a justifica însă admiterea cererii de strămutare, astfel de conduite trebuie să rezulte din date obiective verificabile, care să permită, în mod rezonabil, decelarea măsurii în care ele sunt rezultatul anumitor împrejurări ale cauzei.

În acest sens, Înalta Curte reţine că, supunând controlului de constituţionalitate a posteriori dispoziţiile art. 71 C. proc. pen., Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 438/2016 (publicată în M. Of., Partea I, nr. 857 din 27 octombrie 2016) a statuat că în cazul strămutării unei cauze penale, suspiciunea rezonabilă presupune existenţa unor date sau informaţii referitoare la împrejurările cauzei sau la calitatea părţilor, de natură să convingă un observator obiectiv şi imparţial că imparţialitatea judecătorilor este afectată.

Ca urmare, simpla părere sau supoziţie, chiar dacă este susţinută de bună-credinţă, nu poate fi confundată cu suspiciunea rezonabilă, aceasta din urmă trebuind să se bazeze pe fapte sau împrejurări verificabile, de natură a crea unui observator obiectiv suspiciunea că imparţialitatea judecătorilor unei instanţe este afectată.

În consecinţă, în lipsa unor elemente factuale verificabile obiectiv, apte să demonstreze sau măcar să ofere indicii vizând existenţa aşa-zisei presiuni (în principal, mediatice, iar subsecvent, şi conjuncturale, raportat la calitatea de avocat a petentei) la care ar fi supuşi judecătorii Curţii de Apel Iaşi şi să susţină, deopotrivă, presupusele efecte negative ale acesteia în planul imparţialităţii magistraţilor învestiţi cu soluţionarea dosarului a cărui strămutare se solicită, susţinerile petentei se plasează în sfera unor simple aserţiuni, fără susţinere factuală.

Prin urmare, în contextul informaţiilor transmise conform art. 72 alin. (6) C. proc. pen. şi în lipsa altor împrejurări de fapt verificabile, care să coroboreze afirmaţiile petentei B., simpla susţinere că instanţa Curţii de Apel Iaşi nu ar putea da dovadă de obiectivitate şi imparţialitate nu poate constitui un motiv temeinic de strămutare.

Faţă de considerentele expuse anterior, în baza art. 74 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petenta B. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 al Curţii de Apel Iaşi.

Având în vedere soluţia pronunţată în cauză, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petenta la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat., urmând ca, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru petenta, în sumă de 90 RON, să fie suportat din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petenta B. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 al Curţii de Apel Iaşi.

Obligă petenta la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru petenta, în sumă de 90 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 noiembrie 2024.